PARCUL NAȚIONAL DOMOGLED -VALEA CERNEIdomogled-cerna.ro/pm.pdf · condiţiile economice, sociale...

1

PLAN DE MANAGEMENT

PARCUL NAȚIONAL DOMOGLED -VALEA CERNEI

2

CUPRINS

CAPITOLUL 1 ............................................................................................................................... 5

INTRODUCERE ŞI CONTEXT .................................................................................................. 5

1.1. Scurtă descriere a planului de management .............................................................................. 5

1. 2. Scurtă descriere a ariei naturale protejate ................................................................................ 6

1. 3. Cadrul legal referitor la aria naturală protejată şi la elaborarea planului de management ...... 8

1. 4. Procesul de elaborare a planului de management .................................................................. 12

1. 5. Istoricul revizuirilor şi modificărilor planului de management ............................................. 14

1. 6. Procedura de modificare şi actualizare a planului de management ....................................... 14

1. 7. Procedura de implementare a planului de management ........................................................ 15

CAPITOLUL 2 ............................................................................................................................. 17

DESCRIEREA ARIEI NATURALE PROTEJATE ................................................................ 17

2. 1. Informaţii generale ................................................................................................................. 17

2. 1. 1. Limitele ariei naturale protejate ......................................................................................... 18

2. 1. 2. Zonarea internă a ariei naturale protejate........................................................................... 20

2. 1. 3. Suprapuneri cu alte arii naturale protejate ......................................................................... 29

2. 2. Mediul Abiotic ....................................................................................................................... 30

2. 2. 1. Geologie ............................................................................................................................. 30

2. 2. 2. Relief .................................................................................................................................. 38

2. 2. 3. Hidrografie si hidrogeologie .............................................................................................. 60

2. 2. 4. Clima .................................................................................................................................. 64

2. 2. 5. Soluri .................................................................................................................................. 68

2. 2. 6. Elemente de interes conservativ de tip abiotic ................................................................... 77

2. 3. Mediul Biotic ......................................................................................................................... 79

2. 3. 1. Habitate de interes comunitar ............................................................................................ 79

2. 3. 2. Specii de floră şi faună de interes comunitar ..................................................................... 97

2.3.2.1. Plante................................................................................................................................. 97

2. 3. 2. 2. Nevertebrate ................................................................................................................. 103

2. 3.2.3. Peşti ................................................................................................................................ 107

2. 3. 2. 4. Amfibieni şi reptile ...................................................................................................... 108

2.3.2.5. Păsări ............................................................................................................................... 109

2. 3. 2. 6. Mamifere ...................................................................................................................... 112

2. 3. 2. 7. Chiroptere .................................................................................................................... 116

3

2.4. Informatii socio-economice şi culturale................................................................................ 119

2. 4. 1. Comunităţile locale si factorii interesaţi .......................................................................... 119

2.4.2. Caracterizarea unităţilor administrativ-teritoriale .............................................................. 128

2. 4. 3. Utilizarea terenului........................................................................................................... 135

2. 4. 4. Situatia juridica a terenurilor ........................................................................................... 137

2. 4. 5. Patrimoniul cultural ......................................................................................................... 138

2.4.6. Elemente de infrastructură ................................................................................................ 141

2. 4. 7. Aspecte privind valorificarea turistică în cadrul ariei protejate ....................................... 144

CAPITOLUL 3 ........................................................................................................................... 153

EVALUAREA STĂRII DE CONSERVARE A SPECIILOR ŞI HABITATELOR ........... 153

3. 1. Activităţi cu potenţial impact (presiuni şi ameninţări) ........................................................ 153

3. 2. Evaluarea stării de conservare a habitatelor de interes comunitar ....................................... 168

3.3. Evaluarea stării de conservare a speciilor de interes comunitar .................................... 174

3.3.1. Plante.................................................................................................................................. 174

3.3.2. Nevertebrate ....................................................................................................................... 174

3.3.1. Peşti ............................................................................................................................... 176

3.3.2. Amfibieni şi reptile........................................................................................................ 177

3.3.3. Păsări ............................................................................................................................. 177

3.3.4. Mamifere ....................................................................................................................... 180

3.3.5. Chiroptere ...................................................................................................................... 181

3.4. Măsuri propuse pentru conservarea speciilor şi habitatelor .......................................... 182

3.4.1. Măsuri propuse pentru conservarea habitatelor de interes comunitar ........................... 182

3.4.2. Măsuri propuse pentru conservarea speciilor de interes comunitar .............................. 195

CAPITOLUL 4 ........................................................................................................................... 207

SCOPUL ȘI OBIECTiVELE PLANULUI DE MANAGEMENT ........................................ 207

4.1. Obiective generale și specifice ...................................................................................... 207

4.1.1. Obiective generale ......................................................................................................... 207

4.1.2. Obiective specifice ............................................................................................................. 207

CAPITOLUL 5 ........................................................................................................................... 210

PLANUL DE ACȚIUNI ............................................................................................................ 210

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA ............................................................................................... 227

ANEXE........................................................................................................................................ 240

4

ABREVIERI

APNDVC – Administrația Parcului Național Domogled-Valea Cernei

CC – Consiliu Consultativ

CȘ – Consiliu Științific

DS – Direcția Silvica

ITRSV - Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare

ONG - Organizatie non-guvernamentală

OS – Ocol Silvic

PNDVC – Parcul Național Domogled-Valea Cernei

SCI - Sit de Interes Comunitar

SPA – Arie de Protecție Specială Avifaunistică

ZCD – zonă de conservare durabilă

ZDD – zonă de dezvoltare durabilă

ZPI – zonă de protecție integrală

ZPS – zonă de protecție strictă

5

CAPITOLUL 1

INTRODUCERE ŞI CONTEXT

1.1. Scurtă descriere a planului de management

Realizarea planului de management al Parcului Național Domogled-Valea Cernei și al siturilor

Natura 2000 ROSCI0069 Domogled –Valea Cernei și ROSPA0035 Domogled – Valea Cernei

reprezintă obiectul contractului de servicii Servicii de realizare studii și elaborare Plan de Management

al ariei protejate Domogled-Valea Cernei din cadrul proiectului Managementul conservării

biodiversității în Parcul Naţional Domogled - Valea Cernei, ca sit Natura 2000, fiind necesară, astfel,

elaborarea tuturor studiilor care stau la baza întocmirii prezentului plan de management şi al cărui

obiectiv principal aprobarea Planului de Management al Parcului Național Domogled-Valea Cernei și al

siturilor Natura 2000 ROSCI0069 Domogled –Valea Cernei și ROSPA0035 Domogled – Valea Cernei.

În conformitate cu directivele UE și legislația natională, informațiile regăsite în studiile efectuate pentru

cunoașterea detaliată a tuturor aspectelor legate de habitatele și speciile țintă ale ariilor protejate vizate

de proiect, vor sta la baza elaborării planului de management și a măsurilor de conservare necesare

menținerii unei stări de conservare favorabilă.

Planul de management reprezintă documentul oficial al unui proces de management continuu,

capabil să asigure gospodărirea eficientă şi adaptativă a ariilor naturale protejate pentru care a fost

elaborat. Componența planului de management conține documentul propriu-zis, anexe și hărți.

Obligativitatea elaborării planului de management, conform OUG 57/2007 actualizată prin

L49/2011, îi aparține administratorului. Planurile de management şi regulamentele ariilor naturale

protejate care au structuri de administrare special constituite se elaborează de către administratorii

acestora, prin consultarea consiliilor consultative de administrare, se avizează de către consiliile

ştiinţifice şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunereaautorităţii publice centrale pentru

protecţia mediului şi pădurilor.

În situaţia în care planurile de management sunt elaborate în cadrul unor proiecte cu finanţare

naţională sau europeană, acestea pot fi elaborate şi de către alte entităţi și însuşite de către

administratori. Prezentul plan de management a fost elaborat de către SC EPMC Consulting SRL în

6

baza contractului Servicii de realizare studii și elaborare Plan de Management al ariei protejate

Domogled-Valea Cernei.

Măsurile prevăzute în prezentul plan de management au ca scop asigurarea unui statut favorabil

și durabil de conservare pentru speciile și habitatele de interes comunitar prezente în sit și țin cont de

condiţiile economice, sociale şi culturale ale comunităţilor locale din proximitatea Parcului Național

Domogled-Valea Cernei, precum şi de particularităţile regionale şi locale ale zonei, prioritate având însă

obiectivele de conservare ce au stat la baza desemnării ariei protejate (habitatele și speciile de interes

comunitar prezente în parc şi în cele două situri).

În ceea ce privește respectarea planului de management şi a regulamentului, acestea sunt

obligatorii pentru administratorii ariilor naturale protejate, pentru autorităţile care reglementează

activităţi pe teritoriul ariilor naturale protejate, precum şi pentru persoanele fizice şi juridice care deţin

sau care administrează terenuri şi alte bunuri sau care desfăşoară activităţi în perimetrul şi în vecinătatea

ariei naturale protejate, în cazul de față al Parcului Național Domogled-Valea Cernei.

Perioada de implementare a prezentului plan de management este de 5 ani de la aprobarea

acestuia, modul în care urmează a se interveni în implementarea acestuia fiind unul participativ, toți

factorii interesați se vor exprima cu privire la implementare. Totodată managementul integrat va asigura

corelarea tuturor activităţilor care vor avea loc pe suprafata Parcului Național Domogled-Valea Cernei,

fiind asigurată în acest mod acuratețea și eficiența necesare în luarea deciziilor cu privire la aria

protejată vizată.

1. 2. Scurtă descriere a ariei naturale protejate

Înființat în anul 1990, având administrația proprie începând cu anul 2003, Parcul Național

Domogled-Valea Cernei este delimitat din punct de vedere geografic urmărind cumpăna de ape a

bazinului Cernei, de la obârșie până la confluența cu râul Belareca, cuprinzând masivul Godeanu și

Munții Cernei pe versantul drept și Munții Vâlcan și Mehedinți pe versantul stâng.

Având o suprafață de 61.211 ha, parcul național se întinde pe teritoriul a trei județe: Jud. Caraș-

Severin - 23. 185 ha, Jud. Mehedinți ocupând suprafața - 8.220 ha și Jud. Gorj - 29. 806 ha.

Parcul Național Domogled-Valea Cernei are statut de protecție atât la nivel național cât și la

nivel comunitar:

La nivel național

7

Parcul Național Domogled-Valea Cernei, instituit prin Ordinul Ministrului Mediului 7/1990,

Legea 5/2000 privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Național, Secțiunea a III-a – Zone

protejate, HG 230/2003 privind delimitarea rezervațiilor biosferei, parcurilor naționale și parcurilor

naturale și constituirea administrațiilor acestora.

În interiorul parcului se delimitează un număr de 11 rezervații naturale având categoria IV

IUCN, desemnate astfel prin Legea 5/06. 03. 2000 privind aprobarea Planului de amenajare a

teritoriului național - Secțiunea a III-a Zone Protejate.

Tabel 1. Rezervaţii naturale în interiorul Parcului

Nr.

Crt Denumire Localizare Suprafața(ha) Județ

1. Rezervația Domogled Orașul Băile Herculane 2382,8 Caras-Severin

2. Coronini-Bedina Orașul Băile

Herculane, Comuna

Mehadia

3864,8

Caras-Severin

3. Iauna-Craiova Comunele Cornereva și

Mehadia 1545,1

Caras-Severin

4. Belareca Comunele Cornereva și

Mehadia 1665,7

Caras-Severin

5. Peștera lui Ion Bârzoni Comuna Cornereva 0,1 Caras-Severin

6. Vârful lui Stan Comuna Isverna 120,0 Mehedinti

7. Valea Țesna Comuna Balta 160,0 Mehedinti

8. Piatra Cloșanilor

(inclusiv peşterile Cloşani

şi Cioaca cu Brebenei)

Comuna Padeș, satul

Cloșani 1730,0

Gorj

9. Ciucevele Cernei Comuna Padeș, satul

Cerna-Sat 1166,0

Gorj

10. Peștera Martel Comuna Padeș 2,0 Gorj

11. Cheile Corcoaiei Comuna Padeș, satul

Cerna-Sat 34,0

Gorj

La nivel comunitar

Sit Natura 2000 Domogled-Valea Cernei, cod ROSCI0069Domogled –Valea Cernei, instituit

prin Ordinul 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță

comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice Natura 2000 în România, cu completările și

modificările ulterioare.

Arie de protecție specială avifaunistică, cod ROSPA0035Domogled – Valea Cernei, instituită

prin Hotărârea 1248/2007 privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică, ca parte

8

integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, cu completările și modificările

ulterioare.

Parcul național şi siturile Natura 2000 cu care acesta se suprapune sunt în administrarea R. N. P.

Romsilva - Administrația Parcului Național Domogled-Valea Cernei R. A.

În ceea ce privește tipul de administrare al fondului forestier, se disting următoarele tipuri de

fond forestier:

Fond forestier proprietate de stat administrat de cele 5 ocoale silvice de pe raza Parcului: O.S.

Mehadia și O.S. Băile Herculane – D.S. Caraș-Severin, O.S. Baia de Aramă și O.S. Tarnița – DS

Mehedinți și O.S. Padeș – D.S. Gorj.

Fond Forestier proprietate privată, provenit din pădurile retrocedate de Legea 18/1991 și Legea

1/2000cu modificarile si completarile ulterioare administrat de structuri silvice autorizate.

1. 3. Cadrul legal referitor la aria naturală protejată şi la elaborarea planului de

management

Preocupările manifestate la nivel european și național în domeniul protejării mediului

înconjurător și a conservării biodiversității reprezintă fundamentul elaborării prezentului plan de

management ale cărui direcții principale sunt trasate prin intermediul următoarelor acte normative

relevante:

Decretul nr. 187 de acceptare a Convenţiei privind protecţia patrimoniului mondial, cultural şi

natural, adoptată de Conferinţa generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă

şi Cultură la 16 noiembrie 1972, MO nr. 46 din 31/03/1990;

Legea nr. 5 pentru ratificarea Convenţiei asupra zonelor umede de importanţă internaţională, în

special ca habitat al păsărilor acvatice, încheiată la Ramsar, 2 februarie 1971, MO nr. 18 din

26/01/1991;

Legea nr. 13 pentru ratificarea Convenţiei privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor

naturale din Europa, Berna, 19. 07. 1979, MO nr. 62 din 25/03/1993;

Legea nr. 82 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării", modificată prin OUG nr.

112/2000 si Legea 454/2001, MO nr. 283 din 07/12/1993;

Legea nr. 58 pentru ratificarea Convenţiei privind diversitatea biologică, adoptată la Rio de

Janeiro, 5 iunie 1994, MO nr. 199 din 02/08/1994;

9

Legea nr. 69 de aderare a României la Convenţia privind comerţul internaţional cu specii

sălbatice de floră şi faună pe cale de dispariţie, adoptată la Washington la 3 martie 1973 - MO nr.

211 din 12/08/1994;

Legea nr. 13 pentru ratificarea Convenţiei privind conservarea speciilor migratoare de animale

sălbatice, adoptată la Bonn, 23 iunie 1979, MO nr. 24 din 26/01/1998;

Legea nr. 5 privind amenajarea teritoriului naţional - Sectiunea a III-a, zone protejate, MO nr.

152 din 12/04/2000;

Legea nr. 86 pentru ratificarea Convenţiei privind accesul publicului la informaţii, participarea

publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu semnată la Aarhus în data

de 25. 06. 1998, MO nr. 224 din 22/05/2000;

Legea nr. 90 pentru aderarea României la Acordul privind conservarea liliecilor în Europa, MO

nr. 228 din 23/05/2000;

Legea nr. 191 Legea grădinilor zoologice şi acvariilor publice, MO nr. 271 din 23/04/2002;

Legea nr. 451 pentru ratificarea Convenţiei europene a peisajului, Florenţa, 20. 10. 2002, MO nr.

536 din 23/07/2002;

Hotărârea Guvernului nr. 230 privind delimitarea rezervaţiilor biosferei, parcurilor naţionale şi

parcurilor naturale şi înfiinţarea administraţiilor acestora, MO nr. 190 din 26/03/2003;

Ordonanța de Urgență nr. 236 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor

naturale, a florei și faunei sălbatice, MO nr. 625 din 4. 12. 2000;

Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului nr. 552 privind aprobarea zonării

interioare a parcurilor naţionale şi a parcurilor naturale, din punct de vedere al necesităţii de

conservare a diversităţii biologice, MO nr. 648 din 11/09/2003;

Hotărârea Guvernului nr. 2151 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi

zone, MO nr. 38 din 12/01/2005;

Legea nr. 347 Legea muntelui, republicată în MO nr. 448 din 30/06/2009;

Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 374 pentru aprobarea Planului de acţiune

privind conservarea cetaceelor din apele româneşti ale Mării Negre, MOf. nr. 849 din

16/09/2004;

Hotărârea Guvernului nr. 1581 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi

zone, MO nr. 24 din 11/01/2006;

Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 604 pentru aprobarea Clasificării

peşterilor şi a sectoarelor de peşteri - arii naturale protejate, MO nr. 655 din 22/07/2005;

10

Hotărârea Guvernului nr. 1529 pentru modificarea anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr.

230/2003 privind delimitarea rezervaţiilor biosferei, parcurilor naţionale şi parcurilor naturale şi

constituirea administraţiilor acestora, MO nr. 926 din 15/11/2010;

Hotărârea Guvernului nr. 1586 privind încadrarea unor arii naturale protejate în categoria

zonelor umede de importanţă internaţională, MO nr. 937 din 20/11/2006;

Legea nr. 265 pentru aprobarea şi modificarea OUG nr. 195/2005 privind protecţia mediului,

MO nr. 586 din 06/07/2006;

Legea nr. 389 pentru ratificarea Convenţiei-cadru privind protecţia şi dezvoltarea durabilă a

Carpaţilor, adoptată la Kiev la 22 mai 2003, MO nr. 879 din 27/10/2006;

Legea nr. 407 vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic, modificată şi completată de Legea nr.

197/2007 şi Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 154/2008, MO nr. 944 din 22/11/2006;

Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 207/2006 privind aprobarea conţinutului

Formularului Standard Natura 2000 şi a manualului de completare al acestuia, MO nr. 284 din

29/03/2006;

Hotărârea Guvernului nr. 1143 privind instituirea de noi arii naturale protejate, MO nr. 691 din

11/10/2007;

Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 1386 pentru aprobarea derogărilor în

cazul speciilor urs, lup, râs şi pisică sălbatică, MO nr. 634 din 14/09/2007;

Ordinul ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 1798/2007 pentru aprobarea Procedurii

de emitere a autorizaţiei de mediu, MO nr. 808 din 27/11/2007;

Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 255 privind unele măsuri pentru aplicarea

regulamentelor Uniunii Europene privind comerţul cu specii sălbatice de faună şi flora, MO nr.

229 din 03/04/2007;

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de

Urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, MO nr. 713 din 22/10/2007;

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12 pentru modificarea şi completarea unor acte normative

care transpun acquis-ul comunitar în domeniul protecţiei mediului, aprobată prin Legea

161/2007, MO nr. 153 din 02/03/2007;

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea

habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea

49/2011, MO nr. 442 din 29/06/2007;

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 68 privind răspunderea de mediu cu referire la prevenirea

şi repararea prejudiciului asupra mediului, MO nr. 446 din 29/06/2007;

11

Hotărârea Guvernului nr. 1679 privind modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de

Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic nr. 407/2006, precum şi obligaţiile ce revin

gestionarilor fondurilor cinegetice şi proprietarilor de culturi agricole, silvice şi de animale

domestice pentru prevenirea pagubelor, MO nr. 890 din 29/12/2008;

Legea nr. 46 Codul silvic, MO nr. 238 din 27/03/2008;

Ordin nr. 410 pentru aprobarea Procedurii de autorizare a activităţilor de recoltare, capturare

şi/sau achiziţie şi/sau comercializare, pe teritoriul naţional sau la export, a florilor de mină, a

fosilelor de plante şi fosilelor de animale vertebrate şi nevertebrate, precum şi a plantelor şi

animalelor din flora şi, respectiv, fauna sălbatică şi a importului acestora, MO nr. 339 din

01/05/2008;


urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea

habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice şi a Legii vânătorii şi a protecţiei fondului

cinegetic nr. 407/2006, MO nr. 787 din 25/11/2008;


urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, MO nr. 808 din 03/12/2008;

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 23 privind pescuitul şi acvacultura, MO nr. 180 din

10/03/2008;

Legea nr. 317 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 23/2008 privind

pescuitul şi acvacultura, MO nr. 708 din 21/10/2009;

Ordinul ministrului mediului nr. 203/14 privind Procedura de stabilire a derogărilor de la

măsurile de protecţie a speciilor de floră şi de faună sălbatice, MO nr. 167 din 17/03/2009;

Legea 137 pentru ratificarea Protocolului privind conservarea şi utilizarea durabilă a diversităţii

biologice şi a diversităţii peisajelor, adoptat şi semnat la Bucureşti la 19 iunie 2008, la

Convenţia-cadru privind protecţia şi dezvoltarea durabilă a Carpaţilor, adoptată la Kiev la 22 mai

2003, MO nr. 477 din 12/07/2010;

Ordinul Ministerului Mediului şi Pădurilor nr. 135 privind aprobarea Metodologiei de aplicare a

evaluarii impactului asupra mediului pentru proiecte publice şi privat, MO nr. 274 din

27/04/2010;

Ordinul Ministrului Mediului şi Pădurilor nr. 19 pentru aprobarea Ghidului metodologic privind

evaluarea adecvată a efectelor potenţiale ale planurilor sau proiectelor asupra ariilor naturale

protejate de interes comunitar, MO nr. 82 din 08/02/2010;

Ordinul Ministrului Mediului şi Pădurilor nr. 1947 privind aprobarea derogării pentru unele

specii de păsări, MO nr. 804 din 02/12/2010;

12

Ordinul Ministrului Mediului şi Pădurilor nr. 1948 privind aprobarea Metodologiei de atribuire a

administrării ariilor naturale protejate care necesită constituirea de structuri de administrare şi a

Metodologiei de atribuire a custodiei ariilor naturale protejate care nu necesită constituirea de

structuri de administrare, MO nr. 816 din 07/12/2010;

Ordinul Ministrului Mediului şi Pădurilor nr. 1414 privind aprobarea componenței Consiliului

Consutativ de Administrare al Parcului Național Domogled-Valea Cernei și aprobarea

Regulamentului de Organizare și Funcționare al acestuia,

Hotărârea nr. 971 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 1. 284/2007

privind declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică ca parte integrantă a reţelei

ecologice europene Natura 2000 în România;

Ordinul nr. 2387 pentru modificarea Ordinului ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1.

964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță

comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, MO nr.

846 din 29/11/2011;

Ordinul Ministrului Mediului și Pădurilor nr. 2535 privind aprobarea Regulamentului de

organizare şi funcţionare a Consiliilor Ştiinţifice constituite pentru ariile naturale protejate care

necesită structuri de administrare din 19/10/2011;

Ordinul Ministrului Mediului și Pădurilor nr. 1517 privind modificarea anexei nr. 1 a Ordinului

ministrului mediului și pădurilor nr. 1335/2010 privind aprobarea componenței Consiliului

Științific al Parcului Național Domogled-Valea Cernei și a regulamentului de organizare și

funcționare al acestuia;

Legea nr. 73/2015 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 20/2014 pentru modificarea

Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007.

1. 4. Procesul de elaborare a planului de management

Buna administrare a parcului și a siturilor Natura 2000 integrate în cuprinsul acestuia sunt

influențate într-un mod decisiv de acuratețea, complexitatea și operaționalitatea planului de

management realizat, astfel că procesul de elaborare al acestuia a avut în vedere aceste aspecte.

Prezentul plan de management se bazează fundamental pe rezultatele studiilor realizate în cadrul

proiectului ,,Managementul conservării biodiversității în Parcul Naţional Domogled - Valea Cernei, ca

sit Natura 2000”. Astfel au fost realizate următoarele studii care au stat la baza întocmirii planului de

managament:

13

Inventarierea și cartarea habitatelor;

Inventarierea și cartarea speciilor;

Inventarierea și cartarea factorilor antropici și de impact din aria protejată și din vecinătate;

Evaluarea stării de conservare a speciilor și habitatelor;

Elaborarea bazei de date GIS.

Planul de Management a fost conceput ca un instrument care va permite asigurarea prezenţei şi

conservării, în condiţii optime, ale habitatelor și speciilor ce au determinat individualizarea acestei zone

ca Sit de Interes Comunitar, respectiv a celor ce au fost identificate suplimentar în cadrul studiilor

menționate anterior.

Planul de management urmărește să ofere administratorului, factorilor interesați sau

administrațiilor publice interesate indicații concise pentru un management sustenabil și performant în

scopul menținerii sau îmbunătățirii stării de conservare a speciilor și habitatelor din interiorul ariei

protejate.

Caracterul adaptabil al prezentului plan de management se confirmă din interacțiunea

componentelor de mediu, respectiv a ecosistemelor supuse continuei schimbări, precum și a impactului

schimbărilor de lungă sau scurtă durată asupra speciilor și habitatelor existente în sit. Întrucât se aplică

un management adaptabil, planul de management trebuie să aibă încorporate mijloacele de monitorizare

a scopului şi obiectivelor, cât şi posibilitatea de modificare şi adaptare a acestora în funcţie de

schimbările produse. Toate adaptările ce oferă nota de management adaptabil trebuie să aibă în vedere

atingerea scopului general pentru care s-a constituit aria protejată.

Pe parcursul procesului de elaborare al Planului de Management, au existat consultări

permanente cu factorii locali, publici şi privaţi interesați, având ca scop prezentarea şi

expunereaactivităților şi rezultatelor etapizate ale elaborării Planului de Management. Au fost solicitate,

astfel, opiniile factorilor interesați cu privire la diversele măsuri ce urmează a fi adoptate în scopul

rezolvării problematicilor existente şi informaţii referitoare la percepţia şi nevoile populaţiei pentru a

crea posibilitatea adoptării de reguli comune acceptate de comunitate în vederea realizării obiectivelor

de conservare şi protecție.

Planul de Management a fost agreat de către factorii interesați datorită, în primul rând, abordării

participative care s-a manifestat pe tot parcursul elaborării planului. Astfel, în cadrul consultărilor

publice a fost obținut acordul factorilor interesați.

14

În cadrul procesului de elaborare a planului de management, s-a ţinut cont de ghidul de măsuri

pentru managementul siturilor Natura 2000, aflat în curs de finalizare de către Autoritatea Publica

Centrală responsabilă pentru Protectia Mediului și a Ghidului pentru Elaborarea Planurilor de

Management pentru ariile protejate din România.

1. 5. Istoricul revizuirilor şi modificărilor planului de management

Până în prezent pentru Parcul Național Domogled-Valea Cernei și siturile Natura 2000

ROSCI0069 Domogled –Valea Cernei și ROSPA0035 Domogled – Valea Cernei nu a fost aprobat nici

un plan de management.

Administraţia a elaborat un plan de management în scopul îmbunătățirii conservării

biodiversităţii şi a patrimoniului natural al Parcului Național Domogled-Valea Cernei, care nu a fost

însă aprobat şi care a constituit sursă bibliografică pentru prezentul plan de management.

1. 6. Procedura de modificare şi actualizare a planului de management

Revizuirea planului de management se va face la 5 ani de la data intrării în vigoare a

acestuia, până la aprobarea formei revizuite fiind valabil planul de management odată adoptat.

Planul de management cuprinde unele prevederi care iau în considerare, pe cât posibil,

factorii ce ar putea schimba situaţia actuală, permiţând astfel o flexibilitate în luarea deciziilor, fără a

compromite obiectivul principal, acela de conservare a mediului natural pentru care au fost

desemnate ariile protejate în cauză.

Atât cadrul intern, cât şi cel extern al Parcului Național Domogled-Valea Cernei sunt într-o

permanentă schimbare, cu implicații pe termen lung sau scurt. Fenomene naturale neprevizibile,

desfăşurate pe o suprafaţă mai mare sau mai restrânsă, pot produce schimbări care impun

reconsiderarea măsurilor de conservare a biodiversităţii. Factorul economico-social este un factor

extrem de dinamic, influenţând resursele umane şi economice de care dispune aria protejată pentru

realizarea obiectivelor de management.

În baza elementelor expuse anterior, în prezentul plan de management s-au utilizat principiile

de bază ale unui management adaptativ, care să determine o anumită flexibilitate a deciziilor în

funcţie de schimbările apărute, scopul final fiind acela de permanentizare a favorabilității statutului

de conservare a speciilor și habitatelor de interes comunitar.

Propunerile de modificare ale planului de management pot fi generate de structura de

administrare, organizații neguvernamentale, proprietarii de terenuri aflate pe suprafața parcului sau

15

administratorii acestora, la care se adaugă diverși specialiști precum cercetătorii științifici sau experți

în diferite domenii de studiu.

În cazul în care se impun schimbări în planul de management, competenţa aprobării acestora

revine Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor, cu respectarea procedurilor legale de revizuire.

1. 7. Procedura de implementare a planului de management

Procedura de implementare a planului trebuie să clarifice principalele mijloace legale și

administrative prin care planul va fi implementat și monitorizat oficial.

După elaborarea participativă şi aprobarea planului de management, se va trece la

implementarea acestuia. Astfel, pe baza planului de management aprobat se va elabora în fiecare an un

plan de lucru care să detalieze acţiunile cuprinse în planul de management şi să permită realizarea

efectivă a obiectivelor specifice.

Planul de lucru anual are drept scop punerea în practică a planului de management pentru fiecare

acţiune în parte, precum şi reanalizarea şi actualizarea, acolo unde este cazul, a unor prevederi cuprinse

în planul de management, a unor priorităţi sau termene. Întocmirea planurilor de lucru anuale se

realizează în trimestrul patru al anului premergător și se aprobă de Consiliul Științific prin consultarea

în prealabil a Consiliului Consultativ, privind activitățile ce pot interesa principalii factori din parc.

Conform acțiunilor prevăzute în planurile de lucru anuale, Administrația Parcului Național

Domogled-Valea Cernei realizează implementarea planului de management. Astfel, după principiile

implementării active, parcul trebuie să investească resurse și timp pentru atingerea planului operațional

anual. Resursele sunt instrumentele necesare pentru implementarea și monitorizarea planului, acestea

incluzând timpul alocat de personal, timpul managerial, cunoștințele locale, resurse financiare,

echipament, infrastructură.

Prin prezentarea planului de lucru anual factorilor interesaţi, se va realiza consultarea referitoare

la modul de punere în aplicare a planului de management, a oportunităţii unor modificări, respectiv a

gradului de implicare a fiecărei instituţii pentru implementarea acţiunilor şi atingerea obiectivelor.

În funcție de activitățile din planul anual de lucru, acestea se implementează fie de către

administrația parcului, fie de către colaboratorii pentru implementare. Sunt implicați din partea

Administrației Parcului Național Domogled-Valea Cernei responsabilii de activitate, membri ai echipei

de administrare, voluntari, organizații neguvernamentale și serviciile publice prin contracte de

16

colaborare sau persoane specializate precum cercetătorii științifici, experți și persoane juridice

reprezentate prin organizații neguvernamentale sau instituții specializate.

În ultimul an de implementare a planului managerial trebuie să aibă loc o revizuire completă a

îndeplinirii scopului și obiectivelor planului, iar aceasta să fie încorporată în următorul ciclu de

planificare.

17

CAPITOLUL 2

DESCRIEREA ARIEI NATURALE PROTEJATE

2. 1. Informaţii generale

2. 1. 1. Localizarea ariei naturale protejate

Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei se află situat în sud-vestul României şi are o suprafaţă

de 61.211 ha,fiind actualmente parcul naţional cel mai mare din ţară.

Teritoriul Parcului Naţional Domogled-Valea Cerneieste situat aproximativ între4405010 ׀” şi450

logitudine estică. Prin poziţia sa, parcul”35׀şi22051 50׀latitudine nordică, respectiv 22023 ”50 ׀16

naţional se întinde în două regiuni biogeografice europene distincte: alpină (carpatică) şi continentală

Din punct de vedere geografic, suprafaţa Parcului Naţional Domogled-Valea Cernei se întinde

de-alungul râului Cerna, de la obârşia acestuiapână la confluenţa sa cu râul Belareca (120 m). Teritoriul

său,în raport cu bazinul văiiCernei,include masivul Munţilor Godeanu şi al Munţilor Cernei,pe versantul

drept, respectiv Munţilor Vâlcanului şi Munţilor Mehedinţi, pe versantul stâng.

Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei este cel mai întins parc naţional din România,

cuprinzând suprafeţe din 11 unităţi administrativ-teritoriale. Lista unităţilor administrativ-teritoriale care

sunt identificate în cadrul ariei naturale protejate, este pusă la dispoziţia administratorului şi provine din

harta unităţilor administrativ-teritoriale de la nivelul ariei naturale protejate în urma analizei GIS

realizată având la bază harta unităţilor administrativ-teritoriale la nivel naţional.

Tabel 2. Lista unităților administrativ-teritorialedin Parcul Național Domogled-Valea Cernei

Judeţ UAT

Gorj Padeș

Gorj Tismana

Caraș-Severin Cornereva

Mehedinți Obârșia-Cloșani

Mehedinți Isverna

18

Accesul în Parcul National Domogled Valea Cerneise realizeaza depe:

DN 6 Bucuresti - Timisoara (E 70) pâna la statiunea Baile Herculane si apoi pe Valea

Cernei pe DN 67 D;

DN 67 D Tirgu Jiu- Baile Herculanela km 66, sau a doua varianta, prin DJ 671 Apa Neagra-

Pades-Closani-baraj Valea Mare;

DN 66A prin Pasul Jiul-Cerna la km 50.

Accesul în PNDVC se mai poate face :

întreDr. Tr. Severin si Orsova prin DJ 607 CIlovita-Bahna-Podeni apoi pe drumul forestier

Topolova

prin localitatea Toplet de pe DN 6 prin drumul forestier Bârza-Balta Cerbului,

între Caransebes si Orsova prin DJ 608 Plugova-Globul Rau-Cornereva.

2. 1. 1. Limitele ariei naturale protejate

Limitele Parcului Naţional Domogled-Valea Cernei au fost stabilite prin lege. Descrierea

narativă a acestor limite include detalii de pe hărţile geografice şi amenajistice, după cum urmează:

Limita nordică începe în Vârful Paltina (2149,1 m) şi merge spre vest pe culmea munţilor

Godeanu prin vârfurile Galbena (2161 m), Micuşa (2179,6 m) şi Bulzului (2254,4 m),

interfluviul ce formează limita nordică a bazinului Cernei.

Limita vestică continuă pe acelaşi interfluviu spre Vf. Godeanu (2229 m), apoi prin Culmea

Drăguţului până în Vf. Olanelor (1989,9 m). De aici trece pe interfluviul vestic al bazinului

Cernei, prin Culmea Matichii, Vf. Dobrii (1928,4 m), mergând pe culmea principală a Munţilor

Cernei prin Vârfurile Babei (1825 m), Boldoveni (1799,5 m), Vlaşcu Mic (1734 m) şi Zglivăr

(1708 m). De aici merge spre vest pe Custura Pârşului, prin borna 180 din UP V Mehadia - O.

S. Belareca şi Vf. Pogara (1360,2 m), de unde coboară pe Dosu Frăsincea în Ogaşul lui Mihai,

mergând pe acesta până la borna 195, de aici urmând limita fondului forestier prin bornele 196,

214, 217, 240. Ajunge în Valea Topla la borna 242, de unde urcă spre Vârfu Suliţa până în

Caraș-Severin Mehadia

Mehedinți Podeni

Mehedinți Balta

Caraș-Severin Topleț

Mehedinți Baia de Aramă

Caraș-Severin Băile Herculane

19

borna 239. În continuare, merge spre sud-est pe culme până în borna 247, iar de aici spre sud pe

lizieră, trece peste Valea Vârtopu prin borna 246 din UP V Mehadia - O.S. Belareca, iar de aici

urcă pe culme până în Vf. Arjana (1511,4 m) din culmea Munţilor Cernei. Limita se continuă

pe Culmea principală a M-ţilor Cernei, prin Poiana Lungă, Vf. Ciclovete (1129,5 m), Poiana

Ciclovete (1142,6 m) şi Culmea Mare (927,6 m) până în borna 45 din UP III Băile Herculane -

O. S. Băile Herculane. De aici, limita face iar face un ocol pe versantul vestic, prin borna 415

din UP V Mehadia - O. S. Belareca, mergând pe limita fondului forestier prin bornele 416, 431,

439, până la borna 444 din acelaşi UP V Mehadia - O. S. Belareca, din apropierea confluenţei

Cernei cu Belareca.

Limita sudică, porneşte de la borna 444 din UP V Mehadia - O. S. Belareca, merge spre nord pe

limita fondului forestier de la marginile localităţilor Pecinişca şi Băile Herculane, prin bornele 4,

8, 18 din UP III Băile Herculane - O. S. Băile Herculane , până în apropierea podului peste râul

Cerna, de lângă Uzina Electrică, de unde se întoarce spre stațiunea Băile Herculane pe

drumul DN 67 D, pe care îl urmează până în apropiere de intersecţia acestuia cu DN 6 A, de

unde urcă pe dealul Stoghirului (469 m) şi continuă pe Cracu Fâsii şi Culmea Padeşu prin

Vârfurile Padeşu (709 m) şi Creasta Cocoşului (911 m).

Limita estică, continuă din Creasta Cocoşului intrând în culmea principală a Munţilor Mehedinţi

pe la est de Masivul Domogled, Ciotul Pietrii (1227,9 m), Culmile Cârligelor, Piatra Cosuştei,

Culmea şi Vf Pietrele Albe (1335,3 m), Poiana şi Culmea Beletina, Culmea Obârşia până în Vf.

Poiana Mică (1179,2 m). Se continuă pe Parâul Capra şi apoi pe Motru Sec,până la limita

localităţii Motru Sec, limită pe care o urmează până la confluenţa văii Târnicioara cu Motru Sec.

De aici urcă pe valea Târnicioara până în şaua dintre Cornetu Musteica şi Dealul Măgura, de aici

intrând pe limita fondului forestier de pe versantul estic al Cornetului Musteica, pe care o

urmează până în borna 837 din UP II Motru Mare. Din acest punct limita merge pe malul stâng

al văii Motrului, până la borna 14, unde trece pe limita fondului forestier, prin bornele 20 şi 28

până la borna 25, trecând înapoi pe malul stâng al văii Motrului, până la borna 39 unde din nou

trece pe limita fondului forestier, ocolind Lacul Valea Mare prin bornele 47 si 54, până la borna

76 din UP II Motru Mare - O. S. Padeş. De aici continuă pe malul stâng al Motrului până la

confluenţa cu Valea Mileanului, pe care urcă până sub Vf. Mileanul (1063,7 m), intrând pe

culmea Dealului Alunu (1150,1 m). De aici urmează linia culmilor Turcineasa (1518,2 m),

Şarba (1742,5 m), Şerbota şi Soarbele până în Vârful Paltina (2149,1 m).

20

2. 1. 2. Zonarea internă a ariei naturale protejate

În conformitate cu prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 57/ 2007, cu modificarile

si completarile ulterioare, Parcul National Domogled - Valea Cernei se împarte în patru zone dupa cum

urmează:

A. Zona cu protecţie strictă are o suprafaţă totală de 836 ha este constituită din:

Parcelele 109, 112, 113, 114, 115,116, 117, 118, 119, 120, 121, 122 din UP. VI Domogled, O.S.

Băile Herculane;

Parcelele 132, 133, 136, 137, 141, 149, 150 B, 150 D si 150 E din UP XI Cernişoara, O.S. Baia

de Aramă.

Această zonă este de o mare importanţă ştiinţifică ce cuprinde zone sălbatice în care nu au

existat intervenţii antropice sau în care nivelul acestora este extrem de redus.

B. Zona de protectie integrală, cu o suprafaţă de 29. 081 ha, este constituita din:

parcelele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24,

25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48,

49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 58, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 66, 67, 68, 69, 70, 71, 72,

73, 74, 75, 76, 77, 78, 79, 80, 84, 85, 86, 87, 93, 94, 95, 96, 100, 101, 111, 118, 119, 120,

121, 122, 123, 124, 125, 126, 127, 128, 129, 130, 135, 136, 137, 138, 139, 140, 141, 142,

143, 147, enclavele E1, E2, E3, E4, E8, E9, E15, E19, E22, E23, și golul alpin Arjana

din UP III Băile Herculane, Ocolul Silvic Băile Herculane,

parcelele 1, 2, 8, 9, 10, 11, 12, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44,

45, 47, 62, 63, 64, 65, 77, 78, 79, 111, 112, 113, 116, 117, 118, enclavele E16, E19, E20,

și golurile alpine Arjana, Vlașcu Mic și Vlașcu Mare din UP IV Topenia, Ocolul Silvic

Băile Herculane,

parcelele 1, 24, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 58, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 66, 67,

68, 69, 70, 71, 72, 73, 74, 75, 76, 77, 78, 108, 109, 110, 111, 112, 113, 114, 115, 116,

117, 118, 119, 120, 121, 122, 123, 124, 125, 126, 127, 128, 129, 130, 131, 132, 133, 134,

135, 136, 137, 138, 139, 140, 141, 142, 143, 144, 145, 146, 147, 148, 149, 150, 151,

enclava E2, golurile alpine Opleșata, Vlașcu, Burba, Globanu, Cănicea, Furca, Boarcheș

și Poienile Cupăn din UP V Iauna Craiovei, Ocolul Silvic Băile Herculane,

21

parcelele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 31, 32,

33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 52, 53, 57, 58, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 66, 67, 68, 69,

70, 79, 80, 81, 82, 83, 84, 85, 86, 87, 88, 89, 101, 106, 107, 108, 110, 123, 124, 125, 126,

127, 128, 129, 130, 131, 132, 133, 134, 135, 136, 137, 138, 139, 140, 141, 142, 143, 144,

145, 146, 147, 148, 149, 150 și enclavele E2, E3, E4, E8, E9, E10, E11, E23 din UP VI

Domogled, Ocolul Silvic Băile Herculane,

parcelele 46, 50, 52, 80, 101, 123, 125 A și 125 B,179, 180, 181, 183, 186, 187, 188,

193, 196, 198, 199, 201, 207, 213, 214, 215, 217, 218, 219, 220, 221, 222, 223, 224, 225,

227, 242, 243, 244, 245, 302, 303, 304, 311, 319, 320, 321, enclavele E17, E18, E19,

E25, E26, E27, E28, E31, E32, E33, E34, E35, E36, E37, pajiştile aferente dintre

Râmnuţa Vânătă şi Râmnuţa Mare şi abruptul Geanţului Hermanului și golurile alpine

Mihoc, Pietrele, Olănel, Gropile Olanului, Buza Oslii din UP VIII Olanu, Ocolul Silvic

Baia de Aramă

parcelele 16, 75, 77, 79, 80, 81, 82, 83, 84, 85, 86, enclavele E4, E5, E6, E8, E9, E13 și

pășunile dintre Cracul Buza Oslii și Culmea Stăniștea Mare din UP IX Balmeş, Ocolul

Silvic Baia de Aramă,

parcelele 43B, 44 B, 96, 107, 108, 109, 110, 111, 114, 115 și poienile dintre Culmea

Stăniștea Mare și Cracul Scărița din UP X Ivanu, Ocolul Silvic Baia de Aramă,

parcelele 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 46, 47, 48,

62A, 65 B, 65 E, 75, 76, 77, 78, 79, 80, 81, 82, 83, 84, 85, 86, 87, 88, 89, 90, 91, 92, 93,

94 E, 107, 108, 109, 100, 101, 102, 103, 104, 105, 106, 107, 108, 109, 110, 111, 112,

113, 124, 125, 126, 127, 128, 129, 131, 134, 135, 138, 139, 140, 142, 143, 150 A, 150 C,

150 F, 150 G, 150 H, 150 I, 150 NN1, 150 NN2, 159, 160, 161, enclavele E10, E12, E13,

E14, E15, E18, E19, E20, E21, E22, E23, E24, și poienile dintre Cracul Scărița și

Culmea Șerbota și cele dintre Culmea Șarba și Culmea Turcineasa din UP XI

Cernişoara, Ocolul Silvic Baia de Aramă,

parcelele 110,111, 112, 113, 114, 115, 116, 117, 118, 119, 120, 121,123, 125, 126, 127,

128, 130, 131, 132, 133, 134, 197, 198, 199, 200, 201, 202, 203, 204, 205, 206, 207, 208,

209, 210, 211, 212, 213 enclavele E9, E10, E11 și golul alpin Arjana din UP V Bela

Reca, Ocolul Silvic Mehadia,

parcelele 65, 66 din UP V Coşuştea a Ocolul Silvic Tarniţa,

22

parcelele 105, 107, 108, 109, 110, 115, 116, 117, 118, 119, 120, 121, 122, 123, 124, 125,

126, 127, 128, 129, 130, 131, 132, 133, 134, 135, 136, 137, 138, 139, 140, 141, 142, 143,

144, 145, 146, 147, 148, 149, 150, 151, 153, 154, 155, 156, 157, 158, 159, 160, 161, 162,

163, 164, 165, 166, 167, 168, 169, 170, 171, 172, 173, 174, 175, 176, 177, 178, 179, 180,

181, 182, 183, 184, 185, 186, 187, 188, 189, 190, 191, 192, 193, 194, 195, 196, 197, 198,

199, 200, 201, 202, 203, 204, 205, 206, 207, 208, 209, 210, 211, 212, 213, 214, 215, 216,

217, 218, 219, 220, 221, 222, 223, 224, 225, 226, 227, 228, 229, 230, 231, 232, 233, 234,

235, enclavele E1, E2, E11, E12, E13, E14, E15, E16, E17, E18 , zona crovurilor Cernei

inclusiv poienile de sub Crovuri din UP VI Vârful lui Stan, Ocolul Silvic Tarniţa,

parcelele 178, 179, 180, 187, 189, 190, 191, 192, 193, 194, 195, 196, 197, 198, 199, 200,

201, 202, 203, 204, 205, 206, 207, 208, și enclava E 63 din UP I Motru Sec a Ocolul

Silvic Padeş,

parcelele 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11 din UP II Motru Mare a Ocolului Silvic Padeş.

Includerea acestor suprafete în interiorul zonei de protecţie integrală are la bază atât argumente

de ordin biotic (ecosisteme forestiere valoroase, pajiști/pașuni și fâneţe cu valoare conservativă

ridicată), cât şi abiotic (geologic şi geomorfologic).

În mare parte, zona de protecție integrală se suprapune peste teritoriul rezervațiilor naturale care

se găsesc pe teritoriul parcului, în cele ce urmează fiind redate cele mai valoroase elemente naturale din

cadrul acestor zone.

Zona rezervației naturale Domogled include cele mai mari suprafete de roci carstificabile din

Muntii Mehedinti, acestea fiind dezvoltate atat pe versantul Cernei, cat si pe platoul somital. Relieful

exocarstic este reprezentat printr-o gama variata de forme, incepand cu diferite forme de lapiezuri,

doline, uvale, macrodepresiuni carstice si chiar polii. Adaugam la acestea vaile de versant, cu relieful

adiacent de creste si turnuri, precum si sectoarele de chei de pe vaile Seliste, Feregari, Jelerau, Cociu,

dar mai ales Tasna. Relieful endocarstic este ilustrat printr-un numar de 133 de pesteri si avene, în

general de dimensiuni reduse, reprezentand vechi descărcări la versant a apelor de infiltrație.

Rezervația Vârful lui Stan include cele mai spectaculoase forme exocarstice din Muntii

Mehedinti si, totodata din tara, si anume Poienile Cernei: lapiezuri, megadepresiuni carstice (ex. Crovu

lui Medved, Crovu Mare etc.), custuri. Relieful endocarstic al zonei cuprinde 65 de cavități, dintre care

cea mai valoroasă este Peștera cu apă de la Isverna.

23

Creasta Geanțurilor este o altă zonă valoroasă din punct de vedere geologic-geomorfologic,

alternanța calcar-fliș impunând în relief forme interesante ca urmare a eroziunii selective. Cele mai

importante elemente de relief sunt geanțurile sau crestele calcaroase. Și în această zonă apar forme

endorasctice, reprezentate prin circa 112 cavități (ex. Pestera din Ogasul Adanc (650m), Gaurile Hotesti

din Cheile Ramnutei (252m), Pestera Labirint din Ogasul Adanc (190m), Pestera dintre Geanturi

(172m), Pestera Mare din Cheile Ramnutei (106m)).

Rezervația naturală Cheile Corcoaia cuprinde una dintre cele mai spectaculoase chei carstice din

România. Ambii versanti pastreaza dovezi de necontestat ale adancirii in etape a cheilor, sub forma de

nivele marmite si pesteri fosile, care pot fi racordate cu terasele Cernei. Pe lângă valoarea peisagistică

deosebită, cheile au o importanță științifică deosebită pentru înțelegerea evoluției Cernei la sfârșitul

pliocenului și în Cuaternar.

Rezervația naturală Coronini - Bedina, în ciuda unei prezențe mai reduse a calcarului, cel

subteran mai ales, este deosebit de valoros științific și peisagistic. Printre cele 149 de cavități carstice,

amintim Peștera Șălitrari, Peștera Ion Bârzoni, Peștera Diana, Peștera Hercule, Grota cu Aburi, Avenul

lui Adam, Peștera de la Despicătură. Zona este importantă și prin prisma apelor termo-minerale,

utilizate în scopuri medicale, cum ar fi sursa termală Șapte Izvoare Calde, cu debite de 2,5 l/s si

temperaturi de peste 40 de grade.

Rezervația naturală Piatra Cloșanilor include calcarele dezvoltate intre Motru si Motru Sec.

Relieful exocarstic este reprezentat de lapiezuri, doline, uvale, iar cel endocarstic de circa 130 de

cavități, câteva dintre acestea fiind mai importante și anume Peștera Mare de la Cloșani, Cioaca cu

Brebenei, Peștera Lazului.

Una dintre suprafetele incluse în acest tip de management este zona Ramnuta Mare- Ramnuta

Vanata pentru care, pe langa argumentele de ordin biotic, prezentam cateva particularitati de ordin

geologic. La nord de confluenta Cerna-Arşasca, până la Râmnuţa Vânătă, în versantul stâng al Cernei

se dezvoltă o structură geologică particulară. Rocile sedimentare mezozoice (calcare urgoniene şi flişul

cretacic superior) sunt comprimate tectonic între Granitul de Cerna din fundament şi cristalinul Pânzei

Getice. Succesiunea calcar-fliş, deplasată inegal pe verticală, se repetă de 2-3 ori. Flişul cretacic situat

între primele două benzi de calcar ale căror straturi au fost redresate aproape de verticală (hog-back) a

fost parțial erodat, formând depresiuni alungite paralel cu versantul numite prihod (Prihodul

Hărmanului, Prihodul Glodului), caz particular pentru România. Peisajul zonei este dominat de

geanţurile de calcar care bordează prihodurile şi de abruptul tectonic spre Cerna, prezent sub forma unui

perete subvertical de calcar cu înălţime de 300-400 m. Lipsa activităţilor antropice a determinat

24

conservarea unor habitate endemice cu valoare conservativa mare de tipul R 6206, parte a tipului de

habitat 8210 - Versanți stâncoși calcaroși cu vegetație casmofitică.

C. Zona de conservare durabilă, în suprafaţă totală de 30.388 ha, este constituită din parcelele

din fondul forestier care nu fac parte din zonele de protecţie strictă și integrală, precum şi restul

suprafeţelor care nu sunt incluse în zona de dezvoltare durabilă respectiv terenuri agricole, fâneţe,

păşuni, lacurile de acumulare etc.

În cadrul acestei zone, parcelele întregi limitrofe zonelor cu protecţie strictă sau integrală în

suprafață de 5.618 ha sunt următoarele:

81, 88, 89, 90, 91, 92, 99, 102, 110, 112, 113, 117, 131, 133, 134, 144, 145 din U. P. III Băile

Herculane, Ocolul Silvic Băile Herculane;

4, 5, 13, 20, 21, 22, 23, 26, 27, 29, 46, 48, 50, 61, 66, 76, 80, 108, 109, 110 din UP IV Topenia,

Ocolul Silvic Băile Herculane;

2, 3, 21, 33, 34, 38, 41, 43, 44, 45, 47, 48, 79, 80, 81, 83, 91A, 91B, 91AA2, 91D, 91E, 101,

102, 106, 107, 152, 153, 155 din UP V Iauna Craiovei, Ocolul Silvic Băile Herculane;

23, 24, 25, 27, 28, 30, 42, 51, 54, 56, 71, 77, 78, 90, 91, 100, 102, 105, din UP VI Domogled,


44, 47, 48, 51, 53, 54,78, 81, 82, 99, 102, 103, 121, 124, 126, 127, 178, 184, 185, 189, 190, 191,

192, 194, 195, 197, 200, 202, 204, 206, 210, 226, 228, 241, 246, 301, 305, 306, 310, 312, 315,

317, din U. P. VIII Olanu, Ocolul Silvic Baia de Aramă;

15, 17, 66, 67, 68, 73, 74, 76, 78 din U. P. IX Balmeş Ocolul Silvic Baia de Aramă;

42, 49, 50, 97, 106, 112, 113, 119, din U. P. X Ivanu, Ocolul Silvic Baia de Aramă;

3, 4, 10, 21, 22, 30, 39, 40, 45, 49, 52, 60, 62 B, 65 A, 65 F, 65C, 69, 70, 71, 72, 74, 94, 95, 96,

102, 106, 114, 119, 120, 121, 122, 123, 130, 144, 146, 148, 151, 152, 158, 162, 163, 182, 187,

188, 189, 190,194, 196 din U. P. XI Cernişoara, Ocolul Silvic Baia de Aramă;

91, 94, 138, 139, 141, 177, 181, 182, 184, 186, 188 din U. P. I Motru Sec, Ocolul Silvic Padeş;

12, 14, 23, 24, 25 din U. P. II Motru Mare, Ocolul Silvic Padeş.

Parcelele din zona de conservare durabilă în afara celor limitrofe, prezentate mai sus sunt

următoarele:

82, 83, 97, 98, 103, 104, 105, 106, 107, 108, 109, 114, 115,116, 132, 146, 148, enclavele E5, E6,

E7, E10, E11, E12, E13, E14, E16, E17, E18, E20, E21, E24, E25 din U. P. III Băile Herculane,


25

3, 6, 7, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 24, 25, 28, 49, 51, 52, 53,54, 55, 56, 57, 58, 59, 60, 67, 68, 69, 70,

71, 72, 73, 74, 75, 81, 82, 83, 84, 85, 86, 87, 88, 89, 90, 91, 92, 93, 94, 95, 96, 97, 98, 99, 100,

101, 102, 103, 104, 105, 106, 107, 114, 115, 119, 120, enclavele E1, E2, E3, E4, E5, E6, E7, E8,

E9, E10, E11, E12, E13, E14, E15, E17, E18 din UP IV Topenia, Ocolul Silvic Băile

Herculane;

4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 22, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 35, 36, 37,

39, 40, 42, 46, 82, 84, 85, 86, 87, 88, 89, 90, 92, 93, 94, 95, 96, 97, 98, 99, 100, 103, 104, 105,

154, 156, 157, 158, 159, 160, 161, 162, 163, 164, 165, 166, 167, 168, enclavele E1, E3, E4 din

UP V Iauna Craiovei, Ocolul Silvic Băile Herculane;

26, 29, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 55, 72, 73, 74, 75, 76, 92, 93, 94, 95, 96, 97, 98, 99, 103,

104, 111, 200, 201, 202, enclavele E1, E5, E6, E7, E12 din UP VI Domogled, Ocolul Silvic

Băile Herculane;

106, 111, 112, 113, 114, enclavele E3, E4, E5, E6, E7, E8, E9, E10 din UP VI Vârful lui Stan,

Ocolul Silvic Tarniţa;

1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13,14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29,

30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 45, 49, 55, 56, 57, 58, 59, 60, 61, 62, 63, 64,

65, 66, 67, 68, 69, 70, 71, 72, 73, 74, 75, 76, 77, 79, 83, 84, 85, 86, 87, 88, 89, 90, 91, 92, 93, 94,

95, 96, 97, 98, 100, 104, 105, 106, 107, 108, 109, 110, 111, 112, 112, 114, 115, 116, 117, 118,

119, 110, 111, 112, 113, 114, 115, 116, 117, 118, 119, 120, 122, 128, 129, 130, 131, 132, 133,

134, 135, 136, 137, 138, 139, 140, 141, 142, 143, 144, 145, 146, 147, 148, 149, 150, 151, 152,

153, 154, 155, 156, 157, 158, 159, 160, 161, 162, 163, 164, 165, 166, 167, 168, 169, 170, 171,

172, 173, 174, 175, 176, 177, 178, 182, 203, 205, 208, 209, 211, 212, 216, 229, 230, 231, 232,

233, 234, 235, 236, 237, 238, 239, 240, 247, 248, 249, 250, 251, 252, 253, 254, 255, 256, 257,

258, 259, 260, 261, 262, 263, 264, 265, 266, 267, 268, 269, 270, 271, 272, 273, 274, 275, 276,

277, 278, 279, 280, 281, 282, 283, 284, 285, 286, 287, 288, 289, 290, 291, 292, 293, 294, 295,

296, 297, 298, 299, 300, 307, 308, 309, 313, 314, 316, 318, enclavele E1, E2, E3, E4, E5, E6,

E7, E8, E9, E10, E11, E12, E13, E14, E16, E22, E23, E24, E29, E30, E38, E39, E40, E41, E42,

E43, E44, E45, E46, E47, E48, E49, E50, E51, E52, E53, E54, E55, E56, E57, E58, E59 din U.

P. VIII Olanu, Ocolul Silvic Baia de Aramă;

1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 8, 10, 11, 12, 13, 14, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32,

33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 58,

59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 69, 70, 71, 72, enclavele E1, E2, E3, E7, E10, E11, E12 din U. P. IX

Balmeş Ocolul Silvic Baia de Aramă;

26

1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28,

29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 45, 46, 47, 48, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 58, 59,

60, 61, 62, 63, 64, 65, 66, 67, 68, 69, 70 , 71, 72, 73, 74, 75, 76, 77, 78, 79, 80, 81, 82, 83, 84,

85, 86, 87, 88, 89, 90, 91, 92, 93, 94, 95, 98, 99, 100, 101, 102, 103, 104, 105, 116, 117, 118,

enclavele E1, E2, E3, E4, E5, E8 din U. P. X Ivanu, Ocolul Silvic Baia de Aramă;

1, 2, 5, 6, 7, 8, 9, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 41, 42, 43, 44, 50, 51, 53, 54, 55, 56, 57, 58, 59, 61,

63, 64, 66, 67, 68, 73, 97, 98, 99, 100, 101, 103, 104, 105, 115, 116, 117, 118, 145, 147, 153,

154, 155, 156, 157, 164, 165, 166, 167, 168, 169, 170, 171, 172, 173, 174, 175, 176, 177, 178,

179, 180, 181, 183, 184, 185, 186, 191, 192, 193, 195, enclavele E1, E2, E3, E4, E5, E6, E7, E8,

E9, E11, E16, E17, E25, E26, E27, E28, E29, E30 din U. P. XI Cernişoara, Ocolul Silvic Baia

de Aramă;

87, 88, 89, 90, 92, 93, 95, 96, 97, 98, 99, 100, 101, 102, 103, 104, 105, 106, 107, 108, 109, 110,

111, 112, 113, 114, 115, 116, 117, 118, 119, 120, 121, 122, 123, 124, 125, 126, 127, 128, 129,

130, 131, 132, 133, 134, 135, 136, 137, 140, 142, 143, 144, 145, 146, 147, 148, 149, 150, 151,

152, 153, 154, 155, 156, 157, 158, 159, 160, 161, 162, 163, 164, 165, 166, 167, 168, 169, 170,

171, 172, 173, 174, 175, 176, 183, 185, 209, enclavele E33, E34, E35, E36, E37, E38, E39, E40,

E41, E42, E43, E44, E45, E46, E47, E48, E49, E50, E51, E52, E53, E54, E55, E56, E57, E59,

E62, E65 UP I Motru Sec a Ocolul Silvic Padeş;

13, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42,

43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 58, 222, enclavele E1, E2, E3, E4, E5,

E6, E7, E8, E9, E10, E11, E12, E14, E15, E16, E17, E18, E19, E21, E22, E23, E24, E25, E26,

E27, E28, E29, E30, E37, E99, E100 UP II Motru Mare a Ocolul Silvic Padeş.

În această zonă se remarcă o suprafaţă de pădure valoroasă din punct de vedere biologic şi

peisagistic, situată în UP V Iauna Craiovei O. S. Băile Herculane, u. a. 162 C şi 163 B pe o suprafaţă de

5,2 hectare în care se impune respectarea unor măsuri speciale de conservare:

montarea unui panou informativ care conţine date despre flora şi faună, scurt istoric, reguli de

vizitare a acestuia;

în acestă suprafaţă se interzic următoarele activităţi:

recoltarea de material lemnos sub orice formă;

recoltarea de produse accesorii de orice natură;

depozitarea deşeurilor de orice natură;

turismul necontrolat;

orice altă activitate fără acordul Administraţiei Parcului Naţional Domogled Valea Cernei.

27

D. Zona de dezvoltare durabilă

Zona de dezvoltare durabilă a fost împărţită în mai multe zone care au fost denumite după

numele unităţii de producţie în apropierea căreia se găsesc sau din care fac parte.

a) Zona de dezvoltare durabilă Cernişoara cuprinde 5 perimetre de dezvoltare durabilă cu o

suprafaţă de 76ha începând de la Cheile Cernişoarei până la Plaiul Bulzului. Se remarca perimetrul

Izvoarelor Cernei care este constituit din Lunca Cernişoarei, între Chei şi Coada lacului de acumulare

Ivanul. Limita acestei zone începe de pe malul drept al Cernişoarei şi continuă lao distantă de 50-100m

faţă de liziera pădurii, se suprapune pe anumite locuri peste limita de intravilan a comunei Padeş şi

ajunge la Izvoarele Cernei, pe care le ocoleşte la o distanţă de 100 m de acestea. Continua tot la o

distanţă apreciabilă de limita pădurii pe partead reaptă a drumului de contur lac Ivanul până la coada

lacului de unde trece pe partea stângă a acestuia şi se întoarce spre Cheile Cernei mergând pe limita

zonei inundabile, apoi încadrează construcţiile existente până la podul peste Cerna. De aici urmează

drumul forestier pe malul stâng al Cernei cuprinzând Lunca Cernei şi continuă până la Cheile Cernei

unde trece pe partea dreaptă.

Celelalte 4 perimetre continua de la coada lacului Ivanul până laPlaiul Bulzului şi sunt de o parte

şi de alta a drumului de contur lac. Nu sunt unite între ele au mărimi diferite şi includ conacele

comunităţilor din zonă.

b) Zona de dezvoltare durabilă Ivanu este formată din 3 perimetre, în suprafaţă total de8 ha

începând de la Plaiul Bulzului până sub coronamentul Barajului Ivanul, versantul drept al lacului de

acumulare.

c) Zona de dezvoltare durabilă Balmeş (sau Balmez) în suprafaţă totală de 4 ha, formata din 2

perimetre, cuprinde teritoriul fostului bloc administrativ al coloniei de la Barajul Ivanul, cu terenurile

aferente, precum şi poienile aparţinătoare locuitorilor din Cerna Sat.

d) Zona de dezvoltare durabilă Olanul, formata din 10 perimetre în suprafaţă de 144 ha

cuprinde intravilanul satului Cerna-Sat, comuna Padeş. Limita acestui perimetru începe de la Cheile

Corcoaiei, și merge pe deasupra grădinilor locuitorilor din Cerna-Sat până la intersecţia cu drumul

forestier Olanul unde trece pe cealaltă parte a drumului, înconjoară lunca Cernei şi continua prin spatele

caselor şi agrădinilor pe partea dreaptă a Cernei, până la Cheile Corcoaiei. Celelalte perimetre includ

toate terenurile de tipul pajisti, pasuni, fanaturi, terenuri agricole, zone de intravilan şi extravilan care

28

aparţin administrativ comunei Obârşia Cloşani şi sunt răspândite de o parte şi de alta a drumului DN

66A, până la intersecţia cu DN67D.

e) Zona de dezvoltare durabilă Iauna- Craiova cuprinde suprafaţa de la cabana de la km 36,

precum şi terenurile aferente acesteia. Suprafaţa este de 4ha şi este administrată de Ocolul Silvic Băile

Herculane.

f) Zona de dezvoltare durabilă Topenia are suprafaţa de 16 ha, cuprinde 6 perimetre, şi aici se

remarca intravilanele cătunelor Taţu, Ineleţ, Scărişoara, Cracul Teiului, Cracul Mare. Acestă zonă

include casele şi grădinile de pe partea dreaptă a Cernei şi aparţin unor locuitori ai comunei Cornereva.

g)Zona de dezvoltare durabilă Băile Herculane, este constituită din 4 perimetre cu o suprafaţă

de 444 ha. Aici distingem intravilanul cătunelor Prisăcina (227 ha) şi Dobraia (104 ha) şi zone de pe

malul drept al Cernei şi lacul de acumulare Prisaca. Limita acestei zone merge pe lânga liziera pădurii

din U.P. III BăileHerculane şi cuprinde casele răspândite ale unor locuitori ai comunei Cornereva.

h) Zona de dezvoltare durabilă Domogled are o suprafaţă de 50 ha şi este constituitădin 21

perimetre aflate pe ambele părţi ale drumului DN 67D. Începe de la Pensiunea Dumbravă cu zona de

campare din vecinătatea acesteia, se continuă cu câteva proprietăţi aflate pe partea dreaptă şi stânga a

drumului până la căsuţele Gorjanu, de aici este întreruptă până în apropiere deBarajul Prisaca. Aici se

formează un perimetru mare ce cuprinde, casele de pe partea dreaptă a drumului, coronamentul

barajului, ştrandul de la 7 Izvoare Calde, Campingul de aici administrat de O.S. BăileHerculane, şi

câteva proprietăţi.

Alte perimetre de dezvoltare durabilă sunt la Uzina Electrică, în apropierea traseului de la

Crucea Albă, la Ferigari şi intravilanul comunei Pecinişca, care ţine din localitate până în apropierea

fostei cariere de piatră de laPecinişca.

i) Zona de dezvoltare durabilă Vârful lui Stan cuprinde proprietăţile private, păşunile şi

fâneţele care nu sunt în zona de protecţie integralădinU. P. VI Vârful lui Stan şi are o suprafaţă de 10

ha.

Drumurile naționale, forestiere, industriale, publice și de acces de pe teritoriul parcului, cu o

suprafaţă de 149 ha, sunt încadrate în zona de dezvoltare durabilă.

Suprafaţa total a zonei de dezvoltare durabilă din parc este de 906 ha.

29

2. 1. 3. Suprapuneri cu alte arii naturale protejate

Parcul National Domogled-Valea Cernei este desemnat si sit de importanţă comunitară

ROSCI0069 Domogled – Valea Cernei dar şi sit de importanta avifaunistica ROSPA0035 Domogled –

Valea Cernei in cadrul retelei NATURA 2000.

Parcul National Domogled-Valea Cernei cuprinde următoarele rezervaţii naturale distincte,

stabilite sub raport al suprafetei prin Legea5/2000, sectiunea a III-a:

Tabel 3. Suprapuneri cu alte arii naturale protejate

Nr.

Crt Denumire Localizare

Suprafața

(ha) Județ

Zona

Funcţionala

1. Domogled Orașul Băile

Herculane

2382,8

Caras-

Severin

498 Ha în

Zona de

Protecţie

Strictă, restul

în Zona de

Protecţie

Integrală

2. Coronini-Bedina Orașul Băile

Herculane, Comuna

Mehadia

3864,8

Caras-

Severin

Zona de

Protecţie

Integrală

3. Iauna-Craiova Comunele Cornereva

și Mehadia 1545,1

Caras-

Severin

Zona de

Protecţie

Integrală

4. Belareca Comunele Cornereva

și Mehadia 1665,7

Caras-

Severin

Zona de

Protecţie

Integrală

5. Peștera lui Ion Bârzoni Comuna Cornereva

0,1

Caras-

Severin

Zona de

Protecţie

Integrală

6. Vârful lui Stan Comuna Isverna

120,0

Mehedinti Zona de

Protecţie

Integrală

7. Valea Țesna Comuna Balta

160,0

Mehedinti Zona de

Protecţie

Integrală

8. Piatra Cloșanilor (inclusiv

peşterile Cloşani şi Cioaca

cu Brebenei)

Comuna Padeș, satul

Cloșani 1730,0

Gorj Zona de

Protecţie

Integrală

9. Ciucevele Cernei Comuna Padeș, satul

Cerna-Sat

1166,0

Gorj 338 ha in

Zona de

Protecţie

Strictă, restul

in Zona de

Protecţie

Integrală

30

10. Peștera Martel Comuna Padeș

2,0

Gorj Zona de

Protecţie

Integrală

11. Cheile Corcoaiei Comuna Padeș, satul

Cerna-Sat 34,0

Gorj Zona de

Protecţie

Integrală

2. 2. Mediul Abiotic

2. 2. 1. Geologie

Evoluţia paleo-geografică

Geologia arealului studiat poate fi înţeleasă doar în contextul analizei în ansamblu a

transformărilor structurale, petrografice şi tectonice suferite de unităţile montane ale Carpaţilor

Meridionali.

Evoluţia geologică a acestui ansamblu a avut loc în strânsă legătură cu tectonica plăcilor şi

microplăcilor implicate aici care au condiţionat formarea Autohtonului Danubian şi a Pânzei Getice,

unităţi geostructurale şi tectonice în care se include tot spaţiul geografic al grupei montane Godeanu-

Retezat, parte integrantă a Carpaţilor Meridionali.

Formarea şi evoluţia munţilor grupei montane amintite poate fi urmărită de-alungul a trei epoci

cu rol hotărâtor în prefacerile care au afectat teritoriu studiat: prehercinică, hercinică şi carpatică,

fiecare având mai multe etape, faze şi subfaze. Dintre acestea, importanţă pentru arealul studiat o are

ultima epocă şi anume cea carpatică deoarece, de-a lungul acestei epoci, s-au petrecut trasformările

importante ce au dus la structura, petrografia şi tectonica substratului, precum şi la morfologia reliefului

de aici (Gf. Rom., 1987).

În etapa prehercinică este structurat arealul în care mai târziu vor apărea structurile muntoase

peste care se grefează arealul în studiu. În timpul orogenezei caledonice, desfăşurată între Cambrian şi

Silurian (Paleozoicul inferior şi mediu), a avut loc metamorfozarea formaţiunilor depuse anterior şi

transformarea acestora în şisturi cristaline. Întreaga zonă a Carpaţilor Meridionali reprezenta atunci un

geosinclinal în care se depuneau materiale erodate din zonele înconjurătoare, uscate.

31

Un al doilea moment important l-a constituit etapa hercinică (orogeneza hercinică), desfăşurată

în Paleozoicul superior (perioadele Carbonifer şi Permian), când a avut loc o conturare tot mai evidentă

a spaţiului montan, cu o fază de exondare (de sub apele mării), însoţită de modelare subaeriană intense,

în condiţiile unui climat cald şi umed.

Un nou moment important în conturarea edificiilor montane l-a constituit desfăşurarea fazelor

orogenetice din prima parte a Mezozoicului, faza kimerică veche (Triasic) şi faza kimerică nouă

(Jurasic), ce aparţin orogenezei alpine, când au avut loc mişcări oscilatorii şi o ridicare tectonică

accentuată. Tot acum, are loc fragmentarea blocurilor cristaline hercinice şi iau naştere bazinele de

sedimentare cretacice şi paleogene, pregătind cadrul structural al Carpaţilor (Mutihac, 1990). Condiţiile

climatice din Mezozoic, de tip tropical, cu alternanţe umed şi uscat, au avut ca efect depunerea unor

pachete groase de calcare şi/sau roci, în care fracţiunea carbonatică este importantă. Ca urmare, în

munţii din jur şi în cuprinsul parcului naţional, depozitele carbonatice corespunzătoare Triasicului

lipsesc în totalitate, în schimb cele corespunzătoare Jurasicului şi Cretacicului abundă. Calcarele şi

rocile similare loc sunt concentrate în jumătatea inferioară a bazinului văii Cernei şi bazinul Motrului.

Unul dintre cele mai importante episoade pentru evoluţia geologică a grupei Godeanu-Retezat şi

implicit pentru arealul ariei protejate se petrece în epoca carpatică care debutează cu orogenezele

austrică (Cretacic superior) şi laramică(Cretacic superior – Paleogen) (Posea, Popescu, Ielenicz, 1974).

În Cretacicul inferior, situaţia geotectonică a vestului Carpaţilor Meridionali se prezintă după

cum urmează. În partea central-carpatică (pe direcţie longitudinală), exista un rift oceanic care era

mărginit la nord de unităţile ce vor forma ulterior Pânza Getică, iar la sud de unităţile care vor intra în

componenţa Autohtonului Danubian.

Ulterior acestui moment, riftul începe să se închidă datorită comprimărilor dintre cele două mari

supercontinente situate la nord (Laurasia) şi la sud (Gondwana). Ca urmare, cele două unităţi

geotectonice, Autohtonul Danubian şi Pânza Getică, situate de o parte şi de alta a acestui rift, s-au

apropiat, ceea ce a determinat, în prima fază, încălecarea Pânzei Getice peste flişul de Severin (format în

riftul central-carpatic) iar ulterior, în urma mişcării de convergenţă Pânza Getică şi Flişul de Severin au

trecut deasupra Autohtonul Danubian.

În fazele de evoluţie ulterioare conturării lor spaţiale, Carpaţii Meridionali s-au comportat ca un

bloc unitar, exondat şi erodat puternic. Pânza Getică ce acoperea în totalitate Autohtonul Danubian a

fost puternic fragmentată şi erodată, în special în partea de vest a Meridionalilor, astfel că, pe mari

32

întinderi Autohtonul a fost adus la suprafaţă. La nivelul interfluviilor largi s-au format întinse suprafeţe

de netezire (Balintoni, 1997).

Toate aceste transformări şi-au lăsat puternic amprenta în designul geologic al Carpaţilor

Meridionali şi, ca urmare, şi asupra grupei montane Godeanu-Retezat.

Ca urmare a acestui aranjament tectonic, o mare parte a teritoriului masivelor montane implicate

aici are ca substrat entităţi petrografice şi tectonice care aparţin Autohtonului Danubian, alcătuite în

principal din şisturi cristaline de diferite vârste. Acestea ocupă în totalitate spaţiul Munţilor Cernei, a

Munţilor Vîlcan şi aproape în totalitate spaţiul Munţilor Mehedinţi (Mutihac, 1990).

Formaţiunile sedimentare şi cristaline ale Pânzei Getice în schimb, intră în alcătuirea Masivului

Godeanu în totalitate, dar apar şi în valea Cernei ca o fâşie îngustă.

Atât din studiul hărţii geologice (foaia Baia de Aramă, 1968) cu scara 1:200.000, dar şi din

studiul hărţilor topografice la scara de 1:25.000, au putut fi puse în evidenţă toate trăsăturile tectonice,

structurale şi petrografice care caracterizează zona masivelor montane unde este cantonat parcul

naţional.

Paleogenul s-a caracterizat prin modelarea reliefului montan, în condiţiile unui climat

subtropical, proces care a avut ca finalitate apariţia primei suprafeţe de nivelare din Carpaţi. În

Meridionali, a luat naştere platforma Borăscu care domină partea superioară a Masivului Godeanu.

Această suprafaţă este alcătuită din două nivele, unul înalt, situat între 2100 – 2250 m. altitudine, şi unul

mai coborât, situat între 2000 - 2050 m. altitudine. Un rest din acestă suprafaţă de eroziune se păstrează

în vârfurile Godeanu şi Bulzului, situate la limita nordică a parcului.

Condiţiile modelării de la finele Miocenului şi debutul Pliocenului au facilitat manifestarea

proceselor de pedimentaţie într-un climat de tip mediteranean cu caracter arid. Se sculptează acum în

Carpaţii Meridionali suprafaţa Râu-Şes, suprafaţă extinsă pe toate culmile secundare de sub culmea

principală a Masivului Godeanu, desfăşurată între 1350 – 1800 m. altitudine, suprafaţă care se prezintă

în special pe dreapta văii, sub forma unor interfluvii intinse şi vârfuri. Şi în cadrul acestei suprafeţe se

pot observa două nivele uşor diferenţiate altimetric. Această suprafaţă apare atât în Masivul Godeanu

(aici fiind mai extinsă), dar şi în ceilalţi munţi ai arealului studiat, evident pe suprafeţe foarte restrânse

şi la altitudini mai joase, între 1250 – 1500 m (Gf. Rom., 1983).

33

Definitivarea regiunii s-a realizat în Pliocen, cu continuarea modelării uscatului, când area loc în

Carpaţi sculptarea celei de-a treia suprafeţe de nivelare numită suprafaţa Gornoviţa în Meridionali.

Aceasta apare doar pe suprafeţe foarte restrânse, sub forma unor mici umeri de vale.

Finalizarea aspectului actual s-a realizat mai ales în Cuaternar datorită intensei modelări glaciare

şi crionivale (periglaciare). Suprafeţele înalte ale Masivului Godeanu au fost afectate de glaciaţiunea

cuaternară. Aceasta a creat o serie de circuri glaciare, simple şi/sau complexe, ale căror urme sunt foarte

bine definite în partea de nord a parcului, sub culmea principală a Masivului Godeanu. Aici pot fi

identificate un număr de circa 7 circuri glaciare, situate pe versantul sudic al masivului, între vf.

Godeanu şi vf. Galbena, pe teritoriul parcului naţional. Gheţarii care au sculptat circurile de pe versantul

sudic au avut dimensiuni reduse, dar au înregistrat foarte bine fluctuaţiile glaciare, părăsind în retragere

mai multe valuri morenaice terminale, vizibile usor pe văile Balmeşului, Izvorul Godeanului,

Scărişoara, Bulzului, Cărbunelui, etc. Morenele frontale principale, situate în jur de 1450 m. altitudine şi

la peste 1800 m. altitudine, precum şi prezenţa circurilor suspendate, par să indice două faze glaciare

(riss şi wurm sau wurm I şi wurm II). În prezent, procesele crionivale constituie un factor important în

modelarea reliefului. (Gf. Rom., 1983).

Petrografia

Aşa cum am arătat mai sus, şisturile cristaline care alcătuiesc o mare parte din substratul

parcului sunt de vârstă prehercinică şi aparţin atât Domeniului Danubian cât şi formaţiunilor ce intră în

componenţa Pânzei Getice. Şisturile cristaline s-au format în diverse cicluri geotectonice, dar nu

întotdeauna şi nu peste tot pot fi stabilite aceste cicluri. În cadrul Domeniului Danubian, şisturile

cristaline prehercinice au cea mai largă răspândire şi aparţin la două grupe: grupa şisturilor cristaline

mezometamorfice şi grupa şisturilor cristaline epimetamorfice. Substratul arealului studiat este compus

doar din cele care aparţin primei grupe şi anume a şisturilor cristaline mezometamorfice. Formaţiunile

Autohtonului Danubian din zona parcului naţional sunt incluse aşa numitei zone (cristalinul) de Lainici-

Păiuş.(Mutihac, 1990).

