“Participarea Republicii Moldova în Organismele Financiar-Monetare Internaționale:

analiză și tendințe.’’

CUPRINSUL

Introducere

Capitolul I. Conținutul și rolul Organismelor Financiar-Monetare Internaționale

1.1 Rolul Organismelor Financiar-Monetare Internaţionale în economie

1.2 Banca Mondială și Componentele ei.

1.2.1 Banca Internațională pentru Reconstrucție și dezvoltare (BIRD)

1.2.2 Asociația Internațională pentru Dezvoltare (AID)

1.2.3 Asociația Financiară Internațională (IFC/CFI)

1.2.4 Agenția Multilaterală de Garantare a Investițiilor

1.3 Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD)

1.4 Banca Europeană de Investiții (BEI)

1.3.1 Fondul European de Investiții

1.5 Acordarea creditelor statelor candidate la UE

Capitolul II. Fondul Monetar Internațional (FMI)

2.1 Scopurile și direcțiile de activitate ale FMI

2.2 Mecanismul de creditare și politica financiară a Fondului Monetar Internațional

Capitolul III. Republica Moldova și parteneriatul ei cu Organismele Financiar-Monetare

Internaționale

3.1 Relațiile Republicii Moldova cu FMI

3.1.1 Asistența financiară si tehnică acordată Republicii Moldova de către FMI

3.2 Rolul creditării externe în Republica Moldova. Tendințe, factori, perspective

3.3 Republica Moldova și Banca Mondială

3.3.1 Parteneriatul dintre Republica Moldova si Banca Mondială. Reforme și tendințe.

3.3.2 Strategia de parteneriat cu Republica Moldova pentru anii financiari 2014-2017

3.3.2.1 Strategia actuală de parteneriat cu Republica Moldova

3.3.2.2 Strategia propusă de de parteneriatul dintre Banca Mondială şi Republica Moldova

pentru anii 2014-2017.

Concluzii

Bibliografie

Capitolul I. Conținutul și rolul Organismelor Financiar-Monetare Internaționale

1.1 Rolul Organismelor Financiar-Monetare Internaţionale în economie

În rîndul organizaţiilor financiare internaţionale cu vocaţie universală se înscriu, în primul rînd,

Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi grupul Bancii Mondiale. Pentru că datorită efectelor

globalizării, izbucnirea unor crize complexe determinate pe de o parte de influenţele politicilor

naţionale şi, pe de altă parte, de mecanismele sistemului financiar internaţional, au fost aproape

imposibil de previzionat sau de gestionat de fiecare ţară în parte, aceste organizaţii nu numai că se

ocupă cu aplicarea convenţiilor încheiate, dar şi cu gestionarea crizelor financiare internaţionale

în special FMI, care se ocupă în special cu acest lucru. Activitatea FMI este destul de complexă

dacă avem în vedere formele pe care le îmbracă, dar şi gradul de condiţionalitate ori rolul jucat de

creditele Fondului acordate ţărilor beneficiare, însă mai multe despre aceste lucruri în cele ce

urmează. Din cele mai recente date, putem afla că FMI îşi dedică mai multe resurse pentru analiza

pieţelor financiare globale şi legăturile lor cu politica macro-economică. De două ori pe an, aceasta

publică Global Financial Stability Report, care oferă o analiză actualizată a evoluţiilor de pe pieţele

financiare globale. FMI lucrează, de asemenea, cu statele membre pentru a le ajuta să identifice

riscurile potenţiale în stabilitatea financiară, inclusiv prin intermediul Programului de Evaluare a

Sectorului Financiar. FMI oferă, de asemenea, cursuri de formare pentru reprezentanţii oficiali ai

fiecărei ţări membre cu privire la modul de gestionare a sistemelor financiare, regimurile monetare

şi de schimb, şi pieţele de capital. În prezent, FMI lucrează în strânsă colaborare cu Consiliul pentru

Stabilitate Financiară pentru a promova stabilitatea financiară internaţională. Conform ultimului

raport Global Financial Stability Report - Durable Financial Stability: Getting There from Here

(aprilie 2011) stabilitatea financiară mondială s-a îmbunătăţit în cursul ultimele şase luni, susţinută

de o performanţă macro-economică mai bună şi a continuat politicile macro-economice de

acomodare (a se vedea aprilie 2011 World Economic Outlook), dar fragilităţile raman. Economiile

care doresc să creeze o puternică finanţare a sistemului de locuinţe sunt sfătuite să se întoarcă la

elementele de bază - sa asigura iniţierea de împrumut în condiţii de siguranţă şi încurajarea

contractelor ipotecare simple şi transparente.

1.2 Banca Mondială și Componentele ei.

Banca Mondială fost înfiinţată la 1 iulie 1944 în urma conferinţei de la Bretton Woods (SUA),

odată cu Fondul Monetar Internaţional. Banca Mondială reuneşte 185 ţări membre, responsabile de

modul în care este finanţată instituţia şi de alocarea fondurilor. Sediul Băncii Mondiale este la

Washington D.C., iar preşedintele instituţiei este Robert Zoellick (SUA). Banca Mondială este

una dintre principalele surse de asistenţă în domeniul dezvoltării pentru ţările lumii. Misiunea sa

este ridicarea sărăciei şi îmbunătăţirea standardului de viaţă al populaţiei din ţările în dezvoltare.

Este o bancă de dezvoltare care acordă împrumuturi cu dobândă redusă, credite fără dobândă şi

grant-uri (credite nerambursabile) ţărilor în curs de dezvoltare. De asemenea, Banca Mondială este

una din cele mai mari organisme internaţionale de finanţare a programelor în domeniile sănătăţii,

învăţământului, luptei împotriva HIV/SIDA, protecţia mediului şi a programelor de reducere

a datoriei ţărilor sărace.

Inițial, capitalul social al Băncii era exprimat în USD, cu titlul și valoarea de la 1 iulie 1944.

Urmare a abandonării convertibilității dolarului, F.M.I. a pus în vigoare dispozițiile celui de-al

doilea amendament al Statului său. Întrucît aurul nu mai era etalonul unui sistem monetar

internațional ce trebuia să funcționeze fără parități fixe, devenea imposibil de calculat valoarea

actualizată a capitalului social al Băncii față de valoarea de la 1 iulie 1944. La 14 octombrie 1986,

administratorii au decis ca începînd cu data de 30 iunie 1987 și pînă cînd dispozițiile

corespunzătoare din Statut vor fi fost amendate, orice referință la dolarul american din 1944 trebuia

de-acum încolo să fie înțeleasă ca reprezentînd dreptul special de tragere.

De atunci, fiecare parte a capitalului social are o parte nominală de 100000 D.S.T. din 1974,

evaluată la paritatea de 1,20635 USD per un D.S.T. din 1974. Numărul părților nominale autorizate

a evaluat considerabil. Statele nu depun totalitatea subscripției lor. Doar 20% din capitalul subscris

vărsat, cele 80% rămase putînd fi solicitate oricînd de Banca Mondială pentru a face față, la nevoie,

rambursării împrumuturilor sau garanțiilor. Prezența unui capital subscris dar revărsat are drept

scop să dea încredere piețelor financiare șă să permită Băncii să ia împrumuturi la costuri mai mici.

Nu este vorba, pentru Banca Mondială de a înlocui împrumuturile sale cu cele din sectorul privat, ci

de acționa, așa cum este subliniat în Statutul său:,,atunci cînd cel care solicită împrumutul este

incapabil să obțină un împrumut care să provină din sectorul privat, în condiții rezonabile față de

condițiile pieței financiare.,, Banca Mondială trebuie să se asigure de rentabilitatea proiectului

finanțat și deci și de capacitatea celui care ia împrumutul de a rambursa împrumutul pe care i-l

acordă. Banca trebuie, de asemenea, să verifice dacă acea investiție contribuie la dezvoltarea țării

respective și dacă necesită o finanțare în devize.

