GAB cfa

-lS.-

PovesteatArfelor mele triste

-lff

Tbaducere din limba spaniol5, prefati 9i note deTunona $nNnnu MnHnnwlr

RIEL GARMARQTJr'Z

r

meditwra rao

1,

tn anul in care am implinit nouizecide ani, am vrut sd-mi diruiesc o noapte

de dragoste nebund cu o adolescenti fe-

cioard". Mi-am adus aminte de Rosa

Cabarcas, patroana unei case clandestine

care obisnuia si-gi incunostinfeze clientiistatornici cAnd avea vreo noutate dispo-nibil5. Niciodati n-am cedat acesteia sau

oricirei alteia dintre multele-i tentalii ob-scene, dar ea nu credea in puritatea prin-cipiilor mele. $i morala e o chestiune de

timp, spunea) cu un zAmbet rdutdcios, ai

si vezi. Era cu cdgla ani mai mici decAt

mine ;i nu mai ;tiam nimic despre ea de

atdta arnar de vreme, cd s-ar fi putut preabine si fi murit. tnsd la primul apel i-am

1.6

Pouestea td.rfelor mele triste

recunoscut vocea la telefon si i-am slobo-

zit frrd. niciun preambul:

- Astizi, da.

Ea suspini: Ah, sdrmanul meu invi-

tat, te faci nevdzut pret de douizeci de

ani si dai semne de viali numai ca si ceri

imposibilul. l;i recip dtd. indatd. stdpAni-

rea de sine proprie meseriei gi-mi oferi o

.jumitate de duzini de opfiuni imbietoa-re, dar e drept ci niciuna neprihdnitd.Am refuzat-o, stiruind ci trebuia sI fiefecioard ;i chiar pentru noaptea aceea.

Ea m-a intrebat alarmatd: Ce anume vreisi-gi dovede;ti? Nimic, i-am rispuns,enervat ci pusese degetul pe rani, ;tiuprea bine ce pot si ce nu pot. Ea spuse

impasibilS ci invigagii le stiu pe toate, dar

nu chiar pe toate: Singurele Fecioare care

au mai rimas pe lume sunteti voi, cei

ndsculi in august. De ce nu mi-ai dat co-

manda mai devreme? Inspiragia vine pe

nepusi mas5, i-am rdspuns. Dar poate cd

asteaptd, spuse ea, ve;nic mai ingeleaptidecAt oricare bdrbat, si-mi ceru micardoui zile si cerceteze temeinic pia)a.

T7

GABRIEL GARCfA MANQ=UEZ

I-am replicat cAt se poate de serios ci,pentru o asemenea treabd,la vArsta mea,

fiecare ceas inseamni un an. Atunci nu-icu putintS, zise ea fird urmi de indoiald,

dar, in sfAr;it, a;a-i rnai emotionant, ce

naiba, te sun intr-o or5.

Nu trebuie s-o spun, fiindci se vede de

la o posti: sunt urAt, timid si anacronic.

ins5 muncindu-mi atdta si nu fiu a;a,

am ajuns si simulez tocmai contrariul.PAni in zhta de astdzi, cAnd m-am hotd-

rAt si povestesc cum sunt, din proprie vo-

ingn ;i nesilit de nimeni, chiar de-ar finumai ca si-mi usurez cugetul. Am ince-

put cu telefonul neobisnuit dat Rosei

Cabarcas pentru cd,vdzut cu ochii de as-

tdzi, acela a fost inceputul unei noi vieti,la o vArsti la care majoritatea muritorilorsunt morli.

Locuiesc intr-o casd coloniali pe tro-tuarul insorit dinspre parcul San Nicol6s,

unde mi-am petrecut toate zilele viegii fi-ri femeie ;i firi avere, unde au triit si au

murit piringii si unde mi-am propus simor singur, in acela;i pat in care m-am

1B-_-vF-

Pouestea tdrfelor mele triste

niscut si intr-o zi pe care mi-o doream

indepirtatd ;i fdrd suferingd. Tata a cum-

pdrat-o la sfArqitul secolului al XIX-lea,cAnd a fost scoasd Ia mezat, a inchiriatparterul pentru prdvdlii de lux companiei

unor italieni gi ;i-a pistrat etajul ca sitrdiasci aici fericit cu fata unuia dintre ei,

Florina de Dios Cargamantos, remarca-

bili interpretd a lui Mozart, poligloti ;iadmiratoare a lui Garibaldi, femeia cea

mai frumoasi si mai talentatd. din cAte au

existat vreodati in ora;: mama mea.

