CAPITOLUL 4PARAMETRII CLIMATICI DE CALCUL

4.1 PARAMETRII DE CALCUL AI AERULUI EXTERIOR.

Factorii metereologici- temperatura şi umiditatea aerului exterior, radiaţia solară, viteza vântului, durata de strălucire, presiunea barometrică, gradul de nebulozitate- au o influenţă complexă asupra oamenilor, clădirilor şi instalaţiilor de ventilare şi climatizare. Ca factori climatici, prin acţiunea lor de scurtă durată, ei cer ca instalaţia să aibă o inerţie redusă şi funcţionarea elastică capabilă să modifice într-un scurt timp parametrii aerului refulat corespunzător modificării parametrilor aerului exterior pentru menţinerea confortului, iar ca parametrii climatici influenţează sarcina termică şi schema tehnologică a agregatului de tratare a aerului.

Acţiunea factorilor climatici se resimte:

fiziologic: alternanţe de perioade reci şi caldegrad de nebulozitate variabil stimulente pentru activitateaprecipitaţii şi vânturi alternante fizică şi intelectuală

creşterea gradului de nebulozitatereducerea duratei de strălucire efecte dăunătoare asupra reducerea radiaţiei solare directe sănătăţii şi activităţiicreşterea numărului de zile cu ceaţă

tehnologic: -te, asociată cu gradul de izolare, de vitrare şi orientare a clădirii determină mărimea sarcinii termice debitul de aer mărimea investiţiei (instalaţiei);

-x, CO2 şi alte particule contribuie la creşterea tex şi împiedică răcirea scoarţei terestre noaptea; -presiunea barometrică intervine ca parametru de referinţă în transfor- mările aerului umed deci trebuie introduse corecţii de altitudine.

Pentru dimensionarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare este necesară definirea parametrilor climatici exteriori în funcţie de specificul instalaţiei care presupune prelucrarea statistică şi interpretarea înregistrărilor meteorologice cu luarea în considerare a unor frecvenţe de manifestare în funcţie de importanţa obiectivului şi genul de instalaţie cu specificarea că în domeniul climatizării acestei frecvenţe sunt mai mici. Astfel : În cazul ventilării mecanice sau V.N.O. se definesc pentru starea aerului exterior E( )

ce reprezintă şi parametrii aerului refulat şi prin preluarea de căldură perceptibilă şi/sau umiditate se limitează fie la fie la . Frecvenţa temperaturilor este mare şi valorile

şi pot fi limitate în cazul acestor valori, pentru depăşirea valorilor , limitele nu se mai pot menţine, fig. 4.1.

În cazul climatizării se stabileşte de la început starea aerului interior din condiţii de confort sau tehnologice prin ti si i vizibil influenţate de parametrii aerului exterior şi se stabileşte o stare a aerului refulat c necesară pentru menţinerea lui t i şi i. Pentru garantarea acestor

condiţii interioare se defineşte o stare a aerului exterior E( ) pentru frecvenţe de apariţie mult mai mici, fig. 4.2.

Fig. 4.1 Fig. 4.24.1.1. Situaţia de vară

4.1.1.1.Temperatura aerului exterior. Pentru dimensionarea instalaţiei de ventilare şi climatizare, e necesară definirea unei

temperaturi medii, tem, a unei variaţii diurne de calcul a aerului exterior, te, pentru întocmirea bilanţurilor termice şi a unei temperaturi exterioare de calcul tev pentru reprezentarea punctului de stare. Această posibilitate a fost oferită prin prelucrarea şi interpretarea statistică a înregistrărilor meteorologice pentru localităţi din ţară pe o perioadă de cel puţin 10 ani. Astfel se pot trasa 7 curbe ce definesc din punct de vedere a temperaturii clima unei localităţi, fig. 4.3.

