Orice persoana care are cat de cat cunostinta despre credinta crestina ar trebui sa

se revolte de obsesia in masa unde s-a ajuns cu "pelerinajul la moaste" in societatea

romaneasca.

Presa ia interviu unei firme de PR care explica cum ii face "imagine" lui Arsenie

Boca. Apoi citesti ca se pregateste un foarte mare pelerinaj la Sfanta Paraschiva la Iasi.

Nu este luna sa nu fie cate-un hram, sfant ori expunere de "sfinte moaste" unde sa nu fie

invitata multimea dornica de minuni. Iar culmea absurdului acestei practici este data de

situatia celor trei preoti ortodocsi din Oas care, fiind in pelerinaj in Grecia, au furat dintr-

o manastire mana unui sfant iar acum sunt in arest.

Ce au toate aceste practici cu credinta crestina? Exista fundament biblic pentru

asemenea "obiceiuri"?

La o cititire a Scripturii se gasesc cel putin trei cazuri din care reiese puterea

relicvelor unui sfant:

1. Cand profetul Ilie s-a ridicat la cer si-a aruncat mantia in urma care a fost luata

de profetul Elisei. Ulterior, acesta a “lovit” apa Iordanului, iar “apa s-a tras la dreapta si la

stanga si a trecut Elisei” (4 Regi 2, 14).

2. La un an dupa moartea profetului Elisei, au "aruncat" un mort in mormantul

profetului. “Cazand acela, s-a atins de oasele lui Elisei si a inviat si s-a sculat pe picioarele

sale” (4 Regi 13, 21).

3. In Faptele Apostolilor se mentioneaza ca “Dumnezeu facea, prin mainile lui

Pavel, minuni nemaiintalnite. Incat si peste cei ce erau bolnavi se puneau stergare sau

sorturi purtate de Pavel, si bolile se departau de ei, iar duhurile cele rele ieseau din ei”

(Fapte 19, 11-12).

Toate aceste relatari, insa, sunt manifestari extraordinare ale lucrarii si puterii lui

Dumnezeu, ca atare nu sunt normative pentru credinta. NU aceste practici conduc la

credinta in Cristos Isus Domnul. Eventual, in urma unei credinte puternice, poti avea

sansa unor astfel de manifestari extraordinare, dar nu neaparat.

Din contra, credinta crestina – pe langa cautarea continua a cunoasterii lui

Dumnezeu – este trairea in societate a unei vieti normale, obisnuite, actionand in baza

principiului "sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti".

In baza acestui principiu, care seteaza raporturile inter-umane din perspectiva

altruista, nu doar ca nu furi, nu dai in cap (adica te abtii de la a face raul), dar si lupti

pentru dreptate, pentru adevar, pentru echitate (deci te stradui sa faci binele, ori sa

schimbi raul in bine).

In toata aceasta traire a vietii crestine, atat in raport cu Dumnezeu cat si cu

aproapele, "moastele" nu au absolut nici o relevanta.

Ba din contra, riscul focalizarii pe aceste practici ritualistice lipsite de substanta,

coroborat cu o lipsa acerba de cunoastere a Cuvantului lui Dumnezeu ii fac pe foarte

multi romani sa creada ca daca stau la rand ore intregi sa se atinga de moaste si-ar

practica credinta. De fapt nu e vorba despre credinta, ci de superstitii, numite pe alocuri

de Biblia ca "basme lumesti si babesti" (1 Tim. 4, 17).

In acelasi timp, aceasta mare masa de oameni este total pasiva si tacuta la raul care

se intampla in jurul ei in societate, acceptandu-l ca o situatie de fapt normala sau

imposibil de schimbat. "Ce sa-i faci? N-ai ce-i face", cum spunea cineva.

Revelanta in acest sens este actiunea celor din Parlament, care si-au schimbat

programul de lucru ca sa poata merge in "pelerinaj" la Sfanta Paraschiva la Iasi. Cand e

sa voteze legi in favoarea oamenilor si a dreptatii nu dai de ei, sau voteaza impotriva,

acum insa sunt toti loviti de pietate.

Pentru acestia toti mesajului lui Isus spus fariseilor, relatat de Matei in cap. 23, e si

azi actual:

"23. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din

mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: JUDECATA, MILA şi

CREDINTA; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi!

24. Călăuze oarbe care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!

25. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că voi curăţiţi partea din afară a

paharului şi a blidului, iar înăuntru sunt pline de răpire şi de lăcomie.

26. Fariseule orb! Curăţă întâi partea dinăuntru a paharului şi a blidului, ca să fie curată

şi cea din afară.

27. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că semănaţi cu mormintele cele

văruite, care pe din afară se arată frumoase, înăuntru însă sunt pline de oase de morţi şi

de toată necurăţia.

28. Aşa şi voi, pe din afară vă arătaţi drepţi oamenilor, înăuntru însă sunteţi plini de

făţărnicie şi de fărădelege.

29. Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că zidiţi mormintele proorocilor şi

împodobiţi pe ale drepţilor,

30. Şi ziceţi: De am fi fost noi în zilele părinţilor noştri, n-am fi fost părtaşi cu ei la

vărsarea sângelui proorocilor.

31. Astfel, dar, mărturisiţi voi înşivă că sunteţi fii ai celor ce au ucis pe prooroci.

32. Dar voi întreceţi măsura părinţilor voştri!

33. Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei?"

Actele de pietate, rugaciunea, mataniile, moastele nu suplinesc pasivitatea si

tacerea in fata raului.

Viata crestina este una activa in societate, care se lupta sa schimbe raul in bine, si

este concretizata de Isus intr-o singura fraza: “Ci toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii,

asemenea şi voi faceti lor, că aceasta este Legea şi proorocii.” (Matei 7, 12)

Daca fiecare dintre cei care stau la rand sa pupe moaste ar lua macar o pozitie

publica impotriva unui rau din societate, Romania ar arata cu totul altfel.

Asta trebuie sa le spuneti oamenilor ca nu stand pasiv si tacuti, ci luptand

impotriva raului din societate de fapt isi traiesc credinta!