ACADEMIA DE ADMINISTRARE PUBLICĂDE PE LÎNGĂ PREŞEDINTELE REPUBLICII MOLDOVA

R E F E R A T

Organizaţia Internaţională a Poliției criminale – INTERPOL

A elaborat:

A controlat:

Chişinău, 2013

CUPRINS

1. Rolul INTERPOL-ului în lupta cu crima organizată........................................................3

2. Studiu de caz: Rezultatele colaborării internaționale a Biroului National Central

INTERPOL (anul 2012)..........................................................................................................12

2

1. Rolul INTERPOL-ului în lupta cu crima organizată

De cîte ori este nevoie, avînd în vedere scopurile şi obiectivele prevăzute de

Statutul O.I.P.C. Interpol, Organizaţia stabileşte relaţii şi colaborează cu alte

organizaţii internaţionale guvernamentale şi neguvernamentale.

Prevederile generale privind relaţiile cu organizaţiile internaţionale

guvernamentale şi neguvernamentale vor fi valabile numai după aprobarea lor de

către Adunarea Generală.

Organizaţia poate, în legătură cu toate problemele în care este competentă,

să ceară concursul organizaţiilor internaţionale nonguvernamentale,

guvernamentale naţionale şi nonguvernamentale naţionale.

Cu aprobarea Adunării Generale, pot accepta sarcini în limita activităţii şi

competenţei lor atât de la alte instituţii sau organizaţii internaţionale, cât şi în

aplicarea Convenţiilor internaţionale.

La 8 iulie 1997 este semnată Convenţia privind cooperarea dintre Interpol şi

Organizaţia Naţiunilor Unite, în baza căreia sunt stabilite domeniile de cooperare

comună a ambelor organizaţii, condiţiile schimbului de informaţii şi documentaţie,

modalităţile de cooperare tehnică şi acţiuni comune, cât şi asistenţa reciprocă la

întâlnirile petrecute de fiecare organizaţie.

Cele mai importante domenii de cooperare ale ONU, specializate în aceste

domenii, cu care Interpolul conlucrează, ţin de:

a. Problemele legate de droguri:

- Comisia stupefiantelor, înfiinţată prin rezoluţia E/9/1 din 16 februarie

1946 a Consiliului Economic şi Social;

- Consiliul Internaţional de control al stupefiantelor (INCB), creat prin

Convenţia din 1961, succesorul Comitetului Central Permanent al cărui

origine datează de la Convenţia din 1925 şi al organului de control al

stupefiantelor provenit din Convenţia din 1931 ;

3

- Fondul Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru controlul asupra abuzului de

droguri (UNFDAC), creat la propunerea Comisiei stupefiantelor, prin

rezoluţia 2002 a Consiliului Economic şi Social;

- Programul Internaţional al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Controlul

asupra Drogurilor (UNDCP).

b. Problemele legate de drepturile omului:

- Centrul pentru Drepturile Omului (toate problemele ce ţin de

discriminare, robie, tortură etc.)

c. Problemele dreptului penal:

- Secţia pentru preîntâmpinarea infracţiunilor şi dreptului penal.

d. Problemele legate de mediul înconjurător:

- Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu (PNUE), Secretariatul

CITES.

- Este bine a menţiona că din sistemul ONU Interpolul mai colaborează

cu următoarele instituţii specializate:

- Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură

(UNESCO) pe problemele legate de apărarea patrimoniului naţional,

cultural, de artă şi preîntâmpinarea furtului operelor de artă;

- Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) pe problemele ce ţin de

abuzul substanţelor psihotrope;

- Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale (OACI) privind siguranţa

aviaţiei civile, a terorismului, în special a formei de piraterie aeriană, a

preîntâmpinării şi curmării acţiunilor ilegale asupra aviaţiei civile ;

- Agenţia Naţiunilor Unite pentru Energia Atomică (AIEA), pe

problemele legate de transportul substanţelor atomice şi radioactive;

- Organizaţia maritimă consultativă interguvernamentală (IMO).

