Pe aripile iubirii - WordPress.com · PE ARIPILE IUBIRII 9 – De când m` [tiu n-am mai v`zut a[a...

CYNTHIA HARROD-EAGLES

Pe aripile iubirii

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

MIHNEA COLUMBEANU.

ALCRIS

giannijolys

Capitolul 1

Comitatul Suffolk este verde – cel mai verde ]inut dinAnglia. E verde chiar [i iarna, când copacii nu-[i mai aduccontribu]ia la paleta general` de culori. Dar verdea]a\nseamn` umezeal`, iar umezeala \nseamn` ploaie. |ngeneral, locuitorilor din Wesslingham nu le displ`cea ploa-ia, ba chiar dimpotriv`. Dup` cum spunea doamnaPartridge de la Bell, ploaia vine de la Dumnezeu. |ns` ce-iprea mult, oricât de bun ar fi, stric`, iar acum ploua aproapene\ntrerupt de trei luni. Oamenii \ncepeau s` bomb`ne.

Kestrel Richards nu li se al`turase. De când se \ntorseseultima oar` acas` din Lowestoft, unde nu mai era nevoie deserviciile ei, era absolut fericit` [i putea fi v`zut` adeseamergând pe strada principal` a satului, cu capul gol prinploaie, fluierând ca o mierl`.

Kestrel locuia \mpreun` cu tat`l ei v`duv \ntr-o c`su]` dela marginea Mla[tinii Wessle. Casa se numea Coats Cottage,dar domnul Richards, care era un suffolkez get-beget,

giannijollys

spunea c` numele nu avea nici o leg`tur` cu\mbr`c`mintea, fiind doar pronun]ia local` a cuvântuluicoots* A[a se explica de ce pe t`blia de la intersec]ia cu stra-da principal` scria cu litere [chioape [i [terse: „Spremla[tin` [i Casa Li[i]elor“.

P`s`rile de tot felul erau via]a domnului Richards. Ornitologreputat, de[i oficial pensionar, continua s` scrie articole pentruziarele din Estul Angliei [i revistele locale [i, din când \n când,vorbea la emisiunea radiofonic` despre natur` „|n aer liber“.Scrisese multe c`r]i, inclusiv cea mai celebr` lucrare a lui desprespeciile pe cale de dispari]ie, „Nepre]uitele num`rate“, careprimise premiul Societ`]ii de Conservare a Naturii.

De[i iubea toat` p`s`rile, specialitatea lui era familiauliului [i cea a [oimului – motiv pentru care, desigur, obotezase astfel pe Kestrel** Era singura lui fiic` [i o adora.O crescuse aproape f`r` nici un ajutor, c`ci mama ei murisecând feti]a avea abia patru ani, astfel \ncât era inevitabil,poate, ca fata s`-i fi mo[tenit iubirea pentru p`s`ri. Fuseseuimit când, la absolvirea [colii, Kestrel insistase s` urmezeun curs de secretariat, pe care \l terminase cu brio [i seangajase la o firm`.

– De ce Dumnezeu vrei s` te \nchizi \ntr-un birou, cât eziua de lung`, când ai la dispozi]ie tot comitatul Suffolk ca s`hoin`re[ti? \ntrebase domnul Richards, pe tonul lui blajin.

– Nu vreau s` fac meseria asta, tat`, r`spunsese cu fermitateKestrel, dar trebuie s`-mi câ[tig existen]a \ntr-un fel sau altul.

______________*Coats = vestoane, mantouri; coots = li[i]e (n.tr.) – p`s`ri care po-

pulau mla[tinile \n num`r mare.** Kestrel = vânturel, [oim mic (n.tr.)

6 CYNTHIA HARROD-EAGLES

– Nu \n]eleg de ce, replicase el, ar`tând \n jur. Aici avemtot ce vrem. Casa, gr`dina, zarzavaturile noastre, iar drep-turile mele de autor ne ajung pentru tot ceea ce nu putemcultiva sau vâna.

– Nu ne vor ajunge o ve[nicie. {i-n plus, sunt fat`. |midoresc [i eu unele dintre lucrurile pe care le au alte fete,cum ar fi haine [i \nc`l]`minte de calitate, iar pe astea nu nile putem permite din drepturile tale de autor.

– M` rog, dac` a[a spui trebuie s` te cred, de[i nu v`d dece vrei haine elegante, c` tot n-ai unde s` le por]i.

– Tocmai asta e, r`spunsese ab`tut` Kestrel. M` simtdestul de bine \n blugi [i cizme de cauciuc, \ns` m`car dincând \n când a[ vrea s` ar`t [i eu mai dr`gu]`.

– Pentru mine e[ti \ntotdeauna foarte frumoas`, repli-case cu deplin` \ndrept`]ire domnul Richards.

Dar Kestrel nu se l`sase, se angajase [i muncise pe brânci,ba uneori chiar se sim]ise bine. |i pl`cea compania celorlaltefete [i nimic nu o \ncânta mai mult decât s` cutreiere maga-zinele \n pauza de mas`, dar [tia c` nu acesta era viitorul ei.O irita faptul de a sta \nchis` \n cas` toat` ziua, iar ne[tiin]acelorlalte fete despre via]a \n s`lb`ticie [i natur` \n general ise p`rea la fel de ciudat` pe cât \i g`seau ele ignoran]a cuprivire la starurile pop [i emisiunile de televiziune.

A[a c` nici m`car nu se pref`cuse c` regreta când fuseseconcediat`. De cum ajunsese acas`, dup` ultima zi demunc`, \[i lep`dase hainele de ora[, luase pe ea pulov`rul,blugii [i cizmele [i ie[ise la o hoin`real` prelungit` prinb`l]i [i p`duri.

Tat`l ei fusese \ncântat.

PE ARIPILE IUBIRII 7

– Nu te gr`bi s`-]i g`se[ti alt` slujb`, \i spusese el. N-avemo nevoie chiar atât de urgent` de bani. Vine prim`vara [ivom avea destul` mâncare din gr`din`, iar vicarul [tii cât degeneros e cu ou`le de la g`inile lui.

– Nici n-am de gând s` m` gr`besc, \i promisese Kestrel.Cred totu[i c` va trebui s`-mi g`sesc alt post, dar nu maidevreme de o lun`, dou`... Banii de la desfacerea contrac-tului \mi ajung, [i mai pot munci ocazional [i prin sat. M`bucur atât de mult c` m-am \ntors acas`!

– Bine, bine, atunci m` po]i \nso]i \n micile mele ex-cursii. |n perioada asta a anului sunt atâtea de v`zut – iardac` sim]i nevoia de a exersa \n continuare la ma[ina descris, po]i s` dactilografiezi \nsemn`rile mele. Mie degetelemi se \ngreuneaz` pe zi ce trece...

– Sigur c-am s` ]i le scriu, tat`, râsese Kestrel. N-o fac eu\ntotdeauna?

Unul dintre primele lucruri pe care le avusese de f`cutfusese s` aprovizioneze c`mara, c`ci \n timp ce lucrase,neputând face cump`r`turi decât \n weekend, tat`l ei con-sumase o bun` parte din proviziile adunate cu atâta trud`,f`r` a se gândi s` cumpere altele \n locul lor. A[a c`, a douazi diminea]a, Kestrel \[i luase co[ul [i po[eta, pornind spresatul aflat la opt sute de metri distan]`.

|n prima parte, mersese pe drumul \ngust, m`rginit detufi[uri \nalte, care nu ducea decât la casa lor. La col]ul din-tre acest drum [i uli]a satului se afla o cas` mic` de c`r`mid`numit`, din timpuri imemoriale, Dodman's, ceea ce f`cea calocului s` i se spun` Col]ul lui Dodman. |n cas` locuia unb`trân trecut de nou`zeci de ani, pe care Kestrel \l numise


\ntotdeauna \n sinea ei „domnul Dodman“, de[i adev`ratullui nume era Ambrose. |n dialectul local, dodman \nsemna„melc“, iar b`trânul se mi[ca \ntr-adev`r foarte \ncet.

Când Kestrel trecu pe drum, Ambrose se afla \n gr`din`[i o salut` vesel:

– 'Nea]a, don[oar` Kestrel!Modul lui de a rotunji vocalele f`cea ca numele s` sune gen

Castrol, dar Kestrel era obi[nuit` cu asta. Pu]ini dintre localnici\i pronun]au corect numele. Majoritatea spuneau „Kesterl“, iartovar`[ii de joac` din copil`rie o numiser` „Kester“.

– Bun` ziua, domnule Ambrose. Frumoas` zi, nu-i a[a?|i v`zu mâna apropiindu-se instinctiv de buzunar, pentru

ca apoi s` se \ndep`rteze, f`r` tragere de inim`. |n fiecarediminea]` din copil`ria ei, când trecuse prin dreptul caseilui Dodman, b`trânul venise la poart` cu un biscuit, un m`rsau o prun` pentru ea. Obiceiul murea greu, de[i acum numai avea ce s`-i d`ruiasc`.

– Frumoas`, nici vorb`, slav` Domnului, r`spunse el cupio[enie, \nainte de a adùga: numai c` nu ne-ar strica [ipu]in` usc`ciune. Cum e via]a pe balt`? Cam umed`, hai?|nc` nu v-a intrat apa-n cas`?

– |nc` nu, zâmbi Kestrel. Ra]elor le place la nebunie.– Zù c` da, d`du din cap Ambrose. P`s`rile nu se sup`r`

dac` plou` un picule]. Va s` zic`, te-ai \ntors acas`, hai? L-aju]i[i pe taic`-tù olecu]`-n loc s` mai dai mereu fuga la ora[?

– Doar pentru un timp. De[i trebuie s` spun c` e pl`cuts` n-am de c`l`torit \n fiecare zi. Pentru mine e ca o vacan]`.Pân` la urm`, \ns`, tot va trebui s`-mi g`sesc o slujb`.

Ambrose cl`tin` din cap.


– De când m` [tiu n-am mai v`zut a[a ceva, spuse el cutriste]e, fete tinere ca matale s` lucreze cât e ziulica delung`. Pe vremea mea nu se f`cea.

Kestrel se ab]inu s` precizeze c`, pe vremea lui, majori-tatea tinerelor fete erau angajate [i munceau mult mai mult[i mai greu decât lucrase ea vreodat`.

Terminându-[i ideea, Ambrose \i zâmbi vesel [i [tirb.– Nu peste mult vor \ncepe s` vin` oaspe]ii de var`.

Atuncea o s` fie destul de lucru pentru matale. Nu vei aveanevoie s` ba]i iar` drumu' pân-la ora[.

– S-ar putea, \i d`du dreptate Kestrel, bine dispus`.Porni spre sat, dar gândul la vizitatorii estivali continua s-o

urm`reasc`. |n Wesslingham nu existau prea multe atrac]iipentru turi[ti [i, pe lâng` drume]ii \n trecere, care \nnoptaula Bell, localnicii vedeau foarte pu]ini str`ini. La câteva milede sat, \ns`, existau câteva cabane de vacan]`, \nchiriate deunele familii pentru câte o s`pt`mân`, dou`, vara. Ace[tisezoni[ti asigurau necesara clientel` pentru magazinele [icârciumile din sat, plus noi [i binevenite subiecte de con-versa]ie.

Lui Kestrel \i pl`cea s` vad` chipuri noi \n scurtulsezon estival, c`ci satul Wesslingham, oricât de frumosera, cam ducea lips` de tineret – [i mai ales tineretnec`s`torit...

Dup` ce-[i termin` cump`r`turile [i conversa]iile cu to]ilocalnicii care ]ineau mor]i[ s` spun` cât se bucurau c`„Miss Castrol“ se \ntorsese („Sun` de parc-a[ fi o MissUnivers a Garajelor!“ \[i spuse ea), Kestrel intr` \n maga-zinul de artizanat al satului s` bea o cafea.


Salonul de cafenea din magazin nu se deschidea decâtvara, când veneau turi[tii, dar Kestrel era prieten` cu pro-priet`reasa. Aceasta de numea Theodora Bielecki, dar lacererea ei toat` lumea \i spunea Theo. Picta, modela oale,sculpta \n lemn, confec]iona juc`rii din cârpe, broda [i lucrabijuterii de aram` [i email. Toate acestea se vindeau \nmagazinul ei.

|n plus, mai era [i expert` \n istoria antic` [i modern` asatului Wesslingham, se distingea ca enoria[` de n`dejde [iducea o via]` dubl` satisf`c`tor de misterioas`, implicânddeplas`ri pân` la Norwich – ba chiar, cum se zvonea pe[optite la po[t`, [i pân` la Londra! Kestrel nu [tia din ce-[icâ[tiga existen]a Theo – cu excep]ia magazinului, care sevedea clar c` nu i-ar fi fost de ajuns – dar n-o \ntrebaseniciodat`, considerând c`, dac` dorea s`-i spun`, Theo ar fif`cut-o din proprie ini]iativ`.

Bucuroas` s-o vad`, Theo o \ntâmpin` cu cuvintele:– C` bine-ai mai picat! Acu[ d` cafeaua-n clocot! Ia un

loc. Tocmai brodam o pern` de rug`ciune, \i explic` ea,ar`tând un obiect de catifea violet` cu fire aurii pe care \ll`sase jos la apari]ia lui Kestrel. Vicarul mi le-a ar`tat peunele dintre cele vechi, victoriene, din sacristie – le-au cammâncat moliile – a[a c` m-am gândit s`-mi \ncerc mâna.

– E foarte frumoas`, Theo, z`u a[a. Va fi \ncântat.– A, p`i nu m-am gândit s` i-o dau lui... nu m-a[teptam

s` ias` destul de bine... Chiar crezi c` i-ar pl`cea? \ntreb`Theo, clipind din ochi nesigur`.

– Sigur c` da. Alea de piele sunt criminale – atât detari...!


