PD 165 - 2000

MINISTERUL TRANSPORTURILOR

ADMINISTRAŢIA NAŢIONALĂ A DRUMURILORB-dul Dinicu Golescu, 38, 77113 Bucureşti, sector 1

Tel.: 0-040-21-212.62.01; Fax: 0-040-21-312.09.84

ORDINUL

DIRECTORULUI GENERAL AL A.N.D.nr. 172

din 31 octombrie 2000

În conformitate cu regulamentul de organizare şi funcţionare al Administraţiei Naţionale a Drumurilor, stabilit prin Hotărârea de Guvern nr. 1275/1990, modificată şi completată prin Hotărârile de Guvern nr. 24/1994, 276/1994, 250/1996 ; 612/1998, şi în baza contractului de management nr. 4125/1994, încheiat cu Ministerul Transporturilor, Dănilă Bucşa - manager al Administraţiei Naţionale Drumurilor - RA, emite următorul:

ORDINArt 1. Se aprobă „Normativul privind alcătuirea şi calculul sfructurilor de

poduri. podeţe de şosea cu suprastructuri monolit şi prefabricate", ind. PD 165-2000

Art. 2. Serviciul Tehnic din cadrul AND va asigura tipărirea şi distribuirea contra cost a normativului menţionat la Art. 1

Art. 3. De la data emiterii prezentului ordin îşi încetează aplicabilitatea prevederile „Îndrumătorului tehnic departamental pentru alcătuirea şi calculul structurilor de poduri şi podeţe de şosea cu suprastructuri monolite şi prefabricate" ind. PD 165 - 83, aprobat prin Ordin MTTc nr. 85/17.01.1983.

Art. 4. Aducerea la îndeplinire a prezentului Ordin revine DRDP 1-7 şi CESTR.

DIRECTOR GENERAL

ADMINISTRAŢIA NAŢIONALA A DRUMURILOR

NORMATIVPRIVIND ALCĂTUIREA Şl CALCULUL STRUCTURILOR DE PODURI Şl PODEŢE

DE ŞOSEA CU SUPRASTRUCTURI MONOLIT Şl PREFABRICATE

Indicativ PD 165-2000

Elaborat de: S.C. IPTANA S.A.

Director general: Dr. ing. Cornel MARTINCU

Director divizia poduri: ing. Toma IVĂNESCU

Responsabili AQ: ing. Cornel PETRESCU

ing. Nicolae MATACHE

Responsabil temă: ing. Mihaelad POPOVICI

CUPRINSCapitolul I. Elemente generale necesare la proiectarea

podurilor de şosea .................................................................................

1.1. Terminologie şi clasificarea podurilor....................................................1.1.1. Terminologia podurilor..................................................................1.1.2. Clasificarea podurilor....................................................................

1.2 Determinarea lungimii şi lăţimii podurilor..............................................1.2J. Stabilirea lungimii podurilor..........................................................1.2.2. Lungimea pasajelor şi a viaductelor............................................1.2.3. Lăţimea podurilor, pasajelor şi a viaductelor................................1.2.4. Gabarite....................................................................................

1.3. Acţiuni .................................................................................................1.3.1. Noţiuni generale .........................................................................1.3.2. Clasificarea acţiunilor .................................................................1.3 3. Precizări privind determinarea acţiunilor1.3.4. Gruparea acţiunilor.....................................................................

1.4. Materiale specifice lucrărilor de poduri. Caracteristici ........................1.4.1. Betonul .......................................................................................1.4.2. Armătura.....................................................................................

Capitolul II. Proiectarea elementelor de beton armatşi beton precomprimat................................................................

2.1. Calculul elementelor de beton armat şi de beton precomprimat........2.1.1. Consideraţiuni generale .............................................................2.1.2. Calculul elementelor de beton armat.........................................2.1.3. Calculul elementelor de beton precomprimat............................

2.2. Alcătuirea elementelor de beton armat şi beton precomprimat..........2.2.1. Alcătuirea elementelor de beton armat......................................2.2.2. Alcătuirea elementelor de beton precomprimat.........................

2.3. Alcătuirea şi calculul structurilor amplasate în zone avândrisc seismic mare.................................................................................

Capitolul IU. Podeţe şi poduri dalate ...............................................................3.1 Tipuri de poduri dalate. Domenii de utilizare........................................3.2 Calculul podurilor dalate ....................................................................

3.2.1. Metoda aproximativă .................................................................3.2.2. Metoda exactă...........................................................................3.2.3. Dale prefabricate........................................................................

Capitolul IV. Poduri pe grinzi....................................................................................81

4.1. Alcătuirea constructivă a suprastructurilor din grinzi

de beton armat şi beton precomprimat...................................................81

4.1.1. Noţiuni generale ..................................................................................81

4.1.2. Tipuri de poduri pe grinzi.....................................................................82

4.1.3. Domenii de utilizarea podurilor pe grinzi .........................................83

4.1.4. Recomandări pentru alegerea dimensiunilor geometrice

ale elementelor suprastructurilor........................................................84

4.2. Particularităţile alcătuirii grinzilor din beton precomprimat.......................97

4.3. Plăcile suprastructurilor pe grinzi..................................................................99

4.3.1. Calculul plăcilor podurilor de şosea...................................................99

4.4. Calculul repartiţiei transversale la suprastructuri cu grinzi

din beton armat şi beton precomprimat................................................107

4.4.1. Metoda antretoazei infinit rigide .....................................................107

4.4.2. Metoda antretoazei elastice............................................................111

4.5. Calculul antretoazelor la suprastructuri cu grinzi din beton

armat şi beton precomprimat..................................................................121

4.5.1. Determinarea solicitărilor în antretoaze din sarcini locale.............121

4.5.2. Determinarea solicitărilor în antretoaze din încărcarea întregii

suprastructuri, în cazul conlucrării spaţiale dintre antretoază

şi grinzi principale...............................................................................124

Capitolul 5. Poduri pe arce şi bolţi.......................................................................126

5.1. Noţiuni generale.............................................................................126

5.2. Alegerea dimensiunilor de bază ale arcelor şi bolţilor........................1265.3. Alegerea axei arcelor.............................................................................. 1315 4 Conlucrarea dintre boltă sau arc şi grinda tablierului............................133

541 Consideraţii generale......................................................................133

5 4 2 Tratarea aproximativă a problemei ............................................13355 Alcătuirea infrastructurilor la podurile în arc .............................134

Capitolul 6. Infrastructurile podurilor şi pOdeţelor .............................136 6.1. Noţiuni generale ....................................................................................136

61.1. Terenul de fundare.................................................................................. 1366.1.2. Calculul terenului de fundare............................................ 136 6.1.3. Calculul terenului de fundare în cazul fundării direct................................................................................... 139

6.1.4. Împingerea pământului................................. .............................144

6.2. Tipuri de infrastructuri ................................................... .............................148

6.2.1. Tipuri de fundaţii .......................................... ........................................148

6 2.2. Tipuri de elevaţii ......................................................................... .............................148

6.3. Prescripţii de calcul a infrastructurilor ....................................................

6.3.1. Starea limită de rezistenţă ............................................................

6.3.2. Starea limită de stabilitate la rastu ................................................

6.3.3. Starea limită de stabilitate la lunecare..........................................

6.3.4. Starea limită de fisurare ..................................................................

6.3.5. Starea limită de deformaţie ...........................................................

6.3.6. Alte precizări......................................................................................

6.4. Fundaţii directe..........................................................................................

6.4.1. Noţiuni generale ..............................................................................

6.4.2. Fundaţii directe de suprafaţă ........................................................

6.4.3. Fundaţii directe de adâncime.......................................................

6.4.4. Sprijinirea săpături de fundaţie ......................................................

6.5 Fundaţii indirecte........................................................................................

6.5.1. Noţiuni generale ..............................................................................

6.5.2. Fundaţii pe piloţi ..............................................................................

Capitolul 7. Aparate de reazem ..........................................................................

7.1. Generalităţi, clasificări .............................................................................

7.2. Aparate de reazem metalice.................................................................

7.3. Aparate de reazem din neopren............................................................

Capitolul 8. Alcătuirea căii...................................................................................

8.1. Partea carosabilă.....................................................................................

8.2. Trotuare......................................................................................................

8.3. Parapete.....................................................................................................

8.4. Scurgerea apelor şi evacuarea lor.........................................................

8.5. Hidroizolaţii, îmbrăcăminţi ........................................................................

8.6. Rosturi de dilataţie

Referinţe

.................................................................................................................................

Lista normativelor tehnice republicane şi departamentale în vigoare,

utilizate în proiectarea lucrărilor de poduri................................................

"NORMATIV PRIVIND ALCĂTUIREA Şl CALCULUL

STRUCTURILOR DE PODURI Şl PODEŢE DE ŞOSEA PD 165 - 2000

CU SUPRASTRUCTURI MONOLIT Ş l PREFABRICATE __________________

CAPITOLUL I. ELEMENTE GENERALE NECESARE LA PROIECTAREA

PODURILOR DE ŞOSEA

Terminologie şi clasificarea podurilor

1.1.1 Terminologia podurilorTerminologia utilizată în prezentul Normativ este în conformitate cu STAS 5625-

1992 şi cu SR 4032/1-2001, la care se adaugă definiţiile prezentate mai jos:Podul este o construcţie ce susţine o cale de transport deasupra unui obsta-

col, lăsând un spaţiu pentru asigurarea continuităţii obstacolului traversat.Principalele elemente ale unui pod sunt:- suprastructura;- infrastructura;Suprastructura este partea din construcţie pe care se aşează calea de rulare

a vehiculelor şi care suportă încărcarea transmisă de acestea. Suprastructura este elementul principal al structurii de rezistenţă şi asigură continuitatea căii deasupra obstacolului.

Infrastructura este partea din construcţie ce susţine suprastructura şi transmite

încărcările la terenul de fundaţie. Elementele suprastructurii sunt:

- calea de rulare, având rolul de a crea o suprafaţa continuă pentru circulaţiavehiculelor şi a pietonilor. Calea este alcătuită din parte carosabilă şi trotuare.

- platelajul este elementul de construcţie ce susţine calea şi transmite încărcărilela structura principală de rezistenţă. În cazul podurilor din beton armat platela-

jul este alcătuit din placă şi antretoaze sau numai din placă.Infrastructura este alcătuită din culei la podurile cu o singură travee şi din culei

şi pile la podurile cu două sau mai multe travei.Elementele constitutive ale unei infrastructuri sunt: fundaţia şi elevaţia.

Elementul principal de rezistenţă susţine platelajul şi transmite, direct sau prin intermediul aparatelor de reazem, încărcările la infrastructură.

Elaborat de: Aprobat de: ADMINISTRATA NAŢIONALA A DRUMURILOR,

S.C.IPTANA S.A. cu avizul nr.BULETIN TEHNIC RUTIER anul II, nr. 22 - 23. octombrie - noiembrie 2D02

În cazul podurilor masive elementul principal de rezistenţă poate fi:- dală;- grindă;- cadru;-arc;- boltă.Racordarea cu terasamentele din spatele culeii se poate face:- cu sferturi de con;- cu aripi.În cazul racordării cu sferturi de con elevaţia culeii are ziduri întoarse.Înâlţimea de construcţie este diferenţa de nivel între partea cea mai

ridicată a căii şi partea cea mai de jos a suprastructurii în starea de deformaţie maximă.

Oblicitate la stânga: dacă, faţă de perpendiculara pe zidul de gard// culeei, podul se vede în stânga.

Oblicitate la dreapta: dacă, faţă de perpendiculara pe zidul de gard/ culeei, podul se vede în dreapta.

- pasaj superior;- pasaj inferior;

b) După mărimea deschiderii:- podeţ - pod având deschiderea mai mică de 5 m;- pod mic - pod cu deschiderea maximă 5...20 m;- pod mijlociu - pod la care deschiderea cea mai mare este de 21 ...50 m;- pod mare - pod la care deschiderea cea mai mare este de 51... 100 m;- pod foarte mare - pod având cel puţin o deschidere peste 100 m.

c) După materialul din care este realizată suprastructura;- pod metalic;- pod din zidărie (cărămidă sau piatră);- pod din beton;- pod din beton armat;- pod din beton precomprimat;- pod cu suprastructură mixtă (metat-beton armat sau metnl-beton precom-

primat) .Podurile din zidărie, beton, beton armat sau beton precomprimat poartă denu-mirea de poduri masive, deoarece sunt caracterizate prin greutate proprie importantă.

d) După schema statică a structurii de rezistenţă podurile masive pot fi:- dale sau grinzi simplu rezemate;- dale sau grinzi cu console;- dale sau grinzi cu console şi articulaţii (tip Gerber);- dale sau grinzi continue;

- cadre;- arce - pereţi sau şaibe;- arce sau bolţi.

e) După modul de execuţie podurile din beton armat sau beton precomprimatpot fi:- monolite;- cu elemente preturnate;- cu elemente prefabricate.Pentru simplificare, în continuare se va utiliza sintagma de pod şi pentru via-

ducte şi pasaje.Prezentul Normativ are ca obiect alcătuirea şi calculul podurilor de şosea din

beton, beton armat şi beton precomprimat.

BULETIN TEHNIC RUTIER __________________________________________________________________________________anul II. nr. 22 -23, octombrie - noiembrie 2002

Calculul lungimii podurilor şi podeţelor se face conform prescripţiilor din motivul privind proiectarea hidraulică a podurilor şi podeţelor", indicativ PD 95.

Pentru aceasta se stabilesc în conformitate cu prevederile STAS 4273 - 83 categoria şi clasa de importanţă a podului.

Încadrarea podului într-o anumită categorie din punct de vedere hidrotehnic se face în funcţie de tipul şi importanţa drumurilor pe care este amplasat (autostradă, drumuri naţionale, drumuri judeţene, drumuri comunale, etc).

Încadrarea podului într-o anumită clasă de importanţă din punct de vedere hidrotehnic se face în funcţie de categoria lui, de durata de exploatare (definitiv sau provizoriu) şi de rolul funcţional (principal sau secundar).

În funcţie de această clasă de importanţă se stabileşte în conformitate cu STAS 4068/2 probabilitatea anuală de depăşire a debitelor maxime în condiţii normale de exploatare pe baza căruia se determină debitul de calcul.

În funcţie de valoarea debitului de calcul şi de caracteristicile albiei de apă se calculează toate elementele principale ale podului: lungime, deschideri, nivelul maxim al apei, afuieri generale şi locale, lucrări de ape şi dirijare.

Înălţimea de liberă trecere sub pod determină poziţionarea în plan vertical pe raza ei şi a înălţimii de construcţie se calculează cotele căii.

Pentru cursurile de apă navigabile cota căii pe pod se stabileşte în funcţie de înălţimea dreptunghiului de navigaţie şi plutant.

___________________________________________BULETIN TEHNIC RUTIER anul II, nr. 22 - 23, octombrie - noiembrie 2002

În normativul PD 95 sunt date înălţimile de liberă trecere pentru diferite tipuri de poduri şi valori ale debitelor de calcul.

1.2.2. Lungimea pasajelor şi a viaductelor

Lungimea pasajelor şi viaductelor se determină din considerente tehnice (tra-versarea de obstacole, drumuri, căi ferate) şi economice. Lungimea optimă se stabileşte prin compararea indicilor tehnico-economici între soluţia cu viaduct şi soluţia cu rampe.

1.2.3. Lăţimea podurilor, pasajelor şi a viaductelorÎn secţiunea transversală, lăţimea podurilor se stabileşte de la caz la caz în

funcţie de lăţimea părţii carosabile, conform articolului 3.8 şi anexei 2 din „Nor-mele tehnice privind proiectarea, construirea şi modernizarea drumurilor" apro-bate cu ordinul 45/1993 al Ministerului Transporturilor (fig. 1.2).

Fig. 1.2. Lăţimea podurilor, pasajelor şi viaductelor conform anexei 2 la „Normele tehnice privind proiectarea, construcţia şi modernizarea drumurilor"

În cazul podurilor în curbă, la determinarea lăţimii părţii carosabile se va ţine seama de supralărgire conform STAS 863 care se adaugă la lăţimea stabilită pen-tru podurile în aliniament.

Ţinând cont că podurile definitive sunt construcţii greu de modificat ulterior, la proiectare trebuie să se aibă în vedere dezvoltarea de perspectivă a drumului pe care se construieşte podul (sporirea clasei tehnice a drumului, îmbunătăţirea

BULETIN TEHNIC RUTIER ___________________________________________ . __________________ anul II, nr. 22 - 23, octombrie - noiembrie 2002

traseului în zona podului, etc.) prevăzându-se dimensiuni de gabarit corespunzătoare clasei drumului şi traficului.

1.2.4. Gabarite1.2.4.1. Gabarite pe poduri de şoseaGabaritul de liberă trecere este conturul geometric în plan vertical,

perpendicular pe axa căii, în care nu trebuie să pătrundă nici un obiect şi nici un element de construcţie a! suprastructurii podului.

Gabaritul pe podurile de şosea se stabileşte conform prevederilor din STAS 2924-91.În cazuri speciale, la drumurile publice din clasa lll-IV în regiuni grele unde viteza de proiectare care se poate realiza pentru traseul de drum în podului nu va putea fi majorată la mai mult de 40 km/h şi unde supralărgirile în curbă sunt foarte mari, lăţimea va putea fi stabilită considerându-se că benzile de circulaţie au câte 3,00 m lăţime fiecare. La acestea se adaugă valorile în curbă conform STAS 863 şi sporul pentru eliminarea efectului de îngustare datorat bordurilor de trotuar (E0), lăţimea totală a părţii carosabile trebuind să nu fie mai mică de 7,80 m pentru două benzi de circulaţie.

Valorile dimensiunilor elementelor ce intervin la gabaritul podurilor (fig. 1 1.5 şi 1.6) sunt cele din STAS 2924, corelat cu „Normele tehnice privind construirea şi modernizarea drumurilor".

Semnificaţia notaţiilor din fig.1.3...1.6 sunt următoareie: b - lăţimea unei benzi de circulaţie; bg - lăţimea benzii de ghidare; bsu- lăţimea benzii pentru staţionare de urgenţă; c - lăţimea părţii carosabile;

Dg - distanţa dintre elementele principale de rezistenţă ale podurilor;

Eo - lăţimea suplimentară datorită efectului optic de îngustare;

Gl - lăţimea gabaritului de liberă trecere la nivelul căii;

Gs - lăţimea gabaritului sub nivelul contravântuirii superioare;

H -înălţimea gabaritului de liberă trecere;

Sp - lăţimea minimă necesară pentru amplasarea parapetelor de siguranţă

Podurile, pasajele şi viaductele vor fi prevăzute cu parapete de siguran ţa circulaţiei conform SR 1948-2.

Lăţimea gabaritelor podurilor prevăzute şi cu linie de tramvai se va determina conform prevederilor din STAS 2924, STAS 4392 şi STAS 4531.

În cazul când sunt necesare piste pentru ciclişti, acestea vor fi adaugate lăţimile gabaritului conform prevederilor STAS 2924.

BULETIN TEHNIC RUTIER

anul II, nr. 22 - 23, octombrie - noiembrie 2002

1.2.4.2. Gabarite sub pasaje, de şosea

Gabaritele de liberă trecere sub pasaje care traversează căi rutiere se vor stabili în funcţie de numărul şi destinaţia străzilor traversate, de spaţiile rezervate

tramvaielor, pistelor pentru ciclişti şi trotuarelor pentru pietoni.