Instrumentele de împrumut ale Băncii Mondiale:

1. Împrumuturi acordate pentru investiții BIRD utilizează mai multe instrumente pentru a

susține activitățile de investiții, fie că acestea fac obiectul unui proiect specific, fie că se

înscriu într-un program de investiții. Pot fi menționate următoarele instrumente:

Împrumuturi pentru investiții specifice prin care se finanțează fie creare de active productive

sau infrastructuri economice, fie refacerea lor pentru a le permite funcționarea la întreaga

capacitate;

Împrumuturi sectoriale pentru investiţii şi pentru întreţinere cu rolul de a face să concorde

investiţiile, politicile şi rezultatele unui sector sau a unui sub-sector cu priorităţile

economice predefinite;

Împrumuturi pentru intermediari financiari au de obiect promovarea deyvoltării instituţiilor

financiare, asigurînd fonduri intermediarilor, fonduri ce vor fi folosite pentru operaţiunile lor

generale de creditare sau pentru deyvoltarea unor anumite sectoare sau sub-sectoare, într-un

mediu concurenţial;

Împrumuturi de urgenţă pentru o ţară sinistrată, au ca scop să ajute ţările ale căror economii

au fost grav perturbate de o criză majoră( război, tulburări civile, catastrofe naturale etc.) să-

şi restaureze activele şi productivitatea;

Împrumuturile pentru asistenţă tehnică trebuie să permită întărirea mijloacelor de acţiune a

entităţilor responsabile cu politicile publice, cu strategiile şi cu reformele instituţionale în

domenii cum ar fi reforma şi privatizarea întreprinderilor publice, reforma funcţiei publice şi

a sistemului judiciar, gestiunea bugetelor publice şi elaborarea politicii economice;

conducerea BIRD a pus la punct o serie de noi instrumente de împrumut. Primele din aceste

noi produse sunt instrumentele împrumutului relativ, care includ, după o decizie a

Consiliului de Administraţie din 4 septembrie 1997;

Împrumuturi pentru dezvoltarea cunoştinţelor şi pentru inovaţii, prin care se finanţează mici

programe a căror execuţie este important a se realiza în cel mai scurt timp, pentru a întări

capacităţile, pentru a explora iniţiativele promiţătoare, sau pentru a testa şi perfecţiona

modele locale înainte de aplicarea acestora pe scară largă. Valoarea acestor împrumuturi

este mică, de maximum 5 milioane USD. Aprobarea acordării lor depinde de direcţia Băncii,

şi nu de Administratori.

Împrumuturi-programe evolutive, prin care se asigură finanţarea unui program de dezvoltare

pe termen lung printr-o serie de împrumuturi succesive. Decizia de acordare a unui nou

împrumut este luată pe baza rezultatelor obţinute în legătură cu punctele de reper şi a

indicatorilor conveniţi, după examinarea periodică şi evaluarea progreselor realizate şi de

evoluţia necesităţilor. Aprobarea ansamblului programului pe termen lung şi a primului

împrumut este de competenţa Administratorilor, dar împrumuturile următoare sa aprobate de

direcţia BIRD, sub supravegherea Administratorilor.

2. Împrumuturi pentru ajustări

Împrumuturile pentru ajustare structurală vizează susţinerea reformelor determinate ale

politicilor în domeniul public şi a cadrului instituţional. Aceste împrumuturi sunt

subordonate încheierii unui acord privind un cadru mcroeconomic satisfăcător şi un program

guvernamental a cărui evoluţie poate fi controlată conform unui calendar convenit anterior

cu Banca.

Împrumuturile pentru ajustare sectorială susţin vaste reforme ale politicii în domeniul

public şi din cadrul instituţional al sectoarelor prioritate. Şi aceste împrumuturi sunt

subordonate aceloraşi condiţii ca şi împrumuturile pentru ajustare structurală.

Împrumuturile pentru reabilitare au rolul de a susţine aplicarea reformelor angajate de

guverne pentru ajutorarea sectorului public. În acest scop sunt procurate devizele necesare

repunerii în funcţie a infrastructurilor şi a echipamentelor productive de o importanţă

crucială.

Împrumuturile pentru reducerea riscului şi a serviciului datoriei sunt destinate ajutorării

ţărilor foarte îndatorate şi care pot fi admise să acceadă la aceste împrumuturi prin finanţarea

unei operaţiuni agreate de reducere a datoriei lor comerciale-pentru a reduce nivelul datoriei

acestor ţări la un nivel pe care economia lor îl poate suporta. La data de 22 octombrie 1989,

Consiliul de Administraţie a aprobat crearea a două noi instrumente financiare pentru a ajuta

ţările afectate criza financiară internaţională să facă faţă unor nevoi excepţionale şi să poată

începe imediat reforme structurale: este vorba de împrumuturi de ajustare structurală

programată şi de împrumuturi speciale de ajustare structurală.

În prezent, la finanțarea țărilor în curs de dezvoltare, menită să asigure reducerea treptată a

decalajelor care le separă de țările dezvoltate, participă, alături de băncile private, diverse instituții

financiare internaționale. Unele dintre acestea au vocație universală, în timp ce altele au un caracter

regional. Banca Mondială este o instituție creditară multilaterală, compusă din șase organizații strîns

legate între ele, incluse in sistemul ONU, scopul ei general fiind acordarea de ajutor financiar țărilor

în curs de dezvoltare din contul țărilor dezvoltate.

Grupul Băncii Mondiale este format din:

1. Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD), cunoscută, in mod

curent, sub denumirea ,,Banca Mondială,, constituită în 1945, cu scopul ca țările bogate să

acorde credite țărilor în curs de dezvoltare.

2. Asociația Internațională pentru Dezvoltare (AID), constituită în 1960, cu scopul acordării

de credite cu privelegii, în special țărilor cele mai sărace.

3. Corporația(Societatea) Financiară Internațională (IFC/CFI), a fost constituită în 1956, cu

scopul de a influența asupra dezvoltării economice a țărilor în curs de dezvoltare, pe calea

acordării de sprijin sectorului privat.

4. Agenția Multilaterală de Garantare a Investițiilor ( AMGI), constituită în 1988, cu scopul

de a stimula investițiile străine în țările în curs de dezvoltare pe calea oferirii de garanție

investițiilor străine de la pierderi, provocate de riscurile comerciale.

5. Convenția de Soluționare a Litigiilor privind Investițiile între State (CSLIS), care se mai

numește Centrul Internațional pentru Reglementarea Litigiilor privind Investițiile între

State (CIRLIS), constituită în 1966, cu scopul de a influența asupra măririi torentelor de

investiții internaționale pe calea de servicii, arbitrarea disputelor și reglementarea litigiilor

dintre guverne și investitorii străini.

O asemenea grupă investițională internațională s-a transformat într-un institut investițional de

proporții mari în lumea contemporană. Cotei Grupului Băncii Mondiale îi revine nu mai puțin de

jumătate din volumul de mijloace generale anual, alocate tuturor organizațiilor interstatale țărilor în

dezvoltare, Banca Mondială e chemată să contribuie la integrarea economică a tuturor țărilor-

membre cu principalele centre ale sistemului economic mondial contemporan. [1; p. 30;2; p.65-66;

4; p. 103-112]

1.2.1 Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare ( BIRD/BM)

Banca Mondială a fost creată la Conferința Monetară și Financiară a Națiunilor Unite de la

Bretton-Woods (New-Hampshire, SUA) din 1944, și a început să funcționeze la 25 iunie 1946,

după ce statutele sale fuseseră ractificate (în 1945) de statele participante la Conferință, avînd ca

obiectiv principal:

- Acordarea și/sau garantarea împrumuturilor pentru finanțarea proiectelor de reconstrucție în

țările-membre;

- Cu timpul activitatea de finanțare a Băncii Mondiale s-a orientat, cu predilecție, spre țările-

membre în curs de dezvoltare;

Banca Mondială are sediul la Washington și un oficiu european la Paris. În martie 1946 număra 45

de membri, iar în martie 2012 erau 187 de țări.

Banca Mondială funcționează pe baza ,, Acordului de Constituire,, cu modificări ulterioare. La

Banca Mondială pot adera numai țările-membre ale Fondului Monetar Internațional, pe

considerentul că desfășurarea, în bune condiții, a activității Băncii Mondiale necesită respectarea

normelor de ,,conduită,, cuprinse în statutul Fondului Monetar Internațional.

Scopurile BIRD/BM sunt următoarele:

- Acordarea de sprijin reconstrucției și dezvoltării statelor-membre pe calea stimulării

investițiilor de capital în scopuri de producție.

