ONG-uri · ONG-uri1, cât și o serie de documente strategice precum Programul Național de...
36
1 Propunere de politică publică alternativă în sprijinul practicării meșteșugurilor tradiționale ca activitate profesională Secțiunea 1 Argumente pentru inițierea propunerii de politică publică alternativă Deși nu există studii recente la nivel național care să ofere o inventariere cât mai fidelă a celor care practică meșteșuguri tradiționale, cu atât mai puțin statistici precum contribuția acestora la PIB sau calcule ale impactului acestor activități, atât cercetările la nivel regional sau județean, realizate în principal de ONG-uri 1 , cât și o serie de documente strategice precum Programul Național de Dezvoltare Rurală pentru perioada 2014-2020, semnalează un declin al practicării meșteșugurilor tradiționale. Cum fenomenul este conectat în multe rapoarte cu pătrunderea tehnologiei și schimbarea stilului de viață, avem motive să credem că, în prezent, dispariția meșteșugurilor tradiționale este accelerată. Cauzele acestui declin sunt multiple și vizează aspecte diferite, fapt care solicită elaborarea unor măsuri complexe, cu acțiuni pe mai multe planuri. Acestea au fost identificate prin intermediul activităților desfășurate în cadrul proiectului Politică publică pentru meșteșugul tradițional (cod SIPOCA 239), în special prin defășurarea unei analize documentate privind domeniul meșteșugurilor tradiționale și prin organizarea de întâlniri de lucru cu membri ai coaliției de ONG-uri relevante în domeniul meșteșugurilor creată în cadrul proiectului menționat, și constau în: Publicul larg nu cunoaște valoarea culturală și potențialul utilitar al lucrului manual tradițional; Meșteșugarii tradiționali sunt expuși unei concurențe inegale și necinstite de către comercianții de suveniruri, produse industriale și produse contrafăcute. De exemplu, meșteșugurile tradiționale textile sunt foarte expuse riscului datorită replicării lor automatizate în industria modei și a designului de interior. Acest fapt, coroborat cu aspectul menționat la punctul anterior, face ca meșteșugarii tradiționali să resimtă o scădere a cererii pentru produsele lor; 1 - Titov, Iuliana și Chiselev, Alexandru, 2015: Meșteșuguri tradiționale în Delta Dunării. Raport de cercetare, Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis – raportul menționează la pagina 9 faptul că fenomenul dispariției meșteșugurilor tradiționale este semnalat de etnologi încă din secolul XIX; - Studiu socio-antropologic, Moștenitură din moștenitură am făcut meseria asta. Meșteșugurile tradiționale rome: Realități economice și construcții identitare, februarie 2011, strudiu realizat în cadrul unui proiect POCU al Asociației pentru Dezvoltare și Promovare socio-economică CATALACTICA; - Romii argintari - de la ajustarea adaptivă a secolului XX la integrarea progresivă din secolul XXI, pag. 4, martie 2014, articol publicat în Revista Calitatea vieții; - File de etnografie prahoveană. Meșteșuguri tradiționale, pag 11, Centrul Județean de Cultură Prahova.
Transcript of ONG-uri · ONG-uri1, cât și o serie de documente strategice precum Programul Național de...
1
Propunere de politică publică alternativă în sprijinul practicării
meșteșugurilor tradiționale ca activitate profesională
Secțiunea 1 Argumente pentru inițierea propunerii de politică publică alternativă
Deși nu există studii recente la nivel național care să ofere o inventariere cât mai fidelă a celor care practică meșteșuguri tradiționale, cu atât mai puțin statistici precum contribuția acestora la PIB sau calcule ale impactului acestor activități, atât cercetările la nivel regional sau județean, realizate în principal de ONG-uri1, cât și o serie de documente strategice precum Programul Național de Dezvoltare Rurală pentru perioada 2014-2020, semnalează un declin al practicării meșteșugurilor tradiționale. Cum fenomenul este conectat în multe rapoarte cu pătrunderea tehnologiei și schimbarea stilului de viață, avem motive să credem că, în prezent, dispariția meșteșugurilor tradiționale este accelerată. Cauzele acestui declin sunt multiple și vizează aspecte diferite, fapt care solicită elaborarea unor măsuri complexe, cu acțiuni pe mai multe planuri. Acestea au fost identificate prin intermediul activităților desfășurate în cadrul proiectului Politică publică pentru meșteșugul tradițional (cod SIPOCA 239), în special prin defășurarea unei analize documentate privind domeniul meșteșugurilor tradiționale și prin organizarea de întâlniri de lucru cu membri ai coaliției de ONG-uri relevante
în domeniul meșteșugurilor creată în cadrul proiectului menționat, și constau în:
Publicul larg nu cunoaște valoarea culturală și potențialul utilitar al lucrului manual tradițional;
Meșteșugarii tradiționali sunt expuși unei concurențe inegale și necinstite de către comercianții de suveniruri, produse industriale și produse contrafăcute. De exemplu, meșteșugurile tradiționale textile sunt foarte
expuse riscului datorită replicării lor automatizate în industria modei și a designului de interior. Acest fapt, coroborat cu aspectul menționat la punctul anterior, face ca meșteșugarii tradiționali să resimtă o scădere a cererii pentru produsele lor;
1 - Titov, Iuliana și Chiselev, Alexandru, 2015: Meșteșuguri tradiționale în Delta Dunării. Raport de cercetare, Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis – raportul menționează la pagina 9 faptul că fenomenul dispariției meșteșugurilor tradiționale este semnalat de etnologi încă din secolul XIX; - Studiu socio-antropologic, Moștenitură din moștenitură am făcut meseria asta. Meșteșugurile tradiționale rome: Realități economice și construcții identitare, februarie 2011, strudiu realizat în cadrul unui proiect POCU al Asociației pentru Dezvoltare și Promovare socio-economică CATALACTICA; - Romii argintari - de la ajustarea adaptivă a secolului XX la integrarea progresivă din secolul XXI, pag. 4, martie 2014, articol publicat în Revista Calitatea vieții; - File de etnografie prahoveană. Meșteșuguri tradiționale, pag 11, Centrul Județean de Cultură Prahova.
2
Meșteșugarii se confruntă cu dificultatea asigurării unui trai decent pe baza veniturilor obținute din activitatea meșteșugărească generată, inter alia, de actele normative cu incidență asupra meșteșugurilor tradiționale care nu sunt adaptate la specificul activității meșteșugărești. Din discuțiile avute cu diverși factori interesați, au rezultat și câteva excepții de la acest aspect. Astfel, unii dintre meșteșugari nu sunt interesați de comercializarea produselor sau, după caz, a abilităților lor, practicând meșteșugul tradițional din pasiune și din dorința de a transmite moștenirea culturală generațiilor viitoare. Aceștia sunt însă prea puțini pentru a asigura o masă critică de prezervare a meșteșugurilor tradiționale. De asemenea, ne-a fost semnalat
un oarecare reviriment al meșteșugurilor din construcții pe fondul preocupării pentru restaurarea monumentelor, în special în Transilvania;
Există o lipsă de interes în rândul autorităților publice centrale și locale pentru sprijinirea meșteșugarilor tradiționali, dublată de lipsa încrederii meșteșugarilor în autorități;
Cadrul legal existent nu oferă pârghiile necesare pentru stimularea și dezvoltarea practicării meșteșugurilor tradiționale;
Accesul meșteșugarilor la materia primă necesară și, mai ales, la materie primă de calitate, este dificil, desfășurarea activității meșteșugărești tradiționale fiind îngreunată de prevederile unor acte normative din diferite domenii2;
Activitățile de informare și educare a tinerilor în spiritul valorizării meșteșugurilor tradiționale sunt aproape inexistente, fapt care face ca
aceștia să nu fie interesați de meșteșuguri, cu atât mai puțin de practicarea lor.
Menținerea tuturor acestor tendințe poate duce la dispariția meșteșugurilor
tradiționale, aceasta fiind problema centrală care a generat inițierea prezentei
propuneri de politică publică. Această problemă va genera o serie de efecte,
unele dintre acestea cu impact dincolo de sfera strictă a meșteșugurilor
tradiționale:
Amenințarea unui stil de viață care promovează dezvoltarea durabilă și conservarea peisajului natural și cultural. Conform Strategiei naționale și a Planului de acțiune pentru conservarea biodiversității 2013-2020, noțiunile de peisaj natural și de peisaj cultural sunt îngemănate. Acest lucru înseamnă că acțiunile și starea de fapt specifice unuia dintre ele se resimt și asupra
celuilalt. De aceea, acest Plan conține un capitol de acțiuni (H) intitulat „Susținerea și promovarea practicilor, inovațiilor și cunoștințelor tradiționale”, cu sub-activități în care meșteșugurile tradiționale sunt parte integrantă și sunt menționate explicit;
Pierderea oportunității de integrare pe piața muncii a unor categorii defavorizate, mai ales dacă avem în vedere meșteșugurile tradiționale practicate de minoritatea romă sau faptul că marea majoritate a meșteșugarilor trăiesc în zone rurale cu puține oportunități de angajare;
2 Enunțăm, cu titlu exemplificativ, Regulamentul de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu modificările și completările ulterioare, care are implicații asupra cultivării cânepii.
3
Pierderea unor oportunități de dezvoltare economică și socială la nivel local, în special la nivelul comunităților rurale și mic urbane;
Dispariția unor elemente fundamentale de patrimoniu cultural amenință identitatea personală/ locală/ regională/ națională. Atragem atenția asupra faptului că „Promovarea identității naționale, inclusiv prin prezervarea și
valorificarea patrimoniului cultural și natural, precum și prin încurajarea responsabilă a domeniilor de excelență” este un obiectiv național de securitate3.
În lipsa unor inițiative concrete de prezervare și valorificare a meșteșugurilor
tradiționale, o serie de grupuri vor fi afectate. Meșteșugarii tradiționali și
entitățile juridice din domeniul meșteșugurilor tradiționale vor fi, evident,
grupurile cele mai afectate în absența unei acțiuni imediate și consistente.
Reglementările în vigoare îi descurajează să practice meșteșugul tradițional ca o
profesiune tradițională (generatoare de venit). Din acest motiv, ei riscă să rămână
în afara pieței muncii. Lipsa interesului pentru meșteșugurile tradiționale face ca
meșteșugarii să nu aibă cui să transmită cunoștințele pe care le au și, în anumite
cazuri, să nu poată practica meșteșugul tradițional pentru că nu au cu cine lucra.
După cum reiese și din efectele descrise anterior, dispariția meșteșugurilor
tradiționale afectează un grup mult mai larg decât cel strict al meșteșugarilor
tradiționali. Consumatorii vor fi privați de o serie de produse, tehnici și materiale
de construcție prietenoase cu mediul. Dispariția meșteșugurilor tradiționale ar
duce la sărăcirea peisajului cultural, fapt care duce și la afectarea celui natural,
afectând astfel oportunitățile de exploatare turistică a diverselor regiuni. Prin
urmare, nu vor avea de suferit doar turiștii, ci și agenții economici din turism, dar
și din sectoarele conexe acestuia. Comunitățile locale ar rata astfel anumite
oportunități de dezvoltare. Acest lucru va fi resimțit atât de către autoritățile
locale, cât și de cele centrale pentru că subdezvoltarea economică a zonelor
respective înseamnă șomaj crescut, un nivel scăzut al sumelor provenite din taxe
și impozite, etc.
Mai mult decât atât, dacă ne referim la includerea promovării identității
naționale prin prezervarea și valorificarea patrimoniului cultural ca obiectiv al
Strategiei de apărare națională, atunci fiecare dintre cetățenii României va fi
afectat de dispariția meșteșugurilor tradiționale.
De-a lungul timpului, numeroase entități care aparțin societății civile au
contribuit la prezervarea și valorificarea meșteșugurilor tradiționale. Fie că au
făcut inventarieri ale meșteșugurilor tradiționale dintr-o anumită zonă a țării, fie
că au creat magazine online care să faciliteze comercializarea produselor
meșteșugărești, fie că au organizat tabere sau școli de vară care să faciliteze
transmiterea meșteșugurilor, etc., inițiativele acestora sunt mai mult decât
lăudabile. Totuși, anumite probleme structurale specifice meșteșugurilor
tradiționale persistă în ciuda eforturilor menționate. Acest lucru se explică prin
faptul că rezolvarea anumitor probleme întâmpinate de meșteșugarii tradiționali
excede capacității administrative și financiare a ONG-urilor, dar și autorității
3 Conform Strategiei naționale de apărare a țării pentru perioada 2015-2019, p. 9
4
acestora. Astfel, lipsa de acțiune guvernamentală în domeniu ar face ca eforturile
de succes ale societății civile în domeniul prezervării și valorificării
meșteșugurilor tradiționale să fie la un moment dat dizolvate de nerezolvarea
problemelor descrise anterior și care depășesc capacitatea de intervenție a ONG-
urilor. De exemplu, meșteșugarii care sunt cuprinși în diverse entități juridice
reclamă faptul că o serie de prevederi legislative, care nu vizează în mod direct
meșteșugurile tradiționale, îi dezavantajează pentru că nu țin cont de diferența
specifică meșteșugurilor tradiționale. Acest fapt face dificilă intervenția
instituțiilor publice în sprijinirea meșteșugarilor tradiționali, așa cum se întâmplă
și în problema concurenței din partea produselor industriale, contrafăcute și
suvenirurilor. Această situație reclamă crearea unui cadru care, pe de o parte, să
certifice și autentifice meșteșugarii și produsele acestora și, pe de alta, să
sancționeze/ descalifice ceea ce nu este corespunzător standardelor. De
asemenea, meșteșugarii tradiționali au nevoie de o serie de instrumente de
facilitare fiscală întrucât meșteșugurile tradiționale, deși exploatabile economic,
nu sunt mari aducătoare de venituri, comparativ cu posibilitățile industriale de
producție. Argumentele pentru intervenția guvernamentală în domeniul
prezervării și valorificării meșteșugurilor tradiționale pot continua cu necesitatea
elaborării unor studii la nivel național pentru a cunoaște numărul meșteșugarilor,
tipurile de meșteșuguri, impactul lor economic; elaborarea unor programe de
învățământ care să asigure transmiterea meșteșugului tradițional, etc. Ideea de
bază a tuturor acestor exemple este însă aceeași: unele dintre problemele din
domeniul meșteșugurilor tradiționale pot fi rezolvate doar prin intervenție
guvernamentală.