Acesta include o gamă largă de roci metamorfice reprezentând formaţiuni vulcanogene şi

terigene metamorfozate în condiţiile faciesului amfibolitelor; acestea au fost în mare parte

retrometamorfozate. Pe lângă materialul iniţial foarte divers care a fost metamorfozat, la care se adaugă

intervenţia retrometamorfismului, complexitatea petrografică a şisturilor cristaline mezometamorfice se

datorează şi intruziunilor de granitoide contemporane sau anterioare metamorfismului iniţial. În felul

acesta, s-au separat diverse entităţi petrografice, cristalinul de Lainici Păiuş fiind una dintre acestea.

Acesta este constituit din şisturi cristaline foarte variate pe harta geologică fiind prezentate în grup sub

34

denumirea de şisturile cristaline ale Domeniului Danubian. În cuprinsul parcului national, acestea apar

în două areale destul de bine definite şi distincte. Un prim areal se întâlneşte pe stânga văii Cernei, pe

toată lungimea versantului de sub Munţii Vîlcan şi în continuare cu prelungire în Munţii Mehedinţi,

dincolo de înşeuarea care apare la obârşia râului Motru spre Cerna. Un al doilea perimetru se întâlneşte

în Munţii Cernei, fiind localizat în dreptul localităţii Băile Herculane şi până la confluenţă cu Belareca.

Ansamblul acestora a suferit procese de migmatizare, precum şi un metamorfism de contact termic (în

apropierea corpurilor de granitoide). Acesta este un proces metamorfic prin care șisturile cristaline se

adaptează unor condiții de metamorfism mai puțin intens decât cel care a determinat formarea lor, iar

aceste condiţii s-au realizat atunci când fruntea domeniului Danubian a intrat în contact cu formaţiunile

cristaline ale Pânzei Getice. Aşadar avem de-a face aici cu un metamorfism dinamic (metamorfism

cauzat de stress intern localizat în roci). În urma comprimărilor şi a stresului intern foarte puternic

dezvoltat în roci, acestea s-au transformat. Amploarea şi intensitatea comprimărilor poate fi observată în

multe deschideri în versanţi practicate de-a lungul văii Cernei atunci când a fost executate lucrări pentru

modernizarea şoselei. Se poate observa intensitatea deosebită a comprimărilor şi stresului la care au fost

supuse rocile cristaline.

Mai mult, comprimările dintre cele două unităţi geotectonice şi geostructurale (Autohtonul

Danubian şi Pânza Getică) au determinat aici apariţia unei reţele de fracturi şi fisuri care au afectat

formaţiunile cristaline pe mari adâncimi. Aceste fracturi au permis migrarea magmei din adânc spre

suprafaţă. Pe altele, au fost injectate filoane de cuarţ şi pegmantite feldspatice. Contactul dintre magma

şi rocile cristaline a determinat transformări ale acestora din urmă prin fenomenul de metamorfism de

contact, având ca rezultat formarea migmatitelor metablastice (roci metamorfice injectate cu magma

fierbinte care au suferit un proces de topire parţială). Migmatitele metablastice au fost puse în evidenţă

pe partea stângă a parcului national, în bazinele râurilor Motru şi Motru Sec, unde ocupă suprafeţe largi.

În privinţa vârstei metamorfismului care a creat şisturile cristaline mezometamorfice de aici,

aceasta a fost dedusă din datări şi comparaţii ale discordanţelor cu celelalte tipuri de formaţiuni; în final,

se consideră că s-au format în Precambrianul superior (Săndulescu, 1984).

Masivele granitoide prehercinice. Şisturile cristaline ale Domeniului Danubian sunt în multe

cazuri asociate cu masive singenetice sau tardcinematice. Granitele sunt prinse în structura şisturilor

cristaline fie concordant cu aceasta fie discordant. Forma corpurilor de ganitoide este în cele mai multe

cazuri neregulată sau, în anumite cazuri, sub formă de dom. În interiorul parcului, masivele de

granitoide apar dispuse sub forma unor fâşii alungite şi paralele cu valea Cernei, două compartimente

fiind evidente în teritoriu: un compartiment mai larg sub formă continuă şi unitară pe stanga văii Cernei

35

ce constituie o parte din abruptul morfologic al Munţilor Mehedinţi. În literatura de specialitate, acesta

se numeşte “granitoidul de Cerna” şi este intrus în amfibolitele care aparţin domeniului Danubian. Este

constituit din roci granitice, adamelitice şi tonalitice, textura gnaisică fiind predominantă aici. Cel de-al

doilea compartiment este localizat pe dreapta văii Cerna şi apare tot sub forma unor fâşii care se întind

de la confluenţă pârâului Studena cu valea Cernei, până la intrarea în staţiunea Băile Herculane

(Mutihac, 1990).

Vârsta masivelor granitoidice a fost dedusă din relaţiile cu şisturile cristaline pe care acestea le-

au intrus, la care se adaugă şi determinările radiogene. Astfel din analizele şi comparaţiile făcute, vârsta

a fost stabilită ca singenetică cu formarea şisturilor cristaline (în Precambrianul superioar) şi/sau în

unele cazuri tardicinematică (în Paleozoicul inferior).

Învelişul sedimentar al Autohtonului Danubian. O primă fază de sedimentare importantă a fost

in intervalul Carbonifer superior – Permian inferior. Cu toate că atunci avea loc orogeneza hercinică,

sedimentarea s-a realizat într-un moment de acalmie tectonică ce a urmat fazei orogenetice sudetă. Două

categorii importante de formaţiuni au fost depuse acum: formaţiuni terigenece conţin conglomerate,

gresii, şisturi argiloase roşii şi porfire aglomerate şi produsele unei activităţi vulcanice predominant

explozive. Formaţiunile terigene apar sub forma unor fâşii înguste localizate în Munţii Vîlcanului, la

nord-vest de vârfurile Piatra Mică Cloşani şi Piatra Mare Cloşani, şi de asemenea în Masivul Godeanu,

la marginea nordică a parcului, mărginind şisturile cristaline care aparţin Pânzei Getice. Produsele

activităţii vulcanice nu au fost semnalate pe cuprinsul parcului (Gridan, 1983).

O a doua fază de sedimentare de o importanţă deosebită pentru geologia zonei parcului o

constituie intervalul Jurasic inferior - Cretacic superior când, de fapt, au fost sedimentate depozitele

carbonatice care reprezintă subiectul principal al acestui studiu. Depozitelor carbonatice li se datoreaza

peisajul văii Cernei care include relieful, geometria reţelei hidrografice, fitocenozele şi habitatele de

aici.

În Jurasic, domeniul Danubian era acoperit de ape, climatul de factură tropical constituind un

mediu perfect pentru sedimentarea depozitelor carbonatice. În Jurasic inferior, (J1) depozitelor

sedimentate au avut un carcater terigen fiind reprezentate de conglomerate, gresii şi şisturi argiloase,

toate având o importantă fracţiune carbonatică. Răspândirea acestora este mai însemnată în special pe

versantul drept al văii Cernei, pe teritoriul ce aparţine Munţilor Cernei prezentându-se atât sub forma

unor fâşii cât şi sub forma unor areale compacte mai extinse, aşa cum este cazul depozitelor de sub

vărfurile Arjana şi Biliana. Pe partea stângă a parcului apar doar sub forma unor fâşii subţiri, cea mai

importantă ivire fiind cea situată la nord de vârfurile Piatra Mică Cloşani şi Piatra Mare Cloşani.

36

Jurasicul mediu (J2) se caracterizează prin sedimentarea unor depozite importante de calcare

detritice. La nivelul parcului national, acestea au apariţii insulare, fie sub formă punctuală, fie ca nişte

fâşii mărginite fie de formaţiunile depuse în J1, fie de formaţiunile depuse în Jurasicul superior sau cele

cretacice. Apar cu o frecvenţă mai însemnată pe versatul drept al văii Cernei, pe teritoriul Munţilor

Cernei, sub formă de iviri izolate, insulare, pe un areal localizat mai jos de vf. Arjana. Pe partea stângă a

parcului, apar cu o frecvenţă mult mai redusă, cea mai notabilă ocurenţă în teritoriu remarcându-se la

nord-vest de cele două vârfuri importante din bazinul hidrografic al Motrului, vf. Piatra Mică Cloşani şi

vf. Piatra Mare Cloşani.

Formaţiunile Jurasicului superior (J3) ocupă suprafeţele cele mai extinse din categoria

depozitelor carbonatice care pot fi întâlnite pe cuprinsul parcului naţional. Ele sunt reprezentate de

calcare recifale, calcare cenuşii cu jaspuri şi calcare masive. Acestea formează arealele care dau

relieful specific de pe valea Cernei. Pe partea stângă a parcului, apar sub forma unei fâşii foarte înguste,

continue, situată în apropiere de cursul de apă al Cernei care, începând de la vf. lui Stan în aval, ocupă

întreg versantul abrupt al văii.

Un alt areal important de ocurenţă a acestor calcare este localizat în bazinul Motrului. Este un

areal compact, cu formă geometrică de triunghi ale cărui laturi pot fi trasate pe aliniamentele

localităţilor Motru Sec şi Cloşani, precum şi aliniamentul vârfurilor Piatra Mică Cloşani şi Piatra Mare

Cloşani.

Cel de-al treilea areal este localizat pe versantul drept al văii Cernei, de fapt versantul sud-estic

al Munţilor Cernei. Şi în acest caz, avem de-a face cu apariţii insulare ale calcarelor Jurasic superioare,

atât sub formă punctuală, cât şi sub formă de fâşii alungite.

Formaţiunile depuse în perioada Cretacicului se înscriu în acelaşi registru al rocilor carbonatice

ca cele prezentate anterior, bineînţeles păstrând specificul sedimentării impus de variaţia climatică din

acea perioadă. Depozitele carbonatice cretacice ocupă locul doi ca suprafaţă între formaţiunile

calcaroase din cadrul parcului naţional. Cretacicul inferior (Neocomianul) este reprezentat de calcare

litografice cu accidente silicioase şi de marnocalcare în timp ce Cretacicul mediu este compus din

calcare, marnocalcare şi gresii calcaroase cunoscute sub numele de stratele de Nadanova.

Formaţiunile Cretacicului inferior şi mediu sunt dispuse în cadrul văii Cernei în aval de o linie

transversală care ar unii vf. lui Stan de pe stânga văii cu vf. Arjana de pe dreapta. Acestea apar de-a

lungul axului văii pe o fâşie foarte îngustă şi pe suprafeţe mult mai extinse pe versantul drept care

constituie de fapt abruptul Munţilor Cernei spre valea Cernei.

37

La acestea, se adaugă depozitele Cretacicului superior (turonian-senoniene) formate din marne

gresii şi conglomerate. Acestea ocupă suprafeţe destul de extinse în jumătatea inferioară a văii Cernei,

fiind răspândite atât pe versantul stâng (exclusiv în spaţiul geografic al Munţilor Mehedinţi), în

proporţie mai mare, diseminate printre formaţiunile carbonatice (calcaroase), dar şi pe versantul drept,

în proporţie mai redusă, pe versantul munţilor Cernei.

Pânza Getică. Unitatea geotectonică denumită astfel aflorează pe o suprafaţă mare în cuprinsul

Parcului Naţional Domogled-Valea Cernei, Masivul Godeanu fiind alcătuit în totalitate din formaţiunile

acestei unităţi geotectonice (Meszaros, Mac, 1995).

Ca şi în cazul Autohtonului Danubian, Pânza Getică este compusă din formaţiuni prehercinice

metamorfozate şi formaţiuni sedimentare ce constituie învelişul acestora.

Şisturile cristaline – se găsesc răspândite pe o arie foarte largă în cadrul masivului Godeanu,

constituind peste 90% din suprafeţele care aflorează în perimetrul parcului naţional. Ca şi anterior, în

ansamblul şisturilor cristaline se disting două grupe care diferă între ele prin gradul de metamorfism:

grupa şisturilor cristaline mezometamorfice şi grupa şisturilor cristaline epimetamorfice. Similitudinile

cu situaţia geotectonică a Autohtonului de Bihor continua, astfel încât şi în acest caz, în cuprinsul

parcului naţional, avem de-a face doar cu prima categorie, cea a mezometamorfitelor.

Şisturile cristaline mezometamorfice de aici sunt descrise în literatura de specialitate sub numele

de cristalinul de Sebeş-Lotru şi constituie una dintre cele mai dezvoltate şi omogene entităţi cristaline

din Carpaţii Meridionali. În masivul Godeanu, cristalinul de Sebeş-Lotru apare sub forma a două

niveluri suprapuse. Nivelul inferior este constituit preponderant din gnaise şi paragnaise, în timp ce

nivelul superior este constituit în principal din micaşisturi şi paragnaise la care se adaugă amfibolite,

amfibolite şi şisturi amfibolice, plus eclogite.

În cadrul domeniul getic, activitatea magmato-vulcanică a generat formaţiuni de o amploare mai

mică decât cele din domeniul danubian. Astfel, putem identifica un număr foarte mare de apariţii

punctuale ale pegmatitelor (de vârstă paleozoică), inserate în formaţiunile cristaline ale domeniului getic

din Masivul Godeanu.

Manifestările magmato-vulcanice posthercinice (permiene şi mezozoice) reprezentate prin

formaţiunea vulcanogen sedimentară (gresii şi argile negre asociate cu spilite şi keratofire) care este

localizată doar pe dreapta văii Cernei, ocupând interfluviul principal care desparte bazinul Cernei de

bazinul văii Belareca apare sub forma unui depozit continuu, fragmentat de obârşiile văilor secundare,

tributare celor două râuri principale.

38

Pe lângă toate formaţiunile prezentate până acum, în cuprinsul parcului mai apar iviri izolate de

dolerite, spilite şi riolite aparţinând magmatitelor permiene şi mezozoice. Toate aceste fomaţiuni ocupă

suprafeţe foarte restrânse în domeniul parcului naţional (Kearey, 1996).

Depozitele cuaternare. Au suprafeţe reduse de ocurenţă şi pot fi diferenţiaţe în funcţie de

criteriul genetic şi temporal.

Cele mai vechi sunt depozitele glaciare care se regăsesc pe versantul sudic al Masivului

Godeanu (în interiorul parcului naţional) şi sunt alcătuite din depozitele morenaice create de fluctuaţiile

glaciare, dar şi de trenele de grohotişuri compuse din gelifracte periglaciare, care acoperă pe mari

întinderi suprafaţa versantului. Au vârstă pleistocenă, fiind generate în timpul fazelor galciare şi

intergalciare (riss şi wurm sau wurm I şi wurm II).

Depozitele pleistocen-holocene, alcătuite din pietrişuri, nisipuri, nisipuri argiloase, depozite

loessoide, sunt localizate cu precădere de-a lungul şi în albia celor două râuri Motru şi Motru Sec. Ele

apar atât sub formă de depozite la baza versanţilor (coluviale şi proluviale), cât şi sub formă de depozite

aluviale în albiile râurilor.

2. 2. 2. Relief

Morfologia

Analiza aspectelor morfologice şi morfometrice reprezintă una dintre cele mai importante

abordări în vederea înţelegerii modului de formare şi a evoluţiei peisajului actual al Parcului Naţional

Domogled-Valea Cernei.

Principalele trăsături morfologice ce caracterizează relieful unităţilor montane pe teritoriul

cărora este înscris parcul sunt: prezenţa suprafeţelor de nivelare; înclinarea generală a regiunii de la

nord-est spre sud-vest, conform cu direcţia de drenaj a văii Cernei, prezenţa unor culoare de vale adânci,

foarte adesea prezentându-se sub forma unor defilee şi chei, prezenţa a numeroase abrupturi

petrografice, varietatea litologică mare care introduce o diversitate aparte a formelor de relief generate,

prezenţa formelor de modelare glaciară (eroziune-circuri glaciare şi acumulare-morene), existenţa unei

reţele hidrografice bine definite, în cele mai multe cazuri cu cursuri de apă permanente, existenţă

39

reliefului exocarstic şi endocarstic şi prezenţa unor depozite deluviale (pe versanţi) şi coluviale (la baza

versanţilor), cu grosimi apreciabile pe alocuri.

Intensitatea modelării, în condiţiile unui substrat compus din roci dure (şisturi cristaline, roci

magmato-vulcanice, formaţiuni carbonatice), a unei tectonici pronunţate şi a unor nivele de bază din jur

foarte active, a sprijinit crearea unor suprafeţe de nivelare largi.

Aşa cum am arătat şi în capitolul de geologie, în spaţiul montan al Carpaţilor Meridionali au fost

sculptate trei suprafeţe de nivelare, fiecare având câte două trepte.

Suprafaţa cea mai înaltă, Borăscu (denumită şi pediplena carpatică), modelată la începutul

Neozoicului, se regăseşte în toate masivele montane care mărginesc bazinul hidrografic al văii Cernei.

Astfel, în Masivul Godeanu se păstrează cele mai evidente urme ale modelării din Carpaţii

Meridionali, acesta fiind plasat la mare distanţă de nivelurile de eroziune depresionare din jur. Aici au

fost identificate pentru prima dată primele două nivele de eroziune din Carpaţi, Borăscu şi Râu-Şes,

identificate ulterior şi in celelalte masive, atât cele din Meridionali, cât şi cele din Orientali şi

Occidentali.

În masivul Godeanu, suprafaţa Borăscu prezintă două nivele distincte, ambele putând fi

identificate în arealul parcului naţional. Prima suprafaţă ocupă un ecart de 150 m., între altitudinile 2100

şi 2250 m.; în interiorul parcului apare doar pe suprafeţe foarte restrânse, pe culmea montană care

uneşte vf. Godeanu şi vf. Paltina.

Nivelul următor, localizat între altitudinile 2000 şi 2050 (un ecart doar de 50 m.), este dispus la

marginea aliniamentului de vârfuri amintit anterior, însoţind şi dublând nivelul superior (Niculescu,

1965). Şi aceasta ocupă o suprafaţă foarte restrânsă în interiorul parcului. Este mult mai fragmentată

decât nivelul anterior, deoarece aici se dezvoltă sectoarele superioare ale râurilor ce străbat regiunea, iar

potenţialul de eroziune al acestora este ridicat.

Cea de-a doua suprafaţă de nivelare numită Râu-Şes apare, de asemenea, sub forma a două

trepte, ecartul altitudinal ocupat de cele doua trepte fiind mare, circa 450 m., între 1350 şi 1800 m.

Apare cu precădere pe partea dreaptă a bazinului hidrografic al Cernei (dominant pe versantul masivului

Godeanu, dar şi pe versantul Munţilor Cernei), unde ocupă suprafeţe însemnate la nivelul interfluviilor

principale dintre văi, dar şi pe partea stângă, pe suprafeţe foarte restrânse, în bazinul Motrului, în vf.

Piatra Mare (Cloşani).

40

Cea de-a treia suprafaţă, Gornoviţa, apare cu totul exceptional, sub formă de mici umeri în

cadrul văilor din parcul naţional, care pot sa fie foarte uşor confundaţi cu formele de tipul terasetelor

structurale sau brânelor şi poliţelor structurale. Urme ale acestei suprafeţe au fost identificate în teren

atât pe versanţii de dreapta ai parcului naţional (raportaţi la axul văii Cernei), cât şi pe stânga acestuia.

Varietatea petrografică mare impune şi ea tipuri diferenţiate de relief. Astfel, pe şisturile

cristaline, roci cu o duritate deosebită, manifestarea complexă a factorilor externi a dat naştere unui

relief greoi, cu dominanţa formelor convexe (culmi şi interfluvii rotunjite, versanţi înecaţi de depozite

rezultate în urma proceselor de dezagregare), dar şi a unor situaţii în care, datorită tectonicii recente,

versanţii capată o morfologie distinctă, impunând in peisaj pereţi abrupţi, la baza cărora se acumulează

depozite importante de materiale.

Această situaţie este specifică în principal versantului drept, care este de fapt versantul

Masivului Godeanu înspre valea Cernei, versant dominat de şisturile cristaline, iar, parţial, situaţia se

întâlneşte şi pe versantul Munţilor Cernei.

Relieful glaciar reprezintă o notă distinctă în cadrul morfologiei parcului naţional. Urmele

acestui fenomen, sub formă de circuri, pot foarte bine sa fie urmărite sub culmea principală a masivului

Godeanu, fiind dispuse pe un sector cuprins între vârfurile Godeanu şi Paltina. Aici există un număr de

aproximativ şapte circuri glaciare, într-un caz existând şi un lac glaciar (în circul de sub vf. Godeanu).

Circurile se dispun în ordine de la vest spre est: sub vf. Godeanu, apoi, la obârşia pârâului Izvorul

Mocirliului (sub Culmea Mocirliului), încă două circuri; urmează cele de sub vf. Bulzului, la obârşiile

pâraielor Scărişoara şi Bulzului, încă un circ sub vf. Munţii Scărişoara, la obârşia pârâului Cărbunele şi

încă două circuri sub vf. Galbena.

Pe lângă aceste circuri glaciare, mai există o serie de circuri glacionivale de dimensiuni mult

mai reduse, diseminate printre circurile glaciare amintite anterior.

Formele de relief care compun peisajul glaciar de aici sunt reprezentate de circurile glaciare şi

de cele glacionivale, cu forme de amfiteatru, cu pereţi, bazine şi praguri, la care se adaugă custurile

glaciare, care apar sub formă de creste ascuţite şi fierăstruite, despărţind circurile.

Dacă circurile şi custurile reprezintă forme ale eroziunii glaciare, morenele, rezultate în urma

fluctuaţiilor climatice, reprezintă forme de acumulare glaciară. Morenele terminale au fost semnalate pe

mai multe văi, în apropiere de obârşiile acestora: pe valea Groapa Balmoşului, localizată la obârşia

pârâului Balmoş, sub creasta principală, la aproximativ jumătatea distanţei dintre vf. Olanelor şi vf.

Godeanu şi pe valea Bulzului, localizată sub vârful cu acelaşi nume.

41

O altă categorie importantă de materiale galciare de acumulare o reprezintă morenele frontale.

Acestea au fost semnalate pe văile amintite la altitudini diferite; un prin nivel a fost identificat la

altitudini de 1450 m., iar un al doilea nivel la altitudini de peste 1800 m. Acest fapt demonstrează

variaţiile de poziţie suferite de gheţari ca rezultat al fluctuaţiilor climatice (Whittow, 1984).

Aşa cum s-a arătat într-un capitol anterior, relieful glaciar din Masivul Godeanu a fost modelat

în cadrul a două faze glaciare, o fază mai veche, mai intensă care a sculptat circurile glaciare principale

şi o fază cu o intensitate mai redusă, fapt ce a determinat apariţia unor circuri secundare, care, în cele

mai multe cazuri, au fost sculptate în interiorul circurilor generate în faza anterioară.

În privinţă vârstelor fazelor glaciare care au modelat relieful glaciar din Carpaţii Meridionali

(implicit şi din Masivul Godeanu), în literatura de specialitate există mai multe păreri; unele dintre

acestea susţin existenţa a două faze glaciare, faza Riss şi faza Würm, faza Riss fiind mult mai intensă ca

modelare glaciară decât Würm, în timp ce alţii susţin doar existenţa fazei glaciare Würm, dar care ar fi

avut două stadii importante, Würm I şi Würm II. În cadrul celei din urmă (Würm II), au fost distinse

mai multe stadii de retragere, ceea ce demonstrează fluctuaţiile deosebite pe care le-au avut atunci

gheţarii, fapt uşor de înţeles deoarece Würm II a reprezentat ultima fază glaciară, după aceasta având

loc încălzirea climatului şi topirea gheţarilor în Holocen (Niculescu, 1965).

Calcarele care impun cel mai specific şi mai spectaculos relief ocupă suprafeţe destul de

însemnate în interiorul parcului naţional Domogled-Valea Cernei. Formele zvelte, abrupturile

petrografice, formele exocarstice şi cele endocarstice reprezintă un potenţial de atracţie turistică

deosebit. Abrupturile spectaculoase ce mărginesc valea Cernei în arealul localităţii Băile Herculane şi

până la vf. Lui Stan în amonte, în special versantul stâng al văii, formează un peisaj care, pe lângă

bogaţia apelor minerale, constituie sursă de atracţie turistică deosebită.

Din suprafaţa totală a parcului de 61.211 ha (612.11 km2), calcarele ocupă o şesime, aprox.

11.388 ha (113.88 km2).

Agenţii geomorfologici modelatori au sculptat în timp două tipuri de relief, relieful carstic

(exocarstic şi endocarstic) şi relieful pe calcare, fiecare cu trăsături deosebite şi specifice faţă de celălalt,

chiar daca sunt sculptate pe acelaşi tip de rocă.

Relieful carstic are cea mai mare răspândire în cadrul Munţilor Mehedinţi, în bazinul râului

Motru. Dispunerea geometrică a reţelelor hidrografice a celor două râuri, Motru şi Motru Sec (care

confluează în aval de localitatea Cloşani), formează un areal sub formă de triunghi, cu baza orientată

spre Valea Cernei iar vârful spre sud, spre Podişul Mehedinţi. În interiorul acestui areal, masa de calcare

42

apare compactă, bine definite, cu o varietate de forme exocarstice şi endocarstice deosebite,

reprezentând unul dintre cele mai specifice areale carstice din România.

Peisajul impus aici este un rezultat al interacţiunii calcarelor cu factorii de modelare externi, la

care se adaugă şi o anumită dispoziţie tectonică şi structurală. Compresiunile tectonice au determinat o

puternică redresare a pachetelor de calcare, în multe cazuri acestea fiind aduse până la verticală.

Datorită acestui fapt, imaginea generală a reliefului este data de aliniamente de creste calcaroase

fragmentate de torenţi, numite ciuceve şi geanţuri (Gf. Rom., 1987).

Văile care au străpuns masivele calcaroase de aici au creat chei spectaculoase, ca cele de pe

Motru (în amonte de Cloşani) şi cele de pe Motru Sec (în amonte de localitatea cu acelaşi nume). Pe

lângă crestele calcaroase semeţe, ale căror înălţimi maxime se întâlnesc în vf. Piatra Mică Cloşani (1165

m.) şi Piatra Mare Cloşani (1421 m.), peisajul carstic este completat de suprafeţe largi de platou ciuruite

de un număr impresionat de doline şi uvale. În multe cazuri, alinierea dolinelor de-a lungul unor fracturi

în masa de calcare a determinat apariţia văilor de doline, frecvent întâlnite la nivelul platourilor

calcaroase de aici.

Un alt tip de văi, din categoria celor carstice, îl reprezintă văile de tip sohodol (văi seci). Acestea

au funcţionat odată ca văi cu cursuri de apă permanente, dar ulterior apa şi-a părăsit cursul, pierzându-se

în subteran prin fisurile şi fracturile din albie sau prin ponoare.

În teren, prezenţa acestora a fost remarcată atât la nivelul platourilor carstice, cât şi pe marginile

masivului calcaros. Inclusiv valea Motrului Sec are caracter de sohodol pe circa 2 km. din traseul

acesteia, din satul Motru Sec (în aval) şi până în zona peşterii Lazului (în amonte).

Lapiezurile constituie, de asemenea, o trăsătură specifică a carstului de aici. Intinse suprafeţe de

calcar sunt dezgolite, fără cuvertură de sol şi vegetaţie, ceea ce a permis agenţilor de modelare

sculptarea a numeroase şănţuleţe (prin şiroirea apei şi coroziune), denumite lapiezuri. Dimensiunile

acestora pleacă de la câţiva cm. până la 0,5-1 m. în adâncime. Apar atât izolate (pe ivirile de calcar

singular), cât şi sub formă de câmpuri de lapiezuri.

Endocarstul este reprezentat de un număr însemnat de grote şi peşteri. Grotele au dimensiuni

reduse (câţiva metri adâncime şi înălţime a portalului) şi apar în număr mare, în special în cadrul văilor

carstice (în văile de tip chei şi/sau sohodol).

Peşterile se găsesc în număr relativ redus, dar unele dintre ele au dimensiuni apreciabile (zeci de

metri diferenţă de nivel şi mai mulţi kilometri dezvoltare). În afară de dimensiuni, peşterile de aici

43

prezintă o morfologie carstică deosebită (forme de eroziune carstică şi forme de precipitare), la care se

adaugă o bogăţie faunistică deosebită (număr mare de specii cavernicole), ceea ce a făcut necesar

realizarea în localitatea Cloşani a unui laborator de biospeologie, care actualmente se află sub patronajul

Academiei Române, prin Institutului de Speologie “Emil Racoviţă”, Bucureşti.

Mai mult, în peştera Cloşani, pe galeria numită a “Laboratoarelor” au fost construite mai multe

laboratoare, în care speciile cavernicole sunt studiate “la ele acasă”.

Printre superlativele speologice din regiune enumerăm: Peştera Cloşani, Peştera Cioaca cu

Brebenei, Peştera Martel, Peştera Lazului, Peştera Vacilor, etc.

Peşterile Martel şi Lazului sunt localizate în bazinul hidrografic al Motrului Sec, în amonte de

localitatea Motru Sec. aproape de axul văii. Peştera Martel este localizată la baza versantului stâng al

văii, la circa 1,2 km. amonte de sat şi prezintă o intrare de dimensiuni foarte mici (50x70 cm.). Peştera

Lazului se află la baza versantului drept al văii, la circa 2 km. amonte de satul Motru Sec. Intrarea

acesteia este mult mai generoasă, portalul măsurând aproximativ 5 m. înălţime şi 10 m. lăţime.

Din punct de vedere al raportului dintre unghiul de dezvoltare al cavernamentului subteran şi

suprafaţă, se disting două categorii importante de peşteri: peşteri verticale (de tip aven) şi peşteri

dezvoltate în plan orizontal şi suborizontal. Din prima categorie, fac parte Peştera Cioaca cu Brebenei şi

Peştera aven din Sohodoalele Mici, în timp ce din a doua categorie fac parte toate celelalte peşteri

amintite anterior.

Peşterile dispuse în plan orizontal sunt un rezultat al divagării apelor din albia râurilor şi al

coroziunii induse de acestea. Peştera Cloşani, aflată la o altitudine relativă de aprox. 70 m. faţă de albia

râului Motru, face parte dintr-o fază mai veche de carstificare faţă de peşterile Martel, Lazului sau

Vacilor, care sunt un rezultat al aceleiaşi faze de carstificare. Aceastea se plasează la aproximativ 2-3 m

altitudine relativă faţă de albiile râurilor Motru şi Motru Sec şi sunt puternic afectate de fluctuaţiile

stratului freatic, la rândul lui afectat de volumul precipitaţiilor şi de debitul apei în albiile râurilor. În

cazul peşterii Lazului, al cărui cavernament se dezvoltă în cea mai mare parte la nivelul cursului de apă

al Motrului Sec, din cauza fluctuaţiilor hidrologice ale râului, cavernamentul poate fi lungi perioade de

timp inundat, astfel încât accesul în părţile profunde ale peşterii să fie imposibil. La fel se întâmplă şi în

cazul peşterii Martel, unde părţi importante din cavernament se plasează sub limita nivelului albiei

Motrului Sec şi, ca urmare, sunt permanent înecate.

44

Al doilea areal important ocupat de calcare este situate de-a lungul văii Cernei, în aval de o linie

imaginară care ar uni vf. lui Stan de pe versantul stâng şi vf. Arjana, de pe versantul drept. De aici, în

aval, calcarele ocupă cele mai întinse suprafeţe comparative cu toate celelalte tipuri de roci.

În acest spaţiu, calcarele formează atât versantul de dreapta al văii Cernei, care aparţine Munţilor

Cernei, cât şi pe cel de stânga al Munţilor Mehedinţi.

Datorită valorilor unghiurilor de pantă mari care au determinat rapiditatea scurgerii, precum şi

grosimea mică a pachetelor de calcare, procesele carstice au o intensitate mai redusă aici. Exocarstul

este slab reprezentat, un element notabil constituindu-l Poienile de Sus ale Cernei, localizate sub vf. lui

Stan, pe versantul stâng. Aici avem de-a face cu o serie de depresiuni carstice cu fundul plat şi adânci,

ale căror versanţi abrupţi sunt afectaţi de intense procese de lapiezaţiune.

Versantul stâng în ansamblu, în special de la vf. lui Stan în aval, are aspectul unui abrupt

calcaros, cu pereţi verticali de până la 500 m., care aliniază câteva înălţimi importante: vf. lui Stan

(1465 m.), vf. Pietrele Albe (1335 m.), vf. Ciolanu Mic (1044 m.), vf. Colţu Pietrii (1227 m.), vf.

Domogled (1105 m.) şi vf. Creasta Cocoşului (917 m.).

Acest versant, care domină staţiunea Băile Herculane, este compus din calcare jurasice masive şi

calcare urgoniene la partea superioară. Din punct de vedere structural, se prezintă sub forma unei

suprafeţe ale cărei înclinări sunt spre aval, spre sud-vest, suprafaţă dominată de procese de lapiezaţiune.

Spre ieşirea din Valea Cernei, amonte de localitatea Pecinişca, calcarele formează un abrupt în care

Valea Seliştea a tăiat un sector de chei foarte sălbatic. Versanţii cheilor de aici adăpostesc mai multe

peşteri, dintre care una mai importantă este Gaura Ungurului.

Versantul drept al văii Cernei, aparţinând Munţilor Cernei, este alcătuit în acest sector de calcare

cretacice. Relieful exocarstic este aproape inexistent, cu excepţia proceselor de lapizaţiune care au creat

forme de tip lapiezuri. În schimb, endocarstul este prezent prin câteva peşteri importante, printre care

aflându-se şi cele care fac obiectul acestui plan: Peştera lui Adam, Grota Haiducilor şi Peştera de la

Despicătură. Peştera lui Adam şi Peştera de la Despicătură se suprapun peste falia transversală (falia de

sprijin) a văii Cernei, fiind influenţate direct de apele termominerale de aici, dar şi de emanaţiile de

aburi şi gaze. Mediul speleic din aceste peşteri este un rezultat al influenţei directe a magmelor fierbinţi

care se găsesc în adâncime, pe linia de falie.

Reţelele subterane carstice au dimensiuni spectaculoase. În Valea Cernei se găsesc peste 700

peşteri, dar acestea au dimensiuni mici; dimensiune cea mai semnificativă o are peştera Şălitrari, cu o

dezvoltare de 1500 m.

45

Relieful carstic

Dezvoltarea areală şi grosimea depozitelor de roci carbonatice în cadrul bazinului Cernei le

plasează în condiţii structural-tectonice, bioclimatice şi morfopedologice variate. Diversitatea

condiţiilor carstogenetice se reflectă nemijlocit în specificul şi distribuţia reliefului.

Relieful exocarstic. Împreună cu relieful determinat de structură şi tectonică, relieful carstic dă

nota dominantă în peisajul natural din PNDVC.

Lapiezurile.Aproape toate suprafeţele neacoperite cu vegetaţie ale calcarelor sunt afectate de

lapiezuri. Indiferent de tip, formă sau de dimensiuni, lapiezurile reprezintă primul stadiu de organizare a

infiltrării apelor provenite din precipitaţii. Pe suprafaţa calcarului neafectată de lapiezuri precipitaţiile se

scurg pe linia de pantă. Când sub suprafaţa topografică calcarul este afectat de lapiezuri, se întrunesc

condiţii favorabile pentru constituirea unor acumulări acvifere superficiale cu caracter temporar, care

pot susţine dezvoltarea vegetaţiei, inclusiv a celei forestiere.

Pe ansamblul Parcului, predomină lapiezurile liniare controlate de discontinuităţile rocii şi

formele poligenetice, de cele mai multe ori dificil de departajat. Pe fruntea crestelor situaţia este

similară, în schimb în structurile de tip hogback (ciuceve, geanţuri) este favorizată infiltraţia în

adâncime. Pe suprafaţa structurală dintre Vârful Cerbului (1008 m) şi Vârful Ţapa (905 m), a cărei

înclinare este conformă cu a versantului, se dezvoltă lapiezuri controlate hidrodinamic de tip caneluri

sau rigole.

Doline şi uvale. În pofida suprafeţei mari de aflorare a calcarelor în PNDVC, frecvenţa dolinelor

este relativ redusă. Densitatea medie pe ansamblul parcului, este de aproximativ 4 doline/km2, însă

dispunerea dolinelor pe suprafaţa topografică este foarte diferită: izolate, în şiruri, în câmpuri şi

reprezintă, fără excepţie, o reflectare fidelă la suprafaţa topografică a unor aliniamente tectonice pe care

se dezvoltă direcţiile preferenţiale de curgere în subteran. Predomină într-o proporţie covârşitoare

formele tipice de disoluţie cu dimensiuni mici şi medii şi sunt foarte rare formele rezultate prin colaps.

Pe contactele litologice de sub Piatra Cerbului, din compartimentul nordic al Beletinei, din Poiana

Muşuroaie şi din Balta Cerbului s-au format doline asimetrice în care intră, temporar sau permanent,

mici pâraie formate pe rocile impermeabile. Uvalele, rezultate prin evoluţia descendentă a pereţilor

dintre doline, sunt foarte bine dezvoltate în aceleaşi zone, dimensiunile acestora ajungând la 200-300 m

pe axa mare.

Concentrările mai importante de doline sunt legate de conservarea unor fragmente din

carstoplena corespunzătoare suprafeţei Râu Şes, mai ales în sectroul Munţilor Mehedinţi situat între

văile Ţăsna şi Şaua Padina, sub Vf. Gorganu şi în platoul “La Vârtoape”. Dimensiunile acestora sunt

46

medii, 25-50 m în diametru şi 5-15 m adâncime. Toate cele trei platouri menţionate sunt situate în

domeniul forestier.

Depresiunile carstice. Printre cele mai spectaculoase dar şi mai interesante forme ale carstului

din PNDVC se numără depresiunile situate la partea superioară a Munţilor Mehedinţi, la sud de Valea

Arşasca şi până sub Vârful Domogled. Nu numai prin poziţie, ci şi prin particularităţi, dimensiuni şi, nu

în ultimul rând, prin frumuseţe, aceste forme de excepţie ale carstului românesc merită o atenţie aparte.

Aspectul general este acela de depresiuni puternic alungite pe direcţia axei mari sau rotunjite, cu baza

netedă şi versanţi cu pante de 20-50o sau chiar mai mult pe contur. Aceste forme sunt utilizate ca locuri

tradiţionale de păşunat de către comunităţile rurale din vestul Munţilor Mehedinţi.

Câteva caracteristici morfometrice ale celor mai reprezentative depresiuni carstice sunt

prezentate în tabelul 4, în care adâncimea a fost stabilită ca diferenţă între baza depresiunilor şi

înşeuările care le separă (h1), dar şi ca diferenţă între bază şi altitudinea absolută de 1250 m sub care

procesele de carstificare au avut un rol determinant (h2).

Tabel 4. Caracteristici morfometrice ale depresiunilor carstice (dupa Povara 2007)

Denumirea Axa

mare

L(m)

Axa

mică

l(m)

Altitudine

a

bazei

(m)

Adâncime (m) Energie

maximă de

relief (m)

Suprafaţa

(km2) h1 h2

Poiana Beletina 2. 125 1. 875 1. 194 56 56 270 2. 163

Poiana Piatra Cerbului

* 1. 400 400 1. 215 35 35 264 1. 013

Poiana Mare 800 300 1. 188 50 62 253 0. 319

Crovul Mare 800 500 1. 020 85 230 326 2. 108

Poienile Porcului 1. 600 450 1. 090 45 160 170 1. 510

Crovul lui Beniog* 370 250 1. 110 30 140 200 0. 037

Crovul Medved

Ploştinioara de Jos*

Ploştinioara de Sus*

1. 150 975 965 170 285 360 2. 137

370 250 1. 050 85 200 275 0. 081

375 190 1. 118 20 132 207 0. 071

Poiana Ploştina 700 520 1. 094 115 156 240 0. 937

Balta Cerbului 2. 450 1. 550 950 – 300 350 0. 963

TOTAL 10, 184

*compartimente subordonate; h1 este adâncimea raportată la înşeuările dintre depresiuni; h2 este

adâncimea raportată la altitudinea absolută de 1. 250 m.

Energia de relief a fost determinată ca diferenţă între bază şi altitudinea maximă existentă pe

contur (Povară, 2007).

Aşa cum rezultă din tabel, este vorba despre forme depresionare de talie mare (între 800/300 m

şi 1. 820/520 m) a căror suprafaţă variază între 0,37 şi 2,163 km2, adevărate “megadoline” aliniate pe

47

direcţia NNE-SSV, cu o valoare ştiinţifică şi peisagistică deosebită. La acestea trebuie să adăugam

Poiana Şaua Padina şi Poiana Muşuroaie (Muşuroane), ambele situate deasupra Băilor Herculane, de

asemenea cu aspect depresionar, dar care sunt vechi funduri de vale suspendate deasupra Abruptului

Cernei, rămase ca atare în absenţa unei scurgeri superficiale permanente.

Figura 1. Cascada

Vânturătoarea aflată pe

afluentul dreapta al Cernei la

12 km nord de Băile

Herculane (după Povară,

2007)

Sectoarele de chei. Cheile,forme spectaculoase şi atractive pentru turism, sunt prezente pe toate

văile care traverseaza calcare. Cele mai cunoscute sunt Cheile Corcoaia, formate de Cerna în apropiere

de Cerna Sat. Tot pe Cerna există şi cheile de la Piatra Puşcată şi “La Pereţi”, iar în cursul superior al

acesteia, Cheile Cernişoarei. Majoritatea afluenţilor Cernei au, de asemenea, sectoare de chei, precum

Cheile Seliştei (Pecinişca), Prolazului, Jelerău sau Cheile Ţăsnei, cele mai cunoscute şi vizitate, toate în

versantul stâng al Cernei şi Cheile Prisacinei în cel drept. Şi alţi afluenţi au sectoare de chei, dar datorită

pragurilor şi cascadelor de la nivelul talvegului nu sunt accesibile, In această categorie intră Bedina,

Râmnuţele şi Stârminosul. Două cascade sunt mai cunoscute, respectiv Cascada Cociului (Ruşeţu) şi

Cascada Vânturătoarea, a cărei verticală este de 47 m, spre care există o potecă turistică marcată,

frecventată intens de catre turişti.

Relieful endocarstic.Totalul peşterilor din bazinul Cernei este de 887 (GORAN, 1982).

Raportând acest număr la suprafaţa calcarelor, rezultă o densitate medie de 10 peşteri/km2, una dintre

cele mai mari din ţară. Repartiţia lor în cadrul bazinului hidrografic şi pe intervale de altitudine este

foarte neuniformă.

Constatăm că 576 de cavităţi (65% din total) sunt grupate în barele calcaroase de la nord de

Arşasca, într-o suprafaţă de calcar de 14 km2 (15,8% din totalul pe bazin), alte 188 de cavităţi (23,7%)

48

dezvoltându-se în calcarele încastrate din versantul drept, sub o suprafaţă de 3,26 km2. În platoul

Munţilor Mehedinţi sunt cunoscute doar 69 de cavităţi carstice, sub o suprafaţă totală de 71 km2. La

acestea se adaugă alte 87 de peşteri situate în Bazinul Motrului (Motru sec, Motru Mare şi Brebina).

Nouă peşteri, prezentate în tabelul 4 , au o lungime mai mare de 500 m.

Tabel 5. Peşteri cu dezvoltare de peste 500 m din PNDVC

Nr.

crt

Număr

de

catalog

Denumirea peşterii

Altitudine (m) L

(m)

D

(m) abs. rel.

1 2121/17 P. Martel 370 2 4. 133 20

2 2121/29 P. Lazului 370 1 3. 201 5

3 2144/29 P. Mare de la Şălitrari 480 180 1. 500 -30;+15

4 2120/36 P. Vacilor de la Cloşani 360 0 1. 174 30

5 2120/34 P. Cloşani 433 73 1. 100 10,5

6 2142/79 P. din Ogaşu Adânc 595 95 650 + 75

7 2140/142 P. Rece din Ciuceava Neagră ? 150 561 -13/+50

8 2140/33 P. Albă din Ciuceava Mare 1150 175 510 -10/+18

9 2144/1 P. cu Apă din Cheile Bobotului 550 75 510 ?

O atenţie aparte trebuie acordată unui număr de 4 peşteri din apropierea Băilor Herculane,în care

apar fenomene carstice combinate cu manifestări geotermale (ape termominerale sau vapori cu

temperatură maximă de 55oC). Deoarece sunt singulare în peisajul geografic românesc şi reprezintă

cazuri rare în carstul european sau mondial, vom prezenta câteva caracteristici ale acestora în tabelul 6şi

o succintă descriere a particularităţilor a două dintre acestea(Povară, 1973).

Tabel 6. Unele caracteristici ale peşterilor influenţate termal de la Băile Herculane

Denumirea Alt. rel.

(m) Alt. abs.

(m)

Lungime (m)

Denivelare (m)

Specificul manifestărilor termale

Peştera Diana* 7 152,5 14 -2,5 apă termominerală, T= 51oC 1o

Peştera de la Despicătură

4 155,8 105 + 1 apă termominerală, T= 18-53,4oC

Peştera Hercules 5. 5 157,5 94,5 +5; -6,5 apă termominerală,T=17-53,5oC Avenul lui Adam 139 293,3 169 - 27 vapouri, T= 29,8-46,5 oC

Grota cu Aburi 230 382,9 14 + 7 vapori, T= 52,8-54,5oC * În 1976 peştera a fost distrusă prin executarea lucrărilor de recaptare a izvorului.

Grota cu Aburi (fig. 2a)

Este situată la cea mai mare altitudine relativă (230 m) sub Vf. Ciorici, iar emanaţia permanentă

de vapori din interiorul ei are cele mai mari şi mai constante valori. Galeria unică a peşterii urmează

49

fidel traseul unei falii în lungul căreia sunt dispuse punctele de ieşire a vaporilor. Deşi are dimensiuni

reduse, este cea mai vizitată din grupul celor patru.

Avenul lui Adam (fig. 2b).

Este o cavitate mai complexă de tipul aven-peşteră, situată pe creasta calcaroasă care separă

două văi din versant. Emanaţia de vapori, situată pe o falie, termalizează în mod inegal atmosfera

peşterii şi în mod cu totul excepţional poate fi întreruptă prin inundarea gravitaţională a conductelor pe

care urcă vaporii. Este o peşteră cu valoare ştiinţifică de excepţie, datorită habitatului aparte determinat

de temperatura interioară ridicată tot timpul anului, care determină un “climat interior de tip tropical”

(DECOU et al. , 1974). Consecinţa acestei situaţii o constituie prezenţa unei colonii de lilieci care

numără mii de exemplare, inclusiv în perioada de gestaţie.

Figura 2. a. Grota cu Aburi; b. Avenul lui Adam (plan şi secţiune) 1 – pilier; 2 – cruste parietale

calcitice; 3 – săritoare; 4 – apă de condensare endocarstică şi provenită din infiltraţii; 5 – emanaţii de

vapori; 6 – depozit de guano; 7 – bolovăniş, debris; 8 – curbe de nivel raportate la planul intrării1 9 –

înălţimea galeriei. (după Povară, 2007)

Peştera de la Despicătură (fig. 3.a)

50

Este o pesteră suborizontală situată în apropierea Hotelului Roman, la nivelul şoselei, în care se

activează temporar “izvoare subterane” în preajma cărora se depun cruste şi cristale aciculare de gips,

minerale rare în domeniul subteran. Absenţa unei porţi în zona de intrare face ca intrarea şi vandalizarea

crustelor să nu poată fi controlată.

Peştera Hercules(fig. 3.b).

Este parcursă de un pârâu permanent a cărui apă termală şi mineralizată are variaţii de

temperatură care se înscriu între17,0 - 53,5 0C. Sursele de alimentare ale pârâului subteran sunt situate

în talvegul văilor de la nord de peşteră în care au fost puse în evidenţă pierderi difuze.

Figura 3. Peşteri influenţate de manifestările termale de la Băile Herculane: a – Peştera de la

Despicătură;b – Peştera Hercule; 1- pilier; 2 – concreţiuni parietale; 3 – crustă de gips, săritoare; 4 –

curgere subterană permanentă, temporară; 5 – bazine cu apă; 6 – direcţia curenţilor de aer (cu linie

continuă, aer cald, cu linie întreruptă, aer rece); 7 – conductă de captare (în prezent, dezafectată); 8 –

aluviuni;9 – limită zonă înecată (sifon); 10 – înălţimea galeriei(după Povară, 2007)

Temperatura aerului în partea terminală a galeriei principale se menţine între 28,5-29,7oC, cu

peste 20 oC peste media majorităţii peşterilor din România.

51

Deşi în prezent peşterile termale de la Băile Herculane nu au un regim de protecţie, valoarea lor

ştiinţifică este deosebită, motiv pentru care in viitorul apropiat ar trebui să întocmească documentaţia

necesară pentru ca cel puţin trei dintre acestea, respectiv Avenul lui Adam, Peştera Hercules şi Peştera

de la Despicătură să fie declarate rezervaţii ştiinţifice.

Peştera Cloşani şi Peştera Cioaca cu Brebenei, ambele situate în Bazinul Motrului, au în prezent

regim de protecţie fiind incluse în Clasa A. In ambele se practică numai turismul ştiinţific.

Morfometria

Elementele cantitative de analiză a reliefului stau la baza aprecierilor calitative a acestuia, sub

aspectul favorabilităţii sau a restrictivităţii diferitelor aspecte de mediu asupra cărora îşi exercită o

influenţă deosebită (influenţează scurgerea pe versant şi în albie, tipologia solurilor şi existenţa

anumitor formaţiuni vegetale), precum şi o influenţă asupra activităţilor umane de valorificare a

spaţiului geografic.

Dintre numeroşii indicatori geomorfologici cantitativi, vom prezenta câţiva cu rol determinant în

evoluţia şi morfologia arealului parcului naţional.

Hipsometria

Dispunerea treptelor altimetrice este redată prin intermediul hărţii hipsometrice şi a treptelor de

relief. Pentru analiza hipsometriei a fost realizată harta hipsometrică, folosindu-se baza topografică la

scară 1:25.000.

În urma analizei hărţii hipsometrice, se constată prezenţa unor trepte de relief ce se încadrează

între 135 m. altitudine, în zona de confluenţă a văii cu râul Belareca, şi 2258 m., în apriopiere de vf.

Bulzului. Avem astfel de-a face cu un ecart de 2123 m. Extinderea teritoriului parcului national pe o

diferenţă atât de mare de nivel, peste 2000 m., va influenţa dispoziţia şi etajarea tuturor celorlalte

componente de mediu, pe lângă relief. Analiza distribuţiei fâşiilor altimetrice (din 200 în 200 m.) arată o

relativă echilibrare din punct de vedere al extinderii în suprafaţă a acestor fâşii. Pentru o mai bună

imagine a distribuirii altitudinale a reliefului s-a realizat o analiză combinată între fâşiile altimetrice şi

treptele de relief. Trebuie pecizat de la început că, datorită extensiei mari a suprafeţei parcului naţional,

la care se adaugă înclinarea generală a reliefului de la nord-est spre sud-vest şi a ecartului mare în

altitudine pe care îl înregistrează relieful parcului, valorile aceleiaşi trepte hipsometrice vor fi

diferenţiate în partea amonte a bazinului hidrografic al Cernei, faţă de aval.

52

Astfel, treapta albiilor cursurilor de apă se dispune între altitudinea cea mai redusă din bazin

135 m. şi 800 m.; în acest ecart altimetric fiind cuprinsă suprafaţa albiei minore şi, acolo unde apare, şi

a albiei majore, pe sectoare foarte restrânse). De fapt, o diferenţiere este aici necesară, în sensul în care,

în treimea inferioară a bazinului hidrografic, treapta albiilor este dispusă între 135 – 200 m., în treimea

mediană între 200 – 400 m., în timp ce în treimea superioară nivelul albiilor poate să urce până la 800

m.

Următorul ecart este reprezentat de treapta formelor de contact morfo-hidro-dinamic, aconurilor

de împrăştiere şi a trenelor de grohotiş, acumulate la baza versanţilor şi care se dispun între 200 - 600

m. în aval pe Valea Cernei, în timp ce, în amonte, acestă treaptă ocupă ecartul altimetric de 600 – 800

m.

Urmează o treaptă a versanţilor şi platourilor carstice localizată între 800-1300 m. altitudine,

relativ uniform extinsă în tot cuprinsul parcului naţional. Această treaptă cuprinde, de fapt, atât

versanţii, cât şi suprafeţele de platouri carstice extinse atât pe versantul stâng al văii Cernei, cât şi în

bazinul hidrografic al râului Motru. La nivelul acestei trepte hipsometrice, sunt localizate cele mai

numeroase forme ce compun exocarstul din cuprinsul parcului naţional.

Evidenţiată sub forma unor umeri de vale şi interfluvii extinse apare următoarea treaptă

altimetrică, corespunzătoare suprafeţei de nivelare Râu-Şes, extinsă între 1300 – 1800 m. Extensia pe un

ecart altitudinal mare al acestei trepte se explică prin diferenţa de altitudine mare, peste 2000 m., în

cadrul bazinului Cernei, respectiv a parcului naţional. Aşa cum îi spune şi numele, treapta umerilor de

vale şi a interfluviilor asamblează majoritatea interfluviilor dintre văile principale, în special cele situate

pe partea dreaptă a văii Cernei. Datorită modului în care văile principale, afluente ale văii Cernei, au

realizat fragmentarea reliefului, aceste interfluvii au o dispunere perpendicular pe axul văii principale,

iar din punct de vedere morfologic, prezintă suprafeţe largi, slab înclinate, acoperite de depozite eluviale

de diferite grosimi. Evidente în acest sens sunt interfluviile dintre văile Pârâul Craiova – Pârâu Olanu,

apoi interfluviul dintre Pârâu Stîrminosu şi Pârâu Balmoşu, interfluviu denumit şi Plaiu Oslea; urmează

apoi interfluviul dintre Pârâu Balmoş – Pârâu Izvorul Godeanului, cel dintre Pârâul Scărişoara – Pârâul

Radoteasa, cel dintre Pârâul Cărbunele şi Pârâul Cărbunelui şi, în final, cel dintre Pârâul Măneasa şi râul

Cerna (partea acestuia din amonte, de la obârşie). Ca o notă distinctă, acesta este ecartul în care apar

formele de acumulare glaciară, morenele.

Următoarea treaptă altimetrică, cuprinsă între 1800 şi 2000 m., poate fi denumită ca treapta

circurilor şi a reliefului glaciar, deoarece aici sunt cantonate majoritatea formelor de eroziune glaciară.

53

Toate circurile glaciare localizate sub creasta principală a masivului Godeanu se afla cuprinse în cadrul

acestei trepte.

Ultimul ecart altimetric, treapta suprafeţei superioare de nivelare, numită Borăscu, este cuprinsă

între 2000 şi 2258 m. Suprapusă spaţiului geografic al parcului national, această treaptă ocupă o

suprafaţă foarte restânsă, fiind prezentă doar la altitudini de peste 2000 m., altitudini ce se întâlnesc doar

pe culmea principal, între vârfurile Godeanu şi Paltina.

Putem concluziona că treptele de relief se desfăşoară pe şase niveluri: primul nivel cel al albiilor de

vale; apoi nivelul suprafeţelor de contact morfohidrodinamic - trene de grohotiş, conuri de împrăştiere);

urmează treapta versanţilor şi platourilor carstice, treapta umerilor de vale şi a interfluviilor, treapta

circurilor şi a reliefului glaciar şi, în final, treapta suprafeţei superioare de nivelare, a resturilor acesteia,

rămase în urma eroziunii, cu o funcţionalitate şi dinamică specifică suprafeţelor slab înclinate.

Expoziţia versanţilor

Expoziţia versanţilorare un rol deosebit pentru procesele geomorfologice, în special în

declanşarea, tipul şi intensitatea proceselor de meteorizaţie. Orientarea versanţilor controlează prin

durata insolaţiei şi unghiul de pantă, regimul caloric al suprafeţei terestre, rezultând de aici o gamă

foarte largă de modificări la nivelul rocilor şi solului - modificări ale umidităţii, ale covorului vegetal şi

ale proceselor geomorfologice. Din acest punct de vedere, contraste importante se remarcă între

versanţii nordici şi cei sudici, putându-se ajunge până la o valoare de 100-150 C diferenţă. Acest fapt va

impune pentru versanţii sudici: dispariţia rapidă a zăpezii, durata mai redusă a proceselor de nivo-

ablaţie şi, în schimb, dominanţa proceselor de pluvio-ablaţie. Umiditatea diferită pe cele două categorii

de versanţi umbriţi şi însoriţi va influenţa şi chiar impune anumite procese de meteorizaţie. Astfel, pe

versanţii însoriţi, cu umiditatea redusă în timpul anului, principalele procese de meteorizaţie vor fi cele

fizice, dezagregările, pentru ca versanţii cu expoziţie nordică şi umiditate ridicată să fie afectaţi în

principal de procese chimice, respectiv alterarea. Ca urmare, şi produsele de meteorizaţie se vor

diferenţia pe versanţii însoriţi faţă de cei umbriţi.

Cu toate că este un indicator pur calitativ, efectele expoziţiei au o importanţă deosebită în

declanşarea şi întreţinerea a numeroase procese geomorfologice, în intensitatea şi dinamica acestora. În

plus, dictează direct şi/sau indirect geneza şi evoluţia altor elemente din mediu: tipurile de vegetaţie,

categoriile de sol, gradul de umiditate din sol, etc.

Categoriile de expoziţie ţin cont de cantitatea de radiaţie solară care ajunge la suprafaţa

versanţilor, fapt dictat de modul cum se realizează orientarea versanţilor raportată la punctele cardinale;

54

se disting: versanţii însoriţi - expunere S şi SV, semiînsoriţi - SE şi V, semiumbriţi - E şi NV şi umbriţi -

N şi NE.

Dispunerea Văii Cernei pe direcţie nord est – sud vest, cu înclinarea generală şi drenajul apelor

spre sud est a determinat o pondere mai însemnată a versanţilor umbriţi şi semiumbriţi în totalul

teritoriului. Procentual, versanţii umbriţi şi semiumbriţi însumează cca. 57% din totalul suprafeţei ariei

protejate, în timp ce versanţii semiînsoriţi şi cei însoriţi au o pondere de doar 43%.

La o analiză generală, se observă cum suprafeţele însorite şi semiînsorite apar într-o pondere mai

mare pe versantul drept al văii şi aici, mai ales pe versanţii care aparţin masivului Godeanu, acesta

având o înclinare generală spre sud.

Ponderea versanţilor semiumbriţi şi umbriţi este mai mare pe partea stângă a văii Cernei, aceştia

având o orientare preponderentă nord vest şi nord. În acest caz, topirea zăpezilor şi dezgheţul se produc

mai târziu şi mai lent, sunt puţin expuşi eroziunii peliculare şi afectaţi în principal de procesele de

alterare. În schimb, versanţii cu valori ridicate ale insolaţiei sunt degajaţi rapid de zăpadă şi îngheţ şi

afectaţi de timpuriu şi pe o perioadă lungă din an de procesele de pluvioablaţie, creep, şiroire.

Expunerea versanţilor, dar şi topoclimatul specific zonei, cu influenţe submediteraneene, au

permis apariţia a numeroase specii mediteraneene sau endemice atât floristice cât şi faunistice.

Pe baza indicilor geomorfologici cantitativi şi calitativi, putem afirma că funcţionalitatea şi

dinamica geomorfologică a arealului prezintă două aspecte: în părţile inferioare ale versanţilor, situaţi

de o parte şi de alta a văii principale, cu o energie a reliefului mare şi pante mai accentuate, se remarcă o

dinamică mai intensă a proceselor geomorfologice; acelaşi lucru se remarcă şi pe văile afluente

principale, atât de dreapta, cât şi de stânga. În schimb, pe suprafeţele interfluviale, pe platourile carstice

şi pe suprafeţele de racord slab înclinate se remarcă o dinamică şi o intensitate redusă a proceselor

geomorfologice.

Geodeclivitatea - înclinarea versanţilor

Geodeclivitateaeste indicatorul morfometric care determină şi condiţionează cel mai mult geneza

şi intensitatea procesele geomorfologice actuale, tipul de sol şi habitat

Au fost elaborate şapte clase de pante pe baza criteriului genetic. Conform acestui criteriu,

pantele până la 3 grade sunt considerate ca limită superioară a arealelor dominate de modelarea fluvială

şi de acumulările de apă. Pantele de 3-6 grade sunt specifice zonelor de contact dintre vale şi versant sau

între versant şi culmile interfluviale cu procese de eroziune uşoară sau acumulare deluvio-coluvio-

proluvială. Între 6-17 şi 17-25 grade, domină procesele de deplasare în masă pe versanţi, iar peste

55

această valoare, până la 31 grade, au loc intense procese de eroziune difuză, surpări şi şiroiri. Pantele de

31-32 grade reprezintă limita pentru mobilizarea grohotişurilor nefixate, iar panta de 42 grade limita

pentru grohotişurile fixate, conform cu Saviger, Macar, Pisart, Tricart, citaţi de Ichim, şi Bordeianu,

1970; Surdeanu, 1998.

Modul de îmbinare a categoriilor de pante reflectă parţial etajarea treptelor de relief, dar o

evidenţiere mult mai fidelă este aceea a modului de îmbinare a densităţii şi adâncimii fragmentării. Se

observă astfel că cele mai mari valori ale unghiului de pantă apar acolo unde atât densitatea cât şi

adâncimea fragmentării au valori ridicate. Valorile pantelor sunt distribuite neuniform în cuprinsul

arealului protejat.

Astfel, clasa de 0-3 grade este specifică arealelor grefate fie pe porţiuni din suprafeţele de

nivelare, fie la nivelul albiilor şi luncilor de pe râurile principale - Cerna, Motru, Motru Sec - şi la

nivelul interfluviilor, în special cele care compun versantul drept al Văii Cernei, precum şi pe

interfluviile dintre cele două râuri, Motru şi Motru Sec.

Procentual, ocupă suprafeţe care însumează aprox. 12% din întreaga suprafaţă a masivului

montan.

Valorile de 3-6 grade apar în sectoarele de racord dintre diferitele niveluri ale suprafeţelor de

denudaţie, apoi pe racordul dintre intefluvii şi versanţi. Ponderea acestora se ridica undeva la 8% din

totalul suprafeţei ariei protejate. Categoria sectoarelor mediu înclinate de 6-17 grade ocupă o pondere de

13%, dominând în principal pe suprafeţele de nivelare şi secundar pe interfluviile care prelungesc aceste

suprafeţe. Clasa valorică de 17-25 care deţine o pondere de 10% din teritoriu este reprezentată în

principal de suprafeţele de racord de tipul conurilor aluviale şi a glacisurilor coluviale, situate la baza

versanţilor înclinaţi, dar şi pe versanţii care se constituie şi fac legătura atât între văi şi interfluvii,

precum şi între nivelurile decalate ale suprafeţelor de eroziune.

Valorile de 25-31 grade au o pondere în teritoriul parcului de 17% şi includ aproape în totalitate

versanţii mai înclinaţi din cadrul sectoarelor de vale (în special văile în chei), din partea mediană şi

inferioară a bazinelor hidrografice.

Categoriile suprafeţelor de 31-42 grade - 21% - şi >42 grade - 19% - sunt sensibil egale ca

proporţie şi caracterizează versanţii cursurilor din treimea mediană şi inferioară ale văii Cernei şi văilor

afluente acesteia. Se observă cum în cazul văii Cernei, cele mai mari valori ale înclinării apar pe măsură

ce coborâm pe axul văii, valorile cele mai mari fiind înregistrate în treimea inferioară a văii, sub

vârfurile Pietrele Albe, Înălţu Mare şi Domogled.

56

Un alt areal de apariţie a acestor valori ridicate îl constituie bazinul Motrului, unde, în cheile de

pe râul Motru, în amonte de localitatea Cloşani şi in perimetrul localităţii şi cele de pe Motru Sec, se

ajunge de asemenea la înclinări foarte mari, de multe ori versanţii ajungând până la vertical.

Tipuri de relief

Varietatea litologică, marile structuri cu dezvoltare regională pe direcţia NE-SV, exploatate

longitudinal de către axa de drenaj – Cerna -, precum şi modul în care aceste elemente au influenţat

factorii morfogenetici, pe fondul unor ridicări recente şi în bloc a zonei, au determinat ansamblul de

forme care caracterizează Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei. Fragmentarea accentuată a

reliefului, combinată cu o energie de relief ridicată, sunt parametrii morfometrici din a căror combinare

a rezultat un relief în care predomină suprafeţele înclinate şi foarte înclinate. Suprafeţele cu declivitate

redusă apar în zona de culme a munţilor Godeanu şi Mehedinţi (suprafeţele de nivelare) şi în porţiunea

inferioară a văii Cernei sub formă de terase.

Vom prezenta succint caracteristicile principale ale reliefului, insistând mai mult pe acele

trăsături care motivează în mod deosebit declararea acestei arii ca parc naţional. Chiar de la început

facem precizarea că în PNDVC sunt prezente forme de relief cu caracter de unicat pentru teritoriul

României.

În ansamblul său, relieful este tipic de munte, fiind definit de următoarele aspecte:

dispunere în trepte de relief care se succed între 2. 220 m şi talvegul râurilor Cerna şi Motru, cu

afluenţii acestora;

procese actuale active susţinute (printre altele) de o energie de relief de peste 1. 000 m;

relief petrografic în care nota dominantă este dată de calcare şi de procesele de carstificare;

reflectare puternică în relief a matricei structural- tectonice şi a dinamicii acesteia.

Succesiunea verticală a treptelor de relief caracteristice pentru teritoriul României este completă

în Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei.

Pediplena carpatică - suprafaţa Borăscu.Culmile principale ale munţilor Godeanu au fost

nivelate la 2. 050–2. 220 m de suprafaţa Borăscu. În funcţie de caracterele ei morfografice, poate fi

întâlnită în trei forme distincte:

57

a. Sub formă de poduri netede, larg vălurite sau bombate, cu extindere de mai mulţi km2, bine

reprezentată în Muntele Borăscu - 2. 157 m, Paltina - 2. 152 m şi Scărişoara.

b. Sub formă de culmi rotunjite, lungi şi relativ înguste, la altitudini de 2. 100-2. 250 m. Acestea

sunt prezente în culmea Moraru-Gugu 2.150-2.200 m, culmea Branului peste 2000 m, în muntele Stâna

Mare şi în Galbena, la 2. 120-2. 140 m.

c. Sub forma de martori de eroziune, cu aspect de trunchi de piramidă sau mameloane, cu mici

platouri somitale, situate în apropierea locurilor în care suprafaţa Borăscu este bine dezvoltată şi la

aceiaşi altitudine, sau cu puţin mai coborâtă. Dintre cei mai tipici martori menţionăm martorul dintre

Galbena şi Borăscu - 2. 134 m, vf. Zana - 2. 041 m, vf. Scăriţa - 2. 237 m etc.

Suprafaţa medie carpatică sau platforma Râul Şes, este definitorie pentru aceasta treaptă de

relief la obârşia râului cu acelaşi nume din Munţii Godeanu. Apare foarte bine dezvoltată pe versantul

estic al acestui masiv, fiind reprezentată prin culmi alungite care coboară cu pante de 60-100 0/0

perpendicular pe Cerna, de la altitudini de 1. 700 m, la 1. 300 m. La sud de valea Arşasca, în Munţii

Mehedinţi, aspectul general este dat de platoul somital suspendat la altitudini de 1. 300 m în nord şi

1. 100 m deasupra de Băile Herculane, care corespundesuprafeţei de nivelare Râul Şes. Deasupra

acestui nivel, tăiat în cea mai mare parte în calcare urgoniene, se înalţă doar câţiva martori dintr-un

relief mai vechi: Vf. lui Stan, 1. 466 m, Culmea Bradului, 1. 331. m, Geanţul Ismenelor, 1.343 m şi

Pietrele Albe, 1.335 m.

Râul Şes este o suprafaţă de sedimentaţie în cadrul căreia diferenţele de nivel erau destul de

reduse. În cadrul acestei suprafeţe se pot separă două niveluri diferite:

Cel superior, care aparţine suprafeţei Râul Şes I, distrus aproape în întregime, din care au rămas

însă martori situaţi la cote de 1. 300 m. Sub nivelul martorilor se păstrează resturi ale vechilor

funduri de vale, adevărate suprafeţe relicte situate la 1. 200-1. 250 m. Cele mai tipice dintre acestea

sunt cele de la vest, sud şi est de Vf. lui Stan, la est de Vf. Bruscan (în bazinul Coşuştei. Tot acestui

nivel i-a aparţinut şi prispa situată la vest de linia marilor înălţimi dintre Pietrele Albe şi Vf. lui

Stan, în care ulterior s-au adâncit depresiunile carstice. Între văile Ţăsna şi Jelerău se păstrează

câţiva martori ai acestui nivel, situaţi la altitudini ceva mai coborâte (Colţu Pietrii, 1. 227 m şi

Rudina Mare, 1. 198 m).

Cel inferior, care aparţine suprafeţei Râul Şes II, mai denivelat, situat între 1. 000-1. 150 m şi

care este bine reprezentat în relief la sud de Ţăsna, fie sub formă de martori - Ciolanu Mare, 1. 135

m; Inălăţu Mic, 1. 128 m; Cociu, 1. 119 m; Domogled, 1. 105 m, fie sub formă de platouri carstice

58

relicte. Cel mai reprezentativ este situat între văile Cociu şi Şaua Padina, în Culmea Vârtoapelor, la

1. 100 m altitudine.

Suprafaţa de bordură - Gornoviţa. Este semnalată de către G. Niculescu - 1965, sub formă de

umeri de vale în cursul superior al Cernei, la următoarele altitudini absolute: 910 m amonte de Cheile

Cernişoarei, 800 m avale de zona Ciucevelor, 750 m la confluenţa Cernei cu Cărbunele şi 600 m amunte

de Olanu.

După suprafeţele de nivelare, văile reprezintă forma dominantă a reliefului din PNDVC. Există o

gamă variată de văi, aflate în stadii diferite de evoluţie în raport cu Cerna sau Motru, de la cele care au

ţinut pasul cu adâncirea acestora, până la văi rudimentare, abia schiţate, rămase suspendate în platoul

somital al Munţilor Mehedinţi şi care pot fi considerate “relicte”. Intre aceste extreme există numeroase

situaţii intermediare.

Râurile mai mari, care drenează pantele estice ale munţilor Godeanu şi Cernei - Măneasa,

Gârdomanu, Cărbunele, Ivanu, Balmoşu, Curmezişa, Olanu, Craiova, Mihalca, Iauna şi Topenia, al

căror bazin hidrografic se suprapune în totalitate pe roci impermeabile pe care ajung precipitaţii medii

de 1000 mm/an, s-au adâncit rapid, urmărind îndeaproape adâncirea Cernei. Acestea au rupturi de pantă

în profil longitudinal, praguri sau chiar cascade, iar unele şi-au format mici canioane în cristalinul getic

- Balmoşu, Olanu. Acest tip există şi pe văile care pornesc din Munţii Mehedinţi spre est sau vest, dar

frecvenţa lor este mai redusă.

Vom prezenta în continuare doar acele văi care au o caracteristică comună: un grad mai mare

sau mai redus de suspendare deasupra Cernei, marcat printr-o porţiune convexă a talvegului şi/sau o

denivelare de zeci sau sute de metri. In funcţie de caracterul suspendării, de morfologia generală a văilor

şi de relieful carstic asociat, se disting trei tipuri de bază – Povară, 2007.

a. Văi suspendate, cu depresiuni carstice. Apar numai în sectorul central al Munţilor Mehedinţi,

între Vf. lui Stan şi Ineleţul Mare, adică acolo unde caracterul de platou este cel mai bine conservat.

Succesiunea pe verticală a sectoarelor de vale este următoarea:

valea superioară suspendată, cu pante de 5-15 %, care se dezvoltă la peste 900-1. 000 m în

calcare şi care reprezintă vechi funduri de vale modelate în timpul nivelării suprafeţei Râul Şes, în

care ulterior sau format depresiuni carstice;

valea inferioară, între 300-1. 000 m, cu pantă de 60-80 0/0, se dezvoltă în calcarele din abruptul

tectonic al Cernei, apoi alternativ în fliş, calcare si granitoide, în care s-a adâncit foarte puţin, forma

59

ei fiind apropiată de cea a culoarelor de avalanşă sau a hornurilor. Forma de vale poate avea

continuitate până la Cerna sau se estompează spre prima treaptă de sub Abruptul Cernei.

Acestă configuraţie se regăseşte în următoarele cupluri vale-depresiune: Foeroaga Izmenelor -

Poiana Beletina, Foeroaga Mare-Crovu Mare, Poienile Porcului I-Poiana Porcului, Foeroaga

Medved-Crovu Medved, Apşoara-Ploştina şi Foeroaga Bălţii-Poiana Balta Cerbului.

Există însă vechi funduri de vale, remodelate sub formă de depresiuni carstice şi care nu au în

abruptul Cernei şi/sau sub acesta o vale actuală corespondentă, cum ar fi Poiana Mare -Poiana

Izmenele, fost afluent al Beletinei, compartimentul sudic din Poienile Porcului şi Ploştinioara de Sus.

b. Văi suspendate, fără depresiuni carstice. Sunt văi mai evoluate, cu bazine hidrografice mai

dezvoltate, în cadrul cărora formaţiunile impermeabile ocupă suprafeţe mai extinse, care asigură

caracterul permanent sau sezonier al scurgerii de suprafaţă. Porţiunea superioară a văii, cea suspendată,

este situată la altitudini de 500-600 m, la cele mai evoluate şi de 600-900 m, la cele mai puţin evoluate.

In lungul văilor mai evoluate (Râmnuţa Mare, Arşasca şi Valea Seliştea, toate pe versantul

stâng) se disting două tronsoane bine ehilibrate, legate între ele printr-o ruptură de pantă cu denivelare

de 50-60 m. În schimb, la văile mai puţin evoluate - Feregari, Jelerău, Cociu, Ţăsna, Râmnuţa Vânătă,

Ogaşul Sec, Ogaşul Vânătorului-, denivelarea tectonică corespunzătoare Abruptului Cernei este mult

mai bine conservată.

c. Văi suspendate în flancuri de sinclinal.Acest tip apare exclusiv în versantul drept al Cernei, la

sud de valea Iauna. Caracterul de suspendare este generat structural-tectonic şi litologic. Râurile

traversează perpendicular flancul estic al Sinclinalului Cernei, uneori şi cel vestic, în care întâlnesc

calcarele jurasic-cretacice ale zonei Presacina, calcare detritice, calcare noduloase şi calcare litate

încastrate în formaţiuni mai moi, microconglomerate, conglomerate, gresii argiloase. Calcarele sunt cele

care conservă un abrupt, în unele cazuri tectonic, marcat în profilul longitudinal prin praguri, Iuta,

Drăstănic, Bedina, Slatina şi cascade, Prisacina, Scochina, Raina, Valea cu Cascadă. Un profil

longitudinal interesant are valea Scochina care traversează cele două flancuri ale sinclinalului. Calcarele

din flancul vestic materializează la 800 m altitudine o rupere de pantă denivelată cu cca 25 m iar cele

din flancul estic, marchează la 630 m altitudine o denivelare de peste 100 m în care valea are aspect de

chei cu baza alcătuită dintr-o succesiune de marmite, chei care se termină într-un perete cu o cascadă de

46 m, Cascada Vânturătoarea. O situaţie comparabilă, dar cu o denivelare de 150 m, poate fi întâlnită şi

în versantul stâng, în apropiere de Băile Herculane, pe Roşeţu, Cascada Roşeţu sau pe Pârâul Bâzoni.

60

Diferenţierile morfologice ale versanţilor determinate de varietatea litologică, sunt abordate de

L. Badea, care distinge cinci tipuri principale: (1) versanţi dezvoltaţi pe calcare, (2)-versanţi modelaţi

pe calcare cu baza constituită din alte roci sedimentare, cu cinci subtipuri geometrice, (3)-versanţi

sculptaţi în roci metamorfice, cu şase subtipuri geometrice, (4)-versanţi modelaţi pe roci granitice, (5)-

versanţi dezvoltaţi pe roci sedimentare (în special calcare) şi roci vulcanice, dispuse în alternanţă, din

partea superioară spre bază şi care au trei tronsoane distincte.

Toate aceste tipuri şi subtipuri au următoarele elemente comune:

declivităţi mari (de le 20-30 0 la verticală); cele mai mari pante sunt caracteristice abrupturilor

tectonice care afectează calcarele din versantul stâng, între Pecinişca şi Cerna Sat.

prezenţa unor acumulări detritice masive sub formă de glacisuri deluvio-coluviale, mai rar

proluvio-coluviale, care acoperă baza abrupturilor sau a teraselor. Asemenea acumulări masive

bordează baza Abruptului Cernei pe aproape toată lungimea lui, având dezvoltare maximă între

Cociu şi Ţăsna şi sub versantul estic al “ciucevelor” Cernişoarei.

succesiunea litologică determină o succesiune de tronsoane cu caracteristici geometrice diferite,

ca urmare a răspunsul mecanic la acţiunea agenţilor modelatori. În toate situaţiile de succesiune

litologică verticală, calcarele şi gresiile silicioase au cele mai mari valori ale pantelor şi o formă a

versanţilor foarte apropiată de cea dreaptă.

2. 2. 3. Hidrografie si hidrogeologie

Reţeaua hidrografică de suprafaţă este înscrisă în bazinul alungit, îngust şi asimetric al râului

Cerna cu afluenţii lui. Râul Cerna a fost numit de romani Tierna, apoi Dierna, iar după venirea slavilor a

căpătat numele care este actual şi astăzi.

În general reţeaua hidrografică este foarte variată, atât ca aspect cât şi ca regim, fiind influenţată

de diversitatea litologică a bazinului.

Cerna propriu – zisă începe de la împreunarea Izbucului ce apare de sub Ciuceava Chicerii, cu

apele Cernişoarei ale cărei izvoare se află la peste 9 km amonte sub Vf. Paltina la 2070 m altitudine.

Bazinul hidrografic al Cernei este puternic asimetric, marea majoritate a afluenţilor fiind pe partea

dreaptă. Afluenţii mari ai Cernei având lungimi între 8-10 km îşi au obârşia în Munţii Godeanu la

61

altitudini mari - Cărbunele format prin unirea pâraielor Cărbunele şi Rădoteasa; Iovanul format prin

unirea pâraielor Mocirliu şi Scăriţa; Balmeşul; Olanu format prin unirea pâraielor Mihoc, Olănelul,

Pârâul Lung şi Sterminosul. Între Balmeş şi Olanu sunt două pâraie scurte,Naiba şi Curmezişa.

În zona Munţilor Cernei bazinul îşi menţine forma asimetrică, principalii afluenţi aflaţi în

aceasta zonă: Mihalca, Iauna, fomată prin unirea pâraielor Iauna Mare cu Iauna Mică, Topenia, Naneşul,

Iuta, Prisăcina şi Bedina îşi au izvoarele la altitudini cuprinse între 1300-1700 m şi debite relativ

constante, fără pierderi subterane.