– Pì trebuie s` fie tari, cred – peniten]`, canon, mortifi-carea c`rnii, una alta... |n fine, am auzit c` te-ai \ntors. C`bine-a mai picat [i asta. N-aveai tu nici o treab` s`-]i trìe[tivia]a ofilindu-te \ntr-un birou \nchis.

Kestrel râse.– Ce ciudat, toat` lumea pare convins` c` a[ avea un des-

tin mult mai m`re]! {tii, omul mai trebuie [i s`-[i câ[tigeexisten]a, vrând-nevrând.

– Via]a e prea scurt` ca s` te irose[ti f`când ce nu-]i place,declar` Theo cu convingere. Uit`-te la mine, de pild`...

Kestrel a[tept` cu r`suflarea tìat`, dar Theo schimb`subiectul.

– {i, oricum, ce-ai de gând s` faci de-acum \ncolo?– Pentru moment nimic, doar s`-l ajut pe tata [i s`-mi

trag pu]in respira]ia. Mai am de cheltuit lichidarea, abia peurm` o s`-mi fac griji cu banii.

– Hmmm... Cam greu... Ce p`cat c` nu [tii [i tu s` scrii,ca taic`-tù. Totu[i, \ntr-o bun` zi ai s` te m`ri]i, [i-atuncin-ai s`-]i mai faci griji cu slujba – o s` te ]in` b`rbatu-tù.

– De unde [tii c-o s` m` ]in`? \ntreb` Kestrel amuzat`.– Pì, altfel de ce s` te mai m`ri]i? replic` Theo cu nevi-

nov`]ie, iar Kestrel nu-[i putu da seama dac` glumea sauvorbea serios. Totu[i, r`spunse:

– Ei, nu cred c-am s` m` m`rit vreodat`. |n fond, n-amg`sit nici un b`rbat care s`-mi convin`. |n Wesslingham, sin-gurul burlac e b`trânul domn Ambrose, care s` tot aib`nou`zeci [i trei de ani.

– |n]eleg... murmur` Theo, cu un lic`r \n ochi. Las`, nuconteaz`, acu[ vin sezoni[tii...


– S`racii de ei, nici nu [tiu ce-i a[teapt`, zâmbi Kestrel.– Ce vrei s` spui?– De când am venit acas`, toat` lumea numai sezoni[ti

\mi promite, ba pentru una, ba pentru alta. Nici nu-n]elegcum ne descurc`m \n restul anului.

|n sfâr[it, \[i termin` cafeaua [i se ridic`.– O iei spre cas`? \ntreb` Theo.– |nc` nu. Mai trebuie s` vorbesc cu o femeie, \n leg`tur`

cu un iepure, spuse Kestrel pe un ton misterios.– A, cu Laura de la bibliotec`. Ei, transmite-i salut`rile

mele. {i când mai vii \n sat, treci [i pe-aici.– |[i promit, zâmbi Kestrel, ie[ind \n ploaia care \nce-

puse din nou.Biblioteca din Wesslingham era o cl`dire foarte

impozant` pentru un sat atât de mic, \ntrucât servea \nc`patru c`tune, plus caravana cu c`r]i. Se afla \ntr-o frumoas`cas` din c`r`mizi ro[ii [i albe, \n stil georgian, imediat dup`Bell. Ani de zile, dup` r`zboi, fusese neglijat`, pân` când perafturi nu mai r`m`seser` decât volume vechi de Ruby M.Ayres [i Clarence E. Mulford. Iar atunci sosise Laura.

Laura Holmes era „str`in`“ – ceea ce \nsemna c` nu sen`scuse \n Suffolk, ba nici m`car \n Estul Angliei – iarapari]ia ei ca bibliotecar` la Wesslingham adusese cu sineun val de energie [i elan. Se angajase \n lupte viguroase cuautorit`]ile locale, ob]inuse dublarea bugetului, aruncaseaproape toate vechiturile [i \ncepuse s` reconstruiasc`.Dup` aproape zece ani, biblioteca devenise un centru alvie]ii comunitare s`te[ti la fel de important ca biserica saupo[ta.


Kestrel \[i aminti de cl`direa d`r`p`nat` [i \ntunecoas` dincopil`ria ei, când intr` \n holul luminos, zugr`vit proasp`t,plin cu flori de prim`var` \n jardiniere, iar de-acolo \nbiblioteca propriu-zis`, cu c`r]ile ei noi [i \ngrijite, pe rafturibine luminate. Laura tocmai aranja specialit`]ile s`pt`mâniipe c`ruciorul de lâng` u[`. Cârmuia gusturile literare dinWesslingham cu blânde]ea unui despot luminat, iar reco-mand`rile ei erau de obicei citite.

– Bun`, Laura, ce mai faci? o salut` Kestrel, f`r` a seosteni s` [opteasc`, \ntrucât \n bibliotec` nu mai era nimenipe moment.

– A, ocupat` ca de obicei, r`spunse Laura, \ndreptându-sedoar atât cât s`-i arunce o privire peste um`r. De[i uneorim` \ntreb dac` merit`. Doamna Dorrit tocmai mi-a adus\napoi „Jane Eyre“ [i mi-a spus c` nu-i la fel de bun` ca fil-mul de la televizor.

Kestrel râse.– Ia-o a[a, propuse ea. Acum zece ani, nimeni din sat nu

[tia c` pe lâng` film mai exist` [i o carte.– S-ar putea s` ai dreptate. Oricum, ce pot face pentru

tine? Vrei ceva de citit \n autobuz? Sau ai trecut s` \ntreb decâte ori a fost cerut` cartea tat`lui t`u s`pt`mâna asta?

– Nici una, nici alta. M` \ntrebam dac` n-ai putea s`-midai un iepure pentru ceai.

Laura locuia \ntr-o vili[oar`, pe malul altui bra] alb`l]ilor, cam la opt sute de metri distan]` de Coats Cottage,\n linie dreapt`. De[i casa ei era mic`, avea o gr`din`enorm`, \ntins` pân` \n stuf`ri[, iar Laura \[i suplimentacâ[tigurile cultivând cantit`]i enorme de legume [i crescând


iepuri pentru vânzare. Kestrel se sfia \ntotdeauna s`-icear` câte un iepure, c`ci Laura p`rea foarte ata[at` de ei[i, probabil, cam plângea când vindea câte unul pentrutoc`ni]`.

– M` tem c` pe moment n-am nici unul – nici un iepurede-al meu, vreau s` zic, r`spunse ea, iar lui Kestrel i se p`ruc` \n ochii negri ai bibliotecarei, dup` lentilele fumurii aleochelarilor, se citea u[urarea. Dar am un iepure s`lbatic pecare-l po]i lua, dac` te intereseaz`. Cred c-ar trebui s` steala fiert toat` noaptea.

– De ce-a murit? \ntreb` Kestrel prudent`, iar Laurazâmbi pe nea[teptate.

– De leziuni fatale, spuse ea. L-a adus Larch. Nu [tiu dac`l-a omorât \n momentul atacului, sau \n drum spre mine,dar la sosire era decedat deja, cum se spune \n spitale.

Larch era motanul siamez al Laurei, un animal enorm [imasiv, vân`tor feroce.

– Mda, bine, am s`-l iau, dac` Larch n-are nici oobiec]ie.

– A, n-ar vrea s`-l m`nânce. A trebuit s`-l \nv`] s` nu-miomoare iepurii, desigur, [i \nc` nu e sigur prin ce sedeosebesc de cei s`lbatici. Când mi l-a adus era foarte neli-ni[tit – se tot scuza c`-l stricase...

– Bietul Larch... coment` Kestrel. N-ai putea s` le puiiepurilor t`i clopo]ei, sau ceva, ca s`-i deosebeasc`?

– Ar fi o idee – uite c` la asta nu m-am gândit, remarc`Laura, gânditoare. De[i, dac` nu te superi, nu vor maiprea fi iepuri s`lbatici care s`-l \ncurce, acum când a venituliul.


– Uliul? \ntreb` Kestrel, dintr-o dat` atent`. Care uliu?– A, l-am v`zut de vreo dou` ori, zbura peste stuf`ri[ – la

vân`toare, \n zorii zilei, când ie[isem s` culeg ciuperci. Ieri,de fapt – ]inea \n gheare ceva ca un pui de iepure, de[i credc-ar fi putut s` fie [i un [obolan.

– Interesant... Trebuie s` aflu dac` l-a v`zut [i tata. Campe unde l-ai v`zut?

– Ieri? Era deasupra trestiilor dintre casa voastr` [i amea. Un uliu cu penaj cam ro[iatic.

Kestrel cl`tin` din cap.– Nu-mi dau seama ce-ar putea s` fie. |l voi \ntreba pe

tata, el trebuie s` [tie neap`rat. Ei, \]i mul]umesc, Laura.Cum r`mâne cu iepurele?

– Po]i s`-l iei \n drum spre cas`, dac` vrei. E ag`]at \nhambar. {tii unde-i cheia, nu-i a[a?

– Toat` lumea [tie unde ]ii cheia, râse Kestrel. Nici numai \n]eleg de ce nu-l la[i descuiat.

– Obicei vechi, r`spunse Laura cam \n]epat`. Nu se [tieniciodat` cine poate trece pe drum.

– {i cât vrei pentru el? mai \ntreb ̀Kestrel, deschizându-[i po[eta.– A, nimic. Larch nu mi-a cerut bani. Po]i s`-i p`strezi res-

turile de la [unc`, dac` vrei s`-i pl`te[ti lui.– A[a voi face, trec s` ]i le las.– |ntr-o pung` de hârtie, preferabil, preciz` Laura, serioas`.– Mi-ai tìat tot cheful! Ei, salut!– Salut. {i spune-i tat`lui tù c`, dac` vrea s` i se vând` c`r]ile

despre p`s`ri, trebuie s` strecoare cumva \n poveste [i un rechin,sau o pr`bu[ire de avion. Au astea o cùtare, ceva de speriat.

Râzând, Kestrel mai f`cu un semn de r`mas-bun [i ie[i.


Capitolul 2

Iepurele era atât de mic [i slab, \ncât Kestrel conchise c`avea nevoie de ajutor ca s` se poat` transforma \n toc`ni]`[i, \n loc s` scurteze drumul spre cas` prin mla[tini, reveni\n sat pentru a cump`ra o bucat` de [unc`.

Ajungând la Col]ul lui Dodman, v`zu lâng` zidul caseimotocicleta vicarului, care tocmai ie[ea din cas`, \nso]it deb`trânul domn Ambrose.

– A, uite-o! exclam` domnul Ambrose, z`rind-o peKestrel. Vorbe[ti de drac... scuze, p`rinte vicar.

– Bun` ziua, domnule Truman, \l salut` Kestrel.– Bun`, Kestrel, draga mea. Tocmai eram \n drum spre

Coats Cottage.– Avea]i treab` cu mine, sau cu tata?– Cu amândoi, draga mea, desigur. Vrei s` te iau \n [a?Kestrel privi cu \ndoial` motocicleta.– |n locul dumneavoastr`, eu a[ \mpinge-o de ghidon.

Drumul nostru nu-i prea grozav, dup` atâta ploaie.

– Da, desigur, fiind atât de jos... M` \ntreb dac` se vausca vremea \n curând.

– La radio s-au anun]at [i alte ploi, spuse Kestrel.Domnul Ambrose, care se uitase de la unul la altul, se

retrase cu un comentariu dispre]uitor:– Pff, nu-i nimica de capul `lor buletine meteo!

Mai demult, când o aflam de la p`s`ri, p`ianjeni [ialte lighioane, aveam parte de o vreme mult mai fru-moas`.

Vicarul \l privi pe b`trân cum \[i târ[âia pa[ii pe c`rare,apoi se \ntoarse spre Kestrel, cu o expresie destul de \ngri-jorat`.

– Dumneata ce p`rere ai, o \ntreb` el \ncet, oare chiarcrede c` vremea e cauzat` de prognoze? C`ci dac` a[acrede, atunci z`u c` ar trebui s`... un detaliu de-o impor-tan]` atât de fundamental`...

– Cred c` glumea, r`spunse Kestrel cu convingere.Mergem? Putem bea un ceai, tata m` a[teapt` cu ibricul pefoc.

– Da, desigur, uite cum te-ai udat! Ce neatent sunt! Amauzit c` ai renun]at la slujba din ora[ – ia spune-mi, acumce te gânde[ti s` faci?

|[i lu` motocicleta de ghidon [i, unul lâng` altul, pornir`pe drumeagul \ngust.

Coats Cottage ar`ta \mbietor \n lumina mohorât` a zileiploioase, cu fumul ie[ind pe co[ul \nalt, amintind de ceai [ipâine pr`jit`, dar vicarul se opri totu[i \nainte de a intra,privind cu \ncântare spre mla[tini.

– Ce frumos se vede de-aici biserica! coment` el.


Kestrel se opri al`turi, uitându-se peste \ntinderea deape [i p`puri[uri, spre turla p`trat` a bisericii.

– {tii, urm` vicarul, \ntotdeauna când vin aici \mi dorescs` pot picta. Un peisaj atât de simplu [i gr`itor...

Tocmai se lansa \ntr-un comentariu plastic prelungit,uitând de ploaia care i se strecura sub guler, când domnulRichards deschise u[a casei, strigându-i:

– Intra]i, p`rinte vicar? Am pus apa la fiert.|n antreu, Kestrel \[i scoase cizmele [i hanoracul,

ad`ugându-le peste mald`rul de haine [i \nc`l]`ri pline denoroi \ngr`m`dite permanent la intrare. Un moment, se\ntreb` cum ar fi fost s` locuiasc` tot timpul \n ora[, undenici chiar pe vreme urât` nu te murd`reai a[a. Apoi \[ialung` gândul [i, scuturându-[i p`rul ud, \l urm` pe vicar \ncabinetul tat`lui ei, unde ardea permanent focul, pentru aferi c`r]ile de umezeal`.