Secțiunea 2 Scopul și obiectivele propunerii de politică publică
Scopul: Consolidarea sectorului meșteșugurilor prin promovarea acestora ca profesie tradițională.
Obiectivul general 1 (OG1): Prezervarea meșteșugurilor tradiționale. Obiectivul specific 1.1 (OS1.1): Facilitarea transmiterii
meșteșugurilor tradiționale către generațiile viitoare. Obiectivul specific 1.2 (OS1.2): Promovarea meșteșugurilor
tradiționale ca elemente de identitate culturală.
Obiectivul general 2 (OG2): Valorificarea potențialului economic și social al meșteșugurilor tradiționale.
Obiectivul specific 2.1 (OS2.1): Dezvoltarea şi operaţionalizarea de mecanisme de intervenție pentru organizarea, practicarea și promovarea meșteșugurilor tradiționale.
Obiectiv specific 2.2 (OS2.2): Dezvoltarea şi operaţionalizarea de mecanisme de intervenție pentru stimularea consumului de produse meșteșugărești autentice și descurajarea practicilor concurențiale neloiale.
5
Secțiunea 3 Descrierea opțiunilor de soluționare a problemei/problemelor identificate
Varianta 1 non-acțiune/scenariul de referință Varianta non-acțiune presupune păstrarea situației actuale ca referință pentru analiza de impact, prin compararea impacturilor estimate în acest caz cu cele obținute prin întreprinderea anumitor acțiuni pentru soluționarea problemelor existente. În cazul de față, conform analizei consecințelor stării actuale de fapt, non-acțiunea ar duce, într-un orizont de timp relativ mic, la dispariția
meșteșugurilor tradiționale. Acest efect ar fi ireversibil întrucât cunoașterea tradițională presupusă de practicarea unui meșteșug are o componentă orală semnificativă. După cum am specificat în secțiunea 1, lipsa de acțiune a guvernului și lipsa suportului legislativ adecvat, ar duce la dizolvarea realizărilor societății civile în domeniul prezervării și valorificării meșteșugurilor tradiționale. În prezent nu există o lege care să definească activitatea meșteșugărească tradițională sau noțiunea de meșteșugar și să reglementeze într-o manieră coerentă modul de desfășurare a activității meșteșugărești tradiționale. Legea 26/2008 privind protejarea patrimoniului cultural imaterial, deși utilizează conceptele de „meșteșugar tradițional” sau „meșteșug tradițional”, nu oferă o definiție satisfăcătoare a acestora.
Din analiza cadrului legal existent, rezultă că practicarea unui meșteșug tradițional într-o formă organizată este posibilă fie în calitate de salariat, în cadrul unui raport de muncă generat de încheierea unui contract individual de muncă în condițiile legii, fie în calitate de profesionist, prin desfășurarea unei activități economice în una dintre formele de organizare reglementate de lege4, neexistând un cadru legal care să țină cont de specificitatea acestui domeniu, în special din
perspectiva importanței sale în protejarea și conservarea patrimoniului cultural. Conform Legii nr. 26/2008 privind protejarea patrimoniului cultural imaterial, „meşteşugarii tradiţionali îşi desfăşoară activitatea în mod individual sau în cadrul unor asociaţii familiale”, însă formularea este lipsită de concizie și nearmonizată cu cadrul legal complementar (de exemplu, OUG nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale). Diferite acte normative5 conțin prevederi care ar putea fi în beneficiul desfășurării activității meșteșugărești tradiționale, dar fie nu pot fi operaționalizate din cauza lipsei legislației secundare și/sau terțiare, fie nu sunt
4 De exemplu, Ordonanţa de Urgenţă nr. 44 din 16 aprilie 2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, Legea nr. 31 din 16 noiembrie 1990 (*republicată*) privind societăţile comerciale, Legea nr. 1 din 21 februarie 2005 (*republicată*) privind organizarea și funcționarea cooperației. 5 Dintre care menționăm: Legea administrației publice locale - nr. 215/2001, Legea nr. 26/2008 privind protejarea patrimoniului cultural imaterial, Legea concurenței neloiale nr. 11/1991 cu completările și modificările ulterioare etc.
6
cunoscute de meșteșugari, fie aplicarea lor este la latitudinea instituțiilor administrației publice locale/centrale. Spre exemplu, în Legea nr. 26/2008 se menționează că „meşteşugarii tradiţionali beneficiază de acelaşi regim fiscal ca şi producătorii agricoli”, însă lipsa unor norme de aplicare și a unei armonizări a legislației fiscale cu această prevedere conduce la dificultăți de aplicare în practică. Totodată, aceeași Lege 26/2008 prevede posibilitatea asocierii meșteșugarilor tradiționali în vederea adoptării mărcii tradiţionale distinctive, însă această normă rămâne, practic, lipsită de efecte juridice în lipsa unor criterii coerente de acordare. Trebuie amintit aici și Programul național multianual pentru susținerea meșteșugurilor și artizanatului. Procedura de implementare a acestui program a fost aprobată în 2013 prin Ordin de Ministru (Ordin 169/2013 al ministrului delegat pentru intreprinderi mici și mijlocii, mediul de afaceri și turism). Obiectivul specific al acestui program a fost organizarea Târgului Național pentru Artizanat și Meșteșuguri 2013, susținerea micilor meșteșugari în promovarea și conservarea produselor proprii și stimularea promovării mai largi a tradițiilor autohtone. Acest
program reprezintă o intervenție punctuală care, deși benefică, nu abordează problemele structurale ale meșteșugurilor tradiționale. Și nu în ultimul rând, a existat o propunere de politică publică pentru Creșterea calității vieții în mediul rural și mic urban din perspectiva serviciilor culturale a Ministerului Culturii și Cultelor (în prezent, Ministerul Culturii și Identității Naționale), care formula problema nevalorificării corespunzătoare a patrimoniului cultural imaterial, inclusiv a artizanatului tradițional și meșteșugurilor tradiționale.
Toate aceste inițiative, fie nu au fost finalizate printr-o lege a meșteșugurilor tradiționale, fie au abordat numai anumite probleme punctuale. În consecință, prezervarea meșteșugurilor tradiționale ca parte a patrimoniului cultural imaterial a avut de suferit. Pe de altă parte, deși sectorul neguvernamental a făcut eforturi în direcția susținerii meșteșugurilor tradiționale, acestea nu pot fi decât punctuale, nu se pot materializa într-o strategie la nivel național, datorită lipsei de resurse și de instrumente instituționale adecvate unei astfel de intervenții ample. La nivel european nu există politici comune care să abordeze problematica meșteșugurilor tradiționale, rezultând de aici o varietate de stiluri naționale.6 Se
remarcă, totuși, un interes crescut la nivelul Uniunii Europene pentru protejarea produselor tradiționale, considerate elemente definitorii ale patrimoniului cultural al statelor membre, un pas important în acest sens fiind adoptarea Rezoluției Parlamentului European din 6 octombrie 2015 referitoare la posibilitatea de a extinde protecția indicațiilor geografice ale Uniunii Europene la produsele neagricole (2015/2053(INI)). Ținând cont de cele prezentate mai sus și de involuția, în ultimii 30 de ani, a meșteșugurilor tradiționale, din cauzele enumerate în Secțiunea 1, non-acțiunea nu poate conduce decât la continuarea traseului descendent al acestui domeniu, parte importantă a patrimoniului cultural imaterial. Acest fapt ar avea un impact negativ
6 Meșteșugurile tradiționale sub lupă – analiză documentată privind meșteșugurile tradiționale, 2019, Politică publică pentru meșteșugul tradițional (cod SIPOCA 239)
7
asupra identității culturale naționale și a minorităților, care, în afara faptului că reprezintă un scop în sine, este parte integrantă a Strategiei naționale de apărare. Dispariția meșteșugurilor tradiționale ar avea însă un impact care depășește granițele culturale. Astfel, dat fiind că meșteșugurile tradiționale pot fi exploatate economic, se pierde oportunitatea de a introduce aceste activități în economia reală, fapt care ar genera locuri de muncă, contribuții la bugetele locale, dar și oportunități de dezvoltare pentru domeniul turistic și activitățile conexe (de exemplu, activități comerciale sau de transport). Toate acestea se cumulează în subdezvoltare economică întrucât în zonele rurale și mic urbane nu sunt foarte multe posibilități de dezvoltare, fapt care face ca dispariția meșteșugurilor tradiționale să genereze și impact social și să afecteze astfel, prin accesarea politicilor de asistență socială, bugetul public local și central. De asemenea, dispariția meșteșugurilor tradiționale afectează un stil de viață care promovează dezvoltarea durabilă și ajută pătrunderea unor activități de nivel industrial, consumatoare de resurse și producatoare de poluare. Alterarea stilului de viață are un impact direct asupra peisajului natural și cultural, fapt care
ar schimba ireversibil zonele respective.
Varianta 2 Reglementarea practicării meșteșugurilor tradiționale ca activitate profesională
Domeniul meșteșugurilor tradiționale se confruntă, în prezent, cu un risc major de dispariție, din analiza efectuată rezultând o lipsă de încredere a meșteșugarilor în destinul domeniului de activitate din care fac parte, corelată cu gradul ridicat de lipsă de încredere față de autoritățile și instituțiile publice.
A. În urma analizei de nevoi și a consultărilor publice, a rezultat necesitatea reglementării explicite a anumitor aspecte care țin de practicarea meșteșugurilor
tradiționale ca activitate profesională, după cum urmează:
acordarea unui statut profesional special meșteșugarilor tradiționali, de exemplu prin atestarea/recunoașterea statutului de meșteșugar tradițional în baza eliberării unui certificat de meșteșugar, ceea ce atrage după sine o serie de avantaje din punct de vedere economic și social (recunoașterea specificității activității meșteșugărești și a autenticității produselor obținute în urma practicării unui meșteșug tradițional, crearea unor mecanisme pentru promovarea meșteșugurilor tradiționale etc.). Acestea ar putea deveni argumente suficient de puternice pentru practicarea meșteșugurilor tradiționale ca activitate constantă, generatoare de venit, inclusiv de către tineri. Totodată, persoanele-resursă, cunoscătoare ale tehnicilor tradiționale, ar avea o motivație suficient de puternică să se implice activ în
procesul de transmitere a cunoștințelor către generațiile viitoare;
asigurarea unei protecții juridice a meșteșugarilor tradiționali, de exemplu prin prevenirea și sancționarea însușirii ilicite și a utilizării neautorizate sau abuzive a expresiilor culturale tradiționale. În acest mod, s-ar asigura o minimă protecție a meșteșugarilor tradiționali față de practicile anti-concurențiale la care sunt expuși în raport cu comercianții de suveniruri, produse industriale și produse contrafăcute;
8
crearea unui cadru instituțional coerent pentru sprijinirea activităților meșteșugărești tradiționale.
B. Pe lângă reglementarea directă a practicării meșteșugurilor tradiționale ca activitate profesională, este necesară o simplificare și adaptare a legislației existente cu incidență asupra practicării meșteșugurilor tradiționale. Normele juridice care reglementează patrimoniul imaterial, din care face parte domeniul meșteșugurilor tradiționale, sunt relativ reduse, cele mai multe norme cu impact direct asupra acestui domeniu provenind din alte domenii. De exemplu, anumite reglementări privind legislația muncii, protecția consumatorului, siguranța alimentară, protecția mediului, exploatarea fondului forestier, exploatarea
resurselor subsolului, calitatea în construcții sau, mai ales, politicile fiscale reprezintă piedici în calea practicării meșteșugurilor tradiționale ca profesie sau activitate economică, întrucât nu sunt adaptate la specificul acestora.
Principiul care stă la baza creării unui regim juridic special este acela al discriminării pozitive, motivat de ideea de păstrare a identității culturale la nivel local/regional/național pe termen mediu și lung. Având în vedere că, în contextul actual, practicarea unui meșteșug tradițional nu mai este profitabilă din punct de vedere economic, păstrătorii acestor meșteșuguri trebuie sprijiniți să continue acest stil de viață.
Una dintre cauzele principale ale problemei identificate la Secțiunea 1 este reprezentată de imposibilitatea asigurării unui trai decent din veniturile obținute din activitatea meșteșugărească, generată, inter alia, de politica fiscală și politica de protecție socială neadaptate la specificul activității meșteșugărești. Pentru a elimina această cauză și a aduce o contribuție concretă la atingerea OS2.1 și implicit a OG2, se impune necesitatea unei colaborări între autoritățile cu impact direct sau indirect asupra activităţii meşteşugarilor tradiţionali, precum Ministerul Culturii și Identității Naționale, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat și Ministerul Muncii și Justiției
Sociale, în vederea identificării unor soluții optime pentru adaptarea regimului fiscal și de protecție socială la specificul activității de meșteșugar tradițional (de exemplu, acordarea de facilități fiscale, crearea unui regim special de asigurare în sistemul public de pensii, simplificarea birocratică etc.).
Gândirea unui regim fiscal special, simplificat, este absolut necesară și prin prisma faptului că nivelul de studii este, de regulă, destul de scăzut în rândul meșteșugarilor tradiționali și că resursele financiare ale acestora sunt limitate (cei mai mulți meșteșugari trăiesc în mediul rural și au venituri reduse), iar obligațiile fiscal-administrative constituie, de cele mai multe ori, o piedică insurmontabilă în desfășurarea activității în bune condiții.
Pe lângă constrângerile de ordin fiscal, un alt aspect determinant în practicarea meșteșugurilor tradiționale este reprezentat de accesul la diverse materii prime, acesta fiind îngreunat de anumite prevederi din domeniile adiacente, precum protecția mediului sau agricultura (de exemplu, restricțiile privind utilizarea unor resurse naturale, precum lemnul, cânepa, etc. sau utilizarea gunoiului de grajd).
Nu poate fi ignorat nici cadrul legal aplicabil calității în construcții, care presupune anumite constrângeri, o mare parte dintre meșteșugurile tradiționale
fiind legate de sectorul construcțiilor.
9
Aspectele semnalate nu sunt exhaustive, pentru identificarea tuturor reglementărilor cu incidență în domeniul practicării meșteșugurilor tradiționale fiind necesară efectuarea unei analize aprofundate a cadrului legal existent.