Fig. 4.3Pentru instalaţii de ventilare şi climatizare această figură evidenţiază necesitatea definirii

temperaturii menţionate pentru cel puţin două perioade distincte: pentru perioada de vară, luna iulie şi pentru perioada de iarnă, luna ianuarie.

Pentru evidenţierea frecvenţei de apariţie a diverselor valori te se defineşte frecvenţa acestora:

(4.1)

Nte- numărul de zile din perioada analizată în care te>decât valoarea considerată;Nt - numărul total de zile din perioada considerată.

obţinându-se curbe clasate de forma din figură unde temperatura medie pentru frecvenţa de apariţie de 50% poartă numele de temperatură medie lunară, fig. 4.4.

1- maxima absolută2- media maximelor lunare3- media maximelor zilnice4- temperatura medie lunară5- media minimelor zilnice6- media minimelor lunare7- minima absolută

Fig. 4.4 Fig. 4.5Variaţia diurnă a temperaturii aerului exterior este dată de expresia:

(4.2)

Analiza înregistrărilor meteorologice arată diferenţe faţă de relaţia teoretică în sensul că

minimul se realizează în jurul orei 5 şi maximul în jurul orei 15. Deci = iar clopotul temperaturilor mai mari decât temperatura medie este mai pronunţat în intervalul 9-14, fig. 4.5. Pentru aceste considerente s-a introdus un coeficient c1=f()relaţie înscrisă în STAS 6648/2-1982.

Pentru temperatura exterioară de calcul:

în care : tem -este temperatura medie zilnică în funcţie de localitate şi grad de asigurare sau frecvenţă de apariţie conform anexa 1; c -coeficient de corecţie al amplitudinii; Az-amplitudinea oscilaţiilor amplitudinii de temperatură conform anexa 1.Valorile produsului cAZ sunt date în tabelul 4.1.Pentru instalaţii de ventilare mecanică:

te=tml+Az ( pentru frecvenţa de 50%) Valorile de calcul din anexa 1 sunt în funcţie de gradul de asigurare şi localitate.

Tabel 4.1 Valorile produsului cAz

h 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

Az,[0C]

4 -2,8 -3,2 -3,6 -3,9 -4,0 -3,8 -3,0 -1,2 0,4 1,8 3,3 2,76 -4,2 -4,8 -5,4 -5,8 -6,0 -5,6 -4,5 -1,8 0,6 2,7 5,0 4,17 -4,9 -5,6 -6,3 -6,8 -7,0 -6,6 -5,2 -2,1 0,7 3,2 5,8 4,8

h 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24

Az,[0C]

4 3,6 3,9 4,0 3,9 3,5 2,8 1,7 0,4 -0,7 -1,4 -1,9 -2,46 5,5 5,8 6,0 5,8 5,2 4,2 2,6 0,5 -1,0 -2,1 -2,9 -3,57 6,4 6,8 7,0 6,8 6,1 4,9 3,0 0,6 -1,2 -2,5 -3,4 -4,1

4.1.1.2. Umiditatea aerului exterior

(4.3)

Este necesară de definit pentru că împreună cu temperatura aerului exterior de calcul, defineşte starea aerului exterior (tev,xe).

Umiditatea relativă a aerului exterior prezintă pentru o localitate o variaţie anuală, fig. 4.6 şi o variaţie diurnă, fig. 4.7.

Reprezentarea valorilor te,e din înregistrările meteo pentru o localitate la aceiaşi oră este o dreaptă de o anumită înclinaţie, valorile x sunt maxime pentru iulie şi minime înspre luna ianuarie. Pentru obţinerea valorilor de calcul au fost trasate două curbe (drepte) în h-x a perechilor de puncte te,e , fig. 4.8.

Fig. 4.6 Fig. 4.7Coordonatele punctelor 1 şi 2 au următoarea semnificaţie:

1: t1-media valorilor temperaturilor maxime pentru luna iulie pe 10 ani, 1-media umidităţii relative din acele zile şi ani şi la ora 1300;2: t2-temperatura medie de la ora 1300 din zilele considerate cu temperaturi maxime luate în

consideraţie în fiecare an, 2-media valorilor umidităţii relative corespunzătoare.