Dintre toate camerele din cas`, aceea \i pl`cea cel maimult lui Kestrel. Doi pere]i erau acoperi]i cu c`r]i de lapodea pân`-n tavan, iar ceilal]i doi, zugr`vi]i \n alb, eraudecora]i cu unele dintre cele mai reu[ite deseneornitologice ale tat`lui ei, presate cu grij` \ntre geamuride c`tre Kestrel \ns`[i, \n copil`rie. |n [emineul \nalt [iboltit, de c`r`mid`, ardea un foc mare de c`rbuni [ibu[teni, a c`rui lumin` vesel` sc`lda mobila veche darbine lustruit`. Singura fereastr` d`dea spre mla[tin`, iarcanapeaua din fa]a ei fusese locul favorit al lui Kestrel,când era mic`. Dup` moartea mamei, când se sim]ea sin-gur` [i dorea compania tat`lui ei, acesta o a[eza lafereastr`, cu câte una din c`r]ile lui ilustrate, iar Kestrel


st`tea cuminte privind pozele zbur`toarelor, \n timp ceel lucra la birou. Probabil c` atunci se \ndr`gostise dep`s`ri.

– Pofti]i, domnule Truman, lua]i loc, lua]i loc, \l invit`tat`l ei. M` duc s` fac un ceai.

– Nu, tat`, stai lini[tit, \l fac eu. Oricum trebuie s`-midespachetez cump`r`turile, spuse Kestrel. Sunt sigur` c`ave]i multe de discutat.

Vicarul era un observator avid al p`s`rilor [i venea ade-sea s`-l consulte pe tat`l ei. Iar acest lucru \i aminti de„uliul“ Laurei.

– A, [i am ceva s`-]i spun – dar mai \ntâi voi aduceceaiul.

– {i eu am s`-]i spun ceva, dar voi a[tepta pân` aduciceaiul, Kestrel, r`spunse domnul Truman. Sunt sigur c` teva interesa.

Kestrel d`du din cap [i se duse la buc`t`rie, \ntrebându-sedac` nu cumva [i vicarul avea aceea[i veste. Când \ns`reveni cu ceaiul, acesta vorbea despre materialul de altar pecare-l brodase Theo.

– E \ntr-adev`r nespus de frumos. Ni[te flori atât de fer-mec`toare, [i a[a de delicat lucrate. Desigur, nu-l putemfolosi decât dup` Postul Mare, cum i-am [i explicat, daratunci \l vom lua negre[it. L-ai v`zut, Kestrel?

– Da, eram de fa]` când vi l-a dat, s`pt`mâna trecut`,dup` repeti]ia corului.

– Sigur c` da, ce prostii \ntreb!Kestrel se a[ez`, \ncepând s` toarne ceaiul. Ridic`

privirea pentru a \ntreba:


– Ce veste ave]i pentru noi, domnule Truman?– A, da, vestea. Ei bine, [tii, s-ar putea s` fie foarte intere-

sant. E vorba de ceva ce-am v`zut ieri, când mergeam sprebiseric` pentru liturghia de diminea]`. Desigur, rareori maivine cineva la liturghie, când dimine]ile sunt atât de\ntunecoase, dar eu o slujesc totu[i. Cred c` era mult maibine pe vremuri, când orele slujbelor se stabileau dup` cumr`s`rea soarele, astfel \ncât...

– Da, desigur, dar ce anume a]i v`zut? \l \ntrerupse dom-nul Richards, c`ci vicarul avea obiceiul s` divagheze, cândvorbea despre biserica lui.

– V` rog s` m` scuza]i... Ce-am v`zut? P`i la \nceput, [ti]i,am crezut c` era un câine, un câine brun, fugind cât \l]ineau picioarele prin stuf`ri[, [ti]i cum fug câinii când aumirosit ceva. {i apoi s-a apropiat [i am v`zut c` de fapt erao pas`re.

|i privi, captându-le aten]ia, ca un adev`rat povesti-tor.

– Zbura la mic` \n`l]ime peste l`stari, b`tând dinaripi foarte repede, iar din când \n când scotea ni[te]ipete ascu]ite, extrem de interesante – nu le potimita..

– Cum ar`ta? \ntreb` domnul Richards atent, aproape\ncordat.

– Era ca un mic uliu, de culoare brun-ro[cat`, iar cel maib`t`tor la ochi lucru era c` avea coad` cenu[ie [i aripile\nspicate cu gri.

Kestrel \[i auzi tat`l expirând prelung, [uier`tor. Se\ntoarse spre el.


– {i vestea adus` de mine e cam aceea[i, tat`. Laura de labibliotec` mi-a spus c` ieri diminea]a a v`zut o pas`re ciu-dat`, vânând peste stuf`ri[. Ar`ta ca un uliu ro[covan. I-amspus c` te voi \ntreba ce-ar putea s` fie.

– Când am ajuns acas`, continu` vicarul, cu u[oar`emo]ie, m-am uitat direct \n atlasul cu p`s`ri, [i singurul pecare l-am g`sit s` arate cât de cât asem`n`tor era... eretelede balt`.

– Un erete de balt`, repet` domnul Richards, \ncet,aproape reveren]ios.

– N-am auzit niciodat` de a[a ceva, spuse Kestrel.Tat`l ei o privi t`ios.– La drept vorbind, m-a[ [i mira s` fi auzit. E o pas`re

rar`, ba chiar foarte rar`. De fapt, \n zilele noastre nu semai \ntâlne[te decât \n Minsmere. Cândva era foarter`spândit` \n Anglia, dar e sensbil` la zgomote [i la tul-bur`rile din jurul locurilor unde-[i face cuibul, iar acummai exist` doar foarte pu]ine locuri destul de \ndep`rtatede civiliza]ie ca s-o atrag`. {i nu numai atât, dar popula]iaere]ilor de balt` a fost drastic redus` de pesticide [i erbi-cide.

Se uit` de la Kestrel la domnul Truman [i \napoi.– Ar fi foarte interesant – foarte interesant \ntr-adev`r –

dac` am g`si unul \n b`l]ile noastre.– Crede]i c` ar fi posibil? \ntreb` domnul Truman.Domnul Richards se ridic` de la birou [i scoase o carte

din raft. Kestrel o recunoscu dup` m`rime [i culoare – eraopera lui, „Nepre]uitele num`rate“.

– Sigur c` ar fi posibil, r`spunse el.


Se a[ez`, \ntorcând cu grij` paginile, apoi i-o oferivicarului, deschis` \ntr-un anumit loc.

– Kestrel, d`-mi-l pe Brown de pe raftul de sus, o rug` el.Kestrel lu` atlasul familiar [i i-l d`du tat`lui sù, care

cùt` din nou, pentru ca de data asta s` i-l \nmâneze ei.– Cele mai mari speran]e, spuse el, le am fiindc` eretele

e foarte aparte – nici o alt` pas`re nu poate fi confundat`cu el. Coada cenu[ie [i petele de pe aripi sunt unice.

|ntre timp, Kestrel \ncepuse s` studieze imaginea pe carei-o ar`tase tat`l ei, o plan[` color cât pagina, reprezentândun frumos uliu brun cu cap [i piept gri, ai c`rui ochi galbenio priveau feroce din imagine. Citi textul [i afl` c` era ofemel`.

– Ce minunat arat`, spuse ea, privindu-[i tat`l. O, sper cèste \ntr-adev`r un erete de balt`. Ar fi o descoperire extra-ordinar`!

– Cred c` meritul descoperirii ar trebui s`-i revin` dom-nului Truman, spuse politicos domnul Richards.

– O, \n nici un caz, domnule, \n nici un caz. Dac` esteceea ce sper eu c` este, nu vreau s`-mi \nsu[esc nici unmerit. F`r` prezen]a dumneavoastr` aici, \n sat, nu m-a[ fipriceput niciodat` la mai mult decât s` presar firimituri pen-tru prigorii. {i-n plus, dumneavoastr` v` va reveni rolul de ao identifica, ceea ce sunt sigur c` va \nsemna s` z`ce]i multtimp \n iarba umed`. Faptul c` eu am v`zut pas`rea n-a fostdecât o simpl` \ntâmplare.

– La fel ca \n cazul Laurei, adùg` Kestrel. Cred c`, dac` eceea ce credem, motivul e acela c` Wessle Marsh este atât deneluat` \n seam`. La urma urmei, pe lâng` noi [i biseric`, numai


casa Laurei mai are vedere spre mla[tin`. Ceea ce e foartebine, dac` eretele este atât de sensibil la zgomote pe cât spui.

– Nu cred, r`spunse cu severitate tat`l ei, ar trebui s`renun]i la orice speran]` c` s-ar \nmul]i aici. A[a ceva nus-a mai \ntâmplat de... nu mai [tiu exact de cât timp, dar s`tot fie vreo cincisprezece ani. |n ]ara asta, nu s-au mai\mperecheat decât \n foarte pu]ine locuri, extrem de izo-late. Nu, nu poate fi decât o pas`re r`zlea]`, care s-a oprit s`vâneze aici pentru câteva zile.

– |n acest caz, interveni vicarul, n-ar strica s` \ncerca]i s-ovede]i cât de curând posibil. Poate pleca oricând. S-ar puteachiar s` fi plecat, \[i d`du el seama, cu dezam`gire.

– Laura spunea c` l-a v`zut de vreo dou` ori, deci trebuies` se afle aici de câteva zile, \[i aminti Kestrel. A spus c` ieril-a v`zut cu un pui de iepure \n gheare – sau poate un[obolan...

– Nu cred c` era iepure, ar fi o prad` prea mare,coment` vicarul, f`r` convingere, privindu-l \ntreb`tor pedomnul Richards.

– M` rog, Laura poart` \ntr-adev`r ochelari fumurii, mur-mur` Kestrel.

Tat`l ei o privi p`trunz`tor, apoi izbucni \n râs.– Kestrel, draga mea, cât de ne[tiin]ific po]i gândi!

exclam` el.Kestrel \i zâmbi, v`zând cât de emo]ionat [i \ncântat era.

|n fond, nu era numai ornitolog, ci [i specialist \n ulii [i[oimi. Dac` acela era \ntr-adev`r un erete de balt`, ar fi fostcel mai bun lucru care i se putea \ntâmpla domnuluiRichards.


– Deci, mergem disear` s`-l c`ut`m? \ntreb` ea.– Desigur, la apusul soarelui.– A[ dori s` pot veni [i eu cu dumneavoastr`, dar am se

slujit o vecernie \n Southwick, spuse domnul Truman.Oricum, sunt sigur c` m` ve]i anun]a care a fost rezultatul,nu-i a[a?

P`rea nehot`rât, ca [i cum cei doi ar fi p`strat secretulnumai pentru ei.

– Sigur c` da! \l \ncredin]` Kestrel. Mâine diminea]` voiveni la liturghie [i-am s` v` spun dac` am v`zut ceva.

– Mâine e duminic`? \ntreb` vag surprins domnulRichards. Ei, atunci s-ar putea s` vin [i eu, dac` este \ntr-adev`r ceva de spus.

Vicarul clipi din ochi mirat, apoi zâmbi cu satisfac]ie.– A[adar, trebuie s` a[tept vestea cea bun` cu ner`bdare

\ndoit`, spuse el, cu un lic`r \n ochi. Trebuie s` fi trecut celpu]in doi ani de când am avut pl`cerea s` v` v`d la biseric`.

– Ei, spuse domnul Richards, e tot ce pot face, dup` cea]i avut generozitatea de a veni s`-mi aduce]i o asemeneaveste.

Cei doi \[i zâmbir`, \n]elegându-[i perfect sentimentele.


Capitolul 3

Spre sear` ploaia \ncet`, p`rând s` se anun]e un asfin]itsenin.

– M` bucur foarte mult, \i spuse Kestrel tat`lui ei, \n timpce-[i luau canadienele. Nu m` deranjeaz` ploaia, dar dac`sunt nori gro[i se \ntunec` \nainte de apusul soarelui [i numai putem vedea nimic.

– Ce-i aia „nimic“? replic` domnul Richards, dojenitor.Vremea rea pentru o vietate e bun` pentru alta.

Kestrel zâmbi cu r`bdare. Uneori, tat`l ei le lua pe toate\ntr-un sens prea literal.

– Oricum, continu` ea, dac` mi se ud` des p`rul, vacre[te [i mai repede [i va trebui s` m` tund.

Ie[ir` \n lumina aurie a dup`-amiezii, p`[ind prinnoroiul din curte, iar Kestrel \[i spuse \n treac`t c` acela nuera modul ideal al multora de a-[i petrece seara de sâmb`t`.Apoi, \ns`, emo]ia posibilit`]ii unei \ntâlniri cu eretele debalt` \i alung` din minte orice alt gând.

Desigur, tat`l ei avusese dreptate – erau destule dev`zut. |n acea perioad` din zi iepurii ie[eau s` m`nânce,micii vân`tori de noapte \ncepeau s` se trezeasc`, p`s`ri detot felul \[i ]ineau consf`tuirile de sear`. Grauri [i ciori-de-câmp f`ceau t`r`boi \n copacii ocupa]i de stolurile lor.Nimeni nu era sigur ce scop aveau acele \ntruniri – Kestrelavea propria ei p`rere, dar era „ne[tiin]ific`“, a[a c` nu i-ospusese niciodat` tat`lui ei.

|i arunc` o privire \n timp ce mergea \n fa]a ei, observânddin nou ce mi[c`ri ml`dioase avea, acolo, \n elementul lui.Ochii s`i ageri [i aten]i erau singurii care se mi[cau sprinten– restul trupului p`rea s`-i lunece printre ierburile \naltef`r` s` le ating`. Desigur, Kestrel n-avea idee cum ar`ta ea\ns`[i, dar la un moment dat, privind-o, domnul Richards \[ispuse c` ar`ta ca o mic` s`lb`ticiune, un fel de felin`furi[ându-se prin l`st`ri[.

Când ajunser` la pâlcurile de trestii de lâng` casa Laureise oprir`, domnul Richards indicând c` zona aceea eraideal` pentru pând`. Se instalar` \n cele mai uscate locuripe care le putur` g`si. Domnul Richards \[i scoase binoclul[i \l puse al`turi, la \ndemân`, dup` care amândoi r`maser`nemi[ca]i.

