OMUL

OMUL! Intrebarea cu privire la fiinta umana a interesat mitul, religia, arta, filosofia si stiinta. In toate sistemele religioase, maxima de la Delfi Cunoaste-te pe tine insuti e privita ca un imperative categoric, ca o lege morala, religioasa, fundamentala. Lumea, potivit invataturii sofistilor, este doar ceea ce am produs noi. Numai pt om lumea are sens ca lume. Omul e masura a tuturor lucrurilor si anume a celor ca sunt cum ca sunt si a celor ce nu sunt um ca nu sunt. Toate cunostiintele tb sa aiba un sens pt omul care actioneaza. Poate ca omul care traieste intr-o lume concreta e masura tuturor lucrurilor, omul care stie; amul care isi imagineaza si actioneaza. Centrarea cunoasterii pe om si pe actele sale inaugureaza o noua etapa a filosofiei care incepe cu atutocunoasterea. Sofistica propune un anume ideal de om si umanitate; omul ca masura a tuturor lucurilor- poate insemna prima propozitie care da sens conditiei umane. Omul devine om intrucat ia in stapanire, masoara lucrurile, adica le valorizeaza, le da chip, la umanizeaza. Omul e singura fiintare care-si masoara existenta. Simpla masurare inseamna o prima punere a lucrurilor intr-o anume depemdenta de fiinta noastra. A masura inseamna a cunoaste un lucru, a-l prinde intr-o relatie cu noi sau cu sistemul relatiilor noastre. In sensul acesta, luarea in stapanire sau omul ca masura a tuturor lucrurilor poate fi inteleasa ca prima propozitie a umanismului, a umanismului ca explicatie a omului. Omul este masura, adica uneste in stiinta si in actiunea sa natura lui si natura lucrurilor. Gandirea umanului va ajunge la maturitatea-i deplina cu Socrate. El a fost omorat pt ca a invatat pe altii arta de a vorbi, dar mai ales de a cunoaste. El nu risca nici unde o definitie pt om. El ne ofera numai o analiza detaliata a calitatilor si virtutilor sale umane. Omului nu-i ptem descoperi natura in felul in care putem detecta natura lucrurilor fizice. Filosoful vrea sa justifice existenta generica a omului ca umanitate prin punerea sufletului in termeni metafizici. Sufletul are toate atributele principiului: nenascut; nepieritor; intransformabil (venind din lumea zeiilor). Cunoaste-te pe tine insuti exprima nu un momolog, ci un dialog. Numai pe calea gandirii dialectice si a dialogului putem aborba cunoasterea naturii umane. La intrebarea Ce e e omul? un raspuns indirect ar fi acela ca omul e fiintarea care se afla in mod constant in cautare de sine o fiinta care in orice moment tb sa examineze si sa analizeze conditiile sale de existenta. Atitudinea critica fata de existenta umana reprezinta, poate, adevaratul sens al vietii. Viata lipsita de aceasta cercetare, va spune Socrate, nu e trai de om. De asemenea, omul ar fi fiinta care, atunci cand i se adreseaza o intrebare rationala, ar putea da un raspuns rational. Esenta omului depinde de valoarea pe care si-o atribuie lui insusi.Singurul lucru care tb cautat e nazuinta interioara a sufletului. Datoria fundamentala a omului e autointerogarea. Cel ce traieste in armonie cu propriul eu, traieste in aronie cu universul. Omul face dovada puterii sale inerente de critica, de judecata si de discernamant, intelegand ca in aceasta corelatie Eul, si nu Universul are partea conducatoare. Importanta conceptiei stoice despre om consta in faptul ca ea ofera omului pe langa un sentiment profund al armoniei sale cu natura si un sentiment al independentei morale fata de natura. Fiinta omului e libera in masura in care-si domina dorintele. Numai astfel devine independent de natura si traieste in armonie cu ea./ Potrivit lui Augustin, ratiunea umana nu ne poate arata calea spre adevar si intelepciune. Puterea originala a ratiunii dupa caderea in pacat a lui Adam a fost pierduta. Ratiunea singura nu se mai poate regasi si intoarce la esenta-i de dinainte de cadere. Daca acest lucru e posibil e posibil numai prin gratia divina. Demnitatea omului tb sa se afle in proximitatea ingerilor. Omul poate alege intr-o existenta superioara si una animalica, natura sa nu este fixata, e in mod nelimitat deschisa si, in acest sens e demiurgica. El dispune de puteri creatoare nemarginite in ceea ce priveste propria-i fiinta. Prin libertate omul tb sa tinda spre modelul divin. Inaltarea in trepta spre D e scopul oricarei exitente umane. Ultima treapta a cunoasterii, duce la cunoasterea lucrurilor divine, la cunoasterea temeiului intregii exitente. Omul tb sa abandoneze pretentia aroganta si provinciala de a privi micul cerc in care traieste ca pe un model al universului. Universul infinit nu pune limite ratiunii umane./ Creatie a limbajului, umul e o fiinta liber-cugetatoare ale carei forte se dezvolta progresiv.