Fig. 4.8 Punctele 3 şi 4 au aceleaşi semnificaţii cu menţiunea că sunt valori pentru ora 1900

constatându-se că aceste puncte de stare au conţinuturi de umiditate mai mari. Cum la ora 1900 instalaţiile de climatizare sunt în funcţiune, pentru o anumită temperatură tev conţinutul de umiditate seva defini după curba 1-2 pentru instalaţiile de ventilare mecanică sau VHO şi după curba 3-4 pentru instalaţiile de climatizare. Valorile de calcul sunt date în anexa 1 în funcţie de localitate şi grad de asigurare.

4.1.1.3. Radiaţia solarăReprezintă factorul determinant în privinţa mărimii aporturilor de căldură QPE şi QFE.

Cunoaşterea modului de variaţie şi stabilirea corectă a valorilor de calcul asigură o dimensionare raţională a instalaţiei.

Din cantitatea de energie emisă în spaţiu de către soare, prin reacţiile de transformare a H 2

în He ce au loc în masa sa, circa două miliardimi ajunge pe Pământ ceea ce reprezintă la nivelul atmosferei 1,353 kw/m2 cu abateri de datorită fenomenelor solare şi % datorită variaţiei distanţei Pământ-Soare.

Valoarea radiaţiei solare receptată la nivelul solului este mult mai diminuată de factorii perturbatori:-reţinerea în straturile dense a radiaţiei cu mică (raze x, şi ultraviolete);-difuzia RAYLEIGH (reflexia luminii în toate direcţiile);-absorbţia radiaţiei ultraviolete în stratul de ozon;-difuzia termică datorată prezenţei particulelor de praf;-absorbţia radiaţiei de către vaporii de apă, CO2 şi alte gaze triatomice emanate în atmosferă ceea ce duce la supraîncălzire a straturilor de aer;-reduceri importante datorită modificării stratului de aer cauzată de axa înclinată a Pământului, mişcarea de rotaţie şi revoluţie.

Intensitatea radiaţiei solare receptată la nivelul solului este în funcţie de altitudine, latitudine, grad de nebulozitate, grad de transparenţă, lună, orientare şi oră.

Fig. 4.9Pentru lat.45o nordică variaţia de principiu este prezentată în fig. 4.9. Valoarea de calcul

poate fi exprimată analitic de relaţia:

(4.4)

fie tabele rezultate în urma prelucrării înregistrărilor meteorologice.Im- intensitatea medie diurnă pentru orientarea de calcul;In-intensitatea radiaţiei solare a celei de-a “n” armonici;- ora de calcul;- ora la care se realizează maximulÎn STAS 6648/2-82 sunt indicate valori ID şi Id pe cer senin (vezi anexa 2), pentru toate

orientările (media valorilor maxime pe 10 zile cele mai însorite din luna iulie). Valorile de calcul sunt diferenţiate pentru calculul aporturilor de căldură prin elemente inerţiale şi inerţiale.

I=a1a2ID+Id ; cu a1- corecţie de starea atmosferei şi a2- corecţie de altitudine.

Pentru elemente neinerţiale se lucrează cu pentru orientarea de calcul.

4.1.1.4. Viteza vântuluiViteza vântului nu afectează sarcina termică a încăperilor de ventilare şi climatizare prin

faptul că zilele puternic însorite, defavorabile pentru ventilare sunt caracterizate prin calm atmosferic.

4.1.2. Situaţia de iarnă

4.1.2.1. Temperatura aerului exterior este necesară pentru întocmirea bilanţurilor termice şi reprezentarea stării aerului în diagrama h-x. Aceasta se va considera în conformitate cu STAS 1907/1997.