Versantul stâng al bazinului Cernei prezintă două zone diferite determinate de structura

geologică. Astfel, partea de nord prezintă cele mai lungi cursuri permanente ale pâraielor, dar cu

lungimi ce nu depaşesc 3-4 km. Cei mai importanţi afluenţi de aici sunt: Râmnuţa Mare, Râmnuţa Mică

şi Arşasca,unită cu Ogaşul Dracilor. Jumătatea de sud prezintă o reţea hidrografică slab dezvoltată, văile

având cursuri de apă temporare cu pierderi mari în patul văilor. În această zonă sunt caracteristice văile

seci.

O caracteristică deosebită a râului Cerna este curgerea rectilinie pe o distanţă mare, precum şi

unghiurile de confluenţă de cca 900.

Trebuie menţionat faptul că pe râul Cerna s-au construit două baraje, două lacuri de acumulare:

Lacul Herculane, cu un volum de cca 14 mil. mc apă şi Valea lui Iovan, cu un volum de 120 mil. mc

apă, care face parte din triunghiul hidroenergetic Cerna-Motru-Tismana.

Râul Cerna are o alimentare mixtă şi anume 54% din apele subterane şi 47% din apele de

suprafaţă, pe parcursul lui constatându-se schimburi sensibile în unele sectoare între apele subterane şi

cele de suprafaţă.

Izvoarele minerale sunt generate de apele de infiltraţie, care pătrund în zonele de fractură până la

1200 m adâncime, unde sunt încălzite şi mineralizate, apoi ies la suprafaţă în malurile Cernei.

Apele minerale, în special cele din zona staţiunii Băile Herculane, prezintă de regulă debite

constante, sunt ape termale cu temperaturi de 40-60◦C, sulfuroase, clorurate, sodice, calcice, hipotone şi

conţin oligominerale. Ele au determinat încă de pe timpul romanilor organizarea staţiunii Băile

Herculane,cu recunoaştere internaţională la ora actuală.

Apele subterane

62

Varietatea litologică şi aranjamentele structural-tectonice au favorizat formarea unor structuri

acvifere variate condiţionate mai ales de permeabilitatea rocilor. Pe teritoriul PNDVC pot fi întâlnite

patru categorii de ape subterane, după cum urmează:

ape subterane în roci magmatice fisurate, granitoide, sau în roci metamorfice, slab ori foarte slab

permeabile, din care se alimentează numeroase izvoare al căror debit este mai mic de 1 l/s,

izvoare permanente care au o frecvenţă mai mare la obârşia pâraielor;

ape subterane în rocile sedimentare ale zonelor Presacina şi Cerna - gresii, conglomerate, argile -

, foarte slab permeabile, din care se alimentează izvoare cu debite mai mici de 0,5 l/s;

ape subterane în depozite recente de acumulare, terase, grohotişuri, cu permeabilitate mare, care

alimentează izvoare cu debite care pot avea debite mai mari de 1 l/s, dar au de regulă caracter

temporar;

ape subterane în calcare cu permeabilitate de fisuraţie, care alimentează izvoare permanente sau

temporare. Izvoarele permanente pot avea debite maxime de sute sau mii de l/s.

Primele trei categorii de ape subterane de pe teritoriul parcului generează sute de izvoare a căror

importanţă constă în faptul că alimentează scurgerea de suprafaţă şi contribuie la organizarea reţelei de

pâraie. Uneori, în preajma acestora, pe pante reduse, apar habitatele de mlaştină, cu vegetaţie şi faună

specifice.

Apele subterane din granitoidele căzute în Grabenul Cernei, în care gradientul geotermal este

mult peste media pe ţară, alimentează izvoarele termale şi mineralizate de la Băile Herculane.

Izvoarele carstice

Ultima categorie, cea a izvoarelor alimentate de acvifere carstice este, de asemenea, foarte

importantă. Izvoarele carstice sunt numeroase şi prezintă un interval mare de debite. Cele mai

reprezentative din cadrul PNDVC, precum şi unii dintre parametrii acestora sunt reunite în tabelul 7.

Tabel 7. Izvoare cu alimentare acviferă carstică, Povara 2007

Izvorul Altitudine (m)

Q (l/s)

t0C

Formaţiunea

geologică abs. rel.

Izvorul Cernei 709 2,7 660–10000 7 J3

Pişetorile 435 32,0 15–443 8,9-9,4 (tuf calcaros)

Şapte Izvoare Reci* 175 1,8 110–340 8,4–10 J3

Izvorul Domogled 171 34,0 7,2–30,9 calcar J3–K1

Izvorul Bârza-Topleţ** 128 0,5 0,17–0,25 calcar J3–K1

63

* grup de izvoare situat în prezent sub nivelul lacului de acumulare Herculane**grup de izvoare

Izvorul Cernei este foarte probabil cel mai mare din România, iar apa acestuia provine în cea

mai mare parte din Parcul Naţional Retezat, din bazinul Jiului de Vest, după Povară, 1976. Legăturile de

drenaj subteran între bazinul Cernei şi bazinele învecinate sunt ample şi complexe. Izvorul Cernei este

alimentat şi din bazinul Lăpuşnicului Mare, iar Izvorul Bârza-Topleţ, aflat în afara perimetrului

parcului, este alimentat din Munţii Mehedinţi, dar şi din Podişul Mehedinţi, de la 21 km distanţă liniară,

cel mai lung drenaj subteran cunoscut din România.

Pe de altă parte, apa izvoarelor Domogled şi Pişetorile îndeplinesccriteriile Uniunii Europene

privitoare la apele plate. De altfel, apa Izvorului Domogled este îmbuteliată din anul 1998.

Sursele termominerale de la Băile Herculane

În Grabenul Cernei şi în terminaţia sudică a Sinclinalului Cernei, acolo unde acesta se uneşte cu

grabenul, se dezvoltă un sistem acvifer complex, alcătuit în principal dintr-o stivă carbonatică, puternic

influenţat de manifestări geotermale. Investigaţiile geotermice executate de Veliciu et. al în 1983 au

relevat existenţa unor areale cu valori ale gradientului geotermal situate între 110 - 200 oC/ km şi

temperaturi de 13,8 - 16 oC la adâncimea de 30 m în zonele Piatra Puşcată, Crucea Ghizelei, Băile

Herculane şi Pecinişca, în condiţiile în care valorile medii pentru ţară sunt de 90ºC/km şi respectiv

120C. Aceste zone sunt marcate de apariţia la zi a unor izvoare termominerale cu debite şi calităţi fizico-

chimice diferite. Fluxul geotermic este cu mult peste media pe ţară (70-92 mWm-2) şi se realizează cu

precădere pe faliile transversale la graben (Veliciu, 1988). Zona cu intensitate maximă de flux este

situată între gara Băile Herculane şi forajul Crucea Ghizelei. Stiva de roci carbonatice este direct

implicată în funcţionarea acestui acvifer.

Analizele fizico-chimice executate pe parcursul a peste jumătate de secol au pus în evidenţă

următoarele caracteristici generale ale apelor termominerale:

temperatura creşte relativ constant de la nord spre sud, de la 35oC - Crucea Ghizelei, la 59,5oC -

Forajul Traian, apoi scade la 42,5 oC - Fabrica de var;

mineralizarea totală creşte de la nord spre sud, de la valori de 270 mg/l la Crucea Ghizelei la 7

Izvoare. 850 mg/l la sonda 4578;

conţinutul în H2S, creşte de la nord la sud, de la 0 mg/l la 107 mg/l în cazul forajului Traian;

pH-ul scade de la 7,5 la Crucea Ghizelei la 6,15 în partea de sud;

radioactivitatea naturală a apelor variază între 6,21-0,22 Cu/l, în funcţie de apropierea de

64

marile corpuri granitice.

2. 2. 4. Clima

Prin poziţia sa geografică, bazinul Cernei este supus predominant circulaţiei atmosferice de vest

şi sud-vest. Circulaţia vestică, în perioada rece, aduce mase de aer polar sau, mai rar, tropicale,

maritime, favorabile iernilor mai blânde cu precipitaţii abundente în majoritate sub formă de ploaie la

altitudini joase. În timpul verii, determină un grad mai mare de instabilitate termică, pus în evidenţă de

frecvenţa averselor, însoţite de descărcări electrice. Astfel, cu excepţia sectorului nordic al zonei,

respectiv sectorul înalt al Munţilor Godeanu şi parţial al Munţilor Cernei, în tot timpul anului, dar mai

ales iarna, au loc invazii de masă de aer umed şi cald de origine mediteraneană şi oceanică, care

determină valori mai crescute ale temperaturii aerului, decât în restul ţării.

În timpul verii există un grad mai mare de instabilitate termică, evidenţiat de frecvenţa averselor

însoţite de descărcări electrice.

Ciclonii mediteraneeni transportă aerul umed, care la întâlnirea cu munţii din bazinul Cernei, dă

naştere la precipitaţii orografice, fenomenul fiind mai frecvent în lunile noiembrie-decembrie, când cad

ploi abundente. În perioada rece se face simţită şi acţiunea anticiclonului siberian, care determină

uneori producerea ninsorilor şi a viscolelor în bazinul Cernei, dar de durată şi intensitate redusă.

Regimul termic. Sub aspectul regimului termic, caracterul de canion al Văii Cernei determină

canalizarea aerului cald la baza versanţilor şi a celui cu valori mai reduse în partea superioară. Astfel,

Valea Cernei este caracterizată de valori medii anuale ce oscilează între 8,0-10,5°C. Datorită

altitudinilor mai mari, temperaturile medii multianuale predominante sunt de 6 – 80 C. În zonele de carst

valorile sunt mai ridicate, temperatura în luna ianuarie este de - 5,40 C iar temperatura în luna iulie este

de 12,3 - 130 C.

Relieful este dispus în trepte coborâtoare de la peste 2000 m altitudine până la 168 m,în zona

Băile Herculane,fapt ce determină o variaţiea temperaturilor medii anuale, de la 00 C pe înălţimile

Munţilor Godeanu, până la aproape +110 C în partea inferioară a bazinului. La Băile Herculane, cu

65

toate că ne aflăm în plină regiune de munte, temperatura medie multianuală este de +10,50 C la fel ca în

Câmpia Română, Dobrogea Centrală şi Câmpia Crişanei.

Variaţia în înălţime a temperaturii aerului se modifică de la un anotimp la altul, chiar de la o lună

la alta, diferenţele cele mai mari fiind în lunile cele mai reci sau cele mai calde. Fluctuaţia altitudinii

izotermelor s-a făcut resimţită atât în formarea solurilor, cât şi în etajarea vegetaţiei, un fapt caracteristic

fiind, un strat de situare a pădurilor de fag direct sub vegetaţia etajului alpin. . Caracteristic zonei este

că primăverile sunt mai timpurii şi că trecerea de la iarnă la primăvară se face fie brusc, fie prin

alternarea invaziilor de aer rece şi cald. Prelungirea acestui proces de trecere şi înaintarea lui treptată

spre partea superioară a bazinului se manifestă favorabil în alimentarea reţelei hidrografice din topirea

treptată a zăpezii.

Tabel 8. Temperatura aerului (0C) - medii lunare şi anuale

Luna

Staţia I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Anu-

al

Ampli-

tudinea

Baia de Aramă -2,3 -0,8 3,9 9,4 14,4 18,1 20,2 19,6 15,5 10,0 4,2 -0,2 9,3 22,5

Parâng -5,8 -4,8 2,3 1,9 7,1 10,4 12,4 12,3 9,1 5,1 0,9 -3,7 4,8 18,2

Media -4,1 -2,8 3,1 5,6 10,7 14,2 16,3 16,0 12,3 7,5 2,6 -1,9 7,1 20,4

Regimul precipitaţiilor. Cantităţile de precipitaţii înregistrate annual au valori cuprinse între

800-1156 mm. Precipitaţiile variază în funcţie de altitudine fiind mai accentuate la înălţimile 1600-2000

m, la peste 2000 m, temperaturile scăzute şi aerul mai puţin umed eliberează cantităţi reduse de

precipitaţii. Dinamica spaţială a valorilor precipitaţiilor trebuie însă corelată şi cu declivitatea,

expunerea versanţilor şi fisurarea rocilor, elemente definitorii în ritmul şi regimul de umectare a

substratului.

Repartiţia anuală a precipitaţiilor prezintă două maxime şi două minime anuale, datorită

influenţei oceanice şi mai ales a celei mediteraneene. Influenţa mediteraneană este destul de accentuată,

masele de aer umed fiind canalizate pe culoarul Cernei şi mărind gradul de umezeală şi provocând

cantităţi mari de precipitaţii la Cerna Sat şi înălţimile bazinului superior de până la 1200-1300 m.

Tabel 9. Precipitaţiile atmosferice

Staţia Precipitatii medii atmosferice lunare si anuale

I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual

Baia de Aramă 71,5 67,1 69,2 80,5 98,4 102,1 62,4 57,6 59,3 90,9 85,1 80,9 925,0

Parâng 61,9 49,4 58,7 107,0 93,8 124,2 118,9 64,6 66,4 84,1 66,4 55,6 951,0

66

Media 66,7 58,2 64,0 93,7 96,1 113,2 90,6 61,1 62,8 87,5 75,8 68,3 938,0

Regimul eolian. La Băile Herculane, frecvenţa vântului pe direcţii are următoarele valori (%) :

N = 15,4, NE = 9,5, E = 6,7, SE = 8,9, S = 18,8, SV = 4,9, V = 11,6, NV = 3,0, Calm = 21,2. Aşa cum

se observă, cea mai mare frecvenţă o prezintă direcţiile S şi N, adică cele care corespund cu direcţia văii

pe porţiunea respectivă.

Topoclimatele. Valea Cernei este protejată de masive muntoase înalte, în special în partea de

nord. Ea prezintă o mare varietatea litologică, fragmentarea accentuată a reliefului, existenţa a

numeroase abrupturi, în unele locuri adevăraţi pereţi stâncoşi, la care se adaugădiferenţele de nivel din

cuprinsul bazinului Cernei, orientarea generală şi deschiderea culoarului spre sud, sud-vest, lărgirile din

bazinul superior şi dispunerea perpendiculară a culmilor secundare. Toate acestea genereazăo serie de

variaţii climatice locale - topoclimate.

In cele ce urmează, vom prezenta localizarea şiprincipalele caracteristici ale topoclimatelor din

Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei:

Topoclimatul de vale largă. În dreptul localităţii Pecinişca, Valea Cernei se lărgeşte până la

aproape 1 km, altitudinea coborâtă de 140-180 m, deschiderea către sud, sud-vest şi adăpostul

înălţimilor calcaroase din est, determină un topoclimat caracterizat printr-o medie anuală a

temperaturii de 10,50 C, cantităţi de precipitaţii redusela omedie de 760 mm. Desprimăvărările sunt

foarte timpurii, uneori apărând chiar în ultima decadă a lunii februarie. O variantă a topoclimatului

de vale largă apare şi în lărgirile din bazinul superior Lunca Cernişoarei, Iovanu, Balmeşu, Cerna

Sat, aflate la altitudini de peste 500 m. Aici apar fenomeneföhnale, în versiuni termice, viscolele se

resimt rar, dar brizele de munte sunt o permanenţă;

Topoclimatul de vale îngustă. Acesttip de topoclimat, caracterizat de temperaturi mai scăzuteşi

umezeală mai mare este tipic văilor în formă de V, întâlnite atât de-a lungul văii Cernei cât şi a

afluenţilor ei. Acest climat este determinat de fenomenele de umbrire şi a inversărilor de

temperatură, la care se adaugă şi altitudinea de peste 200 m în partea inferioară şi până la 1000-

1200 m;

Topoclimatul cheilor.Datorită faptului că în zonele de chei soarele pătrunde rareori şi pe

suprafeţe reduse, se menţine în permanenţă un climat rece şi umed, roua, bruma, îngheţul fiind

fenomene de maximă frecvenţă şi intensitate. Diferenţele termice dintre pereţii umbriţi şi cei

însoriţi provoacă microcurenţi de compensaţie, care dau senzaţia de răcoare;

Topoclimatul de culmi principale înalte. Este caracteristic culmilor din nordul şi nord-vestul

bazinului, zonele fiind situate la altitudini între 1600-2200 m şi acoperite de păşuni alpine,

67

subalpine şi montane şi numai în partea inferioară pădurea de foioase urcă până la culme. Circulaţia

de aer este foarte activă, cu schimb continuu de aer cald şi rece. În aceste condiţii, inversiunile

termice nu se pot forma, deoarece aerul rece şi greu se scurge pe partea către văi şi depresiuni.

Temperatura medie anuală se menţine în jurul valorii de 00 C, iar condiţiile sunt favorabile apariţiei

precipitaţiilor orografice astfel că, la altitudini de peste 200 m, cantitatea medie de precipitaţii este

de 1100 mm;

Topoclimatul de culmi principale joase. Datorită altitudinii mai coborâte de sub 1500 m,

temperatura medie anuală este de 20 C, iar cantitatea medie anuală de precipitaţii este de 800-100

mm. În aceste zone s-au format soluri mai profunde şi mai puţin acide care au parcurs instalarea

compactă a pădurilor de fag, excepţie făcând zona dintre Vârful lui Stan şi Pecinişca, unde

suprafeţele de calcare determină schimbări în cuvertura de soluri, iar alături de fag apar masivele de

Pin negru de Banat şi tufărişuri termofile;

Topoclimatul de versanţi însoriţi, acoperiţi cu pădure. Este cel mai reprezentativ topoclimat din

bazinul Cernei, acoperind suprafeţe de la 150 m altitudine până la 1500 m şi corespunde pădurilor

de foioase cu expoziţie sudică, sud estică şi sud-vestică. Temperatura medie anuală este între 20 C -

60 C, iar cantitatea de precipitaţii este destul de ridicată, de 800-100 mm anual, datorită maselor de

aer maritim care vine din direcţia sud-vestică;

Topoclimatul de culmi secundare. Este determinat de poziţia perpendiculară a acestei culmi pe

cursul râului Cerna, precum şi de direcţia dominantă a vântului în lungul culoarului-culmile sunt

însorite, pădurea fiind pe alocuri tăiată şi înlocuită cu poieni;

Topoclimatul de versanţi umbriţi, acoperiţi cu pădure. Versanţii împăduriţi cu expoziţie nordică,

nord-estică şi nord-vestică, datorită umbririi primesc o cantitate mai mică de căldură. Temperatura

medie anuală în această zonă este de 1-20 C iar umiditatea este mai mare decât pe versanţii sudici şi

apar frecvent fenomene de ceaţă, brumă şi îngheţ. Pădurile sunt însoţite în această zonă de multe

plante umbrofile;

Topoclimatul de pajişti secundare pe versanţi însoriţi. Acest topoclimat apare acolo unde omul a

defrişat pădurea de versanţii cu expoziţie sudică, sud-estică şi sud-vestică. Topoclimatul este

caracterizat printr-o insolaţie puternică, temperatura de sol fiind mai mare decât în pădure.

Expunerea permanentă la vânt determină contraste termice mai accentuate;

Topoclimatul suprafeţelor calcaroase. Substratul calcaros predomină în sectorul inferior al

bazinului bine conturat, dar apare pe suprafeţe mai mici şi în sectorul superior. Calcarele apar sub

formă de vârfuri piramidale, culmi ascuţite, versanţi şi pereţi cu diferite grade de înclinare şi

68

acoperire cu vegetaţie. Suprafaţa calcaroasă apare pe suprafeţe reduse, majoritatea versanţilor slab

şi moderat înclinaţi fiind acoperiţi cu un strat subţire de sol pe care s-au instalat pajişti şi pe culmi

tufărişuri scunde.

2. 2. 5. Soluri

Solurile reprezintă elementele din mediu care sintetizează cel mai bine intercondiţionarea

factorilor din mediul natural.

În cuprinsul ariei protejate Domogled – Valea Cernei, distribuţia reliefului pe un ecart mare de

altitudine, varietatea petrografică deosebită, topoclimatele diversificate, de dealuri joase şi depresiuni,

de dealuri înalte, de munţi joşi, de munţi înalţi, alpini, cu influenţe climatice specifice, influenţe

submediteraneene dominante, o anumită expoziţie a versanţilor şi tipuri distincte de vegetaţie, au

generat creearea unor tipuri de soluri ce aparţin mai multor clase.

Din analiza hărţii solurilor 1:200. 000, foaia Orşova, 1988, dar şi din datele obţinute în teren, se

observă o mare varietate de soluri împărţite în clase, tipuri şi subtipuri. Prezentarea acestora va fi făcută

atât după Sistemul de Clasificare FAO/UNESCO, cât şi după S. R. C. S (Sistemul Român de Clasificare

a Solurilor).

În cuprinsul ariei protejate Domogled – Valea Cernei au fost identificate următoarele categorii:

1. Soluri minerale condiţionate de topografia terenurilor – aici fiind identificate soluri din clasa

Leptosolurilor - leptosolurile districe, leptosolurile litice - litosolurile tipice şi litosolurile

rendzinice; leptosolurile rendzice - rendzine litice, rendzine tipice; leptosoluri umbrice - solurile

humicosilicatice tipice şi solurile humicosilicatice criptospodice, clasa Regosolurilor - regosoluri

carbonatice, regosoluri necarbonatice şi stâncăriileşi clasa Fluvisolurilor - protosolurile aluviale,

solurile aluviale, conform Ianoş Gh. , 1999 şi Puiu, Şt., 1983.

2. Soluri minerale condiţionate de timp, în cadrul cărora se includ Cambisolurile - cambisoluri

districe: solurile brune acide tipice; soluri brune acide criptospodice; cambisoluri eutrice: soluri

brune eumezobazice, cu subtipurile tipice şi rendzinice; cambisoluri cromice: soluri de tip terra

rossa, toate acestea având la rândul lor diferite subtipuri introduse de caracterele diagnostice,

structurale şi/sau texturale.

3. Soluri minerale condiţionate de climatul temperat umed, cu subdiviziunea soluri puternic

diferenţiate, cu alterare intensă a materialului parental, spodice, care includ Podzolurile, cu

subtipurile podzolurile tipice şi solurile brune feriiluviale, conform Ianoş, Gh. , 1999 şi Puiu, Şt. ,

1983.

69

În prezentarea acestor clase de soluri, cu tipurile şi subtipurile lor pe harta geologică ataşată

acestui capitol, s-a ţinut cont de răspândirea lor în teritoriu şi de modul în care acestea se combină pe

cuprinsul parcului. Mai mult, denumirile din legenda hărţii geologice păstrează nomenclatura veche

(care se regăseşte şi în text, dar coroborată cu nomenclatura nouă), deoarece în literatura de specialitate

mai veche şi chiar mai nouă se păstrează în multe situaţii denumirile vechi. Astfel, pentru usurinţa

înţelegerii acestei prezentări şi pentru coroborarea ei direct cu lucrările mai vechi despre Parcul Naţional

Domogled-Valea Cernei, în legenda hărţii solurilor a fost folosită terminologia mai veche iar în text,

atât terminologia veche cât şi cea nouă.

1. Soluri minerale condiţionate de topografia terenurilor

Din această categorie au fost identificate soluri din clasa Leptosolurilor, Regosolurilor şi

Fluvisolurilor.

Leptosolurile

Suprapuse arealului parcului national, leptosolurile apar asociate atât cu alte soluri din aceeaşi

clasă a leptosolurilor (rendzine şi solurile humicosilicatice), cât şi a celor din clasa cambisolurilor,

solurile brune acide tipice, solurile de tip terra rossa, solurilor brune eu-mezobazice şi a spodosolurilor,

solurile brune feriiluviale şi a podzolurilor brune.

Litosolurile apar astfel pe suprafeţe largi, în foarte puţine cazuri singular, cel mai adesea în

amestec cu alte tipuri de sol, de aceea fiind dificilă o selectare doar a arealelor ocupate de acestea. De

remarcat că litosolurile apar la nivelul tuturor treptelor altitudinale, hipsometrice şi în combinaţie cu

aproape toate tipurile de soluri întâlnite în parcul national analizat.

Leptosolurile litice au cel mai puţin dezvoltate profile de sol, între partea superioară a profilului

şi partea inferioară, acolo unde se realizează contactul litic cu roca de bază existând doar o secvenţă

subţire de sol de circa 10 cm. Leptosolurile litice corespund în SRCS cu litosolurile tipice, cu

deosebirea că pentru litosolurile din SRCS orizontul de sol este ceva mai dezvoltat, ajungând până la 20

cm. În afara litosolurilor tipice, în cuprinsul parcului naţional mai apar şi litosolurile rendzinice,

asociate arealelor ocupate de calcare.

Leptosolurile rendzice au un profil scurt, format din orizonturile Am - Rşi au luat naştere pe

rocile compacte bazice şi ultrabazice, calcare şi dolomite. În parcul naţional Domogled, aceste tipuri de

roci ocupă areale largi, prezentând totuşi o concentrare mai mare de-a lungul cursului văii Cernei, atât

pe partea dreaptă, cât şi pe partea stângă a acesteia. Ca urmare a caracteristicilor specifice acestor tipuri

de roci carbonatice, leptosolurile rendzice au o textură argiloasă, culori închise, cu diferenţiere texturală

70

slabă, saturaţia în baze sporită, V>80%, reacţie slab acidă/slab alcalină şi capacitate de schimb cationic

mare.

Leptosolurile umbrice realizează tranziţia altor tipuri de soluri spre spodosoluri. Profilul

acestora este scurt, între 20-50 cm până la roca de bază şi este compus din orizonturile Au – R. Se

formează pe roci compacte silicatice, în mod obişnuit sub pajiştile alpine. Din punct de vedere

structural, sunt grosiere, slab structurate şi permeabile.

În privinţa localizării acestor tipuri de soluri în cuprinsul parcului naţional, din analiza hărţii

pedologice, dar şi din observaţiile făcute pe teren, se poate preciza că solurile humicosilicatice ocupă cu

areal compact, situat la cea mai mare altitudine faţă de toate celelalte, areal ce se suprapune crestei

principale a Masivului Godeanu, începând de sub vârful Godeanu şi continuând spre nord-est peste

Culmea Mocirliu, vf. Bulzului şi până în vf. Munţii Scărişoara.

Regosolurile – sunt soluri minerale foarte slab dezvoltate, practic o acumulare de fragmente de

roci aflate în primul stadiu de transformare pedogenetică. Au un profil slab diferenţiat, de tipul celorcu

orizonturile diagnostice Ao – R. În SRCS, acestea se regăsesc sub termenul de stâncării.

Au luat naştere în urma proceselor de dezagregare, prin crioclastism şi/sau haloclastism, fiind

transportate şi depozitate la baza versanţilor sau rămânând pe loc, în cazul suprafeţelor suborizontale şi

orizontale.

Procesul de solificare în cazul acestora este foarte lent, astfel că solul este incomplet dezvoltat,

fără orizonturi diagnostice bine precizate. Însuşirile şi proprietăţile lor depind în mare măsură de

materialul parental din care provin şi de condiţiile climatice specifice fiecărei trepte altitudinale din

parcul national. Sunt sărace în humus şi nutrienţi. Textura variază de la grosier spre fină, cu fragmente

de schelet în cazul depozitelor eluviale.

În arealul parcului national, prezintă o răspândire largă, cel mai adesea în amestec cu alte tipuri

de soluri ca: litosolurile, rendzinele, solurile brune-eumezobazice şi cele de tip terra rossa.

Apar atât sub forma regosolurilor carbonatice, dezvoltate pe calcare, precum şi a regosolurilor

necarbonatice (dezvoltate pe toate celelalte tipuri de roci dure necarbonatice).

Fluvisolurile, în sistemul FAO-UNESCO sau solurile aluviale, denumite astfel în SRCS sunt

soluri tinere, puţin evaluate, care iau naştere pe depozitele aluviale, pietrişuri, nisipuri din luncile

râurilor.

În cazul parcului national analizat, prezenţa albiilor şi pe alocuri a luncilor râurilor Cerna, Motru

şi Motru Sec, precum şi a râurilor afluente acestora, a constituit arealul de dezvoltare a acestor tipuri de

soluri. Au compoziţie mineralogical eterogenă şi, la inundaţii, sunt supuse procesului de “îmbogăţire” a

71

acestei fracţiuni mineralogice prin aport de noi sedimente. Cel mai evident areal în care aceste soluri

apar, se observă în jumătatea aval a bazinului hidrografic al râului Cerna, începând aproximativ de la

confluenţa pârâurilor Iauna şi Arsasca cu râul Cerna.

În cadrul depozitelor aluviale ce constituie materialul parental al acestora, datorită influenţei

râului, se remarcă o bună sortare a materialelor componente atât în profil longitudinal, dar mai ales

transversal; materialele mai grosiere din punct de vedere granulometric sunt depozitate în apropierea

albiei minore a râului, în timp ce materialele din ce în ce mai fine sunt depuse spre periferiile arealului

de luncă.

Procesul de pedogeneză este iniţiat de maturarea sedimentelor fluviale. În secţiunea superioară a

profilului de sol, prin retragerea apei şi pătrunderea aerului, are loc debutul transformării materiei

organice prin descompunere şi humificare. Concomitent, în secţiunile inferioare, sub influenţa nivelului

freatic ridicat al apei, compuşii minerali rămân sub stare redusă, ceea ce va determina apariţia unor

culori neutre imprimate de oxizi feroşi şi manganoşi. Acolo unde nivelul freatic oscilează cu alternanţa

proceselor de oxidare şi reducere, va apărea o mozaicare a culorilor, cu culori neutral pentru zonele de

reducere şi culori roşcate/gălbui pentru zonele de oxidare.

Solurile aluviale au o caracteristică comună ce le deosebeşte de celelalte tipuri de soluri, şi

anume faptul că periodic sunt aluvionate (în timpul inundaţiilor), ceea ce conduce la o înălţare a

depozitelor. Procesul de îmbogăţire cu noi sedimente întrerupe transformările pedogenetice ce au deja

loc aici, “vechiul” sol format fiind acoperit şi îngropat la diferite adâncimi. Ca urmare, noul material

depus reia ciclul solificării şi al evoluţiei pedogenetice în condiţii similare.

Solurile din albiile şi râurile parcului nationalsunt de tipul fluvisolurilor districeîn sistemul

FAO-UNESCO sau a solurilor aluviale în SRCS, au o saturaţie în baze scăzută, V < 50% datorită

spălării intense a sărurilor, cloruri, sulfaţi, carbonaţi, şi o capacitate de schimb cationic diferită, în

funcţie de prezenţa mineralelor argiloase care stimulează acest schimb de ioni. Capacitatea de schimb

cationic a solurilor din luncă va fi mai redusă în partea internă şi mediană, în timp ce spre periferie,

odată cu creşterea procentului de minerale argiloase creşte şi capacitatea de schimb.

Profilul solurilor aluviale este de tip Ao – C.

Protosolurile aluviale sunt solurile cele mai slab evoluate din această clasă, reprezentând stadiul

iniţial de evoluţie, de presolificare. În cadrul acestui tip, se deosebesc protosolurile aluviale tipice cu un

profil de tipul Ao – C, orizonturile A ocric şi orizontul parental C, la care se adaugă protosolurile

72

aluviale gleizate cu profil de tipul Ao – CGo, A ocric şi orizontul CGo, materialul parental de oxido-

reducere sau gleizat.

În privinţa fertilităţii şi productivităţii agricole, fluvisolurile de aici sunt relativ fertile fiind bine

asigurate cu nutrienţi deoarece materialul sedimentat în albii provine din depozite solificate din partea

superioară a bazinelor hidrografice sau din depozitele de pe versanţi.

2. Soluri minerale condiţionate de timp

Fac tranziţia între solurile slab dezvoltate, aşa cum sunt regosolurile şi fluvisolurile, spre solurile

moderat/puternic diferenţiate spodic, podzolurile, de aceea nu întâmplător acestea se găsesc în

combinaţie cu podzolurile.

Cambisolurile– sunt reprezentate în arealul parcului naţional Domogled prin mai multe tipuri de

soluri, acestea fiind deja prezentate mai sus. Analiza lor este făcută ţinându-se cont de taxonomie.

Cambisolurile districe, în sistem FAO-UNESCO, sau soluri brune acide după nomenclatura

SRCS, apar în diferite combinaţii cu alte tipuri de sol din cuprinsul parcului: cu litosolurile, cu solurile

brune eu-mezobazice şi cu solurile brune feriiluviale.

După cum se poate observa din analiza hărţii pedologice, cambisolurile în combinaţie cu

celelalte tipuri de soluri ocupă cea mai mare partea a parcului naţional, peste 60% din suprafaţă.

Cambisolurile districe s-au format pe rocile acide de aici, micaşisturile şi paragnaisele,

amfibolitele şi şisturile amfibolice, pegmatitele şi granitoidele, şi/sau pe materiale rezultate din

meteorizarea acestora. Solurile de acest tip s-au format în condiţii de relief de culoare de vale şi de

munte, cu un climat umed, 700-1000 mm/m2/an, valori care le depăşesc frecvent pe cele ale

evapotranspiraţiei. Astfel este asigurată o alterare intensă a rocilor cu formarea mineralelor secundare.

Regimul hidric contribuie la debazificarea parţială a solului, fără a îndepărta însă şi mineralele argiloase

formate, astfel că acestea se acumulează în profilul de sol. Chiar dacă sunt acoperite cu o vegetaţie

ierboasă, apar frecvent pâlcuri de pădure de fag cu conifere. Caracteristicile edafice ale solurilor brune

acide sunt condiţionate de volumul lor edafic util redus, datorită poziţionării superficiale a rocii dure în

jur de 20-50 cm.

Precipitaţiile favorizează o alterare siallitică activă a substratului mineral, proces care s-a

repercutat asupra alcătuirii granulometrice a acestor soluri. Cu mici excepţii, solurile brune acide de aici

au o textură mijlocie, lutoasă, cu procente diferite de schelet în cele două secvenţe reprezentative ale

profilului de sol: 0-20 cm - orizonul A - şi 40-80 cm - orizontul Bv.

73

Conţinutul în humus este mijlociu doar în orizontul de suprafaţă şi foarte mic pe restul profilului,

fapt ce conferă solurilor brune acide o rezervă totală de humus scăzută ,< 60 t/ha. Au un grad de

saturaţie în baze de schimb redus pe întregul profil, de sub 50%, cu o reacţie puternic acidă.

În arealele mai coborâte, se extind solurile brune acide tipice. În aceleaşi zone, contactul litic

superficial a reprezentat caracter de diagnoză pentru solurile brune acide litice.

Geneza solurilor brune acide este corelată cu procesele de denudare slabă, dar continuă. În aceste

condiţii, solul a rămas într-un stadiu moderat de evoluţie, fiind permanent întinerit. Substratul litologic

sărac în baze şi clima umedă şi răcoroasăgenerează o succesiune de orizonturi de sol puternic acide şi

intens debazificate.

Indiferent de locul unde apar, suferă o intensă alterare în mediu acid a silicaţilor primari şi

secundari şi o îndepărtare a produselor solubile, din această cauză având o alcătuire granulometrică

predominant grosieră, cel mult lutoasă, şi o cantitate sporită de sescvioxizi liberi. Cantităţile sporite de

sescvioxizi şi îndeosebi oxizii de aluminiu împiedică migrarea produselor de alterare şi pedogeneză,

astfel că profilul de sol este slab diferenţiat morfologic şi textural.

La procesul de alterare participă şi acizii fulvici generaţi de descompunerea materiei organice a

litierei sub acţiunea umidităţii şi a unei flore de bacterii specifice. Aceste soluri sunt situate sub făgete

pure sau în amestec cu răşinoase, cu activitate biologică relativ intensă, cu formare de humus şi

argilizare activă.

În arealul Parcului Naţional Domogled – Valea Cernei, din punct de vedere taxonomic al SRCS,

solurile brune acide au următoarele subtipuri: solurile brune acide tipice şi solurile brune acide

criptospodice. Pentru ambele tipuri de sol profilele sunt de forma Ao – Bv – C, cu diferenţa că în cazul

solurilor brune acide criptosodice orizontul Bv prezintă o acumulare superioară de sescvioxizi.

Cambisolurile eutriceîn sistem FAO-UNESCOsau soluri brune eu-mezobazice, după

nomenclatura SRCS, în arealul parcului national au avut ca material parental rocile bazice şi

ultrabazice: toate tipurile de calcare, apoi amfibolitele şi granitoidele.

Au un profil pedogenetic de tipul Ao – Bv – C, iar datorită faptului ca materialul parental pe

care s-au format sunt bogate în săruri chimice - carbonaţi, sulfaţi, cloruri - au un grad de saturaţie în

baze ridicat, V>50% şi un pH slab alcalin. Chiar dacă precipitaţiile sunt relativ bogate, levigarea şi

debazificarea acestor soluri este slabă deoarece există o eliberare continuă de baze în urma proceselor de

alterare ale rocilor din subasment, acest fapt permiţând o continuare a proceselor pedogenetice de

formare a solului.

74

Cambisolurile eutrice au textură ce ocupă o paletă larga, de la grosiere până la fine, au o

structură bine definită şi o bioacumulare sporită, humus = 2-4%, unde predomină acizii huminici.

În cuprinsul parcului, conform cu SRCS, solurile brune eu-mezobazice apar cu următoarele

subtipuri: tipiceşi rendzinice, cu profilul Ao – Bv – Rrz. Dacă subtipul tipic a fostprezentat deja, în ceea

ce priveşte subtipul rendzinic trebuie precizat că, în acest caz, orizontul Rrz, situat la baza profilului de

sol, este format din roci dure compacte, pietrişuri sau alte materiale unde scheletul solului depăşeşte

90% din total.

Aşa cum s-a precizat mai sus, solurile brune eu-mezobazice apar în combinaţii cu solurile brune

acide, litosolurile, rendzine şi stâncării, astfel încât e foarte dificil de delimitat areale precise de ocurenţă

în teritoriul parcului national. Totuşi, se poate remarca o predominanţă a acestora în partea inferioară a

bazinului râului Cerna, de la o linie transversală ce uneşte înălţimile Vf. Lui Stan şi Cracul lui Stepan.

Solurile de acest tip mai apar pe suprafeţe restrânse şi în bazinul Motrului Sec, pe partea stângă a văii

sub vf. Piatra Mică Cloşani.

Cambisolurile cromice, în sistem FAO-UNESCOsau terra rossa, după nomenclatura SRCS,

sunt destul de similare celorlalte tipuri de cambisoluri, dar condiţiile specifice de geneză le-au imprimat

câteva trăsături distincte. Au acelaşi profilul ca şi cele de mai sus, Ao – Bv – C, saturaţia în baze de

>50% făra a fi carbonatate însă, iar orizontul Bv cambic este brun roşcat cu crome de >4.

Cu toate că s-au format cam pe aceleaşi tipuri de roci ca şi cambisolurile eutrice, roci bazice şi

intermediare; calcare, roci magmagtice, datorită unor condiţii climatice mai umede, produsele rezultate

prin alterare - bazele şi sărurile chimice - sunt îndepărtate prin levigare, astfel încât oxizii de Fe hidrataţi

rămân pe loc şi conferă solului o culoare caracteristică. Au o textură fină predominant argiloasă, fără

diferenţiere pe profil şi o structură compusă din agregate de sol mari, ceea ce le conferă proprietăţi

fizico-mecanice nefavorabile, fiind dificil de utilizat agricol.

Au un grad sporit de saturaţie în baze, >70%, un pH slab acid-neutru, 6,5-7, un conţinut în

humus de 3-4% şi o capacitate de schimb cationic mare.

Şi aceste soluri, ca şi cele anterioare, apar în amestec cu alte tipuri, în principal cu litosolurile şi

cu stâncăriile, dar în privinţa localizării, spre deosebire de celelalte tipuri de sol, acestea ocupă un spaţiu

bine definit în cuprinsul parcului. Se găsesc sub forma unui areal compact în partea estică a arealului ce

se întinde între valea Motrului Sec şi valea Motrului. Având în vedere condiţiile climatice actuale de

aici, se poate afirma că solurile terra rossa sunt rezultatul unor condiţii climatice din trecut care nu se

mai manifestă actual, aşa încât putem vorbi despre acestea ca despre nişte soluri relicte.

3. Soluri minerale condiţionate de climatul temperat umed

75

Categoria include subdiviziunea - soluri puternic diferenţiate, cu alterare intensă a materialului

parental, spodice, care la rândul ei include solurile din clasa Podzolurilor.

Dintre acestea,în Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei au fost identificate subtipurile –

podzolurile haplice şi podzolurile cambice - solurile brune feriiluviale.Cele două tipuri de podzoluri se

găsesc în amestec în arealul studiat, neputând fi separate teritorial aşa că, în cele ce urmează, vor fi

tratate împreună. Separarea va fi realizată doar la sfârşitul capitolului pentru a evidenţia mai bine

caracteristicile fiecărui tip de sol în parte.

Din analiza hărţii pedologice realizate pentru parcul naţional şi din observaţiile făcute în teren, s-

a constatat că podzolurile au o pondere importantă din totalul suprafeţei analizate, ocupând jumătatea

superioară a versantului drept al văii Cernei, sub forma unui areal compact ce începe de pe limita

superioară de dreapta şi se prelungeşte sub forma unor areale lobate spre axul principal al văii. Ca

extremităţi dinspre aval spre amonte, putem preciza vf. Boldoveni în aval şi vf. Paltina spre extremitatea

superioară, care reprezintă de fapt şi limita nordică a parcului.

Podzolurile se dezvoltă în principal pe suprafeţele slab înclinate din cuprinsul ariei protejate de

la peste 1200 m. altitudine şi până la 2245 m. în vf. Bulzului. După cum se poate remarca din analiza

hărţii pedologice, podzolurile apar cu precădere pe interfluviile înalte dintre văile principale de pe

dreapta râului Cerna.

Arealul podzolurilor se întinde pe o fâşie destul de lată sub creasta Munţilor Godeanu, pe toată

lungimea acesteia între vârfurile amintite mai sus, Boldoveni şi Paltina. Din aceasta, se desprind fâşii

transversale ce se localizează la nivelul interfluviilor principale dintre văile mari afluente de dreapta ale

Cernei. Principalele interfluvii dominate de podzoluri se află între văile Iauna Mică şi Pârâu Craiova,

apoi între Pârâu Craiova şi Pârâu Olanu; mai sus, podzolurile ocupă toată suprafaţa bazinelor superioare

ale văilor Pârâu Balmeşu, Pârâu Izvoru Godeanului, Pârâul Izvorul Mocirliului, Pârâul Scărişoara,

Pârâul Radoteasa, Pârâul Bulzului, Pârâul Cărbunelui şi în extremitatea superioară a bazinelor Pârâul

Măneasa şi râul Cerna.

Podzolurile sunt soluri care au evoluat aici în marea lor majoritate atât în condiţii climatice

specifice zonei de pădure cu perioade de vegetaţie medie, dar şi sub pajiştile alpine, în condiţiile unui

climat temperat umed. Profilul de sol al acestora este bine definit morfologic, cu o diferenţiere texturală

mineralogică şi chimică între orizonturile superioare şi inferioare, diferenţiere datorată proceselor de

hidroliză acidă a materialului mineral, migrarea şi acumularea parţială a produselor rezultate prin

76

alterare, formarea compuşilor organo-metalici cu Fe şi Al şi acumularea parţială a acestora în orizontul

Bs, cu sau fără conturarea de orizont eluvial.

Podzolurile sunt soluri cu grad de alterare intensă şi puternic diferenţiate, mărturie a unui grad

înaintat de evoluţie în direcţia podzolirii primare. Sunt specifice fitocenozelor arborescente de conifere

şi vegeţaţie arbustivă din golurile alpine.

Toate categoriile de roci care formează substratul arealului protejat se constituie în acelaşi timp

ca roci de solificare pentru podzoluri. Astfel, în funcţie de ponderea pe care o ocupă în teritoriu,

amintim următoarele tipuri de formaţiuni geologice: micaşisturile şi paragnaisele, deoarece aşa cum am

văzut ocupă cea mai mare suprafaţă din substrat, apoi amfibolitele şi şisturile amfibolice, la care se

adaugă eclogitele, conglomeratele, gresiile, şisturile argiloase roşii, porfirele aglomerate, pegmatitele şi

chiar depozitele glaciare de sub şirul înălţimilor principale ce alcătuiesc creasta Munţilor Godeanu.

Clima optimă dezvoltării podzolurilor aici este o climă rece, montană, cu valori ale

precipitaţiilor cuprinse între +40 şi -20C medii multianuale, iar mediile precipitaţiilor între 900-1200

mm/m2/an. Geneza podzolurilor este un rezultat al interferenţei mai multor procese de solificare.

Acumularea materiei organice în condiţii de climă rece favorizează apariţia unui humus brut, sărac în

baze şi azot. Acizii humici formaţi în timpul procesului de solificare şi care sunt foarte agresivi, se

combină cu oxizii hidrataţi de Fe, Al şi Mn formând fulvaţi solubili. Aciditatea ridicată permite

pătrunderea H+ în complexul coloidal al solului şi prin aceasta generând o alterare intensă. Produsele

rezultate migrează în adâncime, în orizonturile inferioare, astfel luând naştere orizontul Bs. Pe rocile

permeabile şi foarte acide, percolează şi acizii huminici care se depun la partea superioară a orizontului

Bs sub formă de orizont Bhs.

Conţinutul în humus, de tip moder, morr, al podzolurilor este mare în orizontul A, 8-25%, scade

apoi brusc în orizontul Es şi creşte iarăşi în orizontul Bs. Gradul de saturaţie în baze este scăzut, <10%,

pH-ul este de asemenea scăzut, <5%, iar transformarea materiei organice cu formarea de elemente

nutritive pentru sol este de asemenea scăzută.

Podzolurile haplice, în sistemul FAO/UNESCO, sau podzolurile tipice,în SRCS, au un profil de

tipul Au – Es – Bhs – Bs – C. Au un raport procentual dintre conţinutul de Fe liber şi de C organic mai

mic de 6; Fe imprimă profilului solului o tentă roşiatică. Sub el urmează un orizont E spodic, foarte

sărac în nutrienţi şi bogat în SiO2, orizont de circa 2 cm. grosime sub care se observă o acumulare a

materiei organice în orizontul Bs şi Bhs.

77

Podzolurile cambice, în sistemul FAO/UNESCO, sau solurile brune feriiluviale, în SRCS, au un

profil de tipul Ao – Bs – C. Sunt destul de asemănătoare cu cele haplice în ceea ce priveşte culoarea sau

raportul procentual de Fe liber / C organic, <6. În schimb, aici orizontul eluvial Es este mai subţire decât

în cazul anterior, <2 cm, discontinuu sau poate lipsi.

2. 2. 6. Elemente de interes conservativ de tip abiotic

una dintre cele mai pregnante caracteristici ale PNDVC o constituie marea sa varietate litologică

şi structural-tectonică, cu influenţe determinante, atât ca relief cât şi ca organizarea scurgerii de

suprafaţă şi a celei subterane;

pe ansamblu, relieful din Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei este variat şi complex, cu o

succesiunea verticală a tuturor treptelor de relief ce caracterizează teritoriul României. Astfel, se

regăsesc aici pediplena carpatică, suprafaţa Borăscu, suprafaţa medie carpatică sau platforma Râul

Şes şi suprafaţa de bordură, Gornoviţa;

văile suspendate, cu denivelări de la zeci până la sute de metri reprezintă o particularitate a

reliefului întâlnită numai în PNDVC. Se disting trei asemenea tipuri de văi:văi suspendate cu

depresiuni carstice, între Vf. lui Stan şi Ineleţul Mare; văi suspendate fără depresiuni carstice,

Râmnuţa Mare, Arşasca şi Valea Seliştea şivăi suspendate în flancuri de sinclinal, versantul drept

al Cernei la sud de valea Iauna;

aliniamentele de creste calcaroasesunt alte forme de relief caracteristicepeisajului PNDVC. Ele

se dezvoltăîn flancul estic al sinclinalului Cerna-Jiul de Vest sau în flancul vestic al anticlinalului

Culmea Cernei, alcătuind două sectoare distincte şi anume:sectorul “ciucevelor” Cernişoarei, între

confluenţa Cărbunelui cu Cerna şi cumpăna de ape Cerna-Jiul de Vest şi sectorul “geanţurilor”

Cernei, între Cheile Corcoaia şi Arşasca;

relieful carstic este format în condiţii structural-tectonice, bioclimatice şi morfopedologice

variate şiare,pe ansamblu,o distribuţie specifică şi o dezvoltare spectaculoasă. Formele carstice de

suprafaţă, reprezentate printr-o gamă variată de lapiezuri, doline, uvale şi depresiuni carstice sunt

cele care reţin atenţia în primul rând. La acestea se adaugă pereţii modelaţi în calcare de diferite

vârste şi,nu în ultimul rând, sectoarele de chei formate pe toate văile care traversează rocile

carbonatice;

78

cheile, forme spectaculoase şi atractive pentru turism, sunt prezente pe toate văiledin parc ce

traverseaza calcare. Cele mai cunoscute sunt Cheile Corcoaia formate de Cerna în apropiere de

Cerna Sat. Tot pe Cerna există şi cheile de la Piatra Puşcată şi “La Pereţi”, iar în cursul superior al

acesteia, Cheile Cernişoarei.Majoritatea afluenţilor Cernei au, de asemenea, sectoare de chei. Cele

mai cunoscute şi vizitate sunt Cheile Seliştei - Pecinişca, Prolazului, Jelerău sau Cheile Ţăsnei,

toate în versantul stâng al Cernei şi Cheile Prisăcinei în cel drept;

densitatea medie a peşterilor din PNDVC, raportată la suprafaţa calcarelor, este de10

peşteri/km2, una dintre cele mai mari din ţară. Repartiţia lor în cadrul bazinului hidrografic şi pe

intervale de altitudine este foarte neuniformă . Astfel,din cele887 peşteri identificateîn

bazinulCernei, 576 de cavităţi, 65% din total, sunt grupate în barele calcaroase de la nord de

Arşasca, într-o suprafaţă de calcar de 14 km2,15,8% din totalul pe bazin, alte 188 de cavităţi,

23,7%, dezvoltându-se în calcarele încastrate din versantul drept, sub o suprafaţă de 3,26 km2. În

platoul Munţilor Mehedinţi sunt cunoscute doar 69 de cavităţi carstice, sub o suprafaţă totală de 71

km2. La acestea se adaugă alte 87 de peşteri situate în Bazinul Motrului - Motru sec, Motru Mare şi

Brebina;

în patru peşteri din apropierea Băilor Herculane - Peştera de la despicătură, Peştera Hercules,

Avenul lui Adam şi Grota cu aburi -apar fenomene carstice combinate cu manifestări geotermale,

ape termominerale sau vapori cu temperatură maximă de 55oC. Aceste peşteri sunt singulare în

peisajul geografic românesc şi reprezintă cazuri rare în carstul european sau mondial;

structura acviferă subterană este foarte variată şi generează sute de izvoare a căror importanţă

constă în faptul că alimentează scurgerea de suprafaţă şi contribuie la organizarea reţelei de pâraie.

Uneori, în preajma acestora, pe pante reduse, apar habitatele de mlaştină, cu vegetaţie şi faună

specifice;

pe teritoriul parcului se găsesc izvoare carstice cu debite foarte mari. Unul dintre ele, Izvorul

Cernei, este probabil cel mai mare din România,cu un debit de până la 10000 l/sec. Puritatea

acestor izvoare este deosebită, unul dintre ele (Domogled) îndeplinind normele UE referitoare la

„apele naturale minerale” - apă plată;

izvoarele termominerale sunt bine reprezentate şi au unflux geotermiccu mult peste media pe

ţară, 70-92 mWm-2. După debite şi calităţi fizico-chimice, pe teritoriul PNDVC se disting patru

grupe de asemenea izvoare:Şapte Izvoare Calde, Hercules, Diana şi Neptun;

Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei este înzestrat, deci cu valori naturale de excepţie, care

generează peisaje spectaculoase, de un pitoresc aparte. Sunt de menţionat în mod deosebit:

79

abrupturile calcaroase cu pin negru de Banat,canioane ale unor pâraie cu debit puternic fluctuant,

platouri calcaroase cu vegetaţie submediteraneană, depresiuni carstice, păduri seculare de fag,

goluri alpine cu jnepenişuri şi pajişti subalpine cu lapiezuri.

2. 3. Mediul Biotic

2. 3. 1. Habitate de interes comunitar

2.3.1.1. Habitate din formularul standard

În Formularul Standard NATURA 2000 al sitului Natura 2000 Domogled-Valea Cernei sunt

menţionate un număr de 25 de habitate de interes comunitar:

Tabel 10. Habitate de interes comunitar prevăzute în formularul standard

Nr.

Crt.

Habitate din formularul standard

1. 4060 Tufărişuri alpine şi boreale

2. 6110* Comunităţi rupicole calcifile sau pajişti bazifite din Alyssso-Sedion albi

3. 6170 Pajişti calcifile alpine şi subalpine

4. 6410 Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turbuoase sau argiloase (Molinion caeruleae)

5. 6430 Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel

montan şi alpin

6. 6520 Fâneţe montane

7. 8310 Peşteri în care accesul publicului este interzis

8. 8160* Grohotişuri medio-europene calcaroase ale etajelor colinar şi montan

9. 8210 Versanţi stâncoşi cu vegetaţie chasmofitică pe roci calcaroase

80

10. 9530* Vegetaţie forestieră submediteraneeană cu endemitul Pinus nigra ssp. banatica

11. 9130 Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum

12. 91V0 Păduri dacice de fag

13. 9150 Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion

14. 6190 Pajişti panonice de stâncării

15. 7220*Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion)

16. 40A0*Tufărişuri subcontinetale peripanonice

17. 91E0* Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior

18. 9410 Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană

19. 91K0 Păduri ilirice de Fagus sylvatica (Aremonio-Fagion)

20. 9180* Păduri din Tilio-Acerion pe versanţi abrupţi, grohotişuri şi ravene

21. 6210* Pajişti uscate seminaturale şi faciesuri cu tufărişuri pe substrat calcaros

22. 9110 Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum

23. 3220 Vegetaţie herbacee de pe malurile râurilor montane

24. 91L0 Păduri ilirice de stejar cu carpen (Erythronio-Carpiniori)

25. 8110 Grohotişuri silicioase din etajul montan până în cel alpin

4060 - Tufărișuri (sub)alpine și boreale

Pe teritoriul PN Domogled – Valea Cernei tufărișurile subalpine și boreale se află pe versantul

drept al Cernei, pe teritoriul Munților Godeanu. Nu au fost incluse aici tufărișurile cu Juniperus sabina,

care sunt incluse formal la acest habitat, dar urmând chiar recomandarea autorilor români ai ghidului

habitatelor Natura 2000 (Gafta și Mountford 2008), ele au fost integrate habitatului 40A0*. Habitatul a

mai fost identificat în Poiana de Sus a Țesnei, spre limita nordică a acesteia, fiind dispus intercalat cu

habitatele de pajiște. De asemenea, a mai fost identificat pe culmea Mazdronea. Acesta ocupă suprafețe

81

mici și disparate în PNDVC, făcând procesul de cartare dificil. Mai apare mozaicat, dispus în păşunile

subalpine (versant vestic de sub Vârful Şarba), alcătuiesc o mulţime de insule mai mult sau mai puţin

interferente intim cu pajiştile, foarte greu sau chiar imposibil de separat prin cartare.

Din cauza defrișărilor intense pentru extinderea pășunilor alpine în detrimentul tufărișurilor

subalpine, arealul acestora a fost puternic fragmentat, împreună cu efectul de coborâre antropică a

limitei superioare a pădurii. Pe versantul sudic al Munților Godeanu nu trebuie uitată particularitatea

deosebită biogeografica a peisajului de aici, și anume faptul că etajul boreal lipsește iar etajul nemoral

superior al făgetelor ia contact direct cu etajul subalpin. Pe creasta Muntelui Arjana tufărișurile

habitatului 4060 se află la altitudini extrem de coborâte, 1400-1500 m, un adevărat record biogeografic,

mai ales pentru această latitudine. Acest etaj “pseudosubalpin al Arjanei” cum îl numește Boșcaiu

(1971) dominat de tufărișurile de Juniperus nana a supraviețuit aici din cauza expunerii extreme la

vânturi puternice a crestei accidentate, pe care pădurea nu se putea instala.

Suprafața ocupată de către habitatul 4060 (partea ocupată de tufărișuri de Ericaceae pitice poate

fi doar aproximativ estimată la circa 2000 ha.

6110* Pajişti rupicole calcifile sau bazifile din Alysso-Sedion albi

Dintre asociațiile din cadrul acestui habitat prioritar, relativ puțin cunoscut și studiat în România

este semnalată din valea Cernei asociaţia Acino - Galietum anisophylli Beldie 1927 (Goia și Groza

2006). Sunt de asemenea prezente fitocenoze ale asociațiilor:Alysso petraei - Sedetum hispanici

Schneider-Binder et al.1971; Sedo - Petrorhagietum saxifragae Roman 1974;; Saxifrago tridactylitis -

Poëtum compressae (Kreh1951) Géhu et Leriq 1957 (syn.: Sclerantho-Poëtum compressae Borza 1959.

Este prezentă asociația Seslerio rigidae - Saxifragetum rochelianae Gergely 1967 care este

încadrată de Gafta și Mountford (2008) la acest habitat, iar de Goia și Groza (2006) la habitatul 8210,

ultimul punct de vedere părând a fi totuși, corect.

Suprafața foarte fragmentată ocupată de acest tip de habitat a putut fi doar estimată in Parcul

National Domogled Valea Cernei la circa 2 ha.

6170 Pajişti calcifile alpine şi subalpine [Alpine and subalpine calcareous grasslands]

Habitatul este prezent în Poiana Beletina, Crovul Mare, Poiana Porcului, Poiana Mare, acoperă

suprafețe însemnate. Pe masivul Domogled se regăsește pe o suprafață mică. Mai apare în Piatra Mare

a Cloşanilor (zona crestei Pietrii Cloşanilor şi abruptul nord-vestic, întrepătruns cu habitatele de

82

stâncării de pe abruptul calcaros nordic, pe versantul sud-estic şi estic se întrepătrunde cu habitatele de

tufărişuri). Şi de asemenea în Ciuceava Mare (versantul estic şi pe alocuri pe creasta ciucevei).

Suprafaţa totală ocupată de habitat în întreg teritoriul Parcului National Domogled Valea Cernei

este de circa 280 ha.

6410 - Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae)

Habitatul este menționat în fișa standard, dar el nu a fost regăsit pe teren. Arealele de luncă sau

cele mai umede de la baza versanților sunt puternic antropizate, în contextul în care acest habitat este

foarte sensibil la toate activitățile antropice, mai puțin cositul tradițional. Este de așteptat să fi fost

prezente în arealul actual al Băilor Herculane fitocenoze ale asociației Junco - Molinietum Preising 1951

ex Klapp 1954. și chiar ale asociației endemice regionale Peucedano rocheliani -Molinietum caeruleae

Boşcaiu 1965 prezentă nu departe spre nord nord în Culoarul Timiș – Cerna, dar activitățile antropice

îndelungate și intense din perioada industrială probabil le-au distrus în totalitate (Boșcaiu (1971) indică

specia de la Băile Herculane cel mai recent). Credem totuși că acest habitat trebuie eliminat de pe fișa

standard a PN Domogled-Valea Cernei. Fostul teritoriul al molinietelor este foarte posibil ca în prezent

să fie ocupat de pajiști de joasă altitudine, habitatul 6510.

6430 Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la câmpie şi din etajul montan

până în cel alpin [Hydrophilous tall-herb fringe communities of plains and of the montane to

alpine levels]

Fitocenozele montane, numite îndeobște de fitosociologii români buruienișuri (înalte) ale văilor

de munte, iar de cei ai școlii anglo-saxone tall forbs of the mountain valleys nu au nici o legătură cu

fitocenozele ruderale – buruienișurile adevărate (deși sunt la fel, mezofile – mezohigrofile până la

higrofile și nitrofile ca acestea, și destul de multe specii ruderale își au originea aici). În schimb așa cum

releva Boșcaiu (1971) au un rol conservativ excepțional, fiind fitocenoze de origine veche, putând avea

chiar o vechime glaciară, De asemenea, este remarcabil numărul ridicat al endemismelor regionale

carpatice din cadrul lor, cel mai ridicat probabil dintre toate habitatele din Carpați.

Suprafața ocupată de acest tip de habitat pe teritoriul P.N. Domogled - Valea Cernei (versantul

drept al văii Cernei) a fost estimată la circa110 ha.

6520 Fâneţe montane [Mountain hay meadows]

Habitat frecvent în toți Carpații, în etajele nemoral superior și boreal, până în cel subalpin.

Dintre pajiștile mezofile montane cel mai probabil sunt prezente fitocenoze ale asociației Festuco

83

rubrae - Agrostietum capillaris Horvat 1951 (exclusiv subas. nardetosum strictae Pop 1976) -

menționată de Goia și Groza (2006) de la Poiana Mușuroane și Poiana Ploștinoare, dar care are o

extindere mult mai mare în bazinul superior al Cernei, Fitocenozele asociației Anthoxantho-Agrostietum

capillaris Silinger 1933 alcătuiesc mici insule izolate.

Cele mai bine conservate și mai bogate floristic pajiști mezofile montane ale habitatului 6520

sunt cele din perimetrul bazinului superior al Prisăcinei, Bedinei, de la Poiana Lungă, Poiana Cicilovete

. Aceste pajiști montane sunt un tip de habitat comun, dar sunt extrem de importante pentru toate

diviziunile montane din întreaga Europă Centrală.



8310 Peşteri închise accesului public [Caves not open to the public]

Sunt peşterile închise accesului public, inclusiv lacurile şi izvoarele subterane ale acestora, ce

adăpostesc specii specializate sau strict endemice, sau care au o importanţă deosebită pentru

conservarea speciilor din Anexa II (ex. lilieci, amfibieni).

Acest habitat este protejat datorită faptului că reprezintă adăpost pentru marea majoritate a

speciilor de lilieci, datorită faunei cavernicole de nevertebrate și datorită faptului că peșterile pot

adăposti specii rare de amfibieni.

Din punct de vedere al vegetaței, menționăm faptul că acest habitat nu este populat de plante

superioare (cormofite), datorită acestui fapt, habitatul 8310 nu face obiectul descrierii în studiul de

inventariere și cartare a habitatelor din PNDVC și situl Natura 2000 Domogled – Valea Cernei.

Descrierea habitatelor naturale realizate în cadrul acestui studiu se face ținând cont de conceptul de

habitat prezentat în Directiva Habitate și în Habitatele din România (Doniță, 2005, 2006). În acest sens,

habitatele sunt definite din punct de vedere al asociațiilor vegetale edificatoare, al speciilor de plante

caracteristice, importante, endemice. Pentru habitatul 8310 aceste grupe lipsesc, în concluzie nu se

poate face o descriere botanică a habitatului, ci doar ca habitat al speciilor de chiroptere care îl

populează. Această descriere este realizată în raportul privind chiropterele (Pocora, 2014).

Singurele grupe aparținând regnului vegetal sunt algele și tapetele de mușchi de la intrarea în

peșteri.

8160* Grohotişuri medio-europene carbonatice din etajele colinar şi montan [Medio-

European calcareous scree of hill and montane levels]

84

Acest habitat este frecvent pe suprafața PNDVC, pe zona Cheilor Peciniștii, Cheilor Feregari,

Cheilor Țesnei, Cheilor Tamnei. Habitatul este intrepătruns cu habitate de stâncării calcaroase, cu

habitate de pajiști instalate pe calcare și uneori cu păduri de foioase situate în imediata apropiere.

Suprafețele ocupate de acest habitat sunt mici. Mai apare în zona: Geanţurilor Cernei (Geanţul

Hermannului: abruptul vestic şi nord vestic, pe alocuri şi pe versantul abrupt sud-estic şi estic,

întrepătruns cu habitate de stâncării; Geanţul Glodului: abruptul vestic şi nord vestic, pe versantul sud-

estic şi estic, întrepătruns cu habitate de stâncării, coboară până la pajişti; Geanţul Olanului, Geanţului

Ars şi Geanţului Ogaşul Sec: abrupturile vestice şi nord vestice, versanţii sud-estici şi estici,

întrepătruns cu habitate de stâncării); Ciucevele Cernei (Ciuceava Neagră: abrupturile cu expoziţie

sudică şi sud-vestică, întrepătruns cu habitate de stâncării şi păduri de fag; Ciuceava Mare: abrupturile

cu expoziţie sudică şi sud-vestică, întrepătruns cu habitate de stâncării şi păduri de fag); Piatra

Cloşanilor (Piatra Mare: abrupturile vestice, sud-vestice şi sudice, întrepătruns cu habitate de stâncării

şi păduri de fag; Piatra Mică: abrupt vestic, întrepătruns cu habitate de stâncării şi păduri de fag).



8210 Versanţi stâncoşi calcaroşi cu vegetaţie casmofitică [Calcareous rocky slopes with

chasmophytic vegetation]

Habitat prezent (suprafeţe relativ compacte, mozaicat) pe pereții stâncoși din Cheile Pecinișcăi,

Ceile Feregari, Cheile Tamnei, Cheile Țesnei, Vf. Lui Stan. Acest tip de habitat este întrepătruns pe

alocuri cu habitatul tufărișurilor peripanonice 40A0*, cu cel al grohotișurilor 8160* și cu habitatul

9530*. Mai apare în zona: Geanţurilor Cernei (Geanţul Hermannului: abruptul vestic şi nord vestic, pe

alocuri şi pe versantul abruptului sud-estic şi estic, întrepătruns cu habitate de stâncării şi cu habitatul

9530*; Geanţul Glodului: abruptul vestic şi nord vestic, pe versantul sud-estic şi estic, întrepătruns cu

habitate de stâncării şi cu habitatul 9530*, coboară până la pajişti; Geanţul Olanului, Geanţului Ars şi

Geanţului Ogaşul Sec: abrupturile vestice şi nord vestice, versanţii sud-estici şi estici, întrepătruns cu

habitate de stâncării şi cu habitatul 9530*); Ciucevele Cernei (Ciuceava Neagră: abrupturile cu

expoziţie sudică şi sud-vestică, întrepătruns cu habitate de stâncării şi păduri de fag; Ciuceava Mare:

abrupturile cu expoziţie sudică şi sud-vestică, întrepătruns cu habitate de stâncării şi până la păduri de

fag); Piatra Cloşanilor (Piatra Mare: abrupturile vestice, sud-vestice şi sudice, întrepătruns cu habitate

de stâncării şi păduri de fag; Piatra Mică: abrupt vestic, întrepătruns cu habitate de stâncării şi păduri de

fag); Motru Sec (pe alocuri, întrepătruns cu pajişti xerofile); Cheile Bobotului (abruptul cu expoziţie

85

nordică şi nord-vestică). Acest habitat, este o prezență comună pe pereții calcaroși abrupți ai văii Cernei.

Sunt cunoscute din perimetrul văii Cernei după Boșcaiu (1971) și Goia și Groza (2006) următoarele

asociații: Asplenio - Cystopteridetum fragilis Oberd. (1939) 1949, Asplenietum trichomano - rutae-

murariae Kuhn 1937, Tx. 1937, Asplenio quadrivalentis - Poetum nemoralis Soó ex Gergely 1966,

Asplenio - Ceterachetum Vives 1964, Asplenio - Silenetum petreae Boşcaiu 1971,V. Ţăsnei, dintre

comunitățile edificate de mici pteridofite de stâncării calcaroase respectiv Micromerio - Parietarietun

officinalis Boşcaiu 1971, Seslerio rigidae – Saxifragetum rochelianae Gergely 1967, V. Ţăsnei.



9530* Păduri (sub)mediteraneene de pini negri endemici [(Sub-) Mediterranean pine

forests with endemic black pines]

Atragem atenția aici în mod deosebit că denumirea de mai sus este cea corectă a habitatului

(Gafta și Mountford 2008) iar nu “vegetație forestieră sub-mediteraneeană cu endemitul Pinus nigra

ssp. banatica” așa cum greșit este trecut în fișa standard a sitului ROSCI 0069 Domogled-Cernei și în

alte surse. Habitatul 9530* nu se referă doar la pădurile de pin negru de Banat din Carpații românești

sud-vestici, așa cum ar sugera denumirea greșită, ci la toate pădurile cu pin negru din Europa de sud și

centrală (vezi de ex. Zaghi 2008). Așadar, nu este vorba despre un habitat endemic local ci de unul cu o

răspândire mai largă, dar foarte fragmentată, insulară în arealul submediteranean și mediteranean.

Oricum este în mod cert cel mai important habitat al PN Domogled – Valea Cernei, asupra căruia s-

au concentrat toate studiile în ultimii ani, în primul rând Goia et al. (2006), Goia și Groza (2006),

Pătroescu et al. (2007). Habitatul 9530* constituie într-adevăr un element peisagistic spectaculos, unic

în această regiune din România și cel mai apropiat de peisajele mediteraneene cu pinete de stâncării, de

mare efect. De asemenea, diversitatea biologică remarcabilă, numărul mare de specii rare și endemice

adpostite în primul rând în acest habitat, la care se adaugă încă nerezolvata problemă a subspeciei

endemice locale Pinus nigra ssp. banatica sporesc mult valoarea științifică și turistică a pinetelor negre

“bănățene” care de fapt sunt localizate numai pe Valea Cernei (cu foarte micile excepții din Defileul

Dunării) și mai mult pe versantul stâng, în Munții Mehedinți, în Oltenia. Asociația în care se încadrează

toate fitocenozele forestiere de pin negru din Valea Cernei este cu siguranță un fitotaxon endemic local.

După cum se va vedea mai jos, se impune cu stringenţă descrierea încă a unei asociaţii vegetale, de pe

versantul stâng al Cernei.



86

9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum, păduri de fag neutrofile de tip central-

european

Habitat prezent în special în pădurile de creastă ale Munților Mehedinți, în partea de E și SE a

teritoriului studiat, prepoderent pe versanţii şi văile cu expoziţie nordică, respectiv nord-vestică,

mozaicat dispus şi întrepătruns cu habitatele 9150 și 91K0. Ocupă probabil cea mai mare parte din

pădurile de foioase din teritoriul studiat. Insular prezent păduri de fag existente în zona cercetată,

preponderent pe versanţii şi văile cu expoziţie nordică, respectiv nord-vestică, mozaicat dispus şi

întrepătruns cu habitatele: 9110, 9150, 91K0 şi în partea nordică cu habitatul 91V0. Este foarte dificilă

trasarea limitelor precise de delimitare a acestui habitat.


este de circa 2730. 8ha.

91V0 - Păduri dacice de Fagus sylvatica (Symphito-Fagion)

Acest habitat se întâlnește pe suprafețe mai mari și compacte în partea de S a teritoriului studiat

și insular prezent în pădurile de fag existente în zona cercetată, prepoderent pe versanţii şi văile cu

expoziţie vestică, respectiv sud-vestică, mozaicat dispus şi întrepătruns cu habitatele 9130, 91K0. Este

foarte dificilă trasarea limitelor precise de delimitare a acestui habitat. Mai este insular prezent în

pădurile de fag existente în zona cercetată, prepoderent pe versanţii şi văile cu expoziţie vestică, estică,

respectiv sud-vestică, mozaicat dispus şi întrepătruns cu habitatele: 9110, 9130, 91K0 şi în partea

nordică (zona Ciucevelor Cernei şi Piatra Mare a Cloşanilor) cu habitatul 91V0. Este foarte dificilă

trasarea limitelor precise de delimitare a acestui habitat.


este de circa2913. 6 ha

9150 Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion pe substrate calcaroase

[Medio-European limestone beech forests of the Cephalanthero-Fagion]

Acest habitat nu este prezent pe versantul drept al văii Cernei și nici pe teritoriul Ciucevelor.

Habitatul apare însă pe versantul stâng al Cernei. Acest habitat se întâlnește pe suprafețe mai mari și

compacte în partea de S a teritoriului studiat și insular prezent în pădurile de fag existente în zona

cercetată, prepoderent pe versanţii şi văile cu expoziţie vestică, respectiv sud-vestică, mozaicat dispus şi

întrepătruns cu habitatele 9130, 91K0. Este foarte dificilă trasarea limitelor precise de delimitare a

acestui habitat.

87

Mai este insular prezent în pădurile de fag existente în zona cercetată, prepoderent pe versanţii şi

văile cu expoziţie vestică, estică, respectiv sud-vestică, mozaicat dispus şi întrepătruns cu habitatele:

9110, 9130, 91K0 şi în partea nordică (zona Ciucevelor Cernei şi Piatra Mare a Cloşanilor) cu habitatul

91V0. Este foarte dificilă trasarea limitelor precise de delimitare a acestui habitat.


este de circa 989. 4 ha.

6190 Pajişti panonice de stâncării (Stipo-Festucetalia pallentis)

Suprafaţa ocupată de acest tip de habitat nu poate fi calculată exact. Acest habitat este identificat

în Cheile Feregari pe o suprafață mică. De asemenea, pe masivul Domogled este prezent, intercalat cu

habitatul 6210, tot pe suprafețe mici și dificil de delimitat, mai ales datorită perturbărilor care au apărut

aici în urma incendiului din 2013. De asemenea habitatul mai apare pe stâncăriile din Cheile Țesnei și

Tamnei, insular, intercalat cu habitatul 6170. Din cadrul acestui habitat, au fost semnalate de Boșcaiu

(1971) și Goia și Groza (2006) Festucetum xanthinae Boşcaiu 1971și Melico - Phleetum montani

Boşcaiu et al.1966 (Foieroaga Ferigari). Ultima asociație este destul de comună în Carpați și dealurile

adiacente, pe substrate calcaroase sau pe coaste însorite, la altitudine joasă. Mai apare pe versantul estic

şi sud-estic (pajiştile de sub culmea principală) al Pietrei Mari a Cloşanilor, întrepătruns cu habitatul

6170. Prezent (suprafaţa mică) şi pe culmea principală a Geanţului Glodului. Bine reprezentat în zona

Motrului Sec.



7220* - Izvoare petrifiante cu depunere de travertin (Cratoneurion)

Habitatul este prezent in zona izvoarelor carstice.Suprafața ocupată de acest tip de habitat pe

teritoriul P. N. Domogled - Valea Cerneia fost estimată la sub 0.3 ha.

40A0* Tufărişuri subcontinentale peripanonice [Subcontinental peri-Pannonic scrub]

Exista o clară separare între grupul de masive calcaroase de pe dreapta Cernei dintre Băile

Herculane până la valea Topenia și grupul de masive calcaroase al Ciucevelor situate mult mai la nord,

între ele existând o pauză de circa 25 km în linie dreaptă. Deosebirile climatice și floristice între cele

două grupuri de masive calcaroase de pe dreapta Cernei sunt foarte clare. O asemenea discrepanță,

desigur, nu poate fi pusă în evidență pe stânga Cernei unde banda de calcare urgoniene a Geanțurilor

este continuă iar schimbările sunt graduale de la sud la nord.

88

Masivele calcaroase din regiune sunt un adevărat mozaic de habitate calcifile, șibleacurile

(habitatul 40A0*) amestecându-se intim cu pajiștile calcifile (habitatul 6170), pajiștile panonice de

stâncării (6190), vegetația casmofitică calcifilă (8210) și cea a grohotișurilor calcaroase montane

(8120). La acestea se adaugă făgetele de surduc care urcă pe flancurile, brânele și ogașele ce străbat

masivele calcaroase (habitatul 91K0, Geranio macrorrhizi - Fagetum). Acest mozaic intim nu poate fi

separat cartografic și trebuie înregistrat ca atare.

Suprafața estimată a fi acoperită de către tufărișurile habitatului 40A0* (de tip șibliac) pe versantul

drept al Cernei poate fi doar estimată, având în vedere mozaicul ecologic în care acestea sunt implicate,

situație dezbătută mai sus. Aceasta este de circa 1100 ha.

91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion

incanae, Salicion albae)

Pădurile aluviale / ripariene se află în lungul cursului râului Cerna, de unde mai rar pătrund pe

afluenții laterali,semnalări clare existând doar de pe valea Craiovei

Arinișurile negre se încadrează la două asociații principale, ce reflectă două stadii diferite de

conservare. Asociația Stellario nemori – Alnetum glutinosae.(Kastner 1938) Lohmeyer 1957 reprezintă

arinișurile negre nedegradate din luncile râurilor, cu un substrat arbustiv foarte bine dezvoltat,

reprezentat de numeroase specii

Arinișurile albe se află în bazinul superior al văii Cernei și în bazinele afluenților săi de aici,

după cum am putut observa în alte grupuri montane ele putând să urce și pe pantele inferioare abrupte

ale versanților, în afara unor arii de concentrare lineară a apei



9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea)

Habitatul 9410 este prezent în zona cercetată, sub forma unei centuri subţiri poziţionate la limita

între pajişti alpine şi păduri de fag (respectiv, şi în amestec cu pădurea de fag), aflate pe versantul vestic

şi nord-vestic de sub Vârfului Şarba (culmea distantă a Munţilor Mehedinţi). De asemenea, habitatul

este localizat şi pe versantul (abruptul) nord-vestic al Ciucevei Negre şi Ciucevei Mari unde acoperă

suprafeţe mai însemnate (în amestec cu plop şi fag).


89

este de circa164ha.

91K0 - Păduri ilirice de Fagus sylvatica (Aremonio-Fagion) [Illyrian Fagus sylvatica forests

(Aremonio-Fagion)]

Pădurile ilirice de fag, prin fitocenozele încadrabile la asociația Aremonio agrimonioidi –

Fagetum Boșcaiu 1971 domină în mod categoric (probabil peste 90% din suprafață) fondul pădurilor

din arealul văii Cernei. Acestea constituie însă o periferie îndepărtată a alianței Aremonio-Fagion săracă

în specii caracteristice și cu caractere clare de tranziție spre făgetele dacice Symphyto cordati – Fagion.

Releveele publicate de Boşcaiu (1971), douăsprezece la număr de pe toată întinderea văii Cernei din

actualul PN Domogled-Valea Cernei, reflectă toate această sărăcie în specii ilirice. În aceste păduri

acelaşi autor precizează prezenţa importantă a fagului moesiac, Fagus sylvatica ssp. moesiaca.

Suprafețe mai mari se înregistrază în partea de sud a arealului studiat, în zona ogașului Feregari,

Masivul Domogled. Suprafeţele mai mici a pădurilor existente sunt ocupate de habitatele: 9130, 9150,

9180* şi întrepătruns, cu habitatul 91V0. Habitat este larg răspăndit pe întregul cuprinsul părţii drepte a

Văii Cernei (culmea Munţilor Mehedinţi) precum şi în zona Pietrei Cloşanilor. Suprafeţele mai mici a

pădurilor existente sunt ocupate de habitatele: 9110, 9130, 9150, 9180 şi în partea nordică, întrepătruns,

cu habitatul 91V0.