Înălţimea liberă sub pasaj (H) va fi de 5,00 m indiferent de categorie sau clasa tehnică conform "Normelor tehnice privind proiectarea, construirea şi modernizarea

drumurilor".

Această valoare se va spori cu cca. 20 cm, reprezentând ridicarea nivelului căii prin ranforsarea sistemului rutier în cazul drumurilor cu trafic important.

Gabaritele de liberă trecere sub pasaje care traversează căi ferate se vor sta bili conform prevederilor din STAS 4392 (fig. 1.7) pentru căi ferate normale şi STAS

4531-89 pentru căi ferate înguste.

1.2.4.3. Gabarite pe pasarele

Lăţimea minimă liberă pentru circulaţia pietonilor va fi de 1,50 m. Lăţimea se va determina în funcţie de intensitatea circuiaţiei pietonale - considerându-se câte

0,75 m pentru fiecare fir de circulaţie înălţimea minimă va fi de 3,00 m con form 3TA3 2924.

1.3. Acţiuni

1.3.1. Noţiuni generalePrin acţiune se înţelege orice cauza capabilă să producă eforturi sau deformări în elementele podurilor sau în structurile de poduri în ansamblu.

Valorile normale ale acţiunilor care se iau în considerare la calculul podurilor de şosea sunt arătate în STAS 1545. Valorile de calcul se determină prin multipli-

carea valorilor normale cu coeficienţii acţiunilor na şi grupării ng’.

Greutăţile tehnice ale materialelor din care sunt alcătuite elementele de con-

strucţie se iau conform STAS 10101/1.

Clasificarea şi gruparea acţiunilor pentru calculul podurilor de şosea este dată

În STAS 10101/OB-87.

1.3.2. Clasificarea acţiunilor

După criteriul duratei de încărcare, acţiunile se clasifică conform Tabelului 1.1

1.3.3. Precizări privind determinarea acţiunilor

1.3.3.1. Acţiuni permanente

-pentru împingerea pământului, în lipsa unor date care sa ţină seama de car-

acteristicife fizico-mecanice ale pământului, valorile vor fi luate conform STAS 1545

pct. 2.3.2.-2.3.3; - solicitările produse de forţele de precomprimare se determină conf. STAS 10111/2.

. . .19

1.3.3.2. Acţiuni temporare de lunga durată- deformaţiile în timp ale betonului de a căror acţiune trebuie sâ se ţinăa

seama (în calcul sunt scurgerea lentă şi contracţia determinarea valorilor se face conform cu prevederile STAS 10111/2.

În calculele pentru verificare la solicitări seismice acţiunile permanente acţiunile temporare de scurtă durată din grupa A, vor fi introduse cu valori normate, iar încârcăriie din convoaie se consideră fără coeficient dinamic.

1.3.3.3. Acţiuni temporare de scurtă duratăÎncărcări din convoaie tipPodurile pentru şosea şi străzi se calculează la încărcări produse de tip

de autocamioane vehicule speciale pe roţi, pe şenile şi de tramvaie, STAS 3221-86, corespunzător clasei de încărcare a podului.

Convoaiele de autocamioane sunt de 3 tipuri: A30, A13, A 10, (fig. 1.3)Convoaiele din vehicule speciale sunt compuse din vehicule pe roţi V80

şenile S60 şi S40 (fig. 1.9)Convoaiele se grupează în 3 clase de încărcare la care se

calculează elementele podului. Clasele de încărcare sunt indicate în tabelul 1.2.

Stabilirea clasei de încărcare se face în funcţie de clasa tehnică a drumului pe care este amplasat podul, după cum urmează:- pentru clasele tehnice I - IV - clasa E de încărcare;- pentru clasa tehnica V - clasa I de încărcare;- pentru clasa tehnică V cu trafic uşor, fără - clasa II de încărcare

perspectiva sporirii greutăţii vehiculelor (cu aprobarea administratorului

Pentru poduri amplasate pe drumuri publice cu trafic important de vehiculespeciale pentru transport piese grele, Ia propunerea administratorului drumuluicu aprobarea Ministerului Transporturilor se pot lua în considerare, la dimensionare, tipuri de convoaie excepţionale (fig.1.10). Se admite ca la calculul solicitărilor să se utilizeze în locul convoaielor tip încărcările echivalente, care su încărcări uniform distribuite pe unitatea de lungime a liniei de influenţă încărcate. Încărcările echivalente produc aceleaşi solicitări în secţiunile de calcul ca şi convoaiele pe care acestea le înlocuiesc. Valorile echivalenţilor pentru diferite convoaie, în funcţie de forma liniei de influenţă sunt date în STAS 1545.

În cazul când podul se încarcă cu mai mult de două şiruri de autocamioane, încărcarea totală din convoaie se reduce după cum urmează:

- la încărcarea cu trei şiruri, cu 15%;- la încărcarea cu patru sau mai multe şiruri, cu 25%.Pentru convoaiele de autocamioane A30, A13, A10 se ţine seama de acţiunea dinamică a încărcărilor, prin multiplicarea lor cu coeficientul dinamic . Acţiunea dinamică nu se ia în considerare în calculul următoarelor elemente:- podeţe înecate şi poduri masive având deasupra o umplutură de pământ de

cel puţin 0,50 m;- pile şi culei din zidărie sau beton;- sisteme de fundare şi presiuni efective pe teren;- împingerea pământului produsă de încărcarea cu convoaie de vehicule.

Împingerea pământului pe culei produsă de convoaiele tip conform STAS 3221-86, se calculează înlocuindu-le cu un strat de pământ în grosime (h) aşezat pe suprafaţa părţii carosabile, după cum urmează:

- la clasa de încărcare E - h = 1,30 m;şi convoaie excepţionale

- ia clasa de încărcare I - h = 1,00 m;- Ia clasa de încărcare II - h = 0,70 m .Presiunea vântului

Presiunea vântului se poate neglija la poduri cu lungimi mai mici de 20 m şi înălţimi mai mici de 10 m, deasupra terenului sau a etiajului, conform STAS 1545. 1.3.3.4. Acţiuni excepţionale Încărcări seismiceÎncărcările seismice pentru calculul podurilor de şosea se stabilesc în funcţie de zonarea seismică în conformitate cu SR 11100/1 respectându-se reglementările tehnice normative de specialitate în vigoare. 1.3.4. Gruparea acţiunilor

Calculul podurilor pentru străzi şi şosele se face considerându-se combinaţiile defavorabile, ale diferitelor acţiuni, denumite grupări de acţiuni. Conform STAS 10101/OB-87 se consideră următoarele grupări: - gruparea I - fundamentală; - gruparea II - fundamentală suplimentară; - gruparea III - specială. La grupările II şi III din exploatare, coeficienţii acţiunilor temporare de scurtă durată din grupa B se reduc prin multiplicare cu coeficienţii de grupare ng având valorile 0,8, respectiv 0,7.

25

1.4. Materiale specifice lucrărilor de poduri. Caracteristici

1.4.1. Betonul

Caracteristica principală a betonului este "clasa betonului" la stabilirea căreia se va ţine seama atât de rezistenţa cât şi de durabilitatea betonului în condiţiile specifice

de exploatare.Clasa betonului este definită pe baza rezistenţei caracteristice f ckcil / fckcub care este rezistenţa la compresiune în N/mm2 determinată pe cilindri de 150/300 mm sau pe cuburi

cu latura de 150 mm) la vârsta de 28 zile, sub a cărei valoare se pot situa statistic cel mult 5% din rezultate.În tabelul 1.3 se prezintă clasele de beton definite în acest mod şi corespondenţa orientativă cu clasele definite în STAS 10111/2.Clasele de beton notate C* nu se regăsesc în normele europene şi rămân valabile numai pânâ la intrarea în vigoare a Romcodurilor de proiectare (armonizare cu Eurocodul

2).Elementele de construcţie ale infrastructurilor vor fi alcătuite din beton simpiu sau beton armat având marca minimă a betonului conform tabelului 1.4.

Pentru elementele de rezistenţă ale suprastructurilor se folosesc betoane cu clasele minime prevăzute în tabelul 1.5.Se recomandă ca betonul de umplutură din trotuare inclusiv betonul nrmat pentru fixarea stâlpilor de parapet de siguranţă a circulaţiei să fie de clasa C12/15. La podurile peste fluviul Dunărea, râurile Mureş, Olt, Jiu, Someş, Şiret sau peste lacurile de acumulare, ale căror infrastructuri stau permanent sub nivelul apelor cu adâncime mare, betoanele vor fi executate conform STAS 6102-86 „Betoane pentru construcţii hidrotehnice". La celelalte poduri se folosesc betoane cu agregate grele (STAS 3622).

Pentru elemente aflate în medii agresive în proiecte se vor prevedea măsuri pentru protecţia betoanelor conform prevederilor STAS 3349 şi Codului de practică NE 012-99: alegerea tipului de ciment, dozajul minim, grad minim de impermeabilitate, straturi de protecţie, tratamente de suprafaţă, etc.

BULETIN TEHNIC RUTIER anul II, nr. 22 - 23, octombrie - noiembrie 2002

CAPITOLUL II. PROIECTAREA ELEMENTELOR DE BETON ARMATŞl BETON PRECOMPRBMAT

2. 1. Calculul elementelor de beton armat şi de beton precomprimat

2.1.1. Consideraţiuni generaleCalculul elementelor de beton, de beton armat şi beton precomprimat se

face pe baza principiilor din STAS 10.111/1 şi STAS 10.111/2, prin verificarea com portării corespunzătoare faţă de stările care pot apare în diferite etape.

Calcului se face ţinând seama de cele mai defavorabile condiţii de solicitări în diferite faze ale lucrării (execuţie, depozitare, montaj, exploatare).

În calcule se iau în considerare următoarele stări limită:a) stări limită ultime:

- de rezistenţă;- de stabilitatea poziţiei (răsturnare sau alunecare);- de oboseală (podurile de şosea se calculează la oboseală numai atunci

când asigură şi circulaţia convoaielor pe şine sau în cazul în care deservescdrumuri pe care circulă convoaie grele echivalentă cu min. 80% din convoiulde calcul cu o repetabilitate de min. 2x106 cicluri);

b) stări limită ale exploatării normale:- de fisurare;- de deformaţie.Verificarea la starea limită de rezistenţă pentru elementele liniare şi ele-

entele de suprafaţă plane se face punând condiţia ca solicitarea de calcul (N,M, Q, Mt) să fie mai mică, sau cel mult egală cu capacitatea portantă a secţiunii. Pentru cazurile în care se analizează echilibrul limită, se pune condiţia ca încărcările de calcul să nu depăşească încărcările care provoacă atingerea echilibrului limită (determinate cu valorile rezistenţelor de calcul).

Pentru elementele la care nu sunt stabilite metodele de determinare a solicitărilor ţinând seama de modul de lucru în starea limită de rezistenţă (elemente masive din beton şi beton armat), verificarea se face punând condiţia ca eforturile unitare maxime din beton şi armatură, sub efectul solicitărilor de calcul să fie mai mici, sau cel mult egale cu rezistenţele de calcul. Modalităţile de stabilire a valorilor de calcul în acest caz se dau în prescripţii specifice.

Calculul la starea limită de stabilitate se face atât la răsturnare cât şi Ia lunecare, aplicându-se relaţiile de calcul din STAS 10.111/1 art. 5.4 şi 5.5 şi STAS 10.111/2 cap. 4.

Calculul de oboseală se face conform STAS 10.111/2 capitolele 6.4 şi 7.5 în cazul podurilor de şosea cu linii de tramvai.

31

Rezistenţele caracteristice şi valorile de bază ale rezistentelor de calcul ale betoanelor utilizate în prezent la construcţia podurilor în ţara noastră, sunt date în tabelul 1.6.

Pentru elementele solicitate la compresiune excentrică, valorile rezistenţelor de calcul se multiplică cu coeficienţii condiţiilor de lucru din tabelul 1.7.

Pentru elementele din beton simplu rezistenţele de calcul se vor reduce cu 10%.Pentru calculul la transfer al elementelor prefabricate monobloc din beton

precomprimat realizate în fabrici rezidenţele de calcul se pot majora cu 10%.Rezistentele de calcul vor fi micşorate cu 10% la poduri cu condiţii grele de

execuţie, sau poduri amplasate în condiţii de mediu agresiv.În cazul în care încărcarea permanentă şi de lungă durata este 90% sau mai

mult din încărcarea totală, valorile rezistenţelor de calcul se reduc cu 15%.Dacă încărcarea permanentă şi de lungă durată este 50% sau mai puţin din

încărcarea totală, valorile rezistenţelor de calcul sunt cele din tabelul 1.6.

28

BULETIN TEHNIC RUTIER anul II, nr. 22-23, octombrie-noiembrie 2002

Pentru situaţii intermediare, valorile rezistenţelor de calcul se stabilesc prin interpolare liniară.

Modulul de elasticitate al betonului solicitat la compresiune (Eb) are valorile prevăzute în tabelul 1.8.

Modulul de elasticitate al betonului solicitat la întindere, în mod convenţional se consideră egal cu cel al betonului solicitat la compresiune.

Modului de elasticitate transversal al betonului se consideră 0,4 Eb, Eb având valorile din tabelul 1.8 (Gb = 0,4Eb).

Coeficientul de deformaţie transversală (coeficientul lui Poisson) este = 0,20Coeficientul de dilatare termică liniară pentru elementele din beton, beton

armat şi beton precomprimat se consideră: t = 1,0 x 10 -5.

Deformaţiile în timp ale betonului produs de curgerea lentă şi de contracţie se consideră conform STAS 10111 /2.

1.4.2. ArmăturaRezistenţele caracteristice (Rak) şi de calcul (Ra) ale armăturilor pentru di-

feritele tipuri şi diametre de oţel beton sunt date în tabelul 1.9.Rezistenţele de calcul vor putea fi micşorate cu 10% la poduri cu condiţii

grele de execuţie, sau poduri amplasate în condiţii de mediu agresiv.Sârma trasă netedă pentru beton armat (STNB) se întrebuinţează ca armatura

de rezistenţă numai în plase sudate; este interzisă folosirea ei la elementele supuse la solicitări repetate care produc oboseala.

Modulul de elasticitate al armăturilor sub formă de bare se consideră:Ea = 210.000 N/mm2 pentru PC 60. PC 52 şi OB 37;

Ea = 200.000 N/mm2 pentru STNB. Rezistenţele caracteristice (Rpk) şi de calcul (Rp) ale armăturii pretensionatsunt date în tabelul 1.10.

Pentru toroane, diametrul se consideră egal cu 3 diametre ale sârmelor pe- riferice.

- Modulul de elasticitate al armăturilor pretensionate Ep se consideră: Ep = 200.000N/mm2pentru SBP, SBPA şi pentru fascicule drepte cu lungimi

peste 50 m şi Ep = 180.000 N/mm2pentru toroane, liţe, fascicule. Alte caracteristici şi indicaţii de utilizare ale betonului şi armăturii sunt date în STAS 10111/1 şi STAS 10111/2.

29

Verificările la fisurare pentru elementele de beton armat se fac prin com-pararea deschiderii fisurilor rezultate din calcul cu valorile limită admise pentru diferite tipuri de elemente şi condiţii de exploatare. Pentru elementele de beton precomprimat se verifică închiderea fisurilor în secţiuni normale, deschiderea fisurilor în secţiuni normaie şi înclinate, apariţia fisurilor longitudinale paralel cu direcţia compresiunilor maxime în beton.

Verificarea la starea limită de deformatie constă în compararea săgeţilor calculate cu valori limită admise.

2.1.2. Calculul elementelor de beton armat

2.1.2.1. Calculul Ia starea limită de rezistenţăCalculul la starea limită de rezistenţă a elementelor de poduri încovoiate sau

comprimate se face:-în secţiuni normale;- în secţiuni înclinate.2.1.2.1.1. Calculul în secţiuni normale

Schema de calcul a elementelor solicitate la încovoiere, compresiune excen-trica şi întindere excentrică cu excentricitate mare se bazează pe următoarele ipoteze;- eforturile unitare din betonul zonei comprimate sunt constante şi au mărimea

rezistenţei de calcul la compresiune Rc;

- eforturile unitare din betonul întins nu se iau în considerare;- eforturile unitare din armăturile întinse au valoarea rezistenţei de calcul Ra dacă

x/h0 0,55;

- eforturile unitare din armăturile comprimare se iau în considerare cu valoarea Ra

sau se neglijează, în funcţie de poziţia lor faţă de axa neutră.Normativul prezintă modul de calcul al secţiunilor normale pentru cazurile

curente întâlnite în proiectarea podurilor din beton armat: - încovoierea elementelor cu secţiuni dreptunghiulare dublu armate;- compresiune cu excentricitate mare a elementelor cu secţiuni dreptunghiulare

dublu armate;- compresiune cu excentricitate mare a elementelor cu secţiune circulară.

32

BULETIN TEHNIC RUTIER anul II nr 22-23/2002

2.1.2.3, Verificarea la starea limită de deformaţieLa starea limită de deformaţie, mărimea săgeţilor calculate ale suprastructurilor se limitează la 1/800 în care I este deschiderea de calcul a elementului.La console săgeţile se limitează la 1/400.Săgeţile se calculează considerăndu-se încărcarea mobilă cu valori de exploatare, fâră coeficient dinamic.Calculul deformaţiilor se face cu relaţiile din mecanica construcţiilor conform prevederilor STAS 10111/2.

2.1.3. Calculul elementelor de beton precomprimatCalculul elementelor de beton precomprimat trebuie sa cuprindă verificările de la pct. 2.1.1.

La elementele din beton precomprimat mai sunt necesare verificări ale eforturilor unitare în beton şi armătura pretensionată în diferite etape (transfer, transport, montaj, monolitizare, exploatare) şi verificări ale zonelor de transmitere a eforturilor de precomprimare.

2.1.3.1. Eforturi unitare în beton şi armatură pretensionatăÎn calculul eforturilor unitare din armatura pretensionată şi beton se folosesc relaţiile din rezistenţa materialelor.

Forţa de precomprimare se considera forţa exterioară.

Încărcările din convoaie se multiplică cu coeficientul dinamic.

În stadiul I (beton nefisurat) caracteristicile geometrice de calcul ale secţiunilor se stabilesc considerând întreaga secţiune de beton şi secţiunea armăturii pretensionate

multiplicată cu coeficientul de echivalenţă p = Ep/Ep .

La elementele cu armatura postîntinsă nu se iau în considerare ariile armăturii pretensionate şi ale canalelor în faza de transfer. După întărirea materialului injectat pot fi luate în

consideraţie şi ariile armăturilor. De asemenea se vor considera ariiie canalelor amplasate în zona de compresiune a încărcărilor exterioare.Dacă secţiunea elementului este realizată din betoane de clase diferite aria secţiunii de calcul se stabileşte pentru o singură clasă de beton prin înmulţirea ariilor respective cu

raportul modulelor de elasticitate.Efortul unitar de control pk (de tragere) se limitează prin condiţiile:- pentru SBP, SBPA şi TBPpk Rp

- pentru liţe

pk 0,95 Rp în care Rp este rezistenţa de calcul a armăturii pretensionate.

42BULETIN TEHNIC RUTIER

anul H, nr. 22 - 23, octombrie - noiembrie 2002

Efortu! unitar în armătura prstensionată îr. faza finala o,, trebuie SG îndeplinească următoarele condiţii: -pentru SBP,SBPA,TBP 0,50Rp<ăp<0S5Rp

Eforturile unitare din armătura pretensionată, în diferite faze se stabilesc cu relaţiile din tabelul 2.2.