4.1.2.2. Umiditatea aerului exterior, necesară reprezentării stării aerului exterior în h-x se va considera pentru toate localităţile din ţară, e=80% sau în funcţie de temperatura exterioară de calcul.

te[ 0C] -12 -15 -18 -21

xe[g/kg] 1 0,8 0,6 0,4

4.1.2.3. Radiaţia solară influenţează mărimea sarcinii termice numai în măsura în care STAS 1907/1997 ţine seama de aceasta (adaosurile de orientare).

4.1.2.4. Viteza vântului, spre deosebire de situaţia de vară , iarna, viteza vântului poate influenţa starea de confort prin mărimea debitului de aer rece infiltrat. De aceea se recomandă, pentru înlăturarea acestui efect, ca funcţionarea instalaţiilor de ventilare să se facă în suprapresiune. De asemenea trebuie cunoscută direcţia dominantă a vântului pentru stabilirea poziţiei relative a prizei de aer proaspăt faţă de gura de evacuare a aerului viciat.

4.2. PARAMETRII CLIMATICI INTERIORI DE CALCUL.

Parametrii climatici interiori condiţionează direct confortul termic al unei incinte sau condiţiile tehnologice pentru elaborarea unor produse sau chiar a calităţii acestora în cazul climatizării tehnologice şi constituie în acelaşi timp ipoteze de bază în dimensionarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare.

Parametrii ce se iau în considerare la instalaţiile de ventilare şi climatizare sunt: temperatura interioară de calcul, ti (temperatura aerului interior); umiditatea relativă a aerului interior, i; viteza de mişcare a aerului interior, vi şi temperatura medie de radiaţie a elementelor delimitatoare, cu valori de regulă diferite pentru cele două perioade climatice distincte ale anului – perioada caldă – vara şi perioada rece – iarna.

4.2.1 Situaţia de vară.

4.2.1.1. Temperatura interioară de calcul ti.Se defineşte ca temperatura aerului măsurată în centrul încăperii la înălţimea de 1,5 m de

pardoseală, cu un termometru protejat împotriva radiaţiei directe şi intervine la reprezentarea punctului de stare, ca valoare de calcul pentru întocmirea bilanţului de căldură şi la stabilirea temperaturii aerului refulat pentru încăperi climatizate.

La încăperile social-culturale şi administrative destinate pentru asigurarea confortului, temperatura interioară de calcul, ti, se determină cu relaţia:

ti=10+0,5tev0C (5.9)

în care: tev- temperatura de calcul a aerului exteriorLa încăperi de producţie, în care tehnologia reclamă anumite condiţii de microclimă, se

adoptă temperatura interioară indicată pentru realizarea procesului tehnologic. În cazul în care procesul tehnologic se poate desfăşura în cadrul unor intervale mai mari de temperatură se va adopta ca valoare de calcul temperatura cea mai apropiată de condiţiile de confort termic.

Observaţie: Dacă temperatura interioară trebuie menţinută strict între anumite limite, care nu concordă cu condiţiile pentru realizarea confortului termic, se pot lua măsuri suplimentare pentru asigurarea condiţiilor de muncă celor ce supraveghează procesul de producţie, fie în sensul realizării în spaţii delimitate a condiţiilor de confort, fie în sensul micşorării timpului de lucru.

Cercetări recente fiziologice şi tehnologice precizează din ce în ce mai mult valori pentru perechi de parametri interiori (de obicei ti şi i), ca spre exemplu în cazul următoarelor procese tehnologice:

ti,0C i,%- prelucrarea pieselor de precizie 24 45-50- fabricarea şi ajustarea pieselor de 20-24 45-50precizie- etalonarea şi controlul aparaturii şi 20 45-50instrumentelor de precizie- asamblarea aparatelor de măsură şi control 20 50- secţia de maşini de tricotat perdele 26 2 65 2din fibre poliamidice

