ORA$UL CU SALCAMI - Libris.ro cu...il strigase din obignuin
MIHAIL SEBASTIAN
ORA$UL CU SALCAMIPrefald, fiSd biobibliograficd Si referinle critice
de Lucian Pricop
EDITURA CARTEX
CUPRINS
Ora;ul cu emolii (prefa15 de Lucian Pricop).......Fi;d biobibliograJicdReferinle critice.........
7
16
24
3I
JJ
OraEul cu salcdmi
Partea intdi ...........Partea a II-a..........Partea a III-a.........Partea a IV-a.........
59109162
ORA$UL CU SALCAMI
PARTEA iNrAr
CAPITOLUL Iintfriul sfrnge
Cdnd, intr-una din ultimele zile ale acelui februarie cu soare,
Adriana, intoars[ laprdnz de la gcoal[, se opri in prag qi spuse cd
,,nu se simte bine", doamna Dunea inlelese cd ceva neobiqnuit se
intAmpld cu fata ei.
Nu o durea nimic. Era doar palidd ;i iqi simiea ochii calzi.incerci a doua zi si se duci la qcoali, dar se intoarse din
slrad6, se uitl o clipi spre maicS-sa, rlmasi in poartd s-o petreac5,
6i fugi repede pe l6ngd ea, pdnb in casd, si pldnga pe coada
pianului deschis.Era bolnav6? Medicina domestici a familiei Dunea rdmdnea
tlczarmatd in fala acestei paciente frrd dureri qi fdrd glas.
-Adriana, spune mamei ce te doare.
Nu gtia. Era soarele de primivari, prea curdnd venit6? Era
lumina dubl5 a dimineJii qi a zdpezil? Era mirosul acela putred gi
nou, a doud anotimpuri ce se int6lneau?Nu qtia. Toate acestea sau poate altele, mai confuze, o ame-
[cau. Pasul ei, de obicei mic Ei ferm, se deschidea acum leneq,
inirbuEit in covoare, gi impiedicat parcd de o trenl imaginard, inscoborOrea unei scdri enorrne. Adriana cbutd in registrul modest
irl cunoEtinlelor ei literare o imagine qi o gdsi: o infantd care se
stinge de tuberculozd qi singurdtate, purtdndu-Ei rochia de paradd
in sala tronului, pustie.Chemat din orag, domnul Iuliu Dunea, care nu le cunogtea pe
croinele fetei lui, o intreb[ pirinteEte daci nu cumva ii e deranjat
stomacul. Nedelicatel5 lacare fata rispunse cu un hohot dearuncdndu-se in bralele mamei, care tocmai intra pe uE5. Pdrinlise intrebard din ochi, peste capul aplecat cu disperare intre ei,nu gdsiri nici unul rdspunsul aqteptat. O clipd pldnsul Adristdrui, mai domol, qi induioqat de propria lui tragedie, in odaie..
Prudent, domnul Dunea retezd scurt scena, bunul lui sineingdduindu-i sd accepte in locul unei dureri de cap saupicioare, pe care ar fi infeles-o, o crizd" de lacrimi din senin.
- Prostii, zise. Am sd trimit doctorul.
...Spre sear6, cu ziuacare se ducea, exasperareaAdrianeiscdzu. Se culcase qi - in a$ternut, la acea or5 neobi;nuitd - avu osenzatie de moleEealS, de maladie uqoar6, de convalescenli, sen-za[ie care ii amintea anumite seri de vacanfi, anumite ceasuripetrecute in curte, pe;ezlong, in agteptarea somnului careintdtzia,
ii intinse doctorului o mAnd moale gi surdse. El o pdstr[ inmdna lui ;i iqi consult5 cu destuld neglijenld ceasornicul, numd-rdnd b[tdile pulsului. Nu era dispus si-Ei ia in serios bolnava, dardeveni atent c6nd iivdzu trupul gol. Era al unui copil ;i avea totuqiin liniile lui drepte o ciudatd trdsdturd de asimetrie ;i destindere.Pieptul acela de bdiat abia mai rdsirit se rotunjea ugor in jurulcelor dou6 puncte ro;ii, qi avea in miscarea regulatd a respirafieio in6llare aproape voluptuoasd de s6n. Dacd Adriana n-ar fi linutcu inddrdtnicie plapuma mai sus de Eolduri, doctorul ar fr vdzutacela;i ticut efort citre maturitate qi in linia piciorului sublire dela gleznd, la genunchi, dar plind Ei desenatl precis pe pulpd.
