Orice Lucru El Il Face Frumos La Vremea Lui

8/19/2019 Orice Lucru El Il Face Frumos La Vremea Lui

http://slidepdf.com/reader/full/orice-lucru-el-il-face-frumos-la-vremea-lui 1/7

ORICE LUCRU EL ÎL FACE FRUMOS LA VREMEA LUI!

de Jurovschi Cosmina

Era 29 Aprilie... trecuse încă un an din viața mea. Părea o zi ca toatecelelalte cu excepția faptului că se adăugase încă un an în firul vieții meletrecătoare. Ajunsesem la școală, iar un coleg de clasă ținea în mână ceva pentrumine. Cu pași blânzi a venit spre mine dăruindu-mi un NOU TESTAMENT. De mult îmi doream unul și știu că nu a fost o întâmplare, băiatul nici măcar nu știa că încăun an din viața mea trecuse. A fost cel mai frumos cadou în ziua aceea, deși nuașteptam nimic de la nimeni. Însă ce nu știam eu era că cadoul acela era chiar dinmâna lui Dumnezeu, dar asta aveam să aflu după un timp.

Aveam atâtea întrebări în inima mea și erau multe lucruri pe care nu le înțelegeam. De când am început să citesc Noul Testament, zi de zi descopereamlucruri noi, promisiuni adevărate și taine care căpătau sens. Căpătam răspunsuri... Țineam în mâna mea cea mai mare comoară care putea exista, cea maiprețioasă... o comoară care mi -a deschis uși spre cer și totuși, încă aveam atâteade învățat, atâtea de schimbat în mine. Apoi, citind întreaga Biblie, am remarcat

cum inima mea se schimbă, iar dorința de a mă apropia de Dumnezeu creșteanemăsurabil. Dar în același timp Dumnezeu îmi lumina inima, lăsându-mă să-mi

dau seama de toate lucrurile fără preț din viața mea. Erau multe... "De aceea așa vorbește Domnul: „Dacă te vei lipi iarăși de Mine, îți voi răspunde iarăși, și vei sta înaintea Mea; dacă vei despărți ce este de preț de ce este fără preț, vei fi ca guraMea. Ei să se întoarcă la tine, nu tu să te întorci la ei!" am citit din Ieremia 15:19.Cel mai frumos timp din zi era acela când citeam din Cuvântul Domnului. Simțeam în mine o pace cum niciodată n-am simțit... iar dragostea lui Dumnezeu își făcea

simțită prezența în inima mea pustie și mă îndemna să i -o dăruiesc Lui.

Timpul trecea cu pași grăbiți, iar eu începusem cu ajutorul Domnului să facschimbări în viața mea. Oamenii din jurul meu își puneau întrebări de ce toateacestea, iar prietenii pe care îi aveam se îndepărtau de mine... nu înțelegeam dece mă consideră o ciudată și nu înțelegeam de ce atunci când le spuneam despre



Dumnezeu plecau fără să mă asculte. Era trist... Era greu să văd cum toți prieteniide- o viață plecau dar știam că Dumnezeu îmi va scoate în cale alți prieteni... frați în Domnul și așa a fost.

La început, luam totul ca pe o poveste... nu realizam că încetul cu încetulIsus se apropia de ușa inimii mele, pregătit să bată, iar eu gata să îi deschid. Totulera nou pentru mine, iar eu încercam să înțeleg o Dragoste neînțeleasă de multeinimi. Oamenii care L-au dat pe Isus la moarte... nu au înțeles atunci dragosteaLui. Și totuși... El venise ca să moară pentru noi. Atunci când am deschis lui Isusușa inimii mele, totul s-a schimbat. Nu mai vedeam în oameni doar parteanegativă, ci pe fiecare chip vedeam dragoste. Dumnezeu mă învățase să închidochii ca să pot vedea nevăzutul... ceea ce n- aș putea vedea cu ochii deschiși

