PARLAMENTUL EUROPEAN

Profesor coordonator: Şef lucrări Smedescu Dragoş Ion

Student: Pavel AlexandraAn IIIGrupa: 8315

Parlamentul Europen (P.E.): • este o instituţie (nu un organ) care poate adopta acte normative cu caracter

obligatoriu.• a luat fiinta: în 1952, ca Adunare Comună a Comunității Europene a Cărbunelui și

Oțelului; în 1962, sub denumirea de Parlamentul European; primele alegeri directe au avut loc în 1979.

• este o putere legislativă a Uniunii Europene, aleasă prin scrutin direct odată la cinci ani.

• împreună cu Consiliul Uniunii Europene și cu Comisia Europeană, exercită puterea legislativă a UE (Comisia exercitand insa numai atribute referitoare la initiativa legislativa).

• a fost descrisă (chiar de eurodeputați) ca fiind una dintre cele mai puternice institutii legislative din lume.

• este compus din 751 de membrii, care reprezintă al doilea cel mai mare electorat democratic în lume (375 milioane de votanți eligibili în 2009).

• are trei sedii oficiale – Bruxelles (Belgia), Luxemburg și Strasbourg (Franța). Luxemburg este sediul birourilor administrative („Secretariatul General”). Reuniunile întregului Parlament („sesiunile plenare”) au loc la Strasbourg și la Bruxelles. Reuniunile comisiilor au loc la Bruxelles.

• președintele Parlamentului European este Martin Schulz, ales în ianuarie 2012, reales în 1 iunie 2014, când au avut loc ultimele alegeri.

• începând cu anul 1979 este ales direct, o dată la 5 ani, prin alegeri generale, libere și secrete. Însă, prezența la vot pentru alegerile Uniunii Europene a scăzut la fiecare alegere consecutiva din acel an, și au fost sub 50% din 1999. Prezența la vot în 2009 a fost de 43% din totalul votanților europeni, variind de la 90% în Luxemburg și Belgia (unde este folosit votul obligatoriu) până la 20% în Slovacia; în 18 din 27 de state membre (în 2009) a fost de sub 50%.

Istoric. Evoluţie• Între 10-13 septembrie 1950, în cadrul CECO (Comunitatea Europeană a Cărbunelui și

Oțelului) a avut loc prima ședință a unei Adunări Parlamentare, alcătuită din 78 membri ai parlamentelor naționale. Adunarea nu avea, în mare, decât rol consultativ, însă avea posibilitatea de a constrânge Înalta Autoritate a CECO să demisioneze, prin neacordarea votului de încredere.

• În 1957, odată cu Tratatele de la Roma, se înființează Comunitatea Economică Europeană (CEE) și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (EURATOM). Adunarea Generală, alcătuită acum din 142 deputați, răspundea de toate cele 3 comunități. Fără a beneficia de noi competențe, adunarea își schimbă totuși denumirea în Parlamentul European.

• În 1971 CE are un buget propriu, la elaborarea și adoptarea căruia participă și Adunarea.

• În 1979 au loc pentru prima dată alegeri directe pentru Parlamentul European. • În 1986 se semnează Actul Unic European. În aceste tratate se folosește pentru prima

dată noțiunea de „Parlament European”, ale cărui drepturi sunt extinse și în procesul legislativ general. Conform Tratatului de la Maastricht parlamentul poate respinge un proiect de lege și fără acordul Consiliului de Miniștri și poate înființa comisii de investigație.

Preşedintele

• Președintele este ales pentru o perioadă de doi ani și jumătate, adică jumătate din legislatura parlamentară. Acesta reprezintă Parlamentul în relațiile externe și cu celelalte instituții ale UE.

• Președintele supraveghează activitatea Parlamentului și a organismelor sale constitutive, precum și dezbaterile în plen, și se asigură că Regulamentul de procedură al Parlamentului este respectat.

• În deschiderea fiecărei reuniuni a Consiliului European, Președintele Parlamentului European prezintă punctul de vedere și preocupările instituției referitoare la punctele înscrise pe ordinea de zi și la alte subiecte.

