OMUL SI SIMBOLURILE-ROLUL ACESTORA IN EXISTENTA UMANA

Cand vorbim despre simboluri si simbolism ne confruntam adesea cu doua atitudini total diferite cu privire la aceasta tema.Pentru unii acest subiect este complet invechit si “antichizat”,un lucru de care nu mai poate fi preocupat nici un om rational al zilelor noastre.Altii se situeaza la cealalta extrema si considera ca simbolul este cheia intelegerii universului spiritual.

Omul are nevoie de simboluri pentru a aduce neintelesul in sfera tangibilului si pentru a se ocupa astfel indeaproape de el.

Simbolurile si metaforele isi fac simtita prezernta si in limbajul cotidian precum si in proverbele si expresiile idiomatice.Prin urmare ele au patruns si in fluxul imagistic amenintator al reclamelor,in sloganele si insemnele politice,in parabolele din universul spiritual religios.

Manfreder Lurker preciza “semnificatia simbolului nu sta in el insusi,ci il transcede.Potrivit conceptiei lui Goethe adevaratul simbolism se afla peste tot unde particularul reprezinta generalul nu ca un vis sau ca o umbra, ci ca o revelatie vie o clipa.Pentru omul religios,simbolul este un fenomen concret in care ideea de divin si de absolut devin imanente si capata o mai mare expresivitate decat prin cuvinte...Din punct de vedere al istoriei mantuirii simbolul este expresia legaturii neintrerupte dintre creator si creatia sa...Atunci cand din bogatul original divin se relevaimagini singulare , ele sunt in sens propriu <simbolon>o alcatuire aleatorie,o imbinare de timp si eternitate...Simbolul este in acelasi timp invaluire in mister si revelatie.”

Simbolul si motivatiile sale

Clasificarea marilor simboluri ale imaginatiei in categorii de motivatie distincte prezinta intr-adevar mari dificultati,prin insusi faptul nelinearitatii si semantismului imaginilor.Daca pornim de la obiecte bine definite prin cadrul logicii ustensilitare precum o faceau clasicile “chei ale viselor” cadem degraba, din pricina masivitatii motivatiilor intr-o confuzie fara iesire.

Mai serioase ni se par tentativele de a repartiza simbolurile in functie de marile centre de interes ale unei gandiri desigur perceptiva.

Krappe subimparte miturile si simbolurile in doua grupe: simbolurile ceresti si simbolurile terestre. Primele cinci capitole ale lucrarii sale “ GENESE DES MYTES” sunt consacrate cerului, soarelui, lunii, celor “doi mari astrii” si stelelor, in timp ce ultimele sase capitole se ocupa de miturile atmosferice, vulcanice, acvatice si in sfarsit de istoria umana si simbolismul ei.

Mircea Eliade, in remarcabila sa lucrare “Traite d`histoire des religions” , respecta aproape acelasi plan de delimitare a hierofaniilor, dar izbuteste sa integreze miturile si simbolurile cataclismice, vulcanice si atmosferice in categorii mai generale, de unde rezulta vaste capitole consacrate riturilor si simbolurilor uraniene, soarelui, lunii si “misticii lunare”, apelor si pamantului.

Bachelard se apropie mai mult de problema dandu-si seama de la inceput ca asimilarea subiectiva joaca un rol important in inlantuirea simbolurilor si a motivatiilor lor. El pleaca de la presupunerea ca sensibilitatea noastra e cea care serveste drept mediator intre lumea obiectelor si cea a viselor. In lucrarea “L`eau et les reves” elementul acvatic se divide impotrica lui insusi , apa limpede neavand catusi de putin acelasi sens cu apele tulburi si adanci, apa linistita insemnand contrariul apei involburate.

SIMBOLURILE TERIOMORFE

La prima vedere,simbolismul animal pare foarte vag deoarece e prea raspandit. El pare capabil sa trimita atat la valorificari negative-cu reptilele, sobolanii, pasarile de noapte, cat si pozitive-porumbelel, mielul si in general cu animalele domestice.

Anumiti primitivi,kurnaisii din Australia de pilda, stiu foarte bine sa faca deosebirea intre arhetipul imaginar si animalul obiect al experientei cinegetice.Animalul se prezinta asadar, intr-a atare gandire, ca o abstractiune spontana, obiect al unei asimilari simbolice, dupa cum dovedeste universalitatea si pluritatea prezentei sale atat intr-o constiinta civilizata cat si in mentalitatea primitiva.

Etnologia a pus in evidenta as cum se cuvine arhaismul si universalitatea simbolurilor teriomorfe care se manifesta in toteism sau in supravietuirile relatiilor teriocefale.

Dupa spusele lui Krappe animismul se indreapta in mod firesc spre simbolul insufletit, adica spre animal. Omul inclina astfel spre animalizarea gandirii sale si se opereaza constant prin aceasta asimilare, un schimb intre sentimentele omului si insufletirea animalului. Explicatia lui Krappe ramane totusi foarte vaga, multumindu-se cu speculatii in jurul etimologiei cuvantului animal.

De exemplu, lupul pentru imaginatia occidentala, este prin excelenta animalul feroce. Temut de intreaga antichitate si de Evul Mediu, lupul revine periodic in timpurile noastre sa se reincarneze intr-un animal oarecare. Lupul e si pana in sec al XX-lea un simbol copilaresc de panica, de amenintare, de pedeapsa.

SIMBOLURI NICTOMORFE

Simbolurile nictomorfe aduc in discutie intunericul, starea de angoasa.Aceasta angoasa ar fi psihologic bazata pe teama infantila de negru, simbol al unei frici fundamentata de riscul natural, insotita de un sentiment de vinovatie. Valorificarea negativa a culorii negre ar indsemna dupa Mohr: pacat, angoasa, revolta, judecata.In experientele de visare in stare de veghe se noteaza de asemenea ca peisajele nocturne sunt caracteristice starilor depresive. Aceste exemple valorifica temeinicia expresiei populare”a-ti face ganduri negre”, viziunea intunecata fiind intotdeauna o reactie depresiva.

Noaptea concentreaza in substanta-i malefica toate valorificarile negative precedente. Bezna inseamna haos si scrasnire din dinti, negreala fiind intotdeauna valorificata negativ. Diavolul e aproape intotdeauna negru sau contine ceva negricios. Antisemitismul s-ar putea sa nu aiba alta sursa in afara de aceasta ostilitate naturala fata de tipurile etnice mai inchise la culoare.

Negrii din America isi asuma o atare functie de fixatie a agresivitatii populatiilor gazda, cum se intampla printre noi cu tiganii...carora pe drept sau nedrept li se atribuie tot felul de fapte neprobabile.