Papirusul lui Anana

Anana, seful scribilor pe vremea faraonului Seti II (secolul XIV i.H.).

Priviti, nu este scris pe acest sul? Cititi, voi, care il veti descoperi in vremuri

viitoare, daca zeii vostri v-au harazit putinta de a citi. Cititi, o, copii ai zilei

de maine, si aflati tainele trecutului, care voua vi se pare indepartat, fiind,

in realitate, atat de aproape.

Oamenii nu traiesc doar o singura data pentru a disparea apoi pe veci; ei

traiesc mai multe vieti, in locuri diferite, dar nu intotdeauna in lumea

aceasta, intre un fel de viata si altul exista un val intunecat, de nepatruns.

Portile se vor deschide in cele din urma si vom vedea toate salile prin care

am pasit din timpuri stravechi.

Credinta noastra ne invata ca vom trai vesnic. Ori, vesnicia neavand

sfarsit nu poate avea nici inceput, este un cerc inchis; in consecinta, daca

un fapt e adevarat, si anume ca traim vesnic, celalalt trebuie sa fie tot atat

de adevarat, ca am trait dintotdeauna.

Oamenii cred ca Dumnezeu are mai multe fete si fiecare este incredintat

ca fata pe care o vede este aceea a adevaratului si unicului Dumnezeu.

Cu toate acestea, ei se inseala, pentru ca toate fetele, toate aspectele

sunt ale aceluiasi Dumnezeu.

Ka-ul nostru, stapanul nostru spiritual, ni-l infatiseaza in diferite feluri.

Cercetand izvoarele nesecate de intelepciune care salasluieste in esenta

spiritului uman, descoperim franturi de adevar care ne dau noua, celor

invatati, puterea de a infaptui minuni.

Spiritul nu trebuie judecat dupa trup, nici Dumnezeu dupa locasul sau.

La egipteni, scarabeul nu reprezinta un zeu, ci simbolul Creatorului,

deoarece rostogoleste un bulgare de pamant, unde isi depune ouale,

dupa cum Creatorul face sa se roteasca pamantul, care este rotund si da

viata lumii intregi.

Toti zeii trimit cu iubire acestui pamant darurile lor, fara de care am inceta

de a exista.

Credinta mea ma instruieste si ma pregateste, ea ma invata mult mai multe

lucruri decat a voastra, imi spune ca viata nu sfarseste odata cu moartea si

ca dragostea, fiind esenta vietii, va dainui vesnic.

Puterea legaturii nevazute va uni doua suflete inca multa vreme dupa ce

lumea se va fi sfarsit. Spiritele sau sufletele dintr-o viata se vor intalni

poate intr-alta existenta si ele se vor simti atrase ca de o putere magnetica

fara sa inteleaga ratiunea acestei apropieri.

Omul traieste din nou, de mai multe ori, fara a-si cunoaste vietile trecute,

poate doar in vreun vis, cand gandurile il poarta spre o imprejurare sau un

eveniment dintr-o incarnare precedenta. Dar el nu stie nimic despre acest

eveniment, nu stie unde si cum s-a produs; il percepe ca pe ceva cunoscut,

familiar. Cu toate acestea, in cele din urma, toate aceste vieti trecute i se

vor dezvalui.