Osul iepurelui
4
Osul iepurelui ( Ononis spinosa ) este o plantă erbacee din familia Fabaceae , specie euro-asiatică, la noi în țară fiind cunoscută sub mai multe denumiri populare: asudul calului, ciocul ciorii, cașul iepurelui, dirmotin, lemnic, lingoare, sălăștioară, sudoarea calului, sudoarea capului, lingoare, ciocul caprei . [1] Este o plantă erbacee, perenă, întâlnită prin pășuni, fânețe aride și terenuri nisipoase, de-a lungul apelor, apelor curgătoare; ce are în pământ un rizom în prelungirea căruia rădăcina atinge o lungime de până la 20 cm, grosme de 1 cm, de culoare cenușie iar partea aeriană, tulpina, înaltă până la 60 cm, ușor brunificată, lemnoasă la bază, cu multe ramificații spre vârf, cu flori solitare sau pereche, de culoare roz și păstaie (fructul) de dimensiune redusă. [2] Înflorește în lunile de vară. În scopuri medicinale se utilizează părțile subterane, recoltate în lunile martie-aprilie și septembrie-octombrie. Ononizida (heterozidă de natură izoflavonică), ononină și onospină, onocerină, trifolizină și fitoglutină, saponozide triterpenice, tanozide, zaharuri, acid citric, ulei volatil și ulei gras. [3] Rădăcina de osul-iepurelui apără rinichii de Gabriela Niculescu Numită în diferite părţi ale ţării dirmotin, asudul calului sau sălăştioară, osul-iepurelui e o plantă medicinală care nu ar trebui să lipsească din farmacia casei. A nu se confunda cu o plantă asemănătoare, numită în popor umbra-iepurelui. În scopuri medicinale, de la osul-iepurelui se foloseşte doar rădăcina, care se recoltează toamna târziu, chiar şi în timpul iernii sau începutul primăverii. Proprietăţile acestei plante sunt în mod deosebit diuretice şi depurative. Diuretic eficace, fără efecte secundare Osul-iepurelui este considerat un diuretic complet inofensiv pentru întregul organism. Datorită acestei proprietăţi, planta este folosită în special în afecţiunile renale. Infuzia consumată zilnic, înainte de masă, este eficientă în tratarea stărilor inflamatorii ale căilor urinare. Pentru litiază renală se foloseşte cu succes infuzia la rece. Consumul unei ceşcuţe cu o astfel de infuzie înainte de masă ajută la eliminarea pietrelor la rinichi. Infuzia mai este utilizată şi pentru ameliorarea gutei şi a dermatitelor cronice. Scade tensiunea arterială Infuzia din osul-iepurelui este folosită şi pentru uşurarea expectoraţiei în bronşite şi calităţile sale depurative ajută la mărirea diurezei (consumul zilnic de infuzie clasică). Osul-iepurelui este renumit şi pentru acţiunea pozitivă asupra schimburilor metabolice şi pentru capacităţile sale se a scade tensiunea arterială.
description
FARMACO
Transcript of Osul iepurelui
Osul iepurelui(Ononis spinosa) este o plant erbacee din familiaFabaceae, specie euro-asiatic, la noi n ar fiind cunoscutsubmai multe denumiri populare:asudul calului, ciocul ciorii, caul iepurelui, dirmotin, lemnic, lingoare, sltioar, sudoarea calului, sudoarea capului, lingoare, ciocul caprei.[1] Este o plant erbacee, peren, ntlnit prin puni, fnee aride i terenuri nisipoase, de-a lungul apelor, apelor curgtoare; ce are n pmnt un rizom n prelungirea cruia rdcina atinge o lungime de pn la 20 cm, grosme de 1 cm, de culoare cenuie iar partea aerian, tulpina, nalt pn la 60 cm, uor brunificat, lemnoas la baz, cu multe ramificaii spre vrf, cu flori solitare sau pereche, de culoare roz i pstaie (fructul) de dimensiune redus.[2]nflorete n lunile de var.n scopuri medicinale se utilizeaz prile subterane, recoltate n lunile martie-aprilie i septembrie-octombrie.Ononizida (heterozid de natur izoflavonic), ononin i onospin, onocerin, trifolizin i fitoglutin, saponozide triterpenice, tanozide, zaharuri, acid citric, ulei volatil i ulei gras.[3]