• În urma adoptării de către Parlament a bugetului Uniunii Europene, Președintele îl semnează, acesta devenind astfel operațional. Președintele PE semnează, alături de Președintele Consiliului, toate actele legislative adoptate prin procedura legislativă ordinară.

Organizare

Deputaţi

• Parlamentul European este alcătuit din 751 de deputați aleși în cele 28 de state membre ale Uniunii Europene extinse. Din 1979, deputații sunt aleși prin vot universal direct pentru o perioadă de cinci ani.

• Fiecare stat membru poate decide forma pe care o vor lua alegerile pe teritoriul său, dar trebuie să garanteze egalitatea de gen și votul secret. Alegerile UE asigură reprezentarea proporțională.

• Locurile în Parlament sunt alocate în funcție de populația fiecărui stat membru. Puțin mai mult de o treime dintre deputații din PE sunt femei. Deputații din PE sunt grupați în funcție de afinitățile politice și nu de naționalitate.

Grupuri politice

• Deputații se constituie în grupuri politice; aceștia nu se grupează în funcție de naționalitate, ci în funcție de afinitățile lor politice. În prezent, există 8 grupuri politice în cadrul Parlamentului European. 

• Numărul minim de deputați necesar pentru a constitui un grup politic este de 25. Cel puțin o pătrime din statele membre trebuie să fie reprezentate în cadrul grupului. Un deputat poate aparține unui singur grup politic.

• Unii deputați nu fac parte din niciun grup politic, ei fiind, în acest caz, deputați neafiliați.

• Fiecare grup politic își asigură organizarea internă, prin desemnarea unui președinte (sau a doi copreședinți, în cazul anumitor grupuri), a unui birou și a unui secretariat.

• Distribuția locurilor deputaților în hemiciclu se face în funcție de apartenența politică, de la stânga la dreapta, cu acordul președinților de grup.

• Înaintea fiecărui vot din cadrul ședințelor plenare, grupurile politice examinează rapoartele elaborate de comisiile parlamentare și depun amendamente.

• Grupul politic adoptă o poziție în urma consultărilor din cadrul său. Niciunui membru nu i se poate impune o anumită variantă de vot.

Comisii

• În vederea pregătirii ședințelor plenare ale Parlamentului, deputații se constituie în comisii permanente specializate pe anumite domenii. Există 20 de comisii parlamentare. O comisie este alcătuită din 25 până la 71 de deputați și are un președinte, un birou și un secretariat. Componența politică a comisiilor o reflectă pe cea a ședinței plenare.

• În cadrul comisiilor parlamentare, deputații elaborează, modifică și adoptă propuneri legislative și rapoarte din proprie inițiativă. Deputații examinează propunerile Comisiei și ale Consiliului și, dacă este cazul, întocmesc rapoarte care sunt prezentate în cadrul ședințelor plenare.

• Parlamentul poate crea, de asemenea, comisii temporare privind anumite subiecte și comisii de anchetă pentru a investiga cazurile de încălcare a dreptului Uniunii sau de aplicare deficitară a acestuia.

Delegaţii

• Delegațiile Parlamentului European întrețin relații și organizează schimburi de informații cu parlamentele țărilor terțe. Prin delegațiile sale, Parlamentul European contribuie la reprezentarea Uniunii Europene pe plan extern și la promovarea, în țările terțe, a valorilor care stau la baza Uniunii Europene, și anume principiile libertății și democrației, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și statul de drept.

• Se pot diferenția mai multe tipuri de delegații: la comisiile parlamentare comune, la comisiile parlamentare de cooperare, alte delegații interparlamentare și delegații la adunările parlamentare multilaterale.

Organisme politice În Parlamentul European există diverse organisme politice responsabile de organizarea activității și a planificării legislative a Parlamentului, precum și de chestiunile administrative, financiare, de personal și de organizare:

• Conferinţa preşedinţilor• Biroul• Colegiul chestorilor• Conferinţa preşedinţilor de comisie• Conferinţa preşedinţilor de delegaţie

Intergrupuri

• Intergrupurile pot fi formate de deputați din oricare grup politic sau comisie, în scopul unor schimburi informale de opinii cu privire la anumite teme și al promovării contactului între deputați și societatea civilă.

• Intergrupurile nu sunt organe parlamentare și, ca atare, nu exprimă opiniile Parlamentului.