9180* Păduri de Tilio-Acerion pe versanţi, grohotişuri şi ravene

Pe versantul drept al Cernei, habitatul apare mozaicat dispus pe versanţii abrupţi cu expoziţie

vestică, în zona versantului sudic al Masivului Domogled – Cheile Feregari și disparat în zone mici

intercalate între habitatele 9530, 40A0*, 9130, 91V0 și 9150, în general cu expoziție vestică. Balta

Cerbului.

Mozaicat, mai este dispus pe versanţii abrupţi cu expoziţie vestică, nord-vestică în zona Geanţurilor şi

Ciucevelor Cernei precum şi zona Pietrei Cloşanilor (partea sud-estică a Pietrei Mici şi vestică a Pietrei

Mari). Întrepătruns cu următoarele habitate: 40A0, 8160, 8210, 9150, 91K0 şi 9530.



90

6210* Pajişti xerofile seminaturale şi facies cu tufişuri pe substrate calcaroase (Festuco-

Brometalia) (*situri importante pentru orhidee) [Semi-natural dry grasslands and scrubland

facies on calcareous substrates (Festuco-Brometea) (* important orchid sites)]

Acest habitat a fost identificat în zona fânețelor de medie altitudine de-a lungul Cernei,

întrepătunse cu habitate de pădure.

O altă locație cu valoare deosebită este Masivul Domogled, unde speciile Dactylorhiza

sambuccina și Orchis mascula se găsesc în număr foarte mare

Mai apare în următoarele locaţii:

Pajiştile şi fâneţele din spatele geanţurilor (Geanţul Glodului şi Hermannului). Suprafeţe mici,

ocupă versanţii şi culmile dealurilor cu expoziţie sudică şi sud estică. Întrepătruns cu habitatul 6520

(mult mai extins, prepoderent ocupă versanţii nord vestici şi nordici);

Pajiştile şi fâneţele de pe versantul estic al vârfului Cioaca Înaltă (la est de localitatea Cerna

Sat, respectiv zona fâneţelor şi sălaşelor din bazinul superior al Motrului). Acest habitat se găseşte

izolat pe versanţii şi culmile dealurilor cu expoziţie sudică şi sud estică. Întrepătruns cu habitatul 6520

(care ocupă versanţii nord vestici şi nordici);

Piatra Mare a Cloşanilor şi Motru Sec (zona nord-estică a Pietrei Mari a Cloşanilor, respectiv

culmea mică şi versantul estic şi sud estic, izolat, se întrepătrunde cu habitatul 6170; pajişti uscate cu

expoziţie vestică în amonte de localitatea Motru Sec, aici este bine reprezentat).



9110 - Păduri de fag de tip Luzulo - Fagetum, păduri de fag acidofile de tip central-

european.

În arealul cercetat Boșcaiu (1971) afirmă că astfel de făgete apar doar insular, foarte izolat, pe

substrate granitice sau de șisturi cristaline. Sunt încadrabile la una din asociațiile Hieracio rotundati -

Fagetum(Vida 1963) Täuber 1987 sau Luzulo albidae-Fagetum sylvaticaeZolyomi 1956.

Pe baza sinonimiilor curente din Gafta și Mountford (2008) făgetele acidofile semnalate foarte

fragmentar pe teritoul Munților Cernei de Boșcaiu (1971 p.429) încadrate la Deschampsio flexuosae -

Fagetum Soó 1962 au fost trecute la asociația Hieracio rotundati - Fagetum (Vida 1963) Täuber 1987

de către Goia și Groza (2006). Totuși, așa cum situația se prezintă în mod aproape generalizat în

făgetele din valea Cernei, specia diferențială dacică Hieracium rotundatum lipsește în cele două relevee

din lucrarea monografică a lui Boșcaiu (1971 p. 429). În general speciile dacice caracteristice alianței

91

Symphyto cordati – Fagion Vida 1959 așa cum remarcă autorul mai sus citat lipsesc (în primul rând

Dentaria glandulosa, Symphytum cordatum, Hieracium rotundatum, Chrysanthemum rotundifolium,

Pulmonaria rubra) sau sunt extrem de rare în arealul făgetelor Munților Cernei. Totuși, Hieracium

rotundatum a fost semnalată local în apropierea Băilor Herculane (dar nu ca prezentă extensiv în făgete

acidofile) și în molidișele din apropierea pasului Jiu-Cerna (Boșcaiu 1971, Borza 1931, Georgescu

1934), existând și material în herbare.

Pe baza celor două relevee citate mai sus, deocamdată înclinăm spre opinia că făgetele acidofile

semnalate de Boșcaiu (1971 p. 429) sunt încadrabile la asociația Luzulo albidae-Fagetum sylvaticae

Zolyomi 1956, deși specia de Luzula prezentă în ambele relevee este, de fapt, Luzula luzuloides.

Cercetările de teren și releveele mai numeroase vor duce la clarificarea încadrării acestor făgete.

Cele două relevee menționate au fost ridicate în locaţiile: 1 - confluența v. Bedina și Cerna; 2 -

cătun Bogâltin sub Muntele Arjana, pe roci granitice. Totuşi, în condiţiile existenţei pe valea Cernei a

unor făgete acidofile încadrate făgetelor ilirice 91K0 (asociaţia Galio rotundifolii – Fagetum, fitotaxon

endemic local) s-ar putea ca în urma unei analize minuţioase făgetele acidofile din regiune să aparţină

exclusiv aici iar făgetele acidofile de tip central european 9110 să se dovedească a nu exista în regiune

(vezi mai jos habitatul 91K0). Noi nu am găsit în aceste areale fitocenoze forestiere încadrabile la

habitatul 9110, toate aparținând făgetelor acidofile ilirice din asociația menționată mai sus.

În schimb, făgetele de pe Culmea Siseminului, prezente pe clina nordică a acesteia și pe interfluviu

între altitudinile de 550 și 700 m pe substratul acid dat de șisturile cristaline ale Seriei de Neamțu și în

condițiile unor precipitații mai reduse au un fond floristic în care elementele balcanice / ilirice sunt

foarte rare, flora fiind alcătuită predominant din elementele central - europene ale făgetelor

caracteristice habitatelor 9130 și 9110. Pe pantele sub 150 pe soluri vechi acide profunde de tipul luvisol

albic și luvisol haplic se află făgete acidofile ce se pot încadra la asociațiile Luzulo albidae - Fagetum și

Festuco drymejae - Fagetum Morariu et al. 1968 mozaicate cu făgetele neutrofile și ușor acidofile aflate

de obicei pe pante mai mari.


este de circa460. 4 ha.

3220 - Cursuri de apă montane şi vegetaţia erbacee de pe malurile acestora

Există în lungul pâraielor din circurile glaciare, fragmentar, fitocenoze ale asociațiilor

Calamagrostietum pseudophragmitis Beldie 1967, Chrysosplenio alpini-Saxifragetum stellaris Pawł. et

92

Walas 1949, Philonotido-Calthetum laetae Krajina 1933, Coldea 1991 și Cardaminetum opizii Szafer et

al. 1923.



91L0 - Păduri ilirice de gorun cu carpen (Erythronio-Carpinion)

Aceste habitate forestiere sunt amestecuri, în proporții variabile de gorun, carpen, gorun auriu,

tei argintiu și gorun ardelenesc, această din urmă specie intervine mai rar. Apar în jumătatea inferioară a

bazinului văii Cernei. Pădurile în care intervine cerul ca și codominant trebuie încadrate la habitatul

91M0, netrecut în fișa standard.


este de circa 848. 14 ha.

8110 Grohotişuri silicatice din etajul montan până în etajul nival

Fragmente mici din aceste fitocenoze sub vf. Paltina, vf. Bisericile din Bulz, vf. Scărișoara

împreună cu fitocenoze slab asamblate ale asociației Poeto contractae – Oxyrietum digynae Horv.,

Pawl. et Wal. 1937.



2.3.1.2. Habitate de interes comunitar nou identificate

Studiile care fundamentează prezentul plan de management, au relevat prezenţa în cadrul sitului

a unui număr de 13 habitate de interes comunitar, identificate suplimentar faţă de cele 25 prevăzute în

formularul standard:

Tabel 11. Habitate nou identificate

Nr. Crt. Habitate nou identificate

1. 3230 Vegetaţie lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul cursurilor de apă montane

[Alpine rivers and their ligneous vegetation with Myricaria germanica]

93

2. 4070* - Tufărişuri de Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium

3. 4080 - Tufărişuri subarctice de Salix sp.

4. 6150 – Pajişti boreale şi alpine pe substrate silicatice

5. 6230* - Pajişti de Nardus bogate în specii, pe substraturi silicatice din zone montane (şi

submontane, în Europa continentală)

6. 6240* – Pajiști stepice subpanonice

7. 6440 - Pajişti aluviale ale văilor râurilor din Cnidion dubii / Agrostion stoloniferae

8. 6510 –Fâneţe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis)

9. 8120 - Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajele montan și alpin

(Thlaspietea rotundifolii)

10. 8220 - Versanţi stâncoşi silicatici cu vegetaţie casmofitică

11. 91Q0 - Păduri vest-carpatice de Pinus sylvestris pe substrate calcaroase

12. 91M0 Păduri balcano-panonice de cer şi gorun

13. 91H0* - Păduri panonice de stejar pufos

3230 Vegetaţie lemnoasă cu Myricaria germanica de-a lungul cursurilor de apă montane

[Alpine rivers and their ligneous vegetation with Myricaria germanica]

Apare lacoada lacului Iovanu, de-a lungul Cernei (cursul superior, amonte de Lacul Iovanu,

malul râului) şi pe alocuri, izolat pe malul Cernişoarei; izolat şi discontinuu.


este de circa2-3ha.

4070* - Tufărişuri de Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium

Habitatul 4070* în mod surprinzător nu apare în fișa standard a sitului ROSCI 0069 Domogled-

Valea Cernei, cu atât mai mult cu cât este vorba despre un habitat prioritar iar Goia și Groza (2006)

amintesc acest habitat în raportul lor, în tabelul unde fac corelația între asociațiile vegetale și habitatele

94

Natura 2000. Jnepenișurile de pe culmea Munților Godeanu sunt bine cunoscute, în ultimele decenii din

păcate mai ales prin defrișările masive la care au fost supuse.

Habitatele 4060 și 4070* sunt artificial separate, jnepenișurile fiind și ele în categoria

tufărișurilor subalpine și alpine. De asemenea, sunt foarte asemănătoare ca talie și rol ecologic, ca și

structură cu ienuperetele cu Juniperus nana, care sunt puse la un loc în habitatul 4060 cu alte tipuri de

tufărișuri subalpine de talie mică de tipul vaccinietelor / afinișurilor extrem de diferite din punct de

vedere ecologic.

Suprafața ocupată în P. N. Domogled - Valea Cernei de către tufărișurile subalpine de Juniperus

nana și Pinus mugo este de 390 ha.

4080 - Tufărişuri subarctice de Salix sp.

Acest habitat de asemenea nu este menţionat în fişa standard a ROSCI 0069 Domogled-Valea

Cernei, din cauza faptului că tufărişurile de salcie sileziană şi arin verde Saliceto silesiacae - Alnetum

viridis Colic et al. 1962, nu erau încă integrate – echivalate în sistemul habitatelor Natura 2000 în 2007.

În masivele Țarcu și Godeanu arinișurile verzi cu salcie sileziacă se extind numai în interiorul

masivului, exteriorul, mai ales versantul dinspre Valea Cernei fiind aproape lipsit de acestea din cauza

umidității mai reduse a aerului. Totuși, singura excepție întâlnită pe teritoriul P.N. Domogled - Valea

Cernei este clima nordică a muntelui Oslea Românească unde se află un grup compact de arinișuri verzi

în contact direct cu făgetele subalpine și un alt mic segment, în apropiere, pe clina nordică a unui afluent

al pârâului Sterminosu.

Pe culmea principală a Munţilor Godeanu au mai rămas puţine astfel de fitocenoze, acestea fiind

defrişate solidar cu jnepenişurile şi ienuperetele pitice pentru extinderea pajiştilor subalpine. În

majoritatea cazurilor au fost înlocuite cu fitocenoze ce pot fi atribuite habitatului 3220.


este de circa3. 7 ha.

6150 – Pajişti boreale şi alpine pe substrate silicatice

Habitat absent în fișa standard a ROSCI 0069 Domogled – Valea Cernei deși este prezent in

raportul Goia și Groza (2006) iar asociațiile sunt descrise în Boșcaiu (1971). Sunt semnalate din arealul

PN Domogled – Valea Cernei / Munții Godeanu: Luzuletum alpino-pilosae Br.-Bl. 1926, Primulo

minimae - Caricetum curvulae Br.-Bl. 1926 em. Oberd. 1957, Oreochloo - Juncetum trifidi Szafer et

al. 1927, Potentillo chrysocraspedae - Festucetum airoidis Boşcaiu 1971. Toate aceste tipuri de pajiști

95

alcătuiesc mozaicuri pe spațiile largi ale platourilor din masivul Godeanu deseori întrepătrunându-se cu

pajiștile de Nardus stricta ale habitatului 6230 și chiar cu mici suprafețe de Sesleria din cadrul

habitatului 6170.

Pajiștile acestui habitat au o extindere foarte largă în Munții Godeanu, masiv în cea mai mare

parte alcătuit din rocile acide ale seriilor cristaline mezometamorfice din Pânza Getică, fiind primare în

etajul alpin, la peste 2000-2100 m și în cea mai mare parte secundare în etajele subalpin și boreal.


este de circa2210 ha.

6230* - Pajişti de Nardus bogate în specii, pe substraturi silicatice din zone montane (şi

submontane, în Europa continentală)

Aceste fitocenoze sunt foarte comune în Munții Godeanu (de la vf. Galbena spre sud-vest) și

nordul Munților Cernei (la nord de Arjana).Habitatul mai apare pe culmea principală versant vestic de

sub Vârful Şarba (întrepâtruns, pe versantul vestic, cu habitatul 4060).


este de circa55 ha.

6240* – Pajiști stepice subpanonice

Fitocenozele asociației Thymo pannonici - Chrysopogonetum grylli fiind foarte des întâlnite pe

clinele însorite din partea inferioară a Culmii Siseminului, până la capătul nordic al acesteia iar de aici

spre nord, pe versantul de la est de Belareca până la Valea Mare a Mehadiei .

Suprafața ocupată de acest tip de habitat pe teritoriul P. N. Domogled - Valea Cernei (versantul

drept al văii Cernei) a fost estimată la 15. 2 ha.

6440 - Pajişti aluviale ale văilor râurilor din Cnidion dubii / Agrostion stoloniferae

Acest tip de pajişti sunt prezente în lunca Cernei și la baza versanților în porțiunile mai umede.



6510 –Fâneţe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis)

96

Habitatul a fost identificat la confluența dintre Belareca și Cerna și pe munții de la est de

Mehadia.



8120 - Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajele montan și alpin

(Thlaspietea rotundifolii)

Acest habitat nu este listat în fișa standard a ROSCI 0069 Domogled – Valea Cernei dar e

prezent în raportul Goia și Groza (2006) fiindu-i atribuite fitocenozele asociației Acino - Galietum

anisophylli Beldie 1927 descrisă de Boșcaiu (1971 p. 314 - 315) de pe calcarele din Curmătura Paltina

și Valea Soarbele, în etajele subalpin și alpin .

Suprafaţa totală ocupată de habitat în întreg teritoriul Parcului National Domogled Valea Cernei este de

circa 27 ha.

8220 - Versanţi stâncoşi silicatici cu vegetaţie casmofitică

Au fost semnalate din Munții Cernei și Godeanu, (confirmată ca prezentă la Bisericile din Bulz

pe versantul drept al Cernei).

Suprafața ocupată de acest tip de habitat pe teritoriul P. N. Domogled - Valea Cernei (versantul

drept al văii Cernei) a fost estimată la sub 3 ha.

91Q0 - Păduri vest-carpatice de Pinus sylvestris pe substrate calcaroase

Este distribuit pe culmea principală şi versantul estic şi sud-estic a Ciucevei Negre şi Ciucevei

Mari. Întrepătruns cu următoarele habitate: 6110, 6170, 8210, 9150.


este de circa7 ha.

91M0 Păduri balcano-panonice de cer şi gorun

Suprafața ocupată de habitatul 91M0 pe versantul drept al Văii Cernei, în bazinul Văii Mari de

la est de Mehadia și la baza versantului Rezervației Naturale Iardaștița este de 231 ha. Habitatul 91M0

mai apare pe versantul stâng al Cernei, de-a lungul Cernei, la altitudini sub 800m, fragmentat, de regulă

pe versanți cu expoziție vestică și sudică, intercalat cu habitate de pajiște sau de pădure.

97



91H0* - Păduri panonice de stejar pufos

Singura locaţie identificată a fost cea de la capătul Culmii Siseminului.


este de circa 1.31 ha.

2. 3. 2. Specii de floră şi faună de interes comunitar

2.3.2.1. Plante

Specii de plante din formularul standard

Speciile de plante enumerate in Anexa II a Directivei Habitate, pentru care a fost declarat situl

NATURA 2000 ROSCI 0069 sunt :

Campanula serrata

Himantoglossum caprinum

Cyipripedium calceolus

a. Cypripedium calceolus L.

Specia nu a fost constatată în perimetrul cercetat (perioada deplasării în teren, respectiv perioada

de înflorire mai – iulie 2014) deşi sursele din literatura de specialitate menţionează existenţa acesteia (in

extenso) şi în zona Văii Cernei. Au fost vizate în primul rând habitatele care corespund necesităţilor

bio-ecologice ale acestei specii: păduri de fag din zona Geanţurilor Cernei (Glodului), păduri şi rărişti

de pădure din zona Ciucevelor Cernei (Mare şi Neagră), versantul vestic respectiv nord - vestic inferior

al Pietrei Mari şi Mici a Cloşanilor şi cursul mijlociu al pârâului Motru Sec şi Valea Pietrei.

b. Himantoglossum caprinum

Specia nu a fost identificată în perimetrul cercetat (perioada deplasării în teren, respectiv

perioada de înflorire mai – iunie 2014) deşi sursele din literatura de specialitate menţionează existenţa

acesteia în zona Băile Herculane. Au fost vizate în primul rând habitatele care corespund necesităţilor

bio-ecologice ale acestei specii: margini şi rarişti de pădure, tufărişuri (respectiv şibliacuri), coaste

înierbate însorite, mai ales pe soluri calcaroase precum Geanţurile Cernei, zona Ciucevelor Cernei

98

(îndoielnic), versantul estic respectiv sud-estic şi sudic al Pietrei Mari şi Mici a Cloşanilor şi zona din

împrejurimea (stâncării şi şibliacuri) localităţii Motru Sec.

c. Campanula serrata

Specia Campanula serrata a fost identificată în partea nord-estică extremă, la limita PNDVC, în

pajiştile alpine de sub Vârful Şarba, într-un număr relativ redus - exemplare izolate - pe culmea

principală şi destul de des întâlnită - exemplare izolate şi grupuri de plante -, pe pajiştea alpină a

versantului cu expoziţie nord - vestică, respectiv vestică. Din estimările noastre, considerăm că aici

cresc cca. minimum 500 exemplare.

În timpul campaniilor de teren, au mai fost identificate următoarele specii de plante, altele

decât cele de pe anexa II şi care sunt menţionate în formularul stadard la categoria “alte specii

importante de floră şi faună”: Acanthus longifolius, Achnatherum calamagrostis, Aethionema

saxatile, Anacamptis pyramidalis, Aquilegia nigricans, Asplenium ceterach ssp. bivalens, Athamanta

turbith ssp. hungarica, Aurinia petraea,, Campanula crassipes, Centaurea atropurpurea, Centaurea

pinnatifida, Cephalanthera damasonium, Cephalanthera longifolia, Cephalanthera rubra, Cephalaria

laevigata, Cerastium banaticum, Corylus colurna, Dactylorhiza cordigera, Dianthus giganteus ssp.

anaticus, Dianthus kitaibelii, Dianthus spiculifolius, Dianthus tenuifolius, Dianthus trifasciculatus,

Edraianthus graminifolius ssp. kitaibelii, Epipactis helleborine, Fagus orientalis, Fagus taurica, Ferula

heuffelii, P Festuca panciciana, Fritillaria orientalis, Galium purpureum, Hypericum rochelii, Jurinea

lycacantha, Linum uninerve, Micromeria pulegium, Moenchia mantica, Orchis papilionacea,Peltaria

lliacea, Pinus nigra ssp. banatica, Primula auricula ssp. serratifolia, Ruscus aculeatus, Ruscus

hypoglossum, Saponaria bellidifolia, Saponaria glutinosa, Saxifraga rocheliana, Silene nutans ssp.

dubia, Silene saxifraga, Thlaspi dacicum ssp. banaticum, Thymus comosus,Veronica spicata ssp.

crassifolia, Vicia trunculata.

Specii de plante altele decât cele menţionate în formularul standard

Taxoni ameninţaţi la nivel global (Goia și Groza 2006)

1. Minuartia graminifolia ssp. graminnifolia- este prezentă prin puţine exemplare pe vf.

Madvedului şi pe Tămna (semnalări noi la corologia acestei specii). O estimare sumară este de sub 50

de periniţe (nu mai mult de 100 indivizi), eventuala investigare a crestei ce mărgineşte şirul de poieni de

99

pe Munţii Mehedinţi ar putea conduce la descoperirea altor indivizi. Probabil reprezintă cca. 50% din

efectivul speciei la nivelul ţării (Goia și Groza, 2006).

Această specie posedă o populație viabilă foarte mare pe flancurile însorite ale Muntelui

Biliana, de peste 10. 000 exemplare. Monitorizarea sa se impune totuși în viitor, fiind vorba despre un

endemism local.

2. Minuartia hirsuta ssp. frutescens Reprezentarea la nivelul ţării este, probabil sub 2% (Goia și

Groza 2006). Această specie a fost semnalată de șa Băile Herculane dar de pe versantul stâng al Cernei.

Nu este greu de recunoscut, mai ales în perioada înflorii.

Taxoni ameninţaţi la nivel european

3. Fritillaria orientalis-Domogled (Convenţia de la Berna) - specia este sporadic întâlnită (100-

150 exemplare) pe culmile calcaroase ale vârfului Cicilovete și din Poiana Cicilovete.

4. Ruscus aculeatus - V. Tesnei - este prezent atât pe masivul Domogled la baza urcuşului spre

Crucea albă, cât şi pe Hurcu şi la baza urcuşului spre Grota Haiducilor (Munţii Cernei - Goia și Groza,

2006). Numărul exemplarelor observate nu depăşeşte 1000 indivizi, cea mai mare parte a lor fiind în

Munţii Cernei. Reprezentarea la nivelul ţării este cca 2%. Confirmăm aceste date în urma cercetărilor de

teren din anul 2014, specia fiind surprinzător de rară (dar totuși, din cauze naturale) în perimetrul

versantul drept al văii Cernei, mai ales în arealul sudic.

5. Campanula abietina – a fost semnalat un singur exemplar la Balta Cerbului. În Munţii

Mehedinţi numărul de exemplare este redus, probabil datorită climatului prea cald pentru pretenţiile

ecologice ale acestei specii. Reprezentarea la nivelul ţării este nesemnificativă. În perimetrul Munților

Godeanu și în partea nordică a Munților Cernei specia este frecventă.

6. Campanula serrata Reprezentarea la nivelul ţării este nesemnificativă (vezi și mai sus, fiind

un taxon inclus în rândul speciilor prioritare).

7. Galanthus nivalis– a fost regăsit numai pe Valea Jelărău, puţine exemplare, datorită demarării

târzii a cercetărilor pe teren. Reprezentarea la nivelul ţării este nesemnificativă (Goia și Groza 2006).

Nu credem că se pune problema conservării acestei specii care este comune în România (cu excepția

Dobrogei, unde lipsește).

8. Gentiana lutea. Reprezentarea la nivelul ţării este nesemnificativă (Goia și Groza 2006). Nu a

fost regăsită.

9. Typha shuttleworthii. Reprezentarea la nivelul ţării este nesemnificativă (Goia și Groza

2006). Nu a fost regăsită.

100

Taxoni endemici ameninţaţi

10. Dianthus giganteus ssp. banaticus – este frecventă, prin exemplare izolate, răspândite

uniform. Numărul de exemplare estimat cupirnde cca. 30-40 % din reprezentarea speciei la nivel

naţional. Reprezentarea la nivelul ţării este de cca. 20% (Goia și Groza, 2006). Reprezentativitatea trece

de 50% în cazul acestui endemism local. Specia este comună însă pe versantul drept al văii Cernei.

11. Athamantha turbith ssp. hungarica - Domogled, v. Ţesnei – este frecventă pe stâncării,

reprezentată printr-un număr mare de indivizi, fiind mai bine reprezentată decât Primula auricula ssp.

serratifolia.Reprezentarea la nivelul ţării este de cca. 10% (Goia și Groza 2006). Populație consistentă

sub vf. Biliana pe lângă datele semnalate mai sus. De asemenea reprezentativitatea estimată trebuie să

fie mult mai mare, de cel puțin 50%. Populația de sub vf. Biliana este de circa 520 exemplare, dar

specia este sporadică în arealul Ciucevelor (peste 4000 de exemplare numărate) și pe masivul calcaros

Cicilovete (217 exemplare).

12. Thlaspi dacicum ssp. banaticum - Domogled – nu s-a estimat numărul de exemplare,

populaţia de pe Domogled este reprezentată prin exemplare izolate, atât spre Poiana Muşuroane cât şi în

pajiştile de sub Vf. Domogled. Reprezentarea la nivelul ţării este de cca. 90%. Specia este prezentă pe

culmea calcaroasă Cicilovete și pe Biliana (48 de exemplare).

13. Sorbus borbasii - Domogled – număr redus de exemplare, deşi nu s-au făcut evaluări

exacte, apreciem cam sub 50 indivizi (Goia și Groza 2006). Este prezentă în capătul nordic al culmii

Arjanei, semnalată de către noi din 2007 (date nepublicate), regăsită în 2014 (un exemplar). Pe Culmea

Ciucevei Mari s-a găsit un singur exemplar în 2014.

14. Primula auricula ssp. serratifolia - Mt. Domogled, V. Ţesnei - destul de frecventă pe

peretele stâncos al versantului stâng al Cernei, pe baza unor estimări a numărului de indivizi pe unitate

de suprafaţă şi a suprafeţelor ocupate de indivizii acestei specii apreciem o foarte bună reprezentare a

populaţiei (peste 820. 000 indivizi). Presupunem că populaţia din parcelele analizate reprezintă cca.

50% din reprezentarea pe teritoriul României a acestei specii (Goia, Groza 2006). Specia este relativ

frecventă și pe calcarele din dreapta văii Cernei (Boșcaiu 1971), situație confirmată pe deplin în 2014.

Deși este vorba despre un endemism local, nu se pune problema unor măsuri de conservare.

15. Edraianthusgraminifolius ssp kitaibelii - Mt. Domogled, V. Ţesnei - frecventă pe întreg

peretele stâncos al versantului stâng al Cernei, printr-un număr mare de indivizi, fiind mai bine

reprezentată decât Primula auricula ssp. serratifolia. Reprezentarea la nivelul ţării este de cca. 2%.

Specia este frecventă și pe versantul drept al văii Cernei. În anul 2014 am reconfirmat acest lucru. Nu se

pune problema unor măsuri de conservare.

101

16. Thymus comosus – frecvent pe stâncării calcaroase, peste 1. 000. 000 indivizi.

Reprezentarea la nivelul ţării este de cca. 10 % (Goia și Groza, 2006). Taxonul este foarte comun pe

calcarele din toți Carpații Românești și nu se pune problema monitorizării sale.

17. Centaurea pinnatifida Reprezentarea la nivelul ţării este de cca 1% (Goia și Groza 2006).

Acest taxon este însă problematic din punct de vedere taxonomic. Este destul de rar în regiune.

18. Pinus nigra ssp. banatica - reprezintă cca. 90 % din reprezentarea speciei în România (Goia,

Groza 2006). Este mult mai puțin răspândit pe versantul drept al văii Cernei unde însă crește și pe

granitoide nu numai pe calcare. Problemele legate de această specie se confundă cu cele legate de

habitatul 9530* pe care îl edifică.

19. Linum uninerve - frecventă pe peretele stâncos al versantului stâng al Cernei, prin indivizi

izolaţi, distribuiţi uniform mai ales pe stâncării, dar şi pe pereţii stâncoşi sau pe grohotişuri, fiind mai

bine reprezentată decât Primula auricula ssp. serratifolia. Reprezentarea la nivelul ţării este de cca. 30

% (Goia, Groza, 2006). Specia este prezentă și pe versantul drept al văii Cernei (Boșcaiu 1971). În anul

2014 am constatat că această specie este frecventă pe versantul drept al văii Cernei, din arealul

Ciucevelor până la Băile Herculane. Nu se pune problema protejării ei (deși este un edemism local) dar

există o variabilitate clinală foarte curioasă, trecându-se de la exemplarele cu tulpini neramificate din

arealul Ciucevelor (așa cum specia este iconografiată de obicei) la exemplare foarte ramificate din

bazinul inferior al Cernei, care seamănă mult cu specia comună Linum flavum.

20. Anthemis carpatica Reprezentarea la nivelul ţării este nesemnificativă (Goia și Groza

2006). Specia nu mai este recunoscută din punct de vedere taxonomic și nu am trecut-o ca atare în

activitățile de monitorizare (Ciocârlan 2009, Sârbu et al. 2013)

Taxoni subendemici ameninţaţi

21. Veronica spicata ssp. crassifolia – relativ frecventă pe pereţii calcaroşi însoriţi.

Reprezentarea la nivelul ţării este de cca. 30 %. (Goia și Groza 2006). Noi am identificat populații mari

pe versantul drept al văii Cernei în arealul masivului calcaros Biliana dar specia este frecventă pe toate

masivele calcaroase de aici.

22. Scabiosa columbaria ssp. pseudobanatica – frecventă, reprezentată printr-un număr mare de

exemplare. Reprezentarea la nivelul ţării este de cca. 2 % (Goia și Groza 2006). Situația a fost

confirmată de noi în 2014. Totuși majoritatea populațiilor investigate de noi pe versantul drept al văii

Cernei aparțin speciei Scabiosa banatica.

23. Clinopodium pulegium și

102

24. Galium kitaibelianum – endemisme locale din vestul Carpaților Meridionalidar cu ecologie

diferită au populații, după autorii precedenți, bogate în arealul actual al PN Domogled-Valea Cernei.

Ambele specii sunt frecvente în bazinul inferior al Văii Cernei mai ales în gorunete și făgete. Galium

kitibelianum este o specie comună în rezervația forestieră Iardaștița

25. Centaurea stenolepis ssp. bansagensis - este un endemism regional al pajiștilor montane din

Munții Almăj, Semenic, Cernei, Mehedinți - indicațiile din alte regiuni ale țării, mai ales din

Transilvania fiind în opinia noastră rezultate în urma confuziilor cu speca tipică Centaurea stenolepis,

cu areal central-european. Această specie este considerată frecventă în Banat, dar situația nu este chiar

atât de bună. În cea mai mare parte a teritoriului, cu excepția arealelor din văile montane cu păduri mai

rare, această subspecie a dispărut din cauza impactului antropic dar mai ales în urma absorbției hibride

exercitate de către speciile ruderale înrudite Ceentaurea indurata și Centaurea phrygia (C. erdneri). În

tot perimetrul văii Cernei specia este o prezență accidentală, dar hibrizii cu speciile ruderale înrudite

sunt răspândiți pe spații largi. Singura populație exstinsă, numeroasă și viabilă a subspeciei endemice

este în livezile cu fânețe tradiționale ale Poienii Coronini (dar nu pe platou ci la marginea de vest și nord

a acesteia) ca și în lungul potecii în serpentine ce urcă prin pădure din strada Zăvoi pe platou).

Subspecia endemică, abundentă în aceste fânețe are în imediata apropiere (pe platou) populații în

creștere ale speciilor ruderale înrudite. Pe întreg teritoriul Banatului populațiile sunt într-un regres

masiv, evident din cauza fenomenului de hibridare menționat.

Specii foarte rare a căror monitorizare se impune în viitor, nesemnalate în rapoartele de până acum

Dintre speciile întâlnite în timpul studiilor de teren pe teritoriul PN Domogled-Valea Cernei,

considerăm că foarte importante din cauza rarității lor sunt:

26.Scutellaria alpina – specie extrem de rară în România și Europa, în pofida arealului său

destul de larg, subalpin – eurasiatic. Pe teritoriul țării este semnalată doar din Munții Cernei, Godeanu,

Făgăraș, Iezer-Păpușa și Rodnei, reprezentată fiind prin populații foarte mici, relicte. Noi cunoaștem

populațiile foarte bogate ale aceste specii din arealul vârfului Biliana, care vor trebui să aibă o

monitorizare constantă în viitor. Investigarea acestei populații în anul 2014 a dus la numărarea a peste

1200 de exemplare.

27. Carduus lobulatiformis – taxon încă destul de controversat dar care cel mai probabil

reprezintă un endemism local, descris din arealul vârfurilor Piule, Albele din Retezatul calcaros, am

considerat foarte probabil că se află și în Munții Godeanu, în arealul calcaros de la granița nord-estică a

parcului. Am precizat că o atenție specială o vom acorda acestei specii în momentul în care vom explora

103

regiunea respectivă. În anul 2014 am avut plăcuta surpriză dea identifica mici populații ale acestui taxon

pe plaiul Soarbele sub vf. Paltina, la granița de nord-est a PN Domogled-Valea Cernei, populații ce

însumează 950 - 1000 de exemplare.

28. Verbascum vandasii – endemism regional vest balcanic, des întâlnit în arealul Arjana-

Biliana. Specie foarte rară în flora României, prezentă numai în Munții Cernei, Mehedinți și Almăj, cu o

situație a populațiilor de foarte mult timp neactualizată. Observațiile noastre din perioada 1996-2011 au

arătat un declin sever al populațiilor din Munții Cernei (arealul Arjana-Biliana). Nemenționarea acestei

specii în rapoartele recente (Goia și Groza 2006) nu face decât să ne alarmeze în privința stării

populațiilor acestei specii în regiune. În anul 2014 am constatat că regresul populației din arealul

Arjana-Biliana a continuat, fiind înregistrate 63 de exemplare. Mici populații se află pe masivele

calcaroase Cicilovete și de la Poiana Cicilovete (21 de exemplare).

29. Linum hologynum -ca și în cazul precedentelor specii, ne întrebăm cum această specie

deosebit de rară în flora țării, ce are centrul populațiilor din România tocmai pe valea Cernei inferioară a

fost uitată în listele cu specii importante din arealul PN Domogled-Valea Cernei (cu excepția lui Goia și

Groza 2006, Boșcaiu 1971). . Este o specie balcanică bienală de in sălbatic, ce are cele mai nordice

populații periferice în România, pe valea Cernei dar și mai la sud în Munții și Podișul Mehedinți, Munții

Almăj, În herbarul Universității Coimbra din Portugalia există un exemplar de ierbar colectat de Janka

în 1870 de pe Domogled (versantul SE-ic) unde este semnalat ca frecvent. De pe versantul drept al văii

Cernei este menționat de Boșcaiu (1971) din arealul Gârdomanul unde nu a fost regăsit. Există însă

populații mici (70 de exemplare) pe stâncăriile calcaroase de deasupra cătunului Dobraia.

2. 3. 2. 2. Nevertebrate

Specii de nevertebrate din formularul standard

În formularul standard al sitului sunt prezente 22 de specii de nevertebrate:

Oxyporus mannerheimii

Leptidea morsei

Nymphalis vaualbum

Gortyna borelii lunata

Cordulegaster heros

104

Lucanus cervus

Chilostoma banaticum

Austropotamobius torrentium

Buprestis splendens

Carabus variolosus

Euphydryas maturna

Maculinea teleius

Odontopodisma rubripes

Pholidoptera transsylvanica

Cerambyx cerdo

Morimus funereus

Rosalia alpina

Paracaloptenus caloptenoides

Osmoderma eremita

Rhysodes sulcatus

Callimorpha quadripunctaria

Lycaena dispar

Trei specii nu au fost identificate în teren:Oxyporus mannerheimii, Maculinea teleius şi

Odontopodisma rubripes.

Oxyporus mannerheimii - este o specie de coleopter al cărui status in Romania este pus sub

semnul întrebării, specia nefiind colectată de peste 100 de ani de pe teritoriul României.

Maculinea teleius - nu a fost niciodată colectată din zona Băilor Herculane. Vezi (Rakosy L. &

Neumann H. , 1997. Macrolepidopterele din Valea Cernei. În: Rakosy L. (ed. ), 1997. Entomofauna

Parcurilor Naționale Retezat și Valea Cernei. Societatea Lepidopterologică Română, Cluj-Napoca

Societatea Lepidopterologică Română, Cluj-Napoca, 25-27) care sumarizează toate datele cunoscute și

publicate din zona Băilor Herculane și Văii Cernei începând cu anii 1800 și până în 1996. De asemenea

și date ulterioare anului 1996, publicate sub forma unui catalog al faunei de lepidoptere pentru

Româania (Rakosy L. , Goia M. & Kovacs Z. , 2003. Catalogul Lepidopterelor României / Verzeichnis

der Schmetterlinge Rumäniens, Societatea Lepidopterologica Romana, 447 p. ) nu menționează această

specie ca fiind prezentă în Banat. Probabil prezența speciei în formularul standard se datoreaza unui

confuzii cu o alta specie a genului Maculinea.

105

Odontopodisma rubripes - a fost introdusa în formularul standard probabil pe baza sinonimiei

din volumul de faună a RPR[Knechtel, W. ,- K., Popovici-Baznosanu, A. , 1959. Fauna RPR:

Orthoptera, 7(6)]) - vezi specia Odontopodisma schmidti. Mai târziu (1962) Kiss rezolva problema

genului Odontopodisma în România [Kiss, B. , 1962. Die Orthopteren-gattung Odontopodisma Dov. -

Zap. , Acta Zoologica Hungarica, 8:87-105] și descrie din Domogled și Tismana pe Odontopodisma

montana (singura specie a genului) din zona Domogled.

Leptidea morsei (Fenton, 1881) - Găsită mai ales in zona Feregari, dar și mai în nord spre

localitatea Godeanu. Specia pare a fi rară în zona cercetată. O determinare pozitivă se poate face doar în

laborator prin studiul armăturii genitale.

Nymphalis vaualbum (Denis & Schiffermüller, 1775) - Găsită mai ales in zona Feregari, dar și

mai în nord spre localitatea Godeanu.

Gortyna borelii lunata Freyer, 1838 – Identificată pe platoul Domogled, unde a fost găsită o

populație mare de Peucedanum sp.

Cordulegaster heros Theischinger, 1979 – Este o specie relativ comună văzută în lungul apelor,

aproape pe toată suprafața sitului.

Lucanus cervus Linnaeus, 1758- radasca – Este o specie comună, mai ales în zona de sud a

sitului acolo unde se găsesc păduri de cvercinee.

Chilostoma banaticum (Rossmässler, 1838) -specie relativ rară în sit, au fost găsite cochilii pe

marginea apelor.

Austropotamobius torrentium (Schrank, 1803) –A fost identificată în mai multe ape sub pietre,

de asemenea a fost găsită și în ape statătoare (lacul de lângă Cerna Sat), specie relativ comună în sit.

Buprestis splendens Fabricius, 1775 - Specie rară, găsită pe pin în platoul Domogled, de

asemenea, au fost observate urme de emergență în mai multe locuri cu pini din zona Domogled.

Carabus (Hydrocarabus) variolosus Fabricius, 1787 - Specie rară, găsită sub lemne, lângă ape.

Din cauza ploilor foarte numeroase din sezonul 2014,indivizii au fost dificil de identificat.

Euphydryas maturna (Linnaeus, 1758) - Specie relativ comună, observată mai ales in lungul

drumurilor de pe văi, pe sol.

Maculinea arion (Linnaeus, 1758) - Specie xerotermofilă, întâlnită în pajiștile cu vegetație

scundă şi în tufărişurile calde și însorite, dar şi pe coastele abrupte din zonele carstice sau în

106

luminişurile cu vegetaţie mai rară din pădurile călduroase de şes. Habitatele preferate se află cel mai

adesea pe soluri calcaroase, care se încălzesc uşor în timpul zilei, dar aceasta nu pare să fie o regulă

strictă.Specie relativ rară, găsită în zona de sud a sitului.

Pholidoptera transsylvanica (Fischer von Waldheim, 1853) - Specia preferă pajiști mezofile şi

higro-mezofile, cu arbuști, mai ales în poieni şi liziere de păduri din regiunile de munte (extrem de rar în

zone deluroase). În sezonul 2014 nu a fost identificată.

Cerambyx cerdo Linnaeus, 1758 - Specie relativ comună, identificată în anul 2014 doar în zona

de sud a sitului pe pantele sudice unde se găsesc cvercinee.

Morimus funereus Mulsant, 1863 - Specie comună, găsită în toate locurile unde existau

exploatări de masă lemnoasă sau arbori căzuți din cauza vântului.

Rosalia alpina (Linnaeus, 1758) - Specie relativ comună, identificată în pădurile de fag reci şi

umede din zonele mai înalte din sit.

Paracaloptenus caloptenoides (Brunner von Wattenwyl, 1861) - Specie foarte rară, dar

localizată probabil în tot arealul, în anul 2014 s-a găsit însă o singură populatie în Cheile Tesnei.

Osmoderma eremita (Scopoli, 1763) - Specia pare a fi relativ rară în zona sitului, dar aceasta se

poate pune și pe seama dificultăţii de a ajunge la microhabitatele folosite (scorburi).

Rhysodes sulcatus Fabricius, 1787 - Specie rară, asociată cu lemn mort. Habitatul este

reprezentat de pădurile bătrâne de foioase şi amestec. Este specie indicatoare a pădurilor virgine, stabile,

cu mari cantităţi de lemn mort. În primele faze de dezvoltare specia este asociată cu mixomicetele.

Larva şi adultul trăiesc sub scoarţa şi în lemnul mucegăit de Fagus sylvatica, Cerasus avium, Populus

sp. Quercus sp. etc. Poate fi găsit și sub scoarţa coniferelor.

Callimorpha quadripunctaria (Poda, 1761) - Specie comună (chiar frecventă) găsită la marginea

pădurii, mai ales în lungul văilor.

Lycaena dispar (Haworth, 1803) - Specia a fost găsită doar lângă limita sitului. Prezența în sit

este probabilă.

Alte specii de nevertebrate cu valoare conservativă

107

În afara speciilor din formularul standard, au mai fost identificate in plus 5 specii, 2 dintre

acestea sunt de importanță conservativă mare, fiind prezente în Directiva Habitate. Asadar pe lângă

speciile din formularul standard al sitului mai sunt tratate speciile: Cucujus cinnaberinus (Scopoli,

1763), Ophiogomphus cecilia (Fourcroy, 1785) (care se regăsesc în conținutul Directivei 92/43/CCE) și

Neptis sappho, Arethusana arethusa, Coenonympha leander (specii de importanță națională -

L49/2011).

Cucujus cinnaberinus (Scopoli, 1763) - Specie rară in sit.A fost identificată sub scoarta arborilor

pe picior sau doborâți, fiind o specie stenotopă, saproxilică, silvicolă, corticolă. Atât adulţii cât şi larvele

trăiesc sub scoarţa umedă, putredă a arborilor, în special Quercus, Fagus, Populus, Acer, Salix, Ulmus şi

chiar Abies, Pinus, Picea.

Ophiogomphus cecilia (Fourcroy, 1785) - Specie rară în sit, probabil că doar un număr redus de

exemplarese dezvoltă aici și cel mai adesea este o prezență accidentală.

Neptis sappho (Pallas, 1771) - Specie relativ comună în sit, mai ales în jumătatea sudică a

acestuia.

Arethusana arethusa (Denis & Schiffermüller, 1775) - Specie relativ rară, identificatăîn pajiști

uscate din zona de sud a sitului.

Coenonympha leander (Esper, 1784) - Specie locală, găsită doar în zona de sud a sitului.

2. 3.2.3. Peşti

Specii de peşti din formularul standard

În formularul standard al sitului, sunt menţionate 6 specii de peşti:

Aspius aspius

Barbus meridionalis

Gobio uranoscopus

Sabanejewia aurata

Cottus gobio

Eudontomyzon danfordi

108

Aspius aspius LINNAEUS, 1758 – avatul. Specia nu a fost identifică în urma interogării

ştiinţifice efectuate, probabil datorită faptului că este o specie întâlnită mai frecvent în râurile de şes

până în zona colinară, bălţi, lacuri dulcicole sau salmastre şi mai puţin în cele de munte.

Barbus meridionalis petenyi HECKEL, 1847- mreana vânătă, moioaga. Sspecia a fost întâlnită

în următoarele ecosisteme acvatice reofile: Cerna, Prisăcina, Craiova, Olanul, Motrul Sec şi

Motru.Densitatea speciei/100 m2 în cadrul sitului este de maxim 29 indivizi şi minim 1 individ.

Gobio uranoscopus AGASSIZ, 1828 – porcușorul de vad. Specia a fost întâlnită în ecosistemul

acvatic reofil Cerna (sector aval). Densitatea speciei/100 m2 în cadrul sitului este de maxim 2 indivizi şi

minim 1 individ.

Sabanejewia aurata balcanica KARAMAN, 1922 – zvârluga aurie. În ecosistemul acvatic reofil

din aria naturală protejată este prezentă subspecia Sabanejewia aurata balcanica, identificată în

ecosistemul acvatic reofil Cerna. Densitatea speciei/100 m2 în cadrul sitului este de maxim 4 indivizi şi

minim 1 individ.

Cottus gobio LINNAEUS, 1758 – zglăvocul. Specia este întâlnită în ecosistemele acvatice

reofile Cerna, Craiova, respectiv Olanul.Densitatea speciei/100 m2 în cadrul sitului este de maxim 7

indivizi şi minim 2 indivizi.

Eudontomyzon danfordi REGAN, 1911 – chișcarul. Specia a fost identificată în ecosistemul

acvatic reofil Cerna.Densitatea speciei/100 m2 în cadrul sitului este de 1 individ.

Alte specii de peşti cu valoare conservativa

În afara speciilor de peşti din formularul standard, investigarea ştiinţifică a pus în evidenţă

prezenţa speciei Cobitis taenia, aflată pe anexa II a Directivei Habitate.

Cobitis taenia Linnaeus, 1758 – zvârluga, fâsa. Specia a fost întâlnită în ecosistemul acvatic

reofil Cerna (sector amonte). Densitatea speciei/100 m2 în cadrul sitului este de maxim 3 indivizi şi

minim 1 individ.

2. 3. 2. 4. Amfibieni şi reptile

109

Speciile de interes comunitar ce se regăsesc în formularul standard al ROSCI0069 Domogled-

Valea Cernei sunt:

Bombina variegata (Linnaeus, 1758) - Buhai de baltă cu burta galbenă;

Testudo hermanni (Gmelin, 1789) - Țestoasa lui Herman.

Bombina variegata (Linnaeus, 1758) –Specia a fost investigate în principal în habitatele

favorabile de reproducere, constând în ape permanente sau temporare de mici dimensiuni şi de

adâncime redusă, care pot prezenta sau nu vegetaţie acvatică, sau de acumulări de apă de-a lungul

drumurilor nepavate, sau alte structuri asemănătoare (făgaşe, ochiuri de apă temporare create datorită

activităților umane, ploilor, etc). Zonele favorabile pentru această specie sunt reprezentate de habitatele

de zone umede, specia evitând alte tipuri de habitate. Rezultatul inventarierii si cartării a indicat ca zona

populată de specie este reprezentată de pajişti stepice sau xerofile din zona sudică a ariei investigate, cu

tufărişuri, mărginite de pădure sau lizieră. Populaţia la nivelul sitului este de circa 400 de indivizi, cu un

areal de distribuţie relativ vast, estimat la aproximativ 20000 ha.

Testudo hermanni(Gmelin, 1789)- Specia se regăseşte cu caracter sporadic în sit, populaţia fiind

concentrată în zona sudică a acestuia, mai exact în perimetrul Platoului Coronini şi în unele zone

limitrofe acestuia. Specia preferă zone de pajişte, pajişte cu tufărişuri sau pajişti mărginite de liziere sau

păduri, îndeosebi cu expoziţie sudică şi pante line către moderate, acoperite cu vegetaţie de tip stepic

sau cel puţin cu caracter xerofil. Populaţia la nivelul sitului este relativ scăzută, de circa 25 de indivizi,

cu un areal de distribuţie de aproximativ 1800 ha.

2.3.2.5. Păsări

În formularul standard al ROSPA0035 Domogled-Valea Cernei sunt menţionate 19 specii de

păsări:

Aquila chrysaetos

Bonasa bonasia

Bubo bubo

Caprimulgus europaeus

Circaetus gallicus

110

Dendrocopos leucotos

Dendrocopos medius

Dendrocopos syriacus

Dryocopus martius

Falco peregrinus

Ficedula albicollis

Ficedula parva

Pernis apivorus

Picus canus

Sylvia nisoria

Strix uralensis

Lullula arborea

Lanius collurio

Emberiza hortulana

În acelaşi formular, mai sunt de asemenea menţionate patru specii cu migraţie regulată:

Anthus spinoletta;

Anthus trivialis;

Cuculus canorus;

Dendrocopos major.

Aquila chrysaetos- Acvila de munte. Specia este prezentă în sit şi foloseşte pentru cuibărit

habitatele închise şi stâncăriile, iar pentru hrănire toate tipurile de habitat (închise, deschise sau

semideschise). Perechile prezente au teritorii largi ce acoperă toată suprafaţa sitului.

Bonasa bonasia- Ierunca. Specia foloseşte habitatele închise (păduri de conifer şi foioase) şi

semideschise (jnepenişuri) din sit pentru reproducere şi hrănire. Prezenţa ei a fost notată pe vâile înguste

ale pâraielor.

Bubo bubo- Buha. Specia foloseşte pentru reproducere şi hrănire în special pădurile de fag

secular din parc, preferă şi stâncăriile abrupt de calcar din jurul acestor păduri.

Caprimulgus europaeus- Caprimulg. Specia foloseşte habitatele închise din jurul zonelor

deschise pentru a se reproduce şi habitatele deschise şi semideschise pentru a se hrăni. Este prezentă în

majoritate poienilor largi sau a zonelor deschise de lângă păduri.

111

Circaetus gallicus- Şerpar. Specia foloseşte habitatele închise pentru reproducere şi cele

deschise sau semideschise pentru hrănire.

Dendrocopos leucotos- Ciocănitoarea cu spatele alb. Foloseşte pădurile cu arbori bătrâni din sit

pentru reproducere şi hrănire.

Dendrocopos medius- Ciocănitoarea de stejar. Specia este prezentă în majoritatea pădurilor de

amestec din sit.

Dendrocopos syriacus- Ciocanitoarea de gradina. Specia este prezentă la marginea majorităţii

pădurilor din sit, acolo unde ele se învecinează cu o zona deschisă şi jurul aşezârilor umane.

Dryocopus martius-Ciocănitoare neagră. Specia este prezentă în toate pădurile din sit pe care le

foloseşte ca habitat de reproducere şi hrănire.

Falco peregrinus-Şoim călător. Prezent în zona stâncăriilor golaşe din sit, unde cuibăreşte,

foloseşte habitatele deschise şi semideschise pentru hrană

Ficedula albicollis-Muscar gulerat. Prezent în pădurile de amestec din sit, pe cre le foloseşte ca

habitate de reproducere si de hrănire.

Ficedula parva-Muscar mic. Specia este prezentă în toate pădurile caducifoliate de amestec din

sit, habitate pe care le foloseşte pentru reproducere şi hrănire.

Pernis apivorus- viespar. Specia foloseşte habitatele închise pentru reproducere şi hrănire iar

cele deschise doar pentru hrănire.

Picus canus- gheonoaie sura. Specia este prezentă în toate pădurile caducifoliate din sit, pe care

le foloseşte ca habitate de reproducere şi hrănire.

Sylvia nisoria- silvie porumbaca. Specia este prezetă la liziera pădurilor de amestec, şi în

habitatele semideschise din sit, pe care le foloseşte pentru reproducere şi hrănire.

Strix uralensis- huhurez mare. Specia cuibăreşte în stâncăriile înalte de lângă pădurile bătrâne

din sit, în care se hrăneşte.

Lullula arborea- ciocarlie de padure. Specia este prezentă la liziera pădurilor din sit, în

habitatele deschise şi semideschise pe care le foloseşte pentru reproducere şi hrănire.

Lanius collurio-Sfrâncior roşiatic. Specia este prezentă în toate habitatele deschise şi

semideschise din sit, în principal în partea de est a sitului.

Emberiza hortulana- presura de gradina. Specia este prezentă în habitatele deschise şi

semideschise din sit, în principal în sudul şi sud-estul acestuia.

Anthus spinoletta- Pâsa de munte. Specia foloseşte habitatele deschise şi semideschise din

zonele înalte, de deasupra limitei pădurilor din sit pentru reproducere şi hrănire.

Anthus trivialis- Fâsă de pădure. Specia este prezentă în pădurile rare din sit şi în luminişurile şi

poienile acestora.

112

Cuculus canorus- cuc. Specia este prezentă în toate habitatele deschise şi semideschise din sit,

dar şi la liziera tuturor pădurilor.

Dendrocopos major- Ciocănitoare pestriţă mare. Specia este prezentă în toate pădurile din sit,

habitate pe care le foloseşte pentru reproducere şi hrănire.

2. 3. 2. 6. Mamifere

Specii de mamifere din formularul standard

În formularul standard al ROSCI0069 Domogled-Valea Cernei sunt menţionate ca fiind prezente

în sit un număr de 4 specii de mamifere (exceptând speciile de lilieci):

Lutra lutra

Ursus arctos

Lynx lynx

Canis lupus

Ursus arctos – ursul Linnaeus, 1758 – Specia poate utiliza toate habitatele de la nivelul Parcului

(de la pășunile, livezile și pădurile din preajma așezărilor umane până la pășunile subalpine aflate la

altitudini de peste 1400m. Densitatea speciei crește de la sud spre nord. Zona sudică a Munților Cernei

și a Munților Mehedinți se caracterizează ca o ” fundătură/ fund de sac” în care ajung numeroase

exemplare dar de unde cu greu pot ajunge în munții Banatului. Așa se face că exemplarele de aici de

regulă efectuează migrații doar pe direcția sud-nord.

Altitudinal cele mai numeroase observații au fost efectuate în limitele a 700-1300m, aceasta fiind zona

de păduri importantă pentru specie. În perioada de primăvară și toamnă exemplarele coboară la

altitudini mai mici (700-1000m) pentru a se hrăni iar pe parcursul verii urcă la altitudini de 1000-1300

m. Pereții stâncoși ce străjuiesc Cerna și afluenții acesteia oferă numeroase zone de odihnă și adăpost.

Canis lupus – lupul Linnaeus 1758 – Specia este prezentă la nivelul parcului cu precădere la în

jumătatea nordică a acestuia unde numărul de exemplare este mai mare, ca de altfel și conectivitatea

habitatului cu alte arii unde activitățile umane sunt limitate. Teritoriile haitelor de lupi par a cuprinde

suprafețe mari ce se extind din zona pășunilor subalpine până în valea Cernei sau a Motrului. Astfel în

sezonul invernal când zăpezile mari forțează ierbivorele spre altitudini mai joase haitele le urmează

113

îndeaproape. Uneori coboară conform spuselor localnicilor în satele din preajma parcului. De o

deosebită importanță pentru specie o au în perioada invernală și versanții cu orientare sudică unde

stratul de zăpadă nu rezistă atât de mult și unde adesea există aglomerări de ungulate.

Lutra lutra – vidra Linnaeus 1758 – Specia ocupă permanent bazinul Cernei și al Motrului unde

am putut identifica pe tot parcursul anului diverse semne ale prezenței speciei: lăsături, amprente

plantare, marcaje teritoriale. Pe Cerna s-a identificat prezența a trei familii: una în partea inferioară.

Teritoriul acesteia urcă până în apropiere de lacul Prisaca. Teritoriul acestei familii depășește limitele

parcului extinzîndu-se dincolo de confluența Cernei cu Belareca. O a doua familie are un teritoriu ce

cuprinde lacul Prisaca și secvența Cernei până la confluența cu Iauna.

Teritoriul acesteia se extinde și pe afluenții mai mici iar vizuina pare a fi localizată între kilometri 20-24

de Băile Herculane. O a treia familie are teritoriul amplasat în amonte de Cerna Sat și se suprapune

parțial cu cel al altei familii pe secvența Craiova-Iauna. O a patra familie ar fi localizată pe lacul

Iovanul, Cărbunele, Rădoteasa, Ivanul și pe Cernișoara şi a cincea pe Motru Sec.

Lynx lynx – rasul Linnaeus 1758 –Specia frecventează toate habitatele din interiorul parcului

evitând însă drumurile forestiere intens circulate sau zonele în care activitatea umană este mai intensă

(exploatări forestiere, zona adiacentă orașului Băile Herculane, pășunile subalpine). Inaccesibilitatea

versanților ce mărginesc valea Cernei asigură suficiente zone de refugiu și creștere a puilor. De

asemenea, interzicerea vânătorii la nivelul parcului asigură abundența prăzii pentru această specie care

depinde foarte mult de ungulate (în special căprior).

Alte specii de mamifere

Investigațiile studiului efectuat în vederea elaborării prezentului plan de management indică

prezența unui număr de 29 specii de mamifere terestre identificate suplimentar faţă de cele din

formularul stadard (fiind de asemenea exceptate de la această centralizare chiropterele). Trei dintre

acestea

Tabel 12. Speciile de mamifere identificate în Parcul Național Domogled Valea Cernei

Denumire Tipul de habitat Prezență Anotimp

iarna primavara vara toamna

Canis aureus - șacal P, Pă, Con, Sb, S Rezident X X X X

114

Vulpes vulpes – vulpea P, Pă, Con, Sb, S Rezident X X X X

Meles meles – viezure P, Pă, Con, Sb Rezident X X X X

Martes martes – jderul de pădure P, Con, Sb, S Rezident X X X X

Martes foina – jderul de piatră P, Con, Sb, S Rezident X X X X

Mustela nivalis - nevăstuica P, Pă, Con, Sb, Rezident X X X X

Felis silvestris – pisica sălbatică* P, Pă, Con, Sb Rezident X X X X

Cervus elaphus – cerb P, Pă, Con, Sb Rezident X X

Capreolus capreolus –căprior P, Pă, Con, Sb Rezident X X X X

Rupicapra rupicapra – capra

neagră

P, Pă, Con, S, Rezident X X X X

Sus scrofa – mistreț P, Pă, Con, Sb Rezident X X X X

Lepus europaeus – iepurele P, Pă, Con, Sb Rezident X X X X

Glis glis – pârșul mare P Rezident X X X X

Dryomys nitedula – pârșul cu

coada stufoasă*

Sb, P Rezident X X X X

Muscardinus avellanarius –

pârșul de alun*

P, Sb Rezident X X X X

Sciurus vulgaris – veverița P, Pă, Con, Sb Rezident X X X X

Apodemus flavicollis - șoarecele

gulerat

P, Pă, Con, Sb Rezident X X X X

Apodemus sylvaticus - șoarecele

de pădure

Pă, Sb Rezident X X X X

Microtus arvalis - șoarece Pă Rezident X X X X

Microtus agrestis - șoarece de

câmp

Pă Rezident X X X X

Mus musculus - șoarecele de casă P, Pă, Rezident X X X X

Rattus rattus - șobolan P, Pă, Accidental X X X X

Erinaceus concolor – ariciul Pă Rezident X X X X

Sorex alpinus – chițcan de munte Pă, M, Rezident X X X X

Sorex araneus – chițcan P, Pă,Sb,S Rezident X X X X

Sorex minutus – chițcan pitic P, Pă, M

Neomys anomalus – chițcan de

mlaștină

P, Pă, M Rezident X X X X

115

Crocidura leucodon – chițcan de

câmp

P, Pă, Sb, S

Crocidura suaveolensis –chițcan

de grădină

Pă, Sb, S

Prescurtările folosite în tabel: P – pădure de foioase, Pă – pășune, S – stâncării, Con – pădure de pin

negru de banat, Sb - șibliac, M – mlaștini sau terenuri înmlăștinite, * - specie importantă din punct de

vedere al conservării.

Dintre mamiferele identificate ca fiind prezente în Parcul Național Domogled Valea Cernei, faţă

de cele 4 din formular, alte 3 specii sunt listate în anexele II și IV ale OUG 57/2007 respectiv anexele II

și IV ale Directivei Europene privind habitatele și speciile de interes comunitar:

Felis silvestris silvestris Schreber 1775 – pisica sălbatică

Muscardinus avellanarius Linnaeus, 1758 – alunelul, pârșul de alun

Dryomys nitedula (Pallas, 1778) – pârșul cu coada stufoasă, veverinul

Felis silvestris silverstris Schreber 1775 – Datele din teren arată o distribuție heterogenă a

densității speciei. Aceasta pare a fi prezentă cu precădere în zonele unde habitatele sunt mozaicate

cuprinzînd, stâncării, păduri de diferite vârste și mici poieni. Totuși la nivel teoretic toate habitatele din

interiorul parcului sunt favorabile speciei. Excepție o fac pășunile subalpine și zonele adiacente

așezărilor umane.

Muscardinus avellanarius Linnaeus, 1758 – Este alături de Glis glis specia cea mai comună de

pârș din parcul Național Domogled Valea Cernei. Practic poate fi întâlnit în toate zonele de pădure din

aria protejată. Totuși densitățile variază destul de mult de la un versant la altul. Cele mai mari densități

le ocupă în plantațiile tinere (4-10ani), zmeuriș, șibliacuri, păduri mature cu subarboret bogat. Cele mai

scăzute densități le înregistrează în pădurile mature de fag cu subarboret absent. Evident lipsește din

pășuni sau alte suprafețe lipsite de vegetație arbustivă.

Dryomys nitedula (Pallas, 1778) – La nivelul sitului, specia ocupă habitatele stâncoase și

pădurile de foioase din partea de sud a Munților Cernei și din Munții Mehedinți. Evită se pare zonele

ocupate de Glis glis (și anume pădurile de foioase mature dominate de fag sau stejari).

116

2. 3. 2. 7. Chiroptere

Specii de chiroptere din formularul standard

În formularul standard al ROSCI0069 Domogled-Valea Cernei sunt menţionate 10 specii de

lilieci:

Myotis blythii

Myotis myotis

Miniopterus schreibersii

Myotis capaccinii

Myotis emarginatus

Myotis bechsteini

Rhinolophus blasii

Rhinolophus Euryale

Rhinolophus ferrumequinum

Rhinolophus hipposideros

Studiul a presupus înregistrări în puncte fixe şi pe transecteÎn puncte fixe, înregistrările speciilor

de lilieci au fost efectuate manual, cu ajutorul detectorului (Petterson D240x) și, ulterior, fiecare trecere

înregistrată a fost analizată pe calculator, cu ajutorul programului Batsound. Pe transecte, înregistrările

au fost efectuate automat, cu ajutorul detectorului Tranquility.Pentru calcularea indicelui de densitate,

pentru fiecare specie de liliac, a fost folosită formula după Pervushina (2010): indice densitate

lilieci/km² = lungime rută x lățime rută (100 m - 0.1 km)/nr. de puncte în care a fost observată specia.

Myotis myotis/Myotis blythii –Cele două sunt foarte asemănătoare din punct de vedere

morfologic, identificarea lor nu este posibilă în cazul exemplarelor observate de la distanţă. În zona de

studiu formează colonii mixte, astfel încât sunt prezentate împreună.Ambele sunt speciirezidente în

sit,identificate în 26 puncte de observație din cele 114 puncte în care au fost efectuate

înregistrările/observațiile. Exemplarele speciilorau fost înregistrate în număr mai mare în habitatele

forestiere asociate cu valea răurilor, chei și peșteri. Aceste tipuri de habitate sunt traversate de șosea, din

această cauza aceasta prezintă un procent ridicat. Au fost identificate atât drumuri de zbor cât și zone de

hrănire, în arealul sitului, la altitudini de la 200 până la 900 m.Pe baza înregistrărilor, cu ajutorul

detectorului cu expansiune de timp, Myotis myotis și M. blythii sunt specii subdominante (3 %), iar pe

baza numărătorilor din peșteri, sunt specii eudominante (12%). Conform indicelui de semnificație

ecologică (W), liliacul mare comun și liliacul mic comun sunt specii caracteristice în peșteri (5 %).

117

Populația a fost estimată în zona investigată la 1700-2000 exemplare, pe o suprafață de 1000-1200 ha

din aria investigată (3500 ha). Pe baza înregistrărilor cu ajutorul detectorului de ultrasunete, activitatea

speciilor a fost de 1.5 treceri/h. Indicele de densitate este de 3 lilieci/km². Suprafața adecvată a

habitatului speciei este de 14000 ha (reprezintă 23% din suprafața totală a sitului).

Miniopterus schreibersii - Specie rezidentă în sit, a fost identificată în toate lunile de studiu. Din

cele 114 puncte în care au fost efectuate înregistrările, specia a fost identificată în 35 de puncte. Pe baza

înregistrărilor, cu ajutorul detectorului cu expansiune de timp, Miniopterus schreibersii este specie

dominantă (9 %), iar pe baza numărătorilor din peșteri, are un procent de (13%). Conform indicelui de

semnificație ecologică (W), liliacul cu aripi lungi este specie caracteristică pentru peșteri (7 %). Pe baza

înregistrărilor cu ajutorul detectorului de ultrasunete, activitatea speciei a fost de 5 treceri/h. Indicele de

densitate este de 6 lilieci/km². Mărimea populaţiei speciei în aria naturală protejată – 1800-2000

exemplare, pe o suprafață de 1300-1500 ha.

Myotis capaccinii - Specie rezidentă în sit, a fost identificată în toate lunile de studiu. Din cele

114 puncte în care au fost efectuate înregistrările, specia a fost identificată în 38 de puncte. Pe baza

înregistrărilor, cu ajutorul detectorului cu expansiune de timp, Myotis capaccinii este specie dominantă

(7 %), iar pe baza numărătorilor din peșteri, are un procent de 6%. Conform indicelui de semnificație

ecologică (W), liliacul cu picioare mari este specie accesorie pentru peșteri (2.1 %). Mărimea populaţiei

speciei în aria naturală protejată – 500-700 exemplare, pe o suprafață de 1000-1100 ha.

Myotis emarginatus - Specie rezidentă în sit, a fost identificată în toate lunile de studiu. Din cele

114 puncte în care au fost efectuate înregistrările, specia a fost identificată în 27 de puncte. Pe baza

înregistrărilor, cu ajutorul detectorului cu expansiune de timp, Myotis capaccinii este specie

subdominantă (4 %), iar pe baza numărătorilor din peșteri, are un procent de 1%. Conform indicelui de

semnificație ecologică (W), liliacul cu picioare mari este specie accesorie pentru sit (0,5%).Mărimea

populaţiei speciei în aria naturală protejată – 100-200 exemplare, pe o suprafață de 900 ha din aria

investigată.

Myotis bechsteinii - este specie rezidentă în sit, identificată în toate lunile de studiu, excepție

perioada de hibernare. Din cele 114 puncte în care au fost efectuate înregistrările/observațiile, specia a

fost identificată în 24 de puncte. Pe baza înregistrărilor, cu ajutorul detectorului cu expansiune de timp,

Myotis bechsteinii este specie subdominantă (2 %), iar pe baza numărătorilor din peșteri, are un procent

de (0.04%). Conform indicelui de semnificație ecologică (W), liliacul cu picioare mari este specie

accidentală pentru sit (0.2 %). Pe baza înregistrărilor cu ajutorul detectorului de ultrasunete, activitatea

118

speciei a fost de 1 treceri/h. Indicele de densitate este de 3.2 lilieci/km².Mărimea populaţiei speciei în

aria naturală protejată – 10-50 exemplare, pe o suprafață de 300-350 ha din aria investigată.

Rhinolophus blasii - specie rezidentă în sit. Specia a fost identificată în toate lunile de studio.

Din cele 114 puncte în care au fost efectuate înregistrările/observațiile, specia a fost identificată în 6 de

puncte. Pe baza numărătorilor din peșteri, are un procent de (10%), fiind specie dominantă. Conform

indicelui de semnificație ecologică (W), liliacul cu potcoavă a lui Blasius este specie accesorie pentru sit

(4.2 %). Indicele de densitate este de 55-65 lilieci/km².Exemplarele speciei R. blasii au fost observate în

număr mai mare în peșteri mărginite de păduri, stâncărie și zone umede. Mărimea populaţiei speciei în

aria naturală protejată – 1300-1500 exemplare, pe o suprafață de 1000 ha din aria investigată.

Rhinolophus euryale - specie rezidentă în sit, identificată în toate lunile de studiu. Din cele 114

puncte în care au fost efectuate înregistrările/observațiile, specia a fost identificată în 9 de puncte. Pe

baza numărătorilor din peșteri, are un procent de (20%), fiind specie eudominantă. Conform indicelui de

semnificație ecologică (W), liliacul cu potcoavă mediteranean este specie caracteristică pentru sit (11

%). Indicele de densitate este de 100-130 lilieci/km².Mărimea populaţiei speciei în aria naturală

protejată – 2500-3000 exemplare, pe o suprafață 1400 ha din aria investigată.

Rhinolophus ferrumequinum - specie rezidentă în sit, identificată în toate lunile de studiu. Din

cele 114 puncte în care au fost efectuate înregistrările/observațiile, specia a fost identificată în 10 de

puncte. Pe baza numărătorilor din peșteri, are un procent de (16%), fiind specie eudominantă. Conform

indicelui de semnificație ecologică (W), liliacul cu potcoavă mediteranean este specie caracteristică

pentru sit (12 %). Indicele de densitate este de 90-100 lilieci/km².Mărimea populaţiei speciei în aria

naturală protejată – 2200-2500 exemplare, pe o suprafață 2400 ha din aria investigată;

Rhinolophus hipposideros - specie rezidentă în sit. Specia a fost identificată în toate lunile de

studiu. Din cele 114 puncte în care au fost efectuate înregistrările/observațiile, specia a fost identificată

în 11 de puncte. Pe baza numărătorilor din peșteri, are un procent de (2%), fiind specie recedentă.

Conform indicelui de semnificație ecologică (W), liliacul mic potcoavă este specie accesorie pentru sit

(1.5 %). Indicele de densitate este de 10-20 lilieci/km². Mărimea populaţiei speciei în aria naturală

protejată – 250-500 exemplare, pe o suprafață 1800 ha din aria investigată.

Specii de lilieci, altele decât cele din formularul standard

În situl ROSCI0069 Domogled – Valea Cernei, în perioada de studiu (martie-decembrie 2014),

au fost identificate 10 specii de chiroptere suplimentar faţă de cele menţionate în formular: Barbastella

barbastellus, Eptesicus serotinus, Hypsugo savii, Myotis alcathoe, Myotis daubentonii, Myotis

119

mystacinus/M. brandtii, Nyctalus lasiopterus, Nyctalus leisleri, Nyctalus noctula, Pipistrellus kuhlii,

Pipistrellus nathusii, Pipistrellus pipistrellus, Pipistrellus pygmaeus, Plecotus austriacus, Plecotus

auritus, Vespertilio murinus.Dintre acestea, 1 specie se regăseşte în anexa II a Directivei Habitate

(marcată cu bold).

2.4. Informatii socio-economice şi culturale

2. 4. 1. Comunităţile locale si factorii interesaţi

Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei este cel mai întins parc naţional din România,

cuprinzând suprafeţe din 11 unităţi administrativ-teritoriale (Tabel 13). Lista unităţile administrativ-

teritoriale care sunt identificate în cadrul ariei naturale protejate, provine din harta unităţilor

administrativ-teritoriale de la nivelul ariei naturale protejate în urma analizei GIS realizată având la bază

harta unităţilor administrativ-teritoriale la nivel naţional. Limita Sitului de Interes Comunitar

Domogled-Valea Cernei nu se suprapune total peste limita parcului, astfel încât acesta încadrează

teritorii aparținând la 13 unități administrativ teritoriale (Tabel 14).

Tabel 13. Lista unităților administrativ-teritoriale dinParcul Național Domogled-Valea Cernei

Judeţ UAT Suprafață în parc

(ha)

Gorj Padeș 26989,1

Gorj Tismana 2870,5

Caraș-Severin Cornereva 14041,5

Mehedinți Obârșia-Cloșani 3667,5

Mehedinți Isverna 2479,4

Caraș-Severin Mehadia 5822,4

Mehedinți Podeni 176,3

Mehedinți Balta 1779,1

Caraș-Severin Băile Herculane 75,6

Mehedinți Baia de Aramă 0,02

Caraș-Severin Topleţ 13,1

120

Tabel 14. Lista unităților administrativ-teritoriale din Situl de Interes Comunitar Domogled-Valea

Cernei

Judeţ UAT Suprafață în sit

1 Gorj Padeș 27222

2 Gorj Tismana 2842

3 Caraș-Severin Teregova 16,7

4 Caraș-Severin Cornereva 14047,2

5 Mehedinți Obârșia-Cloșani 3696,8

6 Mehedinți Isverna 2399,3

7 Caraș-Severin Mehadia 6390

8 Mehedinți Podeni 165,1

9 Mehedinți Balta 1781

10 Caraș-Severin Topleț 13,1

11 Caraș-Severin Băile Herculane 3514,2

12 Mehedinți Cireșu 5,5

13 Caraș-Severin Zăvoi 68,9

Tabel 15. Factorii interesaţi

Factorul

interesat si

principalele sale

caracteristici

Cum sunt

afectate interesele

acestuia de

probleme

Capacitatea si

motivatia de a face

schimbari

Actiuni posibile care sa se

adreseze intereselor

factorului interesat

Guvern si entitati subordonate acestuia

Ministerul

Mediului si

Padurilor

Responsabil pentru

aprobarea/avizarea

Planurilor de

Management.

Motivatia se

bazeaza pe

conformarea cu

cadrul legislativ

pentru aprobarea

Planurilor de

management,

obligatii asumate

odata cu aderarea

tarii noatre la UE

Pregatirea propunerilor

pentru noi politici in

domeniul protectiei

mediului.

Planul include o bază de

date care poate fi necesara in

contextul raportarilor

obligatorii catre UE privind

starea de coservarea a

speciilor si habitatelor.

Agentia pentru

Protectia

Mediului

Mehedinti

Responsabil pentru

aprobarea/avizarea

Planului de

Management.

Responsabil cu

problemele de

mediu din zona

Experti disponibili

si posibil implicati

in proiect. Personal

specializat in

avizarea Planul de

Management

Parte activa la luarea

deciziilor privind sit-ul si

parcul privind problemele de

mediu din zona, prin

participarea la

intalniri/work-shop-uri.

Parte in procesul de avizare

a Planului de Management.

Agentia pentru Responsabil pentru Experti disponibili Parte activa la luarea

121

Protectia

Mediului Caras-

Severin

aprobarea/avizarea

Planului de

Management.

Responsabil cu

problemele de

mediu din zona



specializat in

avizarea Planul de

Management

decizilor privind sit-ul si

privind problemele de mediu

din zona, prin participarea la



a Planului Management.

Agentia pentru

Protectia

Mediului Gorj

Responsabil pentru

aprobarea/avizarea

Planului de

Management.

Responsabil cu

problemele de

mediu din zona

Experti disponibili



specializat in

avizarea Planul de

Management








Agentia

Regionala pentru

Protectia

Mediului

Timisoara

Responsabil pentru

aprobarea/avizarea

Planului de

Management.

Responsabil cu

problemele de

mediu din zona

Experti disponibili



specializat in

avizarea Planul de

Management








Institute de

cercetare

Intreprind cercetari

asupra speciilor si

habitatelor de

interes comunitar.

Instituirea de noi

standarde si

metodologii pentru

cercetare, evaluare

si monitorizare.

Efectuarea unor cercetări

asupra speciilor şi

habitatelor, impactului

antropic, turismului.

Organizatiile cu

statut de

administrator /

custode a unei arii

protejate

Responsabili de

managementul

ariilor protejate

instituite pe

teritoriul Romania

Dezvoltarea unor

bune practici in

ceea ce priveste

conceperea,

actualizarea si

implementarea unor

planuri de

management pentru

ariile protejate;

cresterea gradului

de constientizare a

comunitatilor legat

de importanta

conservarii

biodiversitatii pe

teritoriul Romaniei

Schimburi de experienta si

bune practici;

Autoritati locale si entitati subordonate

Primaria Tismana,

judetul Gorj

Interese privind

dezvoltarea socio-

economica in

zona, detinerea si

administrarea de

Exercitarea unui

management durabil

al terenurilor

agricole si forestiere

din interiorul si





intalniri/work-shop-uri

122

terenuri in zona

parcului national

vecinatatea ariei

protejate;

dezvoltarea socio-

economica a

unitatilor

administrativ

teritoriale de pe

arealul parcului si

din vecinatatea

acestuia.

organizate in vederea

realizarii si avizarii planului

de management; Pomovarea

zonei si impulsionarea

dezvoltarii socio-economice

prin intermediul dezvoltarii

turismului.

Primaria Baia de

Arama, judetul

Mehedinti,

Interese privind

dezvoltarea socio-

economica in

zona, detinerea si

administrarea de

terenuri in zona

parcului national

Exercitarea unui

management durabil

al terenurilor


din interiorul si

vecinatatea ariei

protejate;

dezvoltarea socio-

economica a

unitatilor

administrativ

teritoriale de pe

arealul parcului si

din vecinatatea

acestuia.












turismului..

Primaria Baile

Herculane, judetul

Caras-Severin

Interese privind

dezvoltarea socio-

economica in

zona, detinerea si

administrarea de

terenuri in zona

parcului national

Exercitarea unui

management durabil

al terenurilor


din interiorul si

vecinatatea ariei

protejate;

dezvoltarea socio-

economica a

unitatilor

administrativ

teritoriale de pe

arealul parcului si

din vecinatatea

acestuia.












turismului.

Primaria Pades,

judetul Gorj

Interese privind

dezvoltarea socio-

economica in

zona, detinerea si

administrarea de

terenuri in zona

parcului national

Exercitarea unui

management durabil

al terenurilor


din interiorul si

vecinatatea ariei

protejate;

dezvoltarea socio-









123

economica a

unitatilor

administrativ

teritoriale de pe

arealul parcului si

din vecinatatea

acestuia.




turismului.

Primaria

Cornereva,

judetul Caras-

Severin

Interese privind

dezvoltarea socio-

economica in

zona, detinerea si

administrarea de

terenuri in zona

parcului national

Exercitarea unui

management durabil

al terenurilor


din interiorul si

vecinatatea ariei

protejate;

dezvoltarea socio-

economica a

unitatilor

administrativ

teritoriale de pe

arealul parcului si

din vecinatatea

acestuia.












turismului.

Primaria Obarsia

Closani, judetul

Mehedinti

Interese privind

dezvoltarea socio-

economica in

zona, detinerea si

administrarea de

terenuri in zona

parcului national

Exercitarea unui

management durabil

al terenurilor


din interiorul si

vecinatatea ariei

protejate;

dezvoltarea socio-

economica a

unitatilor

administrativ

teritoriale de pe

arealul parcului si

din vecinatatea

acestuia.












turismului.