Si - momentul static al porţiunii din secţiunea ideală situată deasupra fibrei în care

se determină h. faţă de axul care trece prin centrul de greutate al secţiunii; b) - lăţimea netă a secţiunii în dreptul fibrei în care se determină h (se scad canalele armăturilor pretensionate); I i - momentul de inerţie al secţiunii ideale.

Verificarea la apariţia fisurilor longitudinale, paralele cu direcţia compresiunilor maxime în beton, se face prin limitarea eforturilor unitare de compresiune în beton, în secţiuni normale b conform tabelului 34 din STAS 10111/2.

Efortul unitar principal de compresiune în beton pentru gruparea I de încărcări, trebuie să nu depăşească 0,8 Rc (Rc fiind rezistenţă de calcul).

La suprastructurile la care betonul turnat ulterior reprezintă un procent important din secţiunea totală trebuie să se ţină seama de contracţia diferenţiată a betoanelor (prefabricat şi monolit).

În cazul în care secţiunea betonului monolit reprezintă un procent mic din secţiunea totală şi se găseşte în zona întinsă, efectul contracţiei diferenţiate a betonului se poate neglija.

Pe lungimea zonelor de transmitere la elementelor de beton precomprimat se verifică :- eforturile unitare principale de întindere produse de încărcările exterioare şi

efectul de precomprimare;- eforturile unitare produse de compresiunile locale sub ancoraje, determinându-

se şi armaturile necesare pentru preluarea eforturilor de despicare.2 1.3.5. Verificarea la starea limită de deformaţieMărimea săgeţilor calculate ale suprastructurflor se limitează la l/800, iar pentru console la l/400 în care / este deschiderea de calcul a elementului.Calculul deformaţiilor produse de convoi în cazurile curente (clasa a Il-a de fisurare) se face ca pentru elemente din beton armat luând în considerare efectul forţei de

precomprimare ca forţă exterioară.În calculul deformaţiilor factorii de rigiditate se stabilesc cu relaţiile din STAS 10111/2.2.2. Alcătuirea elementelor de beton armat şi beton precomprimat

Forma şi dimensiunile elementelor trebuie astfel alese ca să satisfacă condiţiilede rezistenţă, deformaţie şi stabilitate, precum şi condiţiile tehnologice de execuţie.

Prescripţiile de alcătuire a elementelor de beton armat şi beton precomprimat sunt prevăzute în STAS 10111/2. :

50 BULETIN TEHNIC RUTIER anul II, nr. 22 -23, octombrie - noiembrie 2002

5.2.1. Alcătuirea elementelor de beton armatIn acest paragraf sunt subliniate numai câteva recomandări mai importante: -grosimea minimă a stratului de acoperire a armăturii pentru elementele de fundaţii

pe tălpi este de 5 cm;- Î n cazul piloţilor foraţi cu tubaj recuperabil, acoperirea minimă va fi de 6 cm, iarla fundaţiile realizate cu bentonită, de 8 cm grosime;

- alegerea tipului de ciment în funcţie de agresivitatea mediului se face conformprevederilor Codului de practică NE 012-99;

- procentul de armare calculat cu armătura de pe toate laturile secţiunii ele-mentelor solicitate la compresiune (stâlpi, pile, culei), trebuie să fie de 0.5% dincare pe latura întinsă 0,2% şi pe cea comprimată 0.2%;

- aria armăturii corespunzătoare procentutui 0,5% se reduce în raportul M/Mcap

unde Mcap este capacitatea portantă a secţiunii, armată cu 0,5%, determinată

pentru excentricitatea eoc stabilită cu ajutorul solicitărilor care aclionează în

secţiune M şi N şi al excentricităţii adiţionale.În acest caz pe latura întinsă a elementului procentul minim de armare va fi conform prevederilor STAS 10111 /2;

- diametrul minim al barelor longitudinale de rezistenţă la stâlpi este de 14 mm, iardistanţa dintre etrieri va fi mai mică de 15 d (d este diametrul minim al armăturiilongitudinale), dar cel mult 40 cm şi maximum latura mică a stâlpului.

Pe lungimea deînnâdire prin suprapunere a barelor de rezistenţă distanţa din-tre etrieri se reduce la 10 d.- se recomandă ca armătura longitudinală de rezistenţă să fie alcătuită din oţel

de acelaşi tip;- armătura de repartiţie la dale şi plăci carosabile calculate pe o singură direcţie

este de minimum 15% din armătura de rezistenţă, dispusă la maximum 33 cmdistanţă;

- la elementele solicitate la încovoiere, pe reazemele libere se vor prelungi celpuţin 30% din armăturile prevăzute în câmpurile adiacente, iar pe reazemeleintermediare 25% şi minimum două bare. Armătura longitudinală aşezată pefeţele laterale ale grinzilor cu h > 70 cm se recomandă să fie alcătuită din barecu profil periodic;

- în fiecare colţ al etrierilor, trebuie să se afle o bară de rezistenţă sau de montaj.La elementele solicitate la încovoiere între două ramuri de etrieri trebuie să fiecel mult 5 bare întinse, aşezate pe un rând şi 3 bare comprimate.

51

2.2.2. Alcătuirea elementelor de beton precomprimatArmăturile elementelor din beton precomprimat se alcătuiesc conform

prevederilor STAS 10111/2, şi anume:- cele pretensionate, conform anexei H;- cele nepretensionate, conform pct. 6.7.

Caracteristidle principale ale procedeelor de precomprimare, cu armătura postîntinsă, sunt date în anexa H.

Armăturile nepretensionate vor fi cele rezultate prin calcul, respectând însă procentele minime din STAS 10111/2. La stabilirea procentelor de armare se va lua în considerare şi armătura preîntinsă cu aderenţă.

Armăturile constructive vor avea diametru! minim d = 8 mm şi vor fi distribuite pe toate feţele elementelor, transversal şi longitudinal la distanţa maximă de 33 cm. La feţele la care apar eforturi de întindere bl distanţa dintre armături se recomandă să fie 20 d.

În zonele de capăt ale elementelor din beton precomprimat se prevăd etriericonstructivi cu diametrul minim 8 mm, la distanţe de maxim 10 cm pe lungimeazonei de ancorare.

Grosimea minimă a stratului de acoperire pentru armăturile preîntinse este 25 mm pentru suprastructuri aflate în medii fără agresivitate. Pentru suprastructuri aflate în medii cu agresivitate stratul de acoperire se sporeşte la 30 mm sau mai mult în funcţie de gradul de agresivitate.

Lumina dintre armăturile preîntinse de orice tip, este de minimum 20 mm dar cel puţin egală cu diametrul armăturii respective (sau cercul înfăşurator al toronu-lui. Această lumină trebuie să fie cu cel puţin 5 mm mai mare decât diametrul maximum al agregatelor.

Ancorajele armăturilor preîntinse care se întrerup pe parcursul lungimii ele-mentului, se recomandă să fie dispuse în zona comprimată sub acţiunea încărcărilor din exploatare.

Suma suprafeţelor de rezemare a ancorajelor dintr-o secţiune, trebuie să nu depăşească 1/3 din aria zonei întinse a secţiunii.

Grosimea minimă a stratului de acoperire, lumina minimă între canale, dimen-siunile plăcilor metalice de repartiţie şi ale dispozitivelor de ancorare, distanţa minimă între ancoraje, gabaritele dispozitivelor de pretensionare sunt date în anexa H din STAS 10111/2.

La grinzile cu tălpi inferioare în formă de bulb în care sunt prevăzute armături pretensionate (fig. 2.16) se dispun etrieri închişi la distanţe de maximum 20 cm şi cu diametrul minim de 8 mm. La tronsoanele de grindă la care eforturile unitare în tălpi ating valorile limită sb, distanţa între etrieri se reduce la 15 cm.

52

BULETIN TEHNIC RUTIER anui II, nr. 22 - 23, octombrie - noiembrie 2002

În inimile grinzilor se prevăd etrieri la distanţe aproximativ egale cu grosimea inimii:

- pentru grosimi de inimă > 20 cm, distanţe de maximum 30 cm;- pentru grosimi de inimă 20 cm, distanţe de maximum 20 cm.

În zonele de ancorare a armăturilor postîntinse se prevăd plase sudate sau legate cu sârmă sau frete, dimensionate prin calcul şi alcătuite conform anexei C din STAS 10111/2.

Se recomandă ca unghiul de înclinare a armăturilor pretensionate să nu depăşească faţă de axa longitudinală a elementului:- 30°, în cazul în care sunt introduse în canale cu tuburi;- 20°, în cazul în care sunt introduse în canale fără tuburi.

Traseul armăturiior poate fi format dintr-o succesiune de porţiuni rectilinii, racordate prin arce de cerc având raza de cel puţin 4,00 m la canale cu d 40 mm şi de 5,00 m la canale cu d > 40 mm. La extremităţi, fasciculele se prevăd cu porţiuni rectilinii, de minim 80 cm lungime.

Suprafaţa de rezemare a ancorajelor trebuie să fie perpendiculară pe direcţia ultimei porţiuni rectilinii a canalului.

2.3.Alcătuirea şi calculul structurilor amplasate în zoneavând risc seismic mare

Proiectarea antiseismică a podurilor se face conform prevederilor din „Normativul departamental pentru proiectarea antiseismică a construcţiilor din domeniul "Transporturilor şi telecomunicaţiilor", ind. PD 197-80 . După intrarea în vigoare a „Normativului pentru proiectarea antiseismică a podurilor de şosea, de cale ferată şi a pasajelor rutiere denivelate din beton armat şi beton precomprimat", la proiectarea antiseismică se vor avea în vedere şi prevederile acestui normativ.

Necesitatea unei corecte proiectări antiseismice a podurilor rezultă din con-diţia ca, imediat după producerea cutremurelor, podurile să permită trecerea

53

vehiculelor de intervenţie pentru acordarea primelor ajutoare, asigurarea aprovizionării zonelor sinistrate şi reconstrucţia construcţiilor afectate.

Macrozonarea seismică a teritoriului ţării noastre este cuprinsă în harta anexă la SR 11100/1.

Principalele criterii de siguranţă luate în considerare la proiectarea antiseis-mica a podurilor sunt următoarele:

- cutremurele mici şi moderate nu trebuie sâ afecteze rezistenţa sau stabilitateapodurilor, elementele structurale deformându-se în domeniul elastic;

- podurile trebuie să rămână în stare de funcţiune pentru vehicule uşoare şi mediidupă producerea cutremurului cu intensitate seismică de calcul. Se admite înprincipiu ca podurile să sufere deteriorări ale elementelor care nu intră înalcătuirea structurii de rezistenţă şi unele degradări locale ale elementelor derezistenţă. Se recomandă ca la proiectare să se aibă în vedere ca eventualeledegradări sâ se producă în zone accesibile şi uşor de reparat;

- pentru siguranţa podurilor, gradul de intensitate seismică de calcul se adoptădiferenţiat, în funcţie de importanţa lucrărilor şi de durata restabilirii circulaţieidupă producerea cutremurului;

- podurile mari sau importante a căror distrugere ar avea consecinţe deosebiteasupra economiei naţionale se proiectează la intensitatea seismică a amplasa-mentului, sporit cu o unitate (i + 1);

- podurile mici şi mijlocii se calculează la gradul de intensitate seismica a ampla-samentului. La calcului podurilor provizorii şi al podeţelor se admite reducereaintensităţii seismice cu o unitate (i -1);

- pentru siguranţa structurilor de poduri se recomandă realizarea unei ductilităţicât mai bune.

Prin ductilitate se înţelege capacitatea structurilor de a se deforma în dome-niul plaslic, fără cedare. Această deformare se produce sub eforturi unitare rela-tiv constante;

-alcătuirea constructivă corectă a structurii, asigurarea unor legături corespun-zătoare a aparatelor de reazem cu suprastructurile şi infrastructurile, prevede-rea de dispozitive speciale pentru disiparea energiei şi limitarea efectelor di-namice, folosirea unor materiale de buna calitate şi execuţia îngrijită a lucrărilor sunt de asemenea condiţii care conduc la realizarea de poduri rezistente la acţiunea cutremurelor.

Calculul podurilor la solicitări seismice se face în stadiul elastic la forţe statice convenţionale stabilite în funcţie de caracteristicile dinamice ale structurilor ale căror valori sunt de 3-5 ori mat mici decât cele reale, datorită capacităţii de deformare postelastică a structurii.

54 BULETIN TEHNIC RUTIER_________________________________________________________anul II. nr. 22 - 23, octombrie - noiembrie 2002

În acest Normativ nu sunt cuprinse podurile mari şi de importantă excep-ţională pentru care se recomandă aplicarea unor procedee analitice de calcul dinamic şi efectuarea de experimentări pe modele la scară redusă.

Calculul podurilor la solicitări seismice orizontale se face atât în sens longitudi-nal cât şi transversal. În cazul podurilor curente (grinzi simplu rezemate, grinzi Gerber, grinzi continue), elementele cele mai solicitate sunt pilele şi aparatele de reazem.

Evaluarea încărcărilor seismice orizontale la pilele podurilor curente se poate face printr-un calcul simplificat, folosind numai modul I de vibraţie al sistemului real, care are n grade de libertate (n mase) şi deci n moduri de vibraţie.

În fig. 2.17 sunt arătate primele 3 moduri de vibraţii a unei pile.Încărcarea din convoi şi din greutatea suprastructurii se consideră că acţio-

nează la nivelul inferior al aparatelor de reazem.

Pentru calculul pilelor în sens transversal podului, când rigidităţile acestora la încovoiere sunt apropiate, la determinarea încărcărilor gravitaţionale din convoi şi suprastructura se vor lua în calcul valorile reactiunilor.

În sens longitudinal, la determinarea acestor încărcări se va ţine seama de tipul reazemelor, astfel: a) la tabliere simplu rezemate sau continui prevăzute cu reazeme metalice, pilele

cu reazeme fixe preiau întreaga încărcare data de suprastructură. Pilele cureazeme mobile cu rostogolire se verifică în ipoteza că se încarcă cu 25% dinreacţiune;

55

Verificarea la acţiuni seismice verticale este necesară la elemente cu eforturi axiale mari (stâlpi, tiranţi la poduri hobanate, poduri suspendate) precum şi la console

cu lungimi mari. încărcările seismice verticale se determină prin înmulţirea încărcărilor gravitaţionale cu coeficientul seismic ± Ks pentru pile şi grinzi, iar pentru console cu ± 1,5 Kv.

La calculul piloţilor şi coloanelor pentru poduri care se verifică la intensitate seismică i ≥ 8 frecările laterale se reduc cu 20%.La calculul aparatelor de reazem şi a ancorajelor, forţele seismice se majorează cu 100%.Deformaţiile maxime reale ale pilelor se pot calcula multiplicând cu i/ valorile deformaţiilor elastice produse de încărcările seismice.Sporirea ductilităţii prezintă o importanţă deosebită în special pentru pilele din beton armat ale podurilor deoarece acestea sunt elementele cele mai solicitate în timpul

cutremurelor, prin plasticizarea zonelor cu forţe axiale şi momente înco-voietoare mari sau prin apariţia unor forţe tăietoare sporite la stâlpii cadrelor. Se vor lua următoarele măsuri pentru asigurarea unei ductilităţi suficient de ridicate în regim de solicitări repetate:

- efortul mediu de compresiune sub încărcările gravitaţionale (N /Ab) să nu de-

păşească 40% din rezistenţa de calcul la compresiune a betonului;- secţiunea pilei va respecta condiţia: Q 2RtAb

unde: Rt este rezistenţa de calcul a betonului la întindere;

- armăturile verticale care ies din cuzineţi sub formă de mustăţi se vor înnădi în treisecţiuni decalate pe verticală cu minimum 50 cm în cazul îmbinărilor sudate şiminimum 35 diametre pentru îmbinări prin petrecere;

- procentul minim de armare a stâlpilor din beton ormat va fi de 0,5% pentru oţelOB 37 şi de 0,4% pentru oţel PC 52 şi PC 60 raportat la întreaga secţiune de beton.

- nu se admite folosirea plaselor sudate STNB la stâlpi; - micşorarea deformaţilor transversale ale betonului puternic comprimat se face printr-o armare transversală corespunzătoare cu etrieri sau frete; - armătura transversală asigură o rezistenţă barelor longitudinale împotriva flam- bajului lor pe distanţa dintre etrieri; - distanţa dintre etrieri se adoptă de 10 cm pe zonele de la extremităţile stâlpilor puternic solicitate, pe o lungime egală cu H/8 şi minimum 1,00 m; - pe zonele de înnădire prin suprapunere a armăturilor distanţa maximă între etrieri va fi de 10 d (d este diametrul minim al armăturii longitudinale) sau maximum 30 cm; Distanţa maximă dintre etrieri va fi de 15 d."

59

- în cazul stâlpilor circulari de diametru mare (≥ 1,00 m) Tn zonele cu solicităriimportante în care se pot forma articulaţii plastice se recomandă armarea sâm-burelui de beton cu plase orizontale care să preia eforturile unitare de întindereşi să împiedice distrugerea betonului puternic comprimat;

- armătura transversalţă a pereţilor pilelor caşetate se va realiza cu etrieri şi agrafe.Lungimea ciocurilor se prevede egală cu 10 d. unde d este diametrul etrierului.

Prin asigurarea măsurilor de mai sus se poate obţine un factor de ductilitate de 4-3.Accidentele care pot apare la poduri, în timpul cutremurelor puternice, da-

torită rezemării suprastructurilor sunt: deplasare excesivă pe reazeme, însoţită uneori de căderea suprastructurii, cedarea legăturilor dintre aparatele de reazem şi structură, cedarea aparatelor de reazem.

Aceste tipuri de avarii pot fi eliminate prin folosirea de opritori metalici sau din beton prevăzuţi cu plăci de neopren care limitează deplasările suprastructurii şi prin legături rezistente ale aparatelor de reazem cu infrastructura podului.

Ciocnirea tablierelor poate fi evitată cu plăci elastice din neopren amplasate

la capete.Principalele recomandări privind alcătuirea podurilor:

- structurile continuizate (grinzi continui, cadre) se comportă mai bine la solicităriseismice;

- în cazul grinzilor continui sau cadrelor cu pile înalte la care culeile au înălţimemica şi sunt fundate în teren bun se pot prevedea reazeme fixe pe culei pentrupreluarea forţelor seismice;

- soluţia penfru repartizarea forţelor seismice la toate pilele unei grinzi continui oconstituie folosirea de amortizoare hidraulice, care nu împiedică deformaţiilede lungă durată produse de temperatură, curgere lentă, contracţie;

- în cazul suprastructurilor simplu rezemate şi pile înalte se pot prevedea reazemefixe pe grupe de pile, structura lucrând ca sisteme de cadre articulate;

- fundaţiile directe ale pilelor şi cuieilor pe stâlpi la care se pot produce tasăriinegale, se alcătuiesc ca fundaţii comune.

60 BULETIN TEHNIC RUTIER anul II, nr. 22 - 23, octombrie - noiembrie 2002

CAPITOLUL III PODURI DALATE

3.7. Tipări de poduri dalate

Domenii de utilizare

În general podurile dalate se realizează ca structuri simplu rezemate (fig. 3.1.). Înălţimea de construcţie este cuprinsă între (1/12-1/16) L pentru poduri cu des-chiderea până la 10,00 m realizate din beton armat monolit. Pentru deschideri mai mari, cu suprastructura precomprimată, se poate reduce înălţimea de con-strucţie până la (1/25-1/30) L.