• Intergrupurile sunt reglementate de normele interne adoptate de Conferința Președinților la 16 decembrie 1999 (ultima actualizare: 11 septembrie 2014), care stabilesc condițiile în care pot fi create intergrupurile la începutul fiecărei legislaturi parlamentare.

• Președinții intergrupurilor trebuie să declare orice sprijin pe care în primesc, în bani sau în natură, conform acelorași criterii care se aplică și deputaților în mod individual. Declarațiile trebuie actualizate anual și sunt înscrise într-un registru public ținut de chestori.

Ce face Parlamentul European? Parlamentul are trei roluri principale: Rol legislativ• Adoptă legislația UE, împreună cu Consiliul UE, pe baza propunerilor Comisiei Europene.• Ia decizii cu privire la acordurile internaționale.• Ia decizii cu privire la extinderea UE.• Revizuiește programul de lucru al Comisiei și îi cere să propună acte legislative.

Rol de control• Exercită control democratic asupra tuturor instituțiilor UE.• Alege președintele Comisiei și aprobă colegiul comisarilor în ansamblu. Poate recurge la o

moțiune de cenzură, obligând Comisia să demisioneze.• Acordă descărcarea de gestiune, adică aprobă modul în care s-a cheltuit bugetul UE.• Analizează petițiile cetățenilor și formează comisii de anchetă.• Discută politicile monetare cu Banca Centrală Europeană.• Adresează interpelări Comisiei și Consiliului.• Participă la misiuni de observare a alegerilor.  Rol bugetar• Stabilește bugetul UE, împreună cu Consiliul.• Aprobă bugetul pe termen lung al UE („cadrul financiar multianual”).

Cum lucrează Parlamentul?

Activitatea Parlamentului se împarte în două etape principale:

Comisiile pregătesc legislația. Parlamentul numără 20 de comisii și 2 subcomisii, fiecare ocupându-se de un anumit domeniu politic. Comisiile examinează propunerile legislative, iar deputații și grupurile politice pot propune modificarea sau respingerea unui act legislativ. Aceste aspecte sunt discutate și în cadrul grupurilor politice.

Ședințele plenare au ca scop adoptarea legislației.Deputații se reunesc în plen pentru votul final pe marginea legislației și a amendamentelor propuse. În general, ședințele plenare de desfășoară la Strasbourg, patru zile pe lună, dar se pot organiza și sesiuni suplimentare la Bruxelles.

Cadrul legal

In ceea ce priveste reglementarea acestei insitutii fundamentale a Uniunii Europene, cadrul legal se regaseste in doua tratate. Aceste doua acte internationale sunt dupa cum urmeaza: Tratatul privind Uniunea Europeana si Tratatul privind Functionarea Uniunii Europene. Aceste doua tratate au fost semnate la data de 13 decembrie 2007 , intrand in vigoare la data de 1 decembrie 2009. Astfel in Tratatul Uniunii Europene aceasta institutie beneficiaza de o consacrare legala in cadrul articolelor 13, 14, 16. Cat despre reglementarea acesteia din cadrul Tratatului privind Functionarea Uniunii Europene consacrarea legala se regaseste in cadrul articolelor 223-229.

ObiectiveObiectivele acestei institutii au legatura cu reglementarea domeniilor de importanta economica si politica pentru statele membre ale Uniunii Europene. Prin procedurile legislative derulate alaturi de Consiliul Uniunii Europene se are in vedere stabilirea unui cadru legal stabil si eficient in diferite sectoare ale economiei pentru a se asigura conditii egale pentru statele membre. Astfel din coroborarea articolelor 21 din Tratatul privind Uniunea Europeana si 40 din Tratatul privind Functionarea Uniunii Europene se desprinde urmatorul ansamblu de obiective, dintre care enumeram urmatoarele:

a) încurajarea integrării tuturor țărilor în economia mondială, inclusiv prin eliminarea treptată a barierelor în calea comerțului internațional;

b) participarea la elaborarea unor măsuri internaționale pentru conservarea și îmbunătățirea calității mediului și gestionarea durabilă a resurselor naturale mondiale, în vederea asigurării unei dezvoltări durabile;

c) creșterea productivității agriculturii prin promovarea progresului tehnic, prin asigurarea dezvoltării raționale a producției agricole, precum și prin utilizarea optimă a factorilor de producție și, în special, a forței de muncă;

d) asigurarea în acest fel a unui nivel de trai echitabil pentru populația agricolă, în special prin majorarea venitului individual al lucrătorilor din agricultură.

