ICHIM RAZVAN 35B

Constituindu-se ca materializare a prezentei in teritoriu a unei colectivitati, ea insasi supusa unui mod de organizare centralizat, orasul se contureaza ca atare, in orice situatie, in raport cu o anumita manifestare a unui ansamblu urban central, central orasului. In timpuri mai vechi central orasului se forma lent, delimitarea lui in teritoriul urban fiind evident, prin conturul unei piete sau a unor grupari de piete. Odata cu dezvoltarea orasului industrial, prezenta centrului se topeste in textura urbana, tinzand prin insasi cresterea vertiginoasa a orasului spre acapararea spatiului urban, intr-o extindere necontrolata da nu intamplatoare. Aceasta extindere a rezultat in primul rand dintr-o serie de asocieri de interese, in esenta avand un character social-economic si deci neputand fi indiferente fata de conditiile locului si calitatea relatiilor umane care se stabilesc in spatial urban central. Dintr-o astefel de situatie rezulta in constructia urbana contemporana preocuparea pentru a define o atitudine obiectiva fata de existent centrului in cadrul organismului urban si fata de ceea ce va devein acesta in viitor. Constructia urbana romaneasca din ultimele doua decenii releva o experienta interesanta care subliniaza in primul rand faptul ca problemele centrului nu pot fi abordate si rezolvate decat in contextual unui process general de intelegere si valorificare a intregului teritoriu urban, fiind considerat deci, parte specifica a unui tot social-economic si fizic-spatial.Un oras se caracterizeaza prin structura sa specifica, prin procesul functional-dinamic pe care il gazduieste si prin istoria sa, reprezentand in sine o valoare simbolica privind materializarea existentei unei colcectivitati intr-un anumit spatiu. Dar caracterul urban si calitatea unui oras depend in mare parte de central sau. El exprima in esenta orasul respectiv, definindu-se ca teritoriu urban de mare utilitate si de mare interes ambiental in acelasi timp. Experienta acumulata in sute de ani de dezvoltare urbana releva ca intelegerea centrului rezulta din recunoasterea urmatoarelor considerente de ordin general: -orice aglomeratie isi creeaza un centru sau mai multe centre, ca urmare a necesitatilor materiale si spirituale ale convietuirii commune. -centrul rezulta ca o grupare functional-spatiala care reflecta conjugarea intereselor colective si individuale ale locuitorilor, fapt relevant prin marea densitate a serviciilor. -centrul are o existent specifica determinata insa de aceea a orasului, care se produce printr-o mare aglomeratie de interese si prezente, atat in interiorul spatiilor aferente cat si imediat in exteriorul acestora, influientand direct teritoriul adiacent. -in orice moment, existent centrului este legata de trecut si numai in raport cu acesta, de viitor fiind determinat de viata economica, spiritual si sociala acumultata in configuratii spectifice de spatii si obiceiuri. -centrul este o realitate fizica cu implicatii etice, psihologice si cetatenesti, exprimand sensul de comunitate si se construieste ca o existent semnificativa, fapt care genereaza locuitorilor sentimental de apartenenta la orasul respective. -centrul este o manifestare de cultura, oferindu-se in orice moment ca acumulare de valori si ca sursa informative de mare interes.Privind astfel central orasului, problemele sale sunt abordate pe multiple planuri: dialectic, ca spatiu urban evolutiv; sistematic, ca sistem situat in contextul unui alt sistem mai complex sistematic pornind de la cercetarea problemei in general si apoi in particular, pana la realizarea spatial treptata; operational ca eficienta economica, functionala si tehnologica; filozofica, ca eficienta psiho-sociala si in fine estetic. Modul cel mai pregnant in care s-a petrecut modificarea stucturii urbane a orasului, poate fi descries in urmatorii termini: in mostenirea iregularului, reteaua de strazi si sistemul de parcelare dicteaza modul de ocupare in epoca moderna a spatiului prin volumul construit. Tocmai acest irregular ramane mostenire care genereaza atat caracterul organic al fondului construit, cat si caracterul eterogen an spatiului. Monumentele importante, respective bisericile se descopera in general prin efectul surpriza (si doar in cazuri izolate prin