În concluzie, prin reglementarea practicării meșteșugurilor tradiționale ca activitate profesională, însoțită de adaptarea celorlalte reglementări cu incidență asupra meșteșugurilor tradiționale la specificul acestora, s-ar asigura un statut de sine stătător meșteșugarului tradițional în actualul sistem economico-social și ar fi create pârghiile necesare pentru prezervarea meșteșugurilor tradiționale și valorificarea potențialului economic și social al acestora, argumentele prezentate mai sus descriind o situație îmbunătățită în perfectă consonanță cu obiectivele propuse la Secțiunea 2.
Principalul mecanism de schimbare al acestei variante de politică publică constă în crearea unor norme destinate să încurajeze desfășurarea de activități meșteșugărești tradiționale, în vederea prevenirii materializării riscului de dispariție a meșteșugurilor tradiționale, al cărui efect cel mai grav, pe termen lung, îl reprezintă pierderea identității culturale locale/ regionale/ naționale prin
dispariția unor elemente fundamentale de patrimoniu cultural imaterial.
Varianta 3 Stimularea practicării meșteșugurilor tradiționale ca activitate profesională în interiorul actualului cadru legislativ Complexitatea cauzelor care pot duce la dispariția meșteșugurilor tradiționale, media de vârstă înaintată a meșteșugarilor coroborat cu nivelul scăzut de studii și resurse, dar și voința manifestată până în prezent de societatea civilă de a prezerva și valorifica meșteșugurile tradiționale sunt argumente pentru oportunitatea implementării unei abordări flexibile. O astfel de abordare lasă loc dezvoltării unor soluții adaptate la realitățile specifice ale unei zone, tip de meșteșug, formă juridică de practicare a meșteșugului tradițional, etc. În același timp, o astfel de abordare ar fructifica cunoașterea deja deținută de ONG-uri în abordarea unor probleme care țin de interacțiunea cu statul (de exemplu, depunerea declarațiilor fiscale sau crearea de entități juridice), de fructificarea unor oportunități de dezvoltare (de exemplu, accesarea unor linii de finanțare) sau de cooperare (de exemplu, în vederea transmiterii cunoașterii cu
privire la prelucrarea după metode tradiționale a materiilor prime sau a definirii unor interese comune). De altfel, întâlnirile de lucru cu ONG-urile, care s-au desfășurat în cadrul proiectului, au indicat necesitatea creării unor centre-resursă (fie structuri deja existente ale autorităților publice, fie alte entități juridice) la nivel local care să sprijine meșteșugurile tradiționale prin gestionarea aspectelor administrative, fiscale și juridice ale meșteșugarilor tradiționali; facilitarea comercializării produselor meșteșugărești, etc. După cum reiese din prezentarea argumentelor pentru inițierea propunerii de politică publică, publicul larg nu cunoaște valoarea culturală și potențialul utilitar al lucrului manual tradițional. Acest fapt conlucrează la generarea altor cauze ale dispariției meșteșugurilor tradiționale întrucât scade cererea pentru produsul meșteșugăresc sau, atunci când există, consumatorii ajung să consume falsuri și kitschuri din cauza lipsei de cultură în domeniu. De asemenea, interesul pentru învățarea și practicarea ca profesie a meșteșugului tradițional este scăzut.
10
Prin urmare, soluția propusă este aceea de a face mai vizibile meșteșugurile tradiționale, a importanței acestora pentru identitatea culturală, a avantajelor reprezentate de prezervarea modului de viață tradițional (de exemplu, prin organizarea unor campanii de informare sau activități educaționale pentru elevi). Aceasta ar trebui susținută de întărirea capacității de colaborare între meșteșugari (de exemplu, prin finanțarea unor cercuri pentru meșteșugari sau cursuri de formare). Toate aceste demersuri ar avea ca efect creșterea interesului pentru practicarea și/sau „consumarea” meșteșugurilor tradiționale, fapt care le-ar susține perpetuarea. În al treilea rând, o parte din legislația actuală conține pârghii pentru sprijinirea meșteșugurilor tradiționale, dar acestea nu sunt folosite suficient. De exemplu, Legea nr. 26/2008 privind protejarea patrimoniului cultural imaterial menționează marca tradițională, care reprezintă o măsură de protecție în fața concurenței inegale dintre meșteșugari și producția industrială sau contrafăcută, dar aceasta nu este operaționalizată. De asemenea, parte din legislația actuală este mai degrabă neclară pentru meșteșugari decât neadecvată. Prin urmare, o
mai bună punere în aplicare și implementare a legislației existente (de exemplu, prin manuale de bune practici sau instrucțiuni de implementare a unor reglementări) ar putea încuraja practicarea meșteșugurilor tradiționale ca o profesie, fapt care ar genera integrarea acestora pe piața muncii și, astfel, ar contribui la dezvoltarea economiei locale și ar degreva bugetul asistenței sociale. O a patra linie de acțiune constă în valorificarea inovativă a meșteșugului tradițional prin integrarea acestuia într-un cerc turistic, economic, cultural și comunitar. Acest fapt generează beneficii mutual avantajoase, pentru meșteșugari, dar și pentru comunitatea în care se dezvoltă aceștia. Utilizarea cunoștințelor tradiționale în exploatarea materiilor prime duce la o dezvoltare sustenabilă ce implică, între altele, conservarea peisajului natural și cultural. Conectarea, după strategii atent elaborate, a meșteșugurilor tradiționale cu domeniul turismului extinde aria beneficiilor dincolo de grupul meșteșugarilor sau al operatorilor din turism, către domeniile conexe turismului și către autoritățile locale care beneficiază din plin de o economie locală în mișcare. Integrarea potențialului meșteșugăresc în strategiile de promovare turistică facilitează accesul meșteșugarilor la resurse și clienți.
În concluzie, stimularea practicării meșteșugurilor tradiționale ca activitate
profesională în interiorul actualului cadru legislativ prezintă avantajul canalizării resurselor către un tip de acțiuni de care meșteșugarii tradiționali pot profita mai ușor datorită faptului că pot fi adaptate specificului local, fapt care crește probabilitatea de a genera impact, sunt ușor de înțeles și de utilizat, permit implicarea unor actori care să faciliteze specularea acestor oportunități de către meșteșugarii tradiționali. Aceștia ar putea astfel depăși obstacolele care îi determină în prezent să își pună în aplicare cunoștințele într-un mediu închis care nu permite valorificarea inovativă a meșteșugurilor tradiționale.
11
Secțiunea 4 Identificarea și evaluarea impactului
Semnificația valorilor din tabel:
0 = fără impact
1 = impact slab și/sau generat indirect
2 = impact mare și/sau generat direct
Varianta 1: Non-acțiune/scenariul de referință
Varianta 2: Reglementarea practicării meșteșugurilor tradiționale ca activitate profesională
Varianta 3: Stimularea practicării meșteșugurilor tradiționale ca activitate profesională în interiorul actualului cadru legislativ
Impactul economic și asupra mediului de afaceri
Stimularea pieței muncii/ crearea de locuri de muncă (angajați normă întreagă și timp parțial)
0
2
1
Creșterea numărului de entități juridice care desfășoară activități economice ce valorizează meșteșugurile tradiționale
0
2
1
Diversificarea oportunităților de dezvoltare economică la nivel local, cu impact direct asupra turismului și afacerilor conexe acestuia
0
2
1
Impactul bugetar și financiar
Creșterea cuantumului taxelor și impozitelor ca urmare a creșterii numărului de agenți economici care valorifică meșteșugul tradițional ca meserie
0
2
1
Scăderea numărului de beneficiari ai serviciilor de asistență socială
0 2 1
Impactul social și cultural
Menținerea unor activități care reflectă specificul local al unei comunități
0
2
2
Valorificarea unor oportunități de formare și dezvoltare profesională, prin diseminarea cunoștințelor și abilităților privind meșteșugurile tradiționale
0
1
2
Favorizarea transferului de abilități și cunoștințe între generații
0
1
2
Păstrarea unui segment semnificativ al patrimoniului
12
cultural imaterial 0 2 2
Menținerea peisajului cultural 0 2 2
Sprijinirea ieșirii din cercul vicios în care se găsesc multe comunități defavorizate în care meștesugurile se conservă, fiind la un nivel de subzistență
0
2
1
Impactul asupra mediului înconjurător
Încurajarea și sprijinirea unui stil de viață care promovează dezvoltarea durabilă și conservarea peisajului
0
2
2
Protejarea mediului prin oferirea unei alternative la exploatarea industrială a resurselor, producătoare de poluare
0
2
2
Răspândirea unor alternative ecologice pentru produsele de larg consum (de exemplu, obiecte de uz casnic, mobilier)
0
2
2
Secțiunea 5
Selectarea opțiunii
Analiza variantelor Deși în cazul anumitor probleme publice varianta 1, non-acțiune, este o soluție viabilă, întrucât prin intervenție nu s-ar obține beneficii sporite, ba chiar s-ar deteriora starea de fapt reprezentată de status-quo, în acest caz, menținerea stării de fapt ar duce la dispariția meșteșugurilor tradiționale, așa cum am argumentat atât în cadrul secțiunii 1, cât și în cadrul secțiunii 3. Prin urmare, în acest caz nu se justifică includerea scenariului non-acțiune în analiza multicriterială de selectarea a opțiunii de politică publică. Ca atare, în cele ce urmează, prezentăm o analiză comparativă a variantelor 2 și 3. Varianta 2, cea a reglementării practicării meșteșurilor tradiționale ca activitate profesională, prezintă o serie de avantaje care o recomandă pentru atingerea obiectivelor prezentate în cadrul secțiunii 2 a prezentului document și, în final, a scopului de a consolida sectorul meșteșugurilor prin promovarea acestuia
ca profesie tradițională. Un prim avantaj este reprezentat de faptul că reglementarea, este cea mai puțin costisitoare. Pentru a determina acest lucru nu este nevoie de studii de impact complexe. Este un loc comun în literatura de specialitate faptul că reglementarea este o variantă ieftină de intervenție, întrucât cea mai mare parte din costurile presupuse de aceasta sunt suportate de grupul țintă.7 Acest fapt face ca respectivele intervenții să aibă externalități negative minime asupra altor grupuri decât cele vizate de reglementare. Varianta 2
7 Howlett, Michael și Ramesh, M., 1995: Studying Public Policy: Policy Cycles and Policy Subsystems, Oxford University Press, Oxford
13
presupune și acordarea de beneficii fiscale meșteșugarilor tradiționali, dar aceasta nu implică neapărat costuri mai mari decât în prezent, când, practicând meșteșugul în afara economiei formale, nu ești plătitor de taxe și impozite și poți fi beneficiar al unor politici de asistență socială. În plus, deși beneficiile fiscale înseamnă contribuții scăzute la bugetul de stat, raportat la individ, per total, bugetul de stat are beneficii pe principiul „mai puțin de la mai mulți”. Un alt avantaj al variantei 2 constă în faptul că se adresează unui set de probleme cu impact major asupra atractivității de a practica meșteșugul tradițional ca profesie. În cadrul analizei documentate de nevoi, piedicile reprezentate de reglementările în vigoare, dar și necesitatea protejării identității și autenticității meșteșugarilor și produselor acestora prin reglementări stricte au fost invocate cu insistență. Efectele implementării variantei 2 au un timp mai scurt de generare, necesitatea obținerii unor rezultate imediate fiind argumentată mai sus în cadrul acestei secțiuni. De exemplu, acordarea unui statut fiscal special celor care practică meșteșugul ca profesie tradițională se resimte mult mai repede decât dacă
încerci să stimulezi cererea de produse meșteșugărești pentru a mări veniturile meșteșugarilor. De asemenea, implementarea variantei 2 este caracterizată de un grad mai mare de certitudine decât în cazul variantei 3. De exemplu, impactul nu se mai diferențiază în funcție de caracteristicile specifice entității, parte a grupului țintă, așa cum explicam în cazul variantei 3. Un alt avantaj al variantei 2 constă în stabilitatea în timp. Conținând un set concis de acțiuni obligatorii, implementarea acesteia nu mai este expusă voinței politice sau memoriei instituționale în așa de mare măsură precum varianta 3. Mai mult, varianta 2 este în concordanță cu stilul de lucru al instituțiilor publice din România8 și cultura instituțională a administrației publice românești9, fapt care îi crește șansele de realizare. Deși varianta 2 este caracterizată de o serie de riscuri, considerăm că acestea sunt tolerabile. Un prim risc este reprezentat de faptul că reglementările sunt adesea considerate de către meșteșugari ca fiind greoaie, dificil de abordat, motiv pentru care aleg deseori să își desfășoare activitatea în afara economiei formale. Un alt dezavantaj este reprezentat de faptul că reglementările nu pot avea
o abordare croită pe specificul anumitor situații, fapt de multe ori necesar. Este o abordare „de sus în jos” a politicilor publice în care anumite elemente de detaliu, dar semnificative local, nu au cum să nu scape din vederea celor care elaborează politica publică.10 Acest fapt face ca una și aceeași intervenție să aibă impact diferit asupra diverșilor membri ai grupului țintă. O altă dificultate inerentă implementării variantei 2 este reprezentată de faptul că principalele instituții de decizie în domeniul fiscal, al legislației muncii, protecției consumatorului, culturii și educației trebuie să identifice un loc comun care să acomodeze interesele meșteșugarilor tradiționali și care să se regăsească în reglementările recomandate. 8 Aducem aici ca argumente numărul mic de politici publice și numărul mare de acte normative. 9 Păunescu, Mihai (coord.), 2008: Management Public în România, Polirom, Iaşi 10 Barrett, Susan și Fudge, Colin, 1981: Policy and action: Essays on the implementation of Public Policy, Methuen, Londra
14