Amploarea şi impactul deosebit al fenomenului criminalităţii pe plan

internaţional a provocat îngrijorarea unor foruri statale şi suprastatale,

printre care şi Interpolul, acesta manifestându-şi interesul pentru

elaborarea instrumentelor juridice necesare contracarării crimei

4

internaţionale.

Înţelegerea de cooperare între Interpol şi Consiliul Europei din 9 februarie

1960 instituie un şir de condiţii ce prevăd schimbul de informaţii dintre aceste

două organizaţii, consultaţii comune, participarea reprezentanţilor Interpolului la

toate întâlnirile Comisiilor de experţi, convocate de Consiliul Europei şi

cooperarea în domeniul tehnic.

La fel, s-a stabilit ca persoanele cu funcţii de răspundere din Interpol să fie

invitate în calitate de observatori la toate întâlnirile Comisiei Europene în

problemele infracţionalităţii (ECCP).

În componenţa subdiviziunilor specializate, create de către ECCP, sunt

incluse:

a. Comisia de experţi în respectarea articolului 17 al Regulamentului

Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva comerţului ilegal de substanţe

narcotice;

b. Comisia de experţi în aplicarea legislaţiei penale asupra actelor teroriste;

c. Comisia de experţi în problemele legislaţiei procesual-penale, legate de

tehnologiile informaţionale;

d. Comisia de experţi în acţiunea Convenţiei Europene în domeniile pedepsite

penal.

De Interpol sunt menţinute relaţii destul de strânse cu grupul Pompidu, de

competenţa căruia ţine studierea din diferite puncte de vedere a tuturor

problemelor legate de narcomanie şi comerţul ilegal cu substanţe narcotice.

La fel, Interpolul cooperează cu grupul multiramural pe corupţie (MGC),

atribuţiile căruia ţin de alcătuirea proiectelor convenţiilor legate de corupţie.

Din rândul organizaţiilor internaţionale cu care Interpolul menţine relaţii de

cooperare fac parte:

a. Organizaţia Mondială Vamală (WCO), cu care se cooperează în domeniul

infracţiunilor vamale, felurile de contrabandă şi traficul de substanţe

narcotice etc;

b. Comisia Interamericană asupra controlului abuzului de substanţe narcotice,

5

în problemele legate de preîntâmpinarea şi controlul asupra abuzului de

substanţe narcotice;

c. Organizaţia Mondială a Comerţului (WTO) în problemele ce ţin de

falsificarea mărfurilor industriale.

Modalitatea de cooperare cu organizaţiile internaţionale neguvernamentale

se realizează prin participarea observatorilor din cadrul Interpolului la diferite

întâlniri ale acestor organisme.

Interesul deosebit al Interpolului se manifestă faţă de activitatea

următoarelor organizaţii internaţionale neguvernamentale:

a. Asociaţia Internaţională a conducătorilor organelor de poliţie (IACP) în

problemele generale ale activităţii poliţiei;

b. Consiliul miniştrilor afacerilor interne al ţărilor arabe;

c. Consiliul miniştrilor afacerilor interne al ţărilor din CSI;

d. Asociaţia Internaţională pe legislaţia penală (IAPL) pe problemele ce ţin de

elaborarea şi aplicarea legislaţiei penale;

e. Asociaţia Internaţională a transportului aerian (IATA) în problemele legate

de activităţile ilegale săvîrşite împotriva aviaţiei civile;

f. Consiliul International al Aeroporturilor în problemele securităţii

transportului aerian;

g. Contracararea prostituţiei copiilor în turismul asiatic (ECPAT) în problemele

prostituţiei copiilor;

h. Federaţia Internaţională a aboliţioniştilor în problemele ce ţin de prostituţie;

i. Asociaţia Internaţională a Securităţii Bancare (IBSA) în problemele

delictelor săvârşite împotriva instituţiilor financiare şi bancare;

j. Organizaţia Regională Sud-Africană a cooperării conducătorilor organelor

de poliţie (SARPCCO);

k. Societatea Internaţională a Criminologiior care ţine de cercetarea

fenomenului infracţional pentru preîntâmpinarea infracţionalităţii.