Ridici ochii spre capitul opus al patului, de unde mamaurmdrea ingrijoratd examenul Ei z6mbi cu in{eles.
- Mai nimic, mai nimic. Fata cre;te.
$i pentru cd doamna Dunea ezitd sd infeleagd, el stirui.- in{elege}i? Adriana nu mai este un copil. Curdnd, foarte
cur6nd, are sd fie o adevdratd duduie.Plictisit[ devizitaprea lungd a medicului, Adriana nu prinse
pe moment inlelesul vorbelor lui. $i le repetd indiferentd in gdnd
34
!r ca $i cum de abia atunci, in mutmurul ei interior, ele ar fi prins
rlrrlrnonte un sens - tresiri.o clldur[ moale ii trecu pe obraji gi se rispAndi prin tot
lrrt'ptr l.
,,Vai tu, ce bine!" ar fi strigat Adriana, dacd in locul mamei,
lrr t:iipitAi, ar fi vegheat Cecilia, colega ei de banc6, qi ar fi bitutr nlrilirreqte din palme. incerci gestul. Dar un instinct sigur iipurrrrrci sdJ opreasci la timp. Nu qtia precis de ce, dar simli cIr,:ilt: ir.r bucuria ei un lucru nepennis. Vocea corectd a doctorului,r;rrrrbctul stAnjenit al mamei, tdcerea ce se fbcuse btusc, toatent't:slca la un loc gi incl ceva mult mai putemic qi mai adinc decAt
gt'sturile lor, ceva care se desprindea din inima fetei qi se urca inpltlc'j, ca un gilgdit nedistinct de sdnge cald qi rds nebun, ii
'rprrscrd cI in fond ,,Adriana nu mai este un copil", cuvintelelt'cstca simple, care intr-un salon ar fi fost luate drept o politeli{rirrccare, ascundeau un mister pe care o fatd cuviincioasd nu
lrt'lltric s5-l priceapi in faEa pdrinlilor ei.
Sc surprinse deci cu mdna ridicatd in aer qi nu qtiu ce si fac[lu ca. Ciuta un gest convenabil, care, si sfdrqeascd miqcarearrrccputd gi pentru cd nu gdsi, iEi retrase braful repede, cu o stAtr-
piirc:ic speriat6, de care mama ;i doctorul frcurd haz. Adriana se
It:rnca de ei. Voia sd fie singurd. Se intoarse in aEternut incet,lrsindu-se pe coapsa dreaptd, bucuroasd s[-gi simtl greutatea,
lrrivi fiumos gi spuse cu o voce caldi, alintati:,,Mi-e somn, mamd..."
Zilele care urmari intdrnplirii acesteia furl insuportabile.Atlriana ameninfa casa intreagd cu accesele ei de plAns, gata siri() porneascdlaintdia vorb5, spusd prea tare sau prea incet, inorlaia alSturatd, in curte sau undeva prin vecini. Nu suferea zgo-rrrotele. Nu suferea liniqtea. O indispunea umbra qtearsd a serii,t'ind pe la ceasurile qase (era in marlie) lucrurile din curte, priviteprin fereastrd, iqi pierdeau conturul. O enerva lumina dimine{ilor,rrlbd qi crudi ca strdlucirea bucilii de fosfoq pe care odatd, lapcnsion, o tdiase profesoara pe o hdrtie sugltoare. Soarele acela
35
sun6tor ce inunda strdzile ca o enormd revdrsare de ape transpa-
rente o ame{ea gi ii fbcea riu.Obrajii aveau o culoare veqtedl, inchisd aproape de ochi,
rotunjit[ acolo in cearcdne mari qi descrescdnd apoi pAn[ la collulbuzelor, unde sdpa un surAs umbrit.
