Palatul de Clestar de B. St. Delavrancea, rezumat de Radu Neculai
1
Palatul de cleştar de Barbu Ştefănescu Delavrancea Odată, demult, omul avea mai multă putere decât în prezent şi putea omorî dihăniile cu mâinile goale. Pe atunci doar apele şi munţii mai erau cum le ştim noi, iar împăraţii domneau multă vreme şi, dacă nu erau ucişi în luptă, mureau de bătrâneţe. În acele vremuri, într-un palat de cleştar minunat, trăia un împărat care purta o cunună cu diamant, ca ruptă din soare. Tot poporul îl respecta, fiindcă nicio oaste duşmană nu i se putea împotrivi şi domnise cu înţelepciune. Chiar şi la bătrâneţe îşi putea conduce oştile, călare pe un bidiviu ce arunca pe nări trâmbe de fum şi limbi de foc. Într-o vineri seară, împăratului i s-a părut că stema împărătească devine din ce în ce mai grea, iar diamantul se face din ce în ce mai mare, până i-a plecat capul. Uimit şi înfricoşat de ce s-a întâmplat, împăratul a început să plângă amarnic. Atunci, cei care îl îndrăgeau – fetele sale, surorile, nepoatele, mai-marii tronului şi slugile – au încercat să îl consoleze. De ochii lumii, s-a prefăcut că e totul în regulă, dar mai apoi i-a spus surorii sale mai mari că uneori stema din frunte creşte, se întunecă şi devine grea până îl culcă la pământ. Se temea că îi va cădea neamul din scaunul domniei, căci nu avea moştenitor de parte bărbătească, ci doar fete. Împăratul primise moştenire patru chei – de aramă, de argint, de aur şi de dia- mant – de la tatăl său, care-i spusese să le folosească doar când îi va pieri o rază de pe frunte şi i se va părea prea grea mărirea. El a trimis-o acolo pe sora sa, să afle ce se întâmplă cu stema împărătească de i se pare grea. Coborând în beciul de la răsărit, sora împăratului a descoperit încăperi minunate din argint, din aur şi din diamant, iar în aceasta din urmă erau încătuşate nişte femei, printre care erau şi Zavistia, Pizma şi Prostia, dar şi o altă femeie, frumoasă şi dulce, care nu era legată. Aceasta era Înţelepciunea, şi i-a spus surorii împăratului că a sosit vremea să lase împărăţia pe mâinile altcuiva şi trebuie să-şi mărite una dintre fete cu flăcăul care se înveleşte cu cerul şi îşi doreşte împărăţia mai mult ca oricine. La întoarcere, sora împăratului a pierdut cheile tainelor. Când a auzit împăratul mesajul de la Înţelepciune, a pus să fie căutat feciorul potrivit în toată împărăţia, dar degeaba, niciunul nu era potrivit, fiindcă voiau ba avuţii, ba slavă, ba tinereţe fără bătrâneţe. După multe căutări, au găsit un voinic cu plete care nu-şi dorea decât să trăiască şi să cânte. Atunci l-au dus la împărăţie, iar împăratul i-a propus să se căsătorească cu fata sa cea mai frumoasă. Fericit, acesta a acceptat. Deodată, chiar când împăratul voia să-i binecuvânteze pe noii stăpânitori ai domniei, cerul s-a întunecat şi s-a pornit o mare vijelie şi un potop de ploaie atât de puternic, încât palatul de cleştar s-a zguduit şi s-au spart policandrele şi jeţurile. Furios şi înspăimântat, împăratul şi-a dat seama că sora sa a pierdut cheile patimilor şi a blestemat-o. Atunci, tavanul s-a crăpat în două şi au năvălit pe uşi şi pe ferestre, răcnind ca fiarele, femeile care scăpaseră din beci. La o nouă cutremurare, pământul s-a despicat în două, iar Palatul de cleştar s-a prăbuşit într-o prăpastie fără fund. De atunci, patimile – Mânia, Furia, Nebunia şi Prostia – s-au răspândit pe Pământ.