Cuprinsul casei e incS.pitor ;i lumi-nos, cu ghirlande de stuc ;i pardosealS incarouri din mozaic florentin ;i cu patruusi de sticlS ce dau intr-un balcon pre-

lung, unde mama se aseza in serile de

martie si cAnte arii de dragoste cu veri-soarele ei italience. De aici se vede parculSan Nicol5s cu catedrala ;i statuia luiCristofor Columb si, mai departe, ma€Ja-

ziile de pe cheiul portului ;i necuprinsul

orizont al marelui fluviu Magdalena, la

douizeci de leghe de la virsare. Singurulneajuns al casei este ci soarele bate treptat

10

GABRIEL GARCiA MANQ.UEZ

dintr-o fereastrd intr-alta, pe misuri ce

ziua se scurge qi trebuie si le inchizi pe

toate ca si incerci si-fl faci siesta in pe-

numbra fierbinte. CAnd am rdmas singur,

la tretzeci;i doi de ani, m-am mutat inodaia care fusese dormitorul pdringilor,

am deschis o ugd de trecere spre bibliote-

ci ;i am inceput si scot la licitalie tot ce

nu-mi mai era de trebuinld pentru trai,adtcd, pAnd la urmi, aproape tot, in afa*

ri de cirti ;i de pianoli.Vreme de patruzeci de ani am fost fb-

citor de ;tiri la El Diario de la Paa; munca

mea constain a transpune qi a completa

in prozd autohtoni ;tirile din lume, pe

care le prindeam din zbor din spafiul si-

deral pe unde scurte sau prin codulMorse. Astdzi mi inretin, de bine, de

riu, cu pensia de pe urma acelei indelet-

niciri acum dispdrute; mI intretin si mai

anevoie cu aceea de profesor de gramati-

ci spaniolS si de latinl", aproape deloc cu

articolul din fiecare duminici pe care

l-am scris firi intrerupere de peste o ju-mitate de veac si absolut deloc cu

Pouestea td,rfelor mele triste

cronicile muzicale si teatrale pe care mile publicd El Diario pe gratis in nenumi-ratele ocazli cAnd vin interpreti de vazd.

N-am ficut niciodati altceva in afarascrisului, insi n-am vocalie si nici har de

povestitor, ignor cu desivAr;ire normele

compozigiei dramatice ;i daci m-am an-

gajatla treaba asta e numai pentru cI am

incredere in ingelepciunea ce se desprin-

de din multele lecturi pe care le-am fbcut

in viati. Spus fEri ocoliguri, sunt un ne-

volnic fbri niciun merit ;i firi strilucire,care n-ar fi avut nimic de lSsat mo;tenireurmasilor, daci n*ar fi fost faptele pe care

mi pregitesc sd le depin cum voi putea

in aceasti poveste a marii mele iubiri.in ziua in care arn implinit nouizeci

de ani, m-am de;teptat, ca de obicei, lacinci dimineata. Singura mea obligagie,

fiind vineri, era sd scriu articolul cu sem-

nitura mea) care se publici duminica inEI Diario de la Pa<. Simptomele din zorifuseseri cum nu se poate mai propice ca

si nu fiu fericit: de cum s-a cripat de zi-

u5, au inceput si mi doard toate oasele,

2I20

GABRIEL GARCiA MARQ*UEZ

fundul imi ardea si s-au pornit tunete

prevestitoare de furtuni, dupi trei luni

de seceti. M-am spdlat in timp ce se f5-

cea cafeaua, mi-am servit o cea;cd mare

indulciti cu miere de albine ;i insogiti de

doui turte de tapioci qi mi-am pus salo-

peta de doc pe care o Port in casi.

Tema articolului din ziua aceea se re-

ferea, de buni seami, la cei nou5zeci de

ani pe care-i implineam. Niciodati nu

m-am gAndit la vArsti ca la o cripdturide pe tavanprin care ploui si care ili ara-

td" cit li-a rnar rimas de trdit' De mic co-

pil am auzit spunAndu-se ci, atunci cAnd

moare un om) piduchii care i s-au strAns

in claia de pir incep sd mi;une inspii-mAntali pe perni, spre ruqinea familiei'

Asta m-a impresionat intr-atAt ci m-am

ldsat tuns chilug pentru a merge la scoa-

ld", iar rarele ;uvi1e ce mi-au mai rimas

mi le spdl ;i astizi cu sipun de rufe. Ceea

ce inseamnd, imi spun acum, ci de mic

copil mi s-a dezvoltat mai tare simlul ru-

sinii sociale decAt cel al mortii.