pentru că lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele care nu se v ăd suntveșnice. Dumnezeu m-a învățat să privesc cu inima atunci când ochii văd doarexteriorul. Dumnezeu nu numai că m -a învățat să iubesc, chiar El mi-a arătat câtde mult mă iubește prin Fiul Său iubit. Mă uitam în urmă și mă gândeam ce oarbăam fost, știam ca dacă aș fi vrut să îl cunosc pe Dumnezeu, Biblia mamei era însertarul din sufragerie. Și totuși nu simțeam în inima mea dorul după El... nu încă,până în ziua când Dumnezeu venise în viața mea prin acel Nou Testament pe datade 29 Aprilie. Atât de prețios era inimii mele încât dormeam cu el sub pernă.Puteam să spun cu bucurie că Dumnezeu este tăria mea!

Clipe grele își anunțau venirea în viața mea, dar acum știam că nu mai suntsingură. Acum aveam Un Prieten adevărat lângă mine, Unul care nu avea să mădezamăgească niciodată. Când aveam pe inimă vreo durere îngenuncheam lapicioarele Mântuitorului. Plângeam pe umărul Lui, iar El mă asculta și îmi dăruiadin nou nădejde și puteri noi de a merge înainte. El este un Tată ce nu își lasăniciodată copiii și îi iubește așa cum sunt. El... este Dumnezeu! În sfârșit simțeam

că am un rost în viață, în sfârșit realizasem ce era în neregulă cu mine, de ce întotdeauna aveam impresia că ceva lipsește din viața mea. În sfârșit acel gol ce l -am simțit în inima mea atâta timp dispăruse. Eram liberă... liberă în Hristos!

Abia atunci am simțit că trăiesc cu adevărat, abia atunci a început viațamea. Mi- aduc aminte cum de fiecare dată Isus era aici pentru mine și știu că



mereu va fi. El îmi este Prieten, Lumină, Speranță, Nădejde, Protector, Ajutor... Eleste iubire. Datorită iubirii Lui am învățat și eu să iubesc, am învățat să dăruiesc,am învățat să aștept puțin de la alții și să împart mai mult... am învățat să trăiescpentru Dumnezeu, că altfel aș fi trăit în zadar. Am învățat să -L iubesc peDumnezeu... Și am învățat că El este dragoste adevărată, fără El viața mea ar fipustie și rece. Atunci am înțeles că El va fi mereu cu mine! "Ascultați-Mă, casa luiIacov și toată rămășița casei lui Israel, voi, pe care v-am luat în spinare de laobârșia voastră, pe care v -am purtat pe umăr de la nașterea voastră: până labătrânețea voastră Eu voi fi același, până la căruntețea voastră vă voi sprijini. V-am purtat, și tot vreau să vă mai port, să vă sprijin și să vă mântuiesc." Isaia 46:3-4

Uneori, când trecem prin încercări e greu să vedem Lumina Lui, ca și cum o

pânză deasă de păianjen e în fața noastră, chiar și așa, nimic nu poate ascundelumina iubirii Lui. Noi... suntem oameni. Greșim, cădem, rănim, urâm, mințim,renunțăm la ținte pe care le -am ales fără voia Lui, iar apoi nu mai încercămniciodată, de frică că vom pierde din nou. Ne este frică să mai luptăm, să neridicăm în picioare și să mergem mai departe. Ne este frică să iubim și să fimiubiți. Așa suntem toți fără Dumnezeu. Alergăm spre vreo țintă, iar când ajungemacolo ne dăm seama că totul a fost în zadar, că nu a schimbat nimic... cidimpotrivă, mai mult ne -a împovărat sufletul. E atât de greu fără Dumnezeu, încâtfără El nu avem nimic. Nu avem dragoste, bunătate, blândețe, nădejde, iertare,mântuire. Mi-am dat seama de asta atunci când am pierdut ce aveam mai scump în inima mea, ce credeam că e mai scump. Și totuși, am ales să fac voia Lui, chiardacă trebuia să renunț la ce iubeam mai mult. Acum, văd că Dumnezeu a re unplan pentru fiecare. Dumnezeu a vrut visele mele, vise ce le țineam așa strâns îninima mea. Am înțeles că nu puteam să le țin acolo pentru totdeauna. DatorităBibliei, Dumnezeu mi-a vorbit. Atâtea lacrimi au curs pe paginile ei pline de viațăși nădejde. Lacrimi de bucurie și lacrimi de tristețe timpurie. Tot din acea CarteSfântă am învățat că "Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu cântări de veselie." Psalmii 126:5

