Oskar Schindler si Joseph Mengele – doua personalitati diferite, in acelasi timp cu teluri comune: de a exploata , in deosebi, valorile societatii evreiesti si a celorlalte rase considerate „impure” cu interese in sfera experimentala si industriala. De asemenea, desi erau doua personalitati in antiteza cei doi erau reprezentanti ai aceluiasi partid german nazist, vinovat de nenumarate crime ale celui de-al Doilea Razboi Mondial , fiinte umane „pure”

Joseph Mengele – 1911 - 1979(?)

A fost medic in lagarul tiganilor de la Auschwitz, Birkenau si Dachau intre anii 1943-1945. In cele 21 de luni de munca la Auschwitz , scopul lui principal a fost de a demonstra vulnerabilitatea si „proasta calitate” a subiectilor , astfel incat ea ar fi principala cauza a unor boli , a inteligentei precare (pentru unii) ,a aspectului fizic, sau a celorlalte aspecte negative ale acestora. Spre exemplu, studiind Noma, o boal bacteriana ce afecteaza copiii suferinzi de malnutriție si stres, a încercata sa demonstreze ca principala cauza era pretinsa „inferioritate rasiala”, boala afectand în special copiii rromi din lagar. Cu toata siguranta si taria cu care Mengele isi sustinea teoriile privind impuritatea unor rase , majoritatea experimentelor sale au esuat, contributia sa in dezvoltarea medicinei fiind nesemnificativa.Prin aceste executii redundante (=nefolositoare), medicul a profitat de ocazia de a-si continua studiile asupra ereditatii.Singurul „beneficiu” medical a fost colectionarea unor materiale biologice umane (organe, muschi, structuri osoase, etc.),procurate de la detinutii cu care Mengele „se juca” (Ingerul Mortii a fost adesea asemanat cu un papusar sau cu un copil ale carui papusi sunt oameni in toata firea si copii- avea o pasiune pentru studierea copiilor rromi si mai ales a gemenilor).

Joseph Mengele – 1911 - 1979(?)

Experimentele lui Mengele

Mengele s-a interesat de pitici, odata cu sosirea familiei Ovitz, o familie de artisti de circ români. Erau în numar de 10, dintre care 7 erau scunzi. Îi numea adesea „familia mea de pitici”. Pentru el, acestia reprezentau o ilustrare perfecta a anormalului.

injectarea unor substante chimice direct în ochii copiilor în încercarea de a le schimba culoarea.

diverse amputari de membre si alte operatii brutale cel putin o tentativa de a transforma o pereche de gemeni în „siamezi” prin

sutura venelor lor. Operatia a esuat, rezultând infectarea grava a mâinilor copiilor în cauza.

introducerea detinutilor în cazane cu apa fierbinte pentru a vedea pâna la ce temperatura rezista omul înainte sa moara.

Dupa razboi

  Mengele a fugit în 1949 în Argentina, unde s-au refugiat si alti nazisti. În ciuda faptului ca a fost cautat pe plan international, nu s-a reusit capturarea lui. A trait 35 de ani cu identitati false.  În 1959 a plecat în Paraguay, apoi în Brazilia. Declarat unul dintre cei mai mari criminali de razboi, a fost „vânat” sistematic, dar nu a fost prins. Un cadavru exhumat în 1985 în Brazilia a fost identificat ca fiind cel al lui Mengele, anul mortii fiind stabilit cu aproximatie, 1979. Se presupune ca a suferit un atac de cord în timp ce înota în apele Oceanului Atlantic, si s-a înecat. A fost înmormântat sub identitate falsa, cu numele Wolfgang Gerhard.

A fost un mare industrias de origine austriaca, de profesie inginer mecanic, simpatizant al partidului nazist. Desi faptele sale au fost catalogate onorabile, iar statul israelian i-a inmanat cunoscutul titlu de „erou al evreilor” ( „Righteous Among the Nations”- drept intre popoare) impreuna cu onorariile cuvenite , interesele sale din perioada Holocaustului nu au fost unele de salvare a evreilor sau a celorlalte etnii persecutate de regimul nazist , ci de a se folosi de o forta de munca „gratuita” (costurile de intretinere ale angajatilor erau foarte mici in comparatie cu cele are unor cetateni liberi).