Europolul este organul de urmărire penală a Uniunii Europene care se ocupă

de domeniul criminalităţii. Misiunea sa este de a îmbunătăţi eficienţa şi cooperarea

6

dintre autorităţile competente ale statelor membre în prevenirea şi combaterea

formelor grave ale criminalităţii organizate internaţionale, Misiunea Europolului

este aducerea unei importante contribuţii la măsurile de urmărire penală ale

Uniunii Europene împotriva criminalităţii organizate şi, mai ales, împotriva

organizaţiilor criminale participante.

Înainte de înfiinţarea tratatului de la Maastricht, în Uniunea Europeană nu

exista organ special care s-ar fi ocupat de criminalitate, dar exista o cooperare

neformală poliţienească dintre ţările membre, care a început să activeze începând

cu anul 1976 sub denumirea de grupul TREVI. Ulterior, acest grup a fost substituit

cu Comitetul K4.

Înfiinţarea Europolului a fost decisă prin Tratatul de la Maastricht referitor

la Uniunea Europeană în data de 7 februarie 1992. Îşi are sediul la Haga, Olanda şi

şi-a demarat activitatea provizorie pe data de 3 ianuarie 1994 ca Unitate de Droguri

Europol (UDE) care lupta iniţial numai pentru combaterea drogurilor. Treptat au

fost adăugate din ce în ce mai multe domenii importante ale criminalităţii.

Convenţia Europol a fost ratificată de către toate statele membre şi a intrat în

vigoare la 1 octombrie 1998. Ca urmare a unui număr de documente legale,

rezultate din Convenţie, Europol şi-a început activitatea deplină la 1 iulie 1999.

În anul 1998, Europolul a fost însărcinat şi cu alte direcţii de activitate :

obţinerea şi analiza informaţiilor, informarea ţărilor membre despre pregătirea unor

crime, stabilirea unei reţele de comunicare prin poşta electronică în scopul

schimbului de informaţii de ordin criminal şi, nu în ultimul rând, combaterea

spălării banilor şi a traficului de devize.

În baza hotărârii Consiliului din 6 decembrie 2001, domeniul de activitate al

Europolului a fost extins, începând cu 1 ianuarie 2002, pe alte forme grave ale

criminalităţii internaţionale, enumerate în anexa Convenţiei Europol, cum ar fi:

delicte grave împotriva mediului, tâlhărie organizată, comerţ ilicit cu bunuri

culturale, piraterie de produs.

Din Europol fac parte la ora actuală 703 de persoane din toate statele

membre, reprezentând 98 de naționalități diferite, dintre care numărul de femei

7

angajați alcătuiesc 42 la suta din personal. Dintre aceştia, 71 sunt ofiţeri de

legătură (ELO), reprezentanţi ai diferitelor organe de urmărire penală (poliţie,

vamă, jandarmerie, servicii de imigrare etc). Împreună cu personalul Europol, cu

anchetatori şi cu alţi specialişti, ofiţerii de legătură asigură timp de 24 de ore un

serviciu eficient, rapid şi de încredere multilingv şi multidisciplinar. După atacurile

teroriste asupra SUA, în septembrie 2001, a fost constituit din rândurile

personalului un Europol Taskforce pentru combaterea terorismului.

După atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, a avut loc o şedinţă

extraordinară a Consiliului „Justiţie şi afaceri interne”, în cadrul căreia s-au tras

concluzii din evenimentele petrecute, printre care:

o Pentru Europol este important ca organele poliţiei şi Serviciile de Informaţii

ale statelor membre să transmită numaidecît, in conformitate cu Convenţia

Europol, informaţiile legate de terorism.

o Constituirea la Europol a unui grup de specialişti în combaterea terorismului

pentru o perioadă de şase luni, prelungibilă. Iată de ce s-a cerut statelor membre să

desemneze, indiferent de legislaţia în vigoare, ofiţeri de legătură din cadrul poliţiei

şi Serviciilor de Informaţii, specializaţi în combaterea terorismului. Domeniul lor

de activitate cuprinde următoarele puncte:

- colectarea din timp a tuturor informaţiilor şi a cunoştinţelor Serviciilor de

Informaţii, referitoare la o primejduire actuală;

- evaluarea informaţiilor colectate şi efectuarea analizei operative şi strategice

necesare;

- elaborarea, în baza informaţiilor primite, a unui raport de apreciere a

primejduirii.