Stau uneori și mă gândesc la toate clipele în care Dumnezeu mi-a răspuns larugăciuni prin Cuvântul Său. Niciodată târziu, niciodată devreme, ci la timpulpotrivit. Doar Dumnezeu poate ști ce se petrece în viața noastră, nici măcar noi nu



știm uneori. Sunt clipe când nu știm încotro să mergem și sunt clipe când nu maiștim ce vrem. Dar oare ceea ce vrem noi este și ceea ce vrea El pentru noi? Demulte ori nu... "Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, și căile voastre nusunt căile Mele, zice Domnul."Isaia 55:8

Treptat înțelegeam mai multe lucruri. Am învățat că fiecare dintre n oi are ocheie. Ea poate deschide multe uși, uși care duc spre bine și uși care duc spre rău.Depinde care ușă alegem să o deschidem.

De asemenea, am învățat să mulțumesc Domnului pentru fiecare dimineațăce mi- o dăruiește cu dragoste, pentru fiecare zâmbet curat ce îl obțin de laoameni uneori, pentru fiecare zâmbet ce se așterne pe fața mea atunci cândvorbesc cu Tatăl, pentru fiecare șansă pe care o am să fac pe cineva fericit. Simt îninima mea că am un Tată care mă iubește cu adevărat! Nu este o bucuri e maimare decât să știi că Cineva te iubește așa cum ești. Nu pentru cum arăți, nicipentru cât de bogat ești. Ci pentru simplul fapt că exiști, exact pentru ceea ce ești.Am greșit de multe ori, iar din cauza greșelilor mele multe persoane s -au îndepărtat de mine, în afară de o singură Persoană - Isus. El a fost Singurul care arămas lângă mine, Singurul care m-a iertat când nu meritam iertare. El ț ine în

mâ na Lui trecutul meu, prezentul și viitorul!

Mi-am dat seama că viața este o călătorie. Depinde cum o parcurgem. Cutrenul, fiind calea cea mai ușoară, înconjurați de o mulțime de oameni și totușiatât de singuri sau pe jos, pășind alături de cel mai bun Prieten … Isus! Vom oboside la atâta me rs pe jos și vom face bătături, dar dragostea lui Dumnezeu va fimereu medicamentul perfect pentru astfel de răni, așa că tu, cel care ai ajuns săte rătăcești printre aceste rânduri, nu uita, Dumnezeu a pus în noi chiar și gândulveșniciei. "Orice lucru El îl face frumos la vremea lui ; a pus în inima lor chiar și gândul veșniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârșit,lucrarea pe care a făcut -o Dumnezeu." Eclesiastul 3:11

Ce dragoste minunată! Ce comoară ne -a încredințat Dumnezeu în inimilenoastre! De fiecare dată când citesc Cuvântul Domnului, chiar dacă nu înțelegtotul, ceva tot se prinde în inima mea, care în timp mă face să -mi dau seama câtde important este pentru mine. Încet, încet, totul capătă sens, iar fiecare