Pouestea tdr.felor mele triste

De luni de zile plinuisem ca articolul

meu aniversar si nu fie obisnuita lamen-

talie pentru anii scursi, ci tocmai dimpo-

trivS: o glorificare a bitrAnefii. Aminceput intrebAndu-mi cAnd arn rcalizat

cd sunt bdtrAn si cred ci asta se intAmpla-

se cu foarte pulin timp in urm5. La pa-

truzeci qi doi de ani, mi dusesem la

doctor din pricina unei dureri de spate

care mi stAnjenea la respirat. El n-a luat-o

in seamd: E o durere fireasci la vArsta

dumneavoastri, mi-a zis.

- in cazul acesta, i-am r5spuns, ce nu e

firesc este vArsta mea.

Doctorul :mi-a zdmbit compdtimitor.

Vdd cd sunteli un filosof, mi-a spus.

A fost prima oard cAnd m-aln gAndit la

virsta mea in termeni de bitrAnefe, dar

nu peste mult am ;i uitat-o. M-am de-

prins si rnd trezesc in fiecare zi cu altd

durere care-;i tot schimba locul ;i felul,

pe misurd ce anii treceau. Uneori p5.rea

ca o gheari a morfii, ;i a doua zi dispi-rea. Cam pe atunci zm auzit spunAndu-se

ci primul semn de bdtrAnele e cAnd incepi

2322

GABRIEL GARCiA MARQ-UEZ

si semeni cu tatdl tiu. Trebuie si fiu, pe-

semne, condamnat la tinerete eterni,mi-a trecut prin cap, fiindci profilul meu

cabalin nu va semdna in veci nici cu cel

de vajnic locuitor din Caraibe) cum a fost

tata, gi nici cu cel roman imperial al lr'a-

mei. Adevirul e c5. primele schimbdri

sunt atAt de lente, cd. abia daci se zdresc,

;i te vezi mai departe de dinlduntru ca in-totdeauna, dar ceilalli le remarcide dinafari.

in ..u de-a cincea decad5, incepusem

s5-mi rrnaginez ce insemna bitrAnegea,

cAnd am constatat cele dintAi goluri ale

memoriei. imi ciutam prin toati casa

ochelarii, pAni descopeream cd ii aveam

pe nas sau mi. bigam cu ei sub du;, sau

mi-i puneam pe cei de citit fird sd mi-iscot pe cei de distanfi. intr-o zi am luatmicul dejun de doud ori, pentru cd am

uitat si am invigat sd recunosc ingrijora-rea prietenilor cAnd nu indrizneau si-miatragl" atentia cd le povesteam aceeasi

anecdoti pe care le-o spusesem ;i sipti-mAna trecutd. Pe vremea aceea aveam in

24

Pouestea tdrfelor mele triste

minte un pomelnic cu chipuri cunoscute

;i altul cu numele fieciruia, dar, inmomentul cAnd trebuia si salut, nuizbuteam si fac si coincidi chipurile

;i numele.

VArsta mea sexuald nu m-a preocupatniciodatd, pentru cd puterile mele nu de-

pindeau atAt de mine, cAt de ele, ;i ele

;tiau cum s-o faci si de ce anume, atuncicAnd voiau. Astdzi rAd de biiegii de opt-zeci de ani care se duc la doctor ingrozitide obsesiile astea, fird si stie ci la noui-zeci e si mai r5.u, dar nu mai conteazd:sunt riscurile de a fi in viagd". in schimb, e

o binecuvAntare a viefii cd memoria bd-

trAnilor slibeste pentru lucrurile care nusunt esenfiale, dar ci rareori di gres pen-tru cele care ne intereseazi cu adevirat.Cicero a ilustrat aceasta dintr-o trisituride condei: ,,Nu-i pe lume bitrAn care sd

uite unde si-a ascuns comoara".Cu reflectiile astea, si multe altele, ter-

minasem o primi ciornl a articolului,cAnd soarele de august izbucni printremigdalii din parc, iar vasul po;tal de pe

c<