Primaria Isverna,

judetul Mehedinti

Interese privind

dezvoltarea socio-

economica in

zona, detinerea si

administrarea de

terenuri in zona

parcului national

Exercitarea unui

management durabil

al terenurilor


din interiorul si

vecinatatea ariei

protejate;

dezvoltarea socio-

economica a

unitatilor

administrativ












124

teritoriale de pe

arealul parcului si

din vecinatatea

acestuia.

turismului.

Primaria

Mehadia, judetul

Caras-Severin

Interese privind

dezvoltarea socio-

economica in

zona, detinerea si

administrarea de

terenuri in zona

parcului national

Exercitarea unui

management durabil

al terenurilor


din interiorul si

vecinatatea ariei

protejate;

dezvoltarea socio-

economica a

unitatilor

administrativ

teritoriale de pe

arealul parcului si

din vecinatatea

acestuia.












turismului.

Primaria Podeni,

judetul Mehedinti

Interese privind

dezvoltarea socio-

economica in

zona, detinerea si

administrarea de

terenuri in zona

parcului national

Exercitarea unui

management durabil

al terenurilor


din interiorul si

vecinatatea ariei

protejate;

dezvoltarea socio-

economica a

unitatilor

administrativ

teritoriale de pe

arealul parcului si

din vecinatatea

acestuia.












turismului.

Primaria Balta,

judetul Mehedinti

Interese privind

dezvoltarea socio-

economica in

zona, detinerea si

administrarea de

terenuri in zona

parcului national

Exercitarea unui

management durabil

al terenurilor


din interiorul si

vecinatatea ariei

protejate;

dezvoltarea socio-

economica a

unitatilor

administrativ

teritoriale de pe

arealul parcului si

din vecinatatea












turismului.

125

acestuia.

Primaria Toplet,

judetul Caras-

Severin

Interese privind

dezvoltarea socio-

economica in

zona, detinerea si

administrarea de

terenuri in zona

parcului national .

Exercitarea unui

management durabil

al terenurilor


din interiorul si

vecinatatea ariei

protejate;

dezvoltarea socio-

economica a

unitatilor

administrativ

teritoriale de pe

arealul parcului si

din vecinatatea

acestuia.












turismului.

Directia Silvica

Caras-Severin

Gestionar al

fondului forestier

si cinegetic din

zona.

Exercitarea unui

management durabil

al fondului forestier

si cinegetic din

interiorul si

imediata vecinatate

a ariei protejate






Directia Silvica

Gorj

Gestionar al

fondului forestier

si cinegetic din

zona.

Exercitarea unui

management durabil


si cinegetic din

interiorul si

imediata vecinatate

a ariei protejate






Directia Silvica

Mehedinti

Gestionar al

fondului forestier

si cinegetic din

zona.

Exercitarea unui

management durabil


si cinegetic din

interiorul si

imediata vecinatate

a ariei protejate






Serviciul Public

Salvamont Gorj

Supraveghează

activitățile turistice

în zona montană în

sensul prevenirii

producerii

accidentelor

Exercitarea unui

management durabil


si cinegetic din

interiorul si

imediata vecinatate

a ariei protejate

Participă la buna desfășurare

a activităților turistice în

parc și sit.

126

Serviciul Public

Salvamont Caras-

Severin

Supraveghează

activitățile turistice

în zona montană în

sensul prevenirii

producerii

accidentelor

Exercitarea unui

management durabil


si cinegetic din

interiorul si

imediata vecinatate

a ariei protejate.

Participă la buna desfășurare

a activităților turistice în

parc și sit.

Unitatile scolare

situate pe

teritoriul Parcului

National

Responsabile de

activitatilor

educative

institutionalizate in

randul

comunitatilor

situate pe arealul

parcului

Imbunatatirea

calitatii vietii in

arealul protejat;

cresterea gradului

de constientizare in

randul tinerii

generatii;

imbunatatirea

calitatii activitatilor

scolare prin

introducerea de

actiuni cu specific

regional.





intalniri/work-shop-uri;

Contribuie la cresterea

gradului de constientizare.

Institutii academice

Universitatea

“Constantin

Brancusi” Targu

Jiu

Activitatea curenta

de cercetare

derulata,

diseminarea de

informatii si

educare a tinerilor

cecetatori.

Cercetari,

efectuarea de studii,

experti disponibili

cointeresati in

studierea si

managementul ariei

protejate si in

conservarea

biodiversitatii






Acces la baza de date si la

studiile realizate in cadrul

Proiectului

Universitatea

Babes-Bolyai

Cluj-Napoca,

Facultatea de

Biologie-

Geologie

Activitatea curenta

de cercetare

derulata,

diseminarea de

informatii si

educare a tinerilor

cecetatori.

Cercetari,


experti disponibili

cointeresati in

studierea si

managementul ariei

protejate si in

conservarea

biodiversitatii








elaborării planului

Universitatea

Transilvania

Brasov,

Facultatea de

Silvicultura si

Exploatari

Activitatea curenta

de cercetare

derulata,

diseminarea de

informatii si

educare a tinerilor

Cercetari,


experti disponibili

cointeresati in

studierea si

managementul ariei

protejate si in







127

Forestiere cecetatori. conservarea

biodiversitatii.


elaborării planului

Universitatea de

Stiinte Agricole si

Medicina

Veterinara a

Banatului

Timisoara

Activitatea curenta

de cercetare

derulata,

diseminarea de

informatii si

educare a tinerilor

cecetatori.

Cercetari,


experti disponibili

cointeresati in

studierea si

managementul ariei

protejate si in

conservarea

biodiversitatii.








Proiectului

ICAS - Institutul

de Cercetari si

Amenajari

Silvice, Statiunea

Caransebes

Activitatea curenta

de cercetare

derulata,

diseminarea de

informatii.

Cercetari,


experti disponibili






Implicare directa in realizrea

activitatilor proiectului.



Proiectului.

Institutul de

Speologie Emil

Racovita

Activitatea curenta

de cercetare

derulata,

diseminarea de

informatii.

Cercetari,


experti disponibili








Proiectului.

Organizatii non-guvernamentale

Protectia

mediului:

ONG - Asociatia

Exploratorii

Resita

Activitati in zona

ariilor protejate

Implicarea in

activitati de

protectie a naturii








Proiectului

Acces la infrastructura de

vizitare

Sectorul privat

Proprietari de

teren

Detinatori de teren

din interiorul

Conservarea valorii

proprietatii;



128

ariilor protejate si

din vecinatatea

acestora.

dezvoltarea socio-

economica zonei




Agentii economici Detinatori de

afaceri in

domeniul

turismului, dar nu

exclusiv in

interiorul sau la

limita parcului

Conservarea valorii

proprietatii;

dezvoltarea socio-

economica a zonei






Asociatii ale

fermierilor

Cunoasterea

cadrului legal

pentru situl Natura

2000

Cresterea capacitate

pentru schimbare si

adaptare la noile

standarde impuse

odata cu aderarea la

UE; dezvoltarea

socio-economica a

zonei






Camere de

Comert si

Industrie

Responsabili de

impulsionarea

dezvoltarii

economice a zonei

Dezvoltarea socio-

economica a zonei;

Conservarea

resurselor care pot

fi valorificate prin

dezvoltarea eco-

turismului






2.4.2. Caracterizarea unităţilor administrativ-teritoriale

În cele ce urmează sunt prezentate aspectele demografice ale unităților administrativ-teritoriale

pe teritoriul cărora se desfășoară parcul național și situl de interes comunitar, cu excepția localităților

Cireșu Teregova și Zăvoi, care, fie au suprafață foarte redusă în aria protejată (Cireșu), fie nu au

schimburi teritoriale cu arealul studiat (Zăvoi, Teregova).

În tabelul de mai jos este prezentată populația stabilă a unităților administrativ-teritoriale care se

suprapun cu aria naturală protejată studiată, confom înregistrărilor realizate în octombrie 2011 în cadrul

Recensământului Populației și al Locuințelor.

Tabel 16. Populația stabilă a UAT de pe teritoriul Parcului Național Domogled-Valea Cernei

(Sursa: Recensământul Populației și al Locuințelor din 2011, INS)

129

UAT Populație stabilă în 2011

Băile Herculane 5008

Baia de Aramă 5349

Tismana 7035

Padeș 4800

Cornereva 3190

Obârșia-Cloșani 953

Isverna 2145

Mehadia 4128

Podeni 854

Balta 1120

Topleț 2625

TOTAL 37207

Pentru a suprinde caracteristicile populației din așezările anterior amintite, în cele ce urmează

sunt structura populației pe medii de viață, structura populației pe sexe și structura populației pe grupe

de vârstă.

Structura populație pe medii de viață

Din unitățile administrativ-teritoriale care se suprapun cu teritoriul parcului național, 3 reprezintă

așezări urbane și restul de sunt așezări rurale. Se remarcă faptul că, deși într-un număr mai redus, zonele

urbane constituie aproape jumătate din populația totală, după cum reiese și din tabelul 16.

Structura pe medii de viață a populației pune în evidență faptul că populația din mediul rural este

majoritară în zona Parcului Național Domogled-Valea Cernei. Se va vedea în capitolele următoare că

populația rezidentă în parc este în totalitate rurală.

Structura populației pe sexe

În cadrul tabelului de mai jos este prezentată populația pe sexe în unitățile administrativ-

teritoriale de pe teritoriul Parcului Național Domogled-Valea Cernei.

Tabel 17. Populația pe sexe a UAT de pe teritoriul Parcului Național Domogled-Valea Cernei

(Sursa: Recensământul Populației și al Locuințelor din 2011, Institutul Național de Statistică)

130

Nr.

Crt. Județ Localitate Sexe

Număr

total

1 Caraș-Severin Băile Herculane

Total 5008

Masculin 2372

Feminin 2636

2 Mehedinți Baia de Aramă

Total 5349

Masculin 2653

Feminin 2696

3 Gorj Tismana

Total 7035

Masculin 3449

Feminin 3586

4 Gorj Padeș

Total 4800

Masculin 2407

Feminin 2393

5 Caraș-Severin Cornereva

Total 3190

Masculin 1620

Feminin 1570

6 Mehedinți Obârșia-Cloșani

Total 953

Masculin 460

Feminin 493

7 Mehedinți Isverna

Total 2145

Masculin 1060

Feminin 1085

8 Caraș-Severin Mehadia

Total 4128

Masculin 2068

Feminin 2060

9 Mehedinți Podeni

Total 854

Masculin 419

Feminin 435

10 Mehedinți Balta

Total 1120

Masculin 513

Feminin 607

11 Caraș-Severin Topleț

Total 2625

Masculin 1292

Feminin 1333

TOTAL 37207

Total populație masculină 18313

Total populație feminină 18894

Structura pe sexe a populației este marcată de o pondere de 51% a populației de sex feminin și

respectiv de 49% a populației de sex masculin, reflectând situație similară celei la nivel național.

Structura populației pe grupe de vârstă

131

În ceea ce privește structura populației pe grupe de vârstă, în Tabelul 18 este prezentată situația

la nivelul tuturor unităților administrativ-teritoriale și global, la nivelul întregii populații a parcului

național.

Tabel 18. Structura populației pe grupe de vârstă pe teritoriul PNDVC

(Sursa: Recensământul Populației și al Locuințelor din 2011, Institutul Național de Statistică)

UAT Grupe de vârstă

0-19 ani 20-64 ani 65 și peste 65 de ani

Băile Herculane 816 3499 693

Baia de Aramă 1390 3237 722

Tismana 1389 4223 1423

Padeș 1134 2964 702

Cornereva 689 1887 614

Obârșia-Cloșani 252 548 153

Isverna 486 1108 551

Mehadia 884 2499 745

Podeni 140 426 288

Balta 179 532 409

Topleț 554 1686 385

TOTAL 7913 22609 6685

Figura prezentată anterior pune în evidență ponderea crescută a populației de vârstă adultă,

reprezentând 61% din total care împreună cu populația în etate alcătuiesc o valoare de 4 ori mai mare

decât grupa de vârstă tânără.

Comunități locale din zona acoperită de Parcul Național Domogled-Valea Cernei

În cadrul unităților administrativ-teritoriale pe suprafața cărora se desfășoară Parcul Național

Domogled-Valea Cernei, 9 localități sunt situate în interiorul parcului. La nivelul celor 9 localități se

regăsesc 253 de locuitori.

Tabel 19. Localități în PNDVC

UAT Localitate

Cornereva Dobraia

Prisacina

132

Cracu - Mare

Cracu - Teiului

Ineleţ

Poiana - Lungă

Scărişoara

Ţaţu

Padeş Cerna Sat

Deși populația din sit este una redusă, raportată la totalul populaţiei totale a unităților

administrativ-teritoriale, populația potențial afectată cuprinde restul locuitorilor din aceste UAT-uri.

Utilități publice în unitățile administrativ-teritoriale din Parcul Național Domogled-Valea Cernei

Situația cu privire la utilitățile publice în unitățile administrativ-teritoriale din PNDVC este

prezentată în tabelul de mai jos.

Tabel 20. Utilități publice în unitățile administrativ-teritoriale din PNDVC

UAT

UTILITĂȚI PUBLICE

Alimenta

re cu apă

Canalizar

e

Stație

de

epurar

e

Încălzir

e cu

lemn

Încălzir

e cu

gaze

Colectar

e

deșeuri

Comunicaț

ii -

telefonie

fixă

Comunicaț

ii -

telefonie

mobilă

Băile

Herculane Da Da Da Da Nu Da Da Da

Baia de

Aramă Da Da Da Da Nu Da Da Da

Tismana Da Da Da Nu Da Da Da

Padeș Da Nu Nu Da Nu Da Da

Cornereva Nu Nu Nu Da Nu Da Da Da

Obârșia-

Cloșani Da Nu Nu Da Nu Da Da Da

Isverna Da Da Nu Da Nu Da Da Da

Mehadia Da Da Da Da Nu Da Da Da

Podeni Da Nu Nu Da Nu Da Da Da

Balta Nu Nu Nu Da Nu Da Da

Topleț Da Da Da Da Nu Nu Da Da

Analizând prezenta situație în arealul de interes, se observă că există deficiențe la nivelul

asigurării alimentării cu gaze naturale, la colectarea și epurarea apelor uzate menajare, fiind necesare

133

extinderi ale rețelelor de alimentare cu apă și canalizare, dar și asigurarea serviciilor de colectare a

deșeurilor.

În cadrul localităţilor din parc, nu există însă niciun fel de utilităţi publice.

Date privind sectorul agricol în zona ariei naturale protejate

În ceea ce privește sectorul agricol în zona de interes, în cele ce urmează sunt prezentate câteva

aspecte legate de exploatațiile agricole din areal, de personalul angajat în domeniul agricultură și

efectivele de animale din zona parcului.

La nivelul așezărilor studiate au fost înregistrate numeroase exploatații agricole fără

personalitate juridică, de persoane fizice sau de asociații familiale și un număr mai redus de exploatații

agricole cu personalitate juridică.

Tabel 21. Exploatații agricole în arealul studiat

(Sursa: Recensământul General Agricol în 2010)

UAT

Exploatații agricole

fără personalitate

juridică

Exploatații agricole cu

personalitate juridică TOTAL

Băile Herculane 515 3 518

Baia de Aramă 3159 2 3161

Tismana 5807 34 5841

Padeș 3098 5 3103

Cornereva 2862 3 2865

Obârșia-Cloșani 910 71 981

Isverna 2146 1 2147

Mehadia 3093 6 3099

Podeni 1095 2 1097

Balta 1376 2 1378

Topleț 1734 2 1736

TOTAL 25795 131 25926

Orașul Tismana și comuna Obârșia-Cloșani se remarcă printr-un număr crescut al exploatațiilor

agricole cu personalitate juridică.

În ceea ce privește persoanele care lucrează în domeniul agricultură, în tabelul următor este

prezentată situația înregistrată conform Recensământului General Agricol din 2010.

134

Tabel 22. Persoane care lucrează în domeniul agricultură în arealul studiat


UAT

GRUPE DE VÂRSTĂ

15-24

ani

25-34

ani

35-44

ani

45-54

ani

55-64

ani

65 și peste

65 de ani TOTAL

Băile Herculane 0 23 65 87 130 213 518

Baia de Aramă 326 411 612 534 565 713 3161

Tismana 315 645 1071 1004 1225 1581 5841

Padeș 114 425 711 653 567 633 3103

Cornereva 320 461 475 414 505 690 2865

Obârșia-Cloșani 83 137 194 162 159 181 916

Isverna 264 237 368 294 355 629 2147

Mehadia 159 301 552 563 722 802 3099

Podeni 90 89 142 187 198 391 1097

Balta 48 96 164 218 320 532 1378

Topleț 101 171 339 380 374 371 1736

TOTAL 1820 2996 4693 4496 5120 6736 25861

Analizând informațiile înregistrate, se constată că cea mai mare parte a persoanelor care lucrează

în agricultură provin din categoria persoanelor în etate, cu vârsta de 65 și peste 65 de ani, urmate de

persoanele din categoria de vâstă 55 - 64 de ani.

Cu privire la activitatea de creșterea animalelor în arealul delimitat de cele 11 unități

administrativ-teritoriale, în tabelul de mai jos este prezentată situația efectivelor de animale din areal.

Tabel 23. Efective de animale în arealul studiat


UAT EFECTIVE DE ANIMALE

Bovine Porcine Ovine Păsări Caprine Cabaline

Băile Herculane 55 124 415 2932 185 8

Baia de Aramă 605 1314 6716 11875 458 44

Tismana 2039 2158 8461 27569 649 429

Padeș 735 1264 4451 12203 926 148

Cornereva 2833 2185 10777 22961 39 715

Obârșia-Cloșani 200 494 1495 4557 808 26

Isverna 1024 1090 3561 8800 493 296

Mehadia 674 1732 787 18076 74 91

Podeni 644 397 2556 4350 625 32

Balta 881 565 2307 5654 513 160

Topleț 172 1012 406 11569 375 50

135

TOTAL 9862 12335 41932 130546 5145 1999

Studiind valorile efectivelor de animale, este remarcată o valoare mult crescută a categoriei

ovinelor prin comparație cu valorile celorlalte categorii. Rezultă astfel o preocupare a agricultorilor spre

creșterea efectivelor din această categorie.

2. 4. 3. Utilizarea terenului

În tabelul 23 se prezinta lista tipurilor de utilizari ale terenului in cadrul Parcului National

Domogled Valea Cernei iar în tabelul 24 lista tipurilor de utilizări ale terenului la nivel de unitate

adminstrativ teritorială de pe teritoriul parcului.

Tabel 24. Lista tipurilor de utilizări ale terenului

Nr. Clasă CLC Suprafaţă totală

ocupată [ha]

Ponderea din

suprafaţasitului [%]

1 Pajisti alpine 7869. 34 12. 66

2 Grohotisuri 158. 49 0. 25

3 Lacuri 378. 33 0. 61

4 Livezi 19. 73 0. 03

5 Zone locuite 76. 28 0. 12

6 Padure boreala 10. 22 0. 02

7 Padure nemorala 48591. 59 78. 16

8 Pajisti naturale/Fînețe 3694. 43 5. 94

9 Altele 3. 76 0. 01

10 Stancarie 338. 75 0. 54

11 Teren arabil 31. 11 0. 05

12 Tufarisuri 999. 26 1. 61

Tabel 25. Lista tipurilor de utilizări ale terenului la nivel de unitate adminstrativ teritorială

Nr. UAT Clasă CLC

Suprafaţă totală

ocupată în UAT

[ha]

Ponderea din

suprafaţaUAT

[%]

1. Baia de Arama Padure nemorala 17. 53 0. 20

2. Baile Herculane Grohotisuri 0. 36 0. 01

3. Baile Herculane Livezi 0. 27 0. 01

4. Baile Herculane Zone locuite 1. 19 0. 03

5. Baile Herculane Padure nemorala 3270. 55 74. 57

6. Baile Herculane

Pajisti

naturale/Fînețe 114. 57 2. 61

136

7. Baile Herculane Stancarie 68. 13 1. 55

8. Baile Herculane Tufarisuri 59. 88 1. 37

9. Balta Padure nemorala 1714. 27 14. 10

10. Balta

Pajisti


11. Balta Stancarie 0. 61 0. 01

12. Balta Tufarisuri 31. 15 0. 26

13. Padeş Altele 0. 36 0. 00

14. Padeş Pajisti alpine 5181. 74 13. 67

15. Padeş Grohotisuri 14. 11 0. 04

16. Padeş Lacuri 295. 65 0. 78

17. Padeş Livezi 3. 54 0. 01

18. Padeş Zone locuite 54. 72 0. 14

19. Padeş Padure boreala 10. 22 0. 03

20. Padeş Padure nemorala 19845. 47 52. 35

21.

Padeş Pajisti


22. Padeş Stana 1. 92 0. 01

23. Padeş Stancarie 54. 06 0. 14

24. Padeş Teren arabil 26. 53 0. 07

25. Padeş Tufarisuri 622. 14 1. 64

26. Ciresu Padure nemorala 5. 71 0. 11

27. Cornereva Pajisti alpine 1938. 85 7. 46

28. Cornereva Grohotisuri 39. 90 0. 15

29. Cornereva Livezi 14. 59 0. 06

30. Cornereva Zone locuite 9. 73 0. 04

31. Cornereva Padure nemorala 11136. 42 42. 84

32. Cornereva

Pajisti


33. Cornereva Stana 1. 36 0. 01

34. Cornereva Stancarie 38. 35 0. 15

35. Cornereva Teren arabil 4. 58 0. 02

36. Cornereva Tufarisuri 46. 26 0. 18

37. Isverna Grohotisuri 82. 84 0. 68

38. Isverna Zone locuite 2. 32 0. 02

39. Isverna Padure nemorala 1655. 56 13. 67

40. Isverna

Pajisti


41. Isverna Stancarie 34. 41 0. 28

42. Isverna Tufarisuri 55. 33 0. 46

43. Mehadia Pajisti alpine 0. 85 0. 00

44. Mehadia Grohotisuri 4. 08 0. 02

45. Mehadia Lacuri 82. 69 0. 36

46. Mehadia Livezi 1. 33 0. 01

137

47. Mehadia Zone locuite 5. 48 0. 02

48. Mehadia Padure nemorala 5925. 67 25. 49

49. Mehadia

Pajisti


50. Mehadia Stancarie 103. 90 0. 45

51. Mehadia Tufarisuri 34. 88 0. 15

52. Obârsia-Closani Zone locuite 2. 49 0. 03

53. Obârsia-Closani Padure nemorala 2925. 89 40. 30

54. Obârsia-Closani

Pajisti


55. Obârsia-Closani Stancarie 12. 85 0. 18

56. Obârsia-Closani Tufarisuri 42. 14 0. 58

57. Podeni Padure nemorala 99. 25 1. 36

58. Râu de Mori Pajisti alpine 8. 90 0. 02

59. Râu de Mori Stancarie 0. 31 0. 00

60. Teregova Pajisti alpine 54. 65 0. 16

61. Tismana Pajisti alpine 645. 21 2. 18

62. Tismana Grohotisuri 17. 21 0. 06

63. Tismana Padure nemorala 1982. 20 6. 70

64. Tismana

Pajisti


65. Tismana Stana 0. 48 0. 00

66. Tismana Stancarie 26. 13 0. 09

67. Tismana Tufarisuri 107. 48 0. 36

68. Toplet Padure nemorala 13. 08 0. 14

69. Zavoi Pajisti alpine 39. 15 0. 10

2. 4. 4. Situatia juridica a terenurilor

Tabel 26. Centralizarea situaţiei juridice a terenurilor din Parcul National Domogled Valea Cernei

Domeniu Procent din suprafaţa

ANP [%]

Domeniul de

stat

domeniul public al statului (DS)

97. 45

domeniul privat al statului (DPS)

domeniul public al unităţilor administrativ-

teritoriale (DAT)

domeniul privat al unităţilor administrativ-

teritoriale (DPT)

Total domeniul public (DP) 97. 45

Proprietate

Privată

proprietatea privată a persoanelor fizice (PF) 2. 54

proprietatea privată a persoanelor juridice (PJ)

Total proprietate privată (PP) 2. 54

Proprietate Total procent pentru care nu se cunoaşte

138

necunoscută încadrarea în domeniul public sau

privat(XX)

2. 4. 5. Patrimoniul cultural

Preocupările şi stilul de viaţă din zona Parcului Naţional Domogled-Valea Cernei se desfăşoară

de sute de ani în strânsă legătură cu pădurea. Locuitorii şi-au făcut o tradiţie din folosirea pădurii ca

sursă de venituri, folosind lemnul sau produsele secundare, de asemenea preocupări tradiţionale pot fi

considerate şi cultivarea pământului, horticultura, creşterea animalelor şi comercializarea produselor de

natură animală sau vegetală în târgurile din zonă, precum şi producerea şi valorificarea obiectelor de

artizanat.

Multe din formele tradiţionale de viaţă şi muncă s-au menţinut. Caii sunt încă folosiţi într-un

mod rudimentar pentru transport, munca la pădure sau la câmp, iar rasele de animale întâlnite în zonă nu

sunt din cele mai performante, aceasta ducând la o productivitate medie.

Un alt specific al zonei îl reprezintă obiceiurile cu ocazia diverselor evenimente - sărbători,

nunţi, botezuri, înmormântări, manifestări cu specific local, şi altele asemenea.

Există însă factori care pot afecta negativ menţinerea specificului local, reprezentaţi de acele

influenţe aşa-zise moderne, precum şi de posibilitatea apariţiei unor persoane cu posibilităţi financiare

mari, care investesc în zonă, nerespectând tradiţiile şi dezvoltarea de până acum.

Oamenii trebuie conştientizaţi asupra valorilor ce există în acest spaţiu, precum şi asupra

modului în care sunt păstrate tradiţiile, deoarece tocmai acestea pot fi folosite pentru îmbunătăţirea

condiţiilor lor de viaţă.

Practicarea unei agriculturi tradiţionale, păstrarea tradiţiilor în multe din satele din zona parcului,

inclusiv în comunităţile locale situate pe suprafaţa parcului adaugă un plus de valoare tezaurului natural

al parcului.

În prezent, tezaurul cultural nu este valorificat decât într-o măsură foarte redusă, existând riscul

ca, odată cu generaţia următoare acestea să se piardă definitiv.

Arhitectura popularăprezintă aspecte particulare de mare atracţie pentru drumeţii care iubesc

muntele. Peste tot unde sunt păşuni şi fâneţe ei pot vedea nenumărate adăposturi numite sălaşe, odăi sau

conace, locuite doar în timpul cositului. Sălaşele din Valea Cernei şi, în parte, din Mehedinţi sunt

139

construite din lemn, au o singură încăpere şi o tindă, iar alăturat pot avea un grajd, un ţarc pentru vite şi

o grădină cu pomi şi cu straturi de legume. Unele aşezări din bazinul Cernei au case cu temelie de

piatră, pereţi din bârne şi lemn cioplit, acoperiş din şindrilă şi prispă la faţadă.Asemenea case mai pot fi

admirate în localităţile mehedinţene ca Podeni, Izverna, Obârşia Cloşani, precum şi în zona cătunelor

bănăţene aparţinând comunei Cornereva.Casele vechi erau construite din lemn, pe soclu de piatră, în

interiorul căruia era pivniţa unde oamenii îşi păstrau o parte din produse. Aceste case aveau, de regulă, 3

încăperi şi erau acoperite cu şindrilă, iar mai târziu cu ţiglă. Încăperea din mijloc era „cuina” cu vatră şi

uneori avea cuptor din cărămidă. Această încăpere era bucătăria, dar era folosită şi ca afumătoare pentru

carne şi produsele obţinute din carne.

Legat de „cuina cu vatră”, aceasta nu lipsea dintr-o casă ţărănească tradiţională. Vatra simboliza

un cult antic moştenit de la romani. Piatra din vatră era nelipsită, fiind socotită protectoare. Este

cunoscut obiceiul de a se arunca această piatră afară pe timp de furtună cu trăsnete pentru a nu se

întâmpla vreun rău casei respective.

Încăperea din faţa „cuinei”, către stradă, constituia camera de locuit unde dormea întreaga

familie. În spatele „cuinei” se afla cea de-a treia încăpere care era, de fapt, o cămară unde oamenii îşi

păstrau anumite produse şi alimente. Accesul în încăperea din faţă şi din spate se făcea, de obicei, direct

din „cuină”. Accesul de afară în „cuină” se făcea printr-o încăpere situată pe un perete lateral al clădirii

şi care se numea „tindă”. Camera din faţă avea una sau două ferestre mai mici, zăbrelite.

În prezent se construiesc case cu faţade mari, cu toate camerele în faţă, iar în spate cu un coridor

lung. Fundaţia caselor se face din piatră, iar mai recent din beton, zidăria din cărămidă, iar de acoperit,

casele sunt acoperite cu ţiglă.

Tot mai mulţi oameni şi-au dotat casele cu apă curentă şi şi-au construit băi şi grupuri sanitare în

interiorul locuinţelor.

Instalaţiile de tehnică populară aproape au dispărut din bazinul Cernei şi împrejurimi, mai există

în prezent gaterul acţionat de apă depe Valea Frasâncea – Com. Cornereva, vălaiele pentru prelucrat

postavul, vâltori pentru spălatul hainelorîn Dolina şi în Topla, presa de ulei şi targa pentru uscat prune.

Mai persistă de asemenea, cazanele de fiert răchie. Mori de apă au mai rămas în număr destul de mare.

Creaţia artistică populară. Nu există, ca în alte părţi, centre vestite de meşteri populari. Nu

lipsesc totuşi piesele remarcabile din piele şi nici obiectele de lemn, sculptate măiestrit. Meştesugul

olăritului îşi are încă locul bine meritat în unele sate mehedinţene.

140

Portul popular tradiţional este păstrat cu grijă de femei şi mai poate fi întâlnit în sate ca: Izverna,

Balta, Obârşia Cloşani, Motru Sec, Padeş, Orzeşti, Cloşani, Cornereva, Bogâltin, Plugova, Mehadia.

Obiceiurile populare au un repertoriu foarte variat ca şi în alte zone ale României. Aceasta nu

înseamnă că nu sunt specifice, că n-au un farmec deosebit. Din acest ciclu putem aminti obiceiurile

legate de nuntă şi înmormântare, precum şi nedeia - sărbătoare specifică acestei zone a ţării, care se

suprapune de obicei cu sărbătorirea hramului bisericii satului.

Drumeţul mai poate asista, ca pretutindeni în ţară, la obiceiurile de Anul Nou, cum ar fi

pluguşorul, şi la cele de peste an, majoritatea legate deopotrivă de primavară-vară şi de ocupaţii -

strigăturile peste sat, ieşirea cu vitele la munte, măsuratul oilor, sărbătoarea liliacului, areţul -.

In afara manifestărilor tradiţionale cu rădăcini în trecutul îndepărtat, în zilele noastre se

desfăşoară sărbători cu caracter complex – minunate prilejuri pentru drumeţi de a lua contact nemijlocit

cu obiceiurile locului. Astfel este sărbătoarea liliacului, desfăşurată anual în luna mai la Ponoarele în

peisajul carstic cu faimosul pod natural – Podul lui Dumnezeu. Această sărbătoare este o impresionantă

paradă în aer liber a cântecului, dansului şi portului popular. Totodată amintim şi sărbătoarea lui Tudor

Vladimirescu - Proclamatia de la Padeş -prima duminică din iunie–localitatea Padeş.

In Valea Cernei se mai păstrează încă obiceiul de muncă numit areţul sau berbecele. El are loc la

sfârşitul verii, când se slobod berbecii în turmele de oi, obicei ce aminteşte de celebrarea vechiului cult

al fecundităţii.

In paralel cu sărbătorile săteşti tradiţionale, Casa de Cultură din Băile Herculane organizează, în

colaborare cu Centrul de Creaţie Populară al judeţului Caraş-Severin, o serie de manifestări cultural-

artistice. Dintre manifestările anuale de amploare amintim:

Festivalul folcloric internaţional “Hercules” – în luna iulie - acest festival cuprinde: spectacole

ale ansamblurilor folclorice de cântece şi dansuri din judeţele ţării şi din alte ţări, expoziţii de artă

populară, gale de filme şi diapozitive pe teme etnografice şi de turism, salon de fotografii şi altele

asemenea;

Festivalul de muzică populară “Mariana Draghicescu” - în luna octombrie - din 1996;

Colocvii bănăţene – în luna octombrie - din 1994;

Festivalul ţuicii, când se întâlnesc producătorii de ţuică;

Zilele oraşului Băile Herculane – în luna septembrie 8, 9 şi 10 - din anul 2000.

141

Festivalul “Pinului Negru de Banat”- festival unde APNDVC este partener principal, prima

ediţie în anul 2005 şi Zilele Parcului Naţional Domogled-Valea Cernei, ambele manifestări se

desfăşoară în aceeaşi perioadă, ultimul week-end al lunii mai.

Vorbirea populară, prin intermediul căreia s-a transmis tezaurul culturii populare în Caraş-

Severin, este exprimată prin graiurile subdialectului bănăţean prezentând interferenţe cu graiurile

olteneşti; ex: frace - frate, sînje - sânge, lapcili - laptele, uică - unchi, piparcă - ardei, sobă - casa cu o

încăpere, goşti - musafiri – în aceste exemple putem simţi influenţele din limba germană, maghiară şi

totodată prin pronunţie din zona etnofolclorică moldavă.

Literatura populară în versuri cuprinde cântecul liric de dragoste, de dor şi jale, de înstrăinare şi

cântecul satiric.

Muzica populară, ca pretutindeni în Banat şi Oltenia de munte, este transmisă prin viu grai de

către rapsozii populari. Reprezentativ este cântecul de joc şi mai ales doina, a cărei linie melodică

presupune multă măiestrie în interpretare. Folclorul muzical este vehiculat prin instrumente ca fluierul,

taragotul şi vioara.

Dansul popular este exprimat în principal prin horă, doiul şi brâul.

Toponimia un aspect deloc neglijabil, deoarece prin intermediul numelor se pot afla mai multe

informaţii despre locurile din parc.

Belareca - râul alb este un hidronim dat de slavi, care s-a menţinut până astăzi ;

Cerna este un hidronim care ar proveni din apelativul daco-roman “Dierna-Tierna”, transformat

ulterior de slavi în numele actual;

Corcoaia este un toponim de origine controversată. După unii ar fi de origine romană, derivând

din “corcolum” - inimioară, draguţă. După unii vine de la “corcoi” sau “porcoi”- apelative pentru

căpriţe, folosite de oltenii din bazinul superior al Motrului stabiliţi în Valea Cernei;

Topenia este un hidronim care vine de la verbul “a topi”- a lăsa plante textile un timp sub apă

pentru a li se desface fibrele. Numele topic acordat pârâului Topenia atestă faptul că în acest afluent

al Cernei se punea în trecut cânepa la topit.

2.4.6. Elemente de infrastructură

Principalele elemente de infrastructură de pe suprafața ariei protejate Domogled-Valea Cernei

sunt:

142

Infrastructură rutieră: DN 66A, drumuri locale, drumuri forestiere, drumuri de exploatare

agricolă;

Infrastructură de locuire. Aceasta este reprezentată de cătune și de vatra localității Cerna-Sat.

Cătunele sunt reprezentate de gospodării permanente ale localnicilor din Munţii Cernei şi Munţii

Mehedinţi. Cătunele din partea vestică a parcului naţional aparţin de localitatea Cornereva.

Printre cătunele cu gospodării mai numeroase se numără Prisăcina, Dobraia, Ineleţ şi Scărişoara.

Aceste cătune au un farmec aparte deoarece, localnicii trăiesc în armonie cu natura, fără curent

electric şi apă curentă. Însă, există şi gospodării unde producerea curentului este realizată cu

generatoare pe apă. Aceste zone nu pot fi accesate cu autovehicule, pentru că nu există drum

auto. Singura posibilitate de a ajunge prin mijloace motorizate ( doar tractor) în apropierea

cătunelor Prisăcina, Dobraia este dinspre localitatea Bogâltin. Acest drum însă, este foarte greu

practicabil. Vizitarea acestor zone este inclusă în programele turistice pregătite de administraţia

parcului naţional datorită faptului că reprezintă o îmbinare a trecutului cu prezentul. Localnicii

sunt foarte primitori şi dornici să colaboreze cu administraţia parcului în vederea implementării

anumitor programe turistice. Cătunele din partea estică a parcului naţional sunt reprezentate de

cele care se află între Valea Seacă şi Valea Ţăsnei şi gospodării din zona izvoarelor Cernei,

respectiv din Mileanu până în Turcineasa. Cât privește localitatea Cerna-Sat, aceasta este singura

localitate aflată pe suprafaţa parcului naţional şi se găseşte în judeţul Gorj. Accesul la aşezare, se

poate realiza cu autovehicule însă, infrastructura drumului se află într-o stare avansată de

degradare. Din Cerna-Sat se poate ajunge la mai multe obiective importante de pe suprafaţa

parcului, cum ar fi rezervaţia Cheile Corcoaiei, Lacul Iovanu, Izvoarele Cernei. În apropierea

localităţii există o cabană silvică (Cabana de la km 36), aceasta fiind administrată de Direcţia

Silvică Caraş-Severin, iar în Cerna-Sat se află Complexul Turistic Lucia .

Prin proiectul POS-Mediu „Managementul conservării biodiversităţii în Parcul Naţional

Domogled-Valea Cernei, ca sit NATURA 2000”, finanţat prin Programul Operaţional Sectorial

Mediu, Axa Prioritară 4-Implementarea sistemelor adecvate de management pentru protecţia

naturii, se va construi un Centru de vizitare.

Centrul de vizitare va fi prevăzut cu săli de prezentare a diferitelor exponate din aria protejată,

va asigura cadrul pentru afişarea de imagini şi proiectarea de filme privind Parcul Naţional

Domogled-Valea Cernei, va constitui un cadru de desfăşurare a unor activităţi cu caracter social-

cultural, etc. Tot în centrul de vizitare va fi organizată gruparea vizitatorilor, contactul cu ghizii

143

de teren, încasarea taxelor de vizitare a zonei precum şi comerţul specific turistic cu hărţi,

broşuri, albume, suveniruri.

Spaţiul interior al centrului de vizitare va fi gândit ca o simulare de traseu în parc fiind dotat cu

un spaţiu expoziţional bazat pe tehnici interactive care să determine experienţa emoţională a

vizitatorilor-utilizatori (experiment tactil audio, vizual şi fizic). Astfel, turiştii pot afla şi învaţă

despre elementele specifice parcului.

Existenţa unui asemenea locaţii constituie un mijloc sigur de informare, conştientizare şi

educaţie continuă a tuturor grupurilor de interes. Staţiunea este înconjurată în procent de 95% de

Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei şi se află la capătul din sud al acestuia. În jurul staţiunii

există numeroase trasee turistice, care sunt foarte frecventate, mai ales în perioada estivală.

De asemenea, atât turiştii, cât şi comunităţile locale vor avea acces permanent la schimbările,

noutăţile ce privesc aria lor de acţiune şi interes, şi în mod deosebit la informaţiile despre Parcul

Naţional Domogled-Valea Cernei ca sit Natura 2000.

Pentru înfiinţarea Centrului de Vizitare, Consiliul Local Baile Herculane a acordat dreptul de

administrare cu titlu gratuit către R.N.P. Romsilva – Administraţia Parcului Naţional Domogled-

Valea Cernei R.A pentru un teren cu suprafaţa de 683 mp, teren care face parte din patrimoniul

public şi care este amplasat pe malul stâng al râului Cerna, la intrarea în Parcul Naţional

Domogled – Valea Cernei, pe suprafaţa ariei naturale protejate. Acest teren este usor accesibil

din DN 67D Baile-Herculane –Baia de Arama, drum naţional ce traversează parcul, făcând

legătura între judeteţele Caraş-Severin şi Gorj. În lungul DN 67D există o supralărgire pentru

parcare cu o capacitate de 13 autoturisme şi 2 autocare pentru turişti. Pentru a valorifica structura

de parcare deja existentă, accesul turiştilor la Centrul de Vizitare se va realiza pe o punte

pietonală peste râul Cerna;

În viitor pentru buna administrare a parcului se doreste realizarea a unui punct de

informare la Izvoarele Cernei și altul la Cerna-Sat.

Infrastructură de cazare. Pe suprafaţa Parcului Naţional Domogled-Valea Cernei există câteva

unităţi de cazare dintre care enumerăm următoarele:

Camping Porumbu Nou, zona 7 Izvoare calde. Zona de camping are două părţi, una cu

căsuţe din lemn şi alta cu spaţii pentru corturi lângă râul Cerna. Campingul este administrat de

144

Direcţia Silvică Caraş - Severin prin Ocolul Silvic Băile - Herculane. Zona este foarte

accesibilă, se află în amonte de oraşul Băile Herculane la aproximativ 4 km, şi se poate ajunge

pe DN67 D.

Pensiunea Dumbravă. Pensiunea Dumbrava este amplasată, la 12 km distanta de

binecunoscuta staţiune balneară Baile-Herculane, în imediata apropiere a drumului DN 67D

(Băile-Herculane-Baia de Aramă) şi oferă condiţii optime pentru 60 de turişti.

Complexul turistic Lucia din Cerna Sat, judeţul Gorj. Complexul Turistic Lucia se

găseşte în localitatea Cerna Sat, judeţul Gorj, şi este în centrul Parcului Naţional Domogled -

Valea Cernei, în imediata apropiere a DN 66A şi oferă locuri de cazare pentru 70 de turişti.

Totodată, vizitatorii care doresc să-şi petreacă vacanţa în locuri de campare de pe suprafaţa

PNDVC pot opta pentru proprietăţile particulare amenajate cu vetre pentru foc, sursă de apă şi

locuri de depozitare a deşeurilor. Proprietarii încasează taxe, care reprezintă dovada unui loc de

picnic curat şi în acelaşi timp îndeamnă turiştii să păstreze locul aşa cum l-au găsit la venire.

Locuri de picnic/campare pe Valea Cernei: Poiana Ţăsnei – amenajat pe proprietăţi

particulare (Km 13 pe DN 67D); Coada lacului Prisaca (3 locuri de campare) – amenajate pe

proprietăţi particulare ( km 11-12 pe DN 67D); „La Feneşan” , „La Domilescu” şi „La

Blidariu”- zonă amenajată pe proprietăţi particulare, lângă Ştrandul termal de pe Valea Cernei

(situat în amonte de Băile-Herculane la aproximativ 5 km); „La Ban” – amenajat pe proprietate

particulară, km 21 pe Valea Cernei; Zona intersecţiei DAF Cernişoara cu DN 66A – 2 locuri de

campare pe proprietăţi particulare.

Cabane forestiere. Pe suprafaţa parcului sunt amenajate cabane silvice, administrate de

Ocoalele Silvice din judeţul de care aparţin, unde condiţiile de cazare diferã de la o cabană la alta.

Însă, în prezent Administraţia Parcului Naţional Domogled-Valea Cernei nu are în patrimoniu nici

o cabană silvică, posibilităţile de cazare în astfel de locaţii sunt condiţionate de administratorii

acestora.

2. 4. 7. Aspecte privind valorificarea turistică în cadrul ariei protejate

Resurse turistice de peisaj

145

Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei este înzestrat cu valori naturale deosebite care

generează peisaje spectaculoase, de un pitoresc aparte. Încercând o clasificare a acestora, putem

menţiona:

Abrupturile calcaroase cu pin negru de Banat. Sunt formaţiuni calcaroase verticale ce apar mai

frecvent în partea estică şi sud-estică a parcului, peversanţii de pe stânga Cernei. De altfel,

întregul bazin al Cernei este marcat de abrupturi care pun în evidenţă planul unor mari accidente

tectonice. Aspectul acestor falii calcaroase, pe care pinul negru de Banat s-a instalat în poziţii

incredibile, este desprins parcă din basmele orientale. Astfel, reprezintă o încântare pentru ochii

vizitatorilormarele abrupt al Cernei, abruptul Suscu, abruptul Hurcusau abruptul Domogled

(dominândoraşul-staţiune Băile Herculane);

Canioane ale unor pâraie cu debit puternic fluctuant. Acest tip de peisaj prezintă un interes

deosebit pentru toţi turiştii sau iubitorii de natură, dar şi un interes mai aparte pentru cei care vor

să practice sporturi extreme. Cele mai reprezentative asemeneatipuri de peisaje se întâlnescpe

Cheile Râmnuţelor şi Cheile Tăsnei;

Platouri calcaroase cu vegetaţie submediteraneană. Pe aceste platouri,neatinse de păşunat

datorită aridităţii, s-au instalat numeroase specii mediteraneene, majoritatea endemice. Ele au

apărut şi s-au dezvoltat sub influenţa curenţilorde aer cald care marchează apropierea de bazinul

Mării Mediterane. Este un peisaj de un colorit aparte, mereu schimbat în funcţie de anotimp, ce

caracterizează Rezervaţia Domogled sau Rezervaţia Vârful lui Stan. Este un rai al botaniştilor,

ca de altfel, al tuturor iubitorilor de natură;

Păduri seculare de fag. Sunt peisaje forestiere de o măreţie deosebită.Pe Valea

Craiovei,mărturiile trecutului sunt aduse sub ochii turistului prinexemplare de fag de peste 200

de ani,cu dimensiuni excepţionale (diametre de 1,60 m şi înălţimi de 50 m). Peisaje

asemănătoare se întâlnesc pe Valea Olanului, Valea lui Iovan, Cărbunele, Rădoteasa etc.;

Goluri alpine cu jnepenişuri.Sunt peisaje sălbatice ce apar pe traseele turistice de mare altitudine

din Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei, în apropierea Vârfului Godeanu. Pâlcurile de

jnepenişuri se intercalează aici printre formele derelief glaciare (morene). Este un spaţiu ideal de

relaxare pentru iubitorii muntelui;

Lacuri montane de acumulare. Cel mai cunoscut şi spectaculos este Lacul Iovanul, ce se întinde

din amonte de Cerna Satpână în apropierea Izvoarelor Cernei. Mai accesibil, spectaculos şi el

146

dar mai redus ca suprafaţă, este Lacul Băile Herculane, la 7 km de Băile Herculane. Peisajele din

zona acestor lacuri sunt inedite şi pitoreşti, îmbinândimaginilepânzelor de apăcu cele alerelieful

abrupt;

Chei calcaroase. Cheile, forme spectaculoase şi atractive pentru turism, sunt prezente pe toate

văile care traverseaza calcare. Cele mai cunoscute sunt Cheile Corcoaia, formate de Cerna în

apropiere de Cerna Sat. Tot pe Cerna există şi cheile de la Piatra Puşcată şi “La Pereţi”, iar în

cursul superior al acesteia, Cheile Cernişoarei. Majoritatea afluenţilor Cernei au, de asemenea,

sectoare de chei, precum Cheile Seliştei (Pecinişca), Prolazului, Jelerău sau Cheile Ţăsnei, cele

mai cunoscute şi vizitate, toate în versantul stâng al Cernei şi Cheile Prisacinei în cel drept;

Cătune izolate în munte. Sunt peisaje specifice unor activităţi umane desfăşurate în zone izolate.

Ele reprezintă o atracţie turistică deosebită, dezvăluind viaţa unor mici comunităţi ancestrale

care, prin păstrarea obiceiurilor tradiţionale,interacţionează cu mediul înconjurător şiamplifică

valoarea acestuia;

Lapiezurile întâlnite în zona Tâlva,Piatra Mare a Cloşanilor sau Poiana Beletina. Ele sunt

incluse în ecosistemele specifice pajiştilor subalpine şiîncântă privirea oricărui turist care

vizitează parcul;

Depresiuni carstice. Unicate prin geneză şi morfologie, acestea se numără printre cele mai

spectaculoase dar şi mai interesante forme ale carstului din PNDVC se numără depresiunile

situate la partea superioară a Munţilor Mehedinţi la sud de Valea Arşasca şi până sub Vârful

Domogled. Nu numai prin poziţie ci şi prin particularităţi, dimensiuni şi nu în ultimul rând prin

frumuseţe, aceste forme de excepţie ale carstului românesc merită o atenţie aparte, fiind unice in

tara si rare pe plan mondial. Aspectul general este acela de depresiuni puternic alungite pe

direcţia axei mari sau rotunjite, cu baza netedă şi versanţi cu pante de 20-50o sau chiar mai mult

pe contur. Lipsite de vegetaţie forestieră sau arbuşti, aceste forme sunt utilizate ca locuri

tradiţionale de păşunat de către comunităţile rurale din vestul Munţilor Mehedinţi.

Categorii de turiști

Fluxul turistic mediu anual estimat de către Administrația parcului este de circa 10000 de turiști.

Următoarele categorii de turiști sunt caracteristice zonei PNDVC :

147

Turişti şi vizitatori care practică Turismul balnear: acest segment de turişti se împarte în două

categorii, şi anume:

a.) turişti care vin cu bilet de tratament la hotelurile din staţiunea Băile - Herculane,

b.) turişti care vin pe cont propriu atât pentru tratamente cât şi recreere.

Prima categorie este compusă în principal din persoane mai în vârstă, dar care desfăşoară

activităţi de drumeţie şi recreere pe suprafaţa parcului naţional. Numărul acestora este mic dar fac parte

din categoria vizitatorilor parcului naţional.

A doua categorie de turişti efectuează tratamente la bazinele termale în aer liber, situate pe

suprafaţa parcului naţional, în zona 7 Izvoare. În acest sens, campează cât mai aproape de locaţia

bazinelor termale sau, în funcţie de bugetul familiei, se cazează la pensiuni, vile, camere cu chirie în

/sau în apropierea staţiunii Băile Herculane.

Turişti şi vizitatori care practică „Turismul de weekend”: Din păcate, acest segment, probabil, nu

ştie şi nici nu vrea să ştie că activitatea lui se desfăşoară într-o arie naturală protejată şi produce

impact negativ semnificativ asupra acesteia. Existenţa indicatoarelor, care interzic camparea în

anumite zone, nu reprezintă nici o semnificaţie pentru aceştia. Reacţia lor negativă faţă de

panourile informaţionale constă din distrugerea acestora. Turiştii care reprezintă acest segment

sunt greu de controlat, însă nu imposibil. Prin patrulări şi activităţi de informare de către agenţii

de teren, aceştia pot fi direcţionaţi spre zonele amenajate special pentru acest tip de activitate.

Turişti şi vizitatori care practică ecoturismul: Această categorie de turişti respectă şi

experimentează valorile naturale la un nivel la care nu aduc nici un fel de prejudiciu acestora.

Nu există un număr însemnat de turişti al căror ţintă primară să fie protecţia Parcului Naţional

Domogled-Valea Cernei şi aducerea de beneficii comunităţilor locale. Una dintre obiectivele

administraţiei parcului naţional este să promoveze şi să implementeze programe ecoturistice,

astfel sporind numărul ecoturiştilor.

Turişti şi vizitatori care practică turismul sportiv (căţărare, speologie, canioning, etc.): Parcul

Naţional Domogled-Valea Cernei datorită elementelor sale geomorfologice reprezintă o atracţie

deosebită pentru această categorie de turişti. Grupurile care ţin cont de existenţa administraţiei

parcului naţional, şi cer acord pentru desfăşurarea diverselor acţiuni de obicei vin în grupuri

organizate. Aceştia respectă zonele menţionate în acord, atât pentru derularea în bune condiţii a

activităţilor dorite, cât şi pentru posibilitatea reîntoarcerii în zonă şi pe viitor.

148

Tendinţa celor care vin în grupuri dezorganizate este să desfăşoare astfel de activităţi şi în zone

nepermise şi neamenajate în acest sens.

Turişti şi vizitatori care tranzitează suprafaţa parcului pe DN 67 D, Băile-Herculane-Tg. Jiu:

Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei este străbătut de DN 67 D începând din limita sudică a

acestuia (Uzina de Apă Băile-Herculane) până în Culmea Mazdronia, judeţul Mehedinţi, pe o

distanţă de 42 de km. Tendinţa celor care traversează aria naturală protejată constă în opririle

efectuate la punctele de atracţie de pe Vale Cernei şi nu numai – ex. Cheile Bobotului, Culmea

Mazdronia - şi în locurile de popas.

Elevi şi studenţi care participă în tabere şi excursii: Înclinaţia acestei categorii este de a câştiga

experienţe noi în natură şi prin activităţile lor să aducă beneficii parcului naţional (igieniziări,

participare acţiuni educaţionale etc.). Desigur, în cazul în care acţiunea se desfăşoară fără

informarea prealabilă a administraţiei, induc consecințe negative.

Vizitatori care practică turism ştiinţific: Scopul acestora este bine definit şi interesul acestora se

îndreaptă către bogăţia floristică-faunistică şi alte valori naturale de pe suprafaţa parcului

naţional. În majoritate, această categorie de vizitatori îşi anunţa prezenţa pe suprafaţa parcului

naţional şi cere acord în vederea desfăşurării activităţilor specifice, însă au fost şi cazuri

contrare.

Trasee turistice

Tabel 27. Trasee turistice omologate

Nr.

crt.

Denumire traseu Marcaj Durata

(h)

Grad de

dificultate

Certificat de

omologare nr/data

1 B.Herculane - Cartier

Zăvoi - Platoul şi

Izvorul Coronini -

Punct roşu 2-2,5 mediu 556/15.02.2011

149

Cracu lui Arendaşu -

Poiana cu Peri


Zăvoi - Platoul

Coronini - Foişorul

Verde - Izvorul Diana

III

Punct albastru 1 mic 557/15.02.2011


Zăvoi - Platoul

Coronini - Izvorul

Munk - Izvorul Diana

III

Punct albastru 2-2,5 mic 558/15.02.2011

4 B.Herculane - Izvorul

Diana III - Izvorul

Munk - Piscul Jubiliar

- Vf.Ciorici - Izvorul

Munk - Vf.Doda

Punct galben 3,5-4 mediu 559/15.02.2011

5 B.Herculane - Biserica

Catolică - Vf.Ciorici -

Vf.Elisabeta - Poiana

cu Peri - Vf.Ciorici -

Peştera cu Aburi -

Peştera lui Adam -

Peştera Hoţilor -

Peştera de la

Despicătura

Triunghi albastru 5,5 mediu spre

greu

560/15.02.2011

6 B.Herculane - Şapte

Izvoare Calde - Piatra

Băniţei - Poiana

Culmea Mare

Triunghi galben 1,5 mediu 561/15.02.2011

7 B.Herculane - Cascada

Vânturătoarea - Poiana

Cicilovete

Cruce roşie 3 mediu 562/15.02.2011

8 B.Herculane - Cheile

Pecinişcăi - Creasta

Cocoşului

Cruce roşie 3-3,5 mediu 563/15.02.2011


Pecinişcăi - Poiana

Padeşului

Bandă galbenă 3-3,5 mediu 564/15.o2.2011


Ferigari - La Şipot -

Vf.Şoimului - Padina

Soronişte - Peştera

mare de la Soronişte

Punct roşu 4 mediu 565/15.02.2011


Ferigari - La Şipot -


150

Obârşia Văii Ferigari -

Creastă Podeni

12 B.Herculane - Crucea

Albă - Izvorul Jelerău

- Culmea Munţilor

Mehedinţi

Cruce albastră 4-4,5 mediu 567/16.02.2011


Albă - Peştera de Sub

Şerban -

Vf.Domogledul Mic -

Vf.Domogledul Mare -

Cheile Ferigari - Fosta

Fabrică de Var

Bandă galbenă 5-5,5 mare 568/16.02.2011


Albă - Izvorul Jelerău

- Vf.Şuşcu

Triunghi albastru 3-4 mediu 569/16.02.2011

15 Cărarea Pisicii -

Vf.Domogledul Mic -

Vf.Domogledul Mare

Bandă galbenă 6 mare 570/16.02.2011


Albă -Izvorul Jelerău -

Culmea Munţilor

Mehedinţi - La

Şuşoare - La Margina

Cruce albastră,triunghi

roşu,bandă roşie

8-8,5 mediu 571/16.02.2011

17 B.Herculane - Uzină

Electrică veche -

Cheile Şaua Padina -

La Margina

Bandă galbenă 4-5 mediu 572/16.02.2011

18 B.Herculane -

Confluenţa cu Ogaşul

lui Roşeţ - Cascada

Cociului


19 B.Herculane -


lui Roşeţ - Poiana

Fântâna Moşului -

Creastă Gornenţi

Triunghi albastru 4-4,5 mediu 574/16.02.2011

20 B.Herculane -


lui Roşeţ - Poiana

Fântâna Moşului -

Poiană Balta Cerbului

- Vf.Ciolanu Mare -

Cheile Ţăsnei

Triunghi albastru,cruce

albastră

7-7,5 mediu 575/16.02.2011

151

Tabel 28. Trasee turistice propuse spre omologare

Nr.

crt.

Denumire traseu Marcaj Durata (h) Grad de

dificultate

1 Culmea Mazdronia - Poiana

Beletina - Crovu Mare -

Cheile Tâmnei - Piatra

Puşcată

Punct roşu 5-6 mediu

2 Izbucul Cernei - Cheile

Cernişoarei - Măneasa - Lacul

Răţii - Pas Jiu-Cerna

Punct Roşu 5 mediu

3 Băile Herculane - Confluenţa

Cernei cu Ţăsna - Capelă

Dobraia - Prisăcina - Ineleţ -

Punte Stoian - km 19 DN 67

D

Punct albastru 5-6 mediu

4 Cheile Bobotului - Cracu lui

Stepăn - Vf. Vlaşcu Mare

Triunghi albastru Circa 6 mediu

5 Cerna-Sat - Oslea

Românească - Vf. Godeanu

Bandă galbenă Circa 8 mediu

6 Băile Herculane - Motel

Dumbrava - Poiana Ţăsnei -

Vf.Pietrele Albe - Poienile se

sus - Ploştinioarele,

Medvedului, Porcului, Crovu

Mare, Izvernelor şi Beletina -

Cheile Tâmnei - Confluenţa

Tâmnei cu Cerna

Punct galben Circa 10-12 greu


Cernei cu Tâmna km 22 -

Cheile Tâmnei - Crovu Mare -

Creastă - Isverna

Cruce roşie 4 – 4 ½ greu spre mediu

8 Cerna-Sat - Vârful Cioaca

Înaltă - Valea Caprei - Valea

Motrului Sec - Cloşani

Triunghi roşu Circa 5-6 ½ mediu

9 Băile Herculane, Piaţa

Hercules - Gara Băile

Herculane - Drumul de

Creastă - Piatra Iorgovanului -

Cabana Buta

Bandă roşie 5 zile mediu

152

10 Băile Herculane - Pecinişca -

Creasta Cocoşului - Drumul

de creastă - Vf. Ştevaru - Vf.

Turcineasa - Pasul Jiu-Cerna

Bandă roşie 4 zile mediu


Cernei cu Tâmna - Foeroaga

Sătenilor - Poiana Beletina -

Vf. Lui Stan - Culmea

Mazdronia

Triunghi albastru 4 – 4 ½ greu spre mediu

12 Izbucul Cernei - Ogaşul Sec -

Cracul Gârdomanului -

Vf.Gârdomanului - Înşeuarea

dintre Galbena şi Paltina -

Cheile Cernişoarei - Pod

Izvoarele Cernei

Punct galben 8-9 mediu

13 Motru Sec - Poiana cu

Narcise - Piatra Cloşanilor -

Valea Mare


14 Bogâltin - Vf.Arjana - Capelă

Dobraia - Cracul Teiului -

Motel Dumbravă


153

CAPITOLUL 3

EVALUAREA STĂRII DE CONSERVARE A SPECIILOR ŞI

HABITATELOR

3. 1. Activităţi cu potenţial impact (presiuni şi ameninţări)

Managementul ariilor protejate se face diferenţiat, în funcţie de caracteristicile acestora, prin

măsuri active de gospodărire pentru a asigura menţinerea habitatelor şi/sau în vederea protejării

anumitor specii, grupuri de specii sau comunităţi biotice. Pe lângă activităţile ştiinţifice, după caz, pot fi

admise activităţi turistice, educaţionale, organizate, chiar şi unele activităţi umane de exploatare a

resurselor sau de dezvoltare. Sunt admise unele activităţi de valorificare durabilă a unor resurse naturale

și sunt interzise folosinţe ale terenurilor sau exploatarea resurselor care dăunează obiectivelor atribuite.

Prin urmare, având în vedere restricțiile pe care le impune regimul ariei protejate activităților umane, în

cadrul acestora nu ar trebui să existe conflicte între activitățile umane și obiectivele de conservare. Cu

toate acestea, campaniile din teren au pus în evidență anumite activități umane care pot pune în pericol

integritatea ariei protejate, a habitatelor și speciilor existente în cadrul acesteia, chiar dacă unele nu se

desfășoară teritorial pe teritoriul rezervației, ci mai degrabă în zonele din proximitate, însă în mod

indirect își pot răsfrânge impactul și asupra teritoriului ariei protejate. Deşi unitar sub aspectul utilizării

teritoriului, fapt care ne-a determinat să considerăm arealul ca şi bazin de cantonare a unui singur tip de

resursă (cea forestieră), se pot totuşi surprinde subsisteme funcţionale distincte, întrepătrunse prin

segmente sau fâşii de tranzienţă. Acest fapt porneşte de la cele 3 categorii importante de activităţi

umane desfăşurate de către populaţia locală: exploatările forestiere (ca şi activităţi primare disipate în

teritoriu, ca şi forme de prelucrare industrială de tip asociativ), activităţile agropastorale (desfăşurate

disipat în sectoarele de versant, dar mai ales pe culmi) şi activităţile turistice (sub forma turismului

montan, agroturismului și turismului de recreare). La acestea se adaugă şi activităţile de exploatare a

potenţialului hidroenergetic, referindu-ne aici în special la cele de pe râul Cerna.

154

Luând în considerare acest specific ocupaţional, impacturile activităţilor umane pot fi abordate

pornind de la fiecare categorie de activităţi în parte, repercusiunile teritoriale ale acestora nefiind însă

limitate la aria de desfăşurare a fiecărei activităţi și putând afecta deci și teritoriul rezervației, deși se

desfășoară în afara acesteia. Vom aborda aşadar, pe rând, impacturile potenţiale ale activităţilor

agropastorale, forestiere, turistice şi hidroenergetice asupra componentelor naturale şi antropice ale

mediului în cadrul sitului/parcului și arealelor de proximitate.

Impactul activităţilor agropastorale. Aceste activităţi au influenţe directe asupra vegetaţiei şi

solurilor, cu repercusiuni ulterioare şi asupra altor component ale mediului. Ele sunt corelate direct cu

acţiunile de exploatare forestieră. Pe scurt, aceste impacturi sunt:

reducerea dimensiunii agregatelor de sol şi scăderea infiltraţiei, crescând astfel scurgerea

superficială de versant;

eliminarea completă a vegetaţiei pe unele suprafeţe prin păşunat intensiv şi crearea condiţiilor

optime pentru acţiunea agenţilor geomorfologici;

accelerarea solifluxiunii datorită cărărilor făcute de animale pe versanţi şi prin amenajările

diverse ale păşunilor naturale (răzoare);

modificări topografice prin crearea de agroterase de versant;

reducerea unor specii vegetale şi înlocuirea lor cu altele de productivitate mai mică;

modificarea accentuată a biodiversităţii speciilor (atât floristice, cât şi faunistice);

reducerea dimensiunii plantelor;

fragmentarea habitatelor speciilor sălbatice, acestea retrăgându-se în domeniul forestier.

Acestor aspecte li se adaugă caracterul inestetic al amenajărilor specifice derulării activităţilor

pastorale, care, coroborat cu exploatarea pădurii în arealele din proximitate, generează peisaje de

exploatare agresivă a resurselor funciare, cu evident aspect degradant, care introduc o eterogenitate

ridicată în cadrul peisajelor cu relief sculptural ori forestier iniţial. Ne referim când facem aceste

observaţii doar la amenajările temporare pentru creşterea animalelor, deoarece în cazul aşezărilor

permanente de tip risipit s-a instituit, datorită folosinţei îndelungate a resurselor locale (care în această

situaţie au şi rol de suport habitual), un echilibru peisagistic şi funcţional, manifestat sub forma unor

155

autentice peisaje agropastorale. În egală măsură remarcăm dizarmonia estetică introdusă de acelaşi tip

de amenajări pastorale în arealele cu mare potenţial turistic, din care unele sunt şi valorificate.

Impactul activităţilor forestiere. Activităţile din domeniul forestier, derulate atât sub formă

organizată (prin intermediul societăţilor de exploatare şi prelucrare primară a lemnului), cât şi prin

intermediul instalaţiilor individuale dispersate în cadrul teritoriului, nemonitorizate nici de autorităţile

silvice, nici de cele ale protecţiei mediului, reprezintă cea mai importantă categorie de impact

manifestat în arealul analizat, aspect dealtfel firesc, având în vedere spectrul economic precar al

localităţilor în sine şi, în egală măsură, al celor învecinate.

Activităţile forestiere cu impact asupra teritoriului şi asupra calităţii componentelor mediului

(apa, solul şi vegetaţia sunt cele mai afectate în acest caz, prin impact direct) pot fi etapizate prin

corelare cu fluxul tehnologic specific producţiei de cherestea: etapa de tăiere a arborilor, etapa de

transport a acestora către locurile de debitare (prelucrare primară pentru obţinerea de scânduri şi dulapi),

etapa de prelucrare propriu-zisă (generatoarea celor mai importante cantităţi de deşeu lemnos).

Din perspectivă silvică, activităţile desfăşurate în domeniul forestier vizează o paletă mai largă

de practici, managementul nereducându-se doar la producţia de masă lemnoasă. Astfel, conform

definirii propriei activităţi din cadrul ocoalelor silvice care gestionează domeniul forestier din zonă,

putem distinge următoarele scopuri:

tăierea arboretelor şi prelucrarea primară a lemnului în aria de exploatare (gatere);

valorificarea de produse secundare ale fondului forestier (fructe de pădure, fauna cinegetică,

fauna salmonicolă etc.);

plantarea unor suprafeţe cu specii forestiere pentru regenerarea fondului forestier şi pentru

protecţia unor componente ale mediului;

amenajarea instalaţiilor de transport (linii de colectare şi căi permanente de transport);

construcţia de clădiri, curţi şi depozite permanente.

Impactul acestor activităţi forestiere se resimte la nivelul componentelor naturale prin

reorientarea evoluţiei acestora, prin intensificarea sau diminuarea unor procese naturale, prin unele

transformări fizionomice, prin schimbări fizico-chimice importante ale compoziţiei naturale etc.

La nivel social impactul acestor activităţi rezidă în asigurarea unui anumit nivel de trai pentru

populaţia care depinde în mare măsură de această resursă. Formele impacturilor existente pot fi abordate

156

atât prin prisma componentele receptoare (naturală sau umană), cât şi prin tipul efectelor rezultate

(impacturi pozitive sau negative). Astfel, impacturile negative asupra componentelor naturale datorate

exploatărilor necontrolate de material lemnos (defrişări) pot fi exprimate sintetic astfel:

schimbarea microclimatului forestier prin accentuarea temperaturilor extreme, creşterea

intensităţii vânturilor, scăderea umidităţii aerului prin scăderea evapotranspiraţiei, modificarea

cantităţii totale de precipitaţii prin dispariţia coronamentului etc.;

creşterea activităţii erozionale a agenţilor externi (apă, vânt, diferenţieri termice etc.) prin

reducerea stabilităţii terenului şi dispariţia păturii tampon de protecţie;

creşterea semnificativă (cu până la 40%) a cantităţii de sedimente furnizate râurilor prin tăierea

unor drumuri în pădure, pe acestea canalizându-se scurgeri torenţiale la ploi abundente;

modificarea temperaturii solurilor prin reducerea efectului de umbrire şi dispariţia izolaţiei

termice datorată păturii moarte;

reducerea semnificativă a capacităţii de infiltrare a solului cu consecinţe imediate asupra

scurgerii superficiale;

suprasedimentarea paturilor aluviale ale Someşului Rece şi afluenţilor săi principali;

scăderea cantităţii de biomasă stocată raportat la unitatea de suprafaţă, deoarece speciile

secundare care se instalează ulterior sunt, sub acest aspect, de calitate inferioară;

reducerea suprafeței și fragmentarea habitatelor;

fragmentarea habitatelor unor specii faunistice, cu efecte asupra populaţiilor de indivizi,

ajungându-se până la extincţia unor specii din acest areal.

Suplimentar, o altă formă de impact asupra mediului este determinată de folosirea instalaţiilor

de prelucrare a lemnului, care elimină mari cantităţi de deşeuri lemnoase (rumeguş), infestând atât

freaticul, cât şi cursurile de suprafaţă prin creşterea încărcăturii organice.

Impacturile pozitive în acest caz sunt determinate de activităţile de împădurire, acestea având

efectul invers despăduririlor, cu specificaţia că, în timp ce despăduririle produc efecte nedorite într-un

timp foarte scurt, beneficiile de pe urma împăduririlor apar doar într-o perioadă lungă, procesul de

refacere a unui ecosistem forestier necesitând reinstaurarea unor relaţii extrem de profunde care să ducă

la autoreglare şi autosusţinere. Un exemplu în acest sens este solul forestier, care pentru o pădure

157

originară are o capacitate de infiltrare aproape nelimitată, în timp ce în cazul pădurilor plantate ulterior

acesta are redusă capacitatea de infiltrare cu peste jumătate. Deasemenea, tot o formă de impact pozitiv

al activităţilor forestiere e introducerea unor specii pretabile staţiunilor forestiere existente, dar cu

rezistenţă mai mare la acţiunea hazardurilor naturale.

Activitatea de împădurire poate avea și unele efecte negative asupra biodiversității, dacă

reîmpădurirea nu se face cu speciile caracteristice biotopului respectiv.

Exploatările forestiere susţin mai mult decât oricare altele existenţa populaţiei din zona, atât

direct (prin unităţile producătoare de mobilier şi semifabricate din), cât şi indirect, prin serviciile oferite

populaţiei satelor.

Impacturile pozitive ale activităţilor forestiere asupra comunităţilor umane rezultă din

constituirea acestora ca bază a dezvoltării economice locale.

Impacturile negative asupra componentei antropice sunt multiple şi rezultă în principal din

abordarea evoluţiei locale pe termen mediu şi lung, în condiţiile ritmurilor actuale de exploatare:

Reducerea semnificativă a resurselor forestiere şi periclitarea dezvoltării viitoare;

Apariţia unor probleme socio-economice nedorite în rândul populaţiei, în condiţiile

monospecializării multora dintre locuitori şi a capitalului redus existent;

Sporirea ocurenţei unor hazarde naturale ce vor afecta comunităţile umane şi bunurile acestora

(alunecări de teren, prăbuşiri de maluri, inundaţii, vânturi puternice, etc.);

Accentuarea colmatării albiei Cernei şi prin aceasta reducerea disponibilului de apă stocată și

afectarea funcționării morilor;

Scăderea atractivităţii văii Cernei ca şi destinaţie turistică prin schimbarea caracterului său;

Conferirea unor valori estetice reduse peisajului montan prin dezgolirea de vegetaţie a unor

importante suprafeţe.

Incompatibilităţile dintre caracteristicile specifice sistemului forestier şi necesitatea antropică pot

fi eliminate prin 2 căi: prin intervenţie managerială corectivă sau prin ajustarea funcţiei planificate la

capacitatea ecosistemului. În acest sens un rol important îl ocupă strategiile manageriale care trebuie să

ţină cont de următoarele aspecte:

158

Caracteristicile şi capacităţile ecosistemului (la anumite nivele scalare şi ţinând cont de pragurile

care pot să apară) necesare exercitării unor funcţii specifice, în vederea realizării unor performanţe

durabile;

Metodologia de identificare a trăsăturilor esenţiale ale ecosistemului şi de evaluare a lor în

scopul îndeplinirii unei anumite funcţii;

Metodologia de management corectiv pentru eliminarea incompatibilităţilor dintre ceea ce poate

oferi ecosistemul şi ceea ce se aşteaptă să ofere, precum şi metoda de evaluare a fezabilităţii

economice şi tehnice.

Impactul activităţilor turistice. Spaţiul montan analizat dispune de un potenţial turistic

deosebit, datorită gradului ridicat de naturalitate în asociere cu peisaje umane tradiționale, la care se

adaugă moştenirea culturală a unei civilizaţii autentice. Exploatarea turistică a potenţialului local este

aşadar susţinută de următoarele elemente:

dezvoltarea reliefului de tip defileu;

dezvoltarea largă a reliefului carstic;

prezena apelor termale;

prezenţa unor habitate și specii protejate foarte valoroase;

existenţa unor întinse suprafeţe acoperite cu păduri, printre care sunt dispersate enclave ierboase

(poieni), conferind astfel un caracter reconfortant peisajului;

accesul facil către obiective turistice remarcabile din proximitate;

lipsa surselor de poluare industrial.

Aceste premise favorabile nu au favorizat însă dezvoltarea unei circulaţii turistice intense prin

lipsa/degradarea dotărilor de infrastructură (în principal de cazare şi transport), a acţiunilor de

promovare și a unui anumit grad de izolare față de centrele urbane majore. În ultima perioadă însă

afluxul turistic înregistrează creşteri substanţiale datorită extinderii foarte rapide a unei reţele de spaţii

de cazare şi a creşterii interesului turiştilor faţă de ecoturism.

Extinderea activităţilor turistice reprezintă o alternativă viabilă a dezvoltării durabile a arealului,

dar acest deziderat este realizabil în condiţiile aplicării unui management adecvat care să menţină

159

caracteristicile de mediu ce determină însăşi valoarea turistică a acestuia (atât componente fizice şi

biotice naturale, cât şi componente antropice valoroase: construcţii, folclor, modele de viaţă şi cultură

caracteristice). Amploarea activităţilor turistice poate atrage după sine două modalităţi contradictorii de

interacţiune cu resursele mediului: (1) degradarea ireversibilă a fizionomiei şi funcţionalităţii mediului

preexistente, limitarea impacturilor putându-se realiza numai prin conştientizarea, cunoaşterea şi

adoptarea unor măsuri preventive; (2) stimularea interesului general pentru acest tip de activităţi,

determinând regresul ocupaţiilor anterioare ale populaţiei cu implicaţii negative asupra calităţii

mediului.

Alături de impacturile preponderent pozitive asupra componentelor naturale ale mediului

(derivate din abandonarea vechilor practici), activităţile turistice desfăşurate în acest teritoriu determină

o serie de impacturi cu un caracter mai pronunţat de specificitate:

impacturi asupra structurilor sociale şi asupra comportamentului uman, prin interacţiunea cu

populaţia turistică, pe de o parte şi cu specificul „noilor îndeletniciri”, pe de altă parte,

înlesnindu-se un contact puternic cu civilizaţia urbană; aceasta atrage după sine un nou mod de

viaţă, mai puţin dependent de resurse şi tradiţii, dar conştient de valoarea acestora;

impacturi asupra demografiei exprimate prin modificări ale migraţiilor populaţiei tinere în

special înspre areale mai „ofertante” sub aspect ocupaţional şi cultural;

impacturi asupra tradiţiilor, a căror revigorare este strâns legată de apariţia unei „pieţe

consumatoare”;

impacturi asupra peisajului prin punerea în valoare a resurselor estetice ale acestuia (păstrarea

intactă a specificului şi mai puţin prin măsuri arhitectonice corective), dar şi asezonarea lor cu

construcţii mai mult sau mai puţin conforme cu specificul local;

impacturi asupra arealelor protejate existente şi asupra altora care ar putea primi acest statut,

prin orientarea fondurilor generate chiar de vizitarea lor către acţiuni de amenajare şi punere în

valoare;

impacturi asupra percepţiei exterioare a arealului, turismul făcând parte din categoria

activităţilor umane înţelese ca fiind „prietenoase” faţă de starea şi calitatea mediului, fiind uşor

asociate cu conceptul de dezvoltare durabilă;

160

impacturi de ordin politico-administrativ, prin schimbarea statutului de zonă defavorizată odată

cu reechilibrarea balanţei dintre potenţialul resurselor şi exploatarea lor antropică.

Astfel că se poate concluziona că principalele forme de impact antropic asociate turismului şi

efectele generate sunt:

Pozitive: un număr mai mare de turişti poate aduce venituri comunităţilor locale prin diversele

servicii de cazare, masă sau alte facilităţi oferite, dar şi Administraţiei Parcului pentru a putea susţine în

continuare ecoturismul şi dezvoltarea durabilă;

Negative:

cantităţi mari de deşeuri menajere lăsate de turişti, inclusiv în arealul parcului/sitului, ce duc la

poluarea solului, apei şi la poluarea vizuală;

creşterea necontrolată a numărului de vizitatori poate duce la dereglarea ecosistemelor naturale,

eroziunea traseelor turistice, creşterea cantităţilor de deşeuri;

circulaţia turiştilor pe trasee nemarcate şi în zone nepermise cauzează deteriorarea unor habitate

și specii fragile;

culegerea sau distrugerea deliberată a unor specii de floră şi faună;

camparea şi crearea de vetre de foc în locuri neamenajate;

poluarea aerului, în special în zona cheilor, datorită gazelor de eşapament şi a prafului produs de

autovehicule care afectează flora şi fauna;

circulaţia turiştilor în zone nepermise, zgomotele produse de aceştia deranjează animalele

sălbatice, în special în sezonul de împerechere;

traseele de alpinism amplasate necorespunzător deranjează păsările care cuibăresc în zonele

stâncoase şi afectează flora din aceste zone;

activitatea de căţărare poate fi dăunătoare prin deschiderea de noi zone şi noi trasee în zone în

care pot afecta habitate şi specii prin amenajările realizate şi prin utilizarea traseelor peste

capacitatea de suport a acestora.

Impactul activităţilor de exploatare a potenţialului hidroenergetic. Râul Cerna este exploatat

în scop hidroenergetic din perioada de dinainte de 1989. Construcţiile hidrotehnice au un caracter

161

nepoluant asupra apei, deşi pot afecta în sens negativ componenta hidrică, nu acţionează prin poluare.

Din contră, unele construcţii hidrotehnice sunt destinate depoluării apei, altele măresc capacitatea de

autoepurare naturală, iar unele servesc în mod direct la depozitarea, diluarea ori anihilarea unor

substanţe şi materii poluante. Principalele forme de impact pe care le implică amenajările hidrotehnice

se repercutează asupra speciilor acvatice şi se manifestă în primul rând prin:

Exceptând perioadele de golire fortata a acumulării, pentru a putea atenua viiturile din amonte

de baraj, debitele sunt mai reduse, deci si nivelurile mai scazute. Cea mai mare parte din

aluviuni se acumuleaza in cuveta. In albia Cernei aval de baraj vor ajunge numai aluviunile

transportate de debitul de servitute şi de afluenti , iar acesteavor determina mărirea conurilor de

împrăştiere la confluenţe. Cerna, având de regulă debite regularizate si mai mici nu le poate

antrena decât pe distante reduse, în schimb, biotopul hiporeic, afectat rar de viituri, se va

dezvolta;

Lucrările de amenajare sau întreţinere efectuate în perioada/perioadele de reproducere contribuie

la declinul ihtiocenozelor în cadrul sitului.