4.2.1.2. Umiditatea relativă a aerului interior, i.Serveşte împreună cu temperatura la reprezentarea punctului de stare al aerului interior şi

are influenţă deosebită asupra confortului, calităţii produselor şi asupra unor procese tehnologice.Valorile de calcul pentru instalaţiile de climatizare sunt cuprinse în intervalul - i=45…

60%.Din punct de vedere al confortului interior valoarea maximă a umidităţii

relative este limitată însă în funcţie de temperatura aerului interior, pentru a se evita senzaţia de zăpuşeală.

ti 20 21 22 23 24 25 26 0Ci 75 71 68 65 62 60 57 %

Totuşi se menţionează că sunt situaţii (ex. industria uşoară) când se cer asigurate umidităţi relativ mari pentru perioada de vară, care, deşi defavorabile din punct de vedere al confortului, oferă posibilitatea de răcire a aerului prin folosirea umidificării adiabatice, procedeu avantajos, deoarece nu necesită prezenţa în funcţiune a unei surse artificiale de frig.

4.2.1.3. Viteza de mişcare a aerului interior, vi.Viteza de mişcare a aerului interior acceptă valori care în corelaţie cu temperatura aerului

interior şi starea de efort fizic elimină senzaţia de curent, constituind ipoteza principală pentru stabilirea vitezei în dispozitivele de introducere a aerului, deci implicit a determinării suprafeţelor lor.

La instalaţii de climatizare se pot adopta următoarele valori pentru viteza aerului în zona de activitate (de lucru sau şedere).

4.2.1.4. Temperatura medie de radiaţie a suprafeţelor delimitatoare, tmr.Este dependentă de izolarea termică a elementelor ce delimitează încăperea spre exterior

şi mai ales de gradul de vitrare.Valori apropiate de temperatura aerului interior, ceea ce presupune o izolare termică

foarte bună şi un grad de vitrare redus, conduc la micşorarea aporturilor de căldură din exterior ceea ce are drept consecinţă reducerea debitului de aer necesar pentru ventilare şi implicit reducerea cheltuielilor de investiţie şi în mod deosebit a celor pentru exploatare.

4.2.2. Situaţia de iarnă.

4.2.2.1. Temperatura interioară de calcul, ti.Pentru perioada friguroasă a anului valorile de calcul pentru instalaţiile de climatizare nu

sunt normate până în prezent, la alegerea lor fiind indicat să se ţină seama de următoarele observaţii:

I. Valorile indicate pentru clădirile social-culturale în STAS 1907/2-80 corespund condiţiilor de confort pentru încăperi încălzite.

II. Temperatura aerului interior la climatizare este necesar a fi limitată inferior la +20 0C, datorită următoarelor cauze:

- lipsa totală a elementelor de încălzire (este ştiut că normele actuale nu permit prevederea pentru acelaşi obiectiv a două sisteme de încălzire) face ca temperatura medie de radiaţie să fie mai mică decât în cazul încăperilor încălzite.

- limitarea inferioară a temperaturii aerului refulat (tr 15 0C) ar conduce în unele situaţii (ex. încăperi aglomerate) la soluţia ca debitul de aer necesar să fie mai mare iarna;

- sub aspect economic nu apar costuri suplimentare, deoarece temperatura adoptată se asigură numai în condiţiile folosirii incintei, corespunzător destinaţiei sale, în restul timpului se asigură o

temperatură de gardă de +5…10 0C, pentru a nu scădea prea mult temperatura superficială pe feţele interioare ale elementelor de construcţie.

4.2.2.2 Umiditatea relativă a aerului interior i.Se alege corespunzător condiţiilor de confort sau în funcţie de cerinţele procesului

tehnologic similar cu situaţia de vară, cu menţiunea că valori de calcul mai mici ale acesteia conduc la reducerea consumului de energie termică necesar pentru perioada rece a anului.

