Omul sărac nu râde
Blânzilor de la margine de ape,
Oglinda ochiului, din solzi de șarpe,
Unde traiul vi-l duceți, cu zâmbetul cioplit în chip
Cu miere între degete, cu picioarele-n nisip.
Vă las vouă, prin apa aceasta lungă,
Oasele-mi tocite de muncă îndelungă,
Mâinile-mi crăpate, anii grei de pe spinare,
Ochii arși de fum de lumânare.
Urzici de vă aduc sub garduri,
Va rog a nu mă blestemă în gânduri,
Căci vreau doar să vă știu cântând, aproape,
Blânzilor de la margine de ape.
Top Related