În cazul podurilor sau pasajelor la care se impune o înălţime de construcţie redusă şi terenul de fundare este bun, se pot executa dale continui cu înălţimea în câmp, până la 1/30 L.

Materialele de construcţie sunt betonul armat monolit folosit îndeosebi la deschideri mici şi betonul precomprimat.

În secţiunea transversală se folosesc dale monolite (fig. 3.2 a) sau prefabricate (fig. 3.2.b) cu secţiune plină sau cu goluri şi fâşii cu goluri prefabricate precom-primate (fig. 3.3).

Deşi în ultimii ani utilizarea fâşiilor cu goluri prefabricate a fost restrânsă datorită unor imperfecţiuni de execuţie, ele s-au folosit în continuare pe drumuri comunale şi judeţene, cu luarea unor măsuri de sporire a durabilităţii unor astfel de structuri (turnarea unor plăci de suprabetonare din beton armat, executarea găurilor de aerisire în placa inferioară, etc).

Din această cauză în Normativ sunt prezentate caracteristicile elementelor prefabricate şi modul de alcătuire a suprastructurilor din fâşii cu goluri.

În tabelul 3.1. sunt arătate caracteristicile fâşiilor, iar în tabelul 3.2. cele ale dalelor prefabricate.

Carneterisileile fâşiilor cu goluri prefabricate precomprimate

Pig. 3.4. Tratarea extremităţii libere a dalei

Panta transversală pe pod se obţine din turnarea dalei (în cazul dalelor monolite) sau a plăcii desuprabetonare de grosime variabilă având minimum 10-12 cm (în cazul fâşiilor prefabricate).

3.2. Calculul podurilor dalate

3.2.1. Metoda aproximativăUn calcul exact al podurilor dalate este laborios, motiv pentru care se admite şi un calcul aproximativ pe fâşii.Încărcările utile care solicită placa sunt: încărcări concentrate provenite din roţile vehiculelor şi încărcări distribuite pe o anumită lungime provenite din vehicule

speciale. Aceste încărcări se repartizează prin straturile căii sub un unghi de 45° până la faţa superioară a dalei acţionând astfel pe o suprafaţă dreptunghiulară (fig. 3.5) cu dimensiunile:

-în sens longitudinal podului: a = a1+ 2s65

Lăţimea de calcul a dalei care participă la preluarea încărcărilor este în funcţie de lăţimea de repartizare a încărcării (b), deschiderea dalei (L) şi poziţia încărcării pe deschidere.

Această lăţime nu poate depăşi lăţimea ce rezultă din condiţia de nesupra-punere a efectelor a două roţi alăturate în cazul autocamioanelor (fig. 3.6 a şi b) sau din adăugarea de fiecare parte a gabaritului vehiculului special, a unei lăţimi de 1.00 m (fig. 3.7 a şi b) şi anume:

- pentru calculul pe fâşii, dala se împarte în trei zone;

- o fâşie centrală egală cu 1 /2 din lăţimea dalei şi două fâşii marginale

egale respectiv cu 1/4 din lăţimea dalei (fig. 3.8).Fâşia centrală se armează pentru momentele aferente ei, determinate îi

ipoteza repartizării sarcinilor pe fâşia bc conform fig. 3.6 a şi 3.7 a dar pe o zonă de minimum 2/3 L (L deschiderea de calcul a dalei).

Fâşia marginală se armează pentru momente date de sarcinile mobile pefâşia bm aşezate conform fig. 3.6 b, 3.7 b, sarcini permanente şi sarcini mobile depe trotuar dar pe o zonă de minimum L/3.

66 BULETIN TEHNIC RUTIER

Prin această metodă, nu se calculează momentele transversale My a căror alură este cea din fig. 3.8 (cu excepţia momentului maxim negativ dat de con-sola a cărui valoare se poate determina precis).

Dacă nu se face un calcul exact al momentului My şi al armăturii de repartiţie,se prevede în dala o armătură transversală de repartiţie de minimum 15% dinarmătura principală de rezistenţă.

În cazul dalelor oblice se va line seama de raportul lăţimii dalei faţă de deschidere, precum şi faţă de oblicitate.

Lăţimea dalei b se ia egală cu distanţa între marginile libere, iar deschiderea l se consideră egală cu distanţa dintre reazeme pe direcţia marginilor libere (fig. 3.9).

68 BULETIN TEHNIC RUTIER anul II, nr. 22 - 23, octombrie - noiembrie 2002

Dalele cu 0,50 < b / / < 0,75 şi 50° < < 90° se pot calcula ca dale normale luându-se cu deschiderea teoretică de calcul.

Armătura transversală de repartiţie calculată ca la o placă normală se spo-reşte cu 15% din armătura principală de rezistenţă această armatură suplimen-tară de repartiţie se va ridica la marginile dalei, orienfându-se normal pe mar-ginile libere.

Dalele cu 0,75 < b /l < 1,5 şi 50° << 75° se pot calcula ca dale dreptunghiu-lare, deschiderea luându-se egală cu media dintre distanţa perpendiculară pe linia reazemelor şi cea măsurată pe direcţia marginii libere.

CAPITOLUL IV. PODURI PE GRINZI

4. 1 Alcătuirea constructivă a suprastructurilor din grinzi

de beton armat şi beton precomprimat

4.1.1. Noţiuni generalePodurile pe grinzi din beton armat şi beton precomprimat se execută în mod curent pentru acoperirea deschiderilor de la 5 -15 m până la 60-100 m.Suprastructura unui pod pe grinzi se prezintă ca o reţea având ca elemente principale (fig. 4.1):

- grinzile principale;- antretoazele (grinzi transversale);- placa părţii carosabile;- placa în consolă ce susţine trotuarul.

Antretoazele şi placa formează împreună ceea ce se numeştre „platelajul căii" şi pe lângă rolul de a susţine calea, contribuie la repartiţia transversală a încărcărilor utile, asigurând astfel o conlucrare spaţială a întregii reţele. Pentru anumite tipuri de suprastructuri se poate renunţa la antretoaze, situaţie în care conlucrarea grinzilor se realizează prin placa părţii carosabile.

La suprastructurile monolite platelajul căii poate avea şi nervuri longitudinale secundare (fig. 4.1 -b), care împreună cu antretoazele formează grinzile platelajului,

c) După tipul armaturii:

- cu armatura obişnuită (beton armat) cu armatura în carcasa (beton armat);- cu armatura pretensionată (beton precomprimat).

d) După modul de execuţie:d1) din beton turnat monolit:

- cu sprijiniri (eşafodaje);

- fără sprijiniri, executate prin betanare în consolă;- turnate pe mal în tronsoane şi lansate în deschidere pe măsura execuţiei lor.

d2) cu elemente prefabricate:

- cu grinzi prefabricate în uzină;- cu grinzi preturnate pe şantier.

d3) poduri integral prefabricate şi lansate în deschidere.4.1.3. Domenii de utilizare a podurilor pe grinziPodurile din beton armat pe grinzi, datorită avantajelor economice şi de ordin

constructiv, au un domeniu foarte larg de aplicare.În prezent cele mai utilizate sunt podurile cu elemente prefabricate la care

metodele moderne de construcţie se îmbină cu procedeele rapide de execuţie a lucrărilor.

Acolo unde condiţiile nu permit aplicarea prefabricării, se construiesc poduri monolite.

Podurile cu grinzi late se pot utiliza pentru deschideri mici 5 - 14 m, în cazul grinzilor simplu rezemate şi 12-18 m,în cazul grinzilor continue. În general aceste poduri sunt monolite.

Podurile cu grinzi T sau dublu T se utilizează pentru deschideri mici şi mijlocii (5 - 35 m) şi uneori chiar pentru deschideri mari (40 - 50 m).

În cazul deschiderilor mici şi mijlocii se folosesc de obicei grinzi simplu rezemateatât din beton armat cât şi din beton precomprimat. În cazul deschiderilor mari se pot utiliza atât grinzi simplu rezemate din beton precomprimat, cât şi grinzi continue din beton armat sau beton prscornprimat sau grinzi cu console.

Grinzile simplu rezemate sunt prefabricate în majoritatea cazurilor, în timp cegrinzile continue sau cu console sunt atât prefabricate cât şi monolite.

În scopul simplificării execuţiei, grinzile au de obicei lăţime constantă. Pentrureducerea greutăţii proprii se poate adopta la grinzile monolite cu deschideri mari, variaţia lăţimii inimilor, realizăndu-se aşa numitele grinzi cu buzunar (fig. 4.2.d)

BULETIN TEHNIC RUTIER,63

De asemenea, la grinzile în dublu T (cu bulb) se prevede îngroşarea inimii numai în zona reazemelor unde forţa tăietoare are valori maxime.

Grinzile casetate se utilizează în cazul deschiderilor mari şi foarte mari (50 - 250 m). pentru grinzi continue şi cadre. Aceste poduri se realizează din beton precompri-mat turnat monolit, dar şi din elemente prefabricate (montarea în consolă a tron-soanelor casetate prefabricate).

4.1.4. Recomandări pentru alegerea dimensiunilor geometrice ale elemen-

telor suprastructurilorTipurile secţiunilor transversale ale suprastructurilor de poduri pe grinzi sunt

foarte variate şi depind de mai mulţi factori; de schema statică a grinzilor, de mărimea deschiderii, de tipul armăturilor, de modul de execuţie.

În figura 4.2. sunt prezentate câteva tipuri caracteristice de secţiuni transver-

sale ale suprastructurilor de poduri pe grinzi.Stabilirea numărului de grinzi principale în secţiunea transversală şi respectiv a

distanţei dintre ele, a numărului de antretoaze, precum şi a grosimii plăcii, se face în general pe considerente economice, prin comparaţia mai multor variante posibile, în funcţie de deschidere, lăţime, schema statică,înălţime de construcţie disponibilă şi materiale folosite.

În ceea ce priveşte numărul de grinzi principale se poate adopta:- număr mic de grinzi (minim două) şi o placă groasă care îndeplineşte rolul de

talpă comprimată a grinzii principale;- număr mare de grinzi principale, având înălţime redusă.

a. Alcătuirea suprastructurilor monoliteLa suprastructurile monolite se folosesc mai des două tipuri de alcătuiri;

- reţea de grinzi compusă din grinzi principale şi grinzi transversale (antretoaze);- reţea complexă alcătuită din grinzi principale, grinzi transversale (antretoaze) şi

grinzi longitudinale secundare (mai rar folosită).Placa poate fi proiectată ca rezemată pe două laturi dacă distanţa dintre

antretoaze este 2r 4r sau rezemată pe contur, dacă distanţa dintre antrefoaze nu depăşeşte 2r. unde r esfe distanţa dintre grinzile principale.

Când distanţa dintre grinzile principale nu depăşeşte 2,5 - 3,0 m, se indică o dis tanţă mai mare între antretoaze pentru a avea placa rezemată pe două laturi.

84 BULETiN TEHNIC RUTIER

Când distanţa dintre grinzile principale este mai mare (3,0 - 6,0 m) pentrumenţinerea grosimii plăcii în limite economice avantajoase, se recomandă plăcirezemate pe contur, prevăzând antretoazele la o distanţa mai mică decât 2r. Sepoate menţine grosimea plăcii în limite avantajoase dacă se folosesc reţelecomplexe de grinzi.

Grosimea plăcii carosabile la podurile de grinzi variază între 12-25 cm.Lungimea consolelor trotuarelor variază de la 1,0 m până la 2,0 m, uneori

până la 2,5 m, reprezentând 0,3 - 0,7 (de obicei 0,6) din distanţa între grinzile prin-cipale.

Distanţa între antretoaze se recomandă să nu depăşească 4,0 -.6.0 m.Lăţimea antretoazelor variază între 15-30 cm.Înălţimea antretoazelor trebuie să fie de cel puţin 2/3 din înălţimea grinzilor

principale.Distanţa dintre grinzile principale şi numărul de grinzi în secţiune transversală se

determină pe considerente economice, prin comparaţia variantelor posibile.Dacă înălţimea de construcţie nu este limitată, repartizarea grinzilor la distanţe

mari (r = 5 6 m) este mai avantajoasă (fig. 4.3. d şi c). Când înălţimea de con-strucţie este limitată, distanţa dintre grinzile principate se poate reduce Io 2 - 3 m (fig. 4.3.b şi c).

Înălţimea şi lăţimea grinzilor principale depind de tipul secţiunii adoptate şi implicit de mărimea deschiderii, de schema statică, de tipul armării şi uneori de condiţiile locale care impun o înălţime de construcţie limitată.

La podurile cu grinzi late simplu rezemate, înălţimea acestora reprezintă 1/12-1/15 din deschidere, iar lăţimea depăşeşte de 1,5-2,0 ori înălţimea lor (fig.4.3. a).

La podurile pe grinzi cu deschideri mici şi mijlocii (10 - 30 m). la care se folosesc grinzi T sau dublu T (fig.4.4. b, d, respectiv c, a) raportul între înălţimea grinzilor şi deschidere variază astfel;- pentru poduri cu grinzi simplu rezemate

h = L/12L/15 şi chiar L/16. iar în cazul precomprimării: h = L/16 L/24

- pentru poduri cu grinzi continue şi cu console:h = L/14 L/18 şi chiar L/20, iar în cazul precomprimării: h = L/20 - L/25

Grinzile continue şi cu console au de obicei înălţime variabilă, înălţimea la reazeme fiind 1.5 - 2,0 înălţimea de la mijlocul deschiderii dig. 4.4,4.5,4.6). Grinzile cu console se aplică la deschideri ntre 24 - 40 m. Grinzile cu console (fig. 4.4.) cu o singură deschidere pot fi:- cu console libere spre terasamente (fără culei) - fig. 4.4 a, b;- cu console încastrate în culei (4.4, c).

Mărimea consolei libere se ia (0,3 - 0,4) L, urmărindu-se ca pentru încărcarea permanentă momentul din mijlocul deschiderii centraie să fie aproape nul. Săgeata maximă a consolei libere se limitează la 1/400 din lungime (conform STAS 10111/2-87)

Pentru a reduce momentele încovoietoare la mijiocul deschiderii, se pot reali-za şi grinzi cu contragreutăţi în consolă, (fig. 4.4. d) reducând astfel înălţimea grinzilor în câmp la 1/20-1/24 L

Se poate asigura o înălţime mică de construcţie în câmp, la podurile cu con-sole încastrate în culei, pe capetele cărora reazemă grinzi independente (fig. 4.4. c). Se recomandă ca lungimea grinzii independente să fie (0,4 - 0,6) L, ceea ce permite realizarea unei înălţimi a grinzii independente h= (1/24 - 1/30)L

Suprastructurile sistem Gerber (grinzi cu console şi articulaţii deşi permit realizarea unor deschideri mari (50 - 70 m), avantajoase din punct de vedere economic, prezintă unele dezavantaje datorită modului de alcătuire a articulaţiilor mai sensibile la acţiunile apei, ceea ce a făcut ca în ultimii 40 de ani să nu mai fie folosite în mod curent la poduri.

În figura 4.5. sunt prezentate câteva tipuri de poduri în acest sistem de alcătuire a suprastructurilor.


Fig. 4.5. Tipuri de suprastructuri cu grinzi cu console şi articulaţii (sistem Gerber)

Prin alegerea deschiderilor pentru acest tip de structuri se caută să se obţină momente egale la mijlocul deschiderii şi pe reazeme. Raportul dintre deschiderea centrală I2 şi cea marginala I1, variază între 1,35 (la grinzi cu înălţime constantă) şi 1,6 (la grinzi cu înălţime variabilă). Deschiderea grinzii independente I0, este (0,5 - 0.6)I2 (fig. 4.5).

Înălţimea grinzii se consideră (1/12-1/20) I2

În cazul grinzilor cu înălţime variabilă hr = (1,5 -1,8) hc (fig. 4 5.).

Pentru poduri cu 3 deschideri (fig. 4.5.a), în cazul în care gabaritul impune mărirea deschiderii centrale, la alegerea raportului dintre deschideri se va face o verificare de stabilitate la răsturnare:

Mstabilitate/răsturnare ≥ 1,5

BULETIN TEHNIC RUTIER anul II. nr. 22 - 23, octombrie - noiembrie 2002

în care:

M stabilitate - momentul din încărcările permanente de pe deschiderea marginală înraport cu B sau C (fig. 4.5.a);

M răsturnare - momentul din încărcările permanente şi utile de pe deschiderea cen-trală, în raport cu acelaşi punct.

Cele mai avantajoase structuri atât din punct de vedere economic cât şi ai durabilităţii în exploatare sunt cele la care schema statică este cea de grinzi con-tinue.

În cazul grinzilor continue stabilirea numărului de deschideri se face pe baza unui calcul tehnico - economic, iar mărimea deschiderilor se determină astfel încât valorile maxime ale momentelor din deschiderile marginale să fie egale cu cele din deschiderile centrale. De exemplu la podurile cu trei deschideri se con-sidera l2 = (1,33 -1,40)l1 (fig. 4.6.).

La podurile cu deschideri mari, înălţimea grinzilor se adoptă variabilă, crescând spre reazeme unde momentele sunt mai mari.

Racordarea înălţimii din câmp cu cea de pe reazem se poate face prin vute drepte sau curbilinii. Lungimea vutelor poate fi (0,15 - 0,20) din lungimea deschiderii.

b. Alcătuirea suprastructurilor din elemente prefabricateLa proiectarea secţiunilor transversale ale suprastructurilor prefabricate tre-

buie să se ia în consideraţie următoarele:- elementele să aibă greutăţi cât mai mici pentru a uşura condiţiile de transport şi montaj;

BULETIN TEHNIC RUTiER89

construcţia să fie simplă şi numărul îmbinărilor de montaj cât mai redus;- secţiunile transversale ale elementelor să aibă forma care să se preteze la exe-cutarea în serie (tipizare);

- îmbinările să fie sigure şi apte pentru a rezista timp îndelungat în exploatare laîncărcări alternative şi dinamice;

- distanţa de la amplasamentul lucrării la uzina de prefabricate să fie cât mai micăpentru ca valoarea construcţiei să nu fie grevată de cheltuielile de transport.

Suprastructurile cu grinzi simplu rezemate satisfac cel mai bine condiţiiie prin-cipale ce trebuie să le îndeplinească o construcţie prefabricată.

Secţiunea transversală a suprastructurilor cu grinzi prefabricate simplu reze-mate poate fi alcătuită în diferite moduri:- grinzi prefabricate cu placa monolită turnată între grinzi în cofraje cu sprijiniri(fig. 4.7.a);

- grinzi piefabricate cu placa monolită turnată pe predale (fig. 4.7. b);-grinzi prefabricate joantive cu suprabetonare (fig. 4.7. c, d);-grinzi prefabricate tip T întors cu armatura aderentă preîntinsă (fig. 4.7.e);-grinzi prefabricate cu placa prefabricată cu conlucrare (fig. 4.7. f. g, h).

La suprastructurile realizate din grinzi prefabricate cu porţiuni de placă turnată ulterior în placa elementelor prefabricate se prevăd armături sub formă de mustăţi care se înnădesc prin petrecere cu armătura din zonele de placă monolită (fig. 4.8).

În căzui grinzilor dispuse joantiv, placa de suprabetonare din beton armat conlu-crează cu elementele prefabricate prin intermediul armaturii de legătură (conectori).