- Stimularea investițiilor de capital privat străin, determinarea împrumuturilor pentru scopuri

de producție.

- Acordarea de sprijin, pe termen lung, în vederea creșterii balanței comerțului internațional și

pentru a asigura echilibrul balanței de plăți pe calea stimulării investițiilor de capital

internațional pentru dezvoltarea mijloacelor de producție ale țărilor-membre ale Băncii.

Principalele direcții de activitate ale Băncii Mondiale sunt:

1. Acordarea țărilor în curs de dezvoltare a împrumuturilor pe termen lung și a creditelor în

scopuri de producție:

- Dezvoltarea agriculturii și raioanelor rurale, a energeticii;

- Garantarea stingerii datoriilor în corespundere cu hotărîrile guvernului;

- Acordarea de împrumuturi cu proiecte concrete;

2. Acordarea de împrumuturi țărilor în curs de dezvoltare, pentru a crea în ele infrastructuri:

- Căi ferate și șosele, porturi orășănești, sisteme energetice, de asemenea, ocrotirea sănătății,

pregătirea cadrelor. Astfel de împrumuturi se acordă, ținînd cont de condițiile țărilor în curs

de dezvoltare, cum ar fi crearea climatului pentru activitatea CTM;

- Devalorizarea valutei naționale, liberalizarea controlului asupra exportului;

- Scutirea de impozitea investitorilor de capital străini;

- Predeterminarea garanției în caz de naționalizare

3. Acordarea de împrumuturi acelor țări în curs de dezvoltare, care nu sunt în stare să

plătească procentul cu dobîndă.

Mijloacele bănești pentru aceste împrumuturi se transferă de la investitori, fiind obligați să

cumpere obligații, emise de BIRD.

4. Creditarea țărilor sărace, care nu sunt în stare să fie creditate pe piețele financiare

internaționale și nu sunt apte să plătească procentul de dobîndă, apropiată de piață.

Acordarea de împrumuturi țărilor sărace se înfăptuiește de Asociația Internațională pentru

Împrumuturi.

5. Acordarea împrumuturilor pe termen lung și credite țărilor-membre ale Băncii include și

firmele private.

Ultimul împrumut se dă în cazul dacă există acordul corespunzător al guvernului țării. Banca

trebuie să se convingă că mijloacele necesare nu pot fi obținute din alte surse în condiții

acceoptabile. Folosirea împrumuturilor nu poate fi limitată la cumpărarea ditr-o țară-membră

concretă ori din țările-membre.

6. Acordarea de ajutor tehnoc țărilor în curs de dezvoltare, care se divizează în următoarele

tipuri:

a) Ajutorul tehnic, finanțarea este parte componentă a împrumuturilor și creditelor;

împrumuturi fără termen și credite pentru ajutorul tehnic; ajutorul tehnic, finanțarea prin

Fondul de pregătire a proiectelor.

b) Ajutorul tehnic se acordă, dar nu se finanțează de Bancă, aceasta manifestîndu-se în

calitate de organ administrativ și aici se includ proiectele, care se înfăptuiesc sub

conducerea Băncii; acest tip aparține, de asemenea, programelor ce plătesc ajutor tehnic

pentru țările în curs de dezvoltare, de exmplu, țările de exploatare a petrolului, și pentru

Fondul internațional de dezvoltare a agriculturii.

c) Ajutorul tehnic se acordă din contul bugetuluiadministrativ.

7. Pregătirea și realizarea proiectelor finanțate includ: determinarea obiectului, efectuarea

preventivă a pregătirii și aprecierea costului proiectului; efectuarea convorbirilor și

prezentarea proiectului conducerii Băncii; realizarea practică a proiectului și control

pentru finalizarea lui; aprecierea rezultatelor.

8. Efectuarea cercetărilor în problemele economice și tehnico-științifice; în problemele

elaborării și înfăptuirii programelor concrete; în problemele politicii de credite, politicii

investitiționale și acordarea ajutorului tehnic; acordarea de ajutor țărilor în curs de

dezvoltare în vederea ridicării potențialului de cercetare a lor. Banca împreună cu 40 de

alte organizații acordă sprijin la 18 centre internaționale de cercetări în agricultură, care

elaborează tehnologii eficiente, contemporane, în producția alimentară.

9. Acordarea de sprijin dialogului politic dintre Bancă și țările-membre sărace, în legătură cu

finanțarea ramurilor și planurilor economice generale de dezvoltare în condiții deosebite.

10. Finanțarea proiectelor și activitatea țărilor în curs de dezvoltare pentru protecția mediului

ambiant din fondul global al mediului ambiant, în care Banca se manifestă în calitate de

curator și client al proiectului.

11. Colaborarea, la nivel național, cu organizațiile non-statale, acordîndu-le mijloace pentru

finanțarea proiectelor și ajutor consultativ.

12. Organizarea și petrecerea seminarelor, a cursurilor de studiu pentru reprezentații țărilor în

curs de dezvoltare, editarea manualelor didactice.

13. Activitatea în calitate de membru al organului consultativ, constituit de Canada, Franța,

Irlanda, SUA, în scopuri de coordonare a activității țărilor-creditoare,

înfăptuireasistematică a finanțării programelor în țările în curs de dezvoltare.

14. Acordarea de informație despre proiectele în țările-membre adoptate de Bancă. Aici se

includ documentația proiectată, rezultatele experților, programele naționale de protecție a

mediului înconjurător, informația despre dezvoltarea unor țări și sectoare economice.

Toate mijloacele financiare ale Băncii Mondiale sunt formate din cotele de participare ale țărilor-

membre și din fondurile-surse. Mărimea capitalului subscris de fiecare țară-membră la Banca

Mondială este stabilită în funcție de potențialul economico-financiar aș țării respective și de cota de

participare la FMI. Capitalul subscris la Banca Mondială se varsă în proporție de 10%, restul de

90% rămîne în țara-membră, dar Banca Mondială are dreptul să-l ceară atunci, cînd are nevoie de

fonduri. Existența acestei mari rezerve guvernamentale de credit constituie o garanție a bonității

Băncii Mondiale și dă posibilitate acesteia să-și suplimenteze fondurile prin emisiune de

obligațiuni pe piețele internaționale de capital. Din vărsămîntul de 10 %, făcut de fiecare țară-

membră, o tranșă de 1 % se varsă în aur sau dolari, iar restul de 9 % - în moneda națională.

Însă, spre deosebire de celelalte instituții specializate ale ONU, Banca Mondială, ca și FMI, este

organizată pe principiile unei societăți pe acțiuni, puterea de vot corelată cu cota de participare a

țărilor.

Organele de conducere ale Băncii Mondiale sunt:

1. Consiliul Guvernatorilor, format dintr-un guvernator și un membru supleant din fiecare

stat-membru, care se reunesc anual și adoptă deciziile în problemele majore ale activității

băncii.

2. Consiliul de Administrație, format din 24 de directori executivi, dintre care cinci sunt

numiți de SUA, Marea Britanie, Germania, Japonia și Franța, iar 19 sunt aleși de restul

statelor consituite în 19 grupe de țări.

Actualmente, condițiile de acordare a împrumuturilor de către Banca Mondială sunt mai

avantajoase, în sensul că termenul de rambursare este cuprins între 15-25 ani, avînd o perioadă de

grație de 5-7 ani și o dobîndă de 1-2 puncte procentuale sub nivelul dobînzilor practicate pe piețele

internaționale de capital. Toate proiectele de investiții avute în vedere pentru a fi finanțate de către

Banca Mondială sunt examinate în detaliu de către experții Băncii. Banca Mondială finanțează o

gamă largă de proiecte de investiții, din diverse domenii, acestea fiind, de regulă, deschise și

concurenței internaționale. Țara beneficiară trebuie să organizeze licitații internaționale privind

proiectul care urmează a fi finanțat, la care pot participa, ca furnizori potențiali, firme din țările-

menbre ale Băncii Mondiale: firme participante din țara respectivă beneficiază de o marjă

preferențială de 15%. Împrumutul este acordatîn tranșe, fie direct furnizorului de echipamente,

mașini, utilaje, fie beneficiarului de investiție, pe măsura apariției nevoilor de plată. [1; p.32-33; 4;

p.107].