4.2.2.3 Viteza de mişcare a aerului interior, vi.Rămâne de obicei aceeaşi ca în situaţiile de vară, instalaţiile funcţionând cu debit

constant.În cazul instalaţiilor cu debit de aer variabil, în perioada de iarnă viteza de mişcare a

aerului interior scade, ceea ce are efecte favorabile asupra confortului termic realizat.

4.2.2.4. Temperatura medie de radiaţie a elementelor delimitatoare, mr.Structura elementelor de delimitare a incintei, mai ales spre exterior, trebuie astfel aleasă

încât valoarea temperaturii medii de radiaţie să se încadreze în limitele de confort (corelată cu ti).Sunt de remarcat însă două aspecte care ar putea provoca senzaţii neplăcute din punct de

vedere fiziologic:- senzaţia numită radiaţia rece “radiaţia rece” provocată de suprafeţe mari vitrate, mai ales

când locurile de muncă sau şedere se află în imediata apropiere a acestora;- senzaţia de inconfort provocată de pardoseli reci, ce poate fi amplificată de natura

materialului pardoselii, de durata de şedere şi de circulaţia intensă a aerului la nivelul acesteia.Efectele neplăcute pot fi combătute fie prin mijloace constructive – ecranarea ferestrelor

la interior şi termoizolarea mai bună a pardoselilor – sau de către inginerul de instalaţii, care trebuie prin amplasarea corpurilor de încălzire sau a dispozitivelor de introducere a aerului să mijlocească ridicarea temperaturii superficiale pe suprafaţa interioară a elementelor de delimitare spre exterior mai reci şi să adopte sisteme de introducere şi evacuare a aerului care să evite curenţii de aer la nivelul pardoselii.

De asemeni, pentru încăperile cu elemente de închidere spre exterior se recomandă prevederea unei instalaţii de corpuri care să asigure la nefuncţionarea instalaţiei de ventilare o temperatură de gardă (cca. +5…10 0C), care evită scăderea temperaturii superficiale pe faţa interioară a acestor elemente. La încăperi cu grad mare de vitrare se poate adopta şi soluţia refulării unor jeturi de aer sub forma unor perdele în dreptul suprafeţelor vitrate.

4.2.3. Parametrii climatici interiori de calcul pentru ventilarea mecanică

4.2.3.1. Situaţia de vară.4.2.3.1.1. Temperatura interioară de calcul ti.Pentru încăperile ventilate mecanic, conform prescripţiilor din Normativul I-5-79,

temperatura interioară va fi:ti tev+5 0C (4.11)

unde:tev – temperatura exterioară de calcul a aerului exterior.Observaţie: Această prescripţie nu pune suficient în evidenţă necesitatea limitării creşterii

temperaturii aerului interior la anumite valori, care să asigure un nivel minim de cedare a căldurii pe cale perceptibilă. Prescripţiile mai vechi şi recomandări CAER prevedeau pentru încăperi ventilate mecanic sau natural, fără cerinţe tehnologice speciale, limitarea acesteia la maximum +31 0C pentru încăperi fără degajări importante de căldură, tocmai având în vedere aspectul mai sus menţionat.

Normele generale de protecţia muncii (NGPM), care deşi încă în redactare provizorie reiau în mare parte prescripţiile Normelor republicane de protecţia muncii (NRPM) prevăd limitarea maximală a temperaturii aerului interior în funcţie de umiditatea relativă şi de degajarea de căldură sub forma tabelului 4.2.

Tabelul 4.2. Limitele termice maxime admise la locurile de muncă.Umiditatea relativă

a aerului i%

Temperatura de globtermometru (0C)

degajare decăldură până

la 140 w

degajare de căldură

140…205 w

degajare de căldură

205…350 w

degajare de căldură peste

350 w.până la 2021-4041-6061-80peste 80

4542393634

4240373432

3937343230

3633302826

Aprecierea degajării de căldură cedate se poate face şi indirect, după tabelul 4.3. din aceleaşi norme, în funcţie de intensitatea efortului fizic depus.