efect de perspective) in interiorul structurii urbane. Acest aspect trebuie semnalat ca o particularitate esentiala a orasului privit ca un organism in functiune, dar mai ales sub raport estetic. Un caz sugestiv, atat in ceea ce priveste corecturile realizate in tesutul stradal, cat si in incercarea de preluare, cu putine modificari a mostenirii anterioare, se poate observa in vecinatatea strazilor Galati si Rosseti in zona bisericii Popa Petre. Ilustrativa ar putea fi si restructurarea urbana realizata in zona bisericii sf. Gheorge Nou dupa incendiul din 1847, si care a dus aici la infiintarea unei gradini publice si a unei retele stradale asemanatoare cu cea din zilele noastre, suprapusa peste vechea retea ale carei urme mai sunt foarte putin vizibile. Tot in aceasta perioada s-a gandit si initiat crearea marilor bulevarde, iar interesant este faptul ca edificiile representative ale regatului (precum Palatul regal, ateneul, biblioteca Carol I sau casa de economii si consemnatiuni) nu s-au construit pe noile bulevare, ci pe calea Victoriei (podul mogosoaiei). Acest lucru se intampla probabil datorita prestigiului si importantei castigate de-a lungul vremurilor de Podul Mogosoaiei, attribute ce o fac de neabandonat. Interesant si demn de pus in evident este faptul ca toate aceste edificii preiau in general, amplasamentele unor vechi manastiri: Ateneul se afla pe locul Episcopiei de Ramnic , cercul military pe locul Sarindarului, CEC-ul pe locul Sf. Ioan cel Mare. Se poate spune ca vechile amplasamente au lasat drept mostenire o garantie de reusita evolutiei spatiului urban. In ansamblul sau, traseul caii victoriei, sinusuos, urmarind, de fapt, cornisa Dambovitei, cu micile sale alveoli spatiale. Poate fi descries, de fapt ca o succesiune ritmata de spatiiin retragere de la axul strazii. Dupa revolutia de la 1848, in timpul domniei lui Barbu Stirbei, Carl Friedrich Willhelm Mayer incepe realizarea proiectului gradinii din central orasului, actualul parc Cismigiu, pe locul caruia se intindea alta data o balta urat mirositoare si care era un focar de infectie in mijlocul orasului. Se introduce in interiorul spatiului urban, o intinsa zona de agreement si de spatiu verde. Desi proiectata de un architect austriac in vocabulary romantic , si apoi extinsa si transformata in anul 1910 de catre peisagistul german Fr.Rbhuhn, in organizarea gradinii se remarca o puternicainfluienta franceza, aspectul final al Cismigiului, cu combuinatia dintre somptuosul pateu rectangular cu cele doua promenade drepte si micile alei cu traseu sinusuos , care urmaresc marginea lacului, aminteste de Jardin de Plantes de la Paris. In timpul perioadei socialiste s-au savarsit la in Bucuresti cele mai brutale interventii asupra structurii orasului. Se impune un ax urban arbitrar, al carui scop nu era decat preamarirea puterii, introducandu-se in spatial orasului un simbol al totalitarismului, care incerca astfel sa inlocuiasca un simbol anterior, si anume mitropolia, marturie patru sute de ani de evolutie a orasului. Bucurestiul a fost astlef orasul cel mai lovit, martirizat printr-o interventie de mari proportii care angajeaza timpul orasului in dublu sens: -s-au distrus valori consecrate apartinand unei experiente a spatiului care venea spre noi dintr-un timp al memoriei colective; s-a anulat deci acea experienta acumulata cere garanta orasului actual priofunzimea sa temporal. -s-a implantat in nucleul generator al orasului un ansamblu gigantic, ideologizat, fundamentat prin glorificarea puterii si care, odata intrupat material isi proiecteaza prezenta asupra viitorului orasului intr-o maniera mult mai durabila decat ne putem astazi imagina.Distrugerea continuitatii temporal si spatial, sunt de fapt attribute grave care caracterizeaza interventia efectuata si care subliniaza incompatibilitatea funciara a acestui ansamblu cu spiritual orasului. Aceasta ruptura afecteaza nu numai zona istorica in perimetrul careia a fost operata, ci intreg organismul viu al orasului. Cei carora le revine misiunea de a reface aceste multiple continuitati trebuie sa discearna in mod responsabil asupra potentialitatii locului. Bibliografie: -Istoria Bucurestilor Constantin G.Giurescu -bucurestiul intre orient si occident Dana Harhoiu - Urbanismul LAURIAN, T.-