Nu peste mult, s`lb`ticiunile \ncepur` s` se deprind` cuprezen]a lor acolo, iar via]a din jur reveni la normal. Kestrelv`zu un [oarece-de-câmp care alerga \n salturi repezi,oprindu-se la doar câteva palme de ea pentru a o privi, cumust`]ile tres`rindu-i, \nainte de a fugi mai departe. Un bât-lan vân`t trecu cu pa[i ]an]o[i prin ap`, la mic` distan]`, [ise opri cu un picior ridicat pentru a se sc`rpina pe piept cu


ciocul lui lung, ca o spad`. Soarele apunea, iar lumina luiaurie sc`lda pas`rea \ntr-o aureol`. Kestrel se \ntreb` cumar`tau mla[tinile din Camargue la ora aceea a zilei [i ce efectavea acel halou aurit \nv`luind un stol de flamingotrandafirii.

Apoi, \[i d`du seama c` nu era singur`. |ntorcând abiaperceptibil capul, cobor\ privirea, pentru a vedea doi ochialba[tri [i str`lucitori care o fixau din desi[. Fu cât pe ce s`tresar`, dar se st`pâni la timp, când \[i d`du seama c` nu eradecât motanul Laurei, Larch. „La naiba,“ \[i spuse ea, „o s`strice totul! Dac` a ie[it la vân`toare, va speria toate p`s`riledin zon`. Mai bine am merge mai departe – de-aici n-o s`vedem nimic.“

|n continuarea ochilor lui Larch se prelinse trupul s`ufelin, \ncet, foarte \ncet, pân` ajunse lâng` ea, ghemuit, f`r`s`-[i mi[te decât, de dou` ori, scurt, vârful nervos al cozii.Kestrel \l privi cu o expresie amenin]`toare, iar botulmotanului se c`sc` larg, \ntr-un mieunat mut. Ochii luiKestrel se \ndreptar` spre bâtlan, ca s` vad` dac` se spe-riase, iar când revenir` \n acela[i loc Larch disp`ruse, la felde neauzit pe cât \[i f`cuse apari]ia.

Kestrel arunc` o privire spre tat`l ei, \ntrebându-se dac`era cazul s`-i spun` c` aveau un rival \n apropiere, dar \nacel moment ochii lui se ab`tur` o clip` spre ea, iar Kestrel\[i d`du seama c` tot trupul domnului Richards se \ncor-dase ca al unui setter, \ndreptat \ntr-o anumit` direc]ie.Imediat dup` aceea, v`zu [i ea.

O pas`re, plutind la mic` \n`l]ime deasupra trestiilor,cam la o sut` de metri distan]`. Parcurgea pe toat` lungimea


câte un bra] de trestii, iar la cap`t se \nclina pe-o arip` ca s`se \ntoarc`, moment \n care Kestrel \i v`zu sclipirea cenu[iestr`lucitoare pe penele cafenii. Pas`rea urc` pe un curentde aer, \napoindu-se pe acela[i drum, cu inconfundabiluls`u zbor de uliu, dup` care plan` din nou pân` deasuprastuf`ri[ului.

Kestrel se uit` din nou la tat`l ei, a[teptând o eventual`confirmare c` acela era eretele, dar ochii domnuluiRichards st`teau a]inti]i asupra p`s`rii cu o asemenea inten-sitate \ncât Kestrel \[i d`du seama c` uitase complet deprezen]a ei. Privi din nou.

Acum, sistemul de zbor se schimbase. Pas`rea urca,descriind spirale largi pentru a lua \n`l]ime, pân` la vreo[aptezeci de metri, dup` care p`ru s` cad` ca un bolovan.Mâna lui Kestrel se repezi la gur` – nu auzise nici un zgo-mot, dar se putea trage cu arma, din direc]ia opus` vântu-lui, f`r` ca detun`tura s` se aud`. Nelini[tea ei \ns` nu dur`decât o frac]iune de secund`, c`ci \n c`dere pas`rea f`cu otumb`, prinse din nou o pal` de vânt [i-[i relu` ascensi-unea, pentru a face aceea[i figur`.

|n urm`toarele câteva minute, pas`rea \[i \ncânt` specta-torii ascun[i cu o uluitoare demonstra]ie de acroba]iiaeriene, plonjând, r`sucindu-se, rostogolindu-se, f`când sal-turi mortale [i lansând, dup` fiecare num`r, acela „kuii-a!“ascu]it care-[i r`spândea ecoul peste mla[tini. Erau ni[teimagini [i sunete pe care Kestrel n-avea s` le poat` uitaniciodat` [i le urm`rea cu sufletul la gur`, uitând de oricealtceva, pân` când, \ntr-un târziu, cu un ultim ]ip`t lugubru,pas`rea zbur` \n alt` direc]ie, f`cându-se nev`zut`.


Atunci, treptat, Kestrel \[i reveni, dându-[i seama c` erafoarte \nfrigurat` [i \n]epenit`, dup` ce st`tuse atâta vreme\n aceea[i pozi]ie, ghemuit` cu picioarele [i posteriorul \niarba ud`. Totu[i, \n virtutea disciplinei de-o via]`, a[tept`prima mi[care a tat`lui ei \nainte de a se \ndrepta, prudent`,\ntinzându-[i rând pe rând toate membrele, cu gemete u[oare.

Domnul Richards se \ntoarse spre ea, cu chipul radios.|n ochi \i str`lucea lumina unei bucurii f`r` egal, iar Kestrel[tiu c` nu mai era nevoie s` \ntrebe dac` pas`rea era \ntr-adev`r un erete.

– A fost superb, tat`, spuse ea. Absolut superb.– {tii ce-am v`zut adineaori? o \ntreb` el.Kestrel a[tept` continuarea.– Acele acroba]ii sunt ritualul de \mperechere al eretelui

de balt`.Privi peste um`r, ca [i cum s-ar fi a[teptat ca pas`rea s`

fie \nc` acolo.– Trebuie s` fie o pereche.– Serios?Domnul Richards p`rea vag amuzat.– Draga mea, eretele nu prea face de unul singur ritualul

de \mperechere.Cu un zâmbet r`ut`cios, Kestrel r`spunse:– Poate c` era o repeti]ie.Tat`l ei trecu peste aceste cuvinte.– |ntrebarea este: se vor \mperechea aici? Ar fi... absolut

minunat s` se \mperecheze [i s`-[i dureze cuibul aici – darcred c` ar \nsemna s` n`d`jduim prea mult. Oricum, sperdesigur s`-i supraveghem \ndeaproape.


– Mai bine am merge s` ne usc`m, spuse Kestrel luându-lde bra] cu afec]iune, [i s` mânc`m ceva de cin`. |mi dauseama c` de-acum \ncolo \]i vei petrece o mare parte dintimp aici, culcat \n iarba ud`, a[a c` n-ar strica s`-]i dau demâncare cât mai pot.

Se \ntoarser` [i pornir` spre cas`. Dup` ce f`cur` câ]ivapa[i, Larch ap`ru din nou, potrivindu-[i pasul dup` al lor caun câine. Avea \n bot un animal care p`rea a fi un [oarece –mort, observ` Kestrel mul]umit`.

– Bun`, Larch, \l salut` ea.Motanul nu ridic` privirea, ci doar mârâi amenin]`tor,

de[i rezonan]a avertismentului era cam \n`bu[it` de pradacare-i astupa gura.

– L-ai v`zut adineaori, tat`? \ntreb` Kestrel. A trecut pelâng` mine chiar \nainte de a ap`rea eretele. M` temeam s`nu sperie tot ce mi[c`, dar a fost foarte t`cut.

Tat`l ei \i zâmbi.– {i pe lâng` mine a trecut, spuse el. Tot timpul a stat la

câ]iva pa[i de mine, nemi[cat ca o statuie. Am impresia c` [iel urm`rea spectacolul. Un caracter foarte rar – \l salut!

Drumul spre cas` trecea pe lâng` vila Laurei [i, când seapropiar`, \n continuare \nso]i]i de motan, o v`zur` peLaura \n fundul gr`dinii, s`pând o nou` parcel` pe care s-ocultive cu legume. Larch coti spre ea, chemând-o cu glassonor, iar Laura ridic` privirea spre ei [i le f`cu cu mâna.

– Tocmai am v`zut din nou pas`rea aia, \i anun]` ea,imediat ce ajunser` destul de aproape ca s-o aud`. Se aplec`s` primeasc` ofranda motanului, o examin` scurt [i i-o\napoie.


– {i noi am v`zut-o, r`spunse Kestrel. Ne-am uitat cum adat un spectacol al Baronului Ro[u – absolut incredibil. {imotanul tù a fost acolo, tata a spus c` [i el urm`reareprezenta]ia.

– Am spus cât de rar este s` g`se[ti o pisic` amatoare despectacole ale p`s`rilor, declar` solemn domnul Richards.

Laura râse, rezemându-se \n cazma.– {tie când n-are nici o [ans`, spuse ea. Odat` a \ncercat

s`-[i fac` de cap cu o leb`d` [i n-a uitat niciodat`. De-atunci,are un respect s`n`tos la adresa tuturor p`s`rilor mai maridecât vr`biile.

– M` bucur s` aud, r`spunse domnul Richards.– Tata crede c` s-ar putea ca pas`rea s` se \mperecheze

\n curând, adùg` Kestrel. {i este \ntr-adev`r o pas`re foarterar`, a[a c` ar fi \ngrozitor dac` s-ar \mperechea, pentru cape urm` s-o m`nânce Larch.

– Voi sta eu de vorb` cu el, le promise Laura. Oricum,m` bucur foarte mult pentru voi. Din curiozitate, cum senume[te?

– Erete de balt`, r`spunse Kestrel.Laura d`du din cap.– Am s`-l caut \n atlas, luni diminea]a. Poate fac o friz`

pentru salonul copiilor de la bibliotec`.– O, nu, spuse Kestrel alarmat`, te rog, nu face asta. De

fapt, dac` nu te superi, am prefera s` nu spui nim`nui – eo pas`re foarte sperioas` [i s-ar putea s` fug`.

– M` rog, bine, dac` a[a crede]i, atunci n-am s` spunnimic. |mi pare rù c` nu le putem \mp`rt`[i [i altoraemo]ia, dar cred c` voi [ti]i mai bine, spuse Laura,


re\ncepând s` sape. Du-te s`-l ajungi pe tat`l t`u dinurm` – pare s`-[i doreasc` un ceai mai mult decât orice.

„Vai de mine,“ \[i spuse Kestrel, „am jignit-o.“ Ezit` unmoment, apoi, ridicând din umeri \n sinea ei, \i f`cu cu mâna[i porni dup` domnul Richards. „O s`-i treac`, mai mult casigur. Luni diminea]a voi merge pe la bibliotec` [i-o s` st`mla o [uet`.“

Kestrel avusese de gând s` se scoale cu noaptea-n cap, cas` se duc` [i s` se mai uite la pas`re, dar când se trezi con-stat` c` abia mai avea timp s` ajung` la biseric`. De[i dru-mul prin mla[tini nu era lung, pe uscat avea mult de mers[i trebuia s-o ia pe-acolo ca s` nu se murd`reasc`, \ntrucâtf`cea parte din cor [i o vedea lumea. Totu[i, \[i lu` cu eablugii [i o pereche de adida[i, \ntr-o saco[`, pentru ca dup`ce-[i f`cea datoria s` treac` m`car la \ntoarcere prinmla[tin`, cu speran]a de a-l mai revedea o dat` pe rarulvizitator.

Ploua din nou, cu stropi m`run]i [i de[i, p`trunz`tori.Kestrel, \ns`, era prea bucuroas` ca s`-i pese, [i trecu pe laCol]ul lui Dodman cântând. Cânta imnurile ei favorite, carenu se prea potriveau \n acea perioad` a anului, dar \ntot-deauna o plictisiser` imnurile religioase din Postul Pa[tilor.|n schimb, prefera mar[urile militare, ca „Pentru to]i sfin]ii“[i „A fi pelerin“, care aveau un ritm foarte stimulativ pentrumersul pe jos.

Str`b`tu strada mare a satului, prin fa]a Po[tei, pe lâng`Bell [i magazinul lui Theo, prin dreptul bibliotecii [i alrestaurantului „Câinele [i r`]oiul“, cântând dar cu gândul


tot timpul la pas`rea cea ciudat`. Dac` ar fi [tiut c`, la unmoment dat, mar[ul ei fusese privit cu mult interes, poatec` n-ar fi cântat atât de tare [i necontrolat – dar nici prinminte nu-i trecea.

Dup` slujb`, trecu pe la vicar ca s`-i dea vestea cea bun`,iar acesta \i strânse mâna [i o felicit` cu atâta \nsufle]ire\ncât doamna Dorrit fu cât pe ce s` cad`, tot \ntinzându-ses` aud` despre ce era vorba, cu capul stându-i evidentnumai la nun]i.

– Cred c` tat`l dumitale va scrie un articol despre pas`repentru revista parohiei, nu-i a[a? spuse domnul Truman.Poate [i o emisiune la radio...?

– Poate, mai târziu, r`spunse Kestrel. Deocamdat`, \ns`,cred c` e destul de mul]umit doar s-o priveasc`. Cred c` [iacum e pe-acolo, pe undeva.

Amintindu-[i ce discutaser` \n ajun, ad`ug`:– Se pare c` ve]i mai avea de a[teptat \nc` vreo doi ani

\nainte de a-l vedea din nou la biseric`.Domnul Truman zâmbi binevoitor.– Cel pu]in [tiu c` \i aduce Domnului prinosul de

recuno[tin]`, chiar dac` nu vine la biseric` \n acest scop. Bine,atunci, m` anun]a]i [i pe mine dac` se mai \ntâmpl` ceva?

– Desigur, r`spunse Kestrel. Chiar acum m` duc s`-miiau jean[ii pe mine [i voi merge spre cas` pe-acolo.