Tabelul 4.3. Degajarea de căldură în funcţie de intensitatea efortului fizic, determinată de activităţi profesionale.

Felul muncii Degajarea de căldură(w)

- Activităţi cu caracter static(şezând sau în picioare) - Activităţi cu efort fizic mic - Activităţi cu efort fizic mijlociu - Activităţi cu efort fizic mare

- până la 140

- 140…205- 205…350- peste 350

4.2.3.1.2. Umiditatea relativă a aerului exterior, i.Valoarea umidităţii relative, în cazul ventilării mecanice, rezultă odată cu determinarea

stării aerului interior. Această valoare este însă limitată maximal la 65%, fiind corelată în acelaşi timp cu temperatura interioară maximă şi cedarea de căldură a ocupanţilor, conform tabelului 4.1.

4.2.3.1.3. Viteza de mişcare a aerului interior, vi.Viteza de mişcare a aerului interior, la ventilare mecanică, poate atinge şi chiar depăşi 0,5

m/s, conform prescripţiilor N.G.P.M., însă aceasta trebuie corelată cu temperatura adoptată pentru aerul interior. Sunt de asemeni valabile precizările de 4.2.2.3.

4.2.3.1.4. Temperatura medie de radiaţie a suprafeţelor delimitatoare, tmr.Pe lângă precizările generale de la punctul 4.2.2.4. apar în unele situaţii restricţii

suplimentare referitoare la temperatura superficială a unor suprafeţe calde, astfel încât nivelul radiaţiei termice să nu depăşească limitele indicat în tabelul 4.4., în caz contrar fiind necesare măsuri suplimentare de ecranare sau de prevedere a unor instalaţii pentru duşuri de aer, ipotezele şi metodologia de dimensionare a acestora nefiind obiectul prezentului îndrumător.

Tabelul 4.4. Aprecierea nivelului radiaţiilor calorice la locul de muncă pe baza senzaţiei termice în zona cutanată expusă.

Timpul de suportare al expunerii Nivelul estimat al radiaţiilor calorice4 minute50 secunde20 secunde

1 cal/cm2min=700 w/m2

2 cal/cm2min=1400 w/m2

3 cal/cm2min=2100 w/m2

4.2.3.2. Situaţia de iarnă.4.2.3.2.1. Temperatura interioară de calcul, ti.Pentru această perioadă se adoptă valorile de calcul precizate în STAS 1907/2-80 cu

observaţiile de la punctul 4.2.2.1.Normele generale de protecţia muncii (NGPM), limitează însă minimal temperatura şi

respectiv maximal viteza de mişcare a aerului interior, în funcţie dec efortul fizic depus sau cedarea de căldură a ocupanţilor, conform tabelului 4.5.

Tabelul 4.5. Limitele termice minime şi vitezele maxime admise la locurile de muncă.Nivelul degajării de căldură prin efort fizic(w)

Temperatura la globtermometru(0C)

Viteza curenţilorde aer(l/s)

până la 140140…205205…350peste 350

18161512

cel mult 0,2cel mult 0,3cel mult 0,4cel mult 0,5

4.2.3.2.2. Umiditatea relativă a aerului interior, i.Se alege conform precizărilor de la punctul 4.2.2.2.

4.2.3.2.3. Viteza de mişcare a aerului interior, vi.În cazul instalaţiilor de ventilare mecanică este indicată soluţia de utilizare a unui debit de

aer mai mic iarna, ceea ce conduce atât la scăderea vitezei de mişcare a aerului interior, cât şi la creşterea temperaturii aerului refulat, ambele cu efecte favorabile asupra confortului.

4.2.3.2.4. Temperatura medie de radiaţie a elementelor delimitatoare, mr.Sunt valabile toate precizările de punctul 4.2.2.4.