Dispoziliile fetei variau de la o clipi la alta. Era agitatd.,
temAndu-se de zgomotul cel mai depdrtat, ingrozitdde propriul eiglas, respirdnd sacadat qi grdbit ca dupd o fugi fantastici, privindr6ticit in jur, oprindu-se atentd in mijlocul vorbei, ca qi cum ar flr
ascultat cum se dezleagdundeva induntrul ei o tain[, revenind pe
urmi cu o grabd care nu se gtia bine dacd vrea sd scuze oprireasau vrea sd evite o explicalie. Se rniEca atunci febril, cu gesturirepezi, pdrdsind un lucnr inceput pentru altul, de care uitase cu ozi inainte qi pe care avea din nou s5-l lase peste doui minute,neindem6naticd gi proastS, fipdndu-Ei enervarea prin toati casa,
peste capul tuturor, pdnd ce, obositd de eforful acesta, ruqinatd de
aceste mici mizerii, se oprea brusc Ei izbucnea in plAns.
Avea atunci impresia cd inima i se rupe qi ci tot sdngeleizbucneqte de acolo intr-o surdd hemoragie. Gdndul o emo{iona:se vedea neinleleasi de tofi, singurS pe lume cu marea ei sfhgiere,sortitd sd moarl la cincisprezece ani ca o floare in prima noapte
caldd, prizonierd intre perelii casei, intre oamenii oraqului gi pe
intinderea pdmdntului, tristd qi singur5, numai ea, sdraca. $i ofta.Dar intr-o noapte boala ei ciudatd se dezleg6. Dintr-o sfhr-
qea15, care nu-Ei didea seama daci era leEin sau somn, o trezitArziu dupd miezul noplii un fior. Adriana nu qtia ce este: sd fiatins din greqeald cu piciorul bara patului qi rdceala alamei s6-i fitrecut pe trup ca o pdnzd de ap[?
Sim{ea cum se desprinde induntrul ei o linie rece gi cum se
pierde treptat intr-un clocot surd de cdldur6, cum se impotrnoleqteaceastl quvili de frig intr-o dogoare de sdnge Ei cum fiin{a eiintreagd se mistuie ca intr-o mare gi singurd vipaie. Era o senza[iede alunecare inceatd. Nicio asprime in trupul acela destr[mat.
Sirnfea numai cum trdieqte fbrd dimensiuni, ?ntr-o aceeagicarne blAndd qi umedi, la fel de neprecisi pe pulpd, pe brale, pe
36
obraji, substanld elastici qi moale, miez cald de pAine neinceputd,cartilaj crud de stridie palpitdnd intr-un sdnge care vrea si sparg[q;i nu poate.
Ar fi vrut si strige. Nu de fiicd, dar i se p[rea cd glasul ei tare
ar fi fost acolo singura dovadd cd trdieqte qi cd in efortul de a rostitrn cuvdnt, s-ar fi simlit intreagd cum se incordeazd,;i curn se rupedin aceastl agonie, in care avea conqtiinfa neclard cd se pierde.Ar fi strigat cu nidejdea de a se regdsi. TIcu totuqi. Nu era capa-
bili de efort: ar fi istovit-o. Se lSsd prinsl mai departe in acea
ncsfArqitd oboseald qi se sorti invinsd nenorocului ei.
,,Dacd mor?"O lacrimi tremurd intre gene. Gdndul o revolta. Nu, nu tre-
lruie sd moari aici, singur6, fdrd gtirea niminui, nenorocitS inncpdsarea noplii, sffirEindu-se de o durere fbrd nume, simlind cdsc duce qi incapabild totuEi sd se impotriveascd ceasului din urmd,rnicar cu un strigit, mdcar cu un suspin
iqi strAnse pumnii - gi ii gisi. Fu intAia senzafie fermd in aceapierdere. ii tlpi Ae coapse qi ii apdsd bdieleqte in carne. Se af'la insfbrgit, midular cu mddular, iEi refrcea corpul sublire intre peme.lira o incordare cruntI, disperatd, ce trebuia sd-i infrAngd mole-
;eala, s6-i descurce lesuturile adormite, sd-i biciuiascd membreleparalizate.