– Ai [i cizmele la dumneata? Nu. Sper s` nu r`ce[ti, de laumezeal`...

– N-ar fi prima oar` când m` ud anul `sta, râse Kestrel.Dac` ploaia nu \nceteaz` curând, va trebui s` ne facem cuto]ii câte-o arc`.


Ajungând la marginea mla[tinii, \n partea din spatelebisericii, care era separat` de drum printr-un gard,Kestrel \[i suflec` blugii pân` la genunchi [i se strecur`printre stinghiile gardului. De cum puse piciorul pep`mânt, nimeri \ntr-o gropi]` plin` cu ap` [i noroi, iar opietricic` i se rostogoli \n pantof [i se propti sub talp`. Fucât pe ce s` \njure, \[i aminti c` era duminic` [i se a[ez`lâng` gard, pe cea mai uscat` por]iune de p`mânt, ca s`se descal]e.

Dup` ce scutur` pietricica din adidas, tocmai se preg`teas` [i-l pun` la loc \n picior, când o pas`re se apropie \nzbor, oprindu-se pe un stâlp al gardului. Ridicând privirea,Kestrel v`zu, la doar câ]iva pa[i de ea, un erete.

|ncremeni, de[i inima \i b`tea cu repeziciune. Pas`rea\ntoarse capul, \n alert`, cu ochii aurii holba]i pe fa]apalid`, iar Kestrel \[i d`du seama imediat c` era o femel` –dovada, dac` mai aveau nevoie de vreo dovad`, c` \ntr-adev`r era vorba de o pereche! Pas`rea ]inea \n cioc unsmoc de vegeta]ie uscat` – iarb` [i buruieni amestecate cup`mânt, materialul natural din care \[i fac cuiburile p`s`rilede balt`.

|[i lu` zborul, iar Kestrel, gr`bindu-se nebune[te, \[itrase la nimereal` pantoful, f`r` a sc`pa pas`rea din ochi,\ncercând s` vad` \ncotro se \ndrepta. Se ridic` \n picioare[i, pe cât putea de discret, \ncepu s-o urm`reasc`.

Urm`rirea p`s`rii fu lung` [i \nceat`, c`ci trebuia s` aib`grij` s` n-o sperie. Femela de erete zbura \ncoace [i-ncolo,adunând ierburi uscate [i ducându-le la cuib; de fiecare dat`se oprea undeva pe drum, la fel cum poposise [i pe stâlpul


gardului, uitându-se s` vad` dac` n-o pândea vreun pericol.Kestrel nu [tia cum de n-o v`zuse cu acea ocazie, dar rosti\n gând o rug`ciune de mul]umire.

|n cele din urm`, peste vreo jum`tate de or`, Kestrelreu[i s` ia urma p`s`rii pân` la un pâlc mare de trestii delâng` o limb` de p`mânt. L`sându-se pe vine dup` un butoide p`cur`, v`zu \n sfâr[it pas`rea adùgând ultimul trans-port peste o gr`mad` mare de tulpini care urma s`-i fiecuibul.

„Stai numai s-aud` tata!“ \[i spuse ea. „Eretele \[i facecuib! Asta o s` intre \n istorie!“

Privi mult timp [i, \n cele din urm`, r`bdarea \i fur`spl`tit` de o apari]ie a ambelor p`s`ri, când masculul veni[i el la viitorul cuib cu un mic [arpe de ap` \n cioc, semn càvusese succes la vân`toare. Probabil acest lucru \i amintifemelei c`-i era foame, c`ci un moment mai târziu \[i lu`zborul \mpreun` cu b`rb`tu[ul [i, \n curând, \ncepu s` li seaud` strig`tul ascu]it de vân`toare.

{i lui Kestrel \i era foame. Se uit` la ceas [i v`zu c` eratrecut de ora prânzului, a[a c`, \ndreptându-se, porni pestefâ[ia de p`mânt, spre cas`. Trecu printr-o poartìmprovizat`, pe sub o firm` mare pe care nu se deranjaseniciodat` s-o citeasc`. Totu[i, acum se \ntreb` dintr-o dat`ce era por]iunea aceea de p`mânt lâng` care \[i aleseser` ceidoi ere]i loc de cuib [i, ridicând privirea, v`zu cu groaz`denumirea celei mai mari antreprize de construc]ii dinregiune.

„O nou` construc]ie important` a firmei COSSEY“, scriape t`blie.


Capitolul 4

– Nu [tiu, r`]u[co, spuse Joe Lambert, proprietarul de la„Câinele [i r`]oiul“, uitându-se la Kestrel pe deasuprapaharului pe care-l [tergea; avea doar un metru [i cincizeci\n`l]ime [i, fiind destul de \ndesat, d`dea impresia uneiforme perfect circulare. Dac` vrei s` [tii de Cossey's, ar tre'is` te duci la alde Bell – fiul lor, Bill, lucreaz` la Cossey's,nu-a[a, Phil?

– Hmm? murmur` Phil, barmanul, ridicând ochii dinsprehalba pe care o umplea.

– Bill Partridge lucreaz` la Cossey's.– H`t-colo, la Southwick, din câte-am auzit. De ce nu-l

\ntrebi pe el?Joe se \ntoarse spre Kestrel, vesel.– N-a[ recomanda la nimenea s` se duc` la Bell, dac-ar fi

mai aproape d-aicea. Ce-]i pofte[te inima? Fac eu cinste, c`tot nu te v`d prea des pe la noi.

– Nu m` face s` m` simt vinovat`, Joe. {tii c` \n fiecarezi m` scol prea devreme ca s` pot \ntârzia noaptea prin sat.

– E, atunci ast` sear` faci o excep]ie, nu-a[a? Ia zi, ce iei?– Ei, o jum`tate cu tine beau cu pl`cere, mul]umesc

foarte mult.Kestrel venise \n sat numai cu inten]ia de a afla tot ce

putea despre [antierul de construc]ii – care era planul [ipentru când. P`rea o ironie inutil` a sor]ii c` ere]ii aleseser`tocmai acel loc pentru a-[i cl`di cuibul. La prânz, se dusesegr`bit` acas` s`-i spun` tat`lui ei totul [i, dup` ce-[i petre-cuse toat` dup`-amiaza la pând`, domnul Richards \i con-firmase observa]iile – p`s`rile \[i f`ceau cuib, dar oriceactivitate pe [antier urma s` le z`d`rniceasc` eforturile iar\n anul urm`tor n-aveau s` se mai \napoieze acolo.

|nainte de a-[i fi ob]inut locul de munc` din Lowestoft,Kestrel frecventase cu regularitate „Câinele [i r`]oiul“. Vara,restaurantul avea muzic` live \n weekenduri: un interpretde cântece populare cu o chitar`, sau un pianist [i un bate-rist, orice se g`sea, iar uneori Kestrel ajutase chiar [i cuservitul la bar. Prin urmare, p`rea locul cel mai potrivit pen-tru a culege informa]ii [i se \nfiin]ase prompt.

|n timp ce Joe \i punea \n fa]` halba de-o jum`tate,aten]ia \i fu atras` de un b`rbat ce st`tea \n cealalt` parte abarului.

– Auzi, Kestrel, te-ar tenta o partid` de s`ge]i?|ntorcând capul, Kestrel \l v`zu pe Tim O'Connor, cu o

s`geat` \n mân`. Era clar c` venise prea devreme pentru ase \ntrece cu partenerii lui obi[nui]i de joc. |[i lu` halba [ise apropie de el.


– Bun`, Tim. Bine, primesc, dar n-am mai jucat de mult,a[a c`-s cam neantrenat`.

– Nici o grij`, n-am s` râd, \i promise Tim, p`rând sùite c`, \n urm` cu câ]iva ani, când juca s`ge]i cu regula-ritate, Kestrel \l \nvinsese la fiecare partid`. Fuseser`colegi de [coal` \n sat. Tim trìse toat` via]a laWesslingham, la fel ca ea, iar m`tu[a lui, Miss O'Connor,era foarte activ` \n Institutul Femeilor. Kestrel nu-l sim-patizase niciodat` prea mult, de pe vremea când, Timavând zece ani, \l surprinsese furând ou` din cuiburilep`s`rilor. Tim dispre]uia profund toate formele de via]`zbur`toare, motiv care era de ajuns ca s` nu fie niciodat`buni prieteni.

|ncepur` partida, iar Kestrel arunc` prima s`geat`, \ntimp ce Tim st`tea rezemat de mas`, cùtând s` lege o con-versa]ie.

– V`d c` \nc` nu te-ai m`ritat, spuse el, dup` ce-[i sco-bise un timp creierii f`r` s` g`seasc` un subiect mai ac`t`rii.Cam pe când s` ne-a[tept`n [i noi la o invita]ie la nunt`,mm?

Era genul de \ntrebare pe care Kestrel trebuia s-o parezecu polite]e când i-o puneau persoanele vârstnice din sat,\ntrucât acestea considerau c` se cade ca orice femeie trecutede optsprezece ani s` fie m`ritat`, dar nu vedea de ce-ar fi tre-buit s` procedeze la fel [i cu Tim.

– Nu-i un comentariu prea potrivit din partea ta, Tim, nucrezi? Dac` stau s` m` gândesc c` e[ti singurul din clasanoastr` care-a reu[it s` scape de juv`]...

Tim p`ru cam stânjenit.


– Juv`]? Vorbe[ti cam urât despre m`riti[.– {i tu cum l-ai numi? |n trecut, cam a[a spuneai [i

tu.– A, dar când e vorba de \nsur`toare e altceva, replic` el,

f`când un pas \nainte s` arunce s`geata.Kestrel zâmbi cu mil`.– Bietul Tim – ce vederi de mod` veche! Gânde[ti ca pe

vremea bunicii.Tim arunc` aiurea, iar s`geata nimeri sârma, cu un

z`ng`nit, [i rico[` la picioarele lui.– Ce vrei s` zici? \ntreb` el pe un ton defensiv, luând

s`geata ca s` i-o dea lui Kestrel.– N-ai auzit niciodat` de egalitatea \ntre femei [i b`rba]i?

\ntreb` ea cu bun`voin]`, aruncând.Tim pufni.– N-ai s-o prea g`se[ti prin partea locului. {i oricum, se

gr`bi el s` schimbe subiectul, de ce \ntrebi despre Cossey?Ce te intereseaz`, a[a, dintr-o dat`?

|i veni o idee [i se lumin` la fa]`.– Te gândeai s` te angajezi la ei, ca zid`ri]`, poate?– N-ar fi exclus, r`spunse ea cu indiferen]`. Mi-ar pl`cea

s` mânuiesc [paclul [i mistria.{tia c` Tim avea s` profite de ocazie pentru a \ncepe o

discu]ie despre deosebirile fizice dintre b`rba]i [i femei,ceea ce-i convenea de minune, c`ci nu voia ca el s`-idescopere interesul fa]` de [antierul de construc]ii. Eragenul de om care, dac` afla despre ere]i, s-ar fi dus acolo cas` arunce cu pietre \n ei. Nu din r`utate, ci numai ca s` vad`dac` erau \ntr-adev`r sperio[i.


Termin` partida [i, scuzându-se sub pretextul c` a douazi trebuia s` se trezeasc` de diminea]`, plec` de la „Câinele[i r`]oiul“, pentru a se duce la Bell, \n speran]a de a-l vedeape Bill Partridge.

– Nu, scumpo, ast`-sear` e plecat. {i-a g`sit o cuconi]`tineric` prin Kessingland, bìatu' mamii, spuse amabil`doamna Partridge. Se v`d tot mereu, de-aproape dou` luni\n [ir, adùg` ea cu mândrie.

Kestrel \i citi \n ochi inevitabila \ntrebare care urma, darnu reu[i s-o opreasc`.

– {i tu când ai de gând s` ne-aduci acas` un tinerel detreab`, dar? To]i ne ziceam c` ai cu siguran]` pe cineva, \nLowestoft. }in minte c` doamna Dorrit zicea acu' câtva timpc` pentru tine numai un bìat de la ora[ ar fi destul de bun –de[i oricine-ar putea zice la fel, de vreme ce-n Wesslinghamnu mai e nici un bìat bun de-nsur`toare, doar dac` nu-l puila socoteal` pe Tim O'Connor, iar `la-i a[a un las`-m`-s`-te-lasc` nici celei mai rele du[mance a fiic`-mii nu i-a[ dori s` sem`rite cu el – o, scuz`-m` un minu]el, scumpo...

Noroc c` tocmai \n acel moment o chemase un client dela bar, iar când reveni \[i uitase vorba.

– Ia s-auzim, ce voiai s`-l \ntrebi pe Bill? Poate-mi dai s`-itransmit un mesaj?

– M` rog, nu neap`rat, r`spunse Kestrel. M` gândeamdoar c`, lucrând pentru Cossey, s-ar putea s` [tie cevadespre locul de [antier din cap`tul satului – dincolo de TreiCopaci, mai \ncoace de calea ferat`.

– Domnul s` te aib`-n paz`, pì sigur c` [tie! El \nsu[i os` lucreze acolo, mâine! Zece locuin]e-n stil georgian, asta


o s` se construiasc`. Au proiectu' pe hârtie de-o bun`bucat` de vreme, da' cu cât a tot plouat pân-acu' n-au apu-cat s`-nceap`. A fost pe-aici un domn... – o, uite \nc-unclient, scuz`-m`, scumpo...

La \ntoarcere, doamna Partridge uitase din nou desprece vorbiser` [i spuse doar atât:

– Mai bine treci tu pe-aici mâine [i stai de vorb` cu Bill.O s`-]i spun` el tot ce vrei s` [tii, nu m`-ndoiesc.

– Da, a[a voi face. V` mul]umesc, doamn` Partridge,spuse Kestrel [i se \ntoarse s` plece, cam \ngrijorat`.