experiență din viața mea conturează ceea ce țin în inima mea, la timpul potrivit,iar atunci când se întâmplă asta, nu pot să nu mă gândesc la ACASĂ! Cum va fiTată? Cum va fi atunci când o să mă ții la pieptul Tău, spunându-mi cât de multmă iubești? Cum va fi atunci când îmi vei spune că s-a terminat călătoria, că amajuns la destinație? Nu voi radia de fericire? Oare nu vor fi pe fața mea zâmbeteveșnice? Cred că va fi mai mult de atât, nici nu îmi pot imagina cât de minunat vafi să fiu acolo unde mi-am dorit mer eu să fiu... Cred că voi ajunge acasă! Călătoria asta a vieții se aseamănă cu acele zile grele de iarnă, de atunci când eram mică,când veneam de la școală, prin frig, prin viscol și zăpadă, dar totuși, cu un singurgând; că peste câteva minute voi fi acasă, unde va fi călduț si bine, iar mama va fiacolo așteptându -mă cu cea mai bună mâncare din lume pe care o savuram lângă soba din casă. Doar că era și o următoare zi în care trebuia să fac același lucru.Deși înghețam iarăși de frig, inima mea rămânea caldă, chiar și pe timp de iarnă,pentru că gândul că imediat voi fi acasă nu mă părăsea niciodată. Doar așaputeam să o iau de la capăt în fiecare zi.

Alergăm, mereu alergăm... ne începem ziua devreme și se terminădevreme. Parcă a devenit așa de scurtă. Mă întreb, cum se face că nu mai avemtimp de nimic? Parcă ne fură cineva timpul, parcă cineva stă la pândă și vrea să nefure fiecare clipă cu Dumnezeu. Nu avem timp să ne rugăm, nu avem timp să -i

spunem Lui toate gândurile ce ne frământă, nu mai avem timp. Credinț a ne esteslabă și parcă mereu suntem obosiți. Oare ce ne obosește așa? Nu cumvaalergarea după lucrurile lumii? Nu cumva așteptările pe care le avem de la alții?Am uitat care ne este ținta, am uitat să ne mai încredem într -un DumnezeuAtotputernic și din cauza aceasta am ajuns să rătăcim pe cărări necunoscute. Amales să o luăm pe scurtături. Oprește -te... închide ochii și încearcă să-ți aduciaminte pentru ce ai fost creat. Cine e cea mai importantă persoană din viața ta?Este El? Este Dumnezeu? Pune- ți întrebarea: Cât timp îi dai din timpul Său?Timpul... de- am ști să-l prețuim cu adevărat! Ce înseamnă timpul pentru opersoană care nu mai are mult de trăit!?... Mă întreb, ce a însemnat timpul pentrubunicul meu în ultimele lui clipe de viață?... Mă întreb și nu am răspuns pentru că,

nici acum , nu îmi vine să cred că el s-a dus... Era mereu acolo, aducându -și amintesă-mi spună "la mulți ani" în fiecare an, spunându -mi mereu cât de mândru e de



mine și cât de mult mă iubește. Am rămas pustie... inim a mea nu mai era la fel șinu era vina nimănui că s-a întâmplat asta. De la moartea bunicului meu, mămacină un gând ce nu-mi dă pace. Mă întreb, de ce nu a îngăduit Dumnezeu să fiuacolo să-mi iau rămas bun de la el...? Nu voi înțelege asta acum pentru că e prea

devreme , dar știu că într-o zi voi afla de ce. Îl voi păstra mereu în inima mea ca oamintire pentru că amintirile nu se pot uita niciodată.

Timpul trece, fără să ne dăm seama. Mă întreb, spre ce se îndreaptă? Sprece ne- am îndrepta noi dacă am fi timpul? Pe zi ce trece îmi doresc tot mai mult sănu mai fiu aici... îmi doresc să fiu acasă cu Tatăl, dar știu că misiunea mea pe acestpământ nu s -a terminat. Mai am oameni de ridicat, zâmbete să împart și lecții de învățat.