Se indulci insl ceva in aceastl rezisten[d, qi trupul se rotunjica sub povara unei greutili dinduntru. Un alt val de moleqealSz,vicniundeva in s0nge, intr-o palpitare domoali, rug5toare. Tre-buia sI se frdngd ceva acolo. Corpul tot se involbura in acea dure-roasi voluptate de carne rdnit6. Fata incercd slab o ultimd opintire.Apoi cdzu moale intre perne, depdrtl leneqd picioarele, iqi l5sdcapul pe piept gi oftd infr6ntd de plicere qi tristefe.
Simli cald pe pulpe qi - depdrtat, obscur - iqi aminti gustulsffngelui.
CAPITOLUL III
Evadareu
Prieteniile lui Gelu erau vagabonde. Avea nevoie de libertatea
strdzii, de nepdsarea plimbSrilor lungi, de spafiul qi lumina de
afard. Dincoace de o fereastri inchis6, el devenea potolit gi calm.
Dar pe stradd iqi gisea vioiciunea, gesturile repezi, cuvintele tari.l)e stradb iqi cunoscuse prietenii, se certase cu ei, iqi povestise
isprdvile Ei aflase altele noi. Acolo il gdsise intr-o zi pe Bu{5 intredoi pungagi, jucAndu-qi ultimii bani la arolul ;i ariqca, il ghicise
dintr-un neam cu el ;i il dusese cdteva ceasuri, prin tdrg, ldngi el,
incercAnd sd scoatl din addnca lui lene un cuvAnt. Acolo il ajun-
scse din urmd intr-o seard chemarea neconvinsd a unei femei, care
il strigase din obignuin
plimbarea, pornitd de sus, din oraE. Rdmdneau acolo ceasuriintregi qi pe urmd se intorceau cltre seard, prin strizi mdrginaqe,obosili, pasionafi, neatenfi la tot ce se int6mpld imprejur. Erautrei: Gelu, Victor Ioanid Ei Bu!E.
Gelu devenea decinevdzut. Cursele lui nesffirqite nul duceaupe l6ngi ferestrele fostelor lui prietene din iarnd. Adriana il maiintdlnea uneori pe bulevard,la amiazd, cdnd iegea de la liceu, dartotdeauna insolit de Victor.
Trecea pe l6ngd ea ca pe l6ngd o strdind qi nici nu se opreadin vorbd, cdnd iqi scotea Eapca sd o salute. Fetei ii pIru rdu, darse resemn6. Primivara ?i aducea alte tristefi. Regisise odatd cuanotimpul ceva din vechea melancolie, acelagi sentiment depldcere, de presimfiri qi dorinli neclare. Dac[ ochii i se umezeaufbri motiv, dacd iqi simlea pleoapele grele de nu qtia ce toropeald,daci iqi simfea sub rochie sdnii infiorAndu-se de propria lor rotun-jirne, fata nu infelegea nimic, nu agtepta nirnic.
Gelu era o amintire ca atdtea altele.
Dar se intdmplS in curdnd * "*U
un eveniment care schimbinea$teptat mersul lucruri lor.
Victor Ioanid dispiru intr-o bund zi de acas6.Vestea se rdspdndise numai printre cunoscufi. Nu trebuia si
se afle nimic la liceu, unde intAmplarea ar fi avut urmdri serioase.Alarma qi cercetdrile se frceau in cerc inchis. Bolnav de ochiilumii, bliatul era ciutat de emisarii farniliei prin oraEele apropiate.Trecuserl opt zile de la evadare si nimic nu p6rea sd vind in aju-torul c[utdrii.