Totu[i, dac` ploaia ]inuse lucr`rile \n loc atâta timp,existau [anse ca situa]ia s` mai dureze. N-avea nici un rosts`-[i fac` griji pe moment, cel pu]in pân` nu afla ce [i cum,\[i spuse ea – ceea ce, totu[i, nu reu[ea s`-i alungetemerile.

Luni diminea]a, Kestrel se duse la [antier, trecând prinsat, c`ci tat`l ei avea scrisori de pus la po[t`. De[i era destulde devreme, oficiul po[tal se aglomerase deja, iar Kestrel funevoit` s` stea la o coad` din care f`cea parte, v`zu ea cuinima strâns`, [i doamna Dorrit, campioana olimpic`s`teasc` la p`l`vr`git-de-curs`-lung`. Celelalte persoane dela coad` nu se gr`beau, a[a c` n-aveau nici un motiv denemul]umire, [i-n plus principala calitate a doamnei Dorritera aceea c` \ntotdeauna bârfea destul de tare ca s-o aud`toat` lumea.

– Un tân`r a[a de dr`gu], zice doamna Partridge –\mbr`cat dichisit, me[ter la vorb`, [tii soiu'... {i-o cre[tere


a[a de-aleas` – da' e [i normal, nu? Doar vine din Norwich...ad`ug` ea, cu o privire \n jur, dând din cap pentru a accen-tua importan]a acestui am`nunt.

– {i cât st`? \ntreb` doamna Baldergammon, so]ia diri-gintelui.

– N-a zis. A stat la Crown, \n Southwick, a[a c` trebuie s`fie un om cu dare de mân`...

– Nu [i dac`-i aici cu treburi, o \ntrerupse domnulBaldergammon. Dac-a venit cu treburi, pl`te[te firma, a[a c`poate s` stea unde pofte[te.

Doamna Dorrit nu se l`s`.– Ei, dac` lucreaz` pentru o firm` la care-i d` mâna s`-l

]ie cu cas` [i mas` la Crown, \nseamn` c`-i pl`te[te [i leaf`bun`, deci tot om cu dare de mân` se cheam` c` e.

Domnul Baldergammon n-o mai contrazise, mai multfiindc` tocmai \i num`ra pensia domnului Ambrose.

– Oricum, continu` doamna Dorrit, v`zând c` nimeninu-i mai punea la \ndoial` vorbele, acum s-a mutat la Bell,fiindu-i mai la-ndemân`, \n]elege]i. A[a de dr`gu] – [i ar`tos[i toate – [i nu face nici un deranj, zice doamna Partridge –ca un membru de familie, zice. Numai c` – [i din voce \ir`zb`tu o triste]e iremediabil` – cred c`-i \nsurat, la anii pecare-i are...

Spunând aceasta, \ntoarse capul direct spre Kestrel, careavu grij` s` r`mân` cu privirea \n gol, refuzând s` mu[tenada. „Ce nesuferit,“ \[i spuse ea, „s` vin` aici cu manierelelui alese [i accentul elevat, numai pentru ca doamna Dorrits` m` poat` pisa [i mai mult!“ Orice str`in care puneapiciorul \n sat era evaluat spontan dup` scara de valori


Kestrel, chestie care cam \ncepea s-o plictiseasc`. „Oare câtmai am de a[teptat pân` s` m` lase [i pe mine-n pace, ca peTheo [i Laura?“ se \ntreb` ea. Dar, \n fond, nu era tocmaiacela[i lucru, de vreme ce nici una dintre ele nu se n`scuse\n Wesslingham.

V`zând c` la ghi[eul domnului Baldergammon tocmai \ivenea rândul domnului Barrow, Kestrel se a[ez` la cealalt`coad`. Domnul Barrow [i dirigintele po[tei cultivau amân-doi dovlecei, iar discu]iile lor despre meritele comparate alepropriilor mon[tri vegetali se puteau prelungi câte o or` [imai bine. Kestrel \[i cump`r` atât de expeditiv timbrele dela doamna Baldergammon, \ncât nevasta dirigintelui abiaavu timp s` se \ntrebe cu nostalgie de ce venise str`inul \nWesslingham tocmai \n acea perioad` a anului – [i s` fieasigurat` c` Kestrel habar n-avea ([i, dup` cum reie[ea dintonul ei, pu]in \i p`sa). Apoi ie[i \n sfâr[it, pornind cu pasvioi pe strada principal`, spre Southwick.

Când ajunse la terenul viran, descoperi c` acolo \nce-puser` deja s` se \ntâmple unele lucruri. Fusese adus untransport de c`r`mizi, desc`rcate chiar lâng` intrarea \ncurte, iar Bill Partridge, singur pe [antier, le stivuia mig`los\ntr-o parte. Ochii lui Kestrel se repezir` c`tre mla[tin`. Spremarea ei u[urare, v`zu o str`fulgerare maronie scurt`, cândunul dintre ere]i \[i lu` zborul. Va s` zic`, erau \nc` acolo!

– Ura, Kestrel, o salut` amical Bill, \ntrerupându-se dinlucru, când o v`zu apropiindu-se. Am auzit c` te-ai \ntors –c` nu mai lucrezi, adic`. O ]igar`?

Kestrel cl`tin` din cap, a[teptându-l s`-[i aprind` una\nainte de a-l \ntreba:


– Bill, ce se \ntâmpl`? Ce-s toate astea? ad`ug`, ar`tândcu o mân` \n jur.

– Ale lui Cossey, r`spunse el scurt. Zece vile or`[ene[ti.Au cump`rat locu-n septembrie trecut, cic`, da' mai cu vre-mea asta urât`, mai cu una, mai cu alta... \n fine, n-auputut s` fac` nimic. Oricum, acum c` vine prim`vara, au s`se-apuce de treab`.

|n câteva cuvinte, vorbind insistent, Kestrel \i explic`despre p`s`ri.

– Am observat-o pe una azi-diminea]`, când am venitaici, confirm` el amiabil. Nu i-am prea dat aten]ie – opas`re-i doar o pas`re, [i-asta nu era decât tot o pas`re, laurma urmei.

Cu pasiune, Kestrel \i explic` de ce eretele de balt` nuera doar o simpl` pas`re.

– La cel mai mic zgomot sau deranj de orice fel vor pleca[i n-au s`-[i mai fac` niciodat` cuibul aici. Din cauza stre-sului, anul `sta nu-[i vor mai face nici un cuib, iar la noi nuse vor mai \ntoarce. S-ar putea ca asta s` fie unica [ans` dea ajuta specia s` se instaleze la loc \n habitatul ei natural.Nu-]i dai seama cât e de important?

Bill Partridge \i privi fa]a agitat`, mijindu-[i ochii c`prui,prin fumul ]ig`rii.

– |mi dau seama c` pentru tine e important, nici vorb`,spuse el \n]eleg`tor, [i n-am nimic \mpotriv` s` le las \npace. |n]elegi, \n diminea]a asta eu nu fac decât s` stivu-iesc c`r`mizile [i pot s` stau numai \n partea de-aici, f`r`s` m-apropii – da' n-o s` foloseasc` la nimic. |n cursuls`pt`mânii va veni betoniera, [i-atunci s` vezi g`l`gie!


– S`pt`mâna asta...? \ntreb` Kestrel, cople[it`.– Nu [tiai c` agentul a [i venit? Tocmai de la Norwich, ca

s` se-asigure c` treaba merge bine. O s` ne zoreasc` pe to]i,nici vorb`. Tr`sese la Crown, da' când i-am spus desprebuc`t`ria mamei [i toate celelalte, s-a r`zgândit [i a venit lanoi. St` \n camera cea mare din fa]`, deasupra garajului –aia pe care-am zugr`vit-o chiar dup` Cr`ciun, iar mama i-apus perdele noi, f`cute din materialul cump`rat de la tal-ciocul din St. Patrick, preciz` el, cu pasiunea pentru detaliim`runte pe care o mo[tenise de la doamna Partridge.

Deci, asta f`cea str`inul, \[i spuse nemul]umit` Kestrel.Ei bine, trebuia ajutat s`-[i \n]eleag` gre[eala – nimic, nimicn-avea s`-i \mpiedice pe ere]i s` se \mperecheze, chiar [idac` pentru asta Kestrel s-ar fi aruncat ea \ns`[i \n betonier`ca s-o opreasc`. Prin minte \i treceau tot felul de planurinebune[ti, \n timp ce se \ntorcea spre mla[tin`, c`utândere]ii din priviri.

Ploaia \ncepu din nou.– Oricum, se pare c` [i El e de partea ta, coment` Bill,

ridicând privirea; \[i stinse ]igara [i se \ntoarse. Ei, eu maistivuiesc vreo câteva [i-am s-o-ntind. Pare s` se-anun]e oploaie cu g`leata, a[a c` azi n-o s` se fac` mare lucru.

– Vei ]ine minte... s` nu te-apropii, da, Bill? \ntreb`Kestrel, trezindu-se din reverie.

– Cu mine s` nu-]i faci griji, Kestrel – n-o s` le fac nimic lap`s`rile tale. Da' eu-s numai unul. De ceilal]i nu pot s` zicnimica.

– |]i mul]umesc oricum, Bill, spuse Kestrel [i, vârându-[imâinile \n buzunare, plec` posomorât`.


Pe drum, se opri s` se \mpace cu Laura, dar constat` c`bibilotecara o iertase deja pentru iritarea momentan` dinajun, invitând-o acum la mas`. Kestrel accept` cu bucurie,f`r` s` se supere deloc când constat` c` era un prânz delucru, constând din pâine cu brânz` [i ceai, luate \n gr`din`,\n timp ce terminau s`patul pe care-l \ncepuse Laura \najun.

– Ce-]i mai fac p`s`rile? \[i aminti Laura s` \ntrebe.Kestrel \i explic` situa]ia cu [antierul.– Foarte rù. Vai de mine! M` rog, sper de dragul tù ca

ploaia s` continue, de[i o s` ne strice recolta de cartofi, cas` nu mai pomenesc de ceap`.

– Se pare c` pe fermieri nimic nu-i mul]ume[te,r`spunse Kestrel, s`pând cu \nver[unare ca s`-[i descarceenervarea cauzat` de [antier. Anul trecut, când a fost secet`,spuneau c` va fi recolt` slab` de cartofi, iar acum dau vinape ploaie.

– Cartofii sunt plante sensibile. Nu le place s` fie deran-ja]i la vremea facerii cuibului, replic` Laura, iar când Kestrelridic` spre ea o privire \ncruntat` f`cu un pas \napoi, cu ungest defensiv. Hai, nu-mi s`ri la beregat`. Glumeam [i eu,atâta...

– Iart`-m`, se scuz` Kestrel, cam ru[inat`. Dar e un lucruprea important ca s` glumim pe seama lui.

– Kestrel, copila mea, nimic nu e prea important pentruo glum`. A[a se nasc fanaticii. {i, apropo, adùg` Laura,serioas`, dac` te vei \ndr`gosti vreodat`, ai grij` s` te mai [i\nfurii pe respectivul din când \n când – ai un aer foarteimpresionant.


La asta Kestrel fu nevoit` s` râd`, reluându-[i s`patul cumai mult` energie [i pl`cere.

Când pauza de mas` a Laurei se \ncheie, Kestrel o \nso]i labibliotec` [i r`mase acolo un timp, r`sfoind ni[te c`r]i, pân`când, v`zând c` ploaia se mai potolise, se hot`r\ s` se \ntoarc`acas` prin mla[tini [i stuf`ri[, ca s` vad` dac` ere]ii mai erauacolo.

Se apropie de locul cuibului prin partea [antierului deconstruc]ii [i, când ajunse la poart`, v`zu c`, de[i Bill ple-case acas`, \n curte era totu[i cineva.

Era un b`rbat \nalt, \mbr`cat cu un impermeabil elegant,tipic or`[enesc, [i cizme Wellington care fie erau noi, fiefuseser` cur`]ite de la ultima folosire, c`ci nu aveau niciurm` de noroi pe ele. Prin urmare, Kestrel nu avu nevoies`-i vad` teodolitul din mân` pentru a [ti c` \n fa]a ei se aflatocmai du[manul, agentul din Norwich.

|n clipa când \l v`zu, \ncepu s`-i clocoteasc` sângele \nvene. Cu buzele strânse [i n`rile dilatate, intr` \n curte, gatade lupt`.


Capitolul 5

Stuart King nu se omorâse niciodat` dup` lucrarea dinWesslingham. Nici nu s-ar fi pus problema s-o refuze – eraun profesionist priceput [i câ[tiga bine, dar \nc` nuajunsese atât de independent \ncât s` poat` spune da saunu \n leg`tur` cu vreun proiect anume. {tia, \ns`, c` treabaera dificil`, iar perspectivele nu-l \ncântau deloc.

Stuart era un om care admira ordinea, disciplina, efi-cien]a. Se n`scuse [i crescuse \ntr-un ora[ – \ntâmpl`tor,chiar la Norwich – [i admira precizia cu care func]ionauora[ele, fiecare persoan` \ndeplinindu-[i rolul pentru caansamblul s` func]ioneze normal. Considera via]a la ]ar`dezordonat` [i extrem de nepractic`. Suprafe]e mari deteren st`teau nefolosite [i nefolosibile. Oamenii lucrau laore anormale [i niciodat` nu-i puteai g`si când aveai nevoiede ei. Uneltele [i ma[in`riile erau l`sate la \ntâmplare, pân`rugineau sau se pierdeau.

Desigur, unele dintre produse erau utile [i pl`cute.Vacile transformau iarba \n lapte – dar \ntr-un mod atât delent [i p`gubos, p`scând la nimereal` pe paji[ti imense [il`sându-[i b`legarul \n locuri de unde nu putea fi recoltat [ifolosit. Nu, via]a rustic` r`mânea un mister pentru Stuart,care prefera ca a[a s` [i r`mân`.

