Infirmitate motorie cerebral - Stare patologica neevolutiva si cu o deficienta

intelectuala de cele mai multe ori moderata, consecutiva unei leziuni cerebrale

perinatale a centrilor motori.

Este bine cunoscut faptul că la copiii cu infirmitate motorie cerebrală (IMC)

se intalnesc o multitudine de defecte in vorbire. Defectele vorbirii pot fi cauzate

de afectarea organică a sistemului nervos central. Pe langă acestea la copiii ce

suferă de IMC foarte des apar dereglări funcţionale ale vorbirii, ca rezultat al

condiţiilor nespecifi ce de dezvoltare şi educaţie. De regulă, la copiii cu IMC se

observă un spectru larg de dereglări verbale. Dereglările verbale la copiii cu IMC

constituie, după datele diferitor autori, de la 70 pană la 85%. La aceşti copii se

observă o concordanţă intre dereglările motrice şi dereglările verbale.

In acelaşi rand cu legarea anumitor centre corticale, un rol important in geneza

dereglărilor vorbirii la aceşti copii il are nedezvoltarea secundară sau formarea

tardivă a unor părţi ale scoarţei cerebrale, care sunt foarte importante pentru funcţia

verbală, şi care se dezvoltă mai intens in ontogeneza postnatală. Dereglările

verbale la copiii cu IMC includ:

Dereglări fonetico-fonematice, care se manifestă in limitele diferitor forme

de dizartrie;

Particularităţi specifi ce de memorareale sistemului lexical al vorbirii,

condiţionate de specifi cul bolii propriu-zise. La formarea sistemului lexical al

vorbirii, la copiii cu IMC este necesară o intermediere a lecţiilor practice şi

ludoterapeutice, ce stimulează activitatea de cunoaştere a copilului. In acest caz

copiii invaţă metode speciale de cercetare senzorială a obiectelor.

Dereglările de construcţie gramaticală a vorbirii, care sunt legate de

dereglările

lexicale şi fonetico-fonematice, a căror formare are loc ca un proces neintrerupt.

Dereglări de formare a vorbirii coerente şi inţelegerea mesajului, care se

deosebesc printr-o specifi citate in diferite forme de IMC. Aceste dereglări pot

avea atat un caracter lingvistic specifi c, cat şi un caracter nespecifi c legat de

particularităţile psihice generale ale copilului cu IMC.

Toate formele de dislexie şi disgrafie. La baza genezei acestor defi cienţeun

rol important il are imaturitatea sistemuluimotor şi optico-spaţial.

Dereglările motoricii articulatorii in caz de IMC nu numai că ingreunează

formarea părţii verbale exprimate a copilului, dar şi in mod secundar declanşează

dereglarea percepţiei fonematice. Aceasta poate produce la copil greutăţi

in analiza sonoră a cuvintelor şi in stuctura sonoro-silabică. Malofeev N. N. a

studiat frecvenţa folosirii de către copiii cu IMC a substantivelor şi verbelor şi a

stabilit că substantivul, verbul şi prepoziţiile formează 90% din bagajul lexical

de cuvinte, celelalte părţi de vorbire sunt in cantitate insufi cientă. Este

caracteristică repetarea de mai multe ori a unor şi aceloraşi cuvinte, insufi cienta

utilizare a verbelor, necunoaşterea sensului corect al cuvintelor.

Particularităţile structurii dereglării vorbirii şi gradul de manifestare depend in

primul rand de localizarea şi gravitatea afectării creierului şi sunt legate de insufi -

cienţa activităţii obiectualo-practice a copiilor şi de limitarea contactelor sociale.

Semnifi caţia verbală a obiectelor inconjurătoare se memorează cu greu, copilul

nu este capabil independent să găsească şi să diferenţieze obiectele unul de altul.

Numai in procesul activităţii practice este posibilă asociaţia complexă, ce stă la

baza percepţiei integre a obiectelor lumii inconjurătoare.