Adriana bdnuia cd Gelu trebuie sd gtie. Cunoqtea prieteniacelor doi bdieli qi iqi spunea ci o hotdrdre mare nu putea fi luatddecdt printr-o invoial[ comunl.
il opri de aceea o <lati pe Gelu in stradd gi il intrebd:
- Ei bine, ce vesti ai de la prietenul dumitale Ioanid?
- Niciuna, rdspunse el scurt qi pleci.
70
Dar brutalitatea rdspunsului nu o descurajd pe fatd. Chiar a
rlouazi, intdlnindu-l pe Gelu, il opri iar.
- $tiu bine ci nu se poate vorbi omeneqte cu dumneata.
Itispunzi pe dos qi faci tot posibilul ca si fi dezagreabil. Reuqeqti
lbarte bine de altfel. Vreau totuEi s[-!i spun ci pe mine nu m-aipircilit gi cd dacd nu Etiu unde este Victor, qtiu cel pulin cine ar
putea sd ne spund unde e. Dumneata, de exemplu.
Aqtepta curioasd efectul vorbelor ei, dar Gelu nu p5ru deloc
surprins. Mergea ldngd ea, pujin neatent, pulin necdjit.
-Ai ales un moment potrivit, duduie Adriana. Uite, am sd-!i
spun. E inutil poate qi e copil5ros s6-!i vorbesc tocmai dumitale,dar istoria asta a inceput si md plictiseascd. Tot are sd sfhr;eascd
oa odat6: cine qtie? poate ai sd ne dai o mAnd de ajutor. Trebuie
rrumai sd fi discretd. imi promili?
- Da.
- Atunci, uite: Etiu unde e Ioanid.Adriana abia tresdri. Asculta cu o gravitate de biiat: incrun-
1at5, frrd gesturi de prisos, fbrd nerdbdare. $i afla astfel tot.
Gelu il gdsise pe Victor la sf6r;itul iemii cu desivArEire
schimbat. infunecat, neincrezitor, ascuns. Lipsea de la qcoali, nu
inv6ja, nu citea nimic. incercase de cAteva ori s6-l trezeasc[ dinirceastd toropeald. Primise rdspunsul unui om frAnt, care renunlase
la via{d. Odatd il surprinsese singur intre cele doud Vii, cu un prafrrlb in mdnd: sublimat.
Ce il adusese acolo? Nu qtia nici el. O sil5 neexplicabild de
cl insuqi, o obosealS subit6, IErd sens, o ad0nci indiferenli pentru
tot ce se intfimpla sau nu se intdmpla. Acasd, pdrinlii ii frceau zilerrrare, fiindcd, neinlelegdnd nimic din zdpdceala lui, il intir6taut:u tot felul de intreb[ri gi sfaturi.
in ziua aceea, se hotirAse sd sffirqeasci. Gelu infelese atunci
cir Victor avea nevoie sd fie.scuturat din amiriciunea asta, dus
rlcparte de casdo lSsat s6-gi vadd de necazuri;i sa-qi revin6. il aiute.
il duse in mansarda prefecturii. Acolo, Bufi adusese de undeva
rrn pat de campanie. Mctor, singur, se calmd.
71
il vizitau in fiecare zi, ii aduceau m6ncare, ii lineau de urdt,jucau Eah. Cdr{i avea destule, reincepea s[ citeasci, il credeau
lecuit. Dar de cdteva zile au bigat de seam[ cd nu merge. S-a
hotirdt si nu mai plece niciodati de acolo ;i sd aqtepte. Sd aEtepte
ce? Nimic.Sfrrqind istorisirea acestora, Gelu ridici din umeri plictisit Ei
t[cu. Adriana era surprinsi, dar se silea si nu pard. il privea peste
umdr, discret, mirdndu-se de neplsarea cu care povestise totul.
- $i acum... ce ai s[ faci?*Nu;tiu, zdu. Deocamdati sunt liniqtit: nu bdnuieqte nimeni
nimic. Dar m6ine, poimdine s-ar putea afla. Prefectura einvdzullumii, vizitele mele acolo pot sd devini suspecte, vecinii pot sd
observe. $i eu insumi am devenit imprudent: la ce m-am pus
bundoar[ sd-!i spun toate astea dumitale?Fata nu rdspunse un moment, se g0ndi, absentd, la altceva
parc6,;i pe urrnd vorbi ezitdnd, evaziv.