{i-apoi, mai era [i proiectul propriu-zis – acesta avea s`creeze dificult`]i. Munca de construc]ii avea un anumit ritmnatural [i, o dat` ce-l pierdeai, toate \ncepeau s` se dere-gleze. Lucrarea \ntârziase deja cu [ase luni, ceea ce era unsemn foarte r`u. Desigur, prezen]a lui acolo avea anumitecompensa]ii – g`sise o gazd` foarte amabil` [i m`moas`, \npersoana doamnei Partridge de la Bell, avea o camer` con-fortabil`, iar mesele, pe care le lua \n buc`t`ria din spate, cufamilia, erau delicioase [i \ndestul`toare. Stuart era un omdestul de \nchis \n sine [i timid, \n via]a personal` (unuldintre motivele pentru care, la dou`zeci [i [apte de ani, era\nc` nec`s`torit), [i se bucura c` g`sise o locuin]` undeoamenii se purtau frumos cu el.

Dar, pe lâng` toate problemele la care se a[teptase, niciun moment nu-[i \nchipuise c` \nc` din prima zi pe [antieravea s` fie atacat de Harpia din Borneo. Aceasta fu prima luiimpresie când o v`zu pe Kestrel apropiindu-se, [i ar puteafi iertat pentru c` f`cu un pas \napoi, \nainte de a se st`pâni[i a afi[a o expresie politicoas`.

A doua impresie fu c` acea Harpie cu hainele ude,r`v`[ite [i pline de noroi era extrem de frumoas`, \n genulferoce, cu ochi alba[tri sc`p`r`tori [i p`r castaniu buclat,\ncurcat de vânt [i \mbrobonat de ploaie. Oricum, se p`rea


c` printre ]elurile ei nu se num`ra [i acela de a ob]ine admi-ra]ia, c`ci când se opri \n fa]a lui, privindu-l crunt, Stuart nureu[i decât s` \ntrebe, cu glas cam pierit:

– C`uta]i pe cineva...?|n auzul lui Kestrel, glasul suna slab [i plictisit, \n acel stil

blazat al persoanelor prea sofisticate pentru a-[i pierde vre-mea cu localnicii.

– Dumneata e[ti agentul? \ntreb` ea, pe un ton b`t`ios.– ~`... da. Am aceast` onoare, r`spunse prudent

Stuart.– Ei bine, aici nu pute]i construi.– De ce nu? replic` el \n modul cel mai firesc, \nc`

\nainte de a se \ntreba cu ce drept \i spunea Kestrel a[a ceva.– Nu pute]i, [i gata. E inadmisibil.– Aha... f`cu Stuart, \ncepând s` se l`mureasc`.Nu era o persoan` cu autoritate oficial`, ci mai degrab`

un fel de protestatar`. }ara p`rea s` forfoteasc` de ele – \nmajoritate, femei care n-aveau altceva mai bun de f`cut,pornite s` \mpiedice oamenii s`-[i vad` de treburi, din totfelul de motive tâmpite.

– {i a]i dori s`-mi spune]i [i mie de ce? \ntreb` el, ca s`-ifac` hatârul.

– Acolo, \ncepu Kestrel cu pasiune, ar`tând spre mla[tinicu un deget tremur`tor, acolo, chiar la marginea acestuiteren, o pereche de ere]i de balt` au \nceput s`-[i constru-iasc` un cuib.

– A, p`s`ri...! o \ntrerupse el, l`murit.Pentru Kestrel, tonul lui emana atâta dispre], \ncât o f`cu

s` se burzuluiasc` pe loc.


– Da, p`s`ri! Desigur, dumneata n-ai cum s` [tii nimicdespre p`s`ri, dar partea asta din Suffolk este un mediunatural de \mperechere pentru o mul]ime de specii rare. Euna dintre pu]inele zone din Anglia care n-au fost cotropitede industria[i [i speculan]i porni]i s` construiasc` locuin]ela ]ar` numai pentru a-[i c`ptu[i ei buzunarele. Iar din acestmotiv avem aici p`s`ri rare, dintre care unele au ajuns s`nu-[i mai dureze cuiburile nic`ieri \n Anglia.

– {i din câte presupun, acele... zi-le pe nume... fac partedintre ele, spuse Stuart, \nc` politicos, \n pofida supozi]iilorei jignitoare la adresa lui.

– Acele „zi-le pe nume“ sunt doi ere]i de balt`, opas`re foarte rar` [i foarte frumoas`, din familia uliului.Cândva, erau r`spândite prin partea locului, dar au fostintoxicate cu chimicale [i alungate de proliferarea indus-trial`, iar acum nu mai vin aici decât \n vizit`. Se\mperecheaz` doar \n una sau dou` colonii protejate. Decincisprezece ani, nici o pereche nu s-a mai reprodus aici,\n Wessle Marsh.

– M` rog, acum, c` [i-au f`cut cuibul, m-a[ fi a[teptat s`fii fericit`.

– Tocmai asta-i problema, replic` exasperat` Kestrel. }i-amspus c` le-au alungat dezvolt`rile industriale. Sunt foartesensibile la zgomotele [i tulbur`rile de orice fel, \n perioa-da de reproducere. Orice \ncercare de a construi aici le-aralunga. Anul `sta nu [i-ar mai face cuib deloc, iar aici nu s-armai \napoia niciodat`.

– Scuz`-m`, dar cu cine am pl`cerea...? se interes`Stuart, ca s` câ[tige timp.


– Sunt Kestrel Richards, iar tat`l meu este GrahamRichards, ornitologul.

Era clar c` acest nume nu-i spunea nimic.– Aha... Credeam c` oi fi vreo oficialitate din partea unei

societ`]i de conservare a mediului, sau a[a ceva...– Ei bine, nu sunt, dar nu v`d ce importan]` are asta.– A, nici una, nici una... desigur...Când era nervos, glasul lui Stuart suna mai plictisit ca

oricând, iar Kestrel nu avea nici ea timp s` se calmeze.– {i locuie[ti \n Wesslingham?– Acolo, r`spunse ea repezit, ar`tând cu degetul. |n

Coats Cottage, la marginea mla[tinii. {i-acum, ce-ai de gânds` faci?

– |n leg`tur` cu ce?– |n leg`tur` cu [antierul, desigur. }i-am explicat de ce

nu po]i construi aici.Tonul ei \ncepea s`-l cam \nfurie pe Stuart.– Nu-mi propun s` fac nimic altceva decât lucrul pentru

care am venit – [i anume, s` iau toate m`surile necesarepentru ca acest proiect de construc]ii s` continue, cu toat`viteza posibil`. |]i \n]eleg sentimentele fa]` de p`s`ri...

– Nu e vorba numai de mine! strig` Kestrel, \nnebunit`de neghiobia lui. E problema tuturor oamenilor din sat, a\ntregii ]`ri! Orice fapt` care pericliteaz` \mperecherea a doiere]i de balt` ar fi o crim` la adresa posterit`]ii!

– Frumoase cuvinte, coment` iritat Stuart, dar eu n-amauzit niciodat` de pas`rea asta [i m` \ndoiesc c` a mai auzitaltcineva, \n afara unui num`r ne\nsemnat de maniaci aip`s`rilor...


– „Maniaci ai p`s`rilor“...! repet` Kestrel, aproapeamu]it` de mânie.

– ...[i nu-i v`d pe [efii mei \nduplecându-se din consi-dera]ie fa]` de o pas`re c`reia, din moment ce nimeni n-aauzit de ea, nimeni nu-i va sim]i lipsa.

St`teau fa]` \n fa]`, Kestrel \nro[it` de furie, Stuart \nalt,ferm [i rece ca ghea]a. Ajunseser` \ntr-un impas evident [i,dup` câteva momente, Kestrel se r`suci pe c`lcâie [i porniprin ploaie, l`sându-l pe Stuart – de[i n-avea de unde s` [tie– destul de zguduit.

– Draga mea, e[ti \ntr-un hal f`r` de hal, observ` blajindomnul Richards, când Kestrel intr` \n cas` trântind u[adup` ea.

|ntâmpl`tor, Graham Richards tocmai trecea prin antreu[i \i observ` nu prea \ngrijorat \nf`]i[area r`v`[it`, Kestrelfiind obi[nuit` s` umble prin ploaie [i noroi. Dar nu puteas`-i ignore petele ro[ii de pe obraji [i nici pielea albit` defurie din jurul n`rilor.

– Ce s-a \ntâmplat? Vino \n cabinetul meu – e[ti mai ud`decât de obicei, cred...

– Ooooof, porcul ̀ la \ncrezut, m`celar \ngâmfat [i ignorant...– Kestrel, calmeaz`-te! interveni domnul Richards. M`

alarmezi de-a binelea!– N-am \ncotro, tat` – sunt a[a de furioas` c`-mi vine s`

scuip!– Se [i vede, observ` tat`l ei, râzând. Cel care te-a

sup`rat ar avea de ce s` tremure de fric`. Ar`]i ca o s`lbatic`– foarte periculoas`...


– Serios?Kestrel se opri, gândindu-se la aspectul \ngrijit, aproape

elegant, al adversarului. Se privi, \[i v`zu blugii \nnoroia]i,cizmele enorme \mpov`rate cu p`mânt, hanoracul rupt –nu era tocmai culmea elegan]ei feminine. Se uit` \n oglindamic` [i p`tat` de pe perete, lâng` cuier, [i-[i observ` p`rul ud[i \ncâlcit, din care ie[eau fire de iarb` uscat`, fa]a nefardat`,cu o dâr` de noroi pe un obraz – cum o fi ajuns acolo? – iarpe chip \i ap`rur` din nou bujorii, de[i din cu totul alt motiv.

„Ce [i-o fi spus despre mine?“ se \ntreb` ea. „Ar`t de vreopaisprezece ani, ca fetele alea \nnebunite dup` cai, care setot \nvârtesc prin jurul grajdurilor. |n nici un caz nu i-amputut face o impresie prea bun`. Nici nu m` mir c` nu m-aluat \n serios. Sunt o adev`rat` ar`tare!“

Mai sp`[it`, \[i scoase cizmele [i hanoracul [i-[i urm`tat`l \n cabinet, unde se opri \n fa]a focului, pentru a-[i uscablugii la spate – \ntotdeauna partea cea mai ud`, din cauzaobiceiului ei de a se a[eza \n iarb`, pe orice vreme, ca s`observe p`s`rile.

– Ar trebui s`-mi iau ni[te pantaloni din-`ia de plastic,cum li se pun bebelu[ilor, coment` ea.

Domnul Richards zâmbi, bucuros c`-i revenise sim]ulumorului.

– Las`-m` numai s` pun ibricul pe foc, [i-apoi ai s`-mipo]i spune ce s-a \ntâmplat.

Dup` ce se \ntoarse de la buc`t`rie, o ascult` pe Kestrelcum \i povestea, calm`, \ntâlnirea cu agentul.

– Iar concluzia e c` vor \ncepe construc]iile imediat ce\nceteaz` ploaia. Of, tat`, trebuie s` facem ceva!


– M` rog, Kestrel, nu prea v`d ce-am putea face. Omulare tot dreptul s` construiasc` unde vrea, atâta vreme câtplanurile \i sunt aprobate.

– Dar, tat`...!– Da, draga mea, [tiu, dar ce altceva putem face? Cred c`

am putea \ncerca s`-l rug`m politicos, sublinie el, cu olic`rire \n ochi, dar nu m` a[tept s` avem vreo [ans`.Oricum, ai spus c` nu vor \ncepe pân` nu trece ploaia, iarpân` atunci pare s` mai fie destul` vreme. Eu a[ a[tepta s`v`d ce se mai \ntâmpl`. Chiar dac` ploaia se opre[te, marelucru nu vor putea face pân` nu se usuc` p`mântul. Iarp`mântul din partea locului nu e prea permeabil, a[a c` vatrebui s` sape funda]ii adânci, ceea ce nu se poate \ncepedecât dup` ce solul va fi mult mai uscat.

– Bine, tat`, dar cum de [tii atâtea despre construc]ii?\ntreb` Kestrel, surprins`.

– De ce n-a[ [ti despre construc]ii? replic` el, cu un zâm-bet. Credeai c` nu-s decât un pasionat al p`s`rilor, b`trân [imaniacal?

Aceste cuvinte sem`nau atât de mult cu ale agentului –„maniaci ai p`s`rilor“ – \ncât Kestrel se \nduio[` [i-[i arunc`bra]ele pe dup` gâtul tat`lui ei, cuprinzându-l ocrotitor.

– O, tat`, e[ti a[a de scump!Domnul Richards o b`tu afectuos pe um`r, surprins [i

\ncântat de efuziunea ei sentimental`.– Sigur c` sunt, draga mea, de ani de zile ]i-o tot spun.Kestrel râse, \i d`du drumul, tr`gându-[i nasul, [i zâmbi.– Hai s` bem un ceai, propuse ea.


Capitolul 6

Oricine care se bazeaz` pe vremea din Anglia ca s` fac` cevae condamnat s` aib` o dezam`gire. A doua zi, trezindu-se \nzori, Kestrel st`tu un moment nedumerit`, \ntrebându-se ceanume era atât de ie[it din comun \ncât \i stricase somnul.Apoi, \[i d`du seama: soarele str`lucea prin fereastra dor-mitorului.

Gemu sonor, se d`du jos din pat [i se duse s` priveasc`printre perdele. Soarele, r`s`rit de pu]in` vreme, se afla lamic` \n`l]ime deasupra b`l]ilor, luminând toate suprafe]eleude [i urcând \ncet spre bolta f`r` nori, care p`rea hot`rât`s` r`mân` astfel.

– Ca s` vezi! murmur` ea, de una singur`. Ce perversi-tate...!

Dar era o diminea]` minunat`, din toate punctele devedere cu excep]ia celui al protej`rii ere]ilor, iar Kestrel nudevenise atât de insensibil` \ncât s` nu se poat` da jos dinpat. Se sp`l` [i se \mbr`c` \n grab`, apoi cobor\ la parter.

Ascult` un moment, conchise c` tat`l ei dormea \nc`, apoilu` un co[ [i ie[i pe u[a lateral`, ducându-se la cules de ciu-perci.