De regulă, aceste grinzi se proiectează astfel încât să conlucreze numai prin intermediul plăcii de suprabetonare, fără a fi necesară executarea antre-taazelor, mod de alcătuire ce uşurează foarte mult execuţia având în vedere faptul că lucrările de cofrare şi de susţinere sunt reduse la minimum.

În cazul suprastructurilor cu antretoaze, acestea se pot realiza prin sudarea barelor de rezistentă de mustăţi prevăzute în elementele prefabricate şi betonarea ulterioară a zonelor monolite de antretoazâ odată cu betonarea plăcii (fig. 4.9.).

Tendinţa actuală este ca legătura transversala dintre grinzi să se facă prin pre-comprimarea antretoazeior (fig. 4.10.) sau chiar prin precomprimarea transver-sală a întregii suprastructuri (fig. 4.11.).

Grinziie simplu rezemate prefabricate se realizează de obicei cu înălţime con-stantă, soluţie mai avantajoasă pentru execuţie, transport şi montaj.

Secţiunile lor transversale se prevăd în forma de T, I sau T întors, iar precompri-marea se face cu fascicule postîntinse sau cu armătura preîntinsă (de regulă toroane).


De asemenea, deschiderile independente ale grinzilor cu console şi articulaţii pot fi realizate din elemente prefabricate.

c. Continuizarea grtnziior prefabricate simplu rezemateÎn vederea obţinerii avantajelor pe care le au suprastructurile cu grinzi conti-nue (consumuri reduse de materiale, pentru înălţimi mici de construcţie) sau în

vederea îmbunătăţirii confortului de circulaţie prin reducerea numărului de rosturi de dilataţie, se practică confinuizarea grinzilor prefabricate simplu rezemate în două variante:

- continuizarea pe reazem a structurii prin betonarea rostului dintre grinzi şiprevederea de armătură moale sau pretensionată la partea superioară (talpă)pentru preluarea eforturilor de întindere (fig. 4.12 a);

- continuizarea la nivelul plăcii carosabile cu placa simplu articulată sau dubluarticulată sau dublu încastrată.

Prima variantă transformă suprastructura într-o grindă continuă care preia momente încovoietoare pe reazeme. Acest tip de continuizare se aplică în cazurile în care înălţimea suprastructurii este impusă iar grinzile prefabricate nu pot acoperi deschiderea necesară. Suprastructura se poate transforma şi în rigla de cadru dacă se asigură legătura cu infrastructurile, armându-se corespunzător nodurile de cadru.

A doua variantă asigură continuitatea suprastructurii numai pentru transmiterea forţelor longitudinale, fără a prelua momente încovoietoare pe reazeme.Continuizarea cu placa dublu încastrată se aplică în general la deschideri ale plăcii l ≥ 10 h (unde h este grosimea plăcii), evitând astfel sporirea rigidităţii şi implicit a

eforturilor produse de rotirea sau tasarea grinzilor din deschiderile adiacente.Soluţia de continuizare cea mai des folosită este cea cu placa dublu articulată (fig. 4.12b)

Pentru realizarea acestei soluţii se va dimensiona armătura din zona articulaţiei la forţa tăietoare şi secţiunea de beton armat din câmpul plăcii ia moment încovoietor din încărcări directe.

BULETIN TEHNIC RUTIERanul II. nr. 22 - 23, octombrie - noiembrie 2002

95

4.2. Particularităţile alcătuirii grinzilor din beton preeomprimat

Grinzile din beton precomprimat pot fi executate monolit sau prefabricat.Din punct de vedere static pot fi folosite în diferite scheme - grinzi simplu reze-

mate, grinzi cu console, grinzi Gerber, grinzi continue.Precomprimarea se poate face cu armături preîntinse (aderente) sau postîn-

tinse (în canale injectate ulterior).Pentru dimensiunile secţiunii grinzilor (grosimea inimii şi plăcii, lăţimea bulbului)

şi a modului de armare se vor respecta prevederile STAS 10111/2.Traseele armăturilor pretensionate la grinzi simplu rezemate pot fi conform fig. 4.13.

b) Determinarea solicitărilor la plăcile în consolă

În mod curent plăcile în consolă se folosesc pentru trotuare şi pentru o porţiune a părţii carosabile.

Calculul solicitărilor se efectuează pentru o fâşie de consolă având lăţimea de 1,00 m.

Pentru determinarea solicitărilor din forţe concentrate (încărcări utile) se ţine seama de repartizarea lor pe dreptunghiul cu laturile a1 şi b1 (fig. 4.16), precum şi de lăţimea

de conlucrare a plăcii denumitei lăţime de calcul.

Lăţimea de conlucrare se consideră egală cu

a = a1 + c

ceea ce este echivalent cu repartizarea încărcării prin plane la 45° din punctul de aplicare al forţei (fig. 4.16).

La stabilirea lăţimii de conlucrare „a" trebuie să se ţină seama şi de condiţia de nesuprapunere a efectelor a două roţi alăturate .

Din aceasta condiţie, în cazul încărcării cu vehiculul V80, lăţimea „a" nu poate fi mai mare ca 1,20 m (1,20 m fiind distanţa între două osii alăturate), iar în cazul

încărcării cu vehiculul A30, această distanţă nu poate depăşi (a +1,60)/2 (1,60 m fiind distanţa între osiile din spate ale vehiculului).

c) Determinarea solicitărilor la plăcile armate pe o singură direcţie

Prin plăci armate pe o singură direcţie se înţeleg plăcile dreptunghiulare la care armătura principală de rezistenţă este dispusă pe o singură direcţie. În această

categorie se cuprind plăcile rezemate pe două laturi opuse, precum şi plăcile rezemate pe patru laturi la care raportul lungimii laturilor este mai mare sau egal cu 2.

Direcţia pe care se aşează armătura principală de rezistenţă este perpendiculară pe laturile de rezemare la plăcile rezemate pe două laturi opuse şi paralelă cu laturile

mici la plăcile rezemate pe patru laturi.

Schema exactă de calcul a plăcii este complicată, de aceea, determinarea solicitărilor se face în practică după formule convenţionale, deduse pe baza calculelor

comparative şi ţinând seama de cele mai defavorabile cazuri posibile de comportare a plăcii.

Valoarea momentelor încovoietoare depinde de raportul dintre înălţimea grinzii h şi grosimea plăcii hp.

Dacă: h/hp > 4, relaţiile pentru calculul momentelor sunt (fig. 4.17 a):

- pe reazem: Mr = -0,7 Mo;

- în câmp: Mc = +0,5 M0

___________________________________________BULETIN TEHNIC RUTiER anul II, nr. 22 - 23, octombrie - noiembrie 2002

101

d) Determinarea solicitărilor la plăcile armate pe două direcţii

Prin plăci armate pe două direcţii se înţeleg plăcile dreptunghiulare la care armătura principală de rezistenţă este dispusă pe două direcţii paralele cu laturile dreptunghiului. In categoria acestor plăci se cuprind plăcile rezemate pe contur la care raportul lungimii laturilor este mai mic decât 2.

Din punct de vedere static, plăcile rezemate pe contur reprezintă un sistem mult mai complicat decât plăcile rezemate pe două laturi; de aceea calculul lor se face în general după metode aproximative: la început se determină solicitările ca pentru o placă simplu rezemată, apoi, prin introducerea unor coeficienţi se ţine seama de încastrarea elastică a laturilor plăcii.

Proiectarea acestor plăci se poate face pe baza „Normativului pentru calculul plăcilor armate pe două direcţii la poduri din beton armat pentru şosea", ind. PD 46.

1 0 6 BULETIN TEHNIC RUTIER

4.4. Calculul repartiţiei transversale la suprastructuri cu grinzi din beton armat şi beton precomprimat

Caracterul monolit al suprastructurii podurilor pe grinzi din beton armat face ca la preluarea solicitărilor date de încărcările utile ce acţionează asupra podului să participe toate elementele componente ale suprastructurii şi anume grinzile longitudinale, cele transversale şi placa.

Determinarea solicitărilor în toate aceste elemente, ţinând seama de legăturile reale între ele, este o operaţie foarte laborioasă şi de aceea în practică se aplică procedee aproximative care să ţină seama de conlucrarea spaţială între elementele suprastructurii podurilor, efectuându-se un calcul al repartiţiei transversale a încărcărilor utile între diferitele grinzi ale structurii de rezistenţă.

4.4.1. Metoda antretoazei infinit rigide

Această metodă are la bază ipoteza că rigiditatea la încovoiere a antre-toazelor este considerată mai mare faţa de cea a grinzilor longitudinale

Consecinţa acestei ipoteze este aceea că prin acţiunea unei sarcini excentrice asupra reţelei, aceasta nu se deformează în sens transversal, pe această direcţie producându-se numai rotirea generală a întregii reţele.

Evident, această ipoteză se justifică la reţele rezemate pe două laturi la care rigiditatea reală a grinzilor transversale este mult mai mare decât cea a grinzilor longitudinale, astfel încât deformaţiile din încovoiere ale primelor, să fie neglijabile faţă de cele ale celor din urmă. Această metodă mai presupune ca reţeaua are o singură antretoază la mijlocul deschiderii, neglijându-se prezenţa celorlalte grinzi transversale.

Există două variante ale acestei metode de calcul şi anume:a) una în care se ţine seama de rigiditatea la torsiune a grinzilor principale;b) a doua în care nu se ţine seama de rigiditatea la torsiune a grinzilor principale,

cunoscută şi sub denumirea de „metodă de calcul după compresiuneaexcentrică"Prezentarea metodelora) Se consideră o reţea de grinzi (fig. 4.21) încărcată excentric cu o sarcină P, la distanţa „e” faţă de axa longitudinală a podului (pentru simplificare se presupune că

grinzile reţelei sunt simetrice în raport cu axa longitudinală a podului).BULETIN TEHNIC RUTIER

107

Dat fiind că prelucrarea formulelor lui Leonhardt este foarte laborioasă, s-au întocmit tabele şi diagrame pentru calculul rapid al liniilor de influenţă ale repartiţiei transversale pentru reţele de grinzi simplu rezemate pe două laturi şi având 3 până la 10 grinzi principale în secţiune transversală, precum şi pentru reţele de grinzi rezemate pe patru laturi având 1 până la 8 grinzi principale în secţiune transversală.

Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o reţea de grinzi pentru ca, coeficienţii de repartiţie transversală calculaţi în tabele să fie riguros exacţi sunt (conf.

fig. 4.25);a) grinzile principale să fie egale între ele cu excepţia grinzilor marginale care pot

diferi de cele intermediare, raportul momentelor de inerţie notându-se cu; j= Im/Ii

b) grinzile principale să fie simplu rezemate şi cu moment de inerţie constant;c) distanţa r dintre grinzile principale ale reţelei să fie constantă;c) grinzile principale să fie paralele şi egale ca deschidere;e) momentul de inerţie al antretoazei să fie constant.

Din punct de vedere static, grinzile transversale (antretoazele) pot fi;

- cu o singură deschidere;- cu console;- continue cu două sau mai multe deschideri.

Calculul solicitărilor se efectuează în diversele secţiuni caracteristice (în câmp şi pe reazeme) cu ajutorul liniilor de influenţă ale acestor solicitări sau al formulelor şi tabelelor pentTu grinzi cu schema statică a antretoazei respective, considerând că nodurile dintre antretoaze şi grinzile principale sunt reazeme rigide.

Grinzile transversale cu o singură deschidere se calculează conform STAS 10111/2, ca grinzi simplu rezemate, dacă sunt legate monolit de grinzile longitudinale şi nu au console, cu condiţia ca secţiunea de reazem să se verifice la un moment negativ egal cu 1/3 din momentul maxim din câmp.

În fig. 4.30 este reprezentată determinarea solicitărilor pentru antretoaza cu o singură deschidere. Repartiţia longitudinală a sarcinilor utile care revin antretoazei se face conform liniei de Influenţă convenţională a încărcării antretoazei, prezentată în fig. 4.29 rezultând:

unde Pi este sarcina pe osie, iar Pu’ este sarcina ce revine antretoazei dintr-un şir de roţi). Cu aceste sarcini se încarcă liniile de influenţă M2. T1 şi T2 (fig. 4.30 a, b,c).

Diagrama de momente convenţională necesară dimensionării antretoazei este prezentată în fig. 4.30.d.Grinzile transversale cu console se calculează pe reazem pentru un moment egal cu 1/3 din momentul maxim din câmp, sau la momentul consolei, dacă acesta este mai

mare în valoare absolută decât 1/3 din momentul maxim din câmp.La grinzile transversale cu două sau mai multe deschideri, solicitările din sarcini locale M' şl T' se calculează cu ajutorui liniilor de influenţă pentru grinzi continue pe reazeme

rigide sau cu ajutorul formulelor şi tabelelor pentru aceste grinzi. Aceste solicitări trebuie însumate cu solicitările care apar în grinzile transversale din repartizarea elastică a sarcinii acestora între grinzile principale (vezi pct. 4.4.2). În relaţiile solicitărilor din sarcini utile se va introduce coeficientul de impact corespunzător lungimii deschiderii minime a antretoazei continue.

4.5,2. Determinarea solicitărilor în antretoaze din încărcarea întregii suprastructuri, în cazul conlucrării spaţiale dintre antretoază şi grinzi principale

Calculul solicftărilor M şi T în cazul conlucrării spaţiale dintre grinzi se face pe baza încărcării liniilor de influenţă a acestora.Liniile de influenţă se calculează folosind principiile repartiţiei transversale în reţea şi a repartiţiei longitudinale.


CAPITOLUL V. PODURI PE ARCE Şl BOLŢI 5.?. Noţiuni generale

Podurile în arc (bolţi) se construiesc în general din beton armat. Piatra se foloseşte pe scara limitată din cauza costului ridicat al construcţiei şi fineţei cerute de execuţie, iar betonul simplu îşi găseşte aplicaţie îndeosebi la bolţile mici cudeschideri pănâ la 15 m.

Arcele şi bolţile din beton armat conferă avantajul utilizării unui material care poate prelua şi eforturile unitare de întindere. Aceasta duce la micşorarea secţiunilor structurii şi în consecinţă, a greutăţii proprii a structurii.

5.2. Alegerea dimensiunilor de baza ale arcelor şi bolţilor

Elementele geometrice ale arcului sau bolţii - deschidere, săgeată, grosime, etc. se aleg pe baza indicaţiilor din literatura de specialitate şi a experienţei acu-mulate în proiectarea structurilor. Pentru verificarea valorilor alese se fac calcule aproximative care confirmă sau infirmă justeţea alegerii acestor elemente.

În momentul stabilirii soluţiei definitive şi a elementelor caracteristice se alege axa iniţială a arcului şi legea de variaţie a secţiunilor în lungul acestuia. O dată stabilite aceste elemente, se poate trece la calculul exact al structurii folosind metodele furnizate de teoria mecanicii construcţiilor.

a) Determinarea elementelor caracteristice, deschidere, săgeata şi dimensiu-

nile secţiunilor arcelor şi bolţilor.La poduri peste cursuri de râuri navigabile stabilirea deschiderii şi a săgeţii arcului

se face având în vedere asigurarea gabaritului minim de navigaţie (conf. Normativ privind proiectarea hidraulică a podurilor, ind. PD 95)

La arcele articulate la naşteri se recomandă respectarea condiţiei ca nivelul apelor extraordinare să nu depăşească linia naşterilor cu minimum 0,75 m, dacă nu se iau masuri speciale de protecţie.

În cazul viaductelor, existând posibilitatea analizării mai multor variante, de obicei stabilirea raportului f/l se face pe criteriu economic.

Întocmind un grafic care să arate variaţia volumului total de beton armat pentru diferite valori ale raportului f/l se obţine soluţia ai cărui raport f/l poate conduce la un consum total de beton armat minim.

Având stabilite elementele generale ale podului, respectiv I şi f, se aleg dimensiunile secţiunii transversale ale arcelor şi bolţilor. Alegerea acestor dimen-siuni depinde de mai mulţi factori ca: mărimea încărcărilor, marca betonului, raportul f/l, procentul de armare, modul de realizare a tablierului respectiv rigiditatea acestuia etc.


5.4. Conlucrarea dintre boltă sau arc şi grinda tablierului

5.4.1. Considerofii generale de calcul

Calculul podurilor alcătuite din bolţi sau arce şi tablierul ce susţine partea carosabilă trebuie să se facă în anumite cazuri cu luarea în considerare a conlucrării dintre aceste două elemente principale de rezistenţă.Deformările arcului şi tablierului ca elemente componente ale aceluiaşi ansamblu structural se influenţează reciproc, cele două elemente neputând fi calculate independent, fiind necesară luarea în considerare a fenomenului de conlucrare. Calculul structurii de rezistenţă a podului cu luarea în considerare a conlucrării îngreunează calculul, deoarece structurile de acest tip au un grad mare de nedeterminare statică. Utilizând însă sisteme de bază judicios alese se pot obţine simplificări substanţiale a!e calculului. 5.4.2. Tratarea aproximativă a problemei

În faza de anteproiect în vederea stabilirii elementelor caracteristice ale bolţilor sau arcelor se pot face calcule simplificate în care să nu se ia in considerare efectul conlucrării. Aceste metode se aplică în general în cazul lucrărilor de importanţa redusă.

Pentru lucrările importante încă din faza de anteproiect pentru determinarea elementelor caracteristice ale structurii de rezistenţă se poate utiliza o metodă aproximativă care poate conduce la stabilirea unei imagini suficient de concludente asupra modului de distribuire a solicitărilor între arc şi tablier.

Pentru calculul aproximativ al structurilor alcătuite din bolţi sau arce şi tablier, se găsesc în literatura de specialitate un număr mare de metode ce depind de alcătuirea structurilor, gradul de rigiditate al elementelor principale şi desigur de gradul de aproximare faţă de calculul exact.

În cele ce urmează se vor trata pe scurt unele metode aproximative de calcul.Metodele de calcul aproximative sunt valabile în următoarele ipoteze:

- numărul de panouri este mare, adică distanţa dintre stâlpii ce susţin tablierul peboltă este relativ mică;

- deformatiile axiale ale stâlpilor sunt neglijabile comparativ cu săgeţile arculuisau tablierului;

- momentul de inerţie al tablierului variază după aceeaşi lege ca şi momentul de inerţie al arcului;


133

6.2.2.2. Alcătuirea elevaţiilor culeilorÎn fig, 6.8,6.9, 6.10 şi 6.11 se dau elemente de alcătuire pentru unele tipuri de culei utilizate la podurile şi podelele de şosea:

- culee masivă cu elevaţie din beton, simplu şi beton armat;- culee înecată cu elevaţie din pereţi din beton armat;- culee rezemată pe terasamente;

- culee prefabricată pentru podeţe.Racordarea culeilor cu terasamentele se face în general, cu sferturi de con

sau cu aripi. Legătura culeilor cu rambleul se asigură prin plăci de racordare având 3,00- 5,00 m lungime, pentru eliminarea efectului defavorabil traficului produs de tasările terasamentelor la capetele culeilor. 6.2.2.3. Dispoziţii consiructive

Dimensiunile elevaţiilor vor fi stabilite astfel încât distanţele dintre extremităţiletablierelor şi zidurile de gardă ale culeilor sau distanţele dintre extremităţile tablierelor ce reazemă pe aceeaşi pilă să fie, cel puţin:

- 2 cm, în cazul tablierelor de beton armat sau beton precomprimat monolit; - 5 cm, în cazul tablierelor de beton armat prefabricat, precomprimat prefabricat sau metalice.