- Eu nu-l cunosc pe Victor Ioanid. Daci... intdmpldtor... i-a;vorbiJ
- Dumneata? La ce bun?Nu pot s6-ji rdspund precis. E numai o impresie. Poate cd
daci ar vedea un om striin, dacd ar vorbi despre altceva dec6t
despre nenorocirile lui, asta i-ar da gust sd umble pe strad6, sd
vadd oameni...
- Md indoiesc. Dar drept s6-!i spun e in propunerea dumitaleceva care md intereseazd. Ar fi totuqi o incercare... $i la unnaurmelor, lucrurile nu pot sta mai prost decdt stau... Sd spunem cd
primesc qi ci mdine dupd-masi, la cinci, te-aq conduce in mansar -
da prefecturii. Nu !i-e fric6?
- Deloc. O iau cu mine pe Cecilia;i viu.
-A, nu. Asta nu.* De ce?
- Pentru ci Cecilia mi-e verigoard Ei lucrurile ar lua un aer
de familie qi cumetrie, pe care nu pot sd-l sufdr.* Atunci, eu altfel nu viu.
72
Celu plrea acum necdjit de refuzul ei. Propunerea care la
inceput i se pdruse absurdd sau cel pulin glumeald, odatdprimitd,tlevenea indispensabil6. incercarea trebuia lZcutd.
- i1i spun cinstit ci treaba asta mI supdr6. Dacd veneai sin-gur6, era mult mai simplu. Nici nu-i pot aduce lui Victor o intreagd
societate in vizit[. LasS-md sd md mai g6ndesc qi sd-i cer Ei luiconsimfdm6ntul. Am si-!i trimit miine dimineald un bilet cu(lccilia. Vrei?
- Vreau.Se desparlird. Adriana se intoarse spre casi singurd, silin-
tlu-se si nu se g6ndeasci la nimic. Nu gtia de unde luase curajulsI vorbeasci aEa cum vorbise, gi acumo de vreme ce lucrurile erau
pornite, era de prisos sd li se pund impotrivd.
Toate se intimplari p6n6 la un punct, mai simplu decdt
crezuse. Biletul lui Gelu il primi a doua zi,latimp. Bdiatul accepta
loate condiliile ei. Victor loanid, pe de altd parte, pulin plictisittlc asemenea interven{ii neaqteptate, nu spunea nici el nu. Ceciliachiar, cdreia Adriana ii comunicase planul ei, cu toate menaja-
rnentele qi cu toatd teama, nu se sperie prea tare qi, dupd oarecare
czitare, primi. Abia c6nd ceasul convenit se apropie, Adriana avu
conqtiinla primejdiei pe care o infrunta.Ce avea sd caute in mansarda aceea, in ascunzdtoarea unui
lirgar cdutat de o lume intreagS? Ce avea s6-i spunS? Ce capriciuo {bcuse pe ea, cuminte, prudentd, morald, sd intre de bundvoie
intr-o aventurd ce nu ducea nicdieri qi sI ia parte la un mister pe
care nu-l inlelegea?Aqtepta. Stdteau am6ndou6, ea Ei Cecilia, una l6ngd alta, llri
sir schimbe un cuvdnt, neEtiutoare de ce avea s[ se int6mple.Nu se g6ndeau la nimic, o vagd nelini;te fbcea din tdcerea lor
ccva apdsdtor. C0nd ceasul bdtu cinci, se privird, una clutdnd inochii celeilalte un semn de impotrivire, un pretext de a renun{a qi,
ncgisindu-l, ieqird din casd incet, intdrzia| Aveau sentimentul cd
ucea ce se intdmpld, se int0mpli dincolo de ele, {Erd ele. Gelu lerr;tepta la cdliva pagi de prefecturd, la un coll ascuns. i;i strdnserd
I'