Rdcina de osul-iepurelui apr rinichiide Gabriela NiculescuNumit n diferite pri ale rii dirmotin, asudul calului sau sltioar, osul-iepurelui e o plant medicinal care nu ar trebui s lipseasc dinfarmaciacasei. A nu se confunda cu o plant asemntoare, numit n popor umbra-iepurelui. n scopuri medicinale, de la osul-iepurelui se folosete doar rdcina, care se recolteaz toamna trziu, chiar i n timpul iernii sau nceputul primverii. Proprietile acestei plante sunt n mod deosebit diuretice i depurative.Diuretic eficace, fr efecte secundareOsul-iepurelui este considerat un diuretic complet inofensiv pentru ntregul organism. Datorit acestei proprieti, planta este folosit n special n afeciunile renale. Infuzia consumat zilnic, nainte de mas, este eficient n tratarea strilor inflamatorii ale cilor urinare. Pentru litiaz renal se folosete cu succes infuzia la rece. Consumul unei cecue cu o astfel de infuzie nainte de mas ajut la eliminarea pietrelor la rinichi. Infuzia mai este utilizat i pentru ameliorarea gutei i a dermatitelor cronice.Scade tensiunea arterialInfuzia din osul-iepurelui este folosit i pentru uurarea expectoraiei n bronite i calitile sale depurative ajut la mrirea diurezei (consumul zilnic de infuzie clasic).Osul-iepurelui este renumit i pentru aciunea pozitiv asupra schimburilor metabolice i pentru capacitile sale se a scade tensiunea arterial. Datorit eliminrii toxinelor din corp, ceaiul din rdcina acestei plante se recomand n reumatism i ntr-o serie de boli de piele cronice, n special, n vindecarea eczemelor. Dup unii cercettori, are i aciune benefic n artrite.Bun n caz de retenie urinarDecoctul din osul-iepurelui se obine prin fierberea a 20 g de rdcin mrunit ntr-un litru de ap, pn cnd cantitatea scade la 750 ml. Se folosete fracionat n timpul unei zile. Se face o cur de maimultezile pentru combaterea ascitelor, n afeciuni renale sau retenie urinar. Un decoct mai concentrat se obine din trei lingurie cu frunze la o ceac de ap, dup ce, n prealabil, au fost plmdite 20-30 de minute n ap rece. Se beau 2-3 ceti pe zi, pe nemncate, n ascit, boli ale aparatului urinar, stri alergice i alte afeciuni similare.Ceaiul, ideal n ascitPentru obinerea unui ceai sau a unei infuzii se prepar un amestec din 40 g osul-iepurelui cu 30 g frunze de mesteacn i 30 g rdcin de lemn-dulce. Din acest amestec se fierbe o lingur la o ceac de ap. Se bea timp de patru zile cte o ceac zilnic, apoi se face o pauz de patru zile i se repet cura. Este un foarte bun diuretic n afeciuni renale, ascit, stri alergice, prurit.Pulbere versus ulceraii cutanatePentru obinerea pulberii, uscarea plantei se face n aer liber, la soare. Din 3-3,5 kg rdcini proaspete se obine 1 kg de produs uscat. Se macin fin i se iau cte 2 g pe zi sau se folosete sub form de comprese i cataplasme n tratarea eczemelor, ulceraiilor cutanate, pruritului i a bolilor de piele cronice.Maceratul i infuzia, utile n litiazn cazurile de litiaz renal pot fi de folos maceratul la rece, infuzia la rece i un decoct cu fenicul.Maceratul la rece se prepar dintr-o linguri cu pulbere la o can cu ap rece, care se las la macerat, la temperatura camerei, de seara pn dimineaa, apoi se strecoar i se consum dou cni pe zi.Infuzia la rece se prepar dintr-o linguri cu rdcin tocat mrunt, care se pune ntr-o can cu ap rece. Se las 12 ore la macerat, iar dimineaa se nclzete puin, apoi se strecoar i se bea nainte de mas.Decoctul contra litiazei renale se obine dintr-un amestec de rdcin de osul-iepurelui i semine de fenicul (molur). Se face un decoct din rdcin de nalb, n care apoi se adaug seminele de fenicul, se las n repaus 10-15 minute. Se ndulcete cu zahr i se bea fracionat, n 24 de ore. Este indicat n catar vezical i n litiaz renal. Pentru durerile de gt sunt recomandate gargarele cu infuzie clasic din rdcin de osul-iepurelui. Ceaiul din rdcin de osul-iepurelui se recomand i n hidroptizia nsoit de edeme, n calculoz renal i n cistite.Osul iepurelui (Ononis spinosa din Fam. Leguminosae) este o planta ierboasa perena, cu tulpina dreapta inalta de 30-60 cm. Radacinile plantei sunt foarte tari incat se taie foarte greu (de unde si denumirea de osul iepurelui), au un