Președintele Băncii Mondiale, J. Wolfensohn, într-un discurs preliminary precizează: ,, Raportul

examinează o perioadă critic în istoriaGrupului Băncii Mondiale, perioadă de tranziție destinată să

creeze o instituție pentru a răspunde nevoilor clienților săi, țărilor în dezvoltare,,. Republica

Moldova a aderat la BIRD/BM la 12 august 1992. [ 5; p. 65; 6; p. 262].

1.2.2 Asociația Internațională pentru Dezvoltare (AID)

Asociația Internațională pentru Dezvoltare (AID) a fost constituită ca filială a Băncii

Mondiale, în 1960, însă are un Statut de sine stătător și bază financiară și, de fapt, reprezintă, în

sine, fondul de resurse, care dirijează Banca Mondială. Președintele Băncii Mondiale este, în același

timp, președinte al AID. Asociația Internațională pentru Dezvoltare este o instituție specializată în

sistemul ONU. Constituirea AID a pornit de la realitatea că multe din țările care și-au cucerit

independența – mai ales Africa – avînd un nivel foarte scăzut de dezvoltare, nu pot contracta și

rambursa împrumuturi în condiții curente, necesitînd o finanțare externă în condiții mai avantajoase,

AID acordă țărilor în curs de dezvoltare credite fără procente din contul cotizațiilor țărilor-

donatoare.

Scopurile AID:

1. Acordarea de credite pe termen lung țărilor în curs de dezvoltare cele mai sărace.

2. Acordarea de ajutor în dezvoltarea economiei, ridicarea nivelului de viață al țărilormembre

mai puțin dezvoltate ale Asociației, în particular, acordarea de mijloace necesare pentru

finanțarea proiectelor concrete, care este indicat și confirmat de experții Băncii Mondiale.

3. Acordarea de ajutor în vederea ridicării productivității muncii în țările cu cele mai joase

venituri anuale pe cap de locuitor.

Principalele direcții de activitate ale AID sunt:

1. Creditarea proiectelor în țările sărace cu scopurile de dezvoltare a economiei. Țările care

primesc credite se selectează după patru criterii:

Trebuie să aibă un venit anual pe cap de locuitor de aproximativ 1305 dolari;

Trebuie să dispună de stabilitate economică, financiară și politică, ca să facă față acordării

creditelor pe termen lung în scopuri de dezvoltare;

Trebuie să sufere dificultăți serioase în balanța de plăți;

Politica lor trebuie să fie îndreptată spre dezvoltarea economiei. De fapt, o mare parte a

creditelor, acordare de AID, revine țărilor mai puțin dezvoltate cu venituri anuale pe cap de

locuitor de pînă la 800 dolari. AID acordă credite, de regulă, în timp de 50 ai, cu începerea

stingerii peste 10 ani de la primirea creditului; în perioada următorilor 10 ani de 1% din suna

creditului pe an, și în perioada celor 30 de ani – cîte 3 % pe an.

2. Analiza expertizei proiectelor finanțate pentru determinarea folosirii eficiente a ajutorului

financiar.

3. Ajutorul acordat țărilor-membre în vederea înfăptuirii reformelor economice, a asigurării

dezvoltării în sfera ecologiei, în luptă cu sărăcia.

Fondurile de care dispune AID provin din:

a) tranferurile de beneficii ale Băncii Mondiale;

b) propriile beneficii ale AID;

c) subscripțiile inițiale ale țărilor-membre;

d) contribuțiile periodice sau speciale furnizate de țările-membre.

Structura administrativă a AID este integrată în structura Băncii Mondiale, conducerea AID fiind

coordonată celei a Băncii Mondiale, iar sediul este la Washington, comun cu cel al Băncii

Mondiale.

Republica Moldova a aderat la Asociația Internațională pentru Dezvoltare la 12 august 1992.

1.2.3 Asociația Financiară Internațională (IFC/CFI)

Corporația (Societatea) Financiară Internațională a fost constituită în anul 1956, ca instituție

specializată a ONU, la Banca Mondială, în scopul de a sprijini dezvoltarea întreprinderilor

productive din țările în curs de dezvoltare.

Scopurile CFI sunt:

1. După cum se precizează în statut ( art. 1), are dreptul să promoveze dezvoltarea economică

prin încurajarea creșteriiantreprenoriatelor productive private din țările-membre, îndeosebi în

zonele mai puțin dezvoltate.

2. Acordă asisitență în asociere cu investitori particulari, pentru finanțarea înființării,

îmbunătățirii și dezvoltării întreprinderilor productive particulare care să contribuie la

dezvoltarea țărilor prin investiții fără garantarea rambursării de către guvernul respectiv, în

cazul în care nu este disponibil suficient capital particular în condiții rezonabile.

3. Încearcă să aducă laolaltă posibilitățile de investiții, capitalul particular și străin și

conducerea competentă.

4. Încearcă să stimuleze și să ajute la crearea condițiilor care să conducă la fluxul capitalului

intern și străin în investiții productive în țările membre.

5. Încearcă să realizeze principiul rentabilității și colaborării în sectorul privat.

Principalele direcții de activitate ale CFI sunt:

Finanțarea antrprenorială în țările-membre, pe calea acordării de împrumuturi nemijlocit

companiilor private și investiționale din mijloacele proprii ale CFI, nuc ere garant din partea

guvernelor. Acordă împrumuturi pe termen mijlociu și lung (7-12 ani) în valute și se sting

împrumuturile în aceleași valute, în care împrumuturile au fost făcute.

Înfăptuirea investițiilor din contul mijloacelor propriiîn industria de extragere și de

prelucrare, agricultură, întreprinderile comunale, turism.

Atragerea mijloacelor financiare private pentru investire în proiecte de dezvoltare a

infrastructurii, protecția mediului înconjurător.

Sprijinul dezvoltării antreprenoriatului în micul business pe calea finanțării și constituirii

întreprinderilor mixte cu participarea partenerilor străini, acordarea ajutorului tehnic și

consultativ.

Acordarea de ajutor întreprinderilor private și mixte, după capital, în folosirea metodelor

contemporane de dirijare în producție, dîndu-le consultație în problemele de impunere a

impozitelor, asigurare, restructurare a companiilor.

Pregătirea și aprecierea proiectelor obiectivelor de producție; determinarea necesităților de

investiții; căutarea investitorilor privați.

Acordarea ajutorului în riscurile de conducere: petrecerea operațiunilor legate de riscurile

valutare asigurate; schimbarea hîrtiilor de valoare la piață.

Unirea resurselor fiannciare din diferite izvoare pentru a investi în companiile private;

acordarea de garanție investitorilor și finanțarea auxiliară.

Colaborarea cu BIRD/BM în problemele de elaborare a strategiilor naționale ale țărilor-

membre; reformarea sectorului financiar al lor; și sisitemul de impunere a impozitelor.

Consultarea cercurilor de afaceri și guvernele statelor-membre în problemele dezvoltării

economice; elaborarea politicii economice; determinarea scopurilor și strategiilor activității

antreprenoriale; elaborarea programelor de marketing; determinarea izvoarelor de folosire a

mijloacelor financiare pentru dezvoltarea sectorului privat; studierea posibilităților de

primire a ajutorului tehnic.

Acordarea ajutorului tehnic firmelor private, finanțare care se înfăptuiește cu ajutorul

Fondului de ajutor tehnic, constituit în cadrul CFI.

Înfăptuirea activității informaționale; acordarea de informație despre proiectele noi, despre

piețele noi, deschise pentru investitorii străini, despre activitatea Corporației Financiare

Internaționale.

Deși face parte din Grupul Băncii Mondiale și AID, Corporația Financiară Internațională este o

entitate separată și distinctă de cea a Băncii, iar fondurile sale sunt ținute separat de cele ale Băncii

Mondiale. Potrivit statutului său (art. IV, secțiunea 5), Președintele Corporației Financiare

Internaționale, funcționarii și personalul acesteia în exercitarea funcției datorează întreaga

răspundere Corporației și nici unei alte autorități.