Cât priveşte ameninţările identificate la adresa speciilor şi habitatelor din sit, acestea sunt redate,

pe categorii, în cele ce urmează.

Ameninţări asupra habitatelor şi plantelor

Habitate de pădure:

Incendii;

Activităţi turistice pe poteci nemarcate şi nesemnalizate;

Management forestier necorelat cu obiectivele ecologice (plantaţii de răşinoase în habitate de

foioase, exploatare forestieră necorelată cu cerinţele ecologice de menţinere pe termen lung a

habitatului respectiv etc.);

Extinderea reţelei de drumuri forestiere;

Prelevarea de puieţi (în special pin);

Recoltarea de plante medicinale şi de alte produse asociate pădurii;

Exploatarea de piatră din zonele calcaroase care periclitează şi habitatele prezente în zonă;

Habitate de pajişte:

Păşunatul necontrolat;

162

Lipsa unor studii de bonitare a pajiştilor în vederea identificării încărcăturii optime de

vite/hectar;

Accesul motorizat.

Habitate de grohotiş:

Activităţi turistice peâ poteci nemarcate şi nesemnalizate;

Accesul motorizat.

Habitate aluviale:

Lucrări hidrotehnice;

Extragerea de resurse minerale din albiile râurilor.

Habitate de tufărişuri:

Defrişări şi incendieri cu scopul extinderii păşunilor subalpine;

Păşunatul intensiv;

Deschiderea de noi drumuri de exploatare înspre circurile glaciare.

Ameninţări asupra speciilor de peşti

Acumularea apei în lac reduce habitatele acvatice specifice de iernare, reproducere şi hrănire,

deoarece scade debitul râului;

Braconajul şi pescuitul excesiv;

Lucrările de amenajare sau întreţinere în cadrul albiei minore efectuate în perioadele de

reproducere, contribuie la declinul speciilor de peşti, respectiv la deprecierea habitatelor acvatice

specifice de iernare, reproducere şi hrănire;

Amenajările hidrotehnice fără avize tehnice/ştiinţifice;

Extragerea de agregate minerale din albia minoră a râului;

Abandonarea deşeurilor în cadrul şi în vecinătatea cursurilor de apă.

Ameninţări asupra speciilor de nevertebrate

Ameninţările asupra speciilor de nevertebrate din sit sunt prezentate în funcţie de tipurile de

habitate caracteristice.

Habitate acvatice:

taluzarea și orice fel de intervenție asupra malurilor apelor (curgătoare sau stătătoare);

betonarea fundului sau a malurilor râurilor cu excepția digurilor sau a barajelor sau a lucrărilor

de corecție a torenților;

163

acțiunile umane asupra habitatelor umede precum: desecări, drenări sau regularizări;

depozitarea deșeuri pe malurile zonelor umede;

spălatul (vehicule, rufe, recipiente, etc. ) și orice fel de deversare în apele din interiorul ariei

protejate;

înlăturarea vegetaţiei lemnoase (arbori şi arbuşti) de pe malurile apelor curgătoare sau a

lacurilor.

Habitate de tufărişuri, pajişti şi păşuni:

plantarea speciilor de plante invazive sau neautohtone (de exemplu salcâm);

abandonarea pășunatul tradițional cu numărul de animale optim, rezultat din capacitate de suport

a păşunilor;

depozitarea pe pajişti a deşeurilor de orice natură;

transformarea pajiștilor, fânațelor și a pășunilor în terenuri agricole sau alte destinații.

Habitate de pădure:

mutarea sau extragerea lemnului mort de pe sol;

îndepărtarea arborilor morți pe picior, iar în cazul doborârii acestora se vor lăsa pe sol;

folosirii biocidelor pe teritoriul sitului;

pășunatul în pădure;

târârea buștenilor pe distanțe mari.

Ameninţări asupra speciilor de păsări

management forestier deficitar care nu favorizează regenerarea naturală și menținerea sau

refacerea tipurilor natural fundaentale de pădure;

lipsa menţinerii în pădure a lemnului mort doborât şi a unor arbori din categoriile: groși, uscați

parțial sau total, scorburoși;

Lipsa unor zone tampon în jurul cuiburilor active de păsări răpitoare de pe arbori, fără aplicarea

lucrărilor / tratamentelor silvice;

Intervenţii în vegetația lemnoasă în zonele de ecoton dintre pădure și terenurile deschise

(pajiști);

Intervenţii în vegetaţia de tufărişuri din terenurile deschise.

Ameninţări asupra speciilor de amfibieni şi reptile

164

Ameninţările la adresa speciei Bombina variegata sunt:

Scăderea numărului şi reducerea suprafeţei actuale ocupate de habitate acvatice de reproducere

pentru specie din motive climatice;

Colmatarea zonelor umede de reproducere;

Efectuarea de activităţi dedesecare, canalizare, regularizare maluri, depozitare de deșeuri din

construcții, rumeguș, alte deșeuri din agricultură,sau menajere, schimbarea destinaţiei terenului

etc. care ar putea duce imediat sau în timp la scăderea suprafeţei şi adâncimii habitatul acvatic;

Transportul motorizat (ATV, maşini, motociclete etc.) în afara drumurilor existente.

Ameninţările la adresa speciei Testudo hermanni sunt:

Exploatările forestiere în zona lizierelor de pădure limitrofe pajiștilor xerofile;

Trasul buștenilor și alte lucrări silvice sau agricole să evite pe cât posibil pajiștile xerofile;

Reducerea suprafeţelor de pajişti din sit prin împădurire;

Transportul motorizatîn afara drumurilor existente.

Ameninţări asupra speciilor de mamifere (exceptând chiropterele)

Efectivele de carnivore actualmente prezente în parc sunt rezultanta capacității lor de a se adapta

și suporta presiunile antropice și nu rezultatul unor măsuri efective de management și conservare.

Principalele ameninţări la adresa acestor specii sunt:

Activitățile de regularizare a cursurilor de apă, de redirecționare a unor volume de apă se fac

ținând cont de nevoile de protecție a așezărilor umane, de necesarul de electricitate și debite de apă

ale diferitelor localități și nu după criterii ecologice și conservative;

Activitățile de dezvoltare urbană în localități și pe Valea Cernei;

Activitățile turistice deși reduse și strict localizate se desfășoară haotic și necontrolat;

Activitățile de păstorit urmează tradițiile seculare fără a se supune unor reglementări ecologice.

Ameninţări asupra speciilor de lilieci

Management forestier deficitar.Pădurile şi alte habitate împădurite, afectează pozitiv activitatea

de hrănire şi oferă adăposturi pentru multe specii de lilieci (Myotis sp. ) (Jaberg & Guisan, 2001).

Dacă liliecii sunt considerați indicatori principali pentru starea de sănătate a pădurilor, atunci

protecţia şi managementul corect al acestor tipuri de habitate sunt, fără îndoială, puncte cheie în

conservarea liliecilor, deoarece pădurile le oferă atât adăpost, cât şi hrană. Pădurile de foioase sunt

165

puncte importante în conservare, deoarece sunt folosite de un număr considerabil de specii de lilieci

ameninţate. Liliecii evită pădurile care prezintă coronament omogen şi din care este îndepărtat

lemnul mort (Russo & Jones, 2003; Ulrich et al. , 2007). Este foarte important să existe elemente de

conexiune între habitate (tufișuri, arbori izolați, pâlcuri mici de arbori), care să facă legătura între

adăposturile liliecilor și zonele de hrănire. Fragmentarea ariilor împădurite ar reprezenta factorul

primar ce intervine în extincţia speciei Myotis myotis (Saunders et al. , 1991). Cu cât fragmentul de

pădure este mai mare, cu atât cresc și populațiile de Myotis myotis,Nyctalus noctula și Barbastella

barbastellus (Lesinski et al. , 2007)Studii în diferite țări din Europa arată că, multe dintre coloniile

mari de Myotis myotis și Myotis blythii sunt cantonate în arii cu păduri de Fagus sylvatica și

Quercus sp. Speciile Barbastella barbastellus și Myotis bechsteinii preferă aceleași tipuri de păduri.

Fagul este o specie de arbore care favorizează o abundenţă mare de insecte. Datorită

considerentelor amintite mai sus managementul forestier general constituie o presiune actuală şi

ameninţare pe termen lung pentru lilieci. Un management corect al acestor habitate, va trebui să

păstreze diversitatea echilibrată a speciilor forestiere, care la rândul său va asigura o diversitate

echilibrată a atropodelor strict legate de ecosistemul forestier. În cadrul zonei analizate, s-a

considerat că intensitatea localizată a presiunii managementului forestier asupra speciilor de

chiroptere este medie (M) – viabilitatea pe termen lung a speciilor, în locul respectiv, fiind

semnificativ afectată;

Speologie şi vizite de agrement în peşteră.Deşi liliecii pot tolera un grad mic de perturbări în

timpul organizării coloniilor maternale şi a celor de hibernare şi cel puţin aparent s-au obişnuit cu

activităţile umane fără zgomote puternice, totuşi, perturbările excesive îi determină să abandoneze

situl sau chiar pot fi cauza creşterii mortalităţii. În unele sisteme carstice complexe, coloniile de

hibernare şi de reproducere pot coexista cu exploratorii peşterilor, care cunosc vulnerabilitatea

liliecilor şi au grijă să nu-i deranjeze. Totuşi, în multe alte situri, liliecii au fost serios deranjaţi,

motiv pentru care unele refugii importante au fost abandonate. Creşterea utilizării unui număr tot

mai mare de situri prin activităţile centrelor de petrecere a timpului liber în natură, sărbătoriri de

grup şi turismul neregulat reprezintă o cauză de îngrijorare, deoarece membrii unor astfel de

petreceri pot să cunoască mai puţin impactul uman asupra acestor habitate şi asupra faunei, decât

membrii cluburilor de speologi (Mitchell-Jones, et al. 2007). Unele situri sunt uşor accesibile şi

pentru a intra în ele, nu este nevoie de pregătiri sau echipamente speciale. Aici, peturbările

ocazionale din partea turiştilor curioşi, pot deveni o problemă, prin acte de vandalism asupra

peşterii, luminarea cu torţe, abandonarea de resturi toxice sau chiar prin omorârea deliberată a

166

liliecilor. Presiunile identificate a acţiona asupra speciilor de chiroptere din cateva adăposturi

cavernicole cunoscute sunt următoarele:

Peştera Ungurului

1. Deranjarea ocazională a liliecilor în perioada hibernării sau în alte perioade ale anului.

2. Acumularea de deşeuri datorită vizitării peşterii.

3. Aprinderea focului în partea de intrare a peşterii.

4. Numărul ridicat al vizitatorilor în peşteră.

Aici intensitatea localizată a presiunii actuale asupra speciilor de mamifere este medie (M) –

viabilitatea pe termen lung a speciei, în locul respectiv fiind semnificativ afectată.

Grota Haiducilor

1. Deranjarea ocazională a liliecilor în perioada hibernării, sau în alte perioade a anului.

2. Vandalism.


4. Aprinderea de focuri în partea de intrare a peşterii.


Intensitatea localizată a presiunii actuale asupra speciilor de mamifere esteridicată (R) –

viabilitatea pe termen lung a speciei, în locul respectiv fiind major afectată.

Pestera lui Şerban

1. Deranjarea ocazională a liliecilor în perioada hibernării, sau în alte perioade ale anului.

2. Vandalism.


4. Aprinderea de focuri în partea de intrare a peşterii

Intensitatea localizată a presiunii actuale asupra speciilor de mamifere este scazută (S) –

viabilitatea pe termen lung a speciei, în locul respectiv, nefiind semnificativ afectată.

Avenul lui Adam

1. Deranjarea liliecilor în perioada de împerechere sau în perioada de vară.


Intensitatea localizată a presiunii actuale asupra speciilor de mamifere este scazută (S) –

viabilitatea pe termen lung a speciei, în locul respectiv, nu este semnificativ afectată.

Peştera de la Despicătură

167

1. Iluminarea artificială în zona intrării în adăpost şi a habitatelor de hrănire

2. Zgomot şi vibraţii în apropierea adăposturilor (ex. datorită activităţilor turistice)

Intensitatea localizată a presiunii actuale asupra speciilor de mamifere esteridicată (R) –

viabilitatea pe termen lung a speciei, în locul respectiv fiind major afectată.

Peştera Mare de la Soronişte





Intensitatea localizată a presiunii actuale asupra speciilor de mamifere este medie (M) –

viabilitatea pe termen lung a speciei, în locul respectiv fiindsemnificativ afectată.

Peştera Şălitrari



3. Vandalism.


Intensitatea localizată a presiunii actuale asupra speciilor de mamifereeste medie (M) –

viabilitatea pe termen lung a speciei, în locul respectivfiind semnificativ afectată.

Peştera Lazului

1. Deranjarea ocazională a liliecilor în perioada hibernării, sau în alte perioade a anului




5. Vandalism.


Intensitatea localizată a presiunii actuale asupra speciilor de mamifere este scăzută(S) –

viabilitatea pe termen lung a speciei, în locul respectiv nefiind semnificativ afectată.

168

3. 2. Evaluarea stării de conservare a habitatelor de interes comunitar

3220 - Cursuri de apă montane şi vegetaţia erbacee de pe malurile acestora - Starea de

conservare a habitatului 3220 este nefavorabilă- rea, datorită suprapasunatului si trecerii frecvente a

animalelor peste cursurile de apa.


[Alpine rivers and their ligneous vegetation with Myricaria germanica].Habitatul se află într-o stare de

conservare nefavorabilă-inadecvata, din cauza reducerii suprafeței habitatului. Reducerea suprafeței

habitatului se datorează pe o parte activităţilor antropice (construcţii, animale domestice) , iar pe de altă

parte procesului natural permanent de eroziune, respectiv de schimbare a albiei râului Cerna şi

Cernişoara.

4060 - Tufărișuri (sub)alpine și boreale - Habitatul se află într-o stare de conservare

nefavorabilă-rea, din cauza reducerii suprafeței. Reducerea suprafeței habitatului de datorează

defrișărilor și incendierilor masive, pentru extinderea suprafețelor de pășunat din etajele subalpin și

alpin al masivului Godeanu.

4070* - Tufărişuri de Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium - Habitatul se află într-o stare

de conservare nefavorabilă-rea, din cauza reducerii suprafeței, comparativ cu datele din ultimii 50 ani.

Reducerea suprafeței habitatului se datorează defrișărilor și incendierilor masive, pentru extinderea

suprafețelor de pășunat din etajele subalpin și alpin al masivului Godeanu.

4080 - Tufărişuri subarctice de Salix sp. -Habitatul se află într-o stare de conservare

nefavorabilă-rea, din cauza reducerii suprafeței, comparativ cu datele din ultimii 50 ani. Reducerea

suprafeței habitatului de datorează defrișărilor și incendierilor masive, pentru extinderea suprafețelor de

pășunat din etajele subalpin și alpin al masivului Godeanu.

40A0* Tufărişuri subcontinentale peripanonice [Subcontinental peri-Pannonic scrub] - Habitatul

se află într-o stare de conservare favorabilă, chiar putem spune că în unele zone ale Parcului Naţional

Domogled – Valea Cernei (pajişti şi fâneţe) este în extindere (Pruno spinosae – Crataegetum Soó

(1927) 1931, Euonymo – Prunetum spinosae (Hueck 1931) Tx. 1952 em. Pass. et Hoffim. 1968).

Extinderea habitatului (reprezentat de asociaţii vegetale sus menţionate) se datorează în cea mai mare

169

parte abandonării tradiţiilor de oierit şi creşteri vitelor în regim de salaşe şi conace precum şi lipsei

cositului şi curăţării anuale a pajiştilor şi fâneţelor.

6110* Pajişti rupicole calcifile sau bazifile din Alysso-Sedion albi [Rupicolous calcareous or

basophile grasslands of the Alysso-Sedion albi] - Habitatul se află într-o stare de conservare

favorabilă, datorită faptului că este reprezentat de comunităţi deschise pioniere xerotermofile pe soluri

superficiale calcaroase sau bogate în baze (substrate vulcanice bazice), dominate de specii anuale şi

suculente care în mare parte mozaicat ocupă zona stâncăriilor calcăroase. Deşi ocupă spaţiu foarte mic

(comparativ cu suprafaţa totală a ariei protejate) acesta este bine închegat şi reprezintă un grad înalt de

stabilitate.

6150 – Pajişti boreale şi alpine pe substrate silicatice - Habitatul se află într-o stare de

conservare nefavorabilă-rea, din cauza reducerii degradării continue prin suprapășunat cu ovine.

6170 Pajişti calcifile alpine şi subalpine [Alpine and subalpine calcareous grasslands] - Habitatul

se află într-o stare de conservare favorabilă, datorită faptului că este relativ izolat de activităţii

antropice. Prezent insular pe majoritatea vârfurilor care depaşesc 1. 000 m altitudine, prepoderent pentru

Munţii Mehedinţii (Domogled, Piatra Marea a Cloşanilor, Arjana, Ciuceava Mare) Deşi ocupă spaţiu

mic (comparativ cu suprafaţa totală a ariei protejate) acesta este bine închegat şi reprezintă un grad înalt

de stabilitate.

6190 Pajişti panonice de stâncării (Stipo-Festucetalia pallentis) -Starea de conservare a

habitatului 6190 este nefavorabilă – inadecvată, datorită incendiului produs în 2013, precum si a

suprapasunatului si turismului necontrolat.

6230* - Pajişti de Nardus bogate în specii, pe substraturi silicatice din zone montane (şi

submontane, în Europa continentală) Habitatul se află într-o stare de conservare nefavorabilă-rea, din

cauza reducerii degradării continue prin suprapășunat cu ovine. De fapt, forma degradată a habitatului

se extinde, Nardus stricta ca atare fiind favorizată de suprapășunatul cu ovine, dar pajiștile rezultate nu

au nici o legătură cu habitatul originar „bogat în specii”.


Habitatul se află într-o stare de conservare nefavorabilă - rea, din cauza suprapasunatului.

6430 Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la câmpie şi din etajul montan până în

cel alpin [Hydrophilous tall-herb fringe communities of plains and of the montane to alpine levels] -

170

Habitatul se află într-o stare de conservare favorabilă, chiar putem spune că în unele zone ale Parcului

Naţional Domogled – Valea Cernei (fostele păduri) este în uşoară extindere (zonele care au fost

efectuate tăieri de pădure).

6440 - Pajişti aluviale ale văilor râurilor din Cnidion dubii / Agrostion stoloniferae - Starea de

conservare a habitatului 6440 este nefavorabilă – inadecvată, datorită ruderalizării.

6510 –Fâneţe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis) - Habitatul se

află într-o stare de conservare favorabilă-adecvata.

6520 Fâneţe montane [Mountain hay meadows] - Habitatul se află într-o stare de conservare

nefavorabilă-inadecvata, din cauza reducerii suprafeței habitatului. Reducerea suprafeței habitatului se

datorează pe o parte lipsei activităţilor tradiţionale antropice (oierit, cosit şi curăţarea pajiştilor şi

fâneţelor), iar pe de altă parte procesului natural de succesiunei a vegetaţiei (în mare parte reprezentate

de specia invazivă autohtonă Pteridium aquilinum). Habitatul se află într-o stare de conservare

nefavorabilă-inadecvata, din cauza reducerii suprafeței habitatului. Reducerea suprafeței habitatului se

datorează pe o parte lipsei activităţilor tradiţionale antropice (oierit, cosit şi curăţarea pajiştilor şi

fâneţelor) i-ar pe de altă parte procesului natural de succesiunii a vegetaţiei (în mare parte reprezentate

de specia invazivă autohtonă Pteridium aquilinum). Pentru menținerea habitatului într-o stare de

conservare acceptabilă sunt necesare măsuri de revigorare a modului tradiţional de viaţă (conacele şi

salaşe abandonate, curăţarea pajiştilor şi fâneţelor)precum şi controlul şi înlăturarea speciilor invazive

autohtone.

8110 Grohotişuri silicatice din etajul montan până în etajul nival - Starea de conservare a

habitatului 8110 este favorabila, fiind afectat de presiuni de intensitate redusă.

8120 - Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajele montan și alpin (Thlaspietea

rotundifolii) - Starea de conservare a habitatului 8110 este favorabila, fiind afectat de presiuni de

intensitate redusă.

8160* Grohotişuri medio-europene carbonatice din etajele colinar şi montan [Medio-European

calcareous scree of hill and montane levels] - Starea de conservare a habitatului favorabilă, atât

în ceea ce privește suprafața, structura cît și tendințele viitoare. Acest lucru se datorează localizării

habitatului pe pante abrupte, greu accesibile, grohotișuri, care duce la autoprotecția habitatului.

8210 Versanţi stâncoşi calcaroşi cu vegetaţie casmofitică [Calcareous rocky slopes with

chasmophytic vegetation]- Habitatul se află într-o stare de conservare favorabilă, datorită faptului că

171

este reprezentat de comunităţi xerotermofile de pe stâncile de calcar pe soluri superficiale calcaroase sau

bogate în baze, dominate de specii anuale, suculente şi lemnoase care în mare parte mozaicat ocupă

zona stâncăriilor calcăroase. Deşi ocupă spaţiu mic (comparativ cu suprafaţa totală a ariei protejate)

acesta este bine închegat şi reprezintă un grad înalt de stabilitate.

8220 - Versanţi stâncoşi silicatici cu vegetaţie casmofitică - Habitatul se află într-o stare de

conservare favorabilă - bună, din cauza caracterului izolat și a situării în cele mai multe cazuri în

locații greu accesibile a stâncăriilor silicioase abrupte care constituie substratul acestui habitat.

7220* - Izvoare petrifiante cu depunere de travertin (Cratoneurion) - Habitatul se află într-o

stare de conservare favorabilă - bună.

9110 - Păduri de fag de tip Luzulo - Fagetum, păduri de fag acidofile de tip central-

european.Habitatul se află într-o stare de conservare favorabilă - bună, din cauza absenței

exploatărilor forestiere din bazinul inferior al văii Cernei. Făgetele acidofile de tip central european,

situate mai ales în arealele colinare pericarpatice, sunt supuse unor presiuni antropice puternice din

cauza exploatărilor forestiere masive în toate regiunile țării.

9130 - Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum, păduri de fag neutrofile de tip central-

european.Habitatul se află într-o stare de conservare favorabilă - bună, din cauza absenței

exploatărilor forestiere din bazinul inferior al văii Cernei.Făgetele neutrofile de tip central european,

situate mai ales în arealele colinare pericarpatice, sunt supuse unor presiuni antropice puternice din

cauza exploatărilor forestiere masive în toate regiunile țării.

9150 Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion pe substrate calcaroase [Medio-

European limestone beech forests of the Cephalanthero-Fagion]- Habitatul se află într-o stare de

conservare favorabilă, datorită faptului că este reprezentat de păduri xero-termofile de Fagus sylvatica

dezvoltate pe soluri calcaroase, adesea superficiale, de obicei pe versanţi abrupţi, în general cu

subarboret abundent de arbuşti şi ierburi, caracterizate de rogozuri. Deşi ocupă unspaţiu mic

(comparativ cu suprafaţa totală a ariei protejate) acesta este bine închegat şi relativ stabil.

9180* Păduri de Tilio-Acerion pe versanţi, grohotişuri şi ravene - Starea de conservare a

habitatului este favorabilă.Suprafața ocupată de habitatul 9180* se menține constantă datorită

localizării acestuia pe pante mari, ravene, care fac ca mare parte din habitatul 9180* să fie inclus în

pădurile de protecție și datorită inaccesibiltății lui să se autoconserve. Acest fapt face ca structura și

funcțiile habitatului să fie în condiții favorabile de conservare și perspectivele lui viitoare să se mențină

favorabile.

172

91E0* - Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae,

Salicion albae). Habitatul se află într-o stare de conservare nefavorabilă-rea, din cauza reducerii

drastice a suprafeței, mai ales în tot bazinul văii Cernei. Reducerea suprafeței este cauzată de

exploatările forestiere masive, în pofida statutului de parc național al ariei protejate.

91K0 - Păduri ilirice de Fagus sylvatica (Aremonio-Fagion) [Illyrian Fagus sylvatica forests

(Aremonio-Fagion)] - Habitatul se află într-o stare de conservare favorabilă din punctul de vedere al

structurii și funcțiilor ecosistemului și favorabilă din punctul de vedere al suprafeței (este cel mai întins

tip de habitat forestier din PN Domogled-Valea Cernei și cel mai important ca biomasă dintre toate

habitatele), cu perspective de a deveni nefavorabilă - inadecvată, din cauza reducerii drastice a

suprafeței, mai ales în bazinul superior al Văii Cernei. Reducerea suprafeței este cauzată de exploatările

forestiere. În această privință se depun eforturi pentru ca acestea să fie reduse pe termen scurt și mediu

respectându-se statutul de parc național al ariei protejate. Trebuie avut în vedere însă că acest lucru va

dura și se poate realiza doar prin convertirea economiei locale, concentrată actual masiv pe exploatarea

industrială a lemnului înspre ecoturism.

91Q0 - Păduri vest-carpatice de Pinus sylvestris pe substrate calcaroase - Habitatul se află într-o

stare de conservare favorabilă - bună, din cauza absenței exploatărilor forestiere și de roci în carieră

în arealul masivelor calcaroase ale Ciucevelor din bazinul superior al văii Cernei, situație ce se va

menține pe termen lung.

91L0 - Păduri ilirice de gorun cu carpen (Erythronio-Carpinion) -Habitatul se află într-o stare

de conservare favorabilă - bună, din cauza absenței exploatărilor forestiere și de roci în carieră în

arealul Rezervatiei Naturale Iardastita, situație ce se va menține pe termen lung.

91M0 Păduri balcano-panonice de cer şi gorun - Starea de conservare a habitatului 91M0 este

nefavorabila – rea, datorită faptului că suprafața acestui habitat este afectată de tăieri și perspectivele

sale viitoare sunt de înrautățire în condițiile neimplementării unor măsuri strice de management.

91H0* - Păduri panonice de stejar pufos - Habitatul se află într-o stare de conservare

favorabilă - bună, din cauza absenței exploatărilor forestiere și de roci în carieră în arealul Culmii

Seseminului, situație ce se va menține pe termen lung.

91V0 - Păduri dacice de Fagus sylvatica (Symphito-Fagion) - Habitatul se află într-o stare de

conservare favorabilă din punctul de vedere al structurii și funcțiilor ecosistemului și favorabilă din

punctul de vederea al suprafeței, cu perspective de a deveni nefavorabilă - inadecvată, din cauza

reducerii drastice a suprafeței, mai ales în bazinul superior al văii Cernei. Reducerea suprafeței este

173

cauzată de exploatările forestiere. În această privință se depun eforturi pentru ca acestea să fie reduse pe

termen scurt și mediu, respectându-se statutul de parc național al ariei protejate. Trebuie avut în vedere

însă că acest lucru va dura și se poate realiza doar prin convertirea economiei locale, concentrată actual

masiv pe exploatarea industrială a lemnului înspre ecoturism.

9410 - Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea) - Habitatul se

află într-o stare de conservare favorabilă din punctul de vedere al structurii și funcțiilor ecosistemului

și favorabilă din punctul de vederea al suprafeței, cu perspective de a deveni nefavorabilă -

inadecvată, din cauza reducerii drastice a suprafeței, mai ales în bazinul superior al văii Cernei.

Reducerea suprafeței este cauzată de exploatările forestiere. În această privință se depun eforturi pentru

ca acestea să fie reduse pe termen scurt și mediu, respectându-se statutul de parc național al ariei

protejate. Trebuie avut în vedere însă că acest lucru va dura și se poate realiza doar prin convertirea

economiei locale, concentrată actual masiv pe exploatarea industrială a lemnului înspre ecoturism.

9530* Păduri (sub)mediteraneene de pini negri endemici [(Sub-) Mediterranean pine forests

with endemic black pines] - Starea de conservare a habitatului 9530 este nefavorabilă – inadecvată,

datorită incendiului produs în 2013 care a afectat aprox 90 ha din acest habitat. Tendința pe viitor a

acestui tip de habitat este de refacere naturală, deci de îmbunătățire spre stare de conservare favorabilă.

6410 - Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Molinion caeruleae)

.Habitatul este menționat în fișa standard dar el nu a fost regăsit pe teren. Datorită faptului că acest

habitat nu a fost regăsit pe teren în campania 2014, starea de conservare a acestuia nu poate fi evaluată.

8310 Peşteri închise accesului public [Caves not open to the public]. Peşteri închise accesului

public, inclusiv lacurile şi izvoarele subterane ale acestora, ce adăpostesc specii specializate sau strict

endemice, sau care au o importanţă deosebită pentru conservarea speciilor din Anexa II (ex. lilieci,

amfibieni). Datorită faptului că nu există asociații de plante superioare care să populeze acest habitat,

evaluarea stării de conservare nu poate fi realizată din punct de vedere al vegetației, care prevede

evaluarea următorilor parametri: suprafața habitatului, structura comunităților vegetale edificatoare ale

habitatului, perspective viitoare ale habitatului. Singura evaluare a stării de conservare legată de acest

tip de habitat este cea referitoare la evaluarea stării de conservare a speciilor de chiroptere care

populează aceste habitate.

174

3.3. Evaluarea stării de conservare a speciilor de interes comunitar

3.3.1. Plante

Singura specie de plante regăsită în teren dintre cele trei menționate în formularul standard este

Campanula Serrata. Aceasta a fost regăsită în cadrul următoarelor categorii de habitate: 4060 - - Tufărișuri

(sub)alpine și boreale, 6150 - Pajişti boreale şi alpine pe substrate silicatice, 6230* - Pajişti de Nardus

bogate în specii, pe substraturi silicatice din zone montane (şi submontane, în Europa continentală), 8110 -

Grohotişuri silicatice din etajul montan până în etajul nival, 8220 - Versanţi stâncoşi silicatici cu vegetaţie

casmofitică. În locurile unde a fost identificată (două la număr), starea globală de conservare a acesteia

este favorabilă, numărul de exemplare fiind relativ abundent (circa 500). Amenințările principale la adresa

acesteia sunt recoltarea si suprapășunatul.

3.3.2. Nevertebrate

Leptidea morsei(Fenton, 1881) – Specia are populaţie permanentă în sit, cu o mărime estimată la

câteva sute (posibil mii) de exemplare adulte şi cu o tendinţă stabilă a populaţiei speciei. Calitatea

habitatului în sit este bună. Starea globală de conservare este favorabilă.

Nymphalis vaualbum(Denis & Schiffermüller, 1775) - Specia are populaţie permanentă în sit, cu

o mărime estimată la câteva sute (posibil mii) de exemplare adulte şi cu o tendinţă stabilă a populaţiei

speciei. Calitatea habitatului în sit este bună. Starea globală de conservare este favorabilă.

Cordulegaster heros (Theischinger, 1979) - Specia are populaţie permanentă în sit, cu o mărime

estimată la câteva mii de exemplare adulte şi cu o tendinţă stabilă a populaţiei speciei. Calitatea


Lucanus cervus (Linnaeus, 1758) - Specia are populaţie permanentă în sit, cu o mărime estimată

la câteva sute (posibil mii) de exemplare adulte şi cu o tendinţă stabilă a populaţiei speciei. Calitatea


Chilostoma banaticum(Rossmässler, 1838)- Specia are populaţie permanentă în sit, cu o mărime

estimată la câteva sute (posibil mii) de exemplare adulte şi cu o tendinţă stabilă a populaţiei speciei.

Calitatea habitatului în sit este bună. Starea globală de conservare este favorabilă.

Austropotamobius torrentium(Schrank, 1803) - Specia are populaţie permanentă în sit, cu o

mărime estimată la câteva sute (posibil mii) de exemplare adulte şi cu o tendinţă stabilă a populaţiei


175

Buprestis splendens(Fabricius, 1775) - Specia are populaţie permanentă în sit, cu o mărime

estimată la câteva sute de exemplare adulte şi cu o tendinţă stabilă a populaţiei speciei. Calitatea


Carabus (Hydrocarabus) variolosus(Fabricius, 1787) - Specia are populaţie permanentă în sit, cu

o mărime estimată la câteva sute (posibil mii) de exemplare adulte şi cu o tendinţă stabilă a populaţiei


Euphydryas maturna(Linnaeus, 1758) - Specia are populaţie permanentă în sit, cu o mărime

estimată la câteva mii (posibil zeci de mii) de exemplare adulte şi cu o tendinţă stabilă a populaţiei


Cerambyx cerdo(Linnaeus, 1758) - Specia are populaţie permanentă în sit, cu o mărime estimată

la câteva mii de exemplare adulte şi cu o tendinţă stabilă a populaţiei speciei. Calitatea habitatului în sit

este bună. Starea globală de conservare este favorabilă.

Morimus funereus(Mulsant, 1863) - Specia are populaţie permanentă în sit, cu o mărime

estimată la câteva zeci sau sute de mii de exemplare adulte şi cu o tendinţă stabilă a populaţiei speciei.


Rosalia alpina(Linnaeus, 1758) - Specia are populaţie permanentă în sit, cu o mărime estimată la

câteva zeci de mii de exemplare adulte şi cu o tendinţă stabilă a populaţiei speciei. Calitatea habitatului

în sit este bună. Starea globală de conservare este favorabilă.

Paracaloptenus caloptenoides(Brunner von Wattenwyl, 1861) - Specia are populaţie permanentă

în sit, cu o mărime estimată la câteva zeci sau sute de exemplare adulte şi cu o tendinţă stabilă a

populaţiei speciei. Calitatea habitatului în sit este bună. Starea globală de conservare este favorabilă.

Osmoderma eremita (Scopoli, 1763) - Specia are populaţie permanentă în sit, cu o mărime

estimată la câteva mii (posibil zeci de mii) de exemplare adulte şi cu o tendinţă stabilă a populaţiei


Rhysodes sulcatus (Fabricius, 1787) - Specia are populaţie permanentă în sit, cu o mărime

estimată la câteva mii de exemplare adulte şi cu o tendinţă stabilă a populaţiei speciei. Calitatea


Callimorpha quadripunctaria (Poda, 1761) - Specia are populaţie permanentă în sit, cu o

mărime estimată la câteva zeci de mii (posibil sute de mii) de exemplare adulte şi cu o tendinţă stabilă a

populaţiei speciei. Calitatea habitatului în sit este bună. Starea globală de conservare este favorabilă.

176

Maculinea arion (Linnaeus, 1758) - Specia are populaţie permanentă în sit, cu o mărime



Parnassius mnemosyne (Linnaeus, 1758) - Specia are populaţie permanentă în sit, cu o mărime

estimată la câteva zeci de mii de exemplare adulte şi cu o tendinţă stabilă a populaţiei speciei. Calitatea


Saga pedo (Pallas, 1771) - Specia are populaţie permanentă în sit, cu o mărime estimată la

câteva zeci (posibil sute) de exemplare adulte şi cu o tendinţă stabilă a populaţiei speciei. Calitatea


Cucujus cinnaberinus (Scopoli, 1763) - Specia are populaţie permanentă în sit, cu o mărime



Ophiogomphus cecilia (Fourcroy, 1785) - Specia are populaţie permanentă în sit, cu o mărime

estimată la câteva zeci (posibil sute) de exemplare adulte şi cu o tendinţă stabilă a populaţiei speciei.


3.3.1. Peşti

Aspius aspius LINNAEUS, 1758–specia nu a fost identificată, astfel încât nu i se poate stabili

nici starea de conservare.

Barbus meridionalis petenyi HECKEL, 1847– specie rezidentă, cu o mărime a populaţiei în sit

de 10. 000-50. 000 i (clasa 7), cu habitat de calitate bună. Starea de conservare generală a speciei este

favorabilă.

Gobio uranoscopus AGASSIZ, 1828 - specie rezidentă, cu o mărime a populaţiei în sit de 10 -

50 i (clasa 1), cu habitat de calitate bună. Starea de conservare generală a speciei este favorabilă.

Sabanejewia aurata balcanica KARAMAN, 1922- specie rezidentă, cu o mărime a populaţiei în

sit de 50 – 100 i (clasa 3), cu habitat de calitate bună. Starea de conservare generală a speciei este

favorabilă.

Cottus gobio LINNAEUS, 1758 - specie rezidentă, cu o mărime a populaţiei în sit de 10. 000-50.

000 i (clasa 7), cu habitat de calitate bună. Starea de conservare generală a speciei este favorabilă.

177

Cobitis taenia Linnaeus, 1758 - specie rezidentă, cu o mărime a populaţiei în sit de 50 – 100 i

(clasa 2), cu habitat de calitate bună. Starea de conservare generală a speciei este favorabilă.

Eudontomyzon danfordiREGAN, 1911 - specie rezidentă, cu o mărime a populaţiei în sit de 50 -

100 i (clasa 2), cu habitat de calitate bună. Starea de conservare general a speciei este favorabilă.

3.3.2. Amfibieni şi reptile

Bombina variegata (Linnaeus, 1758) – specie rezidentă, cu o populaţie stabilă estimată la100.

000 indivizi adulți, cu habitat de calitate bună. Starea de conservare generală a speciei este

favorabilă, însă nu se poate aprecia tendinţa de evoluţie în liopsa unor studii de lungă durată.

Testudo hermanni (Gmelin, 1789) - specie rezidentă, cu o populaţie stabilă estimată la100

indivizi adulți, cu habitat de calitate bună, dar destul de restrâns ca suprafaţă. Starea de conservare

generală a speciei este favorabilă, însă nu se poate aprecia tendinţa de evoluţie în lipsa unor studii de

lungă durată.

3.3.3. Păsări

Dendrocopos leucotos–specie cu populaţie permanentă, cu o mărimea populaţiei în aria naturală

protejată - 200- 300 p, cu habitat de calitate bună. Starea de conservare generală a speciei este

favorabilă.

Dendrocopos medius- specie cu populaţie permanentă, cu o mărime a populaţiei în aria naturală

protejată de 250 p, cu habitat de calitate bună. Starea de conservare generală a speciei este

favorabilă.

Dendrocopos syriacus - specie cu populaţie permanentă, cu o mărimea populaţiei în aria naturală

protejată - 250- 350 p, cu habitat de calitate bună. Starea de conservare generală a speciei este

favorabilă.

178

Dryocopus martius -specie cu populaţie permanentă, cu o mărimea populaţiei în aria naturală

protejată de 350 - 500 p, cu habitat de calitate bună. Starea de conservare generală a speciei este

favorabilă.

Dendrocopos major - specie cu populaţie permanentă, cu o mărimea populaţiei în aria naturală

protejată de 300- 400 p, cu habitat de calitate bună. Starea de conservare generală a speciei este

favorabilă.

Picus canus - specie cu populaţie permanentă, cu o mărimea populaţiei în aria naturală protejată

de350 - 500 p, cu habitat de calitate bună. Starea de conservare generală a speciei este favorabilă.

Ficedula albicollis –specie nerezidentă, cuibăritoare, cu o mărime a populaţiei în aria naturală

protejată de 200 - 300 p, cu habitat de calitate bună.Starea de conservare generală a speciei este

favorabilă.

Ficedulaparva– specie nerezidentă, cuibăritoare, cu o mărime a populaţiei în aria naturală


favorabilă.

Bubo bubo -specie cu populaţie permanentă, cu o mărimea populaţiei în aria naturală protejată

de10 - 15 p, cu habitat de calitate bună. Starea de conservare generală a speciei este favorabilă.

Strix uralensis -specie cu populaţie permanentă, cu o mărimea populaţiei în aria naturală

protejată de10 - 15 p, cu habitat de calitate bună. Starea de conservare generală a speciei este

favorabilă.

Sylvia nisoria - specie nerezidentă, cuibăritoare, cu o mărime a populaţiei în aria naturală


favorabilă.

Lanius collurio - specie nerezidentă, cuibăritoare, cu o mărime a populaţiei în aria naturală


favorabilă.

Caprimulgus europaeus - specie nerezidentă, cuibăritoare, cu o mărime a populaţiei în aria

naturală protejată de 200 - 300 p, cu habitat de calitate bună.Starea de conservare generală a speciei

este favorabilă.

179

Lullula arborea - specie nerezidentă, cuibăritoare, cu o mărime a populaţiei în aria naturală


favorabilă.

Anthus trivialis - specie nerezidentă, cuibăritoare, cu o mărime a populaţiei în aria naturală


favorabilă.

Emberiza hortulana - specie nerezidentă, cuibăritoare, cu o mărime a populaţiei în aria naturală


favorabilă.

Cuculus canorus- specie nerezidentă, cuibăritoare, cu o mărime a populaţiei în aria naturală

protejată de 800 – 1000 masculi cântători, cu habitat de calitate bună.Starea de conservare generală a

speciei este favorabilă.

Anthus spinoletta - specie nerezidentă, cuibăritoare, cu o mărime a populaţiei în aria naturală


favorabilă.

Bonasa bonasia - specie nerezidentă, cuibăritoare, cu o mărime a populaţiei în aria naturală


favorabilă.

Falco peregrinus - specie permanentă/rezidentă, cu o mărime a populaţiei în aria naturală


favorabilă.

Circaetus gallicus - specie nerezidentă, cuibăritoare, cu o mărime a populaţiei în aria naturală

protejată de 1 – 3 p, cu habitat de calitate bună.Starea de conservare generală a speciei este

favorabilă.

Pernis apivorus - specie nerezidentă, cuibăritoare, cu o mărime a populaţiei în aria naturală


favorabilă.

180

Aquila chrysaetos - specie nerezidentă, cuibăritoare, cu o mărime a populaţiei în aria naturală


favorabilă.

3.3.4. Mamifere

Ursus arctos Linnaeus, 1758 –specie permanentă, cu o mărime a populaţiei în sit de 56 ±5

exemplare, cu un habitat care din punct de vedere trofic oferă resurse optimale.Starea de conservare

generală a speciei este favorabilă.

Canis lupus Linnaeus, 1758 – specie permanentă, cu o mărime a populaţiei în sit de 36

exemplare, cu un habitat care din punct de vedere trofic oferă resurse optimale. Starea de conservare

generală a speciei este favorabilă.

Lynx lynxLinnaeus, 1758 – specie permanentă, cu o mărime a populaţiei în sit de 18 – 24

deexemplare, cu um habitat care din punct de vedere trofic habitatul oferă resurse optimale. Starea de

conservare generală a speciei este favorabilă.

Felis silvestris Schreber 1775– specie permanentă, cu o mărime a populaţiei în sit de 70 –

90exemplare, cu un habitat care din punct de vedere trofic şi al adăpostului oferă resurse optimale.

Starea de conservare generală a speciei este favorabilă.

Lutra lutraLinnaeus 1758 - specie permanentă, cu o mărime a populaţieide 5 familii (7-10

exemplare adulte), cu un habitat care din punct de vedere trofic oferă resurse optimale. Starea de

conservare generală a speciei este favorabilă.

Dryomys nitedula Pallas, 1778 - specie permanentă, cu o mărime a populaţiei în sit de sute de

exemplare, cu un habitat care din punct de vedere trofic şi al adăpostului oferă resurse optimale. Starea

de conservare generală a speciei este favorabilă.

Muscardinus avellanarius Linnaeus, 1758 -specie permanentă, cu o mărime a populaţiei în sit

demii de indivizi, cu un habitat care din punct de vedere trofic şi al adăpostului oferă resurse optimale.

Starea de conservare generală a speciei este favorabilă.

181

3.3.5. Chiroptere

Myotis myotis–Specie permanentă,cu o mărime a populaţiei în aria protejată de 1700-2000

exemplare, cu un habitat de calitate bună. Starea de conservare generală a speciei este favorabilă.

Myotis blythii - Specie permanentă,cu o mărime a populaţiei în aria protejată de 1700-2000


Miniopterus schreibersii -Specie permanentă,cu o mărime a populaţiei în aria protejată de 1800-

2000 exemplare, cu un habitat de calitate bună. Starea de conservare generală a speciei este

favorabilă.

Myotis capaccinii -Specie permanentă,cu o mărime a populaţiei în aria protejată de 500-700


Myotis emarginatus - Specie permanentă,cu o mărime a populaţiei în aria protejată de 100-200


Myotis bechsteinii - Specie permanentă,cu o mărime a populaţiei în aria protejată de 10 – 50


Rhinolophus blasii - Specie permanentă,cu o mărime a populaţiei în aria protejată de 1300 –

1500 de exemplare, cu un habitat de calitate bună. Starea de conservare generală a speciei este

favorabilă.

Rhinolophus euryale - Specie permanentă,cu o mărime a populaţiei în aria protejată de 2500 –

3000 de exemplare, cu un habitat de calitate bună. Starea de conservare generală a speciei este

favorabilă.

Rhinolophus ferrumequinum - Specie permanentă,cu o mărime a populaţiei în aria protejată de

2200 – 2500 de exemplare, cu un habitat de calitate bună. Starea de conservare generală a speciei

este favorabilă.

Rhinolophus hipposideros - Specie permanentă,cu o mărime a populaţiei în aria protejată de 250

– 500 de exemplare, cu un habitat de calitate bună. Starea de conservare generală a speciei este

favorabilă.

182

3.4. Măsuri propuse pentru conservarea speciilor şi habitatelor

3.4.1. Măsuri propuse pentru conservarea habitatelor de interes comunitar

9530* Păduri (sub)mediteraneene de pini negri endemici

Reconstrucția ecologică a suprafeței afectate de incendiul din 2013, folosind resursa genetică

locală, situata în afara suprafeţelor cu protecţie strictă;

Monitorizarea arborilor debilitați de incendiu în ceea ce privește o posibilă infestare cu ipide și

limitarea infestării cu curse feromonale, dacă este cazul;

Monitorizare habitatului 9530* pe suprafețele și cu metodologiile propuse de către Groza și

Goia;

Realizarea unui program de conștientizare publică referitor la acest tip de habitat, destinat

turiștilor și vizitatorilor care ajung în PNDVC;

Interzicerea abaterii turiștilor de la traseele turistice marcate și semnalizarea acestui lucru pe

traseu;

Interzicerea prelevării de puieți de pin din natură, pe teritoriul PNDVC;

Interzicerea recoltării plantelor medicinale și a produselor accesorii ale pădurii în habitatul

9530*;

Asigurarea cunoașterii și respectării prevederilor regulamentului PNDVC de către comunitățile

locale și de către turiști/vizitatori.

Controlul şi interzicerea totală a deplasări vehiculelor cu motor în afara drumurilor special

amenajate.

183

6190 Pajişti panonice de stâncării (Stipo-Festucetalia pallentis)

Realizarea unui studiu asupra bonității pajiștilor și a capacității de suport a acestora în ceea ce

privește încărcătura unitate vită mare (UVM)/ha.

Avizarea de către APNDVC a efectivelor de animale care urmeză să pășuneze pajiștile și

controlarea respectării acestor efective în teritoriu, pe parcursul sezonului de vegetație.

Conștientizare publică referitoare la impactul negativ al incendiilor de vegetație;

Intervenția de urgență în cazul incendiilor de vegetație și limitarea extinderii acestora.

Conștientizarea publică referitor la obligativitatea respectăii traseelor turistice marcate, a

locurilor de campare și a regulamentului ariei naturale protejate;

Monitorizarea strictă de către APNDVC a folosinței pajiștilor;

Controlul şi interzicerea totală a deplasării vehiculelor cu motor în afara drumurilor special

amenajate;





6210 Pajişti xerofile seminaturale şi facies cu tufişuri pe substrate calcaroase (Festuco-Brometalia)

Realizarea unui studiu asupra bonității pajiștilor și a capacității de suport a acestora în ceea ce

privește încărcătura unitate vită mare (UVM)/ha.



Conștientizarea publică referitor la obligativitatea respectăii traseelor turistice marcate, a

locurilor de campare și a regulamentului ariei naturale protejate;

Desfășurarea unei campanii publice referitoare la ruperea florilor din flora spontană din

PNDVC, cu precădere a speciilor de orhidee;

184

Stabilirea unor suprafețe martor pentru monitorizare care să beneficieze de management

nonintervenționist pentru o perioadă de minim 10 ani și a unor suprafețe folosite pentru pășunat

și compararea rezultatlor diversității biologice de pe cele 2 areale;

Interzicerea păşunatului primăvara devreme (imediat după topirea zăpezii) şi în perioadele

ploioase când capacitatea de absorbţie a solului pentru apă este redusă;

Interzicerea utilizării îngrăşămintelor chimice;

Monitorizarea strictă de către APNDVC a folosinței pajiștilor;


amenajate;





8160* Grohotişuri medio-europene carbonatice din etajele colinar şi montan

Interzicerea prelevării de către comunitățile locale și de către turiști a calcarelor dezagregate din

masivele înconjurătoare și a grohotișurilor;

Interzicerea ieșirii turiștilor de pe traseele marcate și semnalizarea pe teren a acestei reguli;

Evitarea tăierii, dezrădăcinării colectării sau distrugerii vegetației în habitatul 8160*, în oricare

dintre stadiile ciclului lor biologic;

Monitorizarea stării de conservare a acestui habitat de către angajații PNDVC;


amenajate;





185

9180* Păduri de Tilio-Acerion pe versanţi, grohotişuri şi ravene

Aplicarea unui management silvic prin promovarea regenerărilor natural și a structurii

arboretelor care să mențină habitatul;


amenajate;





91M0 Păduri balcano-panonice de cer şi gorun

Respectarea prevederilor Codului Silvic și controlul pe teren a respectării acestor prevederi;

Interzicerea abaterii turiștilor de la traseele turistice marcate și semnalizarea acestui lucru pe

traseu;


amenajate;





91K0 Păduri ilirice de Fagus sylvatica (Aremonio-Fagion)

Conversia pe termen mediu și lung a plantațiilor de rășinoase din acest tip de habitat către tipul

natural fundamental de pădure.

Monitorizarea strictă de către administrația P.N. Domogled - Valea Cernei a activităților de

gospodărire forestieră pe întreaga suprafață a habitatului şi dacă se va impune, includerea zonelor

valoroase pentru conservarea acestui tip de habitat în ZPI.

186

Aplicarea unui management silvic conform Amenajamentului silvic, prin promovarea

regenerărilor naturale și a structurii arboretelor care să mențină habitatul

Limitarea maximală a extinderii rețelei de drumuri forestiere în perimetrul habitatului.

Implementarea unui caracter eco - turistic măcar parțial turismului din arealul bazinului inferior

al văii Cernei este esențial pentru menținerea acestui tip de habitat în perimetrul Băile Herculane.

Aici se află câteva areale unde acest tip de habitat se menține în stare excepțională de conservare,

cu păduri de fagi seculari (exemplu, amonte de Cascada Vânturătoarea). Interzicerea oricăror forme

de exploatare forestieră în acest perimetru trebuie să aibă și în viitor un caracter foarte strict.

91V0 Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion)




gospodărire forestieră pe întreaga suprafață a habitatului.


9110 Păduri de fag de tip Luzulo - Fagetum, păduri de fag acidofile de tip central-european






Implementarea unui caracter eco - turistic măcar parțial turismului din arealul bazinului inferior

al văii Cernei este esențial pentru menținerea acestui tip de habitat în perimetrul Băile Herculane.

Aici se află câteva areale unde acest tip de habitat se menține în stare excepțională de conservare,

cu păduri de fagi seculari (exemplu, amonte de Cascada Vânturătoarea). Interzicerea oricăror forme

de exploatare forestieră în acest perimetru trebuie să aibă și în viitor un caracter foarte strict.

9130 Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum, păduri de fag neutrofile de tip central-european

Eliminarea pe termen mediu și lung a plantațiilor de rășinoase existente din perimetrul pădurilor

de foioase.



187


9410 Păduri acidofile de molid (Picea) din etajul montan până în cel alpin (Vaccinio-Piceetea)

Aplicarea unui management silvic prin promovarea regenerărilor naturale și a structurii

arboretelor care să mențină habitatul şi dacă se va impune, includerea zonelor valoroase pentru

conservarea acestui tip de habitat în ZPI.

Eliminarea pe termen mediu și lung a plantațiilor de rășinoase alohtone existente din perimetrul

pădurilor de molid naturale.


amenajate




91Q0 Păduri vest-carpatice de Pinus sylvestris pe substrate calcaroase

Împiedicarea realizării chiar de exploatări mici de piatră în carieră în arealul Ciucevelor Cernei

Interzicerea realizării de drumuri forestiere în perimetrul masivelor calcaroase ale Ciucevelor,

mai aproape de 300 de m de limita geologică a acestora.

Atragem atenția că, exact ca în cazul habitatului 9530 cu pini negri endemici, regenerarea

naturală prin foc a acestor păduri de pin silvestru este un fenomen natural ce are loc între 40 și 100

de ani, ciclu mai scurt decât în cazul altor ecosisteme forestiere aflate complet în regim natural. Din

această cauză fragmentele de pin silvestru din arealul Ciucevelor nu au arbori mai în vârstă de 30

de ani, iar urmele unui incendiu ce a avut loc cu 30 -35 de ani în urmă sunt încă slab vizibile

(trunchiuri de copaci). Apariția unui nou incendiu natural în pinetele silvestre din regiune nu este

așteptată mai devreme de 20 - 50 de ani. Pinii silveștri și pinii negri sunt specii pirofite, pentru

asigurarea ciclului natural al pădurilor de pini reciclarea prin foc este un fapt esențial.

91E0* Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion

albae)

Controlul pășunatului, amenajărilor și construcțiilor de orice fel în perimetrul arboretelor de arin

și salcie, fapt ce ar permite în timp regenerarea asociaţiilor arbustive și ierbacee a acestor habitate.

188

Interzicerea lucrărilor hidrotehnice de amenajare a albiei râului Cerna și afluenților săi în

perimetrul habitatului, cu excepția celor absolut necesare.

Interzicerea realizarii de drumuri naționale, județene și forestiere în perimetrul habitatului și

reducerea / controlul strict a lucrarilor de intretinere absolut necesare.

Refacerea la scară largă a acestui tip de habitat trebuie să urmărească și refacerea rolului său

originar de coridor ecologic în special pentru mamifere, păsări și alte specii.

4060 Tufărișuri (sub)alpine și boreale

Interzicerea defrișării și incendierea tufărișurilor în scopul extinderii pășunilor subalpine.

Diminuarea drastică pe termen mediu și lug a suprapășunatului și realizarea unui echilibru și

pășunat extensiv pe platourile subalpine, sarcină posibilă numai prin reconvertirea economică a

populației ce se ocupă cu oieritul și diminuarea subvențiilor UE pentru acest tip de activitate, care

fiind mult prea extinsă, la scară industrială, nu mai are nimic comun cu păstoritul tradițional și este

extrem de dăunătoare pentru toate pajiștile din țară.

Interzicerea deschiderii de noi drumuri forestiere spre circurile glaciare (ex. Micușa) unde se mai

păstrează ultimele fragmente consistente din acest tip de habitat din perimetrul P.N. Domogled -

Valea Cernei, ce ar putea încuraja migrația turmelor de oi în aceste arele, ultimele ferite de efectele

distrugătoare ale suprapășunatului.

4070* Tufărişuri de Pinus mugo şi Rhododendron myrtifolium


Diminuarea drastică pe termen mediu și lug a suprapășunatului și realizarea unui echilibru și

pășunat extensiv pe platourile subalpine din masivele Godeanu și Vâlcan, sarcină posibilă numai

prin reconvertirea economică a populației ce se ocupă cu oieritul și diminuarea subvențiilor UE

pentru acest tip de activitate, care fiind mult prea extinsă, la scară industrială, nu mai are nimic

comun cu păstoritul tradițional și este extrem de dăunătoare pentru toate pajiștile din țară.

Interzicerea deschiderii de noi drumuri forestiere spre circurile glaciare (ex. Micușa) unde se mai

păstrează ultimele fragmente consistente din acest tip de habitat din perimetrul P.N. Domogled -

Valea Cernei, ce ar putea încuraja migrația turmelor de oi în aceste arele, ultimele ferite de efectele

distrugătoare ale suprapășunatului.

4080 Tufărişuri subarctice de Salix sp.


189

Realizarea unui pășunat rational în zona habitatului, cu o încărcătură de animale stabilită în

acest sens pe baza unor studii de bonitate a pajiştilor.

6150 Pajişti boreale şi alpine pe substrate silicatice

Realizarea unui pășunat rational în zona habitatului, cu o încărcătură de animale stabilită în acest

sens pe baza unor studii de bonitate a pajiştilor.

Stabilirea bonității pajiștilor și a capacității de suport a acestora în ceea ce privește încărcătura

unitate vită mare (UVM)/ha.



6230* Pajişti de Nardus bogate în specii, pe substraturi silicatice din zone montane (şi submontane, în

Europa continentală)

Realizarea unui pășunat rational în zona habitatului, cu o încărcătură de animale stabilită în acest

sens pe baza unor studii de bonitate a pajiştilor.




controlarea respectării acestor efective în teritoriu, pe parcursul sezonului de vegetație

8220 Versanţi stâncoşi silicatici cu vegetaţie casmofitică

Interzicerea deschiderii de cariere de piatră, chiar de mici dimensiuni în perimetrul stâncăriilor la

altitudini de 1500m.


Controlul, stoparea şi pedepsirea (din partea administraţiei parcului naţional) a activităţilor de

extragere a nisipului şi pietrişului din albia râurilor Cerna (cursul superior) şi Cernişoară (pe

întregul curs al acesteia);

Verificarea legalităţii construcţiilorde pe malul Cernişoarei; în caz de construire ilegală,

înlăturarea acestora şi aducerea suprafeţei de teren la starea iniţială;

Controlul, monitorizarea şi reducerea numărului de animale domestice (în special vite) care

calcă malurile răurilor menţionate, respectiv afectează populaţia foarte scăzută a speciei Myricaria

germanica;

Controlul, verificarea permanentă şi pedepsirea celor care depozitează sau aruncă deşeuri de

orice natură; instalarea panourilor de avertizare;

190

Stabilirea unor zone (amonte de coada lacului Iovanu) de campare întrucât de-a lungul malurilor

Cernişoarei există foarte multe zone în care se practică campare haotică (aruncarea deşeurilor, vetre

de foc, incendiere, vandalizare);

Controlul şi interzicerea deplasării vehiculelor cu motor de-a lungul malurilor şi în albia râurilor

Cerna şi Cernişoară;

Interzicerea introduceri speciilor alohtone (de obicei şi foarte invazive) în perimetrul sau în

apropierea acestui habitat (de altfel interzicerea plantării oricărei specii alohtone pe perimetrul

Parcului Naţional Domogled – Valea Cernei);

Dezvoltarea şi promovarea programelor de informare şi educaţie.

40A0* Tufărişuri subcontinentale peripanonice

Controlul, verificarea permanentă şi pedepsirea celor care depozitează sau aruncă deşeuri de


Interzicerea totală a introducerii speciilor alohtone (de obicei şi foarte invazive) în perimetrul s-

au în apropierea acestui habitat;

menţinerea prin păşunat a aspectului mozaicat (după caz) reprezentat de zone acoperite de

tufărişuri în alternanţă cu zone acoperite de vegetaţie ierboasă;


6110* Pajişti rupicole calcifile sau bazifile din Alysso-Sedion albi

Controlul şi stoparea colectării de roci;



Evitarea tăierii, dezrădăcinării sau distrugerii speciilor de plante în habitatele lor naturale, în

oricare dintre stadiile ciclului lor biologic;


6170 Pajişti calcifile alpine şi subalpine

Controlul şi evitarea suprapăşunatului (in unele zone) care poate duce la degradarea pajiştilor

calcifile alpine şi subalpine.



191



Interzicerea utilizării îngrăşămintelor chimice şi utilizarea a îngrăşămintelor organice conform

principiilor dezvoltării durabile (low-input farming).

Menținerea actualelor trasee turistice din sit și conștientizarea publică referitor la obligativitatea

respectării traseelor turistice marcate, a locurilor de campare și a regulamentului ariei naturale

protejate.

6430 Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la câmpie şi din etajul montan până în cel

alpin

Controlul, verificarea permanentă şi pedepsirea celor care depozitează s-au aruncă deşeuri de



amenajate;

Interzicerea utilizării ierbicidelor ;


6250 Fâneţe montane

Monitorizarea și controlul extinderii speciei autohtone invazive Pteridium aquilinum, eventual

chiar intervenții de eliminare a acestei specii de pe suprafețele cele mai reprezentative ale acestui

tip de habitat

Menținerea actualului mod de folosință al pajiștilor


principiilor dezvoltării durabile (low-input farming)

Cosirea începând cu luna iulie în perimetrul habitatului


amenajate

Încurajarea cositului manual și a pășunatului extensive prin aplicarea măsurilor de agro-mediu și

scutirea impozitului pe teren


respectăii traseelor turistice marcate, a locurilor de campare și a regulamentului ariei naturale

protejate

Controlul şi interzicerea totală a introducerii de specii alohtone necaracteristice habitatului.

192

8110 - Grohotişuri silicatice din etajul montan până în etajul nival



protejat

8210 Versanţi stâncoşi calcaroşi cu vegetaţie casmofitică



protejat

9150 Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion pe substrate calcaroase


amenajate.



protejate.

91H0* - Păduri panonice de stejar pufos

Aplicarea unui management silvic prin promovarea regenerărilor naturale și a unei structuri a



amenajate;



protejate.



unitate vită mare (UVM)/ha;

193


controlarea respectării acestor efective în teritoriu, pe parcursul sezonului de vegetație;


principiilor dezvoltării durabile (low-input farming);



protejate.

6410 - Pajiști cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (în cazul indentificării lui sau

reinstalării lui în sit)


amenajate;



protejate;


principiilor dezvoltării durabile (low-input farming)


6440 - Pajişti aluviale ale văilor râurilor din Cnidion dubii / Agrostion stoloniferae


amenajate;



protejate;

Controlul şi interzicerea totală a introducerii de specii alohtone.

6510 –Fâneţe de joasă altitudine (Alopecurus pratensis, Sanguisorba officinalis)


amenajate.

194



protejate.

Controlul şi interzicerea totală a introducerii de specii alohtone.

Menținerea actualului mod de folosință al pajiștilor.


principiilor dezvoltării durabile (low-input farming).

Cosirea începând cu luna iulie în perimetrul habitatului.


amenajate.

Încurajarea cositului manual și a pășunatului extensiv prin aplicarea măsurilor de agro-mediu și

scutirea impozitului pe teren.

8120 - Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajele montan și alpin (Thlaspietea

rotundifolii).

Evitarea tăierii, dezrădăcinării colectării sau distrugerii vegetației în habitatul 8120, în oricare

dintre stadiile ciclului lor biologic.

91L0 Păduri ilirice de stejar cu carpen

Aplicarea unui management silvic prin promovarea regenerărilor naturale și a unei structuri a



amenajate;



protejate.

3220 - Cursuri de apă montane şi vegetaţia erbacee de pe malurile acestora

195

Respectarea încărcăturii de 1UVM/ha pe pajiștile subalpine din apropierea acestui habitat, care

ajung să pășuneze și vegetația herbacee de-a lungul malurilor cursurilor de apă montane;


amenajate;



protejate;


7220* Izvoare petrifiante cu formare de travertin

Interzicerea oricărei forme de exploatare a tufurilor calcaroase și a travertinului din acest habitat

și din vecinătate;

Interzicerea prelevării speciilor de mușchi edificatoare ale acestui habitat;

Datorită sensibilității acestui habitat față de cursurile de apă în apropierea cărora se instalează, se

impune monitorizarea periodică (2/vară) a surselor de apă de a căror existență este legată

prezența acestui tip de habitat și a habitatului în sine, în scopul observării posibilelor modificări

ale stării de conservare și a intervențeiei, dacă este posibil.

8310 - Peşteri închise accesului public

Limitarea accesului public în peșterile incluse în acest habitat;

Interzicerea modificării morfologiei peșterilor;

Respectarea măsurilor pentru protecția speciilor de lilieci de interes comunitar care folosesc

acest habitat.

3.4.2. Măsuri propuse pentru conservarea speciilor de interes comunitar

3.4.2.1. Plante

196

În cazul speciilor de plante, respectiv în cazul speciei campanula serrata se aplică măsurile

stabilite pentru habitatele în care aceasta a fost regăsită și anume: 4060 - Tufărișuri (sub)alpine și

boreale, 6150 - Pajişti boreale şi alpine pe substrate silicatice, 6230* - Pajişti de Nardus bogate în specii,

pe substraturi silicatice din zone montane (şi submontane, în Europa continentală), 8110 - Grohotişuri

silicatice din etajul montan până în etajul nival, 8220 - Versanţi stâncoşi silicatici cu vegetaţie

casmofitică. Aceste măsuri țin în primul rând de interzicerea recoltării exemplarelor speciei, controlul

pășunatului, controlul activităților turistice.

3.4.2.2. Nevertebrate

Speciile de nevertebrate din habitate acvatice:

Se va evita pe cât posibil taluzarea și orice fel de intervenție asupra malurilor apelor (curgătoare

sau stătătoare);

Se va interzice betonarea fundului sau a malurilor râurilor cu excepția digurilor sau a barajelor

sau a lucrărilor de corecție a torenților;

Se interzic acțiunile umane asupra habitatelor umede precum: desecări, drenări sau regularizări;

Se va interzice depozitarea deșeuri pe malurile zonelor umede;

Se va interzice spălatul (vehicule, rufe, recipiente, etc.) și orice fel de deversare în apele din

interiorul ariei protejate;

Se va interzice înlăturarea vegetaţiei lemnoase (arbori şi arbuşti) de pe malurile apelor

curgătoare sau a lacurilor.

Speciile de nevertebrate din habitate de tufărişuri, pajişti şi păşuni:

Se interzice plantarea speciilor de plante invazive sau neautohtone (de exemplu: salcâm, etc);

Se va promova pășunatul tradițional cu numărul de animale optim, rezultat din capacitate de

suport a păşunilor;

Se va promova cositul acolo unde este posibil în detrimentul pășunatului;

197

Este interzisă depozitarea pe pajişti a deşeurilor de orice natură;

Se va evita transformarea pajiștilor, fânațelor și a pășunilor în terenuri agricole sau alte

destinații.

Speciile de nevertebrate din habitate de pădure

Se va evita mutarea sau extragerea lemnului mort de pe sol;

Se va evita îndepărtarea arborilor morți pe picior, iar în cazul doborârii acestora se vor lăsa pe

sol;

Interzicerea folosirii biocidelor pe teritoriul sitului;

Interzicerea pășunatului în pădure;

În exploatări se va evita târârea buștenilor pe distanțe mari.

3.4.3.3. Peşti

Minimizarea cantităților de apă captate în scopuri casnice din cursuri de apă de suprafață.

Această recomandare se poate compensa prin utilizarea apei din puţurile forate.

Combaterea/prevenirea braconajul şi a pescuitul excesiv.

Sunt interzise orice tip de activitate în albia minoră a ecosistemelor acvatice reofile din cadrul

ariei naturale protejată ROSCI0069 Domogled - Valea Cernei, în perioadele de migraţie,

reproducere, predezvoltare şi iernare a organismelor acvatice (februarie-iulie, octombrie-ianuarie).

Instituirea unui regim special de pescuit în cadrul ariei atural protejată ROSCI0069 Domogled -

Valea Cernei.Regimul special de pescuit constă în eliberarea următoarelor speciilor de peşti

capturate/prelevate intenţionat sau accidental: Eudontomyzon danfordi, Aspius aspius, Barbus

meridionalis petenyi, Gobio uranoscopus, Cottus gobio, Sabanejewia aurata.

În cadrul ariei natural atural protejată ROSCI0069 Domogled - Valea Cernei NU se organizează

concursuri/competiţii de pescuit sportiv.

Se va menţine un nivel al apei cât mai constant.

198

Populările/Repopulările cu organisme acvatice în cadrul ariei naturale protejate ROSCI0069

Domogled - Valea Cernei se vor face cu acordul/avizul administraţiei.

Modernizarea staţiilor de epurare.

Activitatea de cercetare ştiinţifică pe teritoriul ariei naturale protejate ROSCI0069 Domogled -

Valea Cernei se va desfăşoara cu avizul/acordul administraţiei.

Cercetarea ştiinţifică pe teritoriul ariei naturale protejate ROSCI0069 Domogled - Valea Cernei

va fi orientată, pe cât posibil, spre realizarea scopului primordial, cel de conservare a habitatelor şi

speciilor de interes comunitar şi de protecţie.

Elaborarea unui plan local de mnagement turistic, respectiv implementarea acestuia.

Eliminarea amenajărilor hidrotehnice care nu deţin aviz tehnic şi ştiiţific.

Nu se depozitează deşeuri (lichide sau solide) în apropierea albiei minore, respectiv în

apropierea albiei majore a ecosistemelor acvatice reofile/stagnofile.

3.4.4.4. Amfibieni şi reptile

Bombina variegata

Bombina variegata (Linnaeus, 1758)

Întrucât cel mai mare impediment identificat până în acest moment privind conservarea speciei

Bombina variegata în cadrul sitului ROSCI0069 Domogled – Valea Cernei este reprezentat de lipsa

datelor provenind din studii anterioare, care să permită evaluarea corectă a evoluţiei parametrilor

reprezentativi pentru acest taxon, se poate considera că cea mai importantă propunere privind

conservare speciei este aceea de a realiza studii ample de monitorizare populaţională şi de evaluare

a stării de conservare a acesteia, în corelaţie cu evoluţia factorilor antropici cu potenţial impact în

zona proiectului, pentru a putea stabili o relaţie de cauzalitate între aceste elemente;

Întrucât Bombina variegata este o specie care preferă habitate de ape stagnante de dimensiuni

reduse, este important să se reducă prin toate măsurile posibile impactul negativ asupra acestora:

199

managementul forestier să ţină cont de zonele de prezenţă a speciei Bombina variegata şi să

nu execute lucrări forestiere în perioadele de activitate ale acestei specii, când populaţii

numeroase se regăsesc în cadrul bălţilor temporare de pe cursul drumurilor forestiere;

limitarea lucrărilor de drenare a acestor drumuri forestiere, pentru a putea menţine un număr

ridicat de bălţi temporare, habitate favorabile speciei;

limitarea păşunatului în zonele populate de specie;

controlarea capturarării şi traficului de animale sălbatice în cadrul ROSCI0069 Domogled –

Valea Cernei;

limitarea traficului autoturismelor în special, şi al oricăror vehicule în perioada acvatică a

speciei;

controlarea şi limitarea practicilor agricole care presupun utilizarea de îngrăşăminte naturale

şi/sau chimice în apropierea zonelor populate de specie.

Testudo hermanni

Întrucât cel mai mare impediment identificat până în acest moment privind conservarea speciei

Testudo hermanni în cadrul sitului ROSCI0069 Domogled – Valea Cernei este reprezentat de lipsa

datelor provenind din studii anterioare care să permită evaluarea corectă a evoluţiei parametrilor

reprezentativi pentru acest taxon, se poate considera că cea mai importantă propunere privind

conservarea speciei este de a realiza studii ample de monitorizare populaţională şi de evaluare a

stării de conservare a acesteia, în corelaţie cu evoluţia factorilor antropici cu potenţial impact în

zona proiectului, pentru a stabili o relaţie de cauzalitate între aceste elemente;

Întrucât Testudo hermanni este o specie care preferă habitate de pajişti xerofile, este important

să se reducă prin toate măsurile posibile impactul negativ asupra acestora:

managementul forestier să ţină cont de zonele de prezenţă a speciei Testudo hermanni în

timpul executării lucrărilor forestiere pentru a nu cauza mortalitate în timpul hibernării, când

exemplarele sunt imobile şi nu pot evita zonele de impact negativ;

intervenţia forestieră ce poate afecta degradarea habitatului în zonele de pădure mărginite de

pajişti xerice;

200

limitarea practicilor agricole ce afectează existenţa pajiştilor xerice, ca terenurile agricole, dar

încurajând însă dezvoltarea de păsuni, fâneţe, livezi, ce pot oferi suport şi habitate suplimentare

acestei specii;

limitarea păşunatului în zonele populate de specie, în limitele capacităţii de suport;

controlarea capturarării/traficului de animale sălbatice în cadrul sitului;

limitarea traficului autoturismelor în special, şi al oricăror vehicule în perioada de activitate a

speciei, când aceasta poate utiliza zonele carosabile;

controlarea şi limitarea practicilor agricole ce presupun utilizarea de îngrăşăminte naturale

şi/sau chimice în apropierea zonelor populate de specie ce pot modifica astfel compoziţia

naturală a habitatelor speciei.

interzicerea plantarea speciilor de plante invazive sau neautohtone (de exemplu: salcâm, etc),

Evitarea transformării pajiştilor pajiștilor, fânațelor și a pășunilor în terenuri agricole sau cu

alte destinații.

3.4.4.5. Păsări

Menţinerea stării de conservare favorabila a speciilor de păsări de interes conservative prin

monitorizarea efectivelor populaţionale, a modului de implementare al măsurilor de management

propuse şi a presiunilor ce pot afecta speciile.

Menţinerea calităţii habitatelor forestiere printr-un management durabil.

Interzicerea defrişărilor “rase” şi a exploatărilor fără replantare;

Reglementarea/controlul strict al activităţilor turistice (vetre de foc, crearea de noi poteci);

Limitarea construirii de noi drumuri forestiere;

Limitarea accesului turiştilor înafara traseelor marcate;

Creşterea eficienţei şi calităţii managementului deşeurilor;

Reglementarea activităţilor forestiere şi agro-pastorale în cadrul sitului/parcului;

Monitorizarea efectivului populaţional al speciilor de păsări de interes conservative din sit.

201

3.4.4.6. Mamifere

Ursus arctos

interzicerea oricăror activități în zonele de abrupt și stâncării care reprezintă principalele locuri

unde specia își localizează adăposturile de iarnă și nu numai.

Deoarece specia este omnivoră iar fructele de pădure și diverse specii vegetale reprezintă hrana

preponderentă în lunile iulie, august și septembrie activitățile umane (întreținere plantații, rărituri,

reparare/întrețienere drumuri forestiere) ar trebui interzise în limita a 1000-1350m. Excepție de la

regulă o pot face activitățile tradiționale de păstorit și culegere a fructelor și legumelor.

Activitatea de culegere a fructelor de pădure ar trebui monitorizată de rangeri pentru a se

cuantifica impactul acesteia asupra calității trofice a habitatelor cu afiniș. În cazul în care eficiența

culegătorilor este ridicată și habitatul este practic golit de conținut pe areale mai mari de 50% din

suprafață totală monitorizată atunci activitatea aceasta ar trebui reglementată.

Realizarea unor activități de conștientizare a populației locale asupra necesității unui

management eficient al deșeurilor în zonele adiacente habitatelor populate de urs.

Acordarea de despăgubiri localnicilor care dovedesc că au fost păgubiți de urs.

Canis lupus şi Lynx lynx

Interzicerea oricăror activități în zonele de abrupt și stâncării care reprezintă principalele locuri

unde speciile își localizează vizuinile.

Creșterea calității habitatului pentru cervide și suide prin:

Gestionarea exploatărilor forestiere în sistem grădinărit în care este stimulată regenerarea

naturală și dezvoltarea unui bogat înveliș de subarboret. Cervidele în special consumă cantități

mari de frunze.

202

Controlul mai bun al activităților ilegale de braconaj prin cooptarea unor informatori din rândul

populației locale și chiar informarea turiștilor prin panouri informative și internet supra

neregulilor pe care ar putea raporta la o adresă de e-mail sau telefon.

Acordarea de despăgubiri localnicilor care dovedesc că au fost păgubiți de lup, râs (sau urs). În

acest sens dacă se găsesc fondurile necesare și se va coopta această măsură în planul de

management al parcului, localnicii ar trebui să fie informați asupra procedurilor de raportare și

recuperare a prejudiciului.

Lutra lutra

Vidra ocupă 100% din habitatul favorabil speciei în condițiile actuale. Totuși trebuie avut în

vedere faptul că eventuale noi amenajări hidrotehnice precum microcentralele pot afecta

habitatul speciei în mod negativ și implicit și abundența acesteia. Ca atare astfel de proiecte

trebuie descurajate și interzise în planul de management al sitului. Oricum de ele nu ar beneficia

populația locală ci diferite fonduri de investiții adesea din străinătate.

Pe de altă parte trebuie controlate iazurile și lacurile în perioada de primăvară (martie-aprilie –

iunie-iulie) pentru a se descuraja activitățile ilegale de recoltare a amfibienilor și a peștilor.

În lunile martie aprilie trebuie verificate ochiurile de apă și lacurile de acumulare pentru a

surprinde eventuale persoane care ar putea recolta amfibieni.

Lunile iunie-iulie sunt dominate de reproducerea celanului. În această perioadă trebuie

descurajat pescuitul ilegal și deci intensificate controalele pe cursul râurilor Cerna și Motru.

3.4.4.7. Chiroptere

Măsuri generale

Limitarea numărului turelor speologice sau a celor organizate cu scopul unor cercetări ştiinţifice

efectuate în peşteră la 2 ocazii pe perioada iernii. În afară de ture speologice pot fi efectuate cu

scopul monitorizării liliecilor 2 vizite în perioada de iarnă (decembrie-februarie)și 2 vizite în

perioada formării coloniilor de naștere (mai-iulie), cu un interval de cel puţin 3 săptămâni între

ele.Numărul persoanelor din grupurile participante în turele speologice sau cele organizate pentru

monitorizarea liliecilor este maxim 4.

203

Informarea persoanelor care vizitează peştera în perioada de iarnă/vară asupra prezenţei

liliecilor; respectarea conduitei adecvate în subteran.

Organizarea de evenimente de educaţie ecologică şi conştientizare în rândul comunităţilor, care

locuiesc în apropierea unor adăposturi şi habitate importante.

Informarea turiştilor, speologilor şi a altor grupuri ţintă prin diverse tipuri de materiale

informative (panouri de informare, broşuri, pliante).

Protejarea habitatelor de hrănire într-un perimetru de 4-5 km în jurul adăposturilor de

maternitate.

Păstrarea structurii vegetaţiei în jurul peşterii.

Limitarea poluării fonice şi luminoase în apropierea adăposturilor, rutelor de zbor şi habitatelor

de hrănire.

Montarea unor grilaje sau garduri adecvate, tolerate de specie, în cazul unor peşteri .

- 130 mm spațiu de zbor între barele orizontale (= distanță mai mare între centrul barelor

orizontale, depinzănd de lățimea barelor)

- Peste 450 mm spațiu de zbor între barele verticale (max. 750 mm)

Păstrarea interiorului peșterii în formă neamenajată.

Măsuri recomandate în peşteri

Peştera Ungurului

Limitarea vizitării în perioada de iarnă; în această perioadă pot fi efectuate vizite numai cu scop

bine fundamentat (de exemplu cercetare ştiinţifică) şi pentru grupuri alcătuite din maxim 4

persoane.

Informarea persoanelor care vizitează peştera în perioada de iarnă asupra prezenţei liliecilor;

respectarea conduitei adecvate în subteran.


locuiesc în apropierea peşterii.

204




maternitate.

Montarea unor grilaje sau garduri adecvate, tolerate de specie, în cazul unor peşteri:



- peste 450 mm spațiu de zbor între barele verticale (max. 750 mm)


Grota Haiducilor

Montarea unor grilaje sau garduri adecvate, tolerate de specie,în partea mediană a peşterii:



- peste 450 mm spațiu de zbor între barele verticale (max. 750 mm)







Pestera lui Şerban



Numărul persoanelor din grupurile participante în turele speologice sau cele organizate pentru

monitorizarea liliecilor este maxim 4.