Intr-adevar expresia „arbeit macht frei” inscriptionala pe portile lagarului Auschwitz a fost foarte reprezentativa pentru colectivul etnic recrutat pentru munca, intrucat „eliberarea” , literalmente inteleasa a constat in tinerea acestora in viata Schindler detinea mai multe fabrici , dintre care se remarca Emalia (numita dupa sotia sa Emelie), o fabrica de vase emailate cu 1750 de lucratori dintre care 1000 evrei. Fabrica isi avea sediul in Kracovia, Polonia de azi.

Mai tarziu , sub presiunile nazistilor de a sterge de pe fata Pamantului orice urma de „rasa impura” si de a suplimenta fondurile de razboi inchizand fabricile , Schindler era nevoit sa-si „predea” angajatii spre camerele de gazare. Folosind mita si puterile sale de convingere, acesta a reusit sa-si mute o parte din angajati intr-o alta fabrica de armament in Cehoslovacia impreuna cu un alt industrias german ,caruia i-a fost dat spre folosinta o fabrica mai mica de textile. Astfel, Schindler a inceput sa-si scrie faimoasa lista , folosind nume fictive furnizate de Politia Ghetourilor (Jewish Ghetto Police) cuprinzand 1200 de evrei (200 erau pentru fabrica de textile ), reusind sa salveze viata acestor oameni,

Oskar Schindler (1908-1974)

A fost un mare industrias de origine austriaca, de profesie inginer mecanic, simpatizant al partidului nazist. Desi faptele sale au fost catalogate onorabile, iar statul israelian i-a inmanat cunoscutul titlu de „erou al evreilor” ( „Righteous Among the Nations”- drept intre popoare) impreuna cu onorariile cuvenite , interesele sale din perioada Holocaustului nu au fost unele de salvare a evreilor sau a celorlalte etnii persecutate de regimul nazist , ci de a se folosi de o forta de munca „gratuita” (costurile de intretinere ale angajatilor erau foarte mici in comparatie cu cele are unor cetateni liberi).

Intr-adevar expresia „arbeit macht frei” inscriptionala pe portile lagarului Auschwitz a fost foarte reprezentativa pentru colectivul etnic recrutat pentru munca, intrucat „eliberarea” , literalmente inteleasa a constat in tinerea acestora in viata Schindler detinea mai multe fabrici , dintre care se remarca Emalia (numita dupa sotia sa Emelie), o fabrica de vase emailate cu 1750 de lucratori dintre care 1000 evrei. Fabrica isi avea sediul in Kracovia, Polonia de azi. Mai tarziu , sub presiunile nazistilor de a sterge de pe fata Pamantului orice urma de „rasa impura” si de a suplimenta fondurile de razboi inchizand fabricile , Schindler era nevoit sa-si „predea” angajatii spre camerele de gazare. Folosind mita si puterile sale de convingere, acesta a reusit sa-si mute o parte din angajati intr-o alta fabrica de armament in Cehoslovacia impreuna cu un alt industrias german ,caruia i-a fost dat spre folosinta o fabrica mai mica de textile. Astfel, Schindler a inceput sa-si scrie faimoasa lista , folosind nume fictive furnizate de Politia Ghetourilor (Jewish Ghetto Police) cuprinzand 1200 de evrei (200 erau pentru fabrica de textile ), reusind sa salveze viata acestor oameni,

Dupa razboi

Fiind membru al partidului nazist , Oskar Schindler era in pericol de a fi arestat ca si criminal de razboi. Un rol central in salvarea lui l-au avut chiar evreii pe care industriasul i-a salvat de la moarte. Astfel , fiind ascuns alaturi de sotia lui in diferite colturi ale lumii prin relatiile pe care evreii le mentinusera de-a lungul perioadei Holocaustului, cuplul german a fost tinut in singuranta. In final, cei doi s-au stabilit in Argentina , unde Schindler si-a reinceput alte soiuri de afaceri care au dus pana la urma la faliment , insa din nou comunitatea evreiasca l-a sprijinit oferindu-i stabilitate in statul israelian.Ajungand in tara sfanta, barbatul a primit ,in semn de onoare un inel de aur confectionat din lucrarile dentare ale celor care nu au scapat din genocidul nazistilor, pe care scria :„Oricine salveaza o viata , salveaza lumea intreaga”. A murit in anul 1974 in Ierusalim , ingropat pe muntele Zion.Pe cripta, sunt gravate urma toarele cuvinte : „Oskar Schindler-erou care a salvat 1200 de evrei de la moarte , om drept intre popoare , erou al evreilor”