Resursele financiare ale CFI se formează din cotizațiile statelor-membre în corespundere cu

subscrierea lor la pachetul de acțiuni ale CFI; transferuri din beneficiile CFI, primite din contul

procentelor acordate de împrumuturi, încasările financiare, dividente și participare la beneficii,

veniturile de la vinderea acțiunilor, plățile pentru servicii, depozite și operațiuni cu hîrtiile de

valoare, mijloace, folosite în formă de împrumuturi, donații și credite ale BIRD/BM.

Cu asemena resurse, Corporația Financiară Internațională a contribuit la finanțarea a circa

1000 de proiecte în peste 102 țări-membre. În general, proiectele de investiții sunt pregătiteprin

trimiterea de misiuni ale CFI. Ca și AID, CFI nu are o structură administrativă proprie, ci una

integrată în cadrul Băncii Mondiale. Sediul este, de asemenea, la Washington.

Din 12 august 1992, Republica Moldova a devenit membru al CFI.

1.2.4 Agenția Multilaterală de Garantare a Investițiilor (AMGI)

Agenția Multilaterală de Garantare a Investițiilor a fost constituită în 1988. În calitate de

instituție specializată se include în sistemul ONU. În relațiile financiare este independentă.

Principalul rol al AMGI este garantarea investițiilor private făcute în țările în curs de dezvoltare

contra riscurilor necomerciale.

Scopurile AMGI:

1. Acordarea de garanție asupra investițiilor, îndreptate spre scopurile producției, cu prioritate

țărilor-membre în curs de dezvoltare.

2. Asigurare și reasigurare pentru riscurile necomerciale.

3. Contribuția la elaborarea proiectelor și asigurarea confirmării lor din punct de vedere al

necesităților țărilor concrete.

4. Acordarea ajutorului tehnic în scopurile stimulării fluxurilor de investiții străine în țările în

dezvoltare.

5. Înfăptuirea activității informaționale.

Principalele direcții de activitate ale AMGI sunt:

Acordarea de garanție, urmărind scopurile de apărare de pierderi, apărute în condițiile

următoare: neconvertirea valutei locale, exproprierea proprietății în țara de reședință, război

și haos civile, nerespectarea contractului din partea contractantului din țara de reședință. În

conformitate cu tratarea AMGI, neconvertibilitatea valutei locale presupune imposibilitatea

de transferare a ei în valuta străină și interzicerea exportării ei în afara țării de reședință;

exproprierea proprietății presupune limitarea ori lichidarea dreptului de proprietate ori

stabilirea controlului asupra ei; lichidarea dreptului asupra investițiilor reasigurate; acțiunile

militare ori tulburările duc la distrugerea ori la pierderile activelor materiale la întreprinderi,

ori la crearea obstacolelor pentru activitatea lor; neresepectarea contractului presupune

refuzul de la îndeplini obligațiunile din contract ori orice altă nerespectare din partea

guvernului țării de reședință în coraport cu primitorul-agentul străin, cînd ultimul nu are

posibilitatea să se adreseze instanței judecătorești ori arbitrajului pentru a denunța refuzul

contractului ori nerespectarea lui, cînd hotărîrea instanței judecătorești este în termen precis,

și cînd o asemenea hotărîre nu poate fi rezolvată. AMGI permite alegerea investitorilor săi,

garantarea investițiilor, în țările-membre ( prioritatea avînd-o țările în curs de dezvoltare) și

în țărilecu economia în tranziție, de riscurile necomerciale, ceea ce, de fapt, înseamnă

asigurare de riscuri politice.

Înfăptuirea operațiilor după asigurarea locală ori reasigurări: asigurarea investițiilor în țările,

ce nu sunt supuse unor astfel de asigurări, alte asigurări posibile să se petreacă în politica

unor astfel de țări; deservirea investitorilor, ce nu au acces la alte asigurări oficiale

recunoscute.

Acordarea de garanție concernelor, consorțiilor internaționale.

Acordarea de ajutor țărilor în curs de dezvoltare la elaborarea proiectelor și efectuarea

comenzii pentru acordarea de garanție;asigurarea comenzii cu confirmări tehnico-

economice, în particular, sub aspecte financiare, economice, ecologice.

Acordarea de ajutor țărilor în curs de dezvoltare cu scopul de atragere a investițiilor directe

de capital străin; acordarea serviciilor consultative la crearea climatului optim pentru

derularea investițiilor străine; răspîndirea informației despre noile proiecte investiționale;

acordarea de ajutor tehnic și ajutor la elaborarea programelor de marketing. În activitatea

informațională a AMGI, se folosesc mijloace de comunicare contemporane, permițînd

stabilirea contactelor cu potențialii investitori străini. Rețeaua de schimb de informații

globală și comunicații ale AMGI în Internet este sistemul său IPANET.

Izvorul de finanțare a AMGI este capitalul său statutar, care se compune din cotizațiile țărilor-

membre.

Din 19 iunie 1993, Republica Moldova a devenit membră a Agenției Multilaterale de Garantare a

Investițiilor.

1.3 Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD)

Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare este o instituție financiară

internațională, cu sediul la Londra. A fost creată în baza actului de la Paris, din 29 mai 1990, semnat

de către reprezentanții a 42 de țări fondatoare ( Austria, Australia, Belgia, Marea Britanie, Bulgaria,

Canada, Cehoslovacia, Cipru, Republica Coreea, Danemarca, Egipt, Elveția, Finlanda, Franța,

Germania, Grecia, Irlanda, Olanda, Portugalia, România, Spania, Turcia, Ungaria, ex-URSS, Noua

Zeelandă) și 2 instituții ale Uniunii Europene (Banca Europeană de Investiții și Comisia Executivă),

ulterior, numărul membrilor a crescut la 57 de țări. În componența BERD, în calitate de membri

instituționali, intră: Uniunea Europeană, Banca Europeană de Investiții. În conformitate cu Acordul

despre crearea BERD, se prevedea stabilirea legăturilor strînse ale BERD cu Banca Internațională

pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD/BM) și Fondul Monetar Internațional(FMI).

În anul 1992, între BERD și Banca export-import a Japoniei a fost semnat acordul despre

condițiile de colaborare în acordarea de împrumuturi țărilor din Europa de Est. BERD a căpătat

statut de instituție de finanțare internațională cu ratingul de credit înalt. Un așa statut îi deschide

accesul pe piața de capital internațională, dă mari posibilități pentru împrumut de mijloace bănești

în condiții avantajoase.

Această instituţie financiară este deschisă tuturor celor ce doresc să contribuie la stabilizarea

economică şi politică a noilor democraţii est-europene, bazate pe principiile de piaţă. Cu alte

cuvinte, Banca Europeană îmbină rolul de organism financiar internaţional cu activitatea unei

bănci de afaceri.

Obiectivul Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare este reprezentat de promovarea

investiţiilor în ţările Europei Centrale şi de Est, facilitarea tranziţiei acestor ţări prin supervizarea

privatiţărilor, fuzionărilor şi achiziţiilor din toate ţările acestei regiuni, precum şi crearea de

societăţi mixte.

Scopurile principale ale BERD:

1. BERD înfăptuiește operațiuni deosebite în țările Europei Centrale și de Est; susține trecerea

acestor țări operativ la economia de piață;

2. BERD contribuie la dezvoltarea antreprenoriatului privat în țările cu principiile democratice

multipartite fidele, pluralismul și economia de piață;

3. BERD combină funcțiile băncii comerciale cu banca dezvoltării;

4. BERD îmbină rolul de organism financiar internațional cu cel al acitivității unei bănci de

afaceri, care propune să supravegheze privatizările, fuzionările și achiziționările în țările

Europei Centrale și de est;

5. BERD are menirea să intervină atît pentru sprijinirea noilor obiective publice, cît și pentru

extinderea sectorului privat în țările est-europene;

6. BERD stimulează întreprinderile occidentale să investească în Europa de Est.

Principalele direcții de activitate ale BERD:

Acordă ajutor statelor-membre în înfăptuirea reformelor economice structurale și ramurale,

incluzînd demonopolizarea, descentralizarea și privatizarea cu evidențierea necesităților

acestor țări la diferite etape de trecere la economia de piață;

Contribuie la dezvoltarea sectorului privat pe calea organizării, modernizării și lărgirea

activității de producție, mai întîi de toate, întreprinderile mici și mijlocii;

Sprijină investițiile în producție cu scopul creării mediului concurențial, calitatea vieții și

îmbunătățirea condițiilor de muncă;

Finanțarea întreprinderilor private ori cele privatizate, care aduc folos în sectorul privat;

stimulează direct investițiile străine; crează și întărește instituțiile financiare și obiectivele

sectorului industrial; sprijină întreprinderile mici și mijlocii; îmbunătățește mediul

înconjurător.