Dimensiunile cuzineţilor vor fi stabilite conform STAS 10111/2, dar nu vor fi sub40 cm înălţime.

Distanţa de la marginea cuzineţilor până la marginea aparatelor de reazem va fi de minimum 15 cm.

BULETIN TEHNIC RUTIER157

Cuzineţii vor fi înglobaţi într-o banchetă de beton armat care la culee va fi

executată pe întreaga ei lăţime, iar la pile pe întreaga suprafaţă a părţii ei supe-

rioare.Marca de beton a banchetei trebuie să fie aceeaşi cu cea a cuzineţilor.

În banchetă se prevăd plase din oţel beton având diametrul de 8... 12 mm cu

latura ochiurilor de aproximativ 20 cm, după cum urmează:- la poduri, una la partea superioară şi alta la partea interioară;- la podeţe, una la partea superioară.

Faţa superioară a banchetei, în afara cuzineţilor, va avea o pantă de mini-

mum 1:20 (pentru scurgerea apelor).

Elevaţiile alcătuite din stâlpi de beton armat pot fi folosite numai la pasaje şi

la râuri unde nu există scurgeri de gheţuri.În caz contrar aceste elevaţii se pot folosi numai deasupra nivelului maxim de

scurgere a gheţurilor.La pasajele superioare, liniile ferate alăturate pilelor vor fi prevăzute cu con-

traşine de ghidare.Dacă nu se prevăd contraşine, pilele :vor fi protejate împotriva izbirii de către

vehiculele deraiate, prin blocuri de apărare de 0,85 rn înălţime deasupra nivelului traverselor. Aceste blocuri vor fi comune pentru toate elementele unei pile, lungimea lor depăşind cu cel puţin 0,75 m feţele laterale ale elementelor marginale ale pilei, iar iăţimea lor cu cel puţin 0,40 m pe cea a elementelor pilei, înfiecare parte a acestora.

La pasajele inferioare şi la încrucişările rutiere denivelate, pilele vor fi protejate fie prin borduri de cel puţin 0,15 m înălţime situate la distanţa de cel puţin 0,85 m de feţele elementelor elevaţiei, fie prin parapete de ghidaj de cel puţin 0,40 m înălţime, dispuse la cel puţin 0,40 m distanţă de acestea.

Elevaţiile executate în ape curgătoare se recomandă să fie prevăzute cu avantbec şi arierbec, care pot fi de formă ovoidală sau circulară.În cazul elevaţiilor înalte, avantbecuriie şi arierbecurile vor depăşi, cu cel puţin 1 m nivelul maxim al apelor corespunzător debitului de verificare.

În cazul cursurilor de apă cu îngheţuri şi flotanţi mari este recomandabil ca % avantbecurile să fie prevăzute la parament cu moloane de piatră naturală dură,

având rezistenţa la compresiune min. 10 N/mm2 (100 daN/cm2). La podurile peste Dunăre, rnoloanele vor fi prevăzute pe toată suprafaţa elevaţiilor.

Moloaneie vor avea coada de min. 30 cm.încastrându-se în masa betonului şi ancorându-se cu armături din oţel beton.

În cazul cursurilor de apă fără îngheţuri şi flotanţi mari se pot prevedea avânt- becuri fără moloane de piatră, cu condiţia ca la avantbecurile ogivale muchia

158

să fie consolidată cu un profil metalic încastrat în masa betonului şi ancorat cu şuruburi de scelment.

Zidurile întoarse mai lungi de 1 m ale elevaţiilor culeilor vor fi armate conform prescripţiilor tehnice legale în vigoare.

6.3. Prescripţii de calcul ale infrastructurilorInfrastructurile podurilor de şosea se calculează la stări limită.Calculele la stări limită vor fi efectuate pentru cele trei grupări de acţiuni, în

următoarea ordine:- gruparea I, fundamentală;- gruparea a II - a, fundamentală suplimentată;- gruparea a III - a, specială.

Valorile normale ale acţiunilor sunt conf. STAS 1545 şi STAS 3221 iar clasificarea şi gruparea acţiunilor precum şi coeficienţii acţiunilor şi cei de grupare sunt conform STAS 10101/OB.

Infrastructurile vor fi calculate la următoarele stări limită: - stări limită ultime:

- starea limită de rezistentă;

- starea limită de stabilitate a poziţiei (răsturnare, lunecare); - stări limită ale exploatării normale; - o starea limită de fisurare; - starea limită de deformaţie (tasare, rotire).

Infrastructurile nu se verifică la starea limită de oboseală.Calculele la stări limită se efectuează fără a lua în considerare coeficientul

dinamic, cu excepţia cuzineţilor, pentru care coeficientul dinamic se va lua conform STAS 1545.

Calculele la diferitele stări limită vor fi efectuate la solicitările cele mai defa-vorabile ce apar în diferitele etape (execuţie, exploatare etc), conform condiţii-lor de compatibilitate reciprocă şi de simultaneitate prevăzute în STAS 10101/OB

Calculul la acţiunea seismică (în gruparea a IlI-a) se va face în conformitatecu normativul PD 197.

6.3. 1 Sfarea Iimită de rezistenţă Elementele constitutive ale elevaţiilor şi fundaţiilor din beton sau beton armat se

calculează la starea limită de rezistenţă, conform prevederilor din STAS 10111/2. Calcului terenului de fundare se va face conform prevederilor sub capitolului 6.1.

Calculul cuzineţilor la compresiune locală se efectuează conform STAS 10.111/2.

'159

Calculul tasărilor infrastructurilor şl al rotirii acestora vor fi efectuate conformSTAS 3300/2.

Tasările şi rotirile infrastructurilor, la podurile cu structuri exterior static nedeterminate, limitate de eforturile obţinute în calculele la stările limită de rezistenţă şi de fisurare, în care s-au luat în considerare aceste deformaţii.

La toate structurile de poduri, tasările şi rotirile infrastructurilor vor fi limitate,avându-seîn vedere şi următoarele:

-evitarea deschiderii unor fisuri peste limitele admise în stuctura de rezistenţă;-respectarea gabaritului, la pasaje şi poduri de încrucişare; -evitarea deteriorării hidroizolaţiilor Ia racordarea infrastructurilor; -evitarea formării de denivelări în cale peste limitele admise la racordarea po-durilor cu terasamentele, precum şi în dreptul pilelor şi culeelor;

-alte situaţii speciale. În toate cazurile, indiferent de structura de rezistenţă a podului, deformaţiile vor fi limitate după cum urmează: - tasarea totală uniformă a unei infrastruciuri în cm: 1,5 l ;-diferenţa tasărilor totale uniforme ale infrastructurilor alăturate în cm: 0,75 l;-deplasarea orizontală a părţii superioare a infrastructurii produsă de tasareaneuniformă şi de deformaţia elastică a elementelor infrastructurii, în cm: 1,5 l,în care I este deschiderea minimă alăturată infrastructurii respective, exprimatăîn m, dar nu mai mică de 25 m.

La podurile fundate în terenuri stâncoase nu este necesară verificarea defor- maţiilor produse de tasarea fundaţiilor.

La podurile cu structuri exterioare static determinate, cu deschideri până la 50 m, se poate renunţa la verificarea deforrnaţiilor dacă infrastructurile sunt fundate pe

terenuri puţin compresibile (grohotişuri, pietrişuri, etc, îndesate)La culeile şi pilele fundate pe terenuri nesfăncoase, se recomandă ca rezultanta încărcărilor cu valori de exploatare, permanente şi de lungă durată, la ros-tul dintre fundaţie şi teren, să satisfacă următoarele condiţii (pentru evitareatasărilor inegale care conduc la deplasări orizontale la partea superioară a infras-tructurilor); -în terenuri argiloase, rezultanta să acţioneze aproximativ centric; -în celelalte terenuri, punctul de aplicare al rezultantei trebuie să rămână în inte-riorul suprafeţei delimitate de curbele date de relaţiile (6.25) şi (6.26) în funcţiede forma tălpii fundaţiei după cum urmează:- Ia forma dreptunghiulară, relaţia (6.25, în care m = 0,016; - la forma circulară relaţia (6.26),în care m = 0,165;

- Ia forma de paralelogram, folosind dreptunghiul transformat echivalent relaţia

(6.25)', în care m = 0,014;

- la alte forme (triunghi, trapez, poligon, elipsă etc.) punctul de aplicare al rezul-

tantei trebuie să se găsească în interiorul sâmburelui central la o distanţă de 0,75 ds

în care ds este distanţa de la centrul de greutate al secţiunii până la limita sâm-

burelui central, măsurată pe dreapta ce trece prin centrul de greutate şi punc-

tul de aplicare al rezultantei.

6.3.6. Alte precizări

Calculele la stări limită vor fi efectuate cel puţin în dreptul rosturilor dintre

elevaţie şi fundaţie şi dintre fundaţie şi teren, precum şi în dreptul schimbărilor de

secţiuni.La rostul dintre fundaţie şi teren vor fi efectuate şi verificări în legătură cu

terenul de fundare şi sistemul de fundare adoptat (fundaţii directe, fundaţii pe

piloţi etc).La culei cu stâlpi izolaţi sau cu elemente cu lăţime redusă împingerea pămân-

tului va fi luată în considerare pentru fiecare stâlp sau element pe o lăţime dublă,

dacă distanţa între stâlpi sau elemente este mai mare decât triplul grosimii stâlpi-

lor (elementelor).

În caz contrar, împingerea pământului va fi luată pe întreaga lăţime a culeii

între feţele exterioare ale stâlpilor (elementelor) marginale.

La podurile cu o singură deschidere de max. 20 m, cu suprastructura din grinzi

sau dale din beton armat, culeile vor putea fi calculate în ipoteza că suprastruc-

tura constituie un element de legătură între ele. În acest scop se prevăd reazeme

corespunzătoare, capabile să transmită ta suprastructură solicitările produse de

forţele ce acţionează asupra culeilor.

6.4, Fundaţiii directe

6.4.1. Noţiuni generale

Fundaţia directă, este elementul construcţiei ce transmite sarcinile !a terenul

de fundare, prin intermediul bazei.

Din punct de vedere static, fundaţiile directe se prezintă ca elemente masive,

grinzi sau plăci simplu rezemate, continue sau încastrate.

După modul de repartizare a eforturilor transmise, se pot lua în consideraţie:

- fundaţii cu repartizarea după o lege liniară (trapezoidală în cazul unei încărcări

excentrice). -În cazul în care pef(presiunea efectivă pe teren) devine negativă, se lucrează

cu aria secţiunii active din aria totală a tălpii fundaţiei.


Adâncimea de fundare a infrastructurilor va fi stabilită conform STAS 1242/1. luându-se în considerare şi următoarele:

- condiţiile geologice şi hidrologice;

- variaţiile de umiditate;

- adâncimea de îngheţ, conform STAS 6054;

- adâncimea stratului de fundare nealterat în care trebuie să fie încastrată fundaţia;- adâncimea de afuiere, dacă nu se iau măsuri de protejare (radiere, saltele de

fascine etc.);

- adâncirea albiei, datorită lucrărilor de regularizare şi de îmbunătăţiri funciare;- influenţa reciprocă a fundaţiilor existente şi noi.

Soluţia de fundare va fi stabilită pe baza studiilor geotehnice care trebuie să indice: sistemul de fundare, stratul în care se fundează, adâncimea de fundare, pre-siunea de bază pe teren, inclusiv sporurile de adâncime, de formă, de mărime etc.

Pentru infrastructurile fundate în terenuri care se alterează în contact cu apa, trebuie să se indice, prin proiect, ca betonarea fundaţiei să fie executată imediat după înlăturarea stratului alterat.

La infrastructurile fundate în terenuri ce se dizolvă în contact cu apa (sare sau

roci similare) adâncimea de fundare va fi stabilită în funcţie de procesul de

dizolvare în timp, luându-se măsuri pentru evitarea pătrunderii apei curgătoare în

adâncime, precum şi pentru protecţia fundaţiei contra coroziunii.

La terenurile stăncoase dure (granit, bazalt, andezit etc), adâncimea minimă

de încastrare în stratul nealterat va fi de cel puţin 50 cm.

La terenurile stâncoase afterabile, la stabilirea adâncimii de încastrare se va ţine seama de posibilitatea sporirii în timp a grosimii stratului alterabil şi de posibili-tatea de a fi erodat.

Fundaţiile infrastructurilor vor fi coborâte cu cel puţin 50 cm sub adâncimea de îngheţ.

În cazul unor fundaţii noi, care se coboară sub nivelul unor fundaţii învecinate

vechi, se va efectua un studiu asupra comportării terenului în timpul execuţiei

fundaţiei noi (în afara studiilor obligatorii privind comportarea terenului în timpul

exploatării celor două construcţii), pe baza cărora în timpul execuţiei vor fi luate

măsuri corespunzătoare de evitare a degradării infrastructurii existente.

În cazul fundaţiilor aflate în vecinătatea unor ramblee, vor fi luate de asemenea

măsuri care să împiedice pierderea stabilităţii şi eventuale tasări ale acestora.

În terenuri afuiablle, unde nu se iau masuri pentru stabilizarea fundului albiei,

se recomandă ca talpa fundaţiei să fie astfel încastrată în teren, încât nivelul

acesteia să se găsească mai jos decât nivelul afuierilor maxime posibile (ge-

nerale şi locale) cu valorile h 'arătate în tabelul 6.9.


În căzui infrastructurilor supuse unor forţe exterioare mari orizontale sau încli-nate (infrastructuri de poduri boltite), rosturile de separare între diferitele straturi de betoane de mărci diferite sau de betoane turnate în etape, trebuie să fie nor-male pe curba de presiune.

Rostul elevaţie - fundaţie, trebuie sâ fie prevăzut la următoarele niveluri:- la culei, cu cei puţin 50 cm sub nivelul fundului aibiei (din faţa culeilor);- la pile, sub fundul albiei din talveg;- la viaducte şi pasaje, cu cel puţin 0,5 m sub nivelul terenului.

Dacă la culei şi pile, în mod excepţional, rostul elevaţie-fundaţie va fi prevăzut deasupra nivelurilor arătate mai sus (dar nu peste nivelul etiajului, blocul de fundaţie va fi alcătuit din beton de elevaţie; la pile acest bloc va avea formă hidrodinamică.

Conturul fundaţiei se recomandă să fie cu aproximativ 5 cm în afara conturu-lui elevaţiei (pentru montarea cofrajelor).

Pentru fundaţii executate în terenuri macroporice vor fi respectate prescripţiile tehnice specifice în vigoare.

6.4.2. Fundafii directe de suprafaţăAcest tip de fundaţii se executa în săpătură deschisă.Daca terenul este coeziv, pereţii gropii de fundaţie pot sta liberi până la o

anumită adâncime. În cazul pereţilor verticali această înălţime are valoarea Hc = 3,85 (c/)

în care c este coeziunea, iar este greutatea volumică a pământului.De regulă, săpăturile se execută cu sprijiniri: cu dulapi de lemn sau metalici. Fundaţiile directe de suprafaţă pot fi executate în următoarele soluţii con-structive:

- fundaţii cu bloc din beton simplu şi cuzinet de beton armat;- fundaţii din beton armat;- fundaţii tip pahar, prefabricate, din beton armat.

6.4.3. Fundaţii directe de adâncimeDupă tehnologia de execuţie, fundaţiile directe de adâncime pot fi:

- fundaţii executate în incinta de palplanşe;- fundaţii executate cu sprijiniri etajate din beton slab armat;- fundaţii pe chesoane deschise;- fundaţii pe chesoane cu aer comprimat.

167

6.4.3.1. Fundaţii directe pe chesoone deschise Domeniu de aplicareSistemul de fundare cu chesoane deschise se aplică la fundaţiile de 4,00 - 7,00

m adâncime, în următoarele condiţii de teren:- terenuri acvifere necoezive sau plastic moi;- infrastructuri în apă;- fundaţii directe adânci în terenuri uscate sau cu slabe infiltraţii dacă fundareacu sprijiniri cere un consum mare de lemnărie sau laminate.

Nu se recomandă folosirea chesoanelor deschise în terenuri acvifere necoe-zive, în vecinătatea unor construcţii existente care au talpa mai sus sau la acelaşi nivel cu fundaţia nouă, deoarece există posibilitatea antrenării pământului de sub fundaţia existentă.

La poduri pentru executarea pilelor din apă, este necesar să se înalţe chesonul până deasupra apelor medii. Aceasta se face cu un guler metalic de inventar montat pe ultimul tronson al chesonului sau cu guler din beton armat care se demolează după executarea elevaţiei.

Chesoanele deschise se prevăd cu secţiune circulară, dreptunghiulară sau mixtă (vezi fig. 6.17).

Calculul chesoanelor a) Încărcări

- greutatea proprie a chesonului şi a instalaţiilor aferente care sunt fixate pecheson (instalaţii de epuizarea apelor, supraîncărcările pentru coborâreachesonului) Gc;

- greutatea pământului şi a apei (Gp şi Ga) în care este scufundat chesonul şi

care încarcă vufele acestuia ;

- presiunea laterală a apei şi împingerea activă a pământului Pa şi Pp ;

-frecarea şi adeziunea pământului (F) pe suprafaţa laterală a chesonului.Forţele de frecare se pot reduce prin spălare cu apă sub presiune sau prin intercalarea unui strat de bentonită de 5 -15 cm între peretele chesonului şi pământul din jurul acestuia.

- componentele Rh şi Rv a reacţiunii pe baza chesonului.


168

- -o- -■-«-

b) Principiul de calculPentru a se asigura coborârea chesonului, este necesar să se verifice dacă

greutatea chesonului şi a celorlalte încărcări verticale, gravitaţionale sunt maimari decât forţele de frecare şi adeziune care acţionează pe suprafaţa laterală.

Se pune condiţia: V/F> 1,2în care:

V - suma încărcărilor verticale;F-suma frecărilor şi adeziunilor pe suprafaţa laterală.

Dacă săpăturile se execută sub apă (fără epuismente) forţele de frecare vor fi cumulate cu suopresiunea apei.

Calculul unui cheson deschis se face considerând că este alcătuit din fâşii ori-zontale.

La chesoane circulare, fâşiile orizontale formează inele acţionate radial cu presiunile exterioare date de pământ şi apă. Se considera că presiunea pămân-tului are o repartiţie uniformă în lungul perimetrului (fig. 6.19).

La chesoanele, dreptunghiulare, fâşiile orizontale formează cadre închiseasupra cărora acţionează presiunea pământului şi a apei.

Diagrama de moment pentru o fâşie orizontală este prezentată în fig. 6,20.


171

La acţiunea forţelor orizontale, într-un calcul aproximativ, porţiunea teşită de la

partea inferioară a pereţilor, se consideră o consolă încastrată în fâşia orizontală

vecină, lungimea de calcul a consolei considerându-se egală cu înălţimea teşiturii.

6.4.4. Sprijinirea săpăturii de fundaţie

6.4.4.1. Noţiuni generale

Sprijinirea pereţilor verticali la săpături pentru fundaţii se impune pentru

adâncimi mai mari de 0,50 m în teren necoeziv.

Când se execută o săpătură sub nivelul apelor subterane, se va căuta reduce-

rea pe cât posibil a volumului gropii de fundaţie, pentru a nu avea epuismente

prea mari.

La poduri, se practică săpături cu pereţi verticali, a căror stabilitate se asigură

cu ajutorul sprijinirilor.

