Omul sărac nu râde

Blânzilor de la margine de ape,

Oglinda ochiului, din solzi de șarpe,

Unde traiul vi-l duceți, cu zâmbetul cioplit în chip

Cu miere între degete, cu picioarele-n nisip.

Vă las vouă, prin apa aceasta lungă,

Oasele-mi tocite de muncă îndelungă,

Mâinile-mi crăpate, anii grei de pe spinare,

Ochii arși de fum de lumânare.

Urzici de vă aduc sub garduri,

Va rog a nu mă blestemă în gânduri,

Căci vreau doar să vă știu cântând, aproape,

Blânzilor de la margine de ape.