miros greu, neplacut si gust dulce. Ramurile cresc drepte, pornind de la baza lemnoasa. Frunzele au trei foi paroase, la subsuoara fiecarei frunze crescand vara cate 2 flori de culoare roz. Fructele au forma de pastaie si sunt paroase si de forma ovala. Fiecare pastaie contine cate 3 seminte de forma rotunda. Osul iepureluicresteprin fanete, pasuni si mai ales pe campiile uscate de pe toata suprafata Europei.Denumiri populare:asudul calului, bolul coasei, casul iepurelui, ciocul caprei, coltul iepurelui, darmotin, lemnie, lingoare, pir, salasitoare, sudoarea calului sau zilezitoare.Compozitie chimica: In terapeutica se folosesc in principal partile subterane (radacinile). Acestea contin o cantitate mica de ulei esential, fenoli (care au proprietatea de a reduce inflamatiile), saponozide, fitosteroli, tanin, zaharuri, acid citric, saruri minerale si altele.Actiunimedicale: Una dintre cele mai importante calitati ale radacinilor si frunzelor de osul iepurelui este cea diuretica. Aceasta se datoreaza in principal uleiului esential, flavonoidelor si saponozidelor din compozitie. Datorita acestei proprietati, planta este folosita pentru tratarea nefritelor, cistitei si retentiei de lichide. In plus, osul iepurelui este cunoscut ca dusmanul litiazei renale (deoarece dizolva calculii renali, dar si pe cei biliari) si ca un excelent vindecator al infectiilor urinare. Prin faptul ca planta ajuta la cresterea marcanta a diurezei, ea este folosita pentru eliminarea ureei in exces si a toxinelor pe cale urinara. Osul iepurelui mai are si actiune antihemoragica si antimicrobiana. Planta inlatura edemele si ajuta mult in tratarea reumatismului (deoarece este un bun antiinflamator) si a ascitei.In traditia populara osul iepurelui a fost cunoscut ca un leac frecvent in contra lingoarei (febrei tifoide). Ceaiul din partile aeriene se lua in durerile de stomac. Contra durerilor de rinichi, se lua ceaiul din radacini, ori planta macerata in rachiu. Planta se mai folosea in scaldatori pentru cei slabi. Decoctul se lua contra vatamaturii, iar cu resturile se faceau oblojeli la buric.Osul iepurelui se poate folosi si in afectiuni ale pielii (boli dermatologice, dermatite cronice, eczeme, afte si ulceratii bucale, retentie urinara, alergii, blenoragie, prurigo, psoriazis), caz in care se aplica pe piele decoctul din radacina plantei.Moduri de folosire: Radacinile de osul iepurelui se recolteaza in orice perioada a anului, fiind totusi de preferat ca acest lucru sa se faca primavara sau toamna. Radacinile se usuca, se maruntesc si apoi se folosesc la prepararea infuziilor, tincturilor si extractelor lichide. Osul iepurelui se combina deseori cu alte plante diuretice precum patrunjelul sau ienuparul.a) Puneti 1 lingurita de planta maruntita in 250 ml apa. Lasati pentru 8-10 ore la macerat la temperatura camerei dupa care strecurati. Se pot folosi 2 cani pe zi, tratamentul fiind util in tratarea edemelor pricinuite de insuficienta circulatorie, litiaze renale, guta, bronsite, cistite sau reumatism.b) Fierbeti 1 lingurita de radacina maruntita in 250 ml apa timp de 15 minute. Strecurati, apoi consumati 3-4 cani pe zi in afectiunile interne. Extern se vor pune comprese cu apa din ceai care se aplica pe un pansament sau se fac cataplasme cu planta fiarta, aplicata calduta. Remediul este util in cazul afectiunilor cardio-vasculare, edemelor cardio-renale sau bolilor metabolice (guta, uremie, obezitate).c) Puneti 20 g de radacini uscate si maruntite intr-un litru de apa. Se lasa la fiert pana scade la 750 ml, apoi se strecoara. Se bea intreaga cantitate fractionat in cursul unei zile. Cura dureaza mai multe zile, fiind utila in cazul ascitei, afectiunilor renale, retentiei urinare si calculilor renali sau biliari.Atentionare: Nu folositi osul iepurelui pentru tratamentul retentiei lichidiene ca urmare a unor afectiuni cardiace sau renale decat sub supravegherea medicului specialist.