Revoluţia tehnico-ştiinţifică a avut ca efect benefic şi punerea la dispoziţia

tuturor a unor mijloace rapide şi sofisticate de comunicare şi de deplasare. De

aceste mijloace beneficiază însă şi traficanţii, în majoritatea cazurilor, în mai mare

măsură decât cei abilitaţi să prevină şi să combată acest fenomen extrem de nociv.

Astfel, traficanţii de droguri pot lua legătura foarte uşor, se pot întâlni rapid în

8

orice punct al planetei - scăpaţi de sub supravegherea autorităţilor - şi tot atât de

uşor pot să dispară de la locul infracţiunii înainte de intervenţia poliţienească.

În faţa acestui adevăr de necontestat, organele şi organismele specializate ale

statelor lumii au devenit conştiente de faptul că traficul de droguri, ca de altfel şi

celelalte componente ale crimei organizate, nu poate fi prevenit şi combătut decât

prin asigurarea unui cadru organizatoric eficient, coordonat de un organism

specializat şi în care colaborarea poliţienească joacă un rol de prim ordin. Astfel,

în întreaga lor activitate, organele de urmărire penală desfăşoară o susţinută

activitate menită să prevină săvârşirea unor asemenea fapte, deosebit de

periculoase pe teritoriul naţional.

Cunoaşterea şi aplicarea cu fermitate a legilor constituie suportul eradicării

manifestărilor antisociale comise în acest domeniu.

În activitatea de prevenire şi combatere fermă a nerespectării legii la regimul

instituit cu privire la produsele şi substanţele stupefiante sau toxice, organele de

urmărire penală ale poliţiei colaborează cu alte organe ce au atribuţii pe această

linie.

De comun acord, aceste organe întreprind controale în locurile şi obiectivele

pretabile săvârşirii de infracţiuni.

De asemenea, luarea măsurilor pentru popularizarea legislaţiei în vigoare,

educarea cetăţenilor în vederea prevenirii toxicomaniei, dezintoxicarea şi

reintegrarea socială a toxicomanilor, cunoaşterea celor predispuşi să încalce

dispoziţiile legale şi determinarea lor să renunţe la comiterea de fapte antisociale

sau depistarea acestora în faza pregătitoare ori imediat după săvârşirea infracţiunii,

reprezintă activităţi ce au drept scop final lichidarea fenomenului infracţional.

Măsurile întreprinse au determinat, aşa cum s-a arătat, că Republica

Moldova să nu se înregistreze cu probleme majore pe linie de trafic ilicit de

stupefiante pe plan naţional, deşi creşterea fenomenului infracţional a cunoscut o

escaladare fără precedent în ultimii ani.

Având în vedere că ponderea o deţin cetăţenii străini - atât cei aflaţi pe

teritoriul ţării din diverse motive, cât şi cei în tranzit - pentru prevenirea

9

introducerii în ţară de produse ori substanţe stupefiante, organele de urmărire

penală colaborează intens cu organele vamale şi poliţia de frontieră.

Schimbul de informaţii reciproce privind particularităţile traficului de

stupefiante, locurile şi metodele de descoperire a traficanţilor şi consumatorilor

etc, este menit să contracareze orice încercare de a introduce în ţara noastră a unor

astfel de produse ori substanţe.

Din aceleaşi considerente, Republica Moldova desfăşoară o largă cooperare

internaţională. Lupta împotriva traficului cu stupefiante reclamă, de multe ori,

acţiuni întreprinse în cooperare, cu una sau mai multe ţări, având drept scop

depistarea traficanţilor, confiscarea stupefiantelor, activităţi ce sunt reglementate

prin tratate bilaterale sau convenţii internaţionale.