În fine, BERD, cere ca propunerile recomandate întreprinderilor private și privatizate să aibă

sponsori puternici și planuri-business solide.

În strcutura BERD, au fost incluse nouă departamente, în același rînd: 1) operațiuni bancare; 2)

financiar, 3) valoarea proiectelor, 4) secțiunea economist principal și altele. 13 grupuri pe ramuri și

domenii de activitate: agricultură, învățămînt și pregătirea profesională, instituții financiare; resurse

naturale, securitatea nucleară, privatizarea, reformele structurale, turismul, telecomunicații,

transport, infrastrcutura ecologică, grupe pentru susuținerea operațiunilor.

În componența grupelor intră specialiști din sectorul privat și de stat ai țărilor-membre ale Băncii.

În baza Acordului ordinar, au fost create fondurile următoare:

1. Fondul special investițional baltic în scopul influențării sectorului privat pe calea de

susținere a întreprinderilor din țările baltice. La el participă: Danemarca, Islanda, Norvegia,

Finlanda, Elveția.

2. Fondul special de ajutor tehnic baltic pentru influențarea dezvoltării economiei de piață în

țările baltice, cu participarea țărilor: Danemarca, Islanda, Norvegia, Finlanda, Elveția.

3. Fondul special al businessului mic pentru deyvoltarea sectorului privat din Rusia.

4. Fondul special de influenţă tehnică a micului business.

Capitalul social autorizat iniţial al Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare se cifrează la

10 miliarde ECU (circa 12,8 miliarde de dolari).

Capitalul Statutar se împarte în acţiuni pentru plată ( de achitare) şi acţiunice sunt supuse plăţii la

cerinţă. Iniţial, suma totală a acţiunilor de plată constituia3 miliarde ECU ( circa 3,840 miliarde de

dolari), ori 30% permis capitalului subscris. Restul 70%, 7 miliarde ECU( circa 8,960 miliarde de

dolari) reprezintă în sine partea capitalului garantat, care poate fi plătit la cerere. De aceea, în

realitate, cheltuielile valutare, legate de intrarea în BERD, constituie pentru ţările - membre numai

30% din mărimea cotei.

Repartiţia cotei în capitalul Băncii este prevăzută în următoarele proporţii: 51% pentru ţările

membre ale UE, Comunitatea Europeană, Banca Europeană de Investiţii; 13,5 % pentru ţările din

Europa Centrală şi de Est; 11,3% pentru alte state europene; 24,2% pentru ţările neeuropene

( printre şările neeuropene membre ale Băncii, pe lîngă SUA, Japonia şi Canada, se numără Israel,

Egipt, Maroc, Republica Coreea, Mexic, Australia şi Noua Zeelandă). Cea mai mare parte în

capitalul Băncii îl are SUA- 10%, Germania, Franţa, Italia, Marea Britanie, Japonia – fiecare cîte

8,5%. Sursele de credit ale Băncii ( BERD) se formează din capitalul (acţiuni) propriu şi din

mijloace de împrumut.

În principiu, capitalul social iniţial se compune din acţiuni a căror contravaloare se varsă în 5

tranşe egale ( de cîte 20%) ECU-EURO, dolari sau yeni. Membrii BERD obligaţi să verse, în 5 ani,

30% din capitalul subscris.

Toate împrumuturile acordate sunt repartizate în proporţie de 40% pentru sectorul public şi 60%

pentru sectorul privat.

BERD se specializează în acordarea de împrumuturi, asistenţă pentru privatizări, fuzionări,

achizăţiişi crearea de societăţi mixte, ceea ce presupune că 60% din împrumuturile BERD vor fi

consacrate unor activităţi de tip nou, cu caracter multilateral. Toate împrumuturile se acordă numai

ţărilor din Europa Centrală şi de Est.

1.4 Banca Europeană de Investiții (BEI)

Banca Europeană de Investiţii (BEI) este o instituţie financiară a Uniunii Europene, înfiinţată în

baza Tratatului de la Roma din 25 martie 1957 şi intrată în funcţiune în 1958, cu sediul la

Luxemburg, cu scopul sprijinirii pieţei comune europene, prin finanţarea unor proiecte de reducere

a decalajelor economice dintre regiuile din spaţiul comunitar. Creată ca un compromis între Italia,

care dorea un fond pentru dezvoltarea sudului (Mezzogiorno) şi ministrul german al afacerilor

externe, care nu a văzut în noua instituţie decît ,,o altă instituţie controlată de la centru,, Banca

Europeană de Investiţii este de fapt răspunsul europenilor la supremaţia Băncii Mondiale,

dominată de americani. Banca Europeană de Investiţii este o instituţie autonomă, la care participă

toate statele membre, fiind o bancă independentă din punct de vedere juridic: nici Consiliul de

Miniştri şi nici Parlamentul European nu exerictă vreun control direct asupra ei.

Banca Europeană de Investiții (BEI) are misiunea să contribuie la dezvoltarea echilibrată şi

neîntreruptă a pieţei comune în interesul Comunităţii, apelînd la pieţele de capital şi la resursele sale

proprii. Pentru aceasta, Banca facilitează, prin acordarea de împrumuturi şi garanţii şi fără a urmări

un scop lucrativ, finanţarea proiectelor de mai jos în toate sectoarele economiei[15].

1. Proiecte care vizează dezvoltarea regiunilor mai puţin dezvoltate;

2. Proiecte care vizează modernizarea sau conversia întreprinderilor sau crearea de noi

activităţi, ca urmare a instruirii progresive a pieţei comune, care, prin natura sau amploarea

lor, nu pot fi finanţate în întregime prin diferitele mijloace existente în fiecare din statele-

membre;

3. Proiecte de interes comun pentru mai multe state-membre, care, prin amploarea sau natura

lor, nu pot fi finanţate în întregime prin diferitele mijloace existente în fiecare din statele-

membre;

Banca Europeană de Investiţii este o instituţie financiară independentă, dotată cu personalitate

juridică proprie, şia re ca membri statele-membre ale Uniunii Europene, care au subscris şi capitalul

social al Băncii.

În cadrul BEI, au fost constituite următoarele organe de conducere:

Consiliul Guvernatorilor, format din Miniştri de Finanţe ai statelor-membre, cu întîlniri

anuale.

Consiliul de administrare, alcătuit din 24 membre propuşi de statele-membre şi unul

propus de Comisia Europeană, ce lucrează cu jumătate de normă.

Comitetul de conducere cu normă întreagă, din care face parte Preşedintele băncii şic ei 7

vicepreşedinţi, numiţi de Consiliul Guvernatorilor pentru un mandat reînnoibil de 6 ani.

Toate resursele financiare ale BEI sunt obţinute de pe pieţele internaţionale de capital, unde este

cotată cu rangul maxim (AAA); cîştigurile sunt alocate, pe baze non-profit, acţiunilor de sprijinire a

statelor-membre şi a celor canditate (statele din Europa Centrală şi de Est primesc împrumuturi prin

programele PHARE şi TACIS, acţiunile Băncii Europene de Investiţii competîndu-se, în această

zonă, cu cele ale Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare); precum şi a altor state

mediteraneene, asiatice, sud-americane şi sud-africane.