description
Rezumat al basmului scris de Delavrancea
Transcript of Palatul de Clestar de B. St. Delavrancea, rezumat de Radu Neculai
-
Palatul de cletar de Barbu tefnescu Delavrancea
Odat, demult, omul avea mai mult putere dect
n prezent i putea omor dihniile cu minile goale. Pe atunci doar apele i munii mai erau cum le tim noi, iar mpraii domneau mult vreme i, dac nu erau ucii n lupt, mureau de btrnee.
n acele vremuri, ntr-un palat de cletar minunat, tria un mprat care purta o cunun cu diamant, ca rupt
din soare. Tot poporul l respecta, fiindc nicio oaste duman nu i se putea mpotrivi i domnise cu nelepciune. Chiar i la btrnee i putea conduce otile, clare pe un bidiviu ce arunca pe nri trmbe de fum i limbi de foc.
ntr-o vineri sear, mpratului i s-a prut c stema mprteasc devine din ce n ce mai grea, iar diamantul se face din ce n ce mai mare, pn i-a plecat capul. Uimit i nfricoat de ce s-a ntmplat, mpratul a nceput s plng amarnic. Atunci, cei care l ndrgeau fetele sale, surorile, nepoatele, mai-marii tronului i slugile au ncercat s l consoleze. De ochii lumii, s-a prefcut c e totul n regul, dar mai apoi i-a spus surorii sale mai mari c uneori stema din frunte crete, se ntunec i devine grea pn l culc la pmnt. Se temea c i va cdea neamul din scaunul domniei, cci nu avea motenitor de parte brbteasc, ci doar fete.
mpratul primise motenire patru chei de aram, de argint, de aur i de dia-mant de la tatl su, care-i spusese s le foloseasc doar cnd i va pieri o raz de pe frunte i i se va prea prea grea mrirea. El a trimis-o acolo pe sora sa, s afle ce se ntmpl cu stema mprteasc de i se pare grea.
Cobornd n beciul de la rsrit, sora mpratului a descoperit ncperi minunate din argint, din aur i din diamant, iar n aceasta din urm erau nctuate nite femei, printre care erau i Zavistia, Pizma i Prostia, dar i o alt femeie, frumoas i dulce, care nu era legat. Aceasta era nelepciunea, i i-a spus surorii mpratului c a sosit vremea s lase mpria pe minile altcuiva i trebuie s-i mrite una dintre fete cu flcul care se nvelete cu cerul i i dorete mpria mai mult ca oricine. La ntoarcere, sora mpratului a pierdut cheile tainelor. Cnd a auzit mpratul mesajul de la nelepciune, a pus s fie cutat feciorul potrivit n toat mpria, dar degeaba, niciunul nu era potrivit, fiindc voiau ba avuii, ba slav, ba tineree fr btrnee. Dup multe cutri, au gsit un voinic cu plete care nu-i dorea dect s triasc i s cnte. Atunci l-au dus la mprie, iar mpratul i-a propus s se cstoreasc cu fata sa cea mai frumoas. Fericit, acesta a acceptat.
Deodat, chiar cnd mpratul voia s-i binecuvnteze pe noii stpnitori ai domniei, cerul s-a ntunecat i s-a pornit o mare vijelie i un potop de ploaie att de puternic, nct palatul de cletar s-a zguduit i s-au spart policandrele i jeurile. Furios i nspimntat, mpratul i-a dat seama c sora sa a pierdut cheile patimilor i a blestemat-o. Atunci, tavanul s-a crpat n dou i au nvlit pe ui i pe ferestre, rcnind ca fiarele, femeile care scpaser din beci. La o nou cutremurare, pmntul s-a despicat n dou, iar Palatul de cletar s-a prbuit ntr-o prpastie fr fund.
De atunci, patimile Mnia, Furia, Nebunia i Prostia s-au rspndit pe Pmnt.