Mă întrebam uneori cum pot să -mi dau seama care sunt lucrurile carecontează cu adevărat? Era o zi de duminică și stăteam gânditoare pe o bancă înbiserică. Nu eram singura, cu toții parcă ne pierdusem într -o melancolie denedescris. Așa credeam, când păstorul a anunțat că lista de botezuri se încheiesăptămâna viitoare. Mi- a acaparat atenția și am împins la o parte gândurile ce măfrământau pentru a fi atentă la ce se spune. Apoi, am știut! Acum era rândul meusa închei un legământ cu Domnul. Am lăsat atâtea ocazii să treacă pe lângă mine.

Câte vor mai trece? Nu am vrut să las să treacă încă una ... putea fi ultima.

Chiar în ziua aceea le-am spus părinților mei cu zâmbetul pe buze ceea cehotărâsem pentru viața mea, mai bine spus ceea ce Domnul hotărâse. Nu au fostprea fericiți... era greu să accepte că eu, copilul lor iubit am ales un alt drum decâtcel pe care l- au ales ei. Este o mare diferență în a -L cunoaște pe Domnul și întreimpresia că ÎL cunoști dar la distanță, crezând că dacă mergi la biserică de paști șide crăciun este de ajuns. M -am rugat mult Domnului ca să le pregătească inimilepărinților mei atunci când va veni ziua în care le voi spune asta, deși știam că măiubesc nespus de mult și că dacă faptul că m -am hotărât să îl urmez pe Domnulmă face fericită atunci ei sunt fericiți.

Am așteptat ziua acee a din ziua când L-am cunoscut pe Isus... zi frumoasă șiminunată. Și în sfârșit eram acolo... îmbrăcată în alb, așa cum visasem atâta timp.Nu aveam deloc emoții. Eram prea fericită ca să am timp pentru așa ceva.



Simțeam că totul era așa cum trebuia să fie, deși niciodată nu mi-am pututimagina cum o să fie ziua în care voi încheia un legământ cu Domnul. Nici acum nupot descrie în cuvinte cum a fost ziua de 15 Decembrie 2013 - ziua în care am

încheiat legământ cu Mântuitorul vi eții mele. Părinții mei erau acolo, stând pebancă ca niște străini veniți dintr -o altă lume. Nu prea înțelegeau ce se întâmplă ... însă eu înțelegeam ce se întâmpla în inima lor. Venise timpul ca să intru în apabotezului... Eram toți acolo în față, așteptând ca rând pe rând să încheiemlegământul. Mă uitam la tatăl meu... m- am uitat pentru câteva secunde și mi -am întors privirea spre ceilalți din biserică pentru că păreau mai fericiți pentru minedecât el. Era trist dar știu că în inima lui știa că ceea ce făceam eu era cel mai bunși cel mai minunat lucru pe care îl puteam face vreodată. Știu în inima mea cărugăciunile mele cu privire la părinții mei vor fi ascultate pentru că numai Domnulștie să facă orice lucru frumos la vremea lui.

În ziua aceea am simțit cu adevărat ce înseamnă ca orice lucru El să îl facăfrumos la vremea lui... Tot ce știu acum este că inima mea Îi aparține Lui pe veci.Jertfa de pe cruce mi-a dăruit iertare și eliberare. Sunt un om liber în Hristos!Acum am doar o țintă în viața mea - aceea de a călca pe urmele lui ISUS până înziua când voi ajunge în cer, tot călcând pe urmele Lui, fără să mă abat la stângasau la dreapta. Nu pot descrie în cuvinte dragostea lui ISUS dar o pot arăta prinfaptele mele. Ceea ce port în inima mea care aparține Lui, este ceea ce sunt euacum. Sunt copilul Său! Purtând în mine dragostea lui Dumnezeu nădăjduiesc catoți aceia care ați încheiat legământ cu Domnul să vă aduceți mereu aminte deversetul care spune așa:

" uptă-te lupta cea bună a credinței;apucă viața veșnică la care ai fost chematși

pentru care ai făcut acea frumoasă mărturisire înaintea multor martori."

1Timotei 6:12

Orice Lucru El Il Face Frumos La Vremea Lui

Documents

Transcript of Orice Lucru El Il Face Frumos La Vremea Lui