În timp, Banca Europeană de Investiţii acordă împrumuturi (credite) pentru finanţarea unor

proiecte de investiţii industriale, agricole sau de infrastructură, precum şi pentru modernizarea şi

consolidarea unor sectoare şi întreprinderi strategice. BEI poate acorda împrumuturi şi în afara

Uniunii Europene, atunci cînd anumite investiţii externe prezintă interes deosebit. Pe aceste baze,

activitatea băncii s-a extins în peste 100 de state din afara Uniunii Europene. De regulă, fondurile

acordate de Banca

1.4.1 Fondul European de Investiţii (FEI)

Fondul European de Investiţii face parte din Grupul BEI, fiind organismul Uniunii Europene

specializat în operaţiuni de capital de risc şi de garantare în favoarea întreprinderilor mici şi

mijlocii. Rolul său este complementar celui al Băncii Europene de Investiţii. El are ca obiectiv să

sprijine apariţia şi dezvoltarea întreprinderii mici şi mijlocii. Intervenţiile sale se fac utilizînd

propriile resurse sau pe cele încredinţate sub un anumit mandat de BEI sau Uniunea Europeană.

Fondul European de Investiţii a fost creat în iunie 1994, avînd ca obiectiv acordarea de garanţii

pentru finanţări în domeniul reţelelor de transport europene şi susţinerea întreprinderilor mici şi

mijlocii. După 1996 el a fost autorizat să ia şi participanţii, iar din 1997 participă la Mecanismul

european pentru tehnologie. Din anul 2000, FEI a devenit divizia de investiţii de capital de risc a

Grupului Băncii Europene de Investiţii, preluînd de la aceasta portofoliul de clienţi.

Atribuţiile şi statutul Fondului European de Investiţii în cadrul Grupului BEI se bazează pe o

formă de organizare evoluată a unei astfel de instituţii. În care există o anumită specializare în

funcţie de operaţiunile desfăşurate.

Volumul şi complexitatea acestor operaţiuni au creat necesitatea individualizării gestiunii lor. Pe

de altă parte, prin definirea atribuţiilor şi relaţiilor ăn cadrul Grupului se permit iniţiative

coordonate şi complementare între BEI şi FEI. Mandatul încredinţat de Uniunea Europeană

Fondului prevede sprijinirea de către acesta a pieţei de capital europene. Într-o manieră generală,

Fondul are ca obiectiv de a juca un rol de catalizator pe lîngă fondurile de investiţii, pentru a le

dezvolta şi a le dinamiza activitatea. Acesta mai este numit şi fond de fonduri. El are în vedere

următoarele tipuri de fonduri de investiţii:

Fonduri tehnologice specializate în întreprinderi aflate în fază iniţială de dezvoltare;

Fonduri specializate în domenii industriale în domenii industriale sau tehnologice particulare

(biotehnologie, nanotehnologie etc);

Fonduri regionale, care sprijină dezvoltarea echilibrată a regiunilor europene;

Fonduri pentru fructificarea rezultatelor activităţii de cercetare-dezvoltare;

Fonduri paneuropene.

Activitatea de capital de risc a Fondului European de Investiţii a cunoscut o adevărată reformă

dimensională şi de politică de investiţii în anul 2000, cînd a preluat în întregime portofoliul de

capital de risc de la BEI (921 milioane euro). Direcţionarea fondurilor în funcţie de nevoi este mult

mai flexibilă, eliminînd rigiditatea repartiţiei fondurilor, care apare în cazul creditelor pentru

investiţii. Europa centrală şi de est beneficiază într-o măsură redusă de avantajele unui astfel de

instrument de finanţare. Ar fi benefic, dacă s-ar intensifica colaborarea dintre BEI, BERD şi

fondurile de investiţii, ceea ce ar permite realizarea unei sinergii între experienţa BEI pe pieţele de

capital, experienţa BERD pe pieţele statelor din estul şi centrul Europei şi iniţiativa şi dinamica

fondurilor private de investiţii.

În Uniunea Europeană întreprinderile mici şi mijlocii reprezintă 98% din ansamblul

întreprinderilor. Ele reprezintă, de asemenea principalul angajator din economie. Investiţiile la

nivelul acestor întreprinderi se sprijină în mare parte pe credite bancare, accesul lor pe pieţele de

capital fiind destul de limitat. Pe de altă parte, la nivelul băncilor, creditarea întreprinderilor mici şi

mijlocii este considerată din domeniu de activitate cu rentabilitate scăzută şi cu un nivel de risc

relativ ridicat. Ele nu sunt în măsură să asigure garanţii reale suficiente şi prezintă o dependenţă faţă

de conjunctura economică. Ţinînd cont de acest context, rolul FEI de a acorda garanţii băncilor şi

instituţiilor financiare care creditează întreprinderile mici şi mijlocii apare de o importanţă scăzută.

Instituţiile financiare la care FEI garantează beneficiază de mai multe avantaje:

- Fondul European de Investiţii are statut de bancă multilaterală de dezvoltare, iarîn

conformitate cu normele prudenţiale bancare comunitare, raţia de solvabilitate determinată

pentru creditele care au garanţia FEI va fi afectată la un nivel de ponderare de 20% şi nu de

100% cum ar fi pentru credite la întreprinderi mici şi mijlocii,în cazul în care nu ar exista

această garanţie;

- Garanţia astfel primită permite acestor instituţii financiare şi bănci să-şi majoreze

capacitatea de creditare şi implicit partea de piaţă şi să-şi îmbunătăţească randamentul

fondurilor proprii în sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii;

- Instituţiile financiare şi băncile reduc provizioanele pentru riscuri şi pierderile finale din

operaţiuni cu întreprinderi mici şi mijlocii;

Produsele oferite de Fondul European de Investiţii în domeniul garanţiilor se pot grupa în trei

categorii:

1. Asigurare şi reasigurare de credit – în acest caz FEI garantează un portofoliu de credite sau

de operaţiuni de leasing pentru întreprinderi mici şi mijlocii, acoperind maxim 50% din

fiecare trantacţie. Aici se încadrează şi unele operaţiuni de garantare în baza unor acorduri

cu Uniunea Europeană ce presupun garanţii date în baza capitalurilor proprii, de care

beneficiază de încasarea primei de risc de către Fond de la Comisia europeană, fără nici-o

cheltuială la beneficiar;

2. Garantarea operaţiunilor de titularizare – în cadrul acestor operaţiuni, FEI furnizează

garanţii asupra portofoliului de credite către întreprinderi mici şi mijlocii pentru a ridica

calitatea acestuia în vederea titularizării sale. El îşi asumă riscul nerambursării.

3. Operaţiuni de finanţare structurate – pe această cale se garantează finanţări ale unor

societăţi de risc către întreprinderi mici şi mijlocii.

Cea mai mare parte a garanţiilor furnizate de FEI s-a încadrat la asigurarea creditului

prin ,,mecanismul de garantare pentru întreprinderi mici şi mijlocii,, al Uniunii Europene. Acesta a

reprezentat 64% din portofoliul de garanţii al FEI, a avut ca beneficiari 87 de intermediari financiari

europeni şi a vizat peste 85.000 de întreprinderi mici şi mijlocii. Activitatea FEI în domeniul

garanţiilor beneficiază de un efect de levier direct şi de catalizator de 1:50. Se consideră că pentru

fiecare 1 milion euro afectat de Fond, întreprinderile mici şi mijlocii beneficiază de credite de 50

milioane euro, sumă pe care, în alte condiţii, creditorii nu ar fi acordat-o.

Pe termen scurt, FMI urmăreşte înainte de toate, în cadrul activităţii sale de capital de risc în zona

statelor candidate la aderare, să-şi menţină o prezenţă durabilă în regiune, căutînd posibilităţi de

investire cu echipe experimentate care au dovedit că pot duce o activitate profitabilă în regiune,

sprijinindu-se pe o reţea teriotrială dezvoltată. Din acest motiv, pentru moment activitatea FEI se

rezumă la colaborări cu societăţi de investiţii mature, ce investesc în sectoare de activitate

tradiţionale.

În perspectivă, strategia Fondului European de Investiţii urmăreşte să investească în întreprinderi

aflate într-un stadiu mai timpuriu de dezvoltare şi cu activităţi tehnologice. Aceasta îi va permite să

accentueeze rolul sau de legătură dintre fondurile de investiţii în tehnologie existente în UE şi

echipele de gestiune existente în Europa centrală şi orientală, cu scopul de a facilita transferul de

tehnologie spre est şi de a permite întreprinderilor din zona statelor candidate de a pătrunde pe piaţa

comunitară.

