Pmntul acesta rotund plutete fr nici un sprijin exterior; mai mult, el este deopotriv neutru i, de aceea, central i viceversa.Aa se face c un asemenea model spaial ducea cu uurin, prin analogie, la apariia unui tip special de spaiu n ora adic n imaginea construit a lumii cel aflat n centru, acolo unde toate forele care se nfrunt n cadrul oraului sunt n stare neutral (au rezultanta zero) i care, de aceea, este un spaiu public: agora, piaa public. Apeiron, principiul nesfrit, indeterminat i gsete un echivalent n agora, n acest spaiu central care, ca i pmntul, nu mai este individual, ci comun i, n acest sens, omolog cu totalitatea (Vernant, 1995, 282). Fiecare alt loc de pe pmnt respectiv din ora este n mod necesar limitat i individual (ibidem). Centrul are ns un cu totul alt registru, cel al totalitii i, n acelai timp, al neutralitii. Aici este locul situat en meso, n centru i aici sunt depuse problemele comunitii spre a fi discutate liber, fr presiuni. Aici se iau decizii, se negociaz, se fac schimburi. Este arhetipul spaiului public i pare evident c centralitatea acestuia d seama despre un anumit tip de societate, cea democratic; dimpotriv, prezena central a acropolei a spaiului dedicat ritualurilor sacre i prezenei zeilor n templele lor dovedete o dez-centrare a spaiului civic, aa cum o regsim la Platon, admirator de tiranii. n centru este un spaiu grevat de ritualuri ale excluderii, accesibil selectiv doar iniiailor, aleilor pe felurite criterii, iar nu un spaiu public