Și această variantă, ca și varianta 3, riscă să nu stimuleze implicarea la un nivel optim a membrilor grupului țintă, dar acest lucru se poate remedia pe parcurs, pe măsură ce se diseminează informația și devin vizibile exemplele de succes. Eforturile de mobilizare a grupului țintă sunt totuși mai reduse în cadrul acestei variante, întrucât și setul de acțiuni este mai restrâns. Varianta 2 Reglementarea practicării meșteșugurilor tradiționale ca activitate profesională rezolvă problema identificată în Secțiunea 1 a prezentului document, i.e. riscul de dispariție a meșteșugurilor tradiționale, prin faptul că reglementarea practicării meșteșugurilor tradiționale ca activitate profesională, alături de implementarea unor inițiative concrete ale autorităților publice în sensul simplificării și adaptării legislației existente cu incidență asupra meșteșugurilor tradiționale, va încuraja activitatea meșteșugărească prin clarificarea statutului meșteșugarilor tradiționali și a regimului juridic aplicabil activității acestora, precum și prin asigurarea unui cadru legal de protecție. De altfel, adoptarea unei legi speciale a meșteșugurilor tradiționale constituie soluția propusă de majoritatea persoanelor consultate în etapa de analiză (premergătoare elaborării prezentei
propuneri de politică publică) și pe parcursul consultărilor publice pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă meșteșugarii tradiționali, iar Programul de Guvernare 2018-2020 subliniază necesitatea adoptării unei legi a meșteșugarilor, care să vizeze cu prioritate prezervarea și promovarea meseriilor tradiționale din România. Neîndoielnic, meșteșugul tradițional constituie un fenomen creator de identitate culturală, dar și un fenomen economic, iar un cadru legal bine definit asigură pârghiile pentru prezervarea identității culturale locale/ regionale/ naționale (conservarea unor elemente fundamentale de patrimoniu cultural imaterial), diversificarea oportunităților de dezvoltare economică și socială la nivel local, în special la nivelul comunităților rurale și mic urbane și încurajarea unui stil de viață care promovează dezvoltarea durabilă și conservarea peisajului. Totuși, având o puternică amprentă locală, sectorul meșteșugurilor tradiționale este greu de cuprins prin acțiuni unitare, centralizate, întrucât condițiile specifice unui anumit meșteșug sau unei anumite regiuni nu se regăsesc în cazul celorlalte. Din acest punct de vedere, varianta 3, cea a păstrării actualului cadru legislativ și a generării unor instrumente flexibile de sprijinire a practicării meșteșugurilor tradiționale ca profesie, prezintă avantajul stabilirii unor direcții
generale de acțiune care pot fi implementate diferit, în funcție de necesitățile specifice. Este un tip de politică publică participativă, „de jos în sus”, care este recomandată în literatura de specialitate ca generând soluții mult mai adecvate, la implementarea cărora grupurile țintă colaborează cu mai puține eforturi de adaptare întrucât își aduc aportul la generarea soluțiilor.11 În același timp, soluțiile expuse în cadrul variantei 3 sunt simple, ușor de înțeles, meșteșugarii tradiționali semnalându-ne, în cadrul analizei documentate, faptul că nu au pregătirea necesară pentru a gestiona aspectele financiare, administrative și juridice specifice practicării meșteșugului ca profesie tradițională. Un alt avantaj reprezentat de varianta 3 constă în menținerea și întărirea pârghiilor de implicare a societății civile în prezervarea și valorificarea
11 Barrett, Susan și Fudge, Colin, 1981: Policy and action: Essays on the implementation of Public Policy, Methuen, Londra
15
meșteșugurilor tradiționale. La nivelul mediului asociativ există cunoaștere care trebuie valorificată pentru crearea și gestionarea unor aspecte care țin de interacțiunea cu statul (de exemplu, depunerea declarațiilor fiscale sau înființarea de entități juridice), de fructificarea unor oportunități de dezvoltare (de exemplu, consilierea în accesarea unor linii de finanțare) sau de cooperare (de exemplu, în vederea transmiterii cunoștințelor specifice meșteșugurilor tradiționale sau a definirii unor interese comune). În ciuda tuturor acestor avantaje, varianta 3 implică anumite dezavantaje. Astfel, activitățile specifice prin care s-ar implementa varianta 3 ar genera efecte pe termen lung (de exemplu, campanii de educare și informare; cuplarea meșteșugurilor tradiționale cu strategiile de promovare turistică sau forme de exploatare inovativă a meșteșugurilor tradiționale). O parte dintre activitățile prevăzute în cadrul variantei 3 trebuie replicate suficient de mult timp pentru a genera o masă critică cu impact asupra prezervării și valorificării meșteșugurilor tradiționale. Generarea unor efecte pe termen lung nu constituie un dezavantaj în sine. De multe ori, acestea sunt chiar de dorit pentru că de regulă reprezintă
schimbări de profunzime, mult mai stabile. Însă, în cazul meșteșugurilor tradiționale, este nevoie de efecte imediate din cauza scăderii numărului de oameni-resursă, ca urmare a îmbătrânirii, și a celor care învață un meșteșug tradițional, ca urmare a depopulării masive a satelor prin migrare, dar și a lipsei de interes pentru meșteșugurile tradiționale. Astfel, dispar rapid cei care pot transmite și cei care pot învăța și practica meșteșugul tradițional. De asemenea, varianta 3 presupune eforturi de mobilizare a grupului țintă pentru a se implica în astfel de activități sau pentru a utiliza unele dintre instrumentele sugerate în cadrul variantei 3 (de exemplu, instrucțiuni, manuale de bune practici, etc.). Acest fapt implică un alt aspect de luat în considerare în compararea celor două variante: în cazul variantei 3, incertitudinea cu privire la obținerea rezultatelor este mai mare. De exemplu, nu se poate estima cu exactitate în ce măsură vor fi de ajutor activitățile menite să faciliteze o mai bună punere în aplicare și implementare a legislației existente sau cele de valorificare inovativă a meșteșugurilor tradiționale pentru că succesul acestora depinde foarte mult de trăsăturile particulare ale entității, parte a grupului țintă, cu care intră în contact. Dată fiind lipsa de interes a instituțiilor publice centrale și locale față de
problematica meșteșugurilor tradiționale12, identificată în cadrul analizei documentate de nevoi, considerăm că varianta 3 este vulnerabilă în sensul că nu prevede obligații, iar faza de implementare este prea lungă, fapt care poate face să fie trecută cu vederea în timp. În plus, instituțiile publice nu au neapărat experiența implementării unor soluții deconcentrate, care presupun instrumente voluntare și mixte, întrucât succesul acestora depinde de construirea și menținerea unei infrastructuri de monitorizare și evaluare, iar cultura de
12 Cu excepții notabile, bineînțeles, precum Programul național multianual pentru susținerea meșteșugurilor și artizanatului, 2013, al Ministerului Economiei; eforturile făcute de diverse muzee, precum muzeul ASTRA din Sibiu; inițiativele unor consilii locale care au sprijinit concret meșteșugarii sau înființarea Comisiei Naționale pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial prin Ordinul 2236 din aprilie 2008.
16
evaluare din România, cu excepția evaluării intervențiilor finanțate din fondurile UE, este slab dezvoltată.13 Un alt dezavantaj al variantei 3 constă în faptul că, deși aduce îmbunătățiri asupra unor aspecte ale stării de fapt reclamate de către meșteșugari ca fiind problematice, nu adresează acele variabile independente calificate de către meșteșugari ca având o importanță mai mare. De exemplu, problema lipsei de interes a tinerilor de a învăța și practica un meșteșug tradițional este adresată în cadrul variantei 3 prin instrumente soft în care tinerii sunt atrași către acest domeniu prin educare, dar în același timp, această lipsă de interes este definită de mare parte dintre meșteșugari ca având un fundament economic. Astfel, chiar dacă îți dorești să practici un meșteșug tradițional, nu ai timp, pentru că, dacă nu îți asigură un nivel de trai, atunci trebuie să desfășori o altă activitate în acest sens. Prin urmare, varianta 2 oferă soluții cu impact mai mare asupra cauzelor posibilei dispariții a meșteșugurilor tradiționale. Argument
Cele două variante analizate mai sus diferă foarte mult din punctul de vedere al nivelului de implicare a autorităților publice centrale și locale, precum și din punctul de vedere al gradului de obligativitate presupus de intervențiile respective. Astfel, dacă reglementarea presupune modelarea, prin prevederi specifice, a domeniului meșteșugurilor tradiționale de către stat, iar aceste prevederi au caracter obligatoriu pentru toți cei care doresc să își asigure un nivel de trai prin practicarea meșteșugului tradițional ca profesie, varianta 3 lasă loc liber grupului țintă de a beneficia sau nu de mijloacele puse la dispoziție pentru sprijinirea respectivelor activități și, în măsura în care aleg să devină beneficiari ai acelor instrumente, există un spațiu care permite personalizarea acestora după propriile nevoi. Prin urmare, cele două variante urmează o logică de intervenție opusă. Cu toate acestea, cele două variante de politică publică analizate mai sus nu se exclud reciproc. Varianta 2 asigură o bază, condițiile minimale pentru practicarea meșteșugurilor tradiționale ca profesie, iar varianta 3 este o sumă de instrumente atât în sprijinul celor care practică meșteșugul tradițional ca profesie, în scopuri economice, dar și al acelora pentru care meșteșugul tradițional este o pasiune ce nu se dorește a fi fructificată economic. Mai mult, varianta 3 crează o
punte între cele două categorii, de exemplu, prin facilitarea transmiterii de cunoștințe. Deși politica publică propusă în documentul de față sugerează practicarea meșteșugului tradițional ca profesie drept soluție de salvare și stimulare a dezvoltării acestui domeniu, considerăm, din motive evidente, că sunt necesare și măsuri adecvate pentru acei meșteșugari care sunt fie prea bătrâni, fie dezinteresați de practicarea meșteșugurilor tradiționale ca profesie. În plus, atât în cadrul întâlnirilor de lucru cu coaliția de ONG-uri creată în cadrul proiectului, cât și în cadrul consultărilor publice, participanții au subliniat necesitatea ambelor tipuri de mecanisme de schimbare. Un alt aspect care trebuie luat în considerare este diversitatea meșteșugurilor tradiționale și a entităților juridice care le practică. Astfel,
13 Acest fapt este demonstrat de mutarea Unității Centrale de Evaluare (actuala Direcție Generală de Analiză, Programare și Evaluare) de la Ministerul Finanțelor la Ministerul Fondurilor Europene.
17
problemele specifice domeniului meșteșugurilor tradiționale variază în funcție de tipul de meșteșug, de zonă geografică, de practicarea sau nu sub forma unei entități juridice, de tipul de entitate juridică, etc. Drept urmare, este puțin probabil ca un singur tip de mecanism de intervenție să poată adresa în mod semnificativ domeniul meșteșugurilor tradiționale. Varianta 2 răspunde nevoilor urgente ce țin de practicarea meșteșugurilor tradiționale, iar varianta 3 generează efecte pe termen lung care au rolul de a consolida domeniul. Date fiind toate argumentele de mai sus, propunem ca politica publică să fie un hibrid dezvoltat pe baza variantelor 2 și 3 analizate în cadrul acestei secțiuni. Prezentarea variantei propuse spre implementare
Politică publică alternativă în sprijinul practicării meșteșugurilor tradiționale
ca activitate profesională
A. Componenta de reglementare A.a. Act normativ
Reglementarea, printr-un act normativ, a practicării meșteșugurilor tradiționale ca activitate profesională trebuie să se realizeze cu luarea în considerare a prevederilor Legii nr. 26/2008 privind protejarea patrimoniului cultural imaterial și să aibă în vedere cel puțin următoarele aspecte:
acordarea unui statut profesional special meșteșugarilor tradiționali, prin
definirea statutului de meșteșugar tradițional ținând cont de specificul și rezultatul activității desfășurate și delimitarea clară între meşteşugarii tradiționali/ creatorii populari și categoria comercianţilor şi a producătorilor de obiecte hand made sau artă simplă;
instituirea unui mecanism de recunoaștere a statutului profesional al meșteșugarilor tradiționali, prin certificare de către o structură creată special în acest sens (de exemplu, comisii de specialitate constituite din etnografi, reprezentanți ai asociațiilor de meșteșugari, meșteșugari deținători ai titlului de tezaur uman viu, reprezentanți ai autorităților și/sau instituțiilor publice cu competențe în domeniu etc.). Criteriile minime pentru certificare ar trebui să fie o combinație între anumite criterii
generale, la nivel național, și criterii specifice, care să țină cont de particularitățile locale;
clarificarea formelor de exercitare și organizare a activității meșteșugărești tradiționale. Eventual, se va avea în vedere modificarea Legii nr. 26/2008 privind protejarea patrimoniului cultural imaterial;
crearea unui cadru instituțional/organizatoric coerent pentru sprijinirea
activităților meșteșugărești tradiționale, prin înființarea unei/unor entități de interes public de sprijinire și promovare a meșteșugarilor tradiționali (de exemplu, o uniune a meșteșugarilor tradiționali);
stabilirea competențelor și obligațiilor autorităților publice centrale și locale cu privire la identificarea, documentarea, cercetarea, protejarea, conservarea, promovarea, punerea în valoare, transmiterea şi revitalizarea meșteșugurilor tradiționale (de exemplu, Ministerul Culturii și Identității Naționale, Institutul Național al Patrimoniului, direcțiile județene pentru
18
conservarea și promovarea culturii tradiționale, autoritățile administrației publice locale etc.);
introducerea de prevederi privind protecția proprietății intelectuale a expresiilor culturale tradiționale și sancționarea contrafacerii produselor meșteșugărești tradiționale, eventual prin introducerea unor norme de trimitere la Legea nr. 84/1996 (*republicată*) privind mărcile și indicațiile geografice. Pentru o abordare coerentă, se va ține cont inclusiv de prevederile Legii nr. 26/2008 referitoare la marca tradițională distinctivă;
introducerea unor standarde minime obligatorii privind organizarea și
participarea la târguri de produse meșteșugărești tradiționale și alte evenimente similare și stabilirea unui regim sancționator coerent în caz de încălcare a acestor standarde de către organizatori sau participanți (de exemplu, sancționarea organizatorilor care oferă acces la aceste evenimente și altor categorii de comercianți decât meșteșugarii tradiționali, prin interzicerea organizării altor evenimente similare și/sau aplicarea de amenzi);
introducerea dreptului la rentă viageră (de exemplu, cuantumul unui salariu
minim pe economie) pentru meșteșugarii tradiționali deținători ai titlului de „tezaur uman viu”, acordată la cerere, plătită lunar și neimpozabilă.