Pentru sprijinirea ţărilor care se ocupă de combaterea traficului de droguri şi

a consumului ilegal de stupefiante, Secretariatul general al O.I.P.C. Interpol

expediază tuturor ţărilor afiliate următoarele documente:

- fişele (notiţele) unor traficanţi daţi în urmărire, pentru a fi supravegheaţi sau

arestaţi;

- adrese prin care sunt semnalate autoturismele, navele şi aeronavele suspectate

de trafic de stupefiante;

- situaţii recapitulative lunare în care sunt prezentate pe continente şi ţări toate

cazurile de descoperire a stupefiantelor, cu indicarea datei, locului, actelor de

stare civilă ale persoanelor implicate, a modului de operare, tipului şi

cantităţii stupefiantelor, locui de achiziţie şi destinaţie, a mijlocului de

transport folosit;

- circulare de informare referitoare la unele moduri de operare noi şi la locurile

de ascundere, sortimentele noi de stupefiante puse în circulaţie pe piaţă ilicit

ş.a.;

- rapoartele anuale privind ansamblul traficului internaţional;

- volumul confiscărilor pe tipuri de stupefiante, numărul de confiscări pe

continente şi ţări, numărul persoanelor implicate pe naţionalităţi, categoriile

de mijloace de transport folosite, numărul laboratoarelor şi culturilor

10

clandestine, concluziile desprinse şi recomandările adresate ţârilor membre.

Prin Biroul Naţional Interpol se pot solicita şi obţine de la Secretariatul

general al O.I.P.C. Interpol sau de la alte birouri naţionale Interpol o serie de date

cum ar fi:

- informaţii în legătură cu persoanele arestate, implicate sau suspectate de

trafic ilicit cu stupefiante;

- verificări suplimentare ori informaţii despre traficanţi, cauze, mijloace de

transport, moduri de operare, amprente digitale, fotografii etc.

La rândul său, Biroul Naţional Interpol transmite Secretariatului general

O.I.P.C. Interpol statistici privind cantităţii de stupefiante confiscate şi date despre

persoanele implicate, conform ordinelor şi instrucţiunilor în vigoare, aprobate de

conducerea Ministerului de Interne.

Organele de urmărire penală ale poliţiei colaborează cu autorităţile similare

ale ţărilor afiliate la O.I.P.C. Interpol prin schimburi de experienţă privind practica

pozitivă şi rezultatele obţinute în lupta împotriva acestui flagel al umanităţii.

Schimburi de informaţii se realizează şi cu specialişti din cadrul Diviziei de

stupefiante a O.N.U., denumită şi Diviziunea drogurilor. Acest organ specializat

contribuie la punerea în acţiune a programelor Organizaţiei Naţiunilor Unite

referitoare la prevenirea traficului ilicit de droguri, formarea specialiştilor,

folosirea metodelor de control chimic de specialitate, care sunt utilizate pe plan

mondiai în identificarea şi analiza drogurilor.

Divizia de stupefiante aduce contribuţii substanţiale pe plan internaţional

prin publicarea „Buletinului Stupefiantelor” cu apariţie trimestrială şi prin scrisori

de informare, instrumente care pun la curent guvernele, cercurile de specialitate cu

probleme noi în materie. S-a realizat o bogată colecţie de filme, materiale

documentare, puse la dispoziţia guvernelor; au fost iniţiate studii şi măsuri privind

tratamentul şi readaptarea toxicomanilor, în cooperare cu O.N.U., precum şi

acţiuni de ordin educativ, în cooperare cu U.N.E.S.C.O.

11

Cooperarea se realizează şi cu unele state neafiliate la O.I.P.C. Interpol, cu

ocazia unor simpozioane sau reuniuni internaţionale privind prevenirea şi

combaterea traficului de stupefiante.

În acţiunile întreprinse, organismele interne şi internaţionale, abilitate în

prevenirea şi reprimarea traficului ilicit şi consumului de stupefiante, folosesc o

gamă variată de forme şi metode, cum ar fi: iniţierea unor convenţii internaţionale,

organizarea de conferinţe, colocvii, seminare, servicii de experţi, promovarea unor

studii de către Organizaţia Naţiunilor Unite.