Argumente pro/contra

1. Un prim argument pro ce reiese din analiza institutiei Parlamentului consta in acel fapt conform caruia activitatea de reglementare a diverselor domenii din competenta sa are un efect benefic de armonizare a legislatiei la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene. Astfel un set comun de standarde este impus la nivelul comunitatii europene, facilitand astfel relatiile de ordin economic ce se desfasoara in cadrul Uniunii.

2. Un alt argument pro consta in acel fapt conform caruia Parlamentul asigura o reprezentare a tuturor statelor membre ale Uniunii Europene, astfel interesele fiecarui stat sunt reprezentate intr-o maniera egala, activitatea de reglementarea avand in principiu un caracter benefic pentru toate statele membre.

3. In egala masura insa, activitatea de reglementare care este specifica Parlamentului nu este de natura sa se adapte conditiilor social-economice-politice specifice fiecarui stat. Un set de reguli comun tuturor statelor, desi poate avea un efect benefic pentru statele dezvoltate, statele in curs de dezvoltare pot intampina dificultati majore in ceea ce priveste ridicarea la standardele impuse. Astfel imprejurarile din anumite state sunt incompatibile cu cadrul legal impus tuturor membrilor Uniunii Europene si prin urmare exista posibilitatea unor dezechilibre ce indeparteaza Uniunea de la scopurile sale de integrare economica.

4. Un alt argument contra este relevat de institutia Ombudsmanului (a mediatorului european) . Aceasta autoritate aleasa de catre Parlament , in ciuda functiilor deosebit de importante indeplinite (analiza erorilor de procedura , anchetarea incalcarilor drepturilor omului si a lipsei de transparenta in activitatea Institutiilor europene) , nu beneficiaza de destule organe in subordine , care sa-l sprijine in activitatea sa. Astfel datorita lipsei unor organe complementare , Ombudsmanul se gaaseste in imposibilitatea de a acoperi intreaga sfera de atributii care ii sunt conferite , prin urmare eficienta sa scazand si in consecinta diminuandu-se si calitatea controlului exercitat asupra activitatii Institutiilor referitoare la anchetarea incalcarilor drepturilor omului , lipsei de transparenta etc.

Concluzii• In concluzie, o privire de ansamblu asupra acestei institutii a Uniunii Europene releva

o serie de aspecte dupa cum urmeaza.

• Parlamentul Uniunii Europene este o institutie ce a cunoscut o evolutie indelungata, incepand in anul 1952, detinand o autoritate colegislativa atat in timpul Comunitatilor Europene cat si in timpul Uniunii Europene, in prezent ocupand nu numai un rol deosebit in structura Uniunii Europene, dar si un rol important in armonizarea si dezvoltarea conditiilor economico-politico-sociale la nivelul statelor membre europene.

• Aceasta institutie cunoaste o organizare complexa, fiind de asemenea si singurul exemplu de democratie supranationala datorita a doua elemente: caracterul public al dezbaterilor precum si alegerea sa prin vot universal direct secret si liber.

• In final se observa influenta benefica incontestabila pe care a avut-o aceasta institutie asupra relatiilor de ordin international de la nivelul continentului european prin intermediul activitatii sale colegislative (alaturi de Consiliu) dar si prin intermediul structurii sale descrise anterior datorita reprezentarii intereselor fiecarui stat membru in cadrul Parlamentului.

Bibliografie

• http://europa.eu/index_ro.htm;

• Augustin Fuerea, „Manualul Uniunii Europene”, Ed. a 5-a, rev. si adaug. dupa Tratatul de la Lisabona (2007/ 2009), Bucuresti, Editura Universul Juridic, 2011;

• Mihaela Augustina Dumitrascu, „Dreptul Uniunii Europene si specificitatea acestuia”, Editura Universul Juridic, 2012.