Efectele benefice ale măsurii descrise anterior pot fi potențate prin îmbunătăţirea reglementărilor existente cu privire la adoptarea mărcii tradiționale distinctive, cuprinse în Legea nr. 26/2008 privind protejarea patrimoniului cultural imaterial, prin amendarea legii în sensul introducerii unor criterii coerente de acordare. A.b. Simplificarea și adaptarea legislației existente cu incidență asupra meșteșugurilor tradiționale
Complementar actului normativ, este necesară adoptarea unor măsuri de simplificare și adaptare a legislației existente cu incidență asupra practicării meșteșugurilor tradiționale, după cum urmează:
adaptarea legislației fiscale existente la specificul activității meșteșugărești,
prin adoptarea de măsuri de relaxare fiscală și/sau de debirocratizare, precum: simplificarea procesului de înregistarre fiscală și de declarare a veniturilor, includerea meșteșugarilor tradiționali în rândul contribuabililor scutiți de la plata impozitului pe venit sau stabilirea unui impozit unic/ forfetar cu o valoare redusă (de exemplu, scutirea integrală de la plata impozitului sau un mecanism de impozitare mixt, constând în scutirea de impozitul pe venit până la un salariu minim pe economie pe lună și impozitarea diferenței de venit care depășește valoarea unui salariu minim pe economie pe lună cu maximum 2%), renunţarea la obligativitatea casei de marcat pentru vânzări ocazionale ce nu depăşesc, pe lună, cuantumul salariului minim pe economie și posibilitatea emiterii de chitanțe de mână etc. O măsură extrem de eficientă, care ar aduce plus-valoare atât la nivel economic, cât și social constă în crearea posibilității pentru meșteșugari de a oferi servicii culturale în locul plății de taxe și impozite (de exemplu, predarea în școli și grădinițe a diverselor meșteșuguri sau implicarea
meșteșugarilor în programul „Școala altfel”; realizarea de demonstrații de practicare a meșteșugurilor la diverse târguri/expoziții/muzee etc.);
19
inventarierea legislației din alte domenii cu impact direct asupra practicării activității meșteșugărești tradiționale (e.g. legislația muncii, protecția consumatorului, siguranța alimentară, protecția mediului, calitatea în construcții etc.) și adaptarea actelor normative respective la specificul acestei activități14;
crearea unui cadru adecvat de protecție socială a meșteșugarilor
tradiționali, prin măsuri menite să încurajeze declararea veniturilor obținute și contributivitatea. Adaptarea legislației existente cu incidență asupra practicării meșteșugurilor
tradiționale ar încuraja practicarea meșteșugurilor tradiționale, ar facilita, de exemplu, accesul la resursele naturale necesare desfășurării activității într-o manieră organizată și protejată, fără impact negativ asupra mediului, și ar încuraja realizarea de produse meșteșugărești tradiționale cu respectarea cerințelor minime privind protecția consumatorului sau calitatea.
Toate aceste direcții de intervenție subsumate reglementării contribuie, prin natură și impact, la atingerea scopului prezentei propuneri de politică publică, prin prisma faptului că sunt create premisele pentru promovarea meșteșugurilor tradiționale ca profesie tradițională, condiție fundamentală pentru consolidarea sectorului meșteșugurilor tradiționale. B. Acțiuni complementare Având în vedere necesitatea obținerii unor rezultate cu impact major în
domeniul consolidării meșteșugurilor tradiționale, generată de dispariția accelerată a acestora, considerăm că este necesar ca prezenta propunere de politică publică să conțină o serie de măsuri care să extindă aria celor implicați. Cu mici excepții, măsurile de la punctul A vizează doar meșteșugarii tradiționali, dar în jurul acestui domeniu gravitează o serie de alți factori interesați care ar putea contribui major la evoluția situației în domeniu și a căror implicare nu este stimulată prin măsurile menționate la punctul A. Prin urmare, propunem în cele ce urmează o serie de activități complementare care să genereze o implicare largă în abordarea problemelor menționate în secțiunea 1. Cele mai multe dintre măsurile care vor fi prezentate mai jos necesită alocarea de fonduri publice, inclusiv prin dezvoltarea de programe/ linii de finanțare, rolul central pentru atragerea fondurilor de la bugetul stat revenindu-i Ministerului Culturii și Identității Naționale, cu respectarea, printre altele, a cadrului legal privind finanțele publice și bugetul de stat. Dincolo de fondurile alocate de la bugetul de stat, o sursă importantă de finanțare o constituie fondurile externe nerambursabile (e.g. fonduri europene, Mecanismul Financiar al Spațiului Economic European etc.) și, din această perspectivă, este important ca Ministerul Culturii și Identității Naționale, în măsura în care este implicat în
negocierea cadrului programatic, să aibă în vedere introducerea de prevederi care să permită finanțarea activităților legate de pomovarea și conservarea patrimoniului imaterial, în general, și a sectorului meșteșugurilor tradiționale, în particular. De altfel, prezenta propunere de politică publică alternativă poate constitui un punct de plecare pentru derularea negocierilor viitoare.
14 A se vedea, de exemplu, Legea nr. 144/ 2000 (*republicată*) privind acordarea de facilităţi persoanelor care au domiciliul în localităţile rurale aflate în zonele montane.
20
B.a. Implicarea societății civile și a actorilor sociali în sprijinirea și promovarea activității meșteșugărești tradiționale, prin finanțarea unor activități precum:
acordarea de asistență meșteșugarilor tradiționali în ceea ce privește gestionarea aspectelor juridice, administrative sau fiscale legate de desfășurarea activității (de exemplu, pregătirea documentației necesare pentru înregistrarea în Registrul Comerţului, înregistrarea fiscală şi autorizarea funcţionării și reprezentarea meșteșugarilor tradiționali în relația cu autoritățile, pregătirea rapoartelor financiare etc.);
acordarea de asistență meșteșugarilor tradiționali în ceea ce privește
accesarea de fonduri nerambursabile sau ajutoare financiare naționale sau externe;
instruirea meșteșugarilor tradiționali pentru dezvoltarea abilităților necesare pentru transformarea practicării meșteșugului tradițional într-un mod de asigurare a nivelul de trai, precum cele antreprenoriale;
facilitarea creării de rețele de colaborare între meșteșugarii tradiționali sau
între aceștia și alte categorii de antreprenori în vederea schimbului/transferului de cunoștințe și de bune practici (networking).
B.b. Implementarea de inițiative în scopul facilitării transmiterii meșteșugurilor tradiționale, după cum urmează:
încheierea unui protocol de colaborare privind educația în domeniul meșteșugurilor tradiționale în unitățile de învățământ pre-universitar între Ministerul Culturii și Identității Naționale și Ministerul Educației Naționale15. Printre activitățile care ar putea fi menționate în protocol menționăm, cu
titlu exemplificativ: organizarea de excursii în locuri în care se practică meșteșugurile tradiționale în timpul derulării programului „Școala altfel”, oferind posibilitatea elevilor de a cunoaște/practica meșteșuguri tradiționale, editarea de manuale de artă meșteșugărească pentru utilizare în școli, organizarea de evenimente, precum tabere tematice, workshop-uri creative, concursuri școlare, cercuri meșteșugărești etc.;
dezvoltarea și implementarea de proiecte prin care să se creeze sinergii între sectorul meșteșugurilor tradiționale și educație, și de care să beneficieze în special școlile populare de artă și școlile profesionale sau alte entități care pot oferi o calificare, precum cooperativele meșteșugărești;
crearea unor platforme specializate de unde meșteșugarii, în special cei
tineri, să poată obține informații legate de meșteșugul pe care îl practică (tehnici, modele, materiale etc.).
B.c. Implementarea de inițiative axate pe sporirea vizibilității meșteșugurilor tradiționale: Exploatarea potențialului meșteșugurilor tradiționale pentru dezvoltarea turismului cultural, având în vedere tendințele de creștere a cererii în turism pentru produse locale, unice, autentice și de dezvoltare a turismului experiențial:
elaborarea de către Ministerul Culturii și Identității Naționale, preferabil în
colaborare cu Ministerul Turismului, a unei strategii pentru dezvoltarea turismului cultural, cu accent pe promovarea și revitalizarea meșteșugurilor
15 Un model de bună practică îl constituie Protocolul de colaborare privind educația juridică în
unitățile de învățământ preuniversitar, semnat de Ministerul Educației Naționale, Ministerul Justiției, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii și Înalta Curte de Casație și Justiție.
21
tradiționale. Elaborarea acestei strategii trebuie să fie precedată de cercetarea, documentarea și evaluarea meșteșugurilor tradiționale, lucru care poate fi realizat fie de autoritățile sau instituțiile publice de specialitate, fie de sectorul privat, cu sprijin financiar public, fie în parteneriat public-privat16;
dezvoltarea și implementarea de proiecte prin care să se creeze sinergii între sectorul meșteșugurilor tradiționale și sectorul turistic. O posibilă idee de proiect constă în crearea de trasee tematice și includerea meșteșugurilor tradiționale ca atracții turistice, de exemplu, prin crearea de ateliere demonstrative, și încheierea de parteneriate cu operatorii din
turism pentru promovrea și utilizarea acestor trasee tematice;
promovarea meșteșugarilor tradiționali și/sau a produselor realizate de aceștia în cadrul centrelor de informare turistică. Această măsură poate fi inițiată prin încheierea unor protocoale între Ministerul Culturii și Identității Naționale și deținătorii/ administratorii acestor centre (e.g. autoritățile publice locale, asociații de turism etc.).
Colectarea de date despre meșteșugarii tradiționali de către Institutul Național de Statistică. Crearea de către autoritățile locale de piețe volante pentru produse meșteșugărești, cu program și localizare stabile în timp și care să nu presupună perceperea unor taxe de participare. Crearea unei hărți a meșterilor populari, la nivel național, unde să poată fi
vizualizate și poze / video de prezentare a acestora și care ar putea fi transformată într-o platformă interactivă ce ar putea fi utilă și pentru promovarea meșterilor și a produselor acestora. B.d. Implementarea de inițiative axate pe consolidarea cooperării între industriile creative (e.g. modă, arhitectură, design etc.) și meșteșugurile tradiționale, în vederea creșterii competitivității pe piață și a deschiderii de noi perspective, prin aplicarea metodelor de lucru tradiționale la producerea unor obiecte „moderne” sau prin îmbinarea unor elemente tradiționale cu funcționalități și elemente moderne:
elaborarea de către Ministerul Culturii și Identității Naționale, preferabil în colaborare cu Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală și alte instituții/ organisme/ organizații relevante, a unei strategii privind
gestionarea cunoașterii tradiționale și a expresiilor culturale tradiționale în contextul transferării acestora către sectoarele culturale și creative;
dezvoltarea și implementarea de proiecte prin care să se creeze sinergii între sectorul meșteșugurilor tradiționale și alte sectoare culturale și creative. O idee de proiect constă în organizarea de hub-uri creative sau ateliere de lucru comune între meșteșugarii tradiționali și artiști plastici, designeri vestimentari, arhitecți etc.
Sintetizând, implementarea variantei prezentate are următoarele beneficii:
16 Noțiunea de „parteneriat public-privat” nu are accepțiunea dată de Legea nr. 233/2016 privind parteneriatul public-privat.
22
- potențial ridicat de implementare a opțiunii de către autoritățile publice
centrale, având în vedere intenția de adoptare a unei legi a meșteșugurilor,
conform Programului de Guvernare 2018-2020;
- asigurarea protecției proprietății intelectuale a cunoștințelor tradiționale și a expresiilor culturale tradiționale;
- recunoașterea statutului special al meșteșugarilor tradiționali în viața
economico-socială; - crearea unor mecanisme și structuri de sine stătătoare de sprijinire și
promovare a sectorului meșteșugurilor tradiționale; - crearea unei noi categorii de contribuabili, prin măsurile fiscale de facilitare
a activității meșteșugarilor tradiționali; - crearea unui cadru legal de protecție pentru facilitarea transmiterii unor
îndeletniciri aflate în pericol de dispariție către generațiile viitoare; - armonizarea prevederilor legale din diverse domenii cu nevoile din domeniul
meșteșugurilor tradiționale; - crearea unui cadru legal prielnic dezvoltării unor activități economice care
respectă principiile dezvoltării durabile; - crearea unor instrumente flexibile care pot fi utilizate de o plajă largă de
factori interesați (atât meșteșugari tradiționali cât și autorități publice centrale și locale, ONG-uri, muzee, școli de artă populară etc.) pentru abordarea unor aspecte particulare ce țin de meșteșugurile tradiționale.
În ceea ce privește riscurile, estimăm că prezenta propunere de politică publică prezintă următoarele provocări:
- abordarea problemelor specifice meșteșugurilor tradiționale necesită
coordonarea și colaborarea strânsă a autorităților și instituțiilor principale de decizie în domeniul fiscal, al legislației muncii, culturii și educației, existând posibilitatea ca nu toate aceste autorități să agreeze ideea adaptării legislației existente;
- o parte dintre meșteșugari vor alege să practice în continuare meșteșugul
tradițional într-o formă mai puțin oficializată; - implementarea efectivă a măsurilor prevăzute de actul normativ poate fi
întârziată ca urmare a nereglementării sau reglementării întârziate la nivel secundar și terțiar (de exemplu, normele metodologice privind acordarea
certificatului de meșteșugar) sau a dificultăților practice întâmpinate în operaționalizarea cadrului instituțional reglementat (de exemplu, crearea și funcționarea structurii unice de sprijinire a meșteșugarilor tradiționali);
- simplificarea și armonizarea legislativă poate parcurge un drum sinuos și de durată din cauza specificului acestor măsuri.
Grupuri țintă/ beneficiari direcți:
- meșteșugarii tradiționali; - entitățile juridice din domeniul meșteșugurilor tradiționale.
Beneficiari indirecți: - consumatorii; - agenții economici din turism și alte sectoare conexe; - comunitățile locale; - autotitățile locale (e.g.: colectare de taxe și impozite, reducere șomaj).