Este prematur, de a judeca primele investiţii ale FEI în statele candidate la aderare. Se poate totuşi

sublinia rolul pe care îl are, rol de catalizator, în calitate de investitor-cheie de prim ordin, ce

facilitează procesul de atragere de fonduri pentru diferite echipe de gestiune şi interesul pe care îl

manifestă pentru colaborarea aceste echipe, cele mai profesioniste pe fiecare zonă de activitate.

1.5 Acordarea creditelor statelor candidate la UE

Strategia Băncii Europeană de Investiţii privind acordarea de credite către ţările candidate la UE

se bazează pe următoarele elemente de acţiune:

1. Coordonarea activităţii sale în această zonă cu cea a Uniunii Europene, atît în plan

general cît şi pe proiecte specifice. Această coordonare are la bază cooperarea existentă între

BEI şi Comisia Uniunii Europene privind finanţarea politicilor acesteia din urmă în zona

ţărilor candidate. O altă direcţie comunitară de colaborare priveşte relaţia BEI cu programul

Phare. Parteneriatul dintre Banca Europeană de Investiţii şi programul Phare are deja peste

10 ani, fără ca aceasta să beneficieze de fonduri în acest sens de la Uniunea Europeană. În

ultimul timp, cooperarea a prins greutate în cadrul ISPA. Prioritatea acordată sectoarelor de

transporturi şi de mediu convine băncii şi se înscrie perfect în cîmpul său de activitate. Se

urmăreşte în acest sens o abordare coordonată între intrarea ţărilor candidate şi punerea la

dispoziţie a resurselor din Fondul de coeziune. O astfel de coordonare este cu atît mai

necesară cu cît se estimează că costurile aderării la Uniunea Europeană suportate de Fond

vor fi mai mari decît au fost prevăzute;

2. Cooperarea cu Banca Europeană de Reconstrucție și Dezvoltare este atît de natură

instituțională cît și operațională. Nu trebuie uitat că BEI este membru fondator la BERD. În

plus, în cazul țărilor candidate, cîmpul de acțiune al băncilor se suprapune mai mult decît în

cazul oricăror alte țări. Suma totală a investițiilor care au făcut obiectul unei astfel de

cofinanțări este în jur de 5 miliarde euro, repartizați într-un evantai larg de sectoare. Un

aspect important în această colaborare este dat de mutarea centrului de greutate al finanțării

către BEI pe măsură ce statele candidate avansează în efortul lor de a se alătura UE. De

asemenea, au loc mutații și în sfera montajelor finanțate și al nevoilor de finanțare

satisfăcute. În ultimul timp, BERD a înregistrat o reorientare a operațiunilor sale de la țări

avansate în tranzicție spre Rusia și țări din spațiul ex-sovietic;

3. Cooperarea cu Banca Mondială și cu instituțiile financiare internaționale. În ultimii ani,

rolul instituțiilor de la Bretton Woods s-a diminuat sensibil, orientîndu-se spre finanțarea

anumitor sectoare, iar la nivel regional spre statele rămase în urmă, state cu aspirații

comunitare mai reduse. În aceste condiții, colaborarea dintre cele două instituții privind

țările candidate a scăzut în intensitate. Sunt vizate mai mult proiecte de infrastructură și din

domeniul energiei. Cooperarea cu alte instituții financiare internaționale, exceptînd BERD,

se face în măsura în care aceste instituții, regionale de cele mai multe ori, au interese

finanțabile în zona statelor candidate, în realitate acete interese apar mai greu în zone de

activitate pentru care au fost create. Poate cea mai strînsă colaborare s-a realizat cu Banca

Nordică de Investiții, în special în statele baltice;

4. Cooperarea cu bănci comerciale. Ținînd cont de lunga experiență pe care BEI o are cu

privire la cooperarea cu băncile comerciale din UE, nu a fost o problemă în a extinde această

experiență și în spațiul statelor candidate. Cum era de așteptat, ținînd cont de creșterea

inițiativei private în regiune și de reticența manifestată tot mai desde guvernare în a acorda

garanții băncilor sau întreprinderilor locale de servicii publice, participarea băncilor

comerciale la proiecte finanțate de BEI este din ce în ce mai frecventă. Ea îmbracă mai

multe forme: cofinanțare, intermediere financiară, furnizarea de garanții, operațiuni de

acoperire. Sunt peste 30 de bănci locale în statele candidate, care cooperează cu BEI în sfera

creditelor globale și alte 50 care oferă garanții pentru creditele sale;

5. Condițiile de creditare pentru proiecte în statele candidate vizează în primul rînd

soliditatea economico-financiară a proiectului. Un proiect trebuie să fie viabil din punct de

vedere economic, sănătos financiar și eficient tehnic. El trebuie, de asemenea, să răspundă

condițiilor de mediu cerute de bancă. La finanțare sunt luate în calcul și elemente care nu

țin neaparat de debitor. De exemplu, dacă există întîrzieri în aplicarea unor reforme

strcuturale, care să împiedice dezvoltarea în condiții concurențiale ale proiectului. În acest

caz Banca poate refuza finanțarea sau, dacă aceasta este în curs, ea poate să o întrerupă. În

linii mari, se poate constata că politicile de creditare urmărite de Bancă în aceste țări se

apropie tot mai mult de cele aplicate în spațiul comunitar, iar creditele încep șă fie asimilate

celor din UE;

6. Atragerea de resurse în monede naționale ale statelor din Europa centrală și orientală.

Una din direcțiile urmărite de Bancă pentru susținerea integrării statelor candidate este

dezvoltarea noilor piețe de capital apărute îna ceste state. Prin dimensiunea sa și prin

amploarea activității Banca poate contribui în mare măsură la dezvoltarea, la creșterea și

diversificarea structurilor actuale ale piețelor, ducîndu-le la nivelul structurilor existente în

Uniunea Europeană. În acest sens, BEI și-a întărit prezenta pe aceste piețe, lansînd eminiuni

obligatare în monedele statelor candidate. Prin astfel de acțiuni și luînd în considerare și

faptul că emisiunile BEI au beneficiat de un rating excepțional se promovează monedele

naționale pe piețe internaționale și, de asemenea, se mobilizează economii internaționale

către piețele emergente din zonă. Un astfel de rol a fost jucat de BEI și în cazul piețelor de

capital din Spania, Portugalia sau Grecia. O altă direcție în care se acționează în acest sens

este aceea a scadențelor împrumuturilor. Banca are o tendință de prelungire a scadențelor

împrumuturilor în monede est-europene în scopul de a încuraja oportunitățile de împrumut

pe termen lung. Principalele beneficiare ale unor astfel de acțiuni au fost, pînă în prezent,

statele mai avansate în reforma economică și pe calea integrării. Astfel, cele mai importante

emisiuni au fost realizate în coroane cehe, zloți polonezi, coroane estoniene, forinți ungurești.

7. Alte aspecte privind creditarea statelor candidate. La integrarea în Uniunea Europeană. Dat

fiind faptul că BEI joacă un rol complementar în raport cu alte surse de finanțare, un raspuns

favorabil din partea BEI la cererile de susținere a unor proiecte depinde nu numai de

clasificarea proiectului ca fiind compatibil cu politica sa de creditare dar și de măsura în care

există posibilități de finanțare diferite sau complementare pentru acel proiect. În cazul țărilor

sau sectoarelor în care este imposibil accesul la alte surse de finanțare pe termen mediu sau

lung, finanțările BEI acoperă, în general, investițiile în infrastructură publică. În statele

candidate mai avansate din punct de vedere economic, se consideră o afacere mai mult

echilibrată a fondurilor BEI între toate sectoarele economiei. De aseemenea, acest echilibru

se menține și în cazul proiectelor din sectorul public sau privat.

În cazul statelor din Europa centrală și de est, interesul de finanțare al Băncii Europene de

Investiții ține în primul rînd de posibilitatea ca aceste state să se alăture celor din Uniunea

Europeană. În acest scop, țările candidate la aderare trec printr-un proces de negociere a condițiilor

pe care trebuie să le îndeplinească pentru a fi acceptate în spațiul comunitar. Negocierile vizează în

primul rînd adoptarea de către statele candidate a aquis-ului comunitar din diferitele domenii ale

vieții politice, economice, sociale și de asemenea, compatibilizarea economiilor acestor state cu cele

din spațiul UE.