Sprijinirile se pot clasifica astfel:

- sprijiniri cu dulapi;

-sprijiniri cu palplanşe;

- sprijiniri etajate din beton armat.

6.4.4.2. Sprijiniri cu dulapi

După modul de execuţie, sprijinirile obişnuite se împart în:

- sprijiniri orizontale;

- sprijiniri verticale.

Sprijinirile orizontale se folosesc în cazul pământurilor argiloase suficient de con-

sistente, al pietrişurilor şi al nisipurilor îndesate, în care săpătura se poate menţine

un timp scurt nesprijinitâ pe o înâlţime ce! puţin egală cu lăţimea dulapilor utilizaţi.

Dulapii orizontali sunt sprijiniţi prin rigle sau dulapi verticali, a căror susţinere

este asigurată de şpraituri (fig. 6.21., 6.22.).

La lucrările de fundaţii pentru poduri se folosesc în general sprijiniri cu dulapi

joantivi verticali care sunt introduşi treptat în teren prin batere, pe măsura

avansării în adâncire a săpăturii. Pentru ca pământul să nu se prăbuşească cu

ocazia adâncirii gropii de fundaţie, dulapii se bat înainte de a efectua săpătura

pe o adâncime de 50-60 cm.


6.4.4.3. Calculul sprijinirilor

Solicitarea principală a unei sprijiniri este dată de împingerea pământului şi

eventual a apei. În cazul sprijinirilor, variaţia presiunii din împingerea pământului

nu mai are formă triunghiulară, aşa cum apare la culee, ci diferite forme trape-

zoidale în funcţie de natura terenului (vezi fig. 6.23),

Pentru calcul, sprijinirile se descompun în elemente simple, solicitate fiecare

cu o parte din împingerea pământului. Atât dulapii orizontali şi verticali, cât şi

riglele cadrelor orizontale se calculează la încovoiere, considerându-se grinzi

simplu rezemate între două puncte succesive. Şpraiţurile se consideră solicitate

axial la compresiune.

6.4.4.4. Sprijiniri cu palplanşe metalice

Palplanşele sunt elemente speciale de sprijinire care se folosesc în căzul unor

săpături cu pereţi verticali, adânci, a căror cotă coboară, în general sub nivelul

pânzei freatice.

6.4.4.5. Calculul palplanşelor

Pentru calculul static şi de dimensionare al paiplanşelor trebuie să se cu-

noascâ:

- forjele exterioare care acţionează asupra pereţilor de palplanşe;

- condiţiile de rezemare;

-caracteristicile fizice şi mecanice ale straturilor de pământ în care suni bătute

paiplanşele.

Forţele care acţionează asupra palpianşelor provin din presiunea activă şi

pasivă a pământului şi presiunea apei.1 7 3

b) După modul de execuţie:- piloţi prefabricaţi;- piloţi executaţi pe loc.

Piioţii prefabricaţi (din lemn, metal, beton armat sau beton precomprimat) se introduc în teren prin batere, sau prin vibrare şi după efectul pe care îl au asupra terenului din jur sunt piloţi de îndesare.

După tehnologia de execuţie şi a efectului asupra terenului din jur piloţii executaţi pe loc pot fi:- piloţi de dislocuire;- piloţi de îndesare.

Piloţii de dislocuire se execută prin forare şi, după procedeul de realizare a găurii, pot fi:- piloţi foraţi în uscat şi netubaţi;- piloţi foraţi sub noroi;- piloţi foraţi cu tubaj recuperabil;- piloţi foraţi cu tubaj pierdut;- piloţi cu tubaj din beton armat introdus prin vibrare.

Piloţii foraţi cu diametrul de 0,60 m sau mai mare sunt denumiţi piloţi de diametru mare sau coloane.Gaura pentru piloţii de îndesare se realizează prin baterea în teren a unui tubaj ce poate fi recuperabil sau pierdut.c) După modul de transmitere a încărcărilor axiale la teren:

- piloţi purtători pe vârf;- piloţi flotanţi.

Piloţii purtători pe vârf sunt piloţii care pătrund cu baza într-un strat practic incompresibil şi care transmit încărcarea axială integral sau preponderent la contactul bazei cu terenul.

Piloţii flotanţi sunt piloţii la care, datorită deformabilităţii terenului de bază şi deplasării relative dintre pilot şi teren, pot apare forţe de frecare pe suprafaţa lor laterală; în funcţie de mărimea solicitării, încărcarea axială se transmite la teren integral prin frecarea pe suprafaţa laterală sau preponderent prin frecare şi parţial prin presiunile de la contactul bazei cu terenul.

Straturi practic incompresibile se consideră straturile alcătuite din roci stâncoase sau semistâncoase, sau din pământuri macrogranulare (blocuri, bolovănişuri, pietrişuri) caracterizate prin modulul de deformaţie liniară E > 100.000 kPa.

6.5.2.2. Alcătuirea fundaţiilor pe piloţiFundaţia pe piloţi se compune din piloţii propriu-zişi şi din radierul care solidarizează capetele acestora.


După poziţia radierelor faţă de suprafaţa terenului acestea pot fi;-radiere joase, în cazul în care piloţii sunt înglobaţi complet în teren;-radiere înalte, la care piloţii sunt liberi de la talpa radierului până la suprafaţa

terenului.

Stabilirea tipului de pilot şi de radier se face pe baza de analiză tehnico-eco-nomică a variantelor posibile în funcţie de:-natura terenului de fundare;-încărcarea transmisă de infrastructură;-deformatiile admisibile ale structurii;

-condiţiile concrete din amplasament (vecinătăţi, instalaţii subterane, etc);-stabilitatea amplasamentului (alunecări, eroziuni, ebulmente. etc);-fişa necesară pentru pilot;-nivelul apelor şi variaţia acestuia;-agresivitatea apelor;-tehnologia de execuţie disponibilă;-costul lucrărilor.

Nu se recomandă utilizarea piloţilor de îndesare (piloţi prefabricaţi, piloţi executaţi pe loc prin batere, vibrare vibropresare) în cazul prezenţei unor straturi argiloase saturate, de consistenţă ridicată, în care pot apare fenomene de ridicare a terenului la execuţia piloţilor.

Repartizarea piloţilor sub radier se face în rânduri paralele sau radial, unii în dreptul celor vecini sau în şah, respectând distanţele minime între axele lor. Distanţa minimă între axele piloţilor, măsurată în teren, este de:

- 3dîn cazul piloţilor de îndesare;- 2d + (3/100) D în cazul piloţilor de dislocuire.în care:

d - diametrul sau latura mică a secţiunii pilotului;D -fişa reală a pilotului (adâncimea la care se găseşte baza pilotului, măsurată de la nivelui terenului natural sau de la nivelul fundului albiei, după producerea afuierilor).

Distanţa între faţa exterioară a piloţilor marginali şi extremitatea radierului trebuie să fie cel puţin 25 cm.

Capul pilotului trebuie să pătrundă intact în radier pe o lungime de cel puţin 5 cm (10 cm în cazul piloţilor foraţi de diametru mare, respectiv 15 cm în cazul piloţilor solicitaţi la smulgere sau Ia forţe orizontale mari).

Armăturile longitudinale ale piloţilor se ancorează în radier pe o lungime de cel puţin 40 ( > diametrul barelor) şi se evazează.

181

Standardele şi normativele în vigoare privind proiectarea aparatelor de reazem sunt:- STAS 10167 - aparate de reazem din neopren fretate;- STAS 4031/2 - aparate de reazem din oţel;-Normativ P 15 pentru proiectarea aparatelor de reazem la podurile de şosea din beton armat;

- Normativ departamental privind proiectarea şi folosirea aparatelor de reazemdin neopren la podurile de cale ferată şi şosea.

7.2. Aparate de reazem metalice

Reazemele metalice tangenţiale se alcătuiesc de tip mobil pe o direcţie sau fix, folosindu-se placi metalice sau şină CF şi placi metalice.Presiunea locală pe linia de contact între suprafeţele plane şi cilindrice ale aparatelor de reazem se determină cu formula;

rr, = n AII -J MF / r! < G 7

unde;N - reacţiunea maximă verticaiă Tn daN; E = 2,1 x 106daN/cm2; r - raza de curbura în cm; I - lungimea de contact în cm;

la - rezistenţa admisibilă a oţelului Ia presiunea locală pe linia de contact conform STAS 4031/2.Aparatele de reazem mobile cu un singur rulou, sau un pendul asigură deplasări relativ mici (3-5 cm) pe o singură direcţie.Aparatele de reazem mobile cu două sau mai multe rulouri sunt folosite pentru deplasări de 5 - 15 cm pe o singură direcţie.Articulaţiile metalice pentru cadre, orce şi bolti se alcătuiesc sub formă de tole rigidizate, cunoscute sub denumirea de articulaţii blindate, articulaţii de tip genunchi sau

articulaţii cu pivot.Pentru micşorarea solicitărilor produse de temperatură si contracţie la poduri din beton precomprimat cu deschideri mari având structura alcătuită din cadre, se pot folosi

semiarticulaţii care nu împiedică deformaţiile longitudinale, dar preiau forte tăietoare (fig. 7.4.).Aparatele de reazem metalice se realizează din oţeluri turnate de tipul OT 50 sau din oteluri laminate OL 44, OL 52, OL 35.

192 BULETIN TEHMIC RUTIER

Aparatele de reazem din neopren (cauciuc cloroprenic) au formă paralelipi-pedică şi sunt alcătuite din straturi de neopren de 8 - 12 mm grosime fretate cutable din oţel de 2 - 5 mm grosime (fig. 7.5) vulcanizate într-o matriţă în condiţiide temperatură şi presiune ridicată.

Aparatele de reazem din neopren pot fi folosite ca:- reazeme mobile pe două direcţii;- reazeme mobile pe o direcţie;- reazeme fixe.

Blocarea mişcării pe o direcţie sau pe două direcţii se asigură cu plăci metali-ce superioare şi inferioare prevăzute cu reborduri, nervuri, tacheţi sau alte dispozitive.193

Se permite folosirea aparatelor de reazem din neopren cu înălţime redusă ca reazeme fixe, fără plăci metalice sau alte dispozitive, cu condiţia ca deformaţiile admisibile să nu fie depăşite. Elementele principale necesare calculului reazemelor din neopren sunt următoarele:- valoarea minimă a presiunii medii pe aparatul de reazem, este 20 daN/cm2. La

pilele la care se realizează aceasta condiţie din încărcări permanente se vaasigura legătura reazemului cu infrastructura şi suprastructura pentru a seîmpiedica lunecarea lor;

- valorile maxime ale presiunilor medii pe aparatul de reazem sunt 120 daN /cm2

din sarcini normale şi 150 daN /cm2 din sarcini de calcul. Deformarea unghiularăse limitează la:

tg = (u/t) 0,9unde u este deplasarea pe orizontală, T este grosimea tuturor straturilor de

neopren.- rigiditatea la deplasare a unui aparat de reazem din neopren frefat, reprezen-

tând valoarea forţei care produce deplasarea liniară este:KH = G • a x b x l / T

unde G reprezintă modulul de elasticitate transversală egal cu 11 -13 daN/cm2

pentru acţiuni de lungă durată şi 22 - 26 daN/cm2 pentru acţiuni de scurtă dura-tă, iar a şi b sunt dimensiunile în plan ale reazemului.


Se admite aşezarea alăturată a două aparate de reazem identice, cu condiţia ca laturile mici să fie în contact, iar laturile mari să fie paralele cu axul de rezemare.

Aparatele de reazem simple, fără plăci metalice, se montează pe un strat de mortar de ciment proaspăt de 5 - 8 mm grosime.

Aparatele de reazem cu placi metalice se fixează de suprastructură prin sudură sau cu ancore, iar de infrastructură cu ancore sau nervuri ale plăcii infe-rioare fixate pe mortar de ciment în locaşe amenajate în cuzineţi.

La aşezarea reazemelor de neopren se va acorda o atenţie deosebită pen-tru obţinerea paralelismului între planul intradosului grinzii şi suprafaţa de reze-ma re.

Datorită rigidităţii lor, reazemele din neopren folosite la poduri cu grinzi con-tinue, sau simplu rezemate, asigură comportarea structurii ca un cadru la solicitări orizontale, cu participarea tuturor pilelor şi culeelor la preluarea acestor solicitări.

Rigiditatea unei pile de înălţime h şi moment de inerţie constant I încastrată în fundaţie, prevăzută cu reazeme din neopren identice are expresia:

K= 1 / (T/AG + h3/3EI)unde:A = nxaxb;

n - numărul reazemelor montate pe pilă.În cazul culeelor se va lua în calcul numai rigiditatea aparatelor de reazem,

deoarece elevaţiile se consideră infinit rigide.La podurile monolite cu grinzi continue sau prefabricate continuizate cu

reazeme din neopren la calculul solicitărilor ce revin infrastructurii din tempera- tură, contracţie, curgere lentă, frânare şi cutremur, se va ţine seama de rigidi- tăţile elevaţiilor pilelor şi aparatelor de reazem. Pentru calculul efectelor tempe-raturii, contracţiei şi curgerii lente, trebuie determinată poziţia centrului elastic (punctul de deplasare orizontală nulă) al structurii care se face cu formula:

195

Fig. 8.2. Îmbrăcăminte din asfalt turnat în două straturi1. Strat uzură asfalt turnat; 2. Strat rezistenţă asfalt turnat; 3. Strat protecţie mortar bituminos; 4. Strat protecţie beton armat cu plasă sudată; 5. Hidroizolaţie; 6. Strat suport beton sau mortar de ciment

Structura de rezistenţă, împreună cu un strat de mortar de egalizare de cca. 2 cm grosime şi cu un beton de pantă, când este cazul, constituie suportul căii.Peste acest strat suport se aplică hidroizolaţia. acoperită cu un strat de proiecţie care poate fi realizat din:

- beton armat cu plasă de sârmă, cu grosimea de 4..5 cm;- mortar asfaltic de 1,5 - 2 cm grosime.

Îmbrăcămintea se realizează dintr-un strat de rezistenţă şi unul de uzură. Panta transversală la poduri, pasaje, viaducte,în aliniament se adoptă în general de 2%,La podeţe, pe drumuri cu structura rutieră rigidă din beton de ciment, se aplică o îmbrăcăminte tot rigidă din beton de ciment, pentru a păstra continuitatea căii. Pantele

transversale pe podeţe corespund pantelor drumului.

8.2. Trotuare

Trotuarele pe poduri asigură circulaţia pietonilor fiind separate de partea carosabilă prin borduri cu înălţimea de 15-20 cm.Lăţimea trotuarelor se stabileşte în funcţie de amplasamentul podului (în localităţi sau în afara localităţilor) şi de intensitatea fluxului de pietoni.Sub trotuare se amenajează goluri pentru cabluri electrice sau de telecomunicaţii.În general îmbrăcămintea pe trotuare se execută din asfalt turnat în grosime de 2 cm cu panta transversală spre bordură de 1%.


8.3. Parapete

Parapetele pietonale au rolul de a se opune căderii pietonilor de pe trotuareîn afara podului.

Ele se pot execută din piatră, beton armat sau metal. Parapetele se compun

în general din:-mână curentă;-zăbreluţe;-stâlpi fixaţi în lisa marginală a trotuarului.

În figura 8.4 se prezintă detaliile unui parapet metalic, alcătuit din ţeava cu secţiunea circulară şi zăbreluţe din oţel beton.

Parapetul pietonal se calculează la solicitările pe care le pot da pietonii depe trotuare.

Conform STAS 1545, la podurile din localităţi şi \a pasarele, parapetul se verifică la o împingere orizontală de 1500 N/m.Mâna curentă a parapetului se verifică şi la o încărcare concentrată verticală

de 1200N.În afara localităţilor, parapetul se va verifica la o împingere orizontală de 500 N/m.Mâna curentă se verifică şi la o încărcare concentrată verticală de 800 N.Se recomandă ca, la podurile în localităţi urbane. Ia pasaje peste linii de cale ferată electrificată, la viaducte cu înălţime mare şi la podurile în curba la trotuarele din

exteriorul curbei, să se prevadă parapete elastice de siguranţă sau bordură înaltă. Această recomandare se face în scopul protejării pietonilor şi a evitării căderii autovehiculelor de pe pod care pot provoca accidente grave.

Atât bordurile cât şi parapetul elastic de siguranţă se calculează la acţiunea izbirii vehiculelor de borduri sau parapete de siguranţă conform STAS 1545.


8.4 Scurgerea apelor şi evacuarea lor

Prima măsură de protecţie a podului împotriva infiltraţiilor de apă este asigurarea scurgerii şi evacuării rapide a apei de pe pod.În acest scop partea carosabilă şi trotuarele sunt prevăzute cu pante transversale care asigură colectarea apei lângă bordură.Panta transversală este de 2% la podurile cu declivitatea longitudinală sub 3% şi se poate reduce la 1% dacă declivitatea longitudinală este peste 3%.Apa colectată de pe suprafaţa podului la bordură este evacuată pe la capetele podului, când există pantă longitudinală şi podul are lungime mică.Pentru lungimi mari ale podului evacuarea apei se face prin guri de scurgere, cu mărirea locală a pantei în zona respectivă, astfel ca grătarul să fie cu 2-3 cm mai jos decât

nivelul îmbrăcăminţii (fig, 8.5. şi fig. 8.6.).Numărul de guri de scurgere şi suprafaţa grătarului de captare a apei se determină în funcţie de suprafaţa de pe care se colectează apa şi panta longi-tudinală a căii,

conform STAS 4834.Gurile de scurgere sunt alcătuite din: grătar, rama grătarului şi pâlnia de evacuare şi şe execută din fontă.Grătarul este rabatabil şi asigură protejarea tubului de evacuare împotriva înfundării. Pâlnia de evacuare se fixează în poziţia dorită înainte de betonarea suprastructurii.

Marginile hidroizolaţiei se introduc între pâlnia de evacuare şi rama grătarului. Pentru evacuarea apelor infiltrate pe suprafaţa hidroizolaţiei, sunt prevăzute orificii în rama grătarului la nivelul racordării hidroizolaţiei.

In principiu sunt două tipuri de guri de scurgere:- cu suprafaţa de colectare orizontală (grătarul) la nivelul părţii carosabile; - cu suprafaţa de colectare (grătarul) verticală la nivelul bordurii, corpul gurii de scurgere (rama grătarului şi pâlnia de evacuare) fiind amplasat sub trotuar.

Acest sistem se adoptă în cazurile în care din considerente constructive de

alcătuire a suprastructurii, gurile de scurgere nu pot fi amplasate în partea caro-

sabila lângâ bordură.Tuburile de evacuare trebuiesc prelungite sub nivelul inferior al suprastructurii,În cazul viaductelor amplasate în localităţi şi a pasajelor precum şi a tuturor

lucrărilor de poduri în zona cu teren macroporic se prevede evacuarea apelorprin scurgere până la nivelul terenului, fiind dirijate la canalizarea locală, şanţuri

sau rigole.

8.5. Hidroizolaţii, îmbrăcăminţi

Apa care pătrunde prin îmbrăcăminţi trebuie împiedicată să ajungă la ele-

mentele structurii de rezistenţă ale podului prin prevederea unei hidroizolaţii

numită în mod curent „sapă".Hidroizolaţia trebuie să fie impermeabilă, elastică şi rezistentă. Suprafaţa şapei este paralelă cu suprafaţa îmbrăcăminţii, având aceleaşi pante, pentru a putea asigura scurgerea eventualelor infiltraţii prin îmbrăcăminte. Şapa trebuie să fie elastică pentru a putea urmări deformaţiile structurii de rezistenţă şi să fie rezistentă pentru a transmite încărcările părţii carosabile la structura de rezistenţă.