23
Secțiunea 6 Procesul de consultare publică
Procesul de consultare publică a fost organizat cu scopul de a obține informații relevante din partea factorilor interesați cu privire la propunerea de politică publică alternativă privind meșteșugurile tradiționale elaborată în cadrul proiectului „Politică publică pentru meșteșugul tradițional” (ID 112220) și de a verifica totodată măsura în care prevederile propunerii politicii publice necesită eventuale îmbunătățiri. Procesul de consultare publică s-a desfășurat la nivel național, în perioada 29 mai 2019 – 14 iulie 2019, prin intermediul a patru întâlniri de consultare publică
organizate în municipiile Iași, Timișoara, Cluj și București și prin intermediul unei consultări on-line. În cadul procesului de consultare publică au fost invitate să participe aproximativ 395 de persoane - reprezentanți ai organizațiilor care activează în sectorul privat al meșteșugurilor tradiționale (ex. asociații, fundații, societăți economice, PFA, întreprinderi individuale, întreprinderi familiale, cooperative meșteșugărești, uniuni naționale etc.), cât și reprezentanți ai organizațiilor relevante din sectorul public (ex. instituții publice centrale și locale, autorități publice, muzee, instituții de învățământ etc.). Motivele care au stat la baza implicării/invitării acestor organizații în procesul de consultare publică, precum și lista acestora, se regăsesc în Raportul de consultare publică anexat prezentei propuneri de politică publică. Recomandările participanților la procesul de consultare publică au vizat în special aspecte legate de transmiterea cunoașterii specifice meșteșugurilor tradiționale către tineri, certificarea meșteșugarilor tradiționali, fiscalitate, promovare, concurență neloială, bariere administrative și sprijinul acordat de către instituțiile publice. Prezentarea detaliată a acestor recomandări se regăsește în Anexa prezentei propuneri de politică publică. Opțiunea de a elabora o variantă de propunere de politică publică care se
dezvoltă pe baza a două linii de intervenție diferite (a se vedea variantele 2 și 3 descrise în secțiunea 3) ne-a permis înglobarea majorității propunerilor rezultate din procesul de consultare publică. Apreciem că ideile principale rezultate din consultarea publică17 au fost abordate în propunerea de politică publică, lipsind însă unele dintre sugestiile cu privire la modalitățile concrete de punere în aplicare a respectivelor idei. De exemplu, ideea de facilități fiscale pentru meșteșugarii tradiționali este abordată, dar nu se regăsesc toate modalitățile concrete prin care ni s-a sugerat să fie acordate acestea. Propunerile primite în cadrul procesului de consultare publică și care nu se regăsesc în prezentul document au fost eliminate în special pentru a compatibiliza cele două modele de intervenție pe care este construită propunerea de politică publică. Necesitatea asigurării unei coerențe de ansamblu a propunerii de politică publică a determinat prioritizarea între propunerile primite, lucru determinat de frecvența înregistrată de respectivele recomandări, dar și de corelarea acestei
17 A se vedea și Anexa - Raport de consultare publică, secțiunea „Concluzii și recomandări”.
24
frecvențe cu problemele semnalate atât în cadrul analizei de nevoi cât și a întâlnirilor de lucru cu coaliția de ONG-uri și a consultărilor publice.
25
Secțiunea 7 Măsuri post-adoptare
Politică publică alternativă în sprijinul practicării meșteșugurilor tradiționale ca activitate profesională
Măsură/Act normativ în vederea implementării PPP
Instituție/Direcție responsabilă
Termen de realizare
Rezultate Buget lei
1. Realizarea unei propuneri legislative privind meșteșugul tradițional
83,545.00 - bugetul aferent desfășurării acestei activități este asigurat prin proiectul Politică publică pentru meșteșugul tradițional (cod SIPOCA 239)
1.a. elaborarea propunerii legislative – varianta proiect în consultare
Asociatia Centrul Romano de Studii și Dezvoltare Socială, Ministerul Culturii și Identității Naționale, Secretariatul General al Guvernului
august 2019 propunere legislativă elaborată
22,150.00
1.b. consultarea factorilor interesați cu privire la inițiativa legislativă în domeniul meșteșugurilor tradiționale
Asociatia Centrul Romano de Studii și Dezvoltare Socială, Ministerul Culturii și Identității Naționale
septembrie 2019
raport de consultare publică
27,180.00
1.c. stabilirea formei finale a propunerii legislative, pe baza propunerilor formulate în faza de consultare
Asociatia Centrul Romano de Studii și Dezvoltare Socială, Ministerul Culturii și Identității Naționale, Secretariatul General al Guvernului
septembrie 2019
propunere legislativă finalizată
10,445.00
1.d. abordarea partidelor parlamentare și organizarea de întâlniri directe cu cel puțin 7 parlamentari în vederea susținerii propunerii legislative
Asociatia Centrul Romano de Studii și Dezvoltare Socială
octombrie 2019
întâlniri directe cu minim 7 parlamentari
23,770.00
1.e. adoptarea propunerii legislative în funcție de conținutul și tipul legii ce urmează a fi elaborată
durata adoptării
lege adoptată
26
unei legi nu poate fi estimată
2. Simplificarea și adaptarea legislației primare, secundare și terțiare cu incidență asupra meșteșugurilor tradiționale
2.a. identificarea legislației primare, secundare și terțiare cu incidență asupra domeniului meșteșugurilor tradiționale
Ministerul Culturii și Identității Naționale
octombrie 2020
Inventar legislație primară, secundară și terțiară cu incidență asupra meșteșugurilor tradiționale
2.b. identificarea reglementărilor europene cu incidență în domeniu (e.g.: reglementările privind protecția muncii, accesul la diverse materii prime, protecția consumatorului, calitatea în construcții etc.)
Ministerul Culturii și Identității Naționale
octombrie 2020
Inventar reglementări europene cu incidență în domeniul meșteșugurilor tradiționale
2.c. analiza impactului legislației primare, secundare și terțiare cu incidență asupra domeniului meșteșugurilor tradiționale
Ministerul Culturii și Identității Naționale în colaborare cu principalele instituții de decizie din domeniile identificate în cadrul 2.a și 2.b.
martie 2021
studiu impact legislație primară, secundară și terțiară cu incidență asupra meșteșugurilor tradiționale
2.d. formularea și negocierea soluțiilor necesare pentru adaptarea legislației primare, secundare și terțiare cu incidență asupra meșteșugurilor tradiționale la specificul acestora
Ministerul Culturii și Identității Naționale în colaborare cu principalele instituții de decizie din domeniile identificate în cadrul 2.a și 2.b.
nu se poate estima durata negocierilor între principalele instituții de decizie
număr (în funcție de rezultatul 2.a.) de acte normative adaptate la specificul meșteșugurilor tradiționale
2.e. implementarea soluțiilor identificate în vederea adaptării legislației primare, secundare și terțiare cu incidență asupra meșteșugurilor tradiționale la specificul acestui domeniu
în funcție de tipul actelor normative ce urmează a fi modificate
durata adoptării unor modificări legislative nu poate fi
număr de modificări adoptate ale legislației primare, secundare și terțiare cu incidență asupra meșteșugurilor
27
estimată tradiționale
3. Implementarea unui/unor program(e) prin care factorii interesați, publici sau privați, să acceseze finanțări pentru implementarea propunerilor formulate în prezenta politică publică, secțiunea 5, punctul B. Acțiuni complementare
Ministerul Culturii și Identității Naționale
se va stabili de către grupul de lucru menționat la punctul 3.a.
3.a. constituirea unui grup de lucru public-privat pentru elaborarea programului(elor)
septembrie 2020
grup de lucru constituit
3.b. elaborarea programului/programelor 2020-2025 program(e) elaborate
3.c. promovarea și lansarea programului/programelor
2021-2030 campanie de informare cu privire la programul/programele de la punctul 3.b.
3.d. derularea programului/programelor 2022-2030 număr de proiecte finanțate
4. Elaborarea unei strategii privind gestionarea cunoașterii tradiționale și a expresiilor culturale tradiționale în contextul transferării acestora către sectoarele culturale și creative
Ministerul Culturii și Identității Naționale, în colaborare cu Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală și alte instituții/ organisme/ organizații relevante
decembrie 2021
strategie elaborată
5. Elaborarea unei strategii pentru dezvoltarea turismului cultural, cu accent pe promovarea și revitalizarea meșteșugurilor tradiționale
Ministerul Culturii și Identității Naționale, în colaborare cu Ministerul Turismului
decembrie 2021
strategie elaborată
6. Încheierea unui protocol de colaborare privind educația în domeniul meșteșugurilor tradiționale în unitățile de învățământ pre-universitar
Ministerul Culturii și Identității Naționale și Ministerul Educației Naționale
decembrie 2021
protocol încheiat
1
Anexa 1
Raport al Consultării Publice
Introducere Procesul de consultare publică a fost organizat cu scopul de a obține informații relevante din partea factorilor interesați cu privire la propunerea de politică publică alternativă privind meșteșugurile tradiționale elaborată în cadrul proiectului „Politică publică pentru meșteșugul tradițional” (ID 112220) și de a verifica totodată măsura în care prevederile propunerii politicii publice necesită eventuale îmbunătățiri. Procesul de consultare publică s-a desfășurat la nivel național, în perioada 29 mai 2019 – 14 iulie 2019, prin intermediul a patru întâlniri de consultare publică organizate în municipiile Iași, Timișoara, Cluj și București și prin intermediul unei consultări on-line. În cadul procesului de consultare publică au fost invitate să participe aproximativ 395 de persoane - reprezentanți ai organizațiilor care activează în sectorul privat al meșteșugurilor tradiționale (ex. asociații, fundații, societăți economice, PFA, întreprinderi individuale, întreprinderi familiale, cooperative meșteșugărești, uniuni naționale etc.), cât și reprezentanți ai organizațiilor relevante din sectorul public (ex. instituții publice centrale și locale, autorități publice, muzee, instituții de învățământ etc.). Motivele care au stat la baza implicării/invitării acestor organizații în procesul de consultare publică au fost:
1. În cazul organizațiilor private au fost vizate acele organizații care: prin activitățile pe care le desfășoară contribuie la păstrarea, valorificarea, promovarea
și dezvoltarea meșteșugurilor tradiționale; prin activitățile pe care le desfășoară reprezintă interesele unei/mai multor categorii de
meșteșugari tradiționali; prin activitățile pe care le desfășoară sunt conectate cu comunitățile în care se
desfășoară meșteșuguri tradiționale și pot furniza informații relevante în contextul consultării publice;
produc bunuri/furnizează servicii specifice meșteșugurilor tradiționale.
2. În cazul organizațiilor din sectorul public au fost vizate instituții publice centrale și locale, autorități publice, muzee, instituții de învățământ etc. care au atribuții directe sau complementare cu aspectele abordate în propunerea de politică publică alternativă privind meșteșugurile tradiționale.
Organizațiile și instituțiile care au participat efectiv la procesul de consultare sunt următoarele:
I. Organizații private
Asociația Artizanilor Populari Sticlăria
Asociația Culturală Moștenitorii
Asociația Grup de Acțiune Locală „Banat-Vest”
Asociația Grup de Acțiune Locală „Dealurile Târnavelor”
Asociația “GAL Podișul de Nord al Bârladului”
Asociația Grup de Acțiune Locală „Podișul Mediașului”
Asociația Meșterilor Populari Clujeni
Asociația Meșterilor Populari din Moldova
Asociația RE Cult
Asociația Sinaptica
Asociația Societăților Cooperative Meșteșugărești din Județul Argeș
Asociaţia "Ţinutul Zimbrului"
2
Asociația World Wide Agri-Tech Network
Atelierul de ii
Fundația Dr. Avram Imbroane
Institutul Intercultural din Timișoara
La Blouse Roumaine
Ordinului Arhitecților din România – Grupul de Lucru RURAL
Uniunea Națională a Cooperației Meșteșugărești – UCECOM
K Consulting Management and Coordination
Meșteșugari care își desfășoară activitatea sub diferite forme de organizare (ex. PFA, întreprinderi individuale, întreprinderi familiale etc.) sau care încă nu au o formă de organizare așa cum sunt ele reglementate în prezent.
II. Instituții și autorități publice
Administrația Fondului Cultural Național (AFCN)
Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Bacău
Centrul Clujean de Cultură
Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Iași
Direcţia Județeană pentru Cultură Timiş
Direcția Județeană pentru Cultură Botoșani
Direcția Județeană pentru Cultură Giurgiu
Direcţia Județeană pentru Cultură Arad
Direcția Județeană pentru Cultură Vrancea
Direcția Județeană pentru Cultură Ialomița
Institutul Național al Patrimoniului
Muzeul Național al Banatului
Muzeul Național al Țăranului Român
Primăria Vad
Primăria Tomești
Şcoala Populară de Arte şi Meserii Bacău
Puncte de vedere exprimate de participanți
Punctele de vedere colectate în procesul de consultare publică au fost exprimate de către participanți având în vedere atât cauzele/problemele care stau la baza dispariției meșteșugurilor tradiționale cât și variantele de soluționare a problemelor prezentate în propunerea de politică publică, după cum urmează: Pentru facilitarea transmiterii meșteșugurilor tradiționale către generațiile viitoare, soluțiile propuse de către participanți s-au referit atât la intervenții legate de sistemul de educație, cât și la proiecte educaționale sau programe de formare continuă după cum urmează:
Participanții au considerat că atât școlile, în particular, cât și întreg sistemul educațional, în general, ar trebui să prezinte mai mult interes față de problematica meșteșugurilor. În acest sens, ar putea fi gândite diverse proiecte educaționale de durată prin care copiii și tinerii să fie instruiți și să învețe meșteșuguri. Totodată, s-a adus în discuție faptul că anumite meșteșuguri nu se învață în școală, ci în școlile de ucenicie (ex. împletiturile de răchită), în acest sens punându-se accent și pe înființarea și încurajarea acestor școli.
În acest moment, sistemul de învățământ nu mai este interesat de activitățile meșteșugărești și transmiterea acestora către tinerele generații. În vederea soluționării acestei probleme, s-au vehiculat următoarele idei: lucrul manual ar trebui reintrodus în școli, chiar începând de la ciclul primar, împreună cu cercurile de meșteșuguri / creație tematică (sculptură, țesut etc.); ar fi bine să se reînființeze școlile de meserii, împreună cu sistemul dual de educație, care să permită ucenicia. S-a considerat că aducerea elevilor mai aproape de meșteșuguri ar putea fi o soluție bună și pentru transmiterea îndeletnicirilor și educarea viitorilor consumatori.
3
Ministerul Educației Naționale (MEN) ar putea introduce în cadrul ”Săptămânii altfel”, organizarea de excursii în locuri în care se practică meșteșugurile tradiționale, oferind posibilitatea elevilor de a cunoaște/practica meșteșuguri tradiționale sau invitarea meșteșugarilor în școli unde să susțină lecții demonstrative.
Este necesară revitalizarea școlilor de arte și meserii, a școlilor profesionale, a uceniciei; școlile populare de artă trebuie susținute în activitățile pe care le desfășoară și cursurile pe care le susțin; ar trebui încurajată organizarea de tabere tematice meșteșugărești, deși este greu să concepi un sistem de transmitere a oricărui meșteșug prin acest gen de programe educaționale.