205



Avenul lui Adam


maternitate.



Peştera Despicătura


maternitate.



Peştera mare de la Soronişte


maternitate.


Informarea persoanelor care vizitează peştera asupra prezenţei liliecilor; respectarea conduitei

adecvate în subteran.

Peştera Şălitrari


maternitate.

Păstrarea tuturor tipurilor de habitate din împrejurimile peșterii în forma lor actuală, acestea

fiind habitate de hrănire



206




Peştera Lazului

Păstrarea tuturor tipurilor de habitate din împrejurimile peșterii în forma lor actuală, acestea fiind

habitate de hrănire








207

CAPITOLUL 4

SCOPUL ȘI OBIECTIVELE PLANULUI DE MANAGEMENT

Scopul principal al Planului de Management este asigurarea stării de conservare favorabilă a

habitatelor și speciilor de interes comunitar din Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei, respectiv din

SCI şi SPA suprapus, precum şi mențínerea serviciilor ecosistemelor din situri.

4.1. Obiective generale și specifice

4.1.1. Obiective generale

Pentru atingerea scopului planului de management s-au identificat patruprograme generale

diferite de abordat pe perioada implementării acestuia.

Obiectivele Planului de Management sunt:

A. Asigurarea stării de conservare favorabilă penru toate tipurile de habitate și pentru

speciile de interes comunitar din situri

B. Promovarea și aplicarea unor forme de vizitare și turism în concordanţă cu

obiectivele de conservare ale siturilor

C. Îmbunătăţirea atitudinii populației faţă de valorile naturale ale sitului, prin informare,

conştientizare, implicare și educare a tinerei generații în spiritul protecției naturii

D. Asigurarea unui management integrat eficient și adaptabil în vederea realizării

obiectivelor.

4.1.2. Obiective specifice

Pentru o mai bună structurare a activităţilor, precum şi pentru identificarea mai clară a resurselor

materiale şi umane necesare implementării, în cadrul obiectivelor generale s-au conturat obiective specifice -

caracterizate prin omogenitatea domeniului vizat şi prin caracteristica SMART pentru fiecare dintre acestea.

208

Obiectivele SMART sunt obiectivele caracterizate prin specificitate, măsurabilitate, sunt realizabile, realiste şi

bine definite în timp.

Următorul tabel include obiectivele specifice aferente fiecărui obiectiv general. Pentru atingerea

acestor obiective specifice se vor dezvolta activități distincte în funcție de complexitatea obiectivului

specific.

Obiective specifice Ținte de atins

Programul Managementulbiodiversității

A. 1. Identificarea și cartarea habitatelor și

speciilor de interes comunitar

Efectuarea identificarii si inventarierii pe

teren a habitatelor si speciilor în scopul

reprezentării spațiale a acestora prin

tehnici de cartare

A2. Monitorizarea stării de conservare a

habitatelor și speciilor de interes

comunitar

Efectuarea proceselor de monitorizare în

teren asupra componentei naturale și

antropice în scopul menținerii stării de

conservare a habitatelor și speciilor

A. 3. Pază, implementare reglementări și

măsuri specifice de protecție

Menținerea echilibrului ecologic cel puțin

la nivelul actual, implementarea acțiunilor

de lucru în scopul îmbunătățirii gradului

de conservare al habitatelor și speciilor

periclitate

A. 4. Managementul datelor Manipularea și actualizarea continuă a

bazelor de date geospațiale în scopul

utilizării tehnicilor GIS și gestionării

eficiente a bibliotecilor informaționale de

date

A. 5. Reintroducere de specii dispărute Îmbunătățirea măsurilor de conservare cu

managementul habitatelor și speciilor

dispărute

A. 6. Reconstrucție ecologică Refacerea ecosistemelor afectate de

incendii sau activități antropice și

aducerea lor la o stare de conservare

favorabilă

Programul Vizitare si Turism

B. 1. Infrastructura de vizitare Asigurarea unei infrastructuri adecvată

pentru dezvoltarea diferitelor tipuri de

turism,menținerea unei infrastructuri

modernizate și a condițiilor de siguranță

pentru realizarea activităților în parc

B. 2. Servicii, facilități de vizitare și

promovarea turismului

Diversiticarea gamei de servicii turistice,

divergența fluxurilor turistice în funcție de

starea de echilibru ecologic a parcului, în

strânsă legătură cu promovarea și

dezvoltarea turistică a comunităților locale

209

B. 3. Managementul vizitatorilor Managementul fluxurilor turistice și

dirijarea activităților turistice înspre zone

mai puțin afectate de turism,

monitorizarea și reglementarea acțiunilor

vizitatorilor pe teritoriul parcului

Programul Conștientizare, conservare tradiții și comunități locale

C. 1. Tradiții și comunități Asigurarea unui cadru de organizare a

diferitelor evenimente cu specific local,

susținerea și promovarea elementelor de

identitate ale comunităților locale

C. 2. Conștientizare și comunicare Informarea comunităților locale și a

factorilor interesați asupra activităților

administrației și a posibilităților de

dezvoltare în concordanță cu valențele

dezvoltării durabile

C. 3. Educație ecologică Stimularea activităților și atitudinii de

respect față de natură prin intermediul

educării elevilor și comunităților

Programul Management și administrare

D. 1. Echipament și infrastructura de

funcționare

Utilizarea unui echipamet adecvat

activității de teren și dispunerea de

mijloacele necesare dezvoltării etapei de

birou în procesul de administrare și

management al parcului

D. 2. Personal conducere, coordonare,

administrare

Asigurarea unui personal calificat și

competent în desfășurarea activităților

manageriale

D. 3. Documente strategice și de

planificare

Organizarea și planificarea strategică a

activităților, pe baza rapoartelor și a

planurilor de acțiune

D. 4. Instruire personal Asigurarea sesiunilor de formare și

perfecționare pe competențe specifice

210

CAPITOLUL 5

PLANUL DE ACȚIUNI

Pe baza evaluărilor capitolelor anterioare s-a elaborat planul de acțiuni necesar pentru

îndeplinirea obiectivelor de management definite în Capitolul 4. Planul de acţiuni detaliat se prezintă în

cele ce urmează în formă tabelară, pentru fiecare obiectiv de management în parte, la care se adaugă și

alte acțiuni necesare implementării și bunei funcționări a procesului de administrare.

La fiecare acţiune de management se regăsesc următoarele informaţii:

Indicatorul de realizare - va facilita monitorizarea implementării planului prin precizarea

modului în care aplicarea cu succes poate fi măsurată.

Indicatorul de prioritizare (P) - utilizarea unui sistem de prioritate pe trei nivele, astfel:

• Prioritatea 1: Acţiuni decisive pentru atingerea obiectivelor planului. Aceste acţiuni

trebuie realizate, chiar în detrimentul altor acţiuni (ex. Prioritatea 2 sau 3)

• Prioritatea 2: Acţiuni care sunt importante pentru atingerea obiectivelor. Trebuie

depuse toateeforturile pentru realizarea acestei acţiuni. Trebuie să existe motive

întemeiate pentru eşuarearealizării acesteia.

• Prioritatea 3: Acţiuni de dorit a fi realizate, dar nu critice pentru atingerea ţintei şi a

obiectivelorplanului. Investiţii pentru realizarea acestor acţiuni trebuie făcute doar

atunci când existăcertitudinea că acţiunile prioritate 1 şi 2 vor fi realizate.

Un grafic de implementare în timp care indică în ce an/ani sau semestru trebuie

implementată acţiunea.

Responsabili pentru implementare - organizaţia sau structura responsabilă de

implementare şi partenerii esenţiali pentru aceasta.

Note - pentru diferitele observați

Perioada de timp pentru implementarea planului de management și respectiv pentru atingerea

obiectivelor prin intermediul planului de acțiuni detaliat este de 5 ani de la aprobarea acestuia.

211

Programul A. Managementul biodiversității

Ținta Asigurarea stării de conservare favorabilă pentru toate tipurile de habitate și pentru speciile de

interes comunitar din situri

Subprogramul A. 1. Identificarea și cartarea habitatelor și speciilor

Obiectiv Efectuarea inventarierii pe teren a speciilor în scopul reprezentării spațiale a acestora prin tehnici

de cartare

Acțiuni Indicator

Prio

ritate

A1 A2 A3 A4 A5 Responsabili

pentru

implementare

Note

S

1

S

2

S

1

S

2

S

1

S

2

S

1

S

2

S

1

S

2

A. 1. 1. Inventarierea și

cartarea speciilor de floră

și faună

Populațiile/ distribuția

speciilor –

evaluate/cunoscute

2 x x x x x x x x x x APNDVC,

Experți și

specialiști în

domeniu, institute

de cercetare,

voluntari


cartarea altor habitate

Nr. de habitate prioritare/

reprezentative cartate în

parc


Experți și

specialiști în

domeniu,institute

de cercetare,

voluntari, agenți

de teren


cartarea zonelor

degradate din punct de

vedere biotic

Nr. de zone afectate 1 x x x x APNDVC,

Experți și

specialiști în

domeniu, institute

de cercetare,

agenți de teren,

cluburi ecologice,

voluntari

A. 1. 4. Identificarea Hărţi cu zonele de refugiu 3 x x x x x x Experți și

212

zonelor de refugiu și

cuibărit ale speciilor de

interes european,

naţional şi local

și cuibărit specialiști în

domeniu, Institute

de cercetare,

ONG-uri, cluburi

ecologice,

voluntari

specializaţi, agenți

de teren

Subprogramul A2. Monitorizarea stării de conservare a habitatelor și speciilor

Obiectiv Monitorizarea în teren a componentei naturale și antropice în scopul menținerii stării de conservare

a habitatelor și speciilor

Acțiuni Indicator

Prio

ritate


pentru

implementare

Note S

1

S

2

S

1

S

2

S

1

S

2

S

1

S

2

S

1

S

2

A. 2. 1. Actualizarea

informatiilor privind

habitatele si speciile prin

monitorizarea acestora

Elaborarea protocoalelor

și adoptarea fișelor de

monitorizare


Institute de

cercetare,

cercetători în

domeniu,

ONGuri

specializate

A. 2. 2. Evaluarea

periodica a starii de

conservare a habitatelor

si speciilor de interes

comunitar

Raport de evaluare 1 x x x x x APNDVC,

Institute de

cercetare,

cercetători în

domeniu,

ONGuri

specializate

A. 2. 3. Monitorizare

activităților cu impact

Nr. surselor de poluare

monitorizate

1 x x x x x x x x x x Institute de

cercetare,

213

asupra mediului specialiști în

domeniu,

voluntari, agenți

de teren

A. 2. 4. Monitorizare

activitati turistice

Nr. acțiuni monitorizare

turiști

1 x x x x x x APNDVC,

Salvamont,

Jandarmeria

A. 2. 5. Stabilirea

planului de acţiuni şi a

priorităţilor de

conservare în baza

rezultatelor activităţii de

monitoring

Raport şi plan de acţiuni

aprobat de Consiliul

Ştiinţific

1 x x x x x Consiliul

Științific,

Consiliul

Consultativ,

APNDVC,

autoritățile

locale,cercetători

, ONGuri

A. 2. 6. Monitorizarea

activitatilor pe traseele

de catarare şi a

impactului acestei

activităţi asupra speciilor

şi habitatelor din parc

Rapoarte de monitorizare


Salvamont,

cluburi alpine și

montane,

voluntari,

specialiști în

domeniu

Subprogramul A. 3. Pază, implementare reglementări și măsuri specifice de protecție

Obiectiv Menținerea echilibrului ecologic cel puțin la nivelul actual, prin implementarea acțiunilor de lucru

în scopul îmbunătățiriigradului de conservare al habitatelor și speciilor periclitate

Acțiuni Indicator

Prio

ritate

A1 A2 A3 A4 A5

Responsabili

pentru

implementare

Note S

1

S

2

S

1

S

2

S

1

S

2

S

1

S

2

S

1

S

2

A. 3. 1. Actiuni de

protejare

Nr. de patrulări

(rapoarte)în zonele


Salvamont,

214

specifice pentru

specii și habitate

identificate Jandarmeria

Montană, APM,

Garda de Mediu

A. 3. 2. Actiuni specifice

pentru combaterea

braconajului

Număr acțiuni prevenire și

combatere


ITRSV, RNP-

Romsilva,

Salvamont,

Jandarmeria

Montană, APM

A. 3. 3. Acțiuni de

verificare a

managementului

forestier

Nr. acțiuni (controale,

verificări etc. )

1 x x x x x x x x x x APNDVC,RNP-

Romsilva, APM,

Garda de Mediu

A. 3. 4. Măsuri de

reducere a surselor de

poluare

Nr. acțiuni de patrulare în

zonele supuse poluării

2 x x x x x APNDVC,

Garda de Mediu,

APM, ONGuri,

voluntari

A. 3. 5. Verificarea

respectării debitelor de

servitute la amenajarile

hidrotehnice

Nr. de acțiuni de verificare 3 x x x x x x APNDVC,

Agenția

Națională Apele

Române

A. 3. 6. Reglementarea

accesului turiştilor,

interzicerea focului şi a

depozitării gunoaielor în

peșteri

Nr. peșteri în care se

păstrază fauna inițială și

caracteristicile

speleotemelor

2 x x x x x x x APNDVC,

Institute de

cercetare, cluburi

speologice,

ONGuri,

voluntari

specializați

Subprogramul A. 4. Managementul datelor

Obiectiv Manipularea și actualizarea continuă a bazelor de date geospațiale în scopul utilizării tehnicilor GIS

și gestionării eficiente a bibliotecilor informaționale de date

215

Acțiuni Indicator

Prio

ritate


pentru

implementare

Note S

1

S

2

S

1

S

2

S

1

S

2

S

1

S

2

S

1

S

2


bazei de date GIS

Nr. de layere GIS create

sau actualizate

Baza de date privind

biodiversitatea


Instituţii

specializate,

experți GIS,

administratori

baze de date


hărților tematice

Nr. de hărți realizate 1 x x x x x x x x x x Societăți

comerciale de

profil, cartografi

Subprogramul A. 5. Reintroducere specii dispărute

Obiectiv Îmbunătățirea măsurilor de conservare cu managementul habitatelor și speciilor dispărute

Acțiuni Indicator

Prio

ritate


pentru

implementare

Note S

1

S

2

S

1

S

2

S

1

S

2

S

1

S

2

S

1

S

2

A. 5. 1. Efectuarea de

studii pentru identificarea

speciilor periclitate si

extincte

Nr. studii/taxon

.

2 x x x x x Institute de

cercetare,

experți în

domeniu,

Consiliul

Științific

A. 5. 2. Reintroducerea pe

teritoriul parcului a

speciilor autohtone

dispărute sau periclitate

.

Nr. Taxoni reintrodusi

3 x x x x Consiliul

Științific,

experți în

domeniu,

ONGuri

specializate,

216

voluntari

Subprogramul A. 6. Reconstrucție ecologică

Obiectiv Refacerea ecosistemelor afectate de incendii sau activități antropice și aducerea lor la o stare de

conservare favorabilă

Acțiuni Indicator

Prio

ritate


pentru

implementare

Note S

1

S

2

S

1

S

2

S

1

S

2

S

1

S

2

S

1

S

2

A. 6. 1. Refacerea

ecologică a zonelor cu pin

negru de Banat afectate de

incendiu

Nr. ha pentru refacere 2 x x x x APNDVC,

specialiști în

domeniu, APM,

voluntari

A. 6. 2. Evaluarea

impactului păşunatului

asupra ecosistemelor din

parc

UMV/ha

Starea pășunilor din

parc

2 x x x x x x Specialiști în

domeniu, agenți

de teren

217

Programul B. Vizitare si Turism

Ținta Promovarea și aplicarea unor forme de vizitare și turism în concordanţă cu obiectivele de

conservare ale siturilor

Subprogramul B. 1. Infrastructura de vizitare

Obiectiv

Asigurarea unei infrastructuri adecvată pentru dezvoltarea diferitelor tipuri de turism, prin

oferirea vizitatorilor a unei infrastructuri modernizate și a condițiilor de siguranță pentru

realizarea activităților în parc

Acțiuni Indicator

Prio

ritat

e


pentru

implementare

Note

S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2

B. 1. 1. Întreținere

infrastructura de vizitare

existenta

Nr. de intervenții 1 x x x x x x x x x x APNDVC,

Salvamont,

Jandarmeria

Montană, ONG-

uri, voluntari

B. 1. 2. Construirea și

amenajarea a unor noi

elemente de

infrastructură de vizitare

Nr. de construcții și

amenajări


comunități

locale, ONG-uri,

voluntari,

Salvamont

B. 1. 3. Identificarea

traseelor nepracticabile

în sezonul rece și

amplasarea de

indicatoare de avertizare

Nr. de trasee

nepracticabile

3 x x x x x Agenți de

teren,Salvamont,

Jandarmeria

Montană

B. 1. 4. Identificarea

traseelor turistice cu

impact

negativ semnificativ

Nr. trasee identificate 3 x x Agenți de teren,

APM,

Salvamont,

cluburi montane

218

asupra biodiversităţii și

reglementarea accesului

şi de turism

B. 1. 5. Cartarea și

descrierea traseelor

turistice existente și

identificarea și

omologarea altora noi.

Nr. de trasee cartate 1 x x x x APNDVC,

specialiști

cartografi,

ONGuri,

voluntari

B. 1. 6. Identificarea și

cartarea apelor subterane

Număr izvoare si

potential hidrologic

3 x x Experți și

specialiști în

domeniu,institute

de cercetare,

cluburi de

speologie,

voluntari

Subprogramul B. 2. Servicii, facilități de vizitare și promovarea turismului

Obiectiv

Diversiticarea gamei de servicii turistice, cu accent pe turismul de aventură și divergența fluxurilor

turistice în funcție de starea de echilibru ecologic a parcului, în strânsă legătură cu promovarea și

dezvoltarea turistică a comunităților locale

Acțiuni Indicator

Prio

ritate


pentru

implementare

Note

S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2

B. 2. 1. Realizare,

promovare programe

turistice

Nr. de programe

turistice


agenți de turism,

ONGuri,

societăți

comerciale,

proprietarii de

pensiuni

B. 2. 2. Materiale

informative pentru turiști

Nr. de materiale

realizate


instituții

219

specializate,

societăți

comerciale

specializate

B. 2. 3. Implicarea

comunităților în

programe turistice

Nr. de programe

turistice ale

comunităților

3 x x x x APNDVC,

ONGuri,

Comunități

locale, Consiliul

Consultativ

B. 2. 4. Realizarea

strategiei de turism

durabil

Strategia de turism

durabil

2 x x APNDVC,

Agenția de

Dezvoltare

Regională,

Consiliul

Consultativ,

consultanți de

specialitate,

agenți de turism

B. 2. 5. Implementarea

unui turism specializat pe

diverse domenii:

carstologic, ornitologic,

botanic, silvocinegetic,

geologic și dezvoltarea

sistemului de distribuţie

a produsului ecoturistic

Nr. de trasee/nr. de

grupuri


ONGuri,

voluntari, agenți

de turism, ghizi

specializați

Subprogramul B. 3. Managementul vizitatorilor

Obiectiv Managementul fluxurilor turistice și dirijarea activităților turistice înspre zone mai puțin afectate

de turism, monitorizarea și reglementarea acțiunilor vizitatorilor pe teritoriul parcului

Acțiuni Indicator

Prio

ritat

e A1 A2 A3 A4 A5 Responsabili

pentru Note

220

S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 implementare

B. 3. 1. Introducerea unui

sistem de tarife

Nr tarife, servicii si

materiale asigurate


Jandarmeria

Montană,

Salvamont,

structuri

instituționale

competente

Programul C. Conștientizare, conservare tradiții și comunități locale

Ținta Îmbunătăţirea atitudinii populației faţă de valorile naturale ale sitului, prin informare,

conştientizare, implicare și educare a tinerei generații în spiritul protecției naturii

Subprogramul C. 1. Tradiții și comunități

Obiectiv Asigurarea unui cadru de organizare a diferitelor evenimente cu specific local, susținerea și

promovarea elementelor de identitate ale comunităților locale

Acțiuni Indicator

Prio

ritate


pentru

implementare

Note S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2

C. 1. 1. Promovarea

arhitecturii tradiționale

Nr. Proiecte de

urbanism care au

adoptat regulile

impuse de parc

1 x x x x x APNDVC,

Consiliul

Consultativ,

Consiliul

Ştiinţific

C. 1. 2. Promovarea

meștesugurilor și a

produselor traditionale

Nr. de meșteri

tradiționali si produse

3 x x x x x Agenți

economici

specializați,

societăți

comerciale,

comunitățile

locale

221

Subprogramul C. 2. Conștientizare publica și comunicare

Obiectiv Informarea comunităților locale și a factorilor interesati asupra activitaților administrației și a

posibilităților de dezvoltare în concordanță cu valențele dezvoltării durabile

Acțiuni Indicator

Prio

ritate


pentru

implementare

Note

S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2

C. 2. 1. Promovarea

valorilor culturale și

naturale

Număr acțiuni de

promovare

1 x x x x x x x x x X APNDVC,

Consiliul

Consultativ,

comunitățile

locale

C. 2. 2. Implicarea

comunităților locale în

accesarea finanțării de

proiecte

Număr de proiecte

accesate

3 x x x x x x x Consiliul

Consultativ,

autoritățile și

comunitățile

locale, societăți

comerciale

specializate

C. 2. 3. Actiuni de

constientizare pentru

comunități

Număr actiuni 3 x x x x Formatori,

instituții

specializate,

societăți

comerciale de

profil

C. 2. 4. Informarea

comunitatilor despre

managementul parcului

Nr. intalniri de

informare

1 x x x x x x x x x X APNDVC,

Salvamont,

Jandarmeria

Montană,

proprietarii și

administratorii

structurilor de

222

cazare

C. 2. 5. Colaborări cu

mass-media și

promovarea prin

intermediul acestora a

ariei protejate ca parc

național și sit Natura

2000

Nr. Actiuni 1 x x x x x x x x x x APNDVC,

ONG-uri, trusturi

de presă locale și

naționale

C. 2. 6. Realizarea a si

montarea panourilor

informative si de

avertizare

Numar de panouri 2 x x APNDVC

Subprogramul C. 3. Educație ecologică

Obiectiv Stimularea activităților și atitudinii de respect față de natură prin intermediul educării elevilor și

comunităților

Acțiuni Indicator

Prio

ritate


pentru

implementare

Note

S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2

C. 3. 1. Organizare

acțiuni educaționale

Nr. de acțiuni

educaționale


instituții de

învățământ,

ONG-uri,

voluntari

C. 3. 2. Elaborare

Ghid ecologic

Nr. Exemplare Ghid

ecologic

3 x x x x APNDVC,

specialiști în

domeniu,

instituții

specializare,

edituri

C. 3. 3. Programe Nr. programe 1 x x x x x APNDVC,

223

educaționale educaționale specialiști în

domeniu,

instituții

specializare

C. 3. 4. Organizarea de

drumeţii și excursii

tematice pentru elevi în

parc în scopul dezvoltării

turismului montan pentru

tineret

Nr. elevi participanți

Nr. acţiuni

2 x x x x x x x Investitori

privați, ONG,

voluntari,

instituţii de

învăţământ

C. 3. 5. Organizarea de

acţiuni educaţionale cu

ocazia unor evenimente

cu specific de mediu sau

al zonei (Luna plantării

arborilor, Ziua

Europeană a Parcurilor

Naționale și Naturale,

Ziua Mondială a

Mediului, Festivalul

Pinul Negru de Banat etc.

)

Nr. de participanţi

Articole în presa

locală și națională


ONGuri,

voluntari,

administrațiile

locale,

comunitățile

locale

Programul D. Management și administrare

Ținta Asigurarea unui management integrat eficient și adaptabil în vederea realizării obiectvelor

Subprogramul D. 1. Echipament și infrastructura de funcționare

Obiectiv Utilizarea unui echipamet adecvat activității de teren și dispunerea de mijloacele necesare dezvoltării

etapei de birou în procesul de administrare și management al parcului

Acțiuni Indicator

Pri

ori

tat

e A1 A2 A3 A4 A5 Responsabili

pentru Note

224

S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 implementare

D. 1. 1. Crearea

infrastructurii

Realizarea sediului

parcului


societati

comerciale,

specialişti în

domeniu

D. 1. 2. Dotări

echipamente și

tehnologie

Nr. dotări

achiziționate

1 x x x x x x x x x x APNDVC, firme

specializate

D. 1. 3. Mentenanță

echipament

Nr. de intervenții 1 x x x x x x x x x x Firme specializate,

experți în domeniu

Subprogramul D. 2. Personal conducere, coordonare, administrare

Obiectiv Asigurarea unui personal calificat și competent în desfășurarea activităților manageriale

Acțiuni Indicator

Prio

ritate


pentru

implementare

Note

S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2

D. 2. 1. Coordonarea și

supervizarea activităților

Nr. acțiuni de

supervizare

2 x x x x x APNDVC,

Consiliul Științific

D. 2. 2. Întâlniri

periodice ale Consiliului

Științific și Consiliului

Consultativ

Nr. de întâlniri 1 x x x x x x x x x x APNDVC,

Consiliul

Consultativ,


D. 2. 3. Elaborare,

aplicare bugete

Bugetele pe ani 1 x x x x x APNDVC, firme

specializate

D. 2. 4. Completarea şi

menţinerea tuturor

poziţiilor din

organigramă și

adaptarea acesteia la

Grad de ocupare a

organigramei (%)

2 x x APNDVC

225

necesitățile de aplicare a

Planului de

Management

Subprogramul D. 3. Documente strategice și de planificare

Obiectiv Organizarea și planificarea strategică a activităților, pe baza rapoartelor și a planurilor de acțiune

Acțiuni Indicator

Prio

ritate


pentru

implementare

Note

S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2

D. 3. 1. Elaborarea și

implementarea planului

de lucru

Număr planuri

elaborate

1 x x x x x APNDVC,

Consiliul Științific,

Consiliul

Consultativ

D. 3. 2. Încheierea de

acorduri și contracte de

colaborare cu factorii

interesaţi în vederea

implementării

activităţilor Planului de

Management

Nr. colaborări și

acorduri


Salvamont, APM,

comunitățile

locale, investitori

privați, agenți de

turism, cluburi

montane și de

alpinism

D. 3. 3. Dezvoltarea

procesului de consultare

periodică a

comunităților locale în

luarea unor decizii

Nr. de intâlniri 3 x x x x x Comunitățile

locale, factorii

interesați

D. 3. 4. Interpretarea și

interpolarea datelor

obținute prin tehnologie

GIS în scopul utilizării

rezultatelor în deciziile

Nr. shapefile/output 3 x x x x x x APNDVC, firme

de specialitate,

experți GIS,

cartografi

226

de management

D. 3. 5. Monitorizarea

implementarii planului

de management

Nr. protocoale 1 x x x x x x x x x x APNDVC,

Consiliul

Consultativ,


Subprogramul D. 4. Instruire personal

Obiectiv Asigurarea sesiunilor de formare și perfecționare pe competențe specifice

Acțiuni Indicator

Prio

ritate


pentru

implementare

Note

S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2 S1 S2

D. 4. 1. Instruire

personal

Număr instruiri 1 x x x x x APNDVC, firme

de specialitate,

ONGuri de profil,

formatori

D. 4. 2. Efectuarea

schimburilor de

experiență cu alte

administrații de parcuri

naturale din țară sau din

străinătate

Nr. intâlniri 3 x x x x x x APNDVC

D. 4. 3. Instruirea

personalului

pentru centrul de

vizitare, punctele de

informare şi punctele de

intrare în parc pe

domeniile specifice

activităților desfăsurate

Nr. instruiri/persoane 1 x x x x x x APNDVC, firme

de specialitate

227

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

Alexandru, M., Badea, L., Buza, M., Dinu, M., Drugescu, C., Sencu, V. (1981) – Valea Cernei.

Studiu de geografie. Ed. Academiei RSR, Bucureşti, pp. 152.

Anastasiu, P. (2001), Citoembriologia pinaceelor din România , Universitatea din Bucuresti.

Facultatea de Biologie, 202 p. (inedit).

Anastasiu, P., Oprea, A., Pascale, G., (2001) - Consideraţii privind Pinul negru din România,

Acta Horti Bot. Bucurest, 29: 155-170.

Antonescu G. P. (1962) - Contribuţii la studiul distribuţiei geografice a coniferelor în România,

Bucureşti.

Arbez, M., Millier, C. (1971) - Contribution a létude de la variabilité géographique de Pinus

nigra Arn., Añnales des Sciences Forestiéres 28:23-49.

Arsene, G.-G., Coste, I., Chelu, A. (2001) - Contribuții la studiul ecologic și fitocenologic al

fitocenozelor cu Pteridium aquilinium din Sud-Vestul Romaniei (Banat), "Omul si mediul", Zilele

Academice Timisene, editia a VII-a, Timișoara.

Badea, L., Buza, M. (1979), Modificări antropice ale mediului în Bazinul Cernei, Anal. Univ.

Bucureşti, Geogr., 28.

Beldie, A., Dihoru, G (1967) - Asociatiile vegetale din Carpatii Romaniei, Com. Bot., 5 (6): 133-

238.

Binder, J. (1906) - Beitrag zur Tour von Halzeger Thal auf Gebirge bis Herkulesbad-Mehadia,

Jahrb. d. Siebenb. Karpathenvereins, 26.

Bogunic, F., Muratovic, E. , Brown, S. C., Siljak-Yakovlev, S. (2003), Genome size and base

composition of five Pinus species from the Balkan region, Springer-Verlag GmbH.

228

Borbas, V. (1873) – Jelentes az 1873-evben Bansag teruleten tett novenytani kutatosokrol,

Math.es Term. Kozl. 11: 213-290.

Borbas, V. (1884) -Flora Comitatus Temesiensis, Temesvar.

Borza, A. (1929) - Végétation et flora des Bains d'Hercule,Grand Thermes d'Hercule, Banat-

Roumanie, București: 16-18.

Borza, A. (1931)- Botanischer Fuhrer durch die Umgebung von Herkulesbad bis an die Donau,

Guide de la sixieme-Excursion Phytogéographique Internationale, Cluj.

Borza, A. (1943) - Vegetația Banatului în timpul romanilor, Bul. Grăd. Bot. Inst. Bot. Cluj, 22.

Borza, A. (1958) - Die Phytozonosen eines Abschnittes der Sudcarpaten

Rumanien,Vegetatio,7:181-188.

Borza, Al. (1942), Cercetarea botanică a Banatului, Natura, 31: 9.

Borza, Al. (1956) – Uber Fagus orientalis und Fagus taurica in Rumanien sowie uber die

Verbreitung zweier Varietaten von Fagus silvatica. Feddes Repert. 29: 113-116.

Borza, Al. (1965) – Despre vegetaţia “mediteraneană” în sud-estul Europei. St. Cercet. Biol.

ser. Bot. 17: 477-482.

Borza,A., Nyarady,E. (1929) - Vegetația și flora Băilor Herculane, Hidrobiologia,Meteorologia,

Climatologia 5-6: 6-10.

Boşcaiu N., Lupşa V. (1967) - Palynological research in the Grota Haiducilor cave near the

Herculaneum Spa (Romania), Rev. Roum. Biol. ser. Bot. 12: 137-140.

Boşcaiu, N. (1942) – Muntele Gugu, Natura 31: 45-47.

Boşcaiu, N. (1971) - Vegetatia fontinala din Muntii Tarcu, Godeanu si Cernei, Stud. Com.

Muzeul Bruckenthal, ser. St. Nat, 16: 124-133.

Boşcaiu, N. (1971) - Flora si vegetatia Muntilor Tarcu,Godeanu si Cernei, Editura Academiei

RSR, București.

229

Boscaiu, N. (1973) - Interpretarea informationala a spectrelor areal-geografice a unor asociatii

vegetale din Muntii Tarcu, Godeanu si Cernei, Stud. Com. Muzeul Bruckenthal, ser. St. Nat,18:

101-108.

Boscaiu, N. (1983) - Relatii singenetice intre padurile si pajistile din muntii Tarcu, Godeanu si

Cernei, în Probleme zonale ale silviculturii din Banat A.S.A.S., Sectia de silvicultura, I.C.A.S.,

filiala Caransebes.

Boşcaiu, N., Boşcaiu, M. (1999), On the presence of Pinus nigra subsp. pallasiana in Romania,

Wiss Mitt. Niederosterr. Landesmuseum St. Polten, 12: 21-24.

Boşcaiu, N., Coldea, Gh., Horeanu, C. (1994) - Lista roşie a plantelor vasculare dispărute,

periclitate,vulnerabile şi rare din flora României, Ocrot. Nat. Med. Înconj., 1: 45-56.

Boşcaiu, N., Raţiu, F., Nicolau, N. (1968) - Contributie la istoria padurii din Muntii Cernei,

Com. Bot., 7: 73-77.

Brezeanu, G., Marinescu-Popescu, V. (1964) – Studiul hidrobiologic al bazinului inferior al

Cernei (Cerna, Belareca şi Mehadica), Hidrobiologia, 5: 65-94.

Bujorean, G., Popescu, C. P. (1966) - Rezervatia naturala Domogled, Ocrotirea Naturii, 10 (1):

5-30.

Călinescu R. (1933) - Repartiţia liliacului (gen Syringa L.) în România, Bul. Soc. Reg. Rom.

Geogr., 1(1).

Călinescu R. (1957) - Contribuţii la studiul şibliacului în RPR, Rev. Păd., 2:76-84.

Călinescu R. (1969) - Biogeografia României, Edit. Ştiinţifică, Bucureşti.

Călinescu, R. (1950) - Elemente mediteraneene în R.P.R., Natura, 3(5):34-39.

Ciocârlan, V. (2009) – Flora ilustrată a României. Pteridophyta et Spermatophyta, ed. a III-a,

Ed. Ceres, București.

230

Coldea, G. (1991) - Prodrome des associations végétales des Carpates du Sud-Ouest,

Documents Phytosociologiques, 13:317-359.

Coldea, Gh., 1997, Les associations végétales de Roumanie, vol. 1, Les associations herbacées

naturelles, Ed. Pres. Univ. Clujeană, Cluj-Napoca.

Contrea, A. (1934) – Caracterele florei şi vegetaţiei bănăţene, Rev. Inst. Soc. Banat-Crişana,

2(10-12): 67-78.

Coste, I., Arsene, G.G. (2000) - Speciile de cormofite endemice și rare în sud-vestul Romaniei

(Banat), Stud.Com. Satu Mare ser. St.Nat. 1: 80-95.

Cretzoiu, P. (1932) - Contribuții la cunoașterea florei pădurilor din regiunea Văii Cernei, Rev.

Păd., 44,4:199-204.

Cretzoiu, P. (1938) - A doua contribuție la cunoașterea florei pădurilor din regiunea Văii

Cernei, Rev.Păd., 50(11):967-977.

Csuros, St., Csuros-Kaptalan, M., Pap, S. (1957) – Contribuţii la studiul vegetaţiei zonei de

calcar din vecinătatea sudică a Munţilor Retezat, St. Cerc. Biol. Acad. RPR Fil. Cluj, 7: 57-77.

Csuros, St., Gergelyi, I., Pap, S. (1962) – Materiale pentru flora Munţilor Piule-Piatra

Iorgovanului, Contrib. Bot.: 131-150.

Csuros.St., Kaptalan-Csuros, M., Nagy, F. (1957) – Contribuţii la studiul vegetaţiei alpine a

regiunii centrale a Munţilor Retezat, St. Cerc.Biol. Acad. RPR Fil. Cluj, 7: 33-56.

Czirbuz, G. (1905) – Das Godjan-Gugu Gebirge, Foldr. Kozl. 33: 60-63.

Degen, A. (1901) – Die Flora von Herculesbad. Eine Vegetation-Skizze, Budapest.

Dihoru, G., Dihoru, A., (l994) - Plante rare, periclitate şi endemice în Flora României - Lista

roşie, Acta Bot. Hort. Bucurestiensis, (1993-1994): 173-199.

Dihoru, G., Negrean, G.(2009) - Cartea roșie a plantelor vasculare din România, București,

Edit. Academiei Române, Bucureşti pp. 630.

231

Domin, K. (1932) - Dumugled, Kazanské soutesky, Ada Kaleh a Varciorova, Publ. Fac. Sc.

Univ. Charles Prague,122.

Doniţă N., Popescu A., Paucă-Comănescu M., Mihăilescu S., Biriş I. A. (2006) - Habitatele din

România. Modificări conform amendamentelor, Edit. Tehnică Silvică, Bucureşti.

Doniță, N., Ivan, D., Coldea, Gh. Sanda, V., Popescu, A, Chifu, T., Paucă-Comănescu, M.,

Mititelu, D., Boșcaiu, N. (1992) - Vegetaţia României , Ed.Tehnică Agricolă, Bucureşti.

Doniță, N., Păucă-Compnescu, M., Popescu A., Mihăilescu, S., Biriș, I.A. (2005) - Habitatele

din Romania, Editura Tehnică Silvică Bucureşti, pp. 496.

Dorner, J. (1839) – Das Banat im topographish naturhistorischer Beziehung mit besonderer der

Herculesbader nachst Mehadia und ihrer Umgebungen. Pressburg.

Dumitriu-Tătăranu, I., Florescu, I. (1960) - Contributii la cunoaşterea florei lemnoase a

Munţilor Cerna si Mehedinţilor, Com. Bot. 3: 213-215.

Dumitriu-Tătăranu, I., Florescu, I. (1965) - Contribuții la cunoașterea florei lemnoase a Munților

Cerna si Mehedinților, Com.Bot.,3: 213-215.

Dumitriu-Tătăranu, I., Leandru, L., Florescu, I., Nitu, C., Dumitrescu, A., (1965) - Studii asupra

variabilității unor proveniențe si forme de pin negru de Banat din Munții Cernei si Carpații

Porților de Fier. Valoarea lor ca material initial de selecție, Cercetări de Genetică, Lucrările

primului Simpozion Național de Genetică (18-20 iunie 1964): 125-131.

Enculescu, P. (1924) – Zonele de vegetaţie lemnoasă din România în raport cu condiţiile

orografice, climaterice, de sol şi subsol, Mem. Inst. Geol. Rom., 1: 1-338.

Fekete, G. (1959) – Angaben zur Zonologie der moesischen Scwarzfohrenwalder, Acta Bot.

Acad. Sci. Hung. 5: 321-347.

Fekete, L, Blattny, O. (1914) – Die verbreitung der Forstlich wichtigen Baumen und Straucher

im Ungarischen Staate.Selmecbanya.

232

Fineschi, S. (1984) - Determination of the origin of an isolated group of trees of Pinus nigra

through enzyme gene markers, Silvae Genetica 33:169-172.

Florescu, I., Dumitriu-Tătăranu, I. (1960), Contribuţii la cunoaşterea florei Munţilor Cerna şi

Mehedinţi, Com. Acad. RPR, 10(1): 39-46.

Frăţilă, E.C. (2006) - Cercetări privind răspândirea şi caracteristicile ecoprotective ale pinului

negrude Banat (Pinus nigra ssp. banatica) pe teritoriul Parcului Naţional Domogled- Valea

Cernei, Analele Univ. Oradea, Fascicula Silvicultura, 11: 189-198.

Gafta, D., Mountford, O. (eds, 2008) - Manual de interpretare a habitatelor Natura 2000 din

Romania, Edit. Risoprint, Cluj.

Georgescu, C. C. (1934 ) – Studii fitogeografice in bazinul inferior al Vaii Cernei, Baile

Herculane, Analele I.C.E.F.,1:71-133.

Georgescu, C. C. (1965) - Considerații asupra unor elemente termofile, în special sudice din

flora României, Stud.Cerc.Biol. ser. Bot., 17(4-5): 397-402.

Goia, I., Groza, Gh. (2006) - Cercetări privind flora şi vegetaţia din parcelele cu pin bănăţean

din Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei, UBB Cluj-Napoca, Fac. de Biologie-Geologie

(inedit).

Goia, I.,Groza, Gh., Hurdu, B.,Beldean, M., Crişan, A., Țepeluș, L. (2006) - Flora şi vegetaţia

sitului de Pinus nigra ssp. banatica din Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei (A3 din Life

Nat /04/RO/000225 –Pădurile de pin negru de Banat – parte a rețelei Natura 2000), Agenţia

Pentru Protecţia Mediului Caraş-Severin (inedit).

Golob, A., Kutnar, L. (2006) - Testing criteria for classifying Slovenian forests into European

Forest Types using Palearctic and FFH habitat classification, Slovenian Forestry Institute,

Ljubljana.

Grecescu, D. (1898), Conspectul Geografic al Florei României, Bucureşti.

Grecescu, D. (1908), Suplement la Conspectul Florei României, Bucureşti.

233

Grigorescu, A. (1980), Cercetări de provenienţă la pinul negru, Anale ICAS Bucureşti, 37(1): 19-

34

Griselini, Fr. (1780) – Versuch eine politischen und naturlichen Geschichte des temeswarer

Banates in Briefen an Standespersonen und Gelehrte, vol. I-II, Wien.

Hambank, At. (1937) - O staţiune de Pinus banatica Georg. et Ion şi Pinus sylvestris L., pe valea

Sohodolului de Runc în Oltenia , Rev. Păd., 49.

Hazslinszky, Fr. (1872) – Az 1872 evi tarsas kirandulasban gyujtott, vagy a helj szinem

megvizsgall Phanerogam-Hovenyek jegyzeke, Math. es Term.Kozl. 10 : 12-429.

Heuffel, J. (1857) – Mittheilungen aus dem Gebiete der Flora des Banates, Oesterr. Botan.

Wochenblat. 7: 118, 222-224, 286-287.

Heuffel, J. (1858) – Diagnosen neuer, oder verwechseller Pflanzen-Arten aus dem Banates,

Oesterr. Bot. Zeitrschr., 7: 25-29.

Heuffel, J., (1858) - Enumeratio plantarum in Banatu Temisiensis sponte crescentium et

frequentius cultarum. Vindobonae.

Ivan, D., Doniță, N., Coldea, Gh. Sanda, V., Popescu, A, Chifu, T., Boșcaiu, N, A., Mititelu, D.,

Paucă-Comănescu, M. (1993) –Vegetation potentielle de la Roumanie, Braun-Blanquetia, 9: 3-

79..

Karpati, Z. (1940) – Bemerkungen und Beitrage zur Kenntis der Flora Siebenburgens und des

Banates, Bot. Kozl., 37: 13-32..

Kaya, Z., Ching, K.K., Stafford, S.G. (1985) - A statistical analysis of karyotypes of European

blackpine (Pinus nigra Arnold) from different sources, Silvae Genetica 34:148-156.

Kotschy, Th. (1853) – Beitrage zur Kenntnis des Alpenslandes im Siebenburgen, Verh. Zool.-

Bot. Ges. Wien, 3: 57-69, 131-140, 271-276,

Lee, C.H. (1968) - Geographic variation in European black pines, Silvae Genetica 17:165-172.

234

Lee, C.H. (1970) - Response of different European black pine provenances to nitrogen

fertilization, Silvae Genetica 19:122-123.

Lorenz, J. (1887) – Herculesbad in Wort und Bilt, Wien.

Mihăilescu, V. (1963) – Carpaţii sud-vestici, Bucureşti.

Moldovan, I., Pázmány, D., Dragoş, L. (1989) - List of rare, endemic and threatened plants in

Romania, II, Not. Bot. Hort. Agrobot. Cluj-Napoca.

Muică, C. (1995), Munţii Vâlcanului. Structura şi evoluţia peisajului, Ed. Academiei Române,

Bucureşti.

Muică, C., Drugescu, C. (1984) - Particularités biogeographyques de la zone occidentale des

Carpates Méridionales, RRGGG – Géogr., 28.

Munk, M. (1872) – A Herkules-furdoes kornzeke term. tud. sib. tekintetben, Pest.

Niculescu, Gh. (1965) – Munţii Godeanu. Studiu geomorfologic. Ed. Academiei RPR, Bucureşti,

pp. 339.

Nyárady, E. I. (1929) -La liste des plantes avec fleures de la gorge de Pecinecica - Grands

Thermas d'Hercule, Banat, Roumanie, Ed. Cultura, București.

Nyarady, E.J. (1958) – Flora şi vegetaţia Munţilor Retezat, Bucureşti.

Oarcea, Z. (1975) - Propuneri de organizare a marilor rezervatii naturale din vestul Romaniei,

Lucrările celui de-al doilea Colocviu Național de Geografia Turismului, 131-135, Ed.Sport-

Turism, București.

Oarcea, Z. (1978) - Propuneri de parcuri naționale in judetul Caras-Severin, Banatica,7:143-

150.

Oltean, M., Negreanu, G., Popescu, A., Roman, N., Dihoru, G., Sanda, V., Mihăilescu, S., (1994)

- Lista roşie a plantelor superioare din România, Studii, Sinteze, Documentaţii de Ecologie,

Acad. Rom. Inst. Biol. București, 1.

235

Ozenda, P. (1994) - Végétation du continent européen, Delachaux et Niestlé, Lausanne.

Papp, C. (1939) - Contribution a la végétation méditerranéenne de la flore de Roumanie,

Lucrările Societatii Geografice "D. Cantemir",2:3-24.

Partos, Al. (1901), Herkulesbad und seine Thermen , II aufl., Budapesta.

Partos, Al. (1901), Herkulesbad und seine Thermen, II aufl., Budapest.

Paşcovschi, S. (1956), Câteva consideraţii biogeografice asupra Munţilor Banatului, Ocrotirea

Naturii, 2.

Pătroescu M., Dobre M., Necşuliu, R., Ioja, C., Rozylowicz, L. (2006) - Impact assessment on

the Pinus nigra ssp. banatica site by natural and anthropic causes in the area of Domogled –

Valea Cernei National Park, Proceedings of the 2nd International Conference on Environmental

Research and Assesment, Bucharest.

Pătroescu, M., Chincea, I., Rozylowicz, L., Sorescu, C. (eds.,2007) – Pădurile cu pin negru de

Banat, sit Natura 2000, Ed. Brumar, Timișoara.

Pax, F. (1919) – Pflanzengeographie Rumanien, Nova Acta Leop., 35.

Pax, F., (1898) – Grundzuge der Pflanzenverbreitung in der Karpathen, I, Leipzig.

Pax, F., (1909) – Grundzuge der Pflanzenverbreitung in der Karpathen, II, Leipzig.

Pietriși, M. (2010) - Studiul fizico-geografic al Munților Godeanu cu privire la etajarea

vegetației şi limita superioară a pădurii. Teza de doctorat, Universitatea din București,

Facultatea de Geografie, inedit.

Pop I., Hodișan, I. (1979) - Contribuții la cunoașterea vegetației de stâncării din R.S.Romania,

Studia UBB ser. Biol.,24:2-7.

Pop, I. (1962) - Conspectul asociațiilor ierboase de pe masivele calcaroase din cuprinsul

Carpaților Românești, Contrib. Bot.:267-275.

236

Pop, I., Hodişan, I. (1968) - Plante noi si rare din flora Banatului, Studia UBB ser. Biol.,

13(1):3-6.

Popescu, P., Samoilă, Z. (1962) – Ghid geobotanic pentru Banat, București (lit.)

Popescu-Domogled, P.C. (1965) – Contribuții la flora Banatului, Com. Bot. 3: 207-211.

Popescu-Domogled, P.C., Bujorean, G. (1957) - Contribuţii la studiul geobotanic al pajiştilor

din vestul PRP dintre Dunăre şi Crişul Negru, St. Cerc.Ştiinț. Timișoara, 4(3-4).

Popova, Cucu A., Muică C., Drugescu, C. (1976) - Ecosystemes de type sub-mediterraneen dans

les Carpates Meridionales, RRGGG – Geogr., 20.

Popova, Cucu A., Şanta C. (1968) - Contribuţii la studiul geografic al vegetaţiei muntelui Oslea,

SCGGG-Geografie, 15(1).

Popova-Cucu, A., Niculescu, Gh. (1961) – Zâmbrul (Pinus cembra L.) din Munții Godeanu,

Natura ser. Geol-Geogr., 13(2).

Povară, I. (1997) - Studiu fizico-geografic al bazinului hidrografic Cerna cu privire specială

asupra hidrologiei carstice, Teză de doctorat, Univ din Bucureşti.

Prodan, I. (1939) – Flora pentru determinarea și descrierea plantelor ce cresc în România, ed.

II, vol. I-II, Cluj.

Purcelean, S. (1953) - Regenerarea naturala la nucul negru în pădurea semidos O.S. Băile

Herculane, Rev. Păd., 3:18-19.

Puşcariu Soroceanu, E. (red.,1963) - Păşunile şi fâneţele din RPR, Ed. Academiei, Bucureşti.

Resmeriţă, I. (1972) - Vegetația lemnoasă din Valea Ţesnei (jud.Mehedinti), Stud. Cerc. Biol.

ser. Bot., 24, 4: 277-294.

Resmeriţă, I., (1970) - Taxoni noi și rari în flora României (Valea Țeșna, jud. Mehedinți), Stud.

Cercet. Biol. ser. Bot. 22, 3: 217-222.

Resmeriţă,I. (1971) - Flora Vaii Ţeșna (jud.Mehedinți), Com. Bot., 12: 149-161.

237

Rochel, A. (1838) – Botanische Reise in das Banat im Jahre 1835, Pesth.

Rochel, A., (1828) – Plantae Banatus rariores iconibus et descriptionibus illustratae, Pestini.

Rohrig, E. von. (1969), European black pine (Pinus nigra Arnold) and its forms. Part III.

Experiments with seedlings of different provenances, Silvae Genetica,18:92-94.

Rohrig, E. von.(1966), European black pine (Pinus nigra Arnold) and its forms, Part II. First

results from provenance experiments. Silvae Genetica, 15:21-26.

Roman, N. (1974) – Flora și vegetația din sudul Podișului Mehedinți. Editura Academiei RSR,

București.

Sanda, V., Ollerer, K., Burescu, P., (2008) - Fitocenozele din România: sintaxonomie,

strucutură, dinamică și evoluție, Ed. ARS Docendi, Bucureşti.

Sanda, V., Popescu, A., (1991) - Aspecte ale vegetaţiei din Culoarul Cernei, Ocrot. Nat. Med.

Înconj., 35: 1-2.

Sanda, V., Popescu, A., Arcuş, M., (1999) - Revizia critică a comunităţilor de plante din

România, Tilia Press International, Constanţa.

Sanda, V., Popescu, A., Barabaş, M. (1997) - Cenotaxonomia şi caracterizarea grupărilor

vegetale din România, Stud. Comunic. Biol. Veg. Bacău, 5-366.

Sanda, V., Popescu, A., Doltu, M. I. (1980) - Cenotaxonomia şi corologia grupărilor

vegetaledin, România, Stud .Comunic. Şt. Nat. Muz. Brukenthal, 24 (supl.).

Sanda, V., Popescu, A., Doltu, M. I., Doniţă, N. (1983) - Caracterizarea ecologică şi

fitocenologică a speciilor spontane din flora României, Stud. Comunic. Şt. Nat. Muz. Brukenthal,

25 (supl.).

Sanda, V., Popescu, A., Paucă-Constantin, A. (1990) - Caracterizarea brădeto-făgetelor din

Carpaţii Meridionali, Contrib. Bot., 30.

238

Sârbu I. (2000), Valea Cernei. Caracterizare fizico-geografică cu privire specială asupra

hidrografiei. Teza de doctorat, Universitatea din București, Facultatea de Geografie.

Sârbu, I., Braghină, C. (1998) - Modificări antropice pe cursul mijlociu şi inferior al Cernei,

Anal. Univ. din Craiova, 15.

Sârbu, I., Ștefan, N., Oprea, A. (2013) – Plante vasculare dinRomânia. Determinator ilustrat de

teren. Ed. Victor B. Victor, București.

Săvulescu, T. (ed.1952-1976), Flora R.P.R.-R.S.R.,vol. I-XIII, Ed. Academiei RPR/RSR,

Bucureşti.

Schafarzik, F. (1889) – Uber das Gebirge zwischen Mehadia und Herkulesbad, Jahrb. K.Ung.

Geol. Aust. fur 1887.

Schwarzott, J.G. (1831) – Die Hercules Bader bei Mehadia, Wien.

Simonkai, L. (1878) – Nehany bansagi novenyrol, Term. Fuz., 2.

Sociava, V.B. (1958) – Novaia gheobotaniceskaia karta Rumânii, Bot. Jurn., 43: 5.

Soo, R. (1964) – Die regionalen Fagion - Verbande und Gesselschaften Sudosteuropas,

Budapest.

Stratul, E. (1974) - Contribuţii la istoricul cercetărilor botanice de pe teritoriul Banatului,

secolele XVIII-XIX, Tibiscus ser. Şt. Nat., Muz. Banatului: 183-189.

Tarnavschi, I.T., Ciobanu, I. (1965), Karzologische untersuchungen an Pinus nigra Arn.

ssp.nigricans Host. var. Banatica Georg. et Ionescu, im Vergleiche mit Pinus nigra Arn. var.

austriaca Hoess., Rev. Roum. Biol.ser. Bot., 10(5): 371-375.

Țopa. E. (1960) – Endemismele din RPR, Natura, 4.

Torok, M. (2000), Geanţurile - o particularitate a reliefului Văii Cernei, Anal. Univ. de Vest din

Timişoara, ser.Geogr., 9-10: 45-36.

239

Torok, M. (2006), Munţii Mehedinţi - studiu geomorfologic, Teză de doctorat, Institutul de

Geografieal Academiei Române, Bucureşti (inedit).

Tutin, T.G., Heywood, V.H., Burges, N.A. (eds.1968-1993) - Flora Europaea,vol. I-V,

Cambridge University Press.

Van Haverbeke, D. F. (1990) - Pinus nigra Arnold European black pine, In: Burns, Russell M.;

Honkala, Barbara H., (technical coordinators). Silvics of North America. Volume 1. Conifers.

Agric. Handb. 654. Washington, DC: U.S. Department of Agriculture, Forest Service: 395-404.

Vidakovic, M. (1974) - Genetics of European black pine (Pinus nigra Arn.), Annales Forestales

6(3) ZAZU Zagreb: 57-86.

Vintilescu, I. (1946) - Asupra ariei pinului negru în Munţii din Vestul Olteniei, Rev. Geogr.

CGR, 3.

Waldstein, F., Kitaibel, P. (1802) – Descriptiones et icones plantarum rariorum Hungaricae, I,

Vindobona.

Waldstein, F., Kitaibel, P. (1805) – Descriptiones et icones plantarum rariorum Hungaricae, II,

Vindobona.

Waldstein, F., Kitaibel, P. (1812) – Descriptiones et icones plantarum rariorum Hungaricae, III,

Vindobona.

Wendelberger, G., (1965) – Zur Vegetationsgliderung Sudosteuropas, Mitt.der Naturwiss.Verein

fur Steiermark, 95: 245-268.

Zaghi, D. (2008) – Management of Natura 2000 habitats * (Sub-) Mediterranean pine forests

with endemic black pines, 9530, Technical Report 2008 24/24, Directive 92/43/EEC on the

conservation of natural habitats and of wild fauna and flora, European Commission

Zolyomi, B. (1966) – Neue Klassifikation der Felsenvegetation im pannonischen Raum und der

angrenzenden Gebiete, Bot. Kozl. 53(1): 49-54.

240

ANEXE

241

ANEXA 1. REGULAMENTUL PARCULUI

CAPITOLUL I

ÎNFIINŢAREA, SCOPUL, LIMITELE, ZONAREA ŞI MANAGEMENTUL PARCULUI

NAŢIONAL DOMOGLED VALEA CERNEI

Art. 1. Parcul Naţional DOMOGLED VALEA CERNEI (PNDVC) este înfiinţat prin Ord. 7

al MAPPM/27. 01. 1990, reconfirmat prin Legea 5/2000 privind planul de amenajare a

teritoriului naţional - Secţiunea a III-a Zone naturale protejate de interes naţional - , în

conformitate cu procedura aprobată prin OM nr. 850/2003 şi în baza prevederilor din OUG nr.

57/2007. PNDVC a fost preluat în administrare conform contractului nr. 745 din 22.05.2004

încheiat între Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor şi Regia Naţională a Pădurilor-

Romsilva.

Art. 2. Parcul Naţional Domogled Valea Cernei face parte din categoria parcurilor naţionale,

ce au drept scop protecţia şi conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spaţiul

biogeografic naţional prin care se urmăreşte excluderea oricăror forme de exploatare a resurselor

naturale si a folosinţelor terenurilor incompatibile scopului atribuit, precum şi asigurarea de

condiţii pentru activităţile educaţionale, recreative , turistice şi de cercetare ştiinţifică.

PNDVC corespunde categoriei II IUCN (Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii) –

„Parc naţional: arie protejată gestionată în principal pentru protecţia ecosistemelor şi recreere”.

Pe teritoriul PNDVC există şi două situri de interes comunitar: ROSCI0069 Domogled-Valea

Cernei, instituit prin OM 1964/2007 şi ROSPA0035 Domogled-Valea Cernei, instituit prin HG

1284/2007.

Art. 3. (1)Limitele Parcului Naţional Domogled Valea Cernei, conform suprafeţei stabilite în

Legea nr. 5/2000, sunt cele prezentate in H. G. 230/2003, precum si în Anexa 1 la Regulament.

Suprafaţa parcului este de: 61.211 ha

(2) Zonarea interna a PNDVC este redata in Anexa 2 la prezentul regulament.

242

Art. 4. Principalele zone funcţionale ale Parcului Naţional Domogled Valea Cernei (zonarea

internă) sunt:

A. Zona cu protecţie strictă, corespunde categoriei I IUCN şi cuprinde o zonă sălbatică în

care nu au existat intervenţii antropice sau nivelul acestora a fost foarte redus, în care sunt

permise activităţi de cercetare, educaţie şi ecoturism. Această zonă special desemnată şi

delimitată are o valoare ştiinţifică deosebită unde nivelul intervenţiilor antropice au fost foarte

reduse. Suprafaţa este de 836 ha şi se află în interiorul Rezervaţiei Domogled (498 ha) și

Rezervației Ciucevele Cernei (338 ha). În zonele cu protecție strictă se interzice desfăşurarea

oricăror activităţi umane, cu excepţia activităţilor de cercetare, educaţie ecologică, activităţi de

ecoturism, cu limitările descrise în planurile de management.

B. Zona de protecţie integrală – cuprinde cele mai valoroase bunuri ale patrimoniului natural

din interiorul parcului. Suprafaţa acestei zone totalizează: 29.078 ha. În zonele de protecţie

integrală sunt interzise:

a) orice forme de exploatare sau utilizare a resurselor naturale, precum şi orice forme de

folosire a terenurilor, incompatibile cu scopul de protecţie şi/sau de conservare;

b) activităţile de construcţii-investiţii, cu excepţia celor destinate administrării ariei

naturale protejate şi/sau activităţilor de cercetare ştiinţifică ori a celor destinate

asigurării siguranţei naţionale sau prevenirii unor calamităţi naturale.

Prin excepţie de la prevederile alin. (5), în zonele de protecţie integrală, în afara perimetrelor

rezervaţiilor ştiinţifice, se pot desfăşura următoarele activităţi:

a) ştiinţifice şi educative;

b) activităţi de ecoturism care nu necesită realizarea de construcţii-investiţii;

c) utilizarea raţională a pajiştilor pentru cosit şi/sau păşunat numai cu animale domestice,

proprietatea membrilor comunităţilor care deţin păşuni sau care deţin dreptul de utilizare

a acestora în orice formă recunoscută prin legislaţia naţională în vigoare, pe suprafeţele,

în perioadele şi cu speciile şi efectivele avizate de administraţia parcului, astfel încât să

nu fie afectate habitatele naturale şi speciile de floră şi faună prezente;

243

d) localizarea şi stingerea operativă a incendiilor;

e) intervenţiile în scopul reconstrucţiei ecologice a ecosistemelor naturale şi al reabilitării

unor ecosisteme necorespunzătoare sau degradate, cu avizul administraţiei ariei naturale

protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, şi aprobate de către autoritatea publică

centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor;

f) acţiunile de înlăturare a efectelor unor calamităţi, cu avizul administraţiei ariei naturale

protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, cu aprobarea autorităţii publice centrale

pentru protecţia mediului şi pădurilor. În cazul în care calamităţile afectează suprafeţe de

pădure, acţiunile de înlăturare a efectelor acestora se fac cu avizul administraţiei, în baza

hotărârii consiliului ştiinţific, şi cu aprobarea autorităţii publice centrale pentru protecţia

mediului şi pădurilor;

g) acţiunile de prevenire a înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri, care nu necesită

extrageri de arbori, şi acţiunile de monitorizare a acestora;

h) acţiunile de combatere a înmulţirii în masă a dăunătorilor forestieri, care necesită

evacuarea materialului lemnos din pădure, în cazul în care apar focare de înmulţire, cu

avizul administraţiei, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, cu aprobarea autorităţii

publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor.

Zona de conservare durabilă constituie in Parcul National Domogled-Valea Cernei o zonă

tampon cu o suprafaţă totală de 38.334 ha, în care este interzisă realizarea de construcţii noi, cu

excepţia celor ce servesc strict administrării ariei naturale protejate sau activităţilor de cercetare

ştiinţifică ori a celor destinate asigurării siguranţei naţionale sau prevenirii unor calamităţi

naturale.

În zonele de conservare durabilă se pot desfăşura următoarele activităţi:

a) ştiinţifice şi educative;

b) activităţi de ecoturism care nu necesită realizarea de construcţii-investiţii;

244

c) utilizarea raţională a pajiştilor pentru cosit şi/sau păşunat pe suprafeţele, în perioadele şi

cu speciile şi efectivele avizate de administraţia parcului natural, astfel încât să nu fie

afectate habitatele naturale şi speciile de floră şi faună prezente;

d) localizarea şi stingerea operativă a incendiilor;

e) intervenţiile pentru menţinerea habitatelor în vederea protejării anumitor specii, grupuri

de specii sau comunităţi biotice care constituie obiectul protecţiei, cu aprobarea autorităţii

publice centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor, cu avizul administraţiei ariei

naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, a planului de acţiune provizoriu,

elaborat şi valabil până la intrarea în vigoare a planului de management;

f) intervenţiile în scopul reconstrucţiei ecologice a ecosistemelor naturale şi al reabilitării

unor ecosisteme necorespunzătoare sau degradate, cu avizul administraţiei ariei naturale

protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, aprobate de către autoritatea publică

centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor;

g) acţiunile de înlăturare a efectelor unor calamităţi, cu avizul administraţiei ariei naturale

protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific şi, ulterior, cu aprobarea autorităţii publice

centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor. În cazul în care calamităţile afectează

suprafeţe de pădure, acţiunile de înlăturare a efectelor acestora se fac cu avizul

administraţiei ariei naturale protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific, aprobate

ulterior de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi pădurilor;

h) activităţile de protecţie a pădurilor, acţiunile de prevenire a înmulţirii în masă a

dăunătorilor forestieri, care necesită evacuarea materialului lemnos din pădure în cantităţi

care depăşesc prevederile amenajamentelor, se fac cu avizul administraţiei ariei naturale

protejate, în baza hotărârii consiliului ştiinţific şi, ulterior, cu aprobarea autorităţii publice

centrale pentru protecţia mediului şi pădurilor;

i) activităţi tradiţionale de utilizare a unor resurse regenerabile, în limita capacităţii

productive şi de suport a ecosistemelor, prin tehnologii cu impact redus, precum

recoltarea de fructe de pădure, de ciuperci şi de plante medicinale, cu respectarea

normativelor în vigoare. Acestea se pot desfăşura numai de către persoanele fizice sau

245

juridice care deţin/administrează terenuri în interiorul parcului sau de comunităţile locale,

cu acordul administraţiei ariei naturale protejate;

j) lucrări de îngrijire şi conducere a arboretelor, lucrări speciale de conservare cu accent pe

promovarea regenerării naturale şi fără extragerea lemnului mort, cu excepţia cazurilor în

care se manifestă atacuri de dăunători ai pădurii ce se pot extinde pe suprafeţe întinse, în

primul rând de parcele întregi limitrofe zonelor cu protecţie strictă sau integrală, in restul

zonei-tampon fiind permisă aplicarea de tratamente silvice care promovează regenerarea

pe cale naturală a arboretelor: tratamentul tăierilor de transformare spre grădinărit,

tratamentul tăierilor grădinărite şi cvasigrădinărite, tratamentul tăierilor progresive

clasice sau în margine de masiv cu perioada de regenerare de minimum 10 ani.

Tratamentele silvice se vor aplica cu restricţii impuse de planurile de management al

parcurilor şi de ghidurile de gospodărire a pădurilor în arii protejate.

k) activităţi tradiţionale de utilizare a resurselor regenerabile, prin introducerea de tehnologii

cu impact redus.

C. Zona de dezvoltare durabilă a activităţilor umane sunt zonele în care se permit activităţi

de investiţii/dezvoltare, cu prioritate cele de interes turistic, dar cu respectarea principiului de

utilizare durabilă a resurselor naturale şi de prevenire a oricăror efecte negative semnificative

asupra biodiversităţii. În PNDVC această zonă totalizează: 567 ha.

În zonele de dezvoltare durabilă din parcurile naţionale se pot desfăşura următoarele activităţi, cu

respectarea prevederilor din planurile de management:

a) activităţi de vânătoare, în zonele de dezvoltare durabilă din parcurile naturale;

b) activităţi tradiţionale de cultivare a terenurilor agricole şi de creştere a animalelor;

c) activităţi de pescuit sportiv, industrial şi piscicultură;

d) activităţi de exploatare a resurselor minerale neregenerabile, dacă această posibilitate este

prevăzută în planul de management al parcului şi dacă reprezintă o activitate tradiţională;

e) lucrări de îngrijire şi conducere a arboretelor şi lucrări de conservare;

246

f) aplicarea de tratamente silvice care promovează regenerarea pe cale naturală a

arboretelor: tratamentul tăierilor de transformare spre grădinărit, tratamentul tăierilor

grădinărite şi cvasigrădinărite, tratamentul tăierilor progresive clasice sau în margine de

masiv, tratamentul tăierilor succesive clasice ori în margine de masiv, tratamentul

tăierilor în crâng în salcâmete şi zăvoaie de plop şi salcie. În zonele de dezvoltare

durabilă din parcurile naţionale se pot aplica tratamentul tăierilor rase în arboretele de

molid pe suprafeţe de maximum 1 ha, precum şi tratamentul tăierilor rase în parchete

mici în arboretele de plop euramerican. În zonele de dezvoltare durabilă din parcurile

naturale se poate aplica şi tratamentul tăierilor rase în parchete mici în arboretele de

molid pe suprafeţe de maximum 1 ha şi plop euramerican;

g) activităţi specifice modului de producţie ecologic de cultivare a terenului agricol şi

creşterea animalelor, în conformitate cu legislaţia specifică din sistemul de agricultură

ecologică;

h) alte activităţi tradiţionale efectuate de comunităţile locale.

i) activităţi de construcţii/investiţii, cu avizul administratorilor ariilor naturale protejate

pentru fiecare obiectiv, conforme planurilor de urbanism legal aprobate.

Zonele cu infrastructură turistică cuprind perimetrele construibile, care sunt delimitate ca atare în

Planurile de Urbanism General (PUG) pe Valea Cernei (Băile Herculane, Mehadia, Cornereva,

Izverna, Balta, Obârşia Cloşani, Padeş ) sunt incluse în zona de dezvoltare durabilă a parcului.

Art. 5. (1) Responsabilitatea managementului Parcului Naţional Domogled Valea Cernei și a

siturilor NATURA 2000 Domogled - Valea revine R.N.P. ROMSILVA - Administraţia

Parcului Naţional Domogled Valea Cernei R.A. (APNDVC), unitate cu personalitate juridică

a Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva, înființată prin H. G. 229/2009. APNDVC urmăreşte

încadrarea activităţilor de pe raza parcului în cadrul legal stabilit prin OUG 57/2007 în vederea

utilizării durabile a resurselor naturale în conformitate cu planul de management şi cu zonarea

internă a parcului. APNDVC transpune în practică Planul de management PM prin care se

realizează gospodărirea unitară şi integrată a PNDVC, urmăreşte respectarea acestuia,

organizează şi desfăşoară activităţi specifice şi supraveghează toate activităţile care se desfăşoară

pe teritoriul PNDVC, astfel încât să se asigure îndeplinirea obiectivelor de management ale

247

PNDVC, în conformitate cu obiectivele de parc naţional, sit de importanţă comunitară şi arie de

protecţie specială avifaunistică.

(2) Eliberarea de avize de către APNDVC pentru executarea de lucrări şi desfăşurarea de

activităţi care pot avea impact negativ asupra mediului, în cuprinsul parcului şi în zona adiacentă,

se face numai în baza hotărârii Consiliului Ştiinţific.

Art. 6. Activităţile APNDVC legate de conservarea biodiversităţii şi a mediului în general sunt

coordonate şi aprobate de Consiliul Ştiinţific al Parcului Naţional Domogled - Valea Cernei.

Art. 7. Participarea factorilor interesaţi la gospodărirea Parcului se asigură prin Consiliul

Consultativ de Administrare, care are un rol consultativ în planificarea şi realizarea

activităţilor legate de gospodărirea Parcului Naţional Domogled - Valea Cernei.

Art. 8. Pe teritoriul PNDVC şi în vecinătatea acestuia se interzice desfăşurarea de activităţi care

generează un impact negativ asupra mediului. Autorizarea activităţilor, planurilor şi proiectelor

se face cu avizul APNDVC.

CAPITOLUL II

REGLEMENTAREA ACTIVITĂŢILOR ÎN PARCUL NAŢIONAL DOMOGLED

VALEA CERNEI

Activităţile de silvicultură

Art. 9. (1) Activităţile de silvicultură se desfăşoară în conformitate cu planurile de amenajare

silvică a ocoalelor silvice sau ale altor persoane fizice sau juridice ce deţin sau administrează

suprafeţe de pădure în parc şi se supun reglementărilor legale în vigoare: Codul Silvic şi alte acte

normative specifice domeniului, inclusiv norme şi instrucţiuni tehnice.

(2) Pe terenurile care fac parte din fondul forestier naţional inclus în Parcul Naţional Domogled

Valea Cernei se execută numai activităţi prevăzute în amenajamentele silvice , cu respectarea

reglementărilor în vigoare privind zonarea funcţională a pădurilor şi a Parcului Naţional

248

Domogled Valea Cernei. Pe terenurile cu vegetaţie forestieră situate în afara fondului forestier

naţional activitățile se desfășoară conform reglementărilor în vigoare.

(3) APNDVC participă la elaborarea (în cadrul conferinţelor de amenajare) şi avizarea

amenajamentelor silvice, în scopul punerii acestora în concordanţă cu planul de management al

parcului.

(4) La încadrarea funcţională a pădurilor de pe teritoriul PNDVC se va ţine cont şi de prevederile

ghidului de amenajare şi gospodărire a pădurilor în arii protejate.

(5) APNDVC are dreptul de a verifica aplicarea în practică a tratamentelor (natura, intensitatea

şi volumului tăierilor) în fondul forestier naţional şi în vegetaţia forestieră din afara fondului

forestier naţional de pe raza PNDVC. În cazul constatării unor nereguli în fondul forestier

naţional de stat va sesiza Direcţiile Silvice Caraș Severin, Mehedinți, Gorj şi Serviciul de Arii

Protejate din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor „ Romsilva”. În cazul constatării unor nereguli

în fond forestier naţional privat, public-privat sau în cazul vegetaţiei forestiere din afara fondului

forestier naţional va sesiza Inspectoratele Teritoriale de Regim Silvic şi Vânătoare. În acest scop

structurile de administrare silvică sunt obligate să înainteze APNDVC planul de amplasare a

tăierilor de masă lemnoasă și borderoul de pe suprafaţa PNDVC înainte de începerea noului an

forestier pentru avizare. Autorizaţiile de exploatare vor fi obligatoriu vizate de către APNDVC.

(5) Structurile de administrare ale fondului forestier naţional de pe raza PNDVC sunt obligate să

transmită anual situaţia aplicării amenajamentelor silvice la APNDVC.

Art. 10. In vederea aprovizionării cu lemn de foc si lemn pentru construcţii rurale a

comunităţilor locale izolate din zona parcului precum si a sălaşelor şi stânelor limitrofe zonelor

de protecție integrală, Consiliul Ştiinţific poate aproba anual punerea în valoare şi extragerea

cantităţii de masa lemnoasă necesară din zona de protecție integrală.

Vânătoare

249

Art. 11. In conformitate cu prevederile Legii vânătorii nr. 407/2006, cu completările și

modificările ulterioare pe teritoriul parcului naţional vânătoarea este interzisă.

Art. 12. Acţiunile de evaluare a faunei de interes cinegetic şi de interpretare a rezultatelor se fac

de către gestionarul fondului cinegetic cu participarea APNVC. Gestionarul fondului cinegetic

are obligaţia de a anunţa cu o săptămână înainte APNDVC despre intenţia de organizare a

evaluării, urmând să se ajungă la un acord comun în ceea ce priveşte data evaluării.

Art. 13. În parc și la distanţe mai mici de 1 kilometru de la limita PNDVC se interzice hrănirea,

amplasarea de hrănitori şi nădirea speciilor.

Art. 14. Faptele ilegale din domeniile vânătorii pot fi constatate şi sancţionate de personalul

PNDVC, împuternicit în acest sens, precum şi de alte persoane abilitate conform prevederilor

legale.

Pescuit

Art. 15. Pescuitul se poate practica pe raza PNDVC numai pe următoarele sectoare ale râului

Cerna:

- Băile Herculane – Cheile Bobotului;

- Lacul de acumulare Iovanu;

cu respectarea legislaţiei în vigoare.

Art. 16. La solicitarea expresă a APNDVC se pot constitui zone de protecţie integrala in care

pescuitul să fie interzis, în scopul protejării speciilor de pești care conform rezultatelor

monitorizării pot fi la un moment dat periclitate sau cu stare de conservare nefavorabilă.

Păşunatul

Art. 17. Exploatarea păşunilor din PNDVC este permisă doar pentru animalele persoanelor şi

comunităţilor din localitățile care deţin păşuni în zona Parcului Naţional Domogled-Valea

Cernei.

250

Art. 18. Pe teritoriul PNDVC, activitatea pastorală se desfăşoară respectându-se încărcătura de

animale din pajiştile secundare, subalpine şi alpine.

Art. 19. Păşunatul se supune următoarelor reglementări:

a). Păşunatul animalelor domestice pe terenurile din fondul forestier al PNDVC este reglementat

prin Legea 171/2010. Deţinătorii legali ai păşunilor aduc la cunoştinţă APNDVC conţinutul

sarcinilor privind închirierea păşunilor. APNDVC are dreptul de a verifica în teren respectarea

gradului de încărcare cu animale a acestor păşuni.

b). Amplasarea de stâne şi adăposturi pastorale, adaptate specificului montan şi încadrate în

peisaj, este permisă numai cu aprobarea APNDVC;

c). Este interzisă amplasarea locurilor de târlire în apropierea cursurilor de apă, la mai puţin de

50 m de acestea.

d). Se va respecta intensitatea şi durata optimă de târlire ( 2-3 nopţi o oaie/m2 sau o vacă/6 m2

pe păşunile cu covor ierbos valoros şi 4-6 nopţi pe păşunile de ţepoşică).

Art. 20. APNDVC va iniţia realizarea de studii pentru stabilirea capacităţii de suport a

păşunilor pe care le aduce la cunoştinţă proprietarilor în vederea reglementării corespunzătoare a

păşunatului.

Art. 21. Păşunatul este interzis pe grohotişuri, pe stâncăriile înierbate şi în jnepenişuri.

Art. 22. APNDVC monitorizează activitatea de păşunat pe teritoriul parcului pentru stabilirea

impactului acestei activităţi asupra florei şi faunei, cât şi pentru stabilirea unor eventuale restricţii

în zonele afectate.

Utilizarea altor resurse

Art. 23. Recoltarea unor resurse regenerabile, precum recoltarea de fructe de pădure, de

ciuperci şi de plante medicinale se pot desfăşura numai de către persoanele fizice sau juridice

care deţin/administrează terenuri în interiorul parcului sau de comunităţile locale, cu avizul

administraţiei ariei naturale protejate

251

Art. 24. Colectarea de specii de floră şi faună se poate face doar în scop ştiinţific şi numai cu

acordul scris al APNDVC (cu excepţia speciilor comune de plante folosite în scop medicinal).

Art. 25. Capturarea fără drept a oricăror specii din cadrul faunei sălbatice a Parcului Naţional

Domogled Valea Cernei nu este permisă. Nu este permisă distrugerea bârlogurilor, vizuinelor,

adăposturilor, cuiburilor păsărilor sau colectarea ouălor acestora în PNDVC.

Art. 26. Recoltarea humusului şi a solului este interzisă pe întreaga suprafaţă a parcului cu

excepţia suprafeţelor din intravilan.

Art. 27. In cazuri exceptionale, valorificarea resurselor minerale regenerabile (captările de apă,

etc.) se poate face numai în urma obţinerii avizului administraţiei parcului şi a hotărârii

Consiliului Ştiinţific pe baza unei documentaţii de specialitate.

Construcţii

Art. 28. (1) Regimul construcţiilor este stabilit prin planurile generale de urbanism ale

localităţilor care au suprafeţe din parc incluse în teritoriile lor administrative.

(2) Pe teritoriul parcului, realizarea de construcţii permanente sau temporare se face cu

respectarea legislaţiei în vigoare pe baza unui studiu de impact de mediu (în extravilan) avizat de

CŞ al PNDVC, aprobat de APNDVC .

Art. 29. Pe teritoriul parcului, construcţiile vor respecta tradiţiile arhitectonice locale.

Construcţiile din extravilan vor avea regim maxim de înălţime p+m (excepţional p+1+m),

vor respecta limitele maxime de COT şi PUT şi vor fi executate din materiale tradiţionale-

piatră, lemn, cu învelitoare de şiţă (frasin, molid) sau țiglă ceramică.

Art. 30. Obligativitatea noilor construcţii (intravilan/extravilan) este să fie prevăzute cu

microstaţie biologică de epurare, daca nu se pot racorda la canalizarea existentă.

Art. 31. Modificările aduse planurilor de urbanism existente, vor fi însoţite de studii de impact,

cu accent deosebit asupra PNDVC care se avizează de către Consiliul Ştiintific al PNDVC.

Art. 32. Beneficiarii construcţiilor hidrotehnice de pe raza parcului (Acumularea Băile

Herculane, Acumularea Iovanu, captările şi aducţiunile secundare de pe văile Craiova, Olanu,

252

Balmes) sunt obligaţi să pună la dispoziţia administraţiei parcului datele stabilite prin proiect

referitoare la debitele de servitute şi să anunţe orice intervenţie sau manevră de întreţinere,

curăţire, golire, etc.

Art. 33. Administraţia parcului va iniţia studii de monitorizare a debitelor de servitute şi

evaluare a efectelor acestora asupra ecosistemelor acvatice sau a zonelor de ecoton.