Nu se a[tepta s` g`seasc` multe, nefiind o regiune prearodnic` \n ciuperci, dar era o scuz` valabil` pentru a ie[i dincas` atât de devreme, \nainte de a se trezi [i al]ii pentru astrica frumuse]ea zilei. Se duse pân` \n dreptul casei luiDodman, de unde, p`r`sind drumul, care descria un ocolspre sat, s`ri peste un zid pân` pe câmpia din parteacealalt` [i porni de-a lungul tufi[urilor, t`ind-o pescurt`tura curbei [i g`sind dou`-trei ciuperci albe care s`-ir`spl`teasc` osteneala.

Porni haihui pe câmpii, f`r` s` se \ndep`rteze de sat darevitând [i s` se apropie prea mult, iar \n cele din urm`,sim]ind c` i se f`cuse foame [i c` picioarele \nc`l]ate \nadida[i i se umeziser` de rou`, reveni pe drum, cu gândulde a se \ndrepta spre cas`. Ie[i \n drum trecând prin gr`dinadomni[oarei O'Connor, astfel \ncât intr` \n sat lâng` Bell.

Ultimul om pe care se a[tepta s`-l \ntâlneasc` la oraaceea matinal` ea [i ultimul pe care dorea s`-l vad`, dar toc-mai se preg`tea s` ias` din gr`din` pe poart` când observ`o siluet` \nalt`, \n impermeabil, care se apropia. Kestrel seretrase la umbra arbu[tilor \nainte de a fi v`zut`, \ntrebân-du-se imediat de ce o f`cuse – orice \ncercare de a-l evitaera ridicol`. Dar, de vreme ce tot o f`cuse, r`mase pe loc,privindu-l. Se vedea clar c` revenea la hotel, dup` ce-[if`cuse plimbarea de diminea]`. Nu s-ar fi a[teptat s` fiegenul care se treze[te cu noaptea-n cap.

Fusese poate pe [antier? Nu, venea din direc]ia opus`.Trecu prin dreptul ascunz`torii ei f`r` s-o observe, iar


Kestrel \i putu vedea bine profilul – destul de chipe[, fu eanevoit` s` recunoasc`. Avea chipul serios, aproape trist.Kestrel \[i spuse c` ar`ta atât de nepotrivit, cu impreme-abilul lui nou [i curat pe uli]a satului – nepotrivit [i, poate,cam \nsingurat...? Se reculese. De ce s`-i par` rù pentru el?Probabil c`, dac` afla, agentul ar fi luat-o ca pe o gravìnsult`.

Când fu sigur` c` n-avea cum s-o mai vad`, Kestrel ie[idin ascunzi[, pornind spre cas`. Diminea]a \ncepea s` fiepopulat`. |l \ntâlni pe po[ta[, care se \ntorcea de la CoatsCottage, iar când ajunse la Col]ul lui Dodman \l v`zu \ngr`din` pe b`trânul domn Ambrose, care adulmecav`zduhul ca un terrier b`trân [i sur.

– A, 'nea]a, Miss Castrol, o salut` el, f`cându-i cu ochiul,complice. Ai fost dup` ciuperci, v`z. Ia zi, te-ntâlni[i cutinerelu-acela?

– Care tinerel? \ntreb` Kestrel, iritat`.– A, i-un tinerel pe cinste, continu` b`trânul, neluând \n

seam` \ntrebarea lui Kestrel, cum era [i de a[teptat. Aratèlegant cum se cuvine, ca tot omu' \nst`rit. {i-i chipe[,adùg` el, meditativ, dac` e s-o pui [i pe asta la socoteal`.Da' la a[a ceva te pricepi tu mai bine ca un b`trân ca mine,hai?

– Ei, nu-l prea cunosc, spuse Kestrel pe un ton distant,[i n-am vorbit cu el decât o dat`.

Voia s` dea impresia c`, dac` mai vorbea vreodat` cu el,asta n-avea s` se \ntâmple prea curând, dar domnulAmbrose \i adres` un zâmbet [tirb, \n]elegând taman invers.

– Ei, las`, n-o pune la inim`, spuse el. O s` stea \nc` multtimp aicea, a[a c-o s` ai ocazia.


– Acum trebuie s` plec, m` a[teapt` tata cu micul dejun,spuse ea, gr`bit` s` scape.

Dup` micul dejun, tat`l ei porni spre locul cuibului.– Am s`-mi cl`desc o ascunz`toare de cealalt` parte a

[antierului, spuse el. Dac` vreau s` observ p`s`rile cum secade, trebuie ca m`car s` pot sta pe loc uscat. Nu mai sunttân`r ca odinioar`... \i spuse el lui Kestrel.

– Bine, eu am s` sp`l rufele [i fac pu]in` ordine,r`spunse ea, apoi vin [i eu.

– }i-a[ fi recunosc`tor dac` ai trece prin sat, ca s`-micumperi [i mie un ghem de sfoar` verde. Mi-a mai r`masdoar cam o jum`tate de iard.

– Bine, tat`, spuse Kestrel cu resemnare, c`ci sperase ca\n acea zi s` evite satul. Atunci, ne vedem mai \ncolo.

Când intr` \n sat, soarele str`lucea puternic [i \nc` maib`tea o briz` slab`, r`coroas`. |n toate gr`dinile erau \ntinsela uscat rufele de lunea, fâlfâind cu plesnete umede [ilucind \n soare, iar pe boschetele din cur]i erau \ntinsebatiste, pe alocuri atât de multe \ncât se p`rea c` ninsese.Nori cumulus albi [i mari ap`ruser` pe cerul de un albastru\nchis, iar Kestrel privi \n sus, sperând s` vad` vreun semnde ploaie, dar nu erau acel gen de nori.

Domnul Barrow se afla \n magazinul de scule [i articolediverse, cump`rând araci pentru maz`re. La vederea luiKestrel, ochii i se luminar`.

– 'Nea]a, Kestrel – uite-adineaori l-am v`zut pe tân`rulacela trecând! o anun]` el voios.

Kestrel zâmbi plictisit`.– Nu z`u? replic` ea, f`r` interes. Ce crede]i, oare o s`

mai plou`?


Stratagema avu succes, c`ci domnul Barrow, la fel ca to]is`tenii, se credea expert \n meteorologie.

– Nu, spuse el, cred c-o s` r`mân` destul de frumos ovreme. Era [i timpul, altfel toate legumele mi-ar fi putrezit\n p`mânt. |n perioada asta a anului e o umezeal` cumplit`– praf o f`cea cartofii [i ceapa, s` vezi de n-o fi a[a. Totu[i,acum cred c` o vreme s-a pus pe timp frumos.

– Bate [i-un vânt bun ca s` le usuce, adùg` Jim Cosser,proprietarul magazinului. Toate rufele-astea \ntinse afar` –de-o s`pt`mân`, dou`, n-am mai v`zut a[a priveli[te. Maivrei ceva, Arnie? \ntreb` el, v`zând-o pe Kestrel c`-[i campierdea r`bdarea.

– Nu, asta-i tot, Jim. Ne mai vedem – pa, Kestrel.Transmite-i salut`ri de la mine tân`rului tù.

{i ie[i chicotind, \n culmea \ncânt`rii.Dup` atâtea comentarii, Kestrel era preg`tit` s`-l vad`

pe tân`r la locul de construc]ie, dar acesta nu se z`reanicìeri. Totu[i, pe [antier era destul` activitate, c`ci \nafar` de Bill Partridge se mai aflau acolo doi tineri [i unb`rbat \ntre dou` vârste, cu [apc` – se vedea clar c` erauoamenii firmei Cossey, c`ci nu f`ceau parte dintre s`teni.|ntindeau o pasarel` de scânduri peste p`mântul umed, iaro gr`mad` de scânduri desc`rcate recent \[i a[teptaustivuirea. |n timp ce Kestrel ocolea [antierul pe margine,unde p`mântul era mai uscat, Bill o v`zu [i se apropie s`-ivorbeasc`.

Avea o expresie de scuz`.– |mi pare rù, spuse el. Azi-diminea]` a fost aici domnul

King [i a spus s`-i d`m bice. Pare s` fie un om foarteenergic.


– ~sta-i agentul, nu-i a[a? Nu [tiam cum \l cheam`.– Stuart King, spuse Bill. ~[tilal]i-s doi muncitori [i

maistrul de la Cossey – oameni din Lowestoft. Dup` ce-aplecat am vorbit cu maistrul, da' parc-a[ fi vorbit c-un turc. Azis c` domnul King i-ar pune pielea pe b`] dac` s-ar \ncurcapentru nu-[' ce pas`re. M` scuza]i, da' a zis foarte clar.

Kestrel cobor\ privirea.– }i-ai dat toat` silin]a, Bill. Cred c` maistrul trebuie s`

fac` ceea ce i se spune. Nu, dup` King `sta trebuie s` m` ]in.– Poate c-o s` plou` din nou, spuse Bill, dup` o scurt`

t`cere.Ridicând privirea spre cer, Kestrel cl`tin` din cap.– Poate... Nu-mi r`mâne decât s` sper. L-ai v`zut pe tat`l

meu?– L-am z`rit acu' câtva timp, da' de-atunci nu m-am mai

uitat. {efu' ne ]ine din scurt – uite, [i-acuma se uit` la mine.Trebuie s` m` duc.

– Da, du-te, nu vreau s` ai nepl`ceri. |]i mul]umesc c` ai\ncercat, Bill.

Bill f`cu un gest vag cu mâna [i plec` plesc`ind prinnoroi. P`mântul era \nc` flea[c`, observ` Kestrel, u[urat`.Apoi, porni s`-[i caute tat`l. Acesta lucra la ascunz`toare, cu\ncetineala lui obi[nuit`, [i lu` de la ea sfoara f`r` nici uncomentariu. Se mi[ca atât de t`cut [i u[or, \ncât p`rea s`fac` parte din mediul natural, iar via]a \[i urma cursul \njurul lui la fel de netulburat ca [i cum ar fi fost un [oarecede câmp. Kestrel fu cam surprins` s`-l vad` pe Larch acolo,umblând prin desi[uri cu cine [tie ce treburi de-ale lui.Motanul o salut` cu un „prrp“ scurt [i o privire fulger`toaredin ochii lui de safir.


– Te deranjeaz`? \ntreb` Kestrel.Domnul Richards privi spre motan [i zâmbi. Larch \i zâmbi [i el.– A, nu – e de-ai no[tri, cred.– Mai sunt aici?Abia \ndr`znise s` \ntrebe, de[i [tia c` trebuia ca ere]ii s`

fie acolo, altfel tat`l ei n-ar fi continuat s`-[i construiasc`atât de calm ad`postul.

– Da – \nc` nu par s` fie prea tulbura]i, am bucuria s`spun. Se opresc mai frecvent ca s` priveasc` \n jur – darpân` acum `sta e singurul semn de agita]ie. |n fond, nusunt decât trei oameni, iar prezen]a lor e intermitent`.

– Dar dac` activitatea se va intensifica?– Activitatea de pe [antier? Da, asta ar avea efect. Iar dac`

aduc [i ma[in`rii...L`s` fraza neterminat`.– Vor aduce obligatoriu, mai devreme sau mai târziu,

dac` nu facem ceva, \ncepu Kestrel, \ns` tat`l ei ridic` omân`, f`cându-i semn s` tac`, [i ridic` binoclul la ochi atâtde repede \ncât Kestrel nici nu apuc` s` disting` mi[carea.Kestrel \n]epeni [i, coborând privirea, \l v`zu pe Larch lapicioarele ei, la fel de \ncremenit, privind printr-odesp`r]itur` dintre ramurile pe care domnul Richards lelegase deja. Oare era posibil ca motanul s` admire \ntr-adev`r mi[c`rile p`s`rilor?

|n clipa urm`toare, Kestrel v`zu ere]ii.Dup` ce disp`rur`, iar cei trei observatori se animar` din

nou, Kestrel \ntreb`:– Ce aduceau? Mai construiesc \nc`?– Se pare c` da, spre marea mea bucurie, r`spunse tat`l

ei, iar Kestrel zâmbi u[urat`.


Spre ora prânzului, ere]ii se f`cur` nev`zu]i, a[a c` dom-nul Richards se hot`r\ s` se duc` acas` un timp, ca s`m`nânce [i s` fac` unele \nsemn`ri, pentru a reveni pe\nserat.

– Tu ce-ai s` faci? \[i \ntreb` el fiica.– Cred c` m` duc s` iau masa cu Theo, r`spunse ea. S-ar

putea s` aib` unele idei despre ce-ar fi de f`cut.– Da, s-ar putea \ntr-adev`r. |mi face impresia unei tinere

cu o minte foarte practic`.– {i-i plac p`s`rile, ad`ug` Kestrel, zâmbind.Domnul Richards zâmbi [i el.– {tii, \i spuse, pe un ton tachin`tor, acum e prima oar`

când zâmbe[ti \n diminea]a asta. }ine-o tot a[a, s-ar putea s`devin` un obicei.

|n timp ce-[i croia drum \napoi spre strad`, Kestrel v`zuc` Stuart King revenise pe [antier. Stuart King... I se p`reaciudat s`-i [tie numele. {i i se potrivea – un nume rece,trufa[, sofisticat, lipsit de suflet. Când trecu prin apropierealui, King se uit` la ea, dar Kestrel prefer` s`-l ignore. Atunci,privirea lui se mut` pu]in mai \n spatele ei, [i \ncepu s`râd`. |ntorcând capul, Kestrel v`zu c` Larch o urma, fidelca un câine. Motanul se opri \n acela[i timp cu ea,adresându-i un mieunat t`cut. Era comic, \ntr-adev`r, darlu

Pe aripile iubirii - WordPress.com · PE ARIPILE IUBIRII 9 – De când m` [tiu n-am mai v`zut a[a...

Documents

Transcript of Pe aripile iubirii - WordPress.com · PE ARIPILE IUBIRII 9 – De când m` [tiu n-am mai v`zut a[a...