Derularea unor programe de promovare a meșteșugurilor tradiționale în rândul tinerilor prin organizarea de cercuri în cadrul școlilor/liceelor, la care meșteșugarii să predea copiilor, pentru această activitate urmând să fie remunerați din fonduri ale bugetului local.
Ar trebui să se aibă în vedere luarea de măsuri educaționale, astfel încât copiii să conștientizeze de timpuriu valoarea și importanța patrimoniului cultural. Accesul la cunoașterea tehnicilor meșteșugărești s-a dovedit însă a fi o problemă și pentru artizani, fiind limitat sau chiar îngrădit (ex. artizani care vor să se documenteze în privința anumitor tehnici de țesere a iilor, însă care nu au acces pentru a fotografia produsele expuse în muzee). În acest sens, s-a considerat util un ghid digitalizat autorizat pe regiuni cu diverse tehnici meșteșugărești (tehnici, modele, materiale etc.).
S-a considerat utilă și editarea de manuale de artă meșteșugărească, manuale ce ar putea fi folosite în cadrul orelor de lucru manual. Prin astfel de metode s-ar putea crea punți de legătură între meșteri și tânăra generație.
S-a vehiculat faptul că persoanele care practică și cunosc un meșteșug sunt în vârstă, iar generațiile tinere, chiar dacă le învață, nu își doresc sa le mai practice deoarece nu au unde să își valorifice marfa astfel încât această activitate să le asigure un trai de viață decent. În acest sens, se consideră că ar fi nevoie de măsuri prin care să devină profitabilă transmiterea meșteșugurilor către generațiile următoare, atât pentru meșteșugari, cât și pentru cei care le învață (ucenici).
Ar fi importantă o inițiativă prin care să se construiască un sistem de formare continuă funcțional, care să asigure un mediu favorabil transmiterii de savoir-faire de la meșteșugarii bătrâni din domeniile pe cale de dispariție, astfel încât tainele respectivului meșteșug să nu se piardă. Astfel, meșteșugarii ar trebui încurajați să își formeze, la rândul lor, continuatorii, iar aceștia să fie cointeresați să practice meșteșugul respectiv ca sursă generatoare de venituri. În acest sens, o componentă importantă a formării necesare meșteșugarilor este cunoașterea procedurilor de înființare a unei mici afaceri și a regulilor desfășurării de activități economice. Pentru susținerea acestui demers, ar fi de dorit ca meșteșugarii să aibă posibilitatea de a obține și anumite finanțări, fiind astfel stimulați să continue să practice meșteșugul și să desfășoare și activitate de formare prin atragerea de ucenici.
O altă propunere a vizat înființarea unor centre județene de conservare și transmitere a meșteșugurilor tradiționale, în care să fie angajați meșteri populari care să transmită noilor generații sau persoanelor adulte care doresc să se reprofileze, meșteșugurile tradiționale.
În ceea ce privește certificarea meșteșugarilor tradiționali, majoritatea participanților au considerat că una dintre cele mai importante probleme pentru sectorul meșteșugurilor tradiționale este lipsa unei proceduri de autorizare / certificare, problemă care ar putea fi rezolvată prin soluții stipulate într-o lege a meșteșugurilor. Astfel, au fost emise o serie de propuneri referitoare la procesul de certificare/recunoaștere a meșteșugarilor tradiționali, după cum urmeză:
Ar trebui să se înființeze comisii formate din experți precum etnografi, istorici, meșteșugari, care să analizeze criterii specifice pentru aprecierea fiecărei activități meșteșugărești. S-a considerat că aceste comisii ar trebui să fie înființate în cadrul Centrelor Județene pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale, tot ele fiind considerate și cele mai în măsură să se ocupe cu autorizarea meșteșugarilor. De asemenea, trebuie definite criterii minime pentru autorizare, pentru fiecare tip de meșteșug în parte. Criteriile minime pentru autorizare ar trebui să fie o combinație între anumite criterii generale, la nivel național și criterii specifice, care să țină cont de specificul regional/local.
4
În vederea certificării meșteșugarilor tradiționali, ar trebui mai întâi formulată o definiție clară a termenului de meșteșugar tradițional, definiție care nu există în prezent. Totodată, se consideră a fi de folos un registru al meșteșugarilor tradiționali și al industriilor creative, eventual. Inventarierea meșteșugurilor / meșteșugarilor tradiționali ar putea reprezenta un astfel de registru care, de asemenea, ar putea fi transformată și într-o platformă interactivă ce ar putea fi utilă și pentru promovarea meșterilor și a produselor acestora.
Procesul de certificare ar fi bine să se desfășoare la nivel local de către comisii subordonate Direcțiilor Județene de Cultură, care să respecte prevederile unei proceduri de certificare unitară, stabilită la nivel național. Totodată, s-a considerat util ca pentru certificare, persoana care dorește să obțină acest lucru, să fie supusă unei probe de lucru, iar pentru fiecare tip de meșteșug să fie atribuit câte un cod CAEN specific.
O altă idee în acest sens a vizat crearea infrastructurii insituționale (ex. Institutul Iei) care să cerceteze și documenteze anumite meșteșuguri și care să fie astfel capabilă să certifice cooperative sau alte structuri comerciale care au voie sau nu să realizeze produse meșteșugărești și să le comercializeze (acesta ar reprezenta un model preluat din Norvegia). În acest sens, se consideră necesar un parteneriat public-privat.
S-a mai propus și crearea unei mărci tradiționale distinctive. În acest sens, s-ar putea crea o comisie națională de atribuire a acesteia, care să îi recunoască meșterului calitatea tradițională a obiectelor care rezultă din activitatea sa meșteșugărească, marcă ce ar putea apărea ulterior pe produsele acestuia, inclusiv în vederea comercializării lor la târguri etc.
S-a considerat utilă descentralizarea procesului de certificare a meșteșugarilor în sensul constituirii unor comisii de experți la nivel local (ex. la nivelul Direcțiilor Județene de Cultură) care să monitorizeze meșterii și să decidă autenticitatea potrivit anumitor caracteristici (ex. folosirea unor materiale autentice / certificate, autenticitatea muncii meșteșugărești etc.). De asemenea, cu sprijinul acestor comisii s-ar putea face și o inventariere a meșterilor tradiționali pe regiuni, proces care ar putea porni și ar putea fi sprijinit de Muzeele etnografice care deja au o bază de date a meșterilor din regiunea respectivă. Totodată, s-a precizat faptul că întainte de 1989 exista reglementare mai precisă și mai bună pentru meșteșuguri și s-a recomandat o studiere a acesteia. Un exemplu dat în ceea ce privește certificarea meșteșugarilor a fost reprezentat de adeverințele pe care GASCOM-ul le elibera pentru meșteșugarii care cotizau.
Nu se poate acorda la modul general statutul de „meșteșugar tradițional”, deoarece acesta trebuie acordat pentru practicarea fiecărui meșteșug în parte/ fiecărei meserii în parte (de precizat că unele dintre ele au deja standarde profesionale, figurând în COR).
Ar trebui făcută disticție și între meșteșugurile tradiționale și cele emergente, deși uneori linia de separație este foarte fină.
Tot pentru procedura de certificare s-a mai considerat utilă folosirea unor instrumente deja existente, ca de exemplu extinderea certificării de tezaur uman viu la nivelul breslelor pentru zonele în care acestea deja există, obținându-se astfel certificarea de Breaslă umană vie, fapt ce ar putea acoperi mai mulți meșteșugari. Totodată, s-a propus și studierea breslelor din perioada Imperiului Austro-Ungar în ideea că unele măsuri ar putea fi adaptate la perioada actuală.
Este necesară definirea meșteșugului și a meșteșugarului, protejarea conceptului de „tradițional”, protejarea specificului. În acest sens, un rol important l-ar avea Institutul Național al Patrimoniului. Există legea nr. 26/2008, dar nu are norme metodologice de aplicare și de aceea prevederile ei nu se aplică. Totodată, se consideră necesară și delimitarea meșteșugarului (care face un număr redus de produse) de meseriaș (cel care desfășoară o activitate profesională cu efect economic și în serie). În acest sens, s-ar putea studia legislația din Germania în vederea preluării unor modele.
Totodată, în procesul de consultare au fost exprimate și opinii care nu susțin certificarea meșteșugarilor tradiționali /standardizarea:
Standardizarea nu este de dorit, deoarece specificitatea meșteșugului și a produselor este tocmai o caracteristică definitorie.
Trebuie ţinut cont că meșteșugurile tradiționale sunt expresia unei psihologii rurale conservatoare şi lor nu le pot fi aplicate „valorificări inovatoare”, o legislație sau norme
5
coercitive. Spațiul de manifestare a meșteșugului tradițional nu trebuie să fie îngrădit iar intervenţia statului prin autorităţile publice locale sau centrale trebuie să conste în crearea de facilităţi logistice, spaţii, târguri, medii favorabile manifestării.
Pentru rezolvarea problemei de natură identitară, un meșteșugar poate să apeleze la un specialist în comunicare cu expertiză în branding și identitate vizuală sau un consultant care poate face, de exemplu, demersuri la OSIM pentru înregistrarea și protecția unei mărci, în sensul protecției intelectuale. Acest lucru poate contribui activ la protejarea și dezvoltarea percepției asupra unui meșteșug/meșter.
În ceea ce privește problema concurenței neloiale, au fost emise următoarele posibile variante de soluționare:
În vederea evitării situațiilor de concurență neloială, ar trebui definite și protejate anumite concepte (ex. artizan, meșteșug, tradițional). Totodată, ar trebui susținut sectorul creațiilor moderne inspirate din arta și tehnica tradițională, pentru ca meșteșugurile să fie în ton cu vremurile actuale, iar produsele rezultate să capete utilitate.
S-a considerat că această problemă derivă din lipsa de interes a autorităților publice locale în a sprijini meșteșugarii tradiționali. La târgurile de profil, organizate de autoritățile locale, au acces comercianți care vând produse din China sau India, produse de serie, la prețuri derizorii raportat la prețurile care se justifică a fi cerute pentru produsele meșteșugarilor tradiționali. Astfel, meșteșugarii tradiționali rămân fără clienți, iar autoritățile locale nu fac nimic să soluționeze această problemă. Problema certificării și cea a concurenței neloiale sunt interdependente. Dacă s-ar rezolva problema certificării, s-ar putea elimina și problema concurenței neloiale la târgurile pentru meșteșuguri tradiționale, prin impunerea organizatorilor de a invita și a primi la târgurile dedicate numai meșteșugari certificați.
Pentru a facilita comercializarea produselor meșteșugărești, autoritățile ar putea organiza aceste târguri dedicate numai meșteșugarilor tradiționali certificați fără a percepe taxe.
Accesul comercianților în cadrul manifestărilor tradiționale, de tipul târg sau bâlci, ar putea fi limitat prin delimitarea unor perimetre strict accesibile meșteșugarilor tradiționali. Apoi, ar mai putea fi avută în vedere o soluție de durată, care presupune educarea și informarea culturală a publicului consumator. Trebuie subliniat că publicul are propriul gust și interes la achiziționarea unui produs. Educarea și reorientarea publicului către produse meșteșugărești tradiționale sunt procese de durată care trebuie demarate prin orientarea către tradițional, dar și prin analiza obiectivă a raportului cerere-ofertă. Acțiunile de informare ar trebui derulate de oficialități (cu sprijinul unor ONG-uri interesate), prin canale de comunicare precum televiziunea publică sau televiziuni private care ar dori să se implice în această campanie. De asemenea, în spațiile (mic)urbane, în principal, ar putea fi amplasate panouri publicitare care să susțină și să promoveze meșteșugurile tradiționale prin intermediul unor mesaje/imagini edificatoare.
În ceea ce privește aspectele legate de fiscalitate, s-a considerat necesară crearea unor facilități fiscale pentru meșteșugari, propunerile emise de către participanți constând în:
Impozitare în funcție de venitul realizat – să se stabilească un prag (ex. 10.000 de euro) până la care meșteșugarii să nu plătească impozite sau chiar să nu existe deloc obligația de a plăti impozite și contribuții pentru acest sector; ar trebui făcută o diferențiere clară între vânzarea ocazională și cea frecventă din punct de vedere fiscal; subvenționarea sectorului meșteșugurilor, fundamentată pe ideea de ecologie – ex. prin munca meșteșugarilor tradiționali s-ar putea evita transportul de materie primă cu vapoare sau alte mijloace de transport care poluează, în sensul că materia primă folosită de aceștia provine din mediul local, banii rămânând, de asemenea, în economia locală. Totodată, în vederea rezolvării problemelor legate de utilizarea caselor de marcat, s-a inițiat ideea posibilității emiterii unor chitanțe de mână pentru produsele comercializate de către meșteșugari.
Oferirea unor servicii culturale în locul impozitelor (ex. predarea în școli și grădinițe a meșteșugului practicat în cadrul unor ore de lucru manual), neimpozitarea activității meșteșugărești în condițiile în care persoana respectivă are o altă activitate impozitată (ex. are un loc de muncă de bază, unde i se percep impozitul și contribuțiile pentru venitul realizat), stabilirea unui impozit forfetar cât mai mic, scutirea de la plata impozitului și
6
contribuțiilor în primii doi ani de activitate. Totodată, se consideră că meșteșugarii ar trebui să aibă posibilitatea de a obține venituri nu numai din vânzarea produselor meșteșugărești, ci și din predarea meseriei, din cursuri.
Neimpozitarea veniturilor până la un anumit prag (ex. până la salariul minim pe economie) și/sau în primii 2 ani de activitate;
Asigurarea unei rente viagere pe 3 nivele: primul pentru cel care a moștenit meșteșugul, îl practică și îl transmite mai departe; al doilea pentru cel care îl practică și îl transmite mai departe; al treilea pentru cei care îl practică. În felul acesta, cei din urmă poate vor fi interesați să atragă tineri pentru ucenicie și transmiterea, în acest sens, a unui mesțeșug.
Modificarea Codului Fiscal în sensul introducerii unor dispoziții speciale pentru meșteșugari (ex. să nu fie nevoiți să utilizeze case de marcat, mai ales având în vedere faptul că mulți dintre meșteșugari sunt în vârstă și nu se descurcă nici cu acestea, nici să depună diverse declarații la ANAF).