Art. 34. Administratorii căilor de comunicaţii rutiere au obligaţia de a solicita administraţiei

parcului aprobarea pentru executarea lucrărilor de întreţinere care pot afecta zonele din afara

amprizei drumului.

Cercetare ştiinţifică

Art. 35. Cercetarea ştiinţifică în PNDVC are ca scop cunoaşterea şi conservarea biodiversităţii

şi a celorlalte componente ale mediului fizico-geografic şi socio-cultural. Aceasta va fi orientată,

pe cât posibil, spre realizarea scopului primordial, cel de conservare a biodiversităţii şi a

peisajului zonei.

Art. 36. Activitatea de cercetare ştiinţifică pe teritoriul PNDVC se poate desfăşura:

a). de către personalul administraţiei parcului în baza unui plan propriu aprobat de CŞ;

b). în colaborare cu administraţia parcului, pe baza de contract de parteneriat sau voluntariat

ştiinţific încheiat de către terţe persoane fizice sau juridice;

c). independent de către terţe persoane fizice sau juridice cu aprobarea administraţiei parcului şi

cu respectarea clauzelor stipulate în aprobare.

Art. 37. Persoanele şi instituţiile care derulează activităţi de cercetare pe teritoriul PNDVC vor

pune la dispoziţia administraţiei rezultatele obţinute, şi după caz, baza cu datele primare, cu

respectarea dreptului de autor.

Art. 38. Recoltarea de probe şi eşantioane pentru temele de cercetare ştiinţifică, analize sau ca

material educativ se poate face numai cu acordul scris al APNDVC, solicitantul fiind obligat să

pună la dispoziţia administraţiei informaţiile privind calitatea, cantitatea şi locul de prelevare a

eşantioanelor.

253

Art. 39. Activităţile de cercetare ştiinţifică în PNDVC efectuate de colaboratori externi se vor

desfăşura pe bază de contracte de cercetare cu APNDVC. APNDVC va urmări includerea

PNDVC în programe de cercetare naţională şi internaţională.

Art. 40. Acţiunile de repopulare cu specii de plante şi animale dispărute se pot face numai pe

baza unor studii avizate de CŞ şi Autoritatea Publică Centrală pentru Protecția mediului.

Art. 41. Introducerea de specii alohtone (specii care nu există şi care nu au existat nici în trecut

în mod natural pe suprafaţa PNDVC) este interzisă.

Art. 42. Reconstrucţia naturală a habitatelor deteriorate se va face pe baza unui studiu ştiinţific

avizat de CŞ.

Art. 43. În cazul apariţiei unor specii invazive de plante şi animale care periclitează integritatea

ecosistemelor se vor lua măsuri de stopare şi eliminare a acestora pe baza unui studiu avizat de

CŞ.

Activitatea speologică

Art. 44. Desfăşurarea activităţilor speologice în peşteri/sectoare de peşteri incluse în Zonele de

protecţie integrală, respectiv în Zone de conservare durabilă (pot fi peşteri de Clasă B, C sau D),

se pot desfăşura cu avizul APNDVC, cu consultarea CŞ, după caz. Aceste activităţi sunt:

a) Cercetări ştiinţifice;

b) Turism speologic specializat;

c) Ridicări topografice la suprafaţă în perimetre carstificabile şi limitrofe acestora, destinate

relevării fenomenelor carstice;

d) Activităţi educative, stagii, aplicaţii tematice desfăşurate în mediul subteran;

e) Realizarea în mediul subteran de materiale audio-vizuale cu caracter comercial;

f) Alte tipuri de activităţi având ca subiect peştera şi carstul, specificate de către APNDVC.

Art. 45. Pesterile din clasa A fac obiectul explorărilor speologice, cercetării ştiinţifice,

turismului speologic specializat sau al activităţilor de documentare.

254

Art 46. Activitățile speologice în peșteri se fac cu avizul APNDVC, în baza hotărârii CS

și a autorizației Comisiei Patrimoniului Speologic.

Activitatea turistică

Art. 46. Vizitarea Parcului Naţional Domogled - Valea Cernei este permisă numai pe potecile

marcate. Accesul pe alte trasee (nemarcate) precum şi pe cele de alpinism se face cu acordul

prealabil al APNDVC.

Art. 47 Pe suprafața PNDVC se găsesc 34 de trasee turistice dintre care 20 sunt

omologate și sunt prezentate în anexa nr 3 la prezentul Regulament.

Art. 47. Excursiile de grup în PNDVC, organizate de agenţii de turism în scopuri comerciale, se

desfăşoară numai cu avizul APNDVC şi după achitarea tarifului de vizitare, cu ghizi agreați de

APNDVC.

Art. 48. Întreţinerea marcajelor turistice, deschiderea de noi trasee şi amplasarea panourilor

indicatoare şi informative se face numai cu aprobarea APNDVC.

Art. 49. Camparea şi folosirea refugiilor pe teritoriul Parcului Naţional Domogled-Valea Cernei

se reglementează astfel:

a). Camparea este permisă în zonele special amenajate şi în alte locuri marcate. În Parcul

Naţional Domogled Valea Cernei camparea este permisă în urmatoarele locuri destinate acestui

scop:

7 Izvoare Calde – amenajat corespunzător;

Poiana Ţăsnei – amenajat pe proprietăţi particulare;

Coada Lacului Prisaca – amenajat pe proprietetate particulară ;

Poiana Bechet – doar vatră pentru foc (traseul turistic Cheile Ţăsnei – Vârful Ciolanu,

după 2 ore de mers);

Cerna-Sat – doar vatră pentru foc (la marginea Cerna Sat către barajul Iovanu);

Izvoarele Cernei – neamenajat;

255

Poiana cu Măcriş – neamenajat (DN 66A, Km 5 de la intarea în parc dinspre Parcul

Naţional Retezat – Pasul Jiu Cerna).

b). Amplasarea bivuacului este permisă pe teritoriul parcului numai de la apusul până la răsăritul

soarelui, fără facerea focului;

c). Locul campingului va fi ţinut curat pe timpul campării şi va fi predat administratorului

campingului la plecare, în condiţii corespunzătoare;

d). Dreptul de campare poate fi revocat de către administratorul campingului în cazul comiterii

următoarelor fapte de către persoanele ce-l utilizează: încălcarea regulilor parcului, conduită

agresivă, zgomot, ceartă, etc.;

e). Săparea de şanţuri în jurul locurilor de amplasare a corturilor este interzisă;

f). Refugiul montan este folosit numai pentru supravieţuire, pe timpul nopţii sau adăpostire în

cazul condiţiilor atmosferice neprielnice continuării drumului. Folosirea refugiilor este permisă

pe durata unei nopţi; dacă condiţiile atmosferice nu permit continuarea drumului, şederea se

poate prelungi până la existenţa posibilităţii continuării drumeţiei în condiţii de siguranţă;

g). Persoanele abilitate de APNDVC cu atribuţiuni de pază au dreptul să ceară eliberarea

oricărui refugiu, dacă acesta este folosit în alte scopuri decât cele desemnate la punctul f.

Art. 50. Aprinderea focului pe teritoriul Parcului Naţional Domogled-Valea Cernei este interzisa

cu urmatoarele exceptii:

b). focul este permis doar în vetrele special amenajate în acest scop din locurile unde camparea

este permisă.

c). utilizarea focului pentru grătar este permisă numai în locurile special amenajate acestui scop

şi semnalizate prin panouri indicatoare;

Art. 51. Regimul deşeurilor pe teritoriul Parcului Naţional Domogled-Valea Cernei se

reglementează astfel:

256

a). este interzisă abandonarea deşeurilor de orice fel pe teritoriul Parcului Naţional Domogled-

Valea Cernei; turiştii au obligaţia de a evacua deşeurile pe care le generează pe timpul vizitării

Parcului.

b). deşeurile vor fi evacuate în afara Parcului şi se lasă doar în locuri special amenajate pentru

colectare;

c). responsabilitatea depozitării temporare a deşeurilor la cabane cu respectarea condiţiilor

legale, astfel încât să nu existe posibilitate de acces pentru câini şi animale sălbatice, revine

gestionarilor cabanelor în cauză;

d). responsabilitatea evacuării deşeurilor menajere provenite din activitatea cabanelor revine

administratorilor acestora si se face de cel puţin de doua ori pe lună sau de cate ori acestea au

efect poluant;

e). responsabilitatea evacuării deşeurilor din comunităţile locale cade în sarcina primăriilor

respective care vor organiza această activitate în condiţiile legii.

Art. 52. Se interzice tăierea, incendierea, distrugerea sau degradarea prin orice mijloace a

jneapănului din zona alpină si subalpină.

Art. 53. Se interzice distrugerea, degradarea, respectiv colectarea în orice scop a plantelor, sau a

animalelor de orice fel din Parcul Naţional Domogled-Valea Cernei. Este interzisă distrugerea

bârlogurilor, vizuinelor, adăposturilor, cuiburilor păsărilor sau colectarea ouălor acestora în

PNDVC.

Art. 54. Perturbarea liniştei în parc este strict interzisă. Este interzisă conduita care poate

provoca deranjarea celorlalţi turişti. Folosirea aparatelor electrice de redare sau instrumentelor

muzicale într-o manieră care provoacă deranjarea liniştei în PNDVC este interzisă. Pentru

organizarea de festivaluri, jocuri, concursuri sportive, tabere etc, cei interesaţi vor cere aprobarea

APNDVC.

Art. 55. Circulaţia bicicletelor in scop de agrement pe alte drumuri din PNDVC decât cele

amenajate acestui scop cât şi circulaţia acestora într-o manieră ce deranjează publicul este

interzisă. Circulaţia autovehiculelor, motocicletelor, motoretelor şi a altor vehicule cu motor cu

257

combustibili fosili este permisă numai pe drumurile publice şi pe cele forestiere până în dreptul

indicatoarelor şi barierelor care le limitează accesul.

Art. 56. Aterizarea elicopterelor în PNDVC fără avizul prealabil scris de la APNDVC este

interzisă.

Art. 57. Este interzisă comercializarea produselor alimentare, amplasarea tonetelor în PNDVC,

fără aprobare scrisă de la APNDVC, cu excepţia zonelor de intravilan sau a cabanelor turistice.

Art. 58. Este strict interzisă distrugerea sau degradarea panourilor informative şi a

indicatoarelor, precum şi a plăcilor, stâlpilor sau a semnelor de marcaj de pe traseele turistice.

De asemenea este interzisă intrarea în incinta oricărui stabiliment atribuit conservării

biodiversităţii, loc îngrădit, pieţe de monitoring, etc. Această regulă este aplicabilă numai acolo

unde un panou informativ notifică intrarea interzisă.

Art. 59. Este interzisă degradarea refugiilor, adăposturilor, podeţelor, sau a oricărei alte

construcţii sau amenajări de pe teritoriul Parcului.

Art. 60. Este interzisă practicarea sporturilor ecvestre în parc în alte locuri decât cele amenajate

acestui scop.

Art. 61. Fotografierea sau filmarea în scop comercial fără aprobarea APNDVC este interzisă în

PNDVC. Cei interesaţi pot obţine avizul de la APNDVC, contra plăţii tarifului aprobat.

Art. 62. APNDVC monitorizează turismul pe teritoriul PNDVC în vederea stabilirii impactului

acestei activităţi asupra florei şi faunei din parc şi pentru stabilirea măsurilor de protecţie ce se

impun, inclusiv a celor de restricţionare a accesului turiştilor, dacă acest lucru se impune pentru

conservare.

Art. 63. Tariful de vizitare al parcului se instituie de către administratorul ariei naturale protejate

şi se avizează de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, conform OUG

57/2007.

Escaladă sportivă

258

Art. 64. Practicarea escaladei sportive si a alpinismului în PNDVC se face în condiţiile

prezentului regulament, în conformitate cu legislaţia ariilor naturale protejate.

Art. 65. Practicarea escaladei în PNDVC se face în spiritul legii, al respectului faţă de natură, a

conservării valorilor pentru care zona a fost declarată parc naţional, SCI și SPA , a conservării

d.p.d.v. etic alpin, a oportunităţilor viitorului. În PNDVC căţărărea se practică în concordanţă cu

“Declaraţia din Tirol privind cele mai bune practici în sporturile montane”.

Art. 66. Accesul la trasee de căţărare este permis celor care sunt echipaţi corespunzător, care stiu

să folosească materialele din dotare si care deţin abilităţile corespunzătore.

Art. 67. Practicarea escaladei sportive si a alpinismului se face pe proprie răspundere, sportivii

fiind în permanenţă constienţi că practică sporturi de risc. Practicanţii acestor activităţi au

obligaţia să verifice pentru propria siguranţă calitatea punctelor de asigurare indiferent de tipul

traseului. În caz de nesiguranţă se va întrerupe ascensiunea. Purtarea unei căsti de protecţie este

recomandată indiferent de tipul traseului.

Art. 68. Pentru parcurgerea traseelor de căţărare din PNDVC este nevoie de înstiinţarea

administratiei parcului si de aprobarea administratiei in cazul activităţilor colective organizate

(tabere de alpinism sau escaladă, concursuri de alpinism sau escaladă, activităţi lucrative de

genul cursurilor de iniţiere, rapeluri comerciale, team building-uri etc.).

Art. 69. Deschiderea de trasee în teren de aventură (efectuarea de premiere) si echiparea de

trasee de escaladă se reglementează prin prezentul regulament.

Art. 70. Practicarea căţărării pe stancă cu ajutorul sculelor de căţărare pe gheaţă (dry tooling)

este interzisa in PNDVC.

Art. 71. Accesul la si dinspre zonele de căţărare se va face numai pe potecile balizate/marcate. În

absenţa acestora accesul se va face pe potecile cele mai evidente, evitând pe cât posibil avansarea

pe zone de vegetaţie. Pentru a preîntâmpina eroziunea, atât la urcare cât si la coborâre se vor

evita scurtăturile la serpentinele potecilor. Se vor evita coborârile pe linia de cea mai mare panta

care angrenează mari mase de pământ, grohotis, pietris sau frunze.

Art. 72. Se interzice ruperea plantelor, crengilor copacilor sau deteriorarea acestora. Se

259

interzice deranjarea animalelor (păsări, reptile etc.).

Art. 73. În zonele de căţărare se va menţine un nivel sonor decent, adecvat situaţiei. Se vor evita

discuţiile cu glas tare, se vor evita strigăturile, fluierăturile si chiotele care nu sunt strict necesare,

ca de exemplu strigăte de bucurie la finalizarea unui traseu. Necesare sunt considerate comenzile

de coardă si cele care avertizează asupra unui pericol iminent (de exemplu “atenţie… piatră!!!!”).

Art. 74. Se interzice folosirea echipamentelor din traseele de alpinism si escaladă în alte scopuri

decât a celor pentru care au fost amplasate, ca de exemplu blocarea unor regrupări cu corzi fixe

destinate unor activităţi lucrative.

Art. 75. Organizatorii de activităţi colective au obligaţia să verifice calitatea punctelor fixe de

asigurare din trasee înainte de a desfăsura activităţi pe acestea.

Art. 76. La organizarea activităţilor colective (minim 10 persoane), organizatorul are obligaţia de

a obţine avizul Administrației PNDVC si al Serviciului Public Salvamont local.

Art. 77. Orice activitate colectivă organizată nu are voie să blocheze pe o perioadă de timp

nejustificat de lungă vreun sector dintr-o zonă de căţărare. Accesul la traseele pe timpul

desfăsurării unor activităţi de acest gen trebuie să fie posibil în acelasi timp si pentru căţărători

care nu aparţin grupului respectiv.

Art. 78. Căţărătorii care vizitează parcul au obligaţia să se informeze în mod corespunzător

asupra particularităţilor practicării căţărării în PNDVC.

Art. 79. Echiparea de trasee de escaladă sportivă este permisă numai în zonele desemnate ca

zone de escaladă sportivă, a se vedea anexa 4, si numai cu avizul Administraţiei PNDVC.

Echipările de trasee de escaladă sportivă se fac numai cu echipamente care îndeplinesc normele

in vigoare.

Art. 80. Desemnarea zonelor de escaladă sportivă este un instrument prin care se urmăreste

controlul acestei activităţi pe teritoriul PNDVC. Prin desemnarea acestor zone se realizează

canalizarea fluxului de căţărători spre zone mai putin sensibile dpdv ecologic (areale stâncoase

curate, fără vegetaţie abundentă, care nu găzduiesc specii de plante si animale care necesită

măsuri de protectie speciale).

260

Art. 81. În zonele desemnate pentru escaladă sportivă unde este semnalata existenţa unor specii

de plante si animale care necesită măsuri de protecţie speciale se vor dezechipa traseele

existente.

Art. 82. Desemnarea zonelor în care se poate practica escalada sportivă se face de către

Administraţia PNDVC, conform legislaţiei si procedurilor în vigoare, în funcţie de zonarea

interioară a PNDVC si de prevederile planului de management al parcului.

Art. 83. Cataratorii vor semnala Administraţiei PNDVC nerespectarea prevederilor privind

deschiderea si echiparea de trasee de căţărare în PNDVC.

Art. 84. Reechipările traseelor de alpinism se vor face cu avizul PNDVC si cu respectarea

caracterului iniţial al traseului.

Art. 85. Este interzisa practicarea sporturilor extreme (de ex. Bungee-jumping, Via Ferrata) care

necesita amenajari speciale.

Canyoning

Art. 86. Practicanţii trebuie să se informeze asupra recomandărilor emise de Administraţia

Parcului Național Domogled - Valea Cernei şi Asociaţia Română de Canyoning pentru

practicarea activităţilor, inclusiv despre măsurile legate de încadrarea în zonă.

Art. 87. Practicanţii trebuie deasemenea să anunţe o terţă persoană asupra itinerarului ales şi a

orei de întoarcere să-şi asigure mijloace de comunicare cât mai rapidă a unei situaţii de urgenţă

(alertă), și să respecte prescripţiile indicate prin afişaj sau balizaj, dacă acestea există.

Art. 88. Este interzisă practicarea canyoning-ului pe timp de noapte. Cu toate acestea, prin

derogare instructorii sportivi declaraţi incadratori de canyoning din cadrul Asociaţiei Române de

Canyoning, pot fi autorizaţi sub rezerva unei declaraţii adresate APNDVC, cu 48 de ore înainte.

Art. 89. Practicanţii trebuie să ştie să înoate.

Art. 90. Practicarea canyoning-ului impune posedarea unui echipament (material) specific,

adaptat variabilităţii mediului natural.Acesta consistă, în funcţie de situaţie, în echipament

individual, material colectiv adecvat coborârii şi urcării pe coardă şi din echipament de prim-

261

ajutor. Întregul echipament individual, colectiv şi de securitate trebuie să fie în conformitate cu

normele în vigoare.

Art. 91. Efectivul de participanţi este determinat de criterii obiective relative la dificultatea

canionului, exprimate după sistemul de cotare a canioanelor emis de Asociaţia Română de

Canyoning, în funcţie de debitul de apă, de dificultatea traseului, de condiţiile atmosferice, de

nivelul practicanţilor, dar nu poate depăşi 12 persoane, in afară de cadre.

Art. 92. Condiţiile meteorologice sunt un factor important în organizarea activităţilor de

canyoning, din motiv de riscuri obiective care pot supune participanţii la furtuni, ploi torenţiale

sau vânt. Imediat ce INMH difuzează pentru judeţ o alerta de cod portocaliu sau roşu şi până la

sfârşitul alertei, practicarea canyoning-ului este interzisă pe întreg teritoriul al Parcului Național

Domogled - Valea Cernei. În celelalte cazuri, este recomandabil să se consulte buletinele meteo

disponibile.

Art. 93. În ce priveşte riscul de incendiu, aceasta va fi larg difuzat în mass-media dar o informare

este necesară pe sectoare geografice specifice. Odată ce nivelul de risc de incendiu este foarte

sever (roşu sau negru), accesul în anumite masive este interzis. Practicanţii de canyoning trebuie

să vegheze să se informeze în prealabil de la autoritaţile publice.

Art . 94. Accesul spre canion se va face, dacă este posibil, pe un traseu turistic marcat.

Art. 95. Canioanele vor fi echipate conform normelor europene cu privire la securitate şi

siguranţă, cu un mimim de impact asupra mediului. Pe cât posibil dacă avansarea în traseu

permite, trebuie evitat mersul prin apă.

Art. 96. Este obligatoriu să se utilizeze doar locurile de campare amenajate și să nu se lase

gunoaie (loc de campare va rămâne curat).

Art. 97. Administraţia Parcului Național Domogled - Valea Cernei are obligaţia de a anunţa

Asociaţia Română de Canyoning asupra oricăror modificări aduse în zonă (acces, deteriorări,

etc.).

262

Art. 98. Administraţia Parcului Național Domogled - Valea Cernei va cere participanţilor

practicanţi de canyoning, cât şi celor din turismului de masă, informaţii şi notificări în cazul în

care sunt observate deteriorări ale amarajelor din traseele de canyoning.

Art. 99. Date despre canioanele de pe suprafața parcului se găsesc în anexa nr. 5 la

prezentul regulament

Rafting

Art. 100. Practicanţii trebuie să se informeze asupra recomandărilor emise de Administraţia

Parcului Național Domogled - Valea Cernei, inclusiv despre măsurile legate de încadrarea în

zonă.

Art. 101. Este interzisă practicarea raftingului pe timp de noapte.

Art. 102. Practicanţii trebuie să ştie să înoate.

Art. 103. Practicarea raftingului impune posedarea unui echipament (material) specific, adaptat

variabilităţii mediului natural. Întregul echipament individual, colectiv şi de securitate trebuie să

fie în conformitate cu normele în vigoare.

Art. 104. Condiţiile meteorologice sunt un factor important în organizarea activităţilor de rafting,

din motiv de riscuri obiective care pot supune participanţii la furtuni, ploi torenţiale sau vânt.

Imediat ce INMH difuzează pentru judeţ o alerta de cod portocaliu sau roşu şi până la sfârşitul

alertei, practicarea raftingului este interzisă pe întreg teritoriul al Parcului Național Domogled -

Valea Cernei.

Art. 105. Este obligatoriu să se utilizeze doar locurile de campare amenajate și să nu se lase

gunoaie (loc de campare va rămâne curat).

Art. 106. Date despre traseele de rafting de pe suprafața parcului se găsesc în anexa nr. 6

la prezentul regulament.

263

Serviciul Salvamont

Art. 107. Pe teritoriul PNDVC funcţionează formaţii Salvamont care asigură permanenţă în

puncte fixe, patrulează pe traseele turistice şi intervin în caz de accidentare a turiştilor aflaţi in

zonă.

CAPITOLUL III

PROCEDURA DE AVIZARE

A ACTIVITĂŢILOR DESFĂŞURATE ÎN PERIMETRUL

PARCULUI NAŢIONAL DOMOGLED - VALEA CERNEI

Art. 108. Activităţile care pot fi desfăşurate în PNDVC sunt:

Activităţi de cercetare - toate tipurile de investigaţii ştiinţifice (biologice, geologice,

paleontologice, arheologice, antropologice, speologice, etc) care se desfăşoară pe

teritoriul parcului - aşa cum este ea definită de lege;

Activităţi de turism şi recreare - prin care se înţeleg activităţi de turism pe traseele

turistice amenajate cu infrastructură pentru turismul de masă, incluzând toate tipurile de

turism: ecoturism, cicloturism, hipoturism, turism ştiinţific, etc;

Activităţi instructiv – educative - şcoli, stagii de practică, aplicaţii tematice având ca

obiect educaţia biologică, ecologică, etc;

Realizarea de materiale audio-vizuale cu caracter ştiinţific sau comercial;

Activităţi de exploatare a resurselor naturale regenerabile: material lemnos, fructe de

pădure, plante medicinale, ciuperci, etc;

Apicultura;

Păşunatul.

264

Art. 109. Procedura de avizare a activităţilor în Zonele cu Protecţie Strictă

(1) În Zonele cu Protecţie Strictă sunt permise doar activităţile de cercetare, educaţie şi

ecoturism, în cadrul PNDVC.

(2) Conform prevederilor OUG 57/2007 avizul se emite de către APNDVC în baza

hotărârii CȘ și cu acordul Academiei Române.

(3) Pentru facilitarea obţinerii avizului, solicitările vor fi înaintate APNDVC cu cel puţin 30

de zile calendaristice înainte de data preconizată a începerii activităţilor. APNDVC va

întreprinde demersurile necesare şi va comunica în termen de 20 zile obţinerea sau refuzul

avizului.

(4) Solicitările pentru avizarea de activităţi în zone cu protecţie strictă (rezervaţie ştiinţifică)

pot fi făcute pentru un termen de până la 1 an, după care acestea trebuie reînnoite, cu

menţionarea concretă a perioadei pentru care se face solicitarea.

(5) Nerespectarea condițiilor impuse prin aviz, conduce la anularea avizului respectiv

(6) În vederea obţinerii unui aviz pentru desfăşurarea de activităţi în zone cu protecţie strictă

(rezervaţie ştiinţifică), solicitarea în forma scrisă înaintată APNDVC va cuprinde:

obiectivul sau obiectivele pentru care se solicită avizul;

durata pentru care se solicită avizul;

activităţile pentru care se solicita avizul;

prezentarea organizaţiei sau a persoanei fizice;

componenţa echipei cu ocupaţia şi rolul fiecăruia;

metodele şi tehnicile de lucru;

datele de contact ale persoanei care solicita avizul;

265

Înainte de emiterea avizului, APNDVC poate solicita acestuia informaţii suplimentare, referinţe

şi recomandări.

În termen de 15 zile de la încheierea activităţii avizate, solicitantul va înainta către APNDVC un

raport asupra activităţilor desfăşurate, raport care va fi însoţit de copii ale materialelor relevante

obţinute pe parcursul desfăşurării activităţii, acestea urmând a fi utilizate în condiţiile stabilite de

ambele părţi. APNDVC poate solicita detalierea unor aspecte ale raportului prezentat. Obţinerea

unui nou aviz pentru desfăşurarea activităţilor în zone cu protecţia strictă (rezervaţie ştiinţifică)

este condiţionată de remiterea către APNDVC a raportului. Pentru motive întemeiate, la

solicitare, APNDVC poate accepta prelungirea acestui termen.

Refuzul avizării activităţilor în zone cu protecţie strictă (rezervaţie ştiinţifică) solicitate va fi

însoţit de o motivare.

În vederea informării publicului, APNDVC va face cunoscut pe site-ul său avizele emise, cu

precizarea persoanei juridice sau fizice autorizate, duratei avizate şi tipului de activitate vizată.

Art. 110. Procedura de avizare a activităţilor în Zonele de Protecţie Integrală

(1) Desfăşurarea activităţilor în zone de protecţie integrală este permisă pe baza avizului emis

de către APNDVC, în baza hotărârii Consiliul Ştiinţific al PNDVC. Solicitarea va fi înaintată

către APNDVC cu cel puţin 30 de zile înainte de data preconizată a începerii activităţii.

Solicitarea va fi supusă spre avizare în CŞ în termen de 20 de zile iar răspunsul va fi înaintat de

către APNDVC în termen de 30 de zile de la data solicitării.

(2) Solicitările pentru eliberarea avizului, pot fi transmise către APNDVC de către persoanele

juridice sau fizice interesate.

(3) Solicitările pentru avizarea de activităţi în zone de protecţie integrală pot fi făcute pentru un

termen de până la 1 an, după care acestea trebuie reînnoite, cu menţionarea concretă a perioadei.

(4) Nerespectarea condițiilor impuse prin aviz, conduce la anularea avizului

respectiventru care se face solicitarea.

266

(5) În vederea obţinerii avizului pentru desfăşurarea de activităţi în zone de protecţie integrală,

solicitarea în forma scrisă înaintată APNDVC va cuprinde:





componenţa echipei cu ocupaţia şi rolul fiecăruia;




şi recomandări.

În termen de 15 zile de la încheierea activităţii avizate, cu excepţia activităţilor de vizitare în

scop recreativ, solicitantul va înainta către APNDVC un raport asupra activităţilor desfăşurate,

raport care va fi însoţit de copii ale materialelor relevante obţinute pe parcursul desfăşurării

activităţii, acestea urmând a fi utilizate în condiţiile stabilite de ambele părţi. APNDVC poate

solicita detalierea unor aspecte ale raportului prezentat. Obţinerea unui nou aviz pentru

desfăşurarea activităţilor în zone de protecţie integrală este condiţionată de remiterea către

APNDVC a raportului. Pentru motive întemeiate, la solicitare, APNDVC poate accepta

prelungirea acestui termen.

Pentru situatii speciale acordurile se obtin, conform OUG 57/2007, cu completările și

modificările ulterioare

Refuzul avizării activităţilor în zone de protecţie integrală solicitate va fi însoţit de o motivare.


precizarea persoanei juridice sau fizice autorizate, duratei avizării şi tipului de activitate avizată.

267

Art. 111. Procedura de avizare a activităţilor în zone de conservare durabilă:

(1) În conformitate cu prevederile OUG 57/2007 desfăşurarea activităţilor în zone de

conservare durabilă este permisă pe baza avizelor emise de către APNDVC.

(2) Solicitările pentru eliberarea avizului, pot fi transmise către APNDVC de către

persoanele juridice sau fizice interesate.

(3) Solicitările, cu excepţia celor pentru activităţi de vizitare în scop recreativ, vor fi înaintate

către APNDVC cu cel puţin 30 de zile calendaristice înainte de data preconizată a începerii

activităţilor. APNDVC va comunica în termen de 20 zile obţinerea sau refuzul avizului.

(4) Solicitările pentru avizarea de activităţi în zone de conservare durabilă pot fi făcute

pentru un termen de până la 1 an, după care acestea trebuie reînnoite, cu menţionarea concretă a

perioadei pentru care se face solicitarea.

(5) Nerespectarea condițiilor impuse prin aviz, conduce la anularea avizului respectiv.

(6) În cazul exploatările forestiere din fondul forestier privat, va participa și personalul

administrației parcului la reprimirea parchetelor.

(7) Pentru exploatările forestiere executate în parcelele limitrofe la reprimirea

parchetelor va participa și un personal de la administrația parcului.

(8) În vederea obţinerii avizului pentru desfăşurarea de activităţi în zone de conservare

durabilă, solicitarea în forma scrisă înaintată APNDVC va cuprinde:







268


şi recomandări.

În termen de 15 zile de la încheierea activităţii avizate, solicitantul va înainta către APNDVC un

raport asupra activităţilor desfăşurate, raport care va fi însoţit de copii ale materialelor relevante

obţinute pe parcursul desfăşurării activităţii, doar pentru activitățile care au această condiție

în aviz. APNDVC poate solicita detalierea unor aspecte ale raportului prezentat. Obţinerea unui

nou aviz pentru desfăşurarea activităţilor în zone de conservare durabilă este condiţionată de

remiterea către APNDVC a raportului. Pentru motive întemeiate, la solicitare, APNDVC poate

accepta prelungirea acestui termen.

Pentru situatii speciale acordurile se obtin, conform OUG 57/2007, cu completările și

modofocările ulterioare.

Refuzul avizării activităţilor în zone de conservare durabilă solicitate va fi însoţit de o motivare.


precizarea persoanei juridice sau fizice autorizate, duratei avizate şi tipului de activitate avizată.

Art. 112. Procedura de avizare a activităţilor în zone de dezvoltare durabilă a activitatilor

umane:

(1) Zonele de dezvoltare durabilă a activităţilor umane sunt cele în care se permit activităţi

de investiţii/dezvoltare, cu prioritate cele de interes turistic, dar cu respectarea principiului de

utilizare durabila a resurselor naturale şi de prevenire a oricăror efecte negative semnificative

asupra biodiversitatii.

(2) Desfăşurarea activităţilor în zona de dezvoltare durabilă este permisă pe baza avizelor

emise de către APNDVC, iar pentru construcții și investiții, în baza hotărârii Consiliului

Știintific.

(3) Nerespectarea condițiilor impuse prin aviz, conduce la anularea avizului respectiv.

(4) În vederea obţinerii avizului pentru desfăşurarea de activităţi în zone de dezvoltare

durabilă, solicitarea în forma scrisă înaintată APNDVC va cuprinde:

269








şi recomandări.

În cazul în care se solicită emiterea unui aviz pentru executarea unor activităţi de

investiţii/dezvoltare, investitorul/proprietarul trebuie să se asigure că zona vizată este inclusă în

intravilanul unităţii teritorial administrative pe raza căreia este situată.

Orice obiectiv amplasat în aceste zone trebuie sa respecte specificul arhitectonic tradiţional local.

Planurile si/sau proiectele publice sau private care se intentioneaza a fi impementate in aceasta

zona si care fie individual, fie impreuna cu alte planuri/proiecte, pot avea efecte negative

semnificative asupra ariei naturale protejate in ce priveste obiectivele de conservare, vor fi

analizate in Consiliul Stiintific al Administratiei parcului privind necesitatea evaluarii de

mediu/evaluarii impactului asupra mediului.

Solicitările, vor fi înaintate către APNDVC cu cel puţin 30 de zile calendaristice înainte de data

preconizată a începerii activităţilor. APNDVC va comunica în termen de 20 zile obţinerea sau

refuzul avizării.

Precizări:

Avizarea activităţilor de recoltare a fructelor de pădure, a plantelor medicinale şi a ciupercilor se

va face în urma elaborării unui studiu de evaluare a capacităţii de suport la recoltare a speciilor

270

pe an şi unitatea de suprafaţă, pentru ca această activitate să nu afecteze dezvoltatea şi

capacitatea de înmulţire la nivel de individ şi să se poată menţine perenitatea ecosistemică.

Avizarea păşunatului va fi permisă în zonele neforestiere şi în urma elaborării unui studiu privind

capacitatea de suport a vegetaţiei pe categorii de animale.

Avizarea amplasărilor de stupine se va face în baza unor angajamente ferme din partea

solicitantului: pentru asigurarea unei securităţi a turiştilor, stupinele vor fi amplasate la o distanţă

mai mare de 300 metri de traseele turistice, pentru evitarea înțepării turiștilor de către albine și

nu este permisă aducerea de animale domestice (câini, păsări, etc) în vatra stupinei, nu este

permis focul direct pe sol şi nici compacterea acestuia; toate aceste prevederi urmănd a fi

specificate într-un contract ce se va încheia între apicultorul solicitant şi APNDVC.

Personalul APNDVC va controla şi răspunde de modul de desfăşurare al activităţilor avizate

care se desfășoară pe teritoriul parcului.

CAPITOLUL IV

SANCŢIUNI

Art. 113. Încălcarea altor prevederi ale Planului de Management se sancţionează potrivit

dispoziţiilor legale în vigoare.

CAPITOLUL V

DISPOZIŢII FINALE

Art. 114. Orice studii care planifică activităţi de exploatare a resurselor naturale de pe suprafaţa

parcului cum ar fi studii care planifică activităţi silvice (amenajamente şi alte studii

sumare),agricole, geotehnice, turistice, piscicole, cinegetice, geologice, etc. , orice proiect care

planifică lucrări de construcţii de orice tip, activităţi sportive, etc. , se supun în mod obligatoriu

271

de către proiectanţi, spre avizare, Administraţiei PNDVC. Avizarea este absolut necesară în

vederea verificării de către Administraţia Parcului a încadrării activităţilor planificate de studiile

sau proiectele menţionate mai sus în prevederile planului de management al PNDVC.

Art. 115. Aplicarea prezentului Regulament se face de către personalul APNDVC.

Art. 116. Prezentul regulament poate fi modificat la propunerea APNDVC, cu acordul

Consiliului Ştiinţific în condiţiile legii.

Art. 117. Anexele 1-6 fac parte integrantă din prezentul Regulament.

Anexa 1 la Regulament – Limitele PNDVC

Limitele Parcului Naţional Domogled-Valea Cernei au fost stabilite prin lege. Descrierea

narativă a acestor limite include detalii de pe hărţile geografice şi amenajistice, după cum

urmează:

Limita nordică începe în Vârful Paltina (2149,1 m) şi merge spre vest pe culmea munţilor

Godeanu prin vârfurile Galbena (2161 m), Micuşa (2179,6 m) şi Bulzului (2254,4 m),

interfluviul ce formează limita nordică a bazinului Cernei.

Limita vestică continuă pe acelaşi interfluviu spre Vf. Godeanu (2229 m), apoi prin

Culmea Drăguţului până în Vf. Olanelor (1989,9 m). De aici trece pe interfluviul vestic

al bazinului Cernei, prin Culmea Matichii, Vf. Dobrii (1928,4 m), mergând pe culmea

principală a Munţilor Cernei prin Vârfurile Babei (1825 m), Boldoveni (1799,5 m),

Vlaşcu Mic (1734 m) şi Zglivăr (1708 m). De aici merge spre vest pe Custura Pârşului,

prin borna 180 din UP V Mehadia - O. S. Belareca şi Vf. Pogara (1360,2 m), de unde

coboară pe Dosu Frăsincea în Ogaşul lui Mihai, mergând pe acesta până la borna 195, de

aici urmând limita fondului forestier prin bornele 196, 214, 217, 240. Ajunge în Valea

Topla la borna 242, de unde urcă spre Vârfu Suliţa până în borna 239. În continuare,

merge spre sud-est pe culme până în borna 247, iar de aici spre sud pe lizieră, trece peste

Valea Vârtopu prin borna 246 din UP V Mehadia - O.S. Belareca, iar de aici urcă pe

272

culme până în Vf. Arjana (1511,4 m) din culmea Munţilor Cernei. Limita se continuă pe

Culmea principală a M-ţilor Cernei, prin Poiana Lungă, Vf. Ciclovete (1129,5 m),

Poiana Ciclovete (1142,6 m) şi Culmea Mare (927,6 m) până în borna 45 din UP III Băile

Herculane - O. S. Băile Herculane. De aici, limita face iar face un ocol pe versantul

vestic, prin borna 415 din UP V Mehadia - O. S. Belareca, mergând pe limita fondului

forestier prin bornele 416, 431, 439, până la borna 444 din acelaşi UP V Mehadia - O. S.

Belareca, din apropierea confluenţei Cernei cu Belareca.

Limita sudică, porneşte de la borna 444 din UP V Mehadia - O. S. Belareca, merge spre

nord pe limita fondului forestier de la marginile localităţilor Pecinişca şi Băile Herculane,

prin bornele 4, 8, 18 din UP III Băile Herculane - O. S. Băile Herculane , până în

apropierea podului peste râul Cerna, de lângă Uzina Electrică, de unde se întoarce spre

stațiunea Băile Herculane pe drumul DN 67 D, pe care îl urmează până în apropiere de

intersecţia acestuia cu DN 6 A, de unde urcă pe dealul Stoghirului (469 m) şi continuă pe

Cracu Fâsii şi Culmea Padeşu prin Vârfurile Padeşu (709 m) şi Creasta Cocoşului (911

m).

Limita estică, continuă din Creasta Cocoşului intrând în culmea principală a Munţilor

Mehedinţi pe la est de Masivul Domogled, Ciotul Pietrii (1227,9 m), Culmile Cârligelor,

Piatra Cosuştei, Culmea şi Vf Pietrele Albe (1335,3 m), Poiana şi Culmea Beletina,

Culmea Obârşia până în Vf. Poiana Mică (1179,2 m). Se continuă pe Parâul Capra şi

apoi pe Motru Sec,până la limita localităţii Motru Sec, limită pe care o urmează până la

confluenţa văii Târnicioara cu Motru Sec. De aici urcă pe valea Târnicioara până în şaua

dintre Cornetu Musteica şi Dealul Măgura, de aici intrând pe limita fondului forestier de

pe versantul estic al Cornetului Musteica, pe care o urmează până în borna 837 din UP II

Motru Mare. Din acest punct limita merge pe malul stâng al văii Motrului, până la borna

14, unde trece pe limita fondului forestier, prin bornele 20 şi 28 până la borna 25, trecând

înapoi pe malul stâng al văii Motrului, până la borna 39 unde din nou trece pe limita

fondului forestier, ocolind Lacul Valea Mare prin bornele 47 si 54, până la borna 76 din

UP II Motru Mare - O. S. Padeş. De aici continuă pe malul stâng al Motrului până la

confluenţa cu Valea Mileanului, pe care urcă până sub Vf. Mileanul (1063,7 m), intrând

273

pe culmea Dealului Alunu (1150,1 m). De aici urmează linia culmilor Turcineasa

(1518,2 m), Şarba (1742,5 m), Şerbota şi Soarbele până în Vârful Paltina (2149,1 m).

Anexa 2 la Regulament - Zonarea internă a parcului

În conformitate cu prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 57/ 2007, cu modificarile

si completarile ulterioare, Parcul National Domogled - Valea Cernei se împarte în patru zone

dupa cum urmează:

A. Zona cu protecţie strictă are o suprafaţă totală de 836 ha este constituită din:

Parcelele 109, 112, 113, 114, 115,116, 117, 118, 119, 120, 121, 122 din UP. VI

Domogled, O.S. Băile Herculane;

Parcelele 132, 136, 137, 141, 149, 150 B, 150 D si 150 E din UP XI Cernişoara, O.S.

Baia de Aramă.

Această zonă este de o mare importanţă ştiinţifică ce cuprinde zone sălbatice în care nu au

existat intervenţii antropice sau în care nivelul acestora este extrem de redus.

B. Zona de protectie integrală, cu o suprafaţă de 29. 081 ha, este constituita din:

parcelele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24,

25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48,

49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 58, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 66, 67, 68, 69, 70, 71, 72,

73, 74, 75, 76, 77, 78, 79, 80, 84, 85, 86, 87, 93, 94, 95, 96, 100, 101, 111, 118, 119, 120,

121, 122, 123, 124, 125, 126, 127, 128, 129, 130, 135, 136, 137, 138, 139, 140, 141, 142,

143, 147, enclavele E1, E2, E3, E4, E8, E9, E15, E19, E22, E23 și golul alpin Arjana din UP

III Băile Herculane, Ocolul Silvic Băile Herculane;

parcelele 1, 2, 8, 9, 10, 11, 12, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44,

45, 47, 62, 63, 64, 65, 77, 78, 79, 111, 112, 113, 116, 117, 118, enclavele E16, E19, E20, și

golurile alpine Arjana, Vlașcu Mic și Vlașcu Mare din UP IV Topenia, Ocolul Silvic Băile

Herculane;

274

parcelele 1, 24, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 58, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 66, 67,

68, 69, 70, 71, 72, 73, 74, 75, 76, 77, 78, 108, 109, 110, 111, 112, 113, 114, 115, 116, 117,

118, 119, 120, 121, 122, 123, 124, 125, 126, 127, 128, 129, 130, 131, 132, 133, 134, 135,

136, 137, 138, 139, 140, 141, 142, 143, 144, 145, 146, 147, 148, 149, 150, 151, enclava E2,

golurile alpine Opleșata, Vlașcu, Burba, Globanu, Cănicea, Furca, Boarcheș și Poienile

Cupăn din UP V Iauna Craiovei, Ocolul Silvic Băile Herculane;

parcelele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 31, 32,

33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 52, 53, 57, 58, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 66, 67, 68, 69,

70, 79, 80, 81, 82, 83, 84, 85, 86, 87, 88, 89, 101, 106, 107, 108, 110, 123, 124, 125, 126,

127, 128, 129, 130, 131, 132, 133, 134, 135, 136, 137, 138, 139, 140, 141, 142, 143, 144,

145, 146, 147, 148, 149, 150 și enclavele E2, E3, E4, E8, E9, E10, E11, E23 din UP VI

Domogled, Ocolul Silvic Băile Herculane;

parcelele 46, 50, 52, 80, 101, 123, 125 A și 125 B,179, 180, 181, 183, 186, 187, 188, 193,

196, 198, 199, 201, 207, 213, 214, 215, 217, 218, 219, 220, 221, 222, 223, 224, 225, 227,

242, 243, 244, 245, 302, 303, 304, 311, 319, 320, 321 enclavele E17, E18, E19, E25, E26,

E27, E28, E31, E32, E33, E34, E35, E36, E37, pajiştile aferente dintre Râmnuţa Vânătă şi

Râmnuţa Mare şi abruptul Geanţului Hermanului și golurile alpine Mihoc, Pietrele, Olănel,

Gropile Olanului, Buza Oslii din UP VIII Olanu, Ocolul Silvic Baia de Aramă;

parcelele 16, 75, 77, 79, 80, 81, 82, 83, 84, 85, 86, enclavele E4, E5, E6, E8, E9, E13 și

pășunile dintre Cracul Buza Oslii și Culmea Stăniștea Mare din UP IX Balmeş, Ocolul

Silvic Baia de Aramă;

parcelele 43B, 44 B, 96, 107, 108, 109, 110, 111, 114, 115 și poienile dintre Culmea

Stăniștea Mare și Cracul Scărița din UP X Ivanu, Ocolul Silvic Baia de Aramă;

parcelele 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 46, 47, 48,

62A, 65 B, 65 E, 75, 76, 77, 78, 79, 80, 81, 82, 83, 84, 85, 86, 87, 88, 89, 90, 91, 92, 93, 94

E, 107, 108, 109, 100, 101, 102, 103, 104, 105, 106, 107, 108, 109, 110, 111, 112, 113, 124,

125, 126, 127, 128, 129, 131, 134, 135, 138, 139, 140, 141, 142, 143, 149, 150, 159, 160,

161, enclavele E10, E12, E13, E14, E15, E18, E19, E20, E21, E22, E23, E24, și poienile

dintre Cracul Scărița și Culmea Șerbota și cele dintre Culmea Șarba și Culmea Turcineasa

din UP XI Cernişoara, Ocolul Silvic Baia de Aramă;

275

parcelele 110,111, 112, 113, 114, 115, 116, 117, 118, 119, 120, 121,123, 125, 126, 127,

128, 130, 131, 132, 133, 134, 197, 198, 199, 200, 201, 202, 203, 204, 205, 206, 207, 208,

209, 210, 211, 212, 213 enclavele E9, E10, E11 și golul alpin Arjana din UP V Bela Reca,

Ocolul Silvic Mehadia;

parcelele 65, 66 din UP V Coşuştea a Ocolul Silvic Tarniţa;

parcelele 105, 107, 108, 109, 110, 115, 116, 117, 118, 119, 120, 121, 122, 123, 124, 125,

126, 127, 128, 129, 130, 131, 132, 133, 134, 135, 136, 137, 138, 139, 140, 141, 142, 143,

144, 145, 146, 147, 148, 149, 150, 151, 153, 154, 155, 156, 157, 158, 159, 160, 161, 162,

163, 164, 165, 166, 167, 168, 169, 170, 171, 172, 173, 174, 175, 176, 177, 178, 179, 180,

181, 182, 183, 184, 185, 186, 187, 188, 189, 190, 191, 192, 193, 194, 195, 196, 197, 198,

199, 200, 201, 202, 203, 204, 205, 206, 207, 208, 209, 210, 211, 212, 213, 214, 215, 216,

217, 218, 219, 220, 221, 222, 223, 224, 225, 226, 227, 228, 229, 230, 231, 232, 233, 234,

235, enclavele E1, E2, E11, E12, E13, E14, E15, E16, E17, E18 , zona crovurilor Cernei

inclusiv poienile de sub Crovuri din UP VI Vârful lui Stan, Ocolul Silvic Tarniţa;

parcelele 178, 179, 180, 187, 189, 190, 191, 192, 193, 194, 195, 196, 197, 198, 199, 200,

201, 202, 203, 204, 205, 206, 207, 208, și enclava E 63 din UP I Motru Sec a Ocolul Silvic

Padeş;

parcelele 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11 din UP II Motru Mare a Ocolului Silvic Padeş.

Includerea acestor suprafete în interiorul zonei de protecţie integrală are la bază atât

argumente de ordin biotic (ecosisteme forestiere valoroase, pajiști/pașuni și fâneţe cu valoare

conservativă ridicată), cât şi abiotic (geologic şi geomorfologic).

În mare parte, zona de protecție integrală se suprapune peste teritoriul rezervațiilor

naturale care se găsesc pe teritoriul parcului, în cele ce urmează fiind redate cele mai valoroase

elemente naturale din cadrul acestor zone.

Zona rezervației naturale Domogled include cele mai mari suprafete de roci carstificabile

din Muntii Mehedinti, acestea fiind dezvoltate atat pe versantul Cernei, cat si pe platoul somital.

Relieful exocarstic este reprezentat printr-o gama variata de forme, incepand cu diferite forme de

lapiezuri, doline, uvale, macrodepresiuni carstice si chiar polii. Adaugam la acestea vaile de

versant, cu relieful adiacent de creste si turnuri, precum si sectoarele de chei de pe vaile Seliste,

276

Feregari, Jelerau, Cociu, dar mai ales Tasna. Relieful endocarstic este ilustrat printr-un numar de

133 de pesteri si avene, în general de dimensiuni reduse, reprezentand vechi descărcări la versant

a apelor de infiltrație.

Rezervația Vârful lui Stan include cele mai spectaculoase forme exocarstice din Muntii

Mehedinti si, totodata din tara, si anume Poienile Cernei: lapiezuri, megadepresiuni carstice (ex.

Crovu lui Medved, Crovu Mare etc.), custuri. Relieful endocarstic al zonei cuprinde 65 de

cavități, dintre care cea mai valoroasă este Peștera cu apă de la Isverna.

Creasta Geanțurilor este o altă zonă valoroasă din punct de vedere geologic-

geomorfologic, alternanța calcar-fliș impunând în relief forme interesante ca urmare a eroziunii

selective. Cele mai importante elemente de relief sunt geanțurile sau crestele calcaroase. Și în

această zonă apar forme endorasctice, reprezentate prin circa 112 cavități (ex. Pestera din Ogasul

Adanc (650m), Gaurile Hotesti din Cheile Ramnutei (252m), Pestera Labirint din Ogasul Adanc

(190m), Pestera dintre Geanturi (172m), Pestera Mare din Cheile Ramnutei (106m)).

Rezervația naturală Cheile Corcoaia cuprinde una dintre cele mai spectaculoase chei

carstice din România. Ambii versanti pastreaza dovezi de necontestat ale adancirii in etape a

cheilor, sub forma de nivele marmite si pesteri fosile, care pot fi racordate cu terasele Cernei. Pe

lângă valoarea peisagistică deosebită, cheile au o importanță științifică deosebită pentru

înțelegerea evoluției Cernei la sfârșitul pliocenului și în Cuaternar.

Rezervația naturală Coronini - Bedina, în ciuda unei prezențe mai reduse a calcarului, cel

subteran mai ales, este deosebit de valoros științific și peisagistic. Printre cele 149 de cavități

carstice, amintim Peștera Șălitrari, Peștera Ion Bârzoni, Peștera Diana, Peștera Hercule, Grota cu

Aburi, Avenul lui Adam, Peștera de la Despicătură. Zona este importantă și prin prisma apelor

termo-minerale, utilizate în scopuri medicale, cum ar fi sursa termală Șapte Izvoare Calde, cu

debite de 2,5 l/s si temperaturi de peste 40 de grade.

Rezervația naturală Piatra Cloșanilor include calcarele dezvoltate intre Motru si Motru

Sec. Relieful exocarstic este reprezentat de lapiezuri, doline, uvale, iar cel endocarstic de circa

130 de cavități, câteva dintre acestea fiind mai importante și anume Peștera Mare de la Cloșani,

Cioaca cu Brebenei, Peștera Lazului.

277

Una dintre suprafetele incluse în acest tip de management este zona Ramnuta Mare-

Ramnuta Vanata pentru care, pe langa argumentele de ordin biotic, prezentam cateva

particularitati de ordin geologic. La nord de confluenta Cerna-Arşasca, până la Râmnuţa Vânătă,

în versantul stâng al Cernei se dezvoltă o structură geologică particulară. Rocile sedimentare

mezozoice (calcare urgoniene şi flişul cretacic superior) sunt comprimate tectonic între Granitul

de Cerna din fundament şi cristalinul Pânzei Getice. Succesiunea calcar-fliş, deplasată inegal pe

verticală, se repetă de 2-3 ori. Flişul cretacic situat între primele două benzi de calcar ale căror

straturi au fost redresate aproape de verticală (hog-back) a fost parțial erodat, formând depresiuni

alungite paralel cu versantul numite prihod (Prihodul Hărmanului, Prihodul Glodului), caz

particular pentru România. Peisajul zonei este dominat de geanţurile de calcar care bordează

prihodurile şi de abruptul tectonic spre Cerna, prezent sub forma unui perete subvertical de

calcar cu înălţime de 300-400 m. Lipsa activităţilor antropice a determinat conservarea unor

habitate endemice cu valoare conservativa mare de tipul R 6206, parte a tipului de habitat 8210 -

Versanți stâncoși calcaroși cu vegetație casmofitică.

C. Zona de conservare durabilă, în suprafaţă totală de 30.388 ha, este constituită din

parcelele din fondul forestier care nu fac parte din zonele de protecţie strictă și integrală, precum

şi restul suprafeţelor care nu sunt incluse în zona de dezvoltare durabilă respectiv terenuri

agricole, fâneţe, păşuni, lacurile de acumulare etc.

În cadrul acestei zone, parcelele întregi limitrofe zonelor cu protecţie strictă sau integrală

în suprafață de 5.618 ha sunt următoarele:

81, 88, 89, 90, 91, 92, 99, 102, 110, 112, 113, 117, 131, 133, 134, 144, 145 din U. P. III

Băile Herculane, Ocolul Silvic Băile Herculane;

4, 5, 13, 20, 21, 22, 23, 26, 27, 29, 46, 48, 50, 61, 66, 76, 80, 108, 109, 110 din UP IV

Topenia, Ocolul Silvic Băile Herculane;

2, 3, 21, 33, 34, 38, 41, 43, 44, 45, 47, 48, 79, 80, 81, 83, 91A, 91B, 91AA2, 91D, 91E,

101, 102, 106, 107, 152, 153, 155 din UP V Iauna Craiovei, Ocolul Silvic Băile

Herculane;

23, 24, 25, 27, 28, 30, 42, 51, 54, 56, 71, 77, 78, 90, 91, 100, 102, 105, din UP VI

Domogled, Ocolul Silvic Băile Herculane;

278

44, 47, 48, 51, 53, 54,78, 81, 82, 99, 102, 103, 121, 124, 126, 127, 178, 184, 185, 189,

190, 191, 192, 194, 195, 197, 200, 202, 204, 206, 210, 226, 228, 241, 246, 301, 305,

306, 310, 312, 315, 317, din U. P. VIII Olanu, Ocolul Silvic Baia de Aramă;

15, 17, 66, 67, 68, 73, 74, 76, 78 din U. P. IX Balmeş Ocolul Silvic Baia de Aramă;

42, 49, 50, 97, 106, 112, 113, 119, din U. P. X Ivanu, Ocolul Silvic Baia de Aramă;

3, 4, 10, 21, 22, 30, 39, 40, 45, 49, 52, 60, 62 B, 65 A, 65 F, 65C, 69, 70, 71, 72, 74, 94,

95, 96, 102, 106, 114, 119, 120, 121, 122, 123, 130, 144, 146, 148, 151, 152, 158, 162,

163, 182, 187, 188, 189, 190, 194, 196 din U. P. XI Cernişoara, Ocolul Silvic Baia de

Aramă;

91, 94, 138, 139, 141, 177, 181, 182, 184, 186, 188 din U. P. I Motru Sec, Ocolul Silvic

Padeş;

12, 14, 23, 24, 25 din U. P. II Motru Mare, Ocolul Silvic Padeş.

Parcelele din zona de conservare durabilă în afara celor limitrofe, prezentate mai sus sunt

următoarele:

82, 83, 97, 98, 103, 104, 105, 106, 107, 108, 109, 114, 115,116, 132, 146, 148, enclavele

E5, E6, E7, E10, E11, E12, E13, E14, E16, E17, E18, E20, E21, E24, E25 din U. P. III

Băile Herculane, Ocolul Silvic Băile Herculane;

3, 6, 7, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 24, 25, 28, 49, 51, 52, 53,54, 55, 56, 57, 58, 59, 60, 67, 68,

69, 70, 71, 72, 73, 74, 75, 81, 82, 83, 84, 85, 86, 87, 88, 89, 90, 91, 92, 93, 94, 95, 96, 97,

98, 99, 100, 101, 102, 103, 104, 105, 106, 107, 114, 115, 119, 120, enclavele E1, E2, E3,

E4, E5, E6, E7, E8, E9, E10, E11, E12, E13, E14, E15, E17, E18 din UP IV Topenia,


4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 22, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 35,

36, 37, 39, 40, 42, 46, 82, 84, 85, 86, 87, 88, 89, 90, 92, 93, 94, 95, 96, 97, 98, 99, 100,

103, 104, 105, 154, 156, 157, 158, 159, 160, 161, 162, 163, 164, 165, 166, 167, 168,

enclavele E1, E3, E4 din UP V Iauna Craiovei, Ocolul Silvic Băile Herculane;

26, 29, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 55, 72, 73, 74, 75, 76, 92, 93, 94, 95, 96, 97, 98, 99,

103, 104, 111, 200, 201, 202, enclavele E1, E5, E6, E7, E12 din UP VI Domogled,


279

106, 111, 112, 113, 114, enclavele E3, E4, E5, E6, E7, E8, E9, E10 din UP VI Vârful lui

Stan, Ocolul Silvic Tarniţa;

1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13,14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27,

28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 45, 49, 55, 56, 57, 58, 59, 60,

61, 62, 63, 64, 65, 66, 67, 68, 69, 70, 71, 72, 73, 74, 75, 76, 77, 79, 83, 84, 85, 86, 87, 88,

89, 90, 91, 92, 93, 94, 95, 96, 97, 98, 100, 104, 105, 106, 107, 108, 109, 110, 111, 112,

112, 114, 115, 116, 117, 118, 119, 110, 111, 112, 113, 114, 115, 116, 117, 118, 119, 120,

122, 128, 129, 130, 131, 132, 133, 134, 135, 136, 137, 138, 139, 140, 141, 142, 143, 144,

145, 146, 147, 148, 149, 150, 151, 152, 153, 154, 155, 156, 157, 158, 159, 160, 161, 162,

163, 164, 165, 166, 167, 168, 169, 170, 171, 172, 173, 174, 175, 176, 177, 178, 182, 203,

205, 208, 209, 211, 212, 216, 229, 230, 231, 232, 233, 234, 235, 236, 237, 238, 239, 240,

247, 248, 249, 250, 251, 252, 253, 254, 255, 256, 257, 258, 259, 260, 261, 262, 263, 264,

265, 266, 267, 268, 269, 270, 271, 272, 273, 274, 275, 276, 277, 278, 279, 280, 281, 282,

283, 284, 285, 286, 287, 288, 289, 290, 291, 292, 293, 294, 295, 296, 297, 298, 299, 300,

307, 308, 309, 313, 314, 316, 318, 321, enclavele E1, E2, E3, E4, E5, E6, E7, E8, E9,

E10, E11, E12, E13, E14, E16, E22, E23, E24, E29, E30, E38, E39, E40, E41, E42, E43,

E44, E45, E46, E47, E48, E49, E50, E51, E52, E53, E54, E55, E56, E57, E58, E59 din

U. P. VIII Olanu, Ocolul Silvic Baia de Aramă;

1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 10, 11, 12, 13, 14, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30,

31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54,

55, 56, 57, 58, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 69, 70, 71, 72, enclavele E1, E2, E3, E7, E10,

E11, E12 din U. P. IX Balmeş Ocolul Silvic Baia de Aramă;

1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27,

28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 45, 46, 47, 48, 51, 52, 53, 54, 55, 56,

57, 58, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 66, 67, 68, 69, 70 , 71, 72, 73, 74, 75, 76, 77, 78, 79, 80,

81, 82, 83, 84, 85, 86, 87, 88, 89, 90, 91, 92, 93, 94, 95, 98, 99, 100, 101, 102, 103, 104,

105, 116, 117, 118, enclavele E1, E2, E3, E4, E5, E8 din U. P. X Ivanu, Ocolul Silvic

Baia de Aramă;

1, 2, 5, 6, 7, 8, 9, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 41, 42, 43, 44, 50, 51, 53, 54, 55, 56, 57, 58,

59, 61, 63, 64, 66, 67, 68, 73, 97, 98, 99, 100, 101, 103, 104, 105, 115, 116, 117, 118,

145, 147, 153, 154, 155, 156, 157, 164, 165, 166, 167, 168, 169, 170, 171, 172, 173, 174,

280

175, 176, 177, 178, 179, 180, 181, 183, 184, 185, 186, 191, 192, 193, 195, enclavele E1,

E2, E3, E4, E5, E6, E7, E8, E9, E11, E16, E17, E25, E26, E27, E28, E29, E30 din U. P.

XI Cernişoara, Ocolul Silvic Baia de Aramă;

87, 88, 89, 90, 92, 93, 95, 96, 97, 98, 99, 100, 101, 102, 103, 104, 105, 106, 107, 108,

109, 110, 111, 112, 113, 114, 115, 116, 117, 118, 119, 120, 121, 122, 123, 124, 125, 126,

127, 128, 129, 130, 131, 132, 133, 134, 135, 136, 137, 140, 142, 143, 144, 145, 146, 147,

148, 149, 150, 151, 152, 153, 154, 155, 156, 157, 158, 159, 160, 161, 162, 163, 164, 165,

166, 167, 168, 169, 170, 171, 172, 173, 174, 175, 176, 183, 185, 209, enclavele E33, E34,

E35, E36, E37, E38, E39, E40, E41, E42, E43, E44, E45, E46, E47, E48, E49, E50, E51,

E52, E53, E54, E55, E56, E57, E59, E62, E65 UP I Motru Sec a Ocolul Silvic Padeş;

13, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40,

41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 58, 222, enclavele E1, E2,

E3, E4, E5, E6, E7, E8, E9, E10, E11, E12, E14, E15, E16, E17, E18, E19, E21, E22,

E23, E24, E25, E26, E27, E28, E29, E30, E37, E99, E100 UP II Motru Mare a Ocolul

Silvic Padeş.

În această zonă se remarcă o suprafaţă de pădure valoroasă din punct de vedere biologic

şi peisagistic, situată în UP V Iauna Craiovei O. S. Băile Herculane, u. a. 162 C şi 163 B pe o

suprafaţă de 5,2 hectare în care se impune respectarea unor măsuri speciale de conservare:

denumirea suprafeţei: Făgetele seculare din Valea Craiovei;

montarea unui panou informativ care conţine date despre flora şi faună, scurt istoric,

reguli de vizitare a acestuia;

în acestă suprafaţă se interzic următoarele activităţi:

recoltarea de material lemnos sub orice formă;

recoltarea de produse accesorii de orice natură;

depozitarea deşeurilor de orice natură;

turismul necontrolat;

orice altă activitate fără acordul Administraţiei Parcului Naţional Domogled Valea

Cernei.

D. Zona de dezvoltare durabilă

281

Zona de dezvoltare durabilă a fost împărţită în mai multe zone care au fost denumite după

numele unităţii de producţie în apropierea căreia se găsesc sau din care fac parte.

a) Zona de dezvoltare durabilă Cernişoara cuprinde 5 perimetre de dezvoltare durabilă

cu o suprafaţă de 76ha începând de la Cheile Cernişoarei până la Plaiul Bulzului. Se remarca

perimetrul Izvoarelor Cernei care este constituit din Lunca Cernişoarei, între Chei şi Coada

lacului de acumulare Ivanul. Limita acestei zone începe de pe malul drept al Cernişoarei şi

continuă lao distantă de 50-100m faţă de liziera pădurii, se suprapune pe anumite locuri peste

limita de intravilan a comunei Padeş şi ajunge la Izvoarele Cernei, pe care le ocoleşte la o

distanţă de 100 m de acestea. Continua tot la o distanţă apreciabilă de limita pădurii pe partead

reaptă a drumului de contur lac Ivanul până la coada lacului de unde trece pe partea stângă a

acestuia şi se întoarce spre Cheile Cernei mergând pe limita zonei inundabile, apoi încadrează

construcţiile existente până la podul peste Cerna. De aici urmează drumul forestier pe malul

stâng al Cernei cuprinzând Lunca Cernei şi continuă până la Cheile Cernei unde trece pe partea

dreaptă.

Celelalte 4 perimetre continua de la coada lacului Ivanul până laPlaiul Bulzului şi sunt de

o parte şi de alta a drumului de contur lac. Nu sunt unite între ele au mărimi diferite şi includ

conacele comunităţilor din zonă.

b) Zona de dezvoltare durabilă Ivanu este formată din 3 perimetre, în suprafaţă total

de8 ha începând de la Plaiul Bulzului până sub coronamentul Barajului Ivanul, versantul drept al

lacului de acumulare.

c) Zona de dezvoltare durabilă Balmeş (sau Balmez) în suprafaţă totală de 4 ha,

formata din 2 perimetre, cuprinde teritoriul fostului bloc administrativ al coloniei de la Barajul

Ivanul, cu terenurile aferente, precum şi poienile aparţinătoare locuitorilor din Cerna Sat.

d) Zona de dezvoltare durabilă Olanul, formata din 10 perimetre în suprafaţă de 144 ha

cuprinde intravilanul satului Cerna-Sat, comuna Padeş. Limita acestui perimetru începe de la

Cheile Corcoaiei, și merge pe deasupra grădinilor locuitorilor din Cerna-Sat până la intersecţia

cu drumul forestier Olanul unde trece pe cealaltă parte a drumului, înconjoară lunca Cernei şi

continua prin spatele caselor şi agrădinilor pe parteadreaptă a Cernei, până la Cheile Corcoaiei.

Celelalte perimetre includ toate terenurile de tipul pajisti, pasuni, fanaturi, terenuri agricole, zone

282

de intravilan şi extravilan care aparţin administrativ comunei Obârşia Cloşani şi sunt răspândite

de o parte şi de alta a drumului DN 66A, până la intersecţia cu DN67D.

e) Zona de dezvoltare durabilă Iauna- Craiova cuprinde suprafaţa de la cabana de la

km 36, precum şi terenurile aferente acesteia. Suprafaţa este de 4ha şi este administrată de

Ocolul Silvic Băile Herculane.

f) Zona de dezvoltare durabilă Topenia are suprafaţa de 16 ha, cuprinde 6 perimetre, şi

aici se remarca intravilanele cătunelor Taţu, Ineleţ, Scărişoara, Cracul Teiului, Cracul Mare.

Acestă zonă include casele şi grădinile de pe partea dreaptă a Cernei şi aparţin unor locuitori ai

comunei Cornereva.

g)Zona de dezvoltare durabilă Băile Herculane, este constituită din 4 perimetre cu o

suprafaţă de 444 ha. Aici distingem intravilanul cătunelor Prisăcina (227 ha) şi Dobraia (104 ha)

şi zone de pe malul drept al Cernei şi lacul de acumulare Prisaca. Limita acestei zone merge pe

lânga liziera pădurii din U.P. III BăileHerculane şi cuprinde casele răspândite ale unor locuitori

ai comunei Cornereva.

h) Zona de dezvoltare durabilă Domogled are o suprafaţă de 50 ha şi este constituitădin

21 perimetre aflate pe ambele părţi ale drumului DN 67D. Începe de la Pensiunea Dumbravă cu

zona de campare din vecinătatea acesteia, se continuă cu câteva proprietăţi aflate pe partea

dreaptă şi stânga a drumului până la căsuţele Gorjanu, de aici este întreruptă până în apropiere

deBarajul Prisaca. Aici se formează un perimetru mare ce cuprinde, casele de pe partea dreaptă a

drumului, coronamentul barajului, ştrandul de la 7 Izvoare Calde, Campingul de aici administrat

de O.S. BăileHerculane, şi câteva proprietăţi.

Alte perimetre de dezvoltare durabilă sunt la Uzina Electrică, în apropierea traseului de la

Crucea Albă, la Ferigari şi intravilanul comunei Pecinişca, care ţine din localitate până în

apropierea fostei cariere de piatră de laPecinişca.

i)Zona de dezvoltare durabilă Vârful lui Stan cuprinde proprietăţile private, păşunile şi

fâneţele care nu sunt în zona de protecţie integralădinU. P. VI Vârful lui Stan şi are o suprafaţă

de 10 ha.

283

Drumurile naționale, forestiere, industriale, publice și de acces de pe teritoriul parcului,

cu o suprafaţă de 149 ha, sunt încadrate în zona de dezvoltare durabilă.

Suprafaţa total a zonei de dezvoltare durabilă din parc este de 906 ha.

ANEXA 3 la Regulament - Trasee turistice omologate și propuse spre omologare în

PNDVC

Nr.

crt.

Denumire traseu omologat Marcaj Durata

(h)

Grad de

dificultate

Certificat de

omologare

nr/data

1 B.Herculane - Cartier Zăvoi - Platoul şi

Izvorul Coronini - Cracu lui Arendaşu -

Poiana cu Peri

Punct roşu 2-2,5

mediu 556/15.02.2011

2 B.Herculane - Cartier Zăvoi - Platoul

Coronini - Foişorul Verde - Izvorul

Diana III

Punct albastru 1 mic 557/15.02.2011

3 B.Herculane - Cartier Zăvoi - Platoul

Coronini - Izvorul Munk - Izvorul

Diana III

Punct albastru 2-2,5 mic 558/15.02.2011

4 B.Herculane - Izvorul Diana III -

Izvorul Munk - Piscul Jubiliar -

Vf.Ciorici - Izvorul Munk - Vf.Doda

Punct galben 3,5-4 mediu 559/15.02.2011

5 B.Herculane - Biserica Catolică -

Vf.Ciorici - Vf.Elisabeta - Poiana cu

Peri - Vf.Ciorici - Peştera cu Aburi -

Peştera lui Adam - Peştera Hoţilor -

Peştera de la Despicătura

Triunghi

albastru

5,5 mediu

spre greu

560/15.02.2011

6 B.Herculane - Şapte Izvoare Calde -

Piatra Băniţei - Poiana Culmea Mare

Triunghi galben 1,5 mediu 561/15.02.2011

7 B.Herculane - Cascada Vânturătoarea -

Poiana Cicilovete


8 B.Herculane - Cheile Pecinişcăi -

Creasta Cocoşului

Cruce roşie 3-3,5 mediu 563/15.02.2011

9 B.Herculane - Cheile Pecinişcăi -

Poiana Padeşului

Bandă galbenă 3-3,5 mediu 564/15.o2.2011

10 B.Herculane - Cheile Ferigari - La Punct roşu 4 mediu 565/15.02.2011

284

Şipot - Vf.Şoimului - Padina Soronişte

- Peştera mare de la Soronişte

11 B.Herculane - Cheile Ferigari - La

Şipot - Obârşia Văii Ferigari - Creastă

Podeni


12 B.Herculane - Crucea Albă - Izvorul

Jelerău - Culmea Munţilor Mehedinţi

Cruce albastră 4-4,5 mediu 567/16.02.2011

13 B.Herculane - Crucea Albă - Peştera de

Sub Şerban - Vf.Domogledul Mic -

Vf.Domogledul Mare - Cheile Ferigari

- Fosta Fabrică de Var

Bandă galbenă 5-5,5 mare 568/16.02.2011

14 B.Herculane - Crucea Albă - Izvorul

Jelerău - Vf.Şuşcu

Triunghi

albastru

3-4 mediu 569/16.02.2011

15 Cărarea Pisicii - Vf.Domogledul Mic -

Vf.Domogledul Mare

Bandă galbenă 6 mare 570/16.02.2011

16 B.Herculane - Crucea Albă -Izvorul

Jelerău - Culmea Munţilor Mehedinţi -

La Şuşoare - La Margina

Cruce

albastră,triunghi

roşu,bandă

roşie

8-8,5 mediu 571/16.02.2011

17 B.Herculane - Uzină Electrică veche -

Cheile Şaua Padina - La Margina

Bandă galbenă 4-5 mediu 572/16.02.2011

18 B.Herculane - Confluenţa cu Ogaşul lui

Roşeţ - Cascada Cociului



Roşeţ - Poiana Fântâna Moşului -

Creastă Gornenţi

Triunghi

albastru

4-4,5 mediu 574/16.02.2011


Roşeţ - Poiana Fântâna Moşului -

Poiană Balta Cerbului - Vf.Ciolanu

Mare - Cheile Ţăsnei

Triunghi

albastru,cruce

albastră

7-7,5 mediu 575/16.02.2011

Nr.

crt.

Denumire traseu propus spre omologare Marcaj Durata

(h)

Grad de

dificultate

1 Culmea Mazdronia - Poiana Beletina - Crovu Mare -

Cheile Tâmnei - Piatra Puşcată


2 Izbucul Cernei - Cheile Cernişoarei - Măneasa -

Lacul Răţii - Pas Jiu-Cerna

Punct Roşu 5 mediu

285

3 Băile Herculane - Confluenţa Cernei cu Ţăsna -

Capelă Dobraia - Prisăcina - Ineleţ - Punte Stoian -

km 19 DN 67 D

Punct

albastru

5-6 mediu

4 Cheile Bobotului - Cracu lui Stepăn - Vf. Vlaşcu

Mare

Triunghi

albastru

Circa 6 mediu

5 Cerna-Sat - Oslea Românească - Vf. Godeanu Bandă

galbenă

Circa 8 mediu

6 Băile Herculane - Motel Dumbrava - Poiana Ţăsnei -

Vf.Pietrele Albe - Poienile se sus - Ploştinioarele,

Medvedului, Porcului, Crovu Mare, Izvernelor şi

Beletina - Cheile Tâmnei - Confluenţa Tâmnei cu

Cerna

Punct

galben

Circa 10-

12

greu

7 Băile Herculane - Confluenţa Cernei cu Tâmna km 22

- Cheile Tâmnei - Crovu Mare - Creastă - Isverna

Cruce roşie 4 – 4 ½ greu spre

mediu

8 Cerna-Sat - Vârful Cioaca Înaltă - Valea Caprei -

Valea Motrului Sec - Cloşani

Triunghi

roşu

Circa 5-6

½

mediu

9 Băile Herculane, Piaţa Hercules - Gara Băile

Herculane - Drumul de Creastă - Piatra Iorgovanului -

Cabana Buta

Bandă

roşie

5 zile mediu

10 Băile Herculane - Pecinişca - Creasta Cocoşului -

Drumul de creastă - Vf. Ştevaru - Vf. Turcineasa -

Pasul Jiu-Cerna

Bandă

roşie

4 zile mediu

11 Băile Herculane - Confluenţa Cernei cu Tâmna -

Foeroaga Sătenilor - Poiana Beletina - Vf. Lui Stan -

Culmea Mazdronia

Triunghi

albastru

4 – 4 ½ greu spre

mediu

12 Izbucul Cernei - Ogaşul Sec - Cracul Gârdomanului -

Vf.Gârdomanului - Înşeuarea dintre Galbena şi

Paltina - Cheile Cernişoarei - Pod Izvoarele Cernei

Punct

galben

8-9 mediu

13 Motru Sec - Poiana cu Narcise - Piatra Cloşanilor -

Valea Mare


14 Bogâltin - Vf.Arjana - Capelă Dobraia - Cracul

Teiului - Motel Dumbravă


286

ANEXA 4 la Regulament - Zone de escaladă sportivă

Munţii Zona Escaladă sportivă Traseu aventură

Mehedinţi Pecinişca (Carieră) X

Pecinişca (Colibri) X X

Carieră Prolaz X X

Amfiteatru

Peretele Şoimului

X X

Perete de sub Crucea

Albă

X X

Peretele Cociu X X

Faleza, Km 9 şi10 X

Bobot X X

Cernei Munk X

Scorpioni X

Roman X X

Surplomba X X

Magnolia X X

Prisăcina X

ANEXA 5 la Regulament - Canioane de pe teritoriul Parcului Național Domogled – Valea

Cernei

Canion Drăstănic

Mars apropiere: 40 minute

Timp parcurs canion: 3h30min

Temperatura apei: 8°C

Altitudine Pod: 475m

Altitudine la intrarea in canion: 608m

Diferenta de nivel a canionului: 130m

287

Rocă: calcar sector1, şisturi sector 2

Cotaţie: V2-A2-II

Amaraje: broşe, spituri cu inele

Canion Ţăsna


Timp parcurs canion: 4h 30min


Altitudine Parcare: 260m



Rocă: calcar

Cotaţie: V2-A3-III

Amaraje: broşe, spituri cu inele, AN (amaraj natural-copac)

Canion Bobot

Mars apropiere: 1 ora

Timp parcurs canion: 5h



Altitudine maxima atinsa la urcare in sa: 740m


Altitudine la iesirea din canion in sosea: 396m

288


Rocă: calcar

Cotaţie: V2-A1-III

Amaraje: conexanduri sau spituri cu inele, AN (amaraj natural-copac).

Canion Râmnuţa

Mars apropiere: 1h20min






Rocă: calcar

Cotaţie: V2-A3-IV

Amaraje: broşe, spituri cu inele, AN (amaraj natural-copac).

Canion Cociu-Roşeţu

Coordonate geografice intrare în canion

Sistem WGS 84,

N: 44. 918167°

E: 22. 465183°

sau Coordonate UTM

34 615643 E,

289

4974904 N

Coordonate UTM pentru parcare si start poteca de urcare:

34 614351 E,

4975380 N

Altitudine intrare: 830m

Altitudine ieşire: 640m

Diferenţă de nivel: 190m

Marş de apropiere: 3h-4h30min. Diferenţă de nivel de urcat 870m (de la 240m la 1110m), apoi

coborare de 280m

Timp de parcurgere: 4h

Marş de retragere: 1h-1h30min

Rocă: calcar

Cotaţie: V4-A2-IV

Amaraje: gujoane sau spituri cu inele sau AN.

Canion Vânturatoarea

Mars apropiere: 1h20min






290

Rocă: calcar

Cotaţie: V3-A3-IV

Amaraje: gujoane, sau spituri cu inele.

Canion Ineleţ



Temperatura apei: sec



Diferenta de nivel: 285m

Canion Zgăul Vintilanilor

Coordonate geografice intrare în canion

Sistem WGS 84

N: 44.981090° E: 22.577275°

sau Coordonate UTM

34 624354 E, 4982060 N

Coordonate UTM pentru ieşirea din canion şi parcare maşina a doua:

34 625511 E, 4980850 N

Altitudine intrare: 850m

Altitudine ieşire: 500m

Diferenţă de nivel: 350m

291

Marş de apropiere: 1h-1h30min

Timp de parcurgere: 3h

Marş de retragere: 15min.

Rocă: calcar

Cotaţie: V3-A2-III

Amaraje: gujoane cu inele sau AN

ANEXA 6 la Regulament - Trasee de rafting în Parcul Național Domogled – Valea

Cernei

Nr.

traseu

Descriere traseu Grad de dificultate a

traseului

Lungime traseu

- km -

1 Intrare: Cheile Bobotului

Iesire: punte Scărișoara

2 4

2 Intrare: punte Scărișoara

Iesire: confluenta Prisacinei cu Cerna

3 6

3 Intrare: pod Uzina Electrică

Iesire: în dreptul pensiunii Versant

2 5

PARCUL NAȚIONAL DOMOGLED -VALEA CERNEIdomogled-cerna.ro/pm.pdf · condiţiile economice, sociale...

Documents

Transcript of PARCUL NAȚIONAL DOMOGLED -VALEA CERNEIdomogled-cerna.ro/pm.pdf · condiţiile economice, sociale...