Hidroizolaţiile au ca scop: -împiedicarea pătrunderii apei la structura de rezistenţă;- colectarea apelor ce se infiltrează prin îmbrăcăminte şi dirijare lor spre gurile de

scurgere.

La lucrările de artă, hidroizolaţiile sunt alcătuite în general din:

- şapă care se execută în câmp continuu şi racordarea acesteia la marginea

elementului care este hidroizolat;- racordarea acesteia la gurile de scurgere şi la dispozitivele etanşe de acoperire

a rosturilor de dilataţie. Se disting următoarele straturi:

- strat suport;- strat de amorsare;- strat de lipire;- strat de bază;- strat de protecţie;


Functionalităţile unor straturi pot fi comasate în diferite soluţii ale firmelor spe-cializate în hidroizolaţii.

Hidroizolaţiile pot fi alcătuite din:- folie lichidă cu întărire rapidă;- membrană hidroizolatoare;

Tehnologia de aplicare poate fi:- prin pulverizare;

- prin lipire la cald a membranelor cu soluţii pe bază de bitum;- prin lipire la rece cu soluţii pe baza de răşini sintetice;- prin aplicarea de membrane autoaderente;- prin lipirea cu supraîncălzirea membranelor.

În toate variantele, hidroizolaţia se va termina în sens transversal podului cu zone verticale, închise la partea superioară cu cordon de celochit.

Protecţia hidroizolaţiei se realizează dintr-un strat de beton armat cu plasă sudată la partea superioară, având grosimea de 4...5 cm sau dintr-un strat de mortar bituminos având grosimea de 1,5 – 2 cm.

îmbrăcămintea pe poduri este alcătuită de regulă din două straturi de asfalt turnat dur.

Acest tip de îmbrăcăminte se execută la cald din mixturi preparate cu agre-gate naturale, filer şi bitum neparafinos pentru drumuri şi vor respecta prevederile din următoarele standarde:

- STAS 11348 „Lucrări de drumuri. Îmbrăcăminţi bituminoase pentru calea pe pod.Condiţii tehnice de calitate".-STAS 175 „Lucrări de drumuri. Îmbrăcăminţi bituminoase turnate, executate la cald, Condiţii tehnice generale de calitate”.

- Normativ privind execuţia la cald a îmbrăcâminţilor bituminoase pentru caleape pod.

Grosimea straturilor realizate prin turnare (asfalt turnat dur, asfalt turnat şi mor-tar asfaltic turnat) se stabileşte constructiv la fiecare lucrare în parte, dar vor avea cel puţin grosimile precizate în STAS 11348 şi anume:- asfalt turnat dur.

- turnat mecanizat grosime minimă 5,0 cm;- turnat manual, în două straturi grosime minimă 2 x 2.5 cm;

- asfalt turnat grosime minimă 2 cm;- mortar asfaltic turnat grosime minimă 1,0 -2 cm.

Utilizarea altor tipuri de îmbrăcăminţi pe poduri, precum cele de tip bituminosdin beton asfaltic cilindrat sau îmbrăcăminţi din beton de ciment nu se vor apli-ca decât cu acordul proiectantului şi beneficiarului.

203

8.6 Rosturi de dilataţie

Rosturile la poduri au menirea de a asigura deplasările pe care le au tablierele suprastructurii, generate de temperatură, contracţie, curgere lentă şi rotirea pereazem din sarcini utile.Tratarea zonei rosturilor trebuie să conducă la realizarea unor soluţii care să asigure continuitatea căii pe pod şi etanşeitatea împotriva infiltraţiilor apei de pe suprafaţa caii şi a trotuarelor la intradosul suprastructurii şi la aparatele de reazem. Realizarea simultană a acestor două deziderate este posibilă numai printr-o tratare specială a rosturilor, în funcţie de deformaţiile totale ale tablierelor trans-mise acestora.

Stabilirea tipului de rost se face în funcţie de deplasarea totală a tablierelor în

dreptul rostului.Deplasarea totală rezultă din însumarea deplasărilor sub acţiunea încărcărilor

mobile şi sub influenţa unei creşteri şi a unei scăderi de temperatură, precum şi acontracţiei şi scurgem lente.

Dispozitivele pentru acoperirea rosturilor de dilataţie trebuie să asigure deplasarea tablierului şi etanşeitatea îmbrăcăminţii pe întreaga lăţime a rostului(inclusiv trotuarele).

În general, componentele dispozitivelor de acoperire a rosturilor de dilataţie sunt:- elemente elastomerice care asigură deplasarea;- elemente metalice suport, fixate pe structuri;- betoane speciale în zona prinderii pieselor metalice;- mortare speciale de etanşeizare;- benzi de cauciuc pentru colectarea şi evacuarea apelor de infiltraţie.

Funcţie de tipul dispozitivelor, pot fi cumulate funcţionaiităţile unor elementece intră în alcătuirea lor.

Dispozitivele de acoperire a rosturilor de dilataţie se aplică la poduri noi sau la poduri în exploatare, având rezolvări specifice de prindere pentru fiecare caz.

Dacă se aplică la poduri în exploatare, dispozitivele trebuie să permită exe-cutarea lucrărilor pe o jumătate a părţii carosabile, circulaţia urmând a se des- făşura pe cealaltă jumătate a podului fără ca această tehnologie de execuţie să afecteze caracteristicile tehnice ale dispozitivului.


204

REFERINŢE

LISTA STANDARDELOR ÎN VIGOARE CONSULTATE LA ÎNTOCMIREAÎNDRUMĂTORULUI TEHNIC, PENTRU ALCĂTUIREA ŞI CALCULUL

STRUCTURILOR DE PODURI Şl PODEŢE DE ŞOSEA

Terminologie. Gabarite. Principii generale

STAS 5626-79 Poduri. TerminologieSTAS 2924-91 Poduri de şosea. Gabarite.STAS 4273-83 Construcţii hidrotehnice. Încadrarea în clase de impor

tanţă.

STAS 4068/2-87 Probabilităţi teoretice ale debitelor maxime în

condiţiinormale şi speciale în exploatare.

STAS 10100/0-75 Principii generale de verificare a siguranţei construcţiilor.STAS 9165-72 Principii generale de proiectare pentru construcţii în

regiuni seismiceSTAS 2900-89 Lucrări de drumuri. Lăţimea drumurilorSTAS 4392-84 Căi ferate normale. Gabarite,STAS 4531-89 Căi ferate înguste. Gabarite.

Acţiuni

STAS 10101/1-78 Acţiuni în construcţii. Greutăţi tehnice şi încărcări per-manente.

STAS 10101 /0-75 Acţiuni în construcţii. Clasificarea şi gruparea acţiunilor.STAS 10101/OB-87 Clasificarea şi gruparea acţiunilor pentru podurile de

cale ferată şi şosea.STAS 1545-89 Poduri pentru străzi şi şosele. Acţiuni. Poduri de şoseaSTAS 3221 -86 Convoaie tip şi clase de încărcare,STAS 10101/23-75 Acţiuni în construcţii. Încărcări date de temperatura

exterioară.STAS 3684 -71 Scara intensităţilor seismice.SR 11100/1-93 Zonarea seimică. Macrozonarea teritoriului României,

207

Geotehnică şi fundaţii

STAS 6054-77 Terenuri de fundare. Adâncimi maxime de îngheţSTAS 1243-88 Teren de fundare. Clasificarea şi identificarea pămân-

turilor.STAS 3950-81 Geotehnică, Terminologie,simboluri şi unităţi de măsură.STAS 1242/1-89 Teren de fundare. Principii generale de cercetare.STAS 1242/2-83 Cercetări geologice tehnice şi geotehnice, specifice

traseelor de căi ferate, drumuri şi autostrăzi.STAS 3300/1-85 Teren de fundare. Principii generale de calcul.STAS 3300/2-85 Teren de fundare. Calculul terenului de fundare în ca-

zul fundării directe.STAS 2561/1-83 Teren de fundare. Piloţi. Clasificare şi terminologie.STAS 7484-74 Elemente prefabricate din beton armat şi beton pre-

comprimat. Piloţi.STAS 2561/2-81 Teren de fundare. Fundaţii pe piloţi. Încercarea în te-

ren a piloţilor de probă.STAS 2561/3-90 Teren de fundare. Piloţi. Prescripţii generale de proiec-

tare.STAS 2561/4-90 Teren de fundare. Piloţi foraţi de diametru mare. Pres-

cripţii generale de proiectare, execuţie şi recepţie.STAS 2745-90 Teren de fundare. Urmărirea tasării construcţiilor prin

metode topografice.STAS 1242/4-85 Teren de fundare. Cercetări geotehnice prin foraje

executate în pământuri.

Materiale

SR 388/95 Ciment Portland.SR 1500/96 Cimenturi compozite uzuale de tip II, III, IV, V.SR 3011/96 Cimenturi hidrotehnice şi cimenturi rezistente la sulfaţi.SR 6232-96 Cimenturi, adaosuri minerale şi aditivi. Vocabular.SP6 -1995 Cimenturi hidrotehnice aditivitate.SP7 - 1995 Cimenturi pentru drumuri cu adaos CD 345.SP8 -1995 Cimenturi pentru drumuri cu adaos / aditivate.STAS 1667-76 Agregate naturale grele pentru betoane şi mortare cu

lianţi minerali.STAS 790-84 Apa pentru betoane şi mortare.


STAS 8573-78 Aditiv impermeabilizator pentru mortare de cimentSTAS 8625-90 Aditiv plastifiant mixt pentru betoane.STAS 3349/1-83 Betoane de ciment. Prescripţii pentru stabilirea gradu-

lui de agresivitate a apei.

STAS 9602-90 Beton de referinţă. Prescripţii pentru confecţionare şi

încercări.

STAS 6102-86 Beton pentru construcţii hidrotehnice. Clasificare şi

condiţii tehnice de calitate,STAS 183/1-95 Lucrări de drumuri. Îmbrăcâminţi de beton de ciment.

Condiţii tehnice generale de calitate.STAS 3622-86 Betoane de ciment - clasificare.STAS 438/1-89 Oţel beton laminat la cald. Mărci. Condiţii tehnice de

calitate.STAS 438/2-91 Sârmă trasă pentru beton armat.SR 438/3-98 Plase sudate.SR 438/4-96 Sârmă cu profil periodic obţinută prin deformare plas-

tică la rece.STAS 6482/1-73 Sârme de oţel. Reguli de verificarea calităţii.STAS 6482/2-80 Sârme de oţel şi produse din sârmă pentru beton pre-

comprimat.Sârmă netedă.STAS 6482/3-80 Sârma amprentatăSTAS 6482/4-80 Toroane.STAS 661-71 CelochitSTAS 6165-88 Hârtie Kraft.

Prescripţia de proiectareSTAS 10102-75 Construcţii din beton, beton armat şi beton precom-

primat. Prevederi fundamentale pentru calculul şialcătuirea elementelor.

STAS 10111 /2-87 Poduri de cale ferată şi şosea. Suprastructuri din beton,

beton armat şi beton precomprimdt Prescripţii deproiectare.

STAS 10111/1-77 Poduri de cale ferată şi şosea. Infrastructuri din zidărie,beton şi beton armat. Prescripţii de proiectare.

STAS 4031/2-75 Poduri din beton armat şi beton precomprimat de caleferată şi şosea. Aparate de reazem din oţel.

STAS 10167-83 Poduri de cale ferată şi şosea. Aparate de reazem dinneopren armat.

209

STAS 6270-86 Poduri de şosea. Dispozitive pentru acoperirea ros-turilor de dilataţie.

STAS 5088-75 Lucrări de artă. Hidroizolaţii. Prescripţii de proiectare şiexecuţie.

STAS 175-87 Îmbrăcaminţi bituminoase turnate executate la cald.Condiţii tehnice generale de calitate.

STAS 11348-87 Îmbrăcăminţi bituminoase pentru calea pe pod.Condiţii tehnice generale de calitate.

Execuţie, recepţie, revizii

STAS 6657/1 - 89 Elemente prefabricate din beton, beton armat şi betonprecomprimat. Condiţii tehnice generale de calitate.

STAS 6657/2 - 89 Elemente prefabricate din beton, beton armat şi betonprecomprimat. Reguli şi metode de verificare a calităţii.

STAS 1910-83 Poduri de beton, beton armat şi beton precomprimat.Suprastructura. Condiţii generale de execuţie.

STAS 2920 - 83 Poduri de şosea. Supravegheri şi revizii tehnice.

210 BULE TIN TEHNIC RUTIER

LISTA NORMATIVELOR TEHNICE REPUBLICANE Şl DEPARTAMENTALE

ÎN VÎGOARE, UTILIZATE ÎN PROIECTAREA LUCRĂRILOR DE PODURI.

A. Normative cu caracter general!

PD 95-2001 Normativ privind proiectarea hidraulică a podurilor şipodeţelor (Buletinul Construcţiilor nr. 6/1977).

PD 161-85 Normativ departamental privind proiectarea lucrărilor deapărare a drumurilor, căilor ferate şi podurilor (Buletinul Construcţiilor nr. 4/.1986)

PD 197-78 Normativ pentru proiectarea antiseismică a construcţiilordin domeniul transporturilor şi telecomunicaţiilor (în curs de revizuire).

P 103-82 Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea şi executarea ele-mentelor din beton precomprimat parţial, folosind armături pretensionate şi nepretensionate complementare (Buletinul Construcţiilor nr. 2/1983).

C 167-77 Norme privind cuprinsul, modul de întocmire, completare şipăstrare a cărţii tehnice a construcţiilor (Buletinul Construcţiilor nr. 12/1977 completat cu 5 - 6/1983).

C 16-84 Normativ pentru realizarea pe timp friguros a lucrărilor deconstrucţii şi a instalaţiilor aferente (Buletinul Construcţiilor nr, 6/1985).

NEO 12-99 partea I Cod de practică pentru executarea lucrărilor din beton şi beton armat (Buletinul Construcţiilor nr. 8-9/1999).

NEO 12-99 partea II Cod de practică pentru executarea lucrărilor din beton pre-comprimat (Buletinul Construcţiilor nr. 10/1999).

C 155-89 Normativ privind prepararea şi utilizarea agregate uşoare(Buletinul Construcţiilor nr. 2/91)

C130-78 Instrucţiuni tehnice pentru aplicarea prin cercetare amortarelor şi betoanelor (Buletinul Construcţiilor nr. 8/1979).

C 149-87 Instrucţiuni tehnice privind procedeele de remediere adefectelor pentru elementele de beton şi beton precompri-mat (Buletinul Construcţiilor nr. 5/1987).

C 56-85 Normativ pentru verificarea calităţii şi recepţia lucrărilor deconstrucţii şi de instalaţii aferente (Buletinul Construcţiilor nr. 1 -2/1986).

211

C 112-66 Notmativ privind proiectarea şi executarea h idroizolaţiilordin materiale bituminoase la lucrările de construcţii (Buletinul Construcţiilor nr. 9/1986).

P 59-06 Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea şi folosirea armării cuplase sudate a elementelor de beton (Buletinul Construc-ţiilor nr. 10/1986).

C 28-83 Instrucţiuni tehnice pentru sudarea armăturilor de oţel

beton (Buletinul Construcţiilor nr. 7/1983)

C 139-82 Instrucţiuni tehnice departamentale pentru protecţia anti-corozivă a elementelor din beton ale suprastructurii podu-rilor expuse factorilor climatici, noxelor şi acţiunii fondanţilor chimici utilizaţi pe timp de iarnă (Buletinul Construcţiilor nr. 7/1982).

C 54-81 Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului cu ajutorul

carotelor (Buletinul Construcţiilor nr. 2/1982).

C 26-85 Normativ pentru încercarea betonului prin metode nedis-

tructive (Buletinul Construcţiilor nr. 8/1985 completat 2/1987).

CD 99-2001 Instrucţiuni tehnice privind repararea şi întreţinerea podurilorşi podeţelor de şosea din beton, beton armat, beton pre-comprimat şi zidărie de piatră.

B, Normative privind suprastructura

PD 46-2001 Normativ pentru calculul plăcilor armate pe două direcţii la

podurile de beton armat pentru şosea.

CD 118-78 Instrucţiuni tehnice privind executarea rosturilor din asfalt

turnat armat în vederea asigurării continuizării căii la

podurile de şosea din beton armat şi beton precomprimat(Buletinul Construcţiilor nr. 5/1977).

C Normative privind astructura

P 10-86 Normativ privind proiectarea şi executarea lucrărilor de

fundaţii directe la construcţii (Buletinul Construcţiilor nr. 1/1987).

C 160-75 Normativ privind alcătuirea şi executarea piloţilor pentru

fundaţii (Buletinul Construcţiilor nr. 6/1975).

P 106-85 Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea şi executarea ba-retelor pentru fundarea construcţiilor (Buletinul Construcţiilor

nr. 7/1985).

P7-92 Normativ privind proiectarea şi executarea construcţiilor

fundate pe pământuri sensibile la umezire (Buletinul Construcţiilor nr. 2/1993 şi nr. 2-3/1996)

C 29/VIII - 96 Normativ privind îmbunătăţirea terenurilor stabile de fun-dare prin procedee mecanice. Caietul VIII - compactarea cu maiul foarte greu (între 5 - 20t)

P 70 - 79 Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea şi executarea con-

strucţiilor fundate pe pământuri cu umflaturi şi contracţii

mari (Buletinul Construcţiilor nr. 4/1979).

C 168-80 Instrucţiuni tehnice pentru consolidarea pământurilor sensi-

bile la umezire şi a nisipurilor fine prin siiicatizare şi electrosili-

catizare (Buletinui Construcţiilor nr. 12/1980).

C 182-87 Normativ privind executarea mecanizată a terasamentelor

de drumuri (Buletinul Construcţiilor nr. 6/1987).

C 41-86 Normativ pentru alcătuirea, executarea şi folosirea cofra-

jelor glisante (Buletinul Construcţiilor nr. 7/1986).

P 15-2000 Normativ pentru proiectarea aparatelor de reazem la po-

durile de şosea din beton armat.

CD 63-2000 Normativ departamental privind proiectarea şi folosirea

aparatelor de reazem din neopren la podurile de cale

ferată şi şosea (Broşura 1975).

C 156-89 Îndrumător pentru aplicarea prevederilor STAS 6657/3 - 89,

Elemente prefabricate din beton, beton armat şi beton pre-

comprimat. Procedee şi dispozitive de verificare a carac-

teristicilor geometrice (Buletinul Construcţiilor nr. 1/1991)

C 197-88 Instrucţiuni tehnice pentru utilizarea chituriior tiocolice Ia

etanşarea rosturilor în construcţii (Buletinul Construcţiilor nr

9/1988).

C 193-79 Instrucţiuni tehnice pentru executarea zidăriilor din piatră

brută (Buletinul Construcţiilor nr. 9/1979).

P 19-86 Normativ pentru adaptarea la teren a proiectelor tip de

podeţe pentru drumuri (Buletinul Construcţiilor nr. 11/1986).

Ordinui MTnr. 45 Norme tehnice privind proiectarea, construirea şi moderni-

zarea drumurilor

213

PD 165 - 2000

Documents

Transcript of PD 165 - 2000