Facilitățile fiscale pot ajuta cu condiția să fie înțelese și aplicate unitar la nivel de județ; prin urmare normele de aplicare ale unei eventuale legi în domeniul fiscalității trebuie să fie foarte clare și specifice și să nu lase "portițe" deschise pentru "întreprinzătorii de ocazie".
Meșteșugarii tradiționali să fie subvenționați (în funcție de valoarea produselor executate și vândute) după modelul subvențiilor acordate agricultorilor.
S-a adus în discuție și faptul că familia unui meșter tradițional participă și ea la realizarea produselor meșteșugărești și cel mai ușor este ca meșteșugurile să fie transmise în familie. Însă, pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie ca tinerii să considere atractivă și din punct de vedere material practicarea unui meșteșug tradițional, în caz contrar (cum se întâmplă des astăzi), membrii mai tineri ai unei familii de meșteșugari se orientează spre alte meserii, nedorind să învețe meșteșugul din familie. În acest sens, s-a considerat importantă sprijinirea familiilor de meșteșugari.
Scutirea plății impozitului pe profit sau, în funcție de forma juridică pentru care optează meșteșugarii (ex: PFA), un impozit pe venit mai mic; deducerea TVA pentru achizițiile materiei prime folosite în meșteșugurile tradiționale;
Acordarea de credite garantate/subvenții de stat pentru producerea materiei prime, cât și pentru prelucrarea acestora, inclusiv pentru achiționarea de scule și dispozitive (utilaje) de producție;
În cadrul consultărilor publice, s-a pus accent pe rolurile pe care le-ar putea avea instituțiile publice în sprijinirea meșteșugurilor tradiționale. S-a considerat, astfel, că Ministerul Culturii și Identității Naționale ar trebui să aloce resurse financiare și pentru patrimoniul imaterial, optimizându-se fondul cultural național prin direcționarea fondurilor pe mai mule axe:
Educație culturală – astfel s-ar putea ajunge către consumator. În acest sens, ar trebui gândit un sistem integrat de sprijinire a meșteșugurilor, având în vedere faptul că nu poate exista meșteșug fără educație.
Producție – ar trebui sprijinte procesele de producție. Certificare – s-a considerat că Ministerul Culturii și Identității Naționale ar trebui să fie
cel care se ocupă de certificarea meșterilor tradiționali. Certificarea se dovedește necesară deoarece ar trebui să existe „marca de patrimoniu” în vederea salvării unicității și valorii produselor autentice. În acest sens, a apărut necesitatea unei cooperări interministeriale, educației culturale și pentru patrimoniu în școli (ex. lecții în muzee) considerându-se că ar trebui să existe o cooperare între Ministerul Culturii și Identității Naționale, Ministerul Educației Naționale și Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat, astfel încât să poată fi sprijinite financiar activitățile meșteșugărești pe mai multe paliere (patrimoniu imaterial, educație culturală și promovare).
De asemenea, Ministerul Educației Naționale ar putea susține facilitarea transmiterii meșteșugurilor tradiționale prin diverse intervenții descrise deja mai sus. Totodată, s-a considerat benefică o colaborare cu Autoritatea Națională pentru Turism, pentru a se creea și promova trasee turistice culturale. Susținerea de către stat, prin intermediul unui program din sfera turismului, dedicat
7
valorizării meșteșugurilor: promovarea unor trasee turistice culturale care să includă zonele reprezentative pentru anumite meșteșuguri (de exemplu, drumul ceramicii de Oltenia, icoana tradițională din România – popasuri artistice, ouăle încondeiate din Bucovina, țesături tradiționale în muzee sătești, tipuri de locuințe tradiționale în zone de interferență ș. a.).
În ceea ce priveste implicarea societății civile în susținerea mesteugurilor tradiționale, s-au emis o serie de propuneri precum:
Este nevoie de o implicare mai mare din partea ONG-urilor active în domeniu, în atragerea de finanțări pentru protecția și dezvoltarea meșteșugurilor, în particular în domeniul social, educație copii și adulți. Lobby-ul extern pentru fiscalizarea preferențială a meșteșugarilor presupune resurse serioase și poate o idee ar fi indentificarea unor personalități publice/activiști care pot face acest lucru pro-bono la diferite evenimente publice.
S-a considerat necesară flexibilizarea liniilor de finanțare existente și crearea unor scheme de finanțare dedicate și personalizate meșteșugurilor tradiționale, care să țină cont de specificitatea domeniului.
Pentru eficientizarea eforturilor depuse de asociațiile meșteșugarilor din diferite zone din țară, ar fi benefică crearea unei structuri la nivel național care să fie capabilă de reprezentare, inclusiv pe plan internațional și să conlucreze cu organisme similare din spațiul Uniunii Europene, de tipul Crafts Council din Marea Britanie.
În ceea ce privește promovarea meșteșugurilor tradiționale, s-au emis următoarele propuneri: S-a propus elaborarea unei Strategii naționale legată de manifestarea meșteșugarilor în
România și înființarea unei Agenții Naționale pentru Meșteșuguri și Cultură Tradițională/Identitară dedicată, care să faciliteze legătura dintre meșteșugari și toate instituțiile publice de profil, dar și să promoveze industriile creative și meșteșugarii.
Se consideră că autoritățile ar trebui să se implice mai mult în promovarea meșteșugurilor și a produselor meșteșugărești. În prezent, de exemplu, fondurile se consumă mai mult pe organizarea de festivaluri, construcții de scene, plăți consistente pentru electricieni / alți factori implicați în organizarea evenimentelor de acest tip decât către meșteșugari și încurajarea acestora.
În vederea promovării meșteșugarilor și produselor realizate de către aceștia, ar fi bine să fie realizată o hartă a meșteșugarilor unde să poată fi vizualizate și poze / filmulețe de prezentare a acestora.
Ar trebui să existe un barometru cultural, care să măsoare prin statistici, ce vrea publicul consumator de cultură și ce există pe piață.
Pentru promovarea meșteșugurilor ar fi utilă elaborarea unei strategii de promovare turistică combinată cu forme de exploatare inovativă a meșteșugurilor tradiționale.
Una dintre problemele semnalate de către participanți este reprezentată de lipsa facilităților de distribuție pentru meșteșugari / posibilitatea redusă de distribuție a produselor meșteșugărești. Astfel, pentru a veni în sprijinul meșteșugarilor s-au facut următoarele propuneri:
S-a considerat benefică înființarea unor piețe volante – organizate săptămânal, în locuri clar stabilite și fixe, cu un calendar foarte clar stabilit, astfel încât persoanele interesate de astfel de produse să le poată procura constant.
S-a considerat benefică și înființarea / încurajarea cooperativelor meșteșugărești (ex. UCECOM) care ar putea avea un lanț de magazine de desfacere pentru meșteșugari. Propunerea a fost ca acest lanț de distribuție de tip cooperative meșteșugărești să fie gândit de către asociații ale meșteșugarilor și să funcționeze ca niște hub-uri dedicate care să se ocupe de partea de promovare a produselor pe piață, meșteșugarii rămânănd doar cu partea de producție propriu-zisă.
Alte probleme și propuneri aduse în discuție de către participanții la consultările publice au vizat:
Meșteșugurile tradiționale textile sunt cele mai practicate, dar în același timp sunt și cele mai supuse riscului datorită replicării lor automatizate în industria modei și a designului de interior. În acest context, s-a propus ca, în cadrul politicilor publice pentru meșteșugurile
8
tradiționale, meșteșugurile textile să aibă o încadare specială cu un set de politici publice diferențiate;
Problema, tot mai des întâlnită, a lipsei materiilor prime (ex. lutul trebuie importat pentru că multe cariere s-au închis, lucru valabil, de asemenea, și pentru lemn, var sau fibre vegetale – cânepă, in). Problema aceasta influențează venitul meșteșugarilor în sensul scăderii acestuia.
Reluarea activității Grupului de lucru public-privat, creat în 2016 pentru elaborarea unei strategii de protejare, dezvoltare și promovare a meșteșugurilor tradiționale textile și expresiilor culturale tradiționale, care să sprijine adoptarea de măsuri de urgență pentru meșteșugurile textile tradiționale, cât și continuarea dezbaterilor pentru politici publice cu reprezentativitate extinsă în acest domeniu.
Crearea unui Legi speciale (Legea Iei) și a unei instituții specializare în gestionarea cunoașterii tradiționale și a expresiilor culturale tradiționale în contextul transferării acestora către industriile creative, denumit INSTITUTUL IEI, după modelul Institutului Bunad-ului din Norvegia și a Institutului pentru Broderie și Artizanat din Portugalia.
Este necesară definirea termenilor TRADIȚIONAL, ARTIZANAL, POPULAR. Protejarea lor juridică.
Concluzii și recomandări Principalele concluzii și recomandări obținute în urma derulării procesului de consultare publică sunt următoarele: Problema principală „dispariția meșteșugurilor tradiționale” în jurul căreia a fost conturată propunerea de politică publică a fost considerată ca fiind definită corect. În ceea ce priveste obiectivele generale și specifice ale propunerii de politică publică participanții la procesul de consultare publică au considerat că obiectivele generale și specifice, așa cum au fost ele formulate în propunerea de politică publică alternativă, ar putea conduce la rezolvarea problemei centrale prezentată în politica publică. Totodată, s-a precizat că acest lucru nu se poate realiza fără implicarea unor parteneri sociali importanți, inclusiv instituții ale statului. Obiectivele enumerate nu pot fi atinse decât prin coagularea unei strategii coerente, care să fie susținută în primul rând de o politică de stat, prin asigurarea fondurilor necesare pentru promovarea meșteșugurilor, pentru practicarea lor și pentru stimularea orientării spre produsele acestor meșteșuguri. Referitor la variantele de soluționare a problemelor prezentate în propunerea de politică publică participanții au optat atât pentru varianta reglementării cât și pentru combinarea variantelor 2 și 3 ale politicii publice după cum urmează:
s-a considerat benefică combinarea variantelor 2 și 3 ale politicii publice, mai ales având în vedere faptul că varianta 3 pornește de la „firul ierbii” și reflectă problemele cu care se confruntă meșteșugarii. Totodată, s-a precizat faptul că ar trebui urmată calea care păstrează tradiția, dar care aduce practicarea meșteșugurilor tradiționale și în prezent (inclusiv prin educarea publicului).
participanții care au optat pentru varianta reglementării au făcut și o serie de precizări precum:
o Varianta reglementării este benefică deoarece urmeză să soluționeze următoarele probleme:
- Procesul de autorizare / certificare a meșteșugarilor tradiționali, inexistent momentan. S-a precizat faptul că certificarea trebuie gândită în așa fel încât, odată obținut atestatul de meșteșugar, să nu devină o țintă pentru autoritățile fiscale, pentru că în acest caz, nimeni nu își va dori neapărat să se certifice. Totodată trebuie avut în vedere și riscului abuzării de către persoane din exteriorul sistemului.
- Fiscalitatea – aceasta ar trebui simplificată foarte mult, însă se consideră a fi dificil de stabilit o soluție fiscală unanimă pentru toți meșteșugarii, deoarece
9
discrepanța financiară dintre ei este foarte mare (unii meșteșugari au venituri excesiv de mici, iar alții câștigă bani suficienți pentru traiul zilnic sau chiar mult peste medie).
o Varianta doi de soluționare se apropie în cea mai mare măsură de o posibilă
rezolvare a problemei, deși suferă de abordări puțin forțate: - acordarea unui statut profesional special meșterilor/meșteșugarilor în baza
unui certificat (prin asta urmărindu-se cumva impulsionarea transmiterii savoir-faire-ului - căci nu meșteșugul este element de patrimoniu imaterial, ci tehnicile de lucru asociate-, în condițiile în care nu se poate estima impactul acestei recunoașteri la nivel de meșter/comunitate.
- protecția juridică nu este realizabilă legal, atâta timp cât acești meșteri nu pot fi forțați să se preocupe de recunoașterea lor, iar cei care nu dobândesc statutul oficial, deși sunt la fel de meșteri/meșteșugari ca și prima categorie, nu pot fi supuși unor măsuri coercitive abuzive. Desigur, un cadru instituțional coerent și adoptarea unui act normativ care să denote o atitudine proactivă a autorităților publice, după cum stipulează varianta 2, ar reprezenta măsuri pozitive. Se impune adoptarea unei legi a meșteșugurilor (existentă și în alte țări europene) care să reglementeze posibilitatea de atestare a meșteșugarilor ale căror ocupații nu sunt cuprinse în COR de către entități acreditate. Această lege ar trebui subsumată unei strategii elaborate la nivel național privind conservarea și dezvoltarea meșteșugurilor tradiționale (cu păstrarea specificității fiecărei zone etnofolclorice și a fiecărui meștesug în parte). Ca politici complementare sunt amintite cea fiscală și cea de protecție socială, întrucât pentru identificarea de soluții optime trebuie să existe o colaborare între ministerele de profil. Un regim fiscal, mai relaxat/preferențial, ar putea reprezenta un catalizator pentru activitatea desfășurată de meșteri, având impact inclusiv asupra accesului mai facil la materiile prime.
În ceea ce privește punerea în practică a variantelor de soluționare a problemei prezentate în secțiunea 3 a politicii publice, participanții au emis o serie de propuneri care sunt deja descrise în prezentul raport (a se vedea modalitățile de certificare/recunoaștere meșteșugarilor, propunerile privind facilitățile fiscale, modalitățile de promovare a meșteșugurilor etc). Referitor la enumerarea altor opțiuni/variante de soluționare a problemei pe care ar trebui să le luăm în considerare, au emis o serie de propuneri coplementare care să vină în susținerea variantelor propuse deja de politica publică (a se vedea propunerile legate de crearea unei structuri la nivel național care să reprezinte interesele meșteșugarilor tradiționali, elaborarea unor strategii și programe care să promoveze și valorizeze meșteșugurile etc., prezentate mai sus în raport). În cee ce privește dimensiunea costurilor și a beneficiilor proiectate ca urmare a aplicării celor trei variante, majoritatea opiniilor exprimate au indicat faptul că cea mai convenabilă variantă este varianta numărul doi. Referitor la tipurile de impact și indicatorii de măsurare a acestora, participanții au considerat că în propunerea de politică publică sunt descrise toate tipurile de impact identificabile.