2. Studiu de caz: Rezultatele colaborării internaționale a Biroului National

Central INTERPOL (anul 2012)

Organizaţia Internaţională a Poliției criminale – INTERPOL, – a fost fondată

în anul 1923.

În prezent, ea este cea mai mare instituție de profil din lume, include 190 de

state şi luptă contra fenomenelor criminale de pe întregul glob.

Acum 18 ani, în Republica Moldova a fost creat Biroul National Central

(BNC) INTERPOL, element esenţial al colaborării international şi reprimării

criminalităţii transfrontaliere. Numai în ultimii 5 ani, BNC a prelucrat 205.604

materiale pe diferite cazuri infracţionale. Conform lui Vitalie Savin, şeful Secţiei

analiză, monitorizare şi control din cadrul BNC, doar pe parcursul anului 2012 au

fost depistaţi şi reţinuţi peste hotarele republicii 45 infractori, anunţaţi anterior în

căutare internațional de către organele de drept (înregistrându-se o creştere de

50%); au fost extrădate în Republica Moldova 22 persoane (+57%) din state

precum Italia, Germania, Rusia, Franţa, Bielorus, România, Anglia, Belgia, Cehia,

Ungaria, Austria, Serbia şi Croaţia; datorită conlucrării cu Poliția de Frontieră, au

fost reţinute, la traversarea frontierei de stat, 10 persoane anunţate în căutare

internațional de către ţările membre ale OIPC INTERPOL, 6 fiind deja extrădate.

La solicitarea altor subdiviziuni ale MAI, în 2012, BNC INTERPOL a

verificat 1.069 mijloace de transport, stabilind că 121 din ele au fost furate pe

12

teritoriul ţărilor membre ale OIPC INTERPOL (în Italia – 30; Spania şi România –

câte 12; Rusia şi Germania – câte 11; SUA – 8; Bulgaria – 6; Olanda – 5; Franţa şi

Portugalia – câte 4; Anglia – 3; Cehia, Letonia, Ungaria, Belgia – câte 2; Austria,

Japonia, Ucraina, Slovacia – câte o unitate de transport), stabilind şi modalitatea de

restituire a acestor autovehicule proprietarilor legitimi din ţările de origine.

Tot în anul 2012, BNC a elaborat un proiect de extindere a serviciilor la

punctele de trecere a frontierei de stat. Această acţiune, desfăşurată sub egida

Secretariatului general INTERPOL şi OSCE, permite verificarea online, în baza de

date a INTERPOL, a cetăţenilor străini, mijloacelor de transport, obiectelor etc., în

vederea declanşării urmăririi internaţionale a acestora. Proiectul are drept scop

asigurarea securităţii frontierelor de stat prin prevenirea şi depistarea infractorilor

anunţaţi în căutare internaţională, a proprietăţii furate, migraţiei ilegale şi a

documentelor false.

Pe parcursul anului 2012, la bazele de date au fost conectate 16 puncte de

trecere a hotarului de stat şi 11 comisariate de poliţie, situate pe segmentul

transnistrean (CPR Soroca, Șoldăneşti, Floreşti, Rezina, Orhei, Dubăsari, Criuleni,

Anenii-Noi, Căuşeni, Ștefan-Vodă, Bender), în vederea unei monitorizări şi

evidenţe stricte a trecerilor de frontieră în această regiune. În contextul liberalizării

regimului de vize, în special, privitor la securitatea documentelor, este preconizată

transferarea în baza de date SLTD (Stolen/Lost Travel Documents) a

Secretariatului general INTERPOL a informaţiei cu privire la actele de identitate

moldoveneşti, care au fost furate sau pierdute.

La momentul actual, astfel de informaţii sunt transmise la Secretariatul

general INTERPOL în formă neautomatizată. Din anul 1995 până în prezent, au

fost transmise datele a circa 268.000 paşapoarte furate şi pierdute. Succesele

înregistrate de BNC INTERPOL din Republica Moldova se datorează, în primul

rând, profesionalismului şi devotamentului întregului colectiv, dar şi tehnologiilor

avansate, care permit prelucrarea rapidă a unui flux enorm de informaţii şi

transmiterea lor operativă către organele competente.

13