Omul Este o Intrebare Fara Raspuns

4
Omul este o intrebare fara raspuns Prin condiţie umană trebuie să înţelegem „ nu numai condiţia unei fiinţe economice şi politice care luptă alături de semenii săi pentru libertatea sa socială şi politică şi pentru apărarea demnităţii sale, ci înţelegem mai cu seamă condiţia omului fiinţă spirituală, creator de valori spirituale şi capabil să transmită cu ajutorul acestora realitatea ce-l priveşte, s-o umanizeze. Aşadar, majoritatea lucrărilor şi a teoriilor filozofice încearcă elucidarea şi înţelegerea conceptului de condiţie umană. OMUL – conform filozofiei existenţialiste, ocupă un loc privilegiat în univers. Pragmatismul consideră că omul se află pe câmpul de război al judecăţilor, alegerilor şi deciziilor. Omul devine om intrucat ia in stapanire, masoara lucrurile, adica le valorizeaza, le da chip, le umanizeaza. Omul e singura fiintare care-si “masoara” existenta. Simpla masurare inseamna o prima punere a lucrurilor intr-o anume dependenta de fiinta noastra. “A masura” inseamna a cunoaste un lucru, a-l prinde intr-o relatie cu noi sau cu sistemul relatiilor noastre. Omul este fiinta care in orice moment trebuie sa examineze si sa analizeze conditiile sale de existenta. Omul problematic trăieşte într-o stare fantomatica de dilema cauzată de o dorinţa de a poseda mai degrabă decât de a fi, acesta consideră că bunurile materiale sunt ceea ce dau sens

description

dscriereds

Transcript of Omul Este o Intrebare Fara Raspuns

Page 1: Omul Este o Intrebare Fara Raspuns

Omul este o intrebare fara raspuns

Prin condiţie umană trebuie să înţelegem „ nu numai condiţia unei fiinţe economice şi politice care luptă alături de semenii săi pentru libertatea sa socială şi politică şi pentru apărarea demnităţii sale, ci înţelegem mai cu seamă condiţia omului fiinţă spirituală, creator de valori spirituale şi capabil să transmită cu ajutorul acestora realitatea ce-l priveşte, s-o umanizeze. Aşadar, majoritatea lucrărilor şi a teoriilor filozofice încearcă elucidarea şi înţelegerea conceptului de condiţie umană.

OMUL – conform filozofiei existenţialiste, ocupă un loc privilegiat în univers. Pragmatismul consideră că omul se află pe câmpul de război al judecăţilor, alegerilor şi deciziilor. Omul devine om intrucat ia in stapanire, masoara lucrurile, adica le valorizeaza, le da chip, le umanizeaza.Omul e singura fiintare care-si “masoara” existenta. Simpla masurare inseamna o prima punere a lucrurilor intr-o anume dependenta de fiinta noastra. “A masura” inseamna a cunoaste un lucru, a-l prinde intr-o relatie cu noi sau cu sistemul relatiilor noastre. Omul este fiinta care in orice moment trebuie sa examineze si sa analizeze conditiile sale de existenta.

Omul problematic trăieşte într-o stare fantomatica de dilema cauzată de o dorinţa de a poseda mai degrabă decât de a fi, acesta consideră că bunurile materiale sunt ceea ce dau sens vieţii şi aceasta credinţa conduce pe cei care o împărtăşesc in a deveni adepti la auto-identificare, fie prin intermediul bunurilor sau profesiilor lor.

Blaise Pascal s-a intrebat ’’ Ce este omul in natura? ’’, la aceasta intrebare tot el a oferit un posibil raspuns: ’’ Nimic in comparatie cu infinutul, tot in comparatie cu neantul, un lucru de mijloc intre nimic si tot ’’.

Pascal sugereaza limitarea umana, ceva de mijloc, prins intre doua capete determinate. De asemenea, aceasta idee este sustinuta si de Lucian Blaga

Page 2: Omul Este o Intrebare Fara Raspuns

care afirma: ’’ Omul exista la orizontul misterului si pentru relevarea acestuia. ’’, dar si de Constantin Noica, acesta spune: ’’ Omul este o fiinta cazuta si marginita. ’’ Perspectiva si aborbarea lui Blaga sunt, insa, pe placul mei, acesta impune ideea mărginirii, a limitării capacităţii de cunoaştere umane prin introducerea conceptului de censură transcendentă.

Prin faptul ca omul isi masoara existenta, acesta va tinde mereu spre ceva care sa-l depaseasca. ’’ Omul este un lucru imperfect care tinde fara incetare la ceva mai bun si mai mare decat el insusi ’’ afirma R. Descartes. Ideea sugerata este cea a perfectiunii pe care omul doreste s-o atinga, dar aceasta perfectiune nu poate fi atinsa, deoarece piedicile si limitarea impusa de trup, societate sau situatiile in care se afla la momentul respectiv ii fac misiunea imposibila.

Vorbele lui Thomas Hobbes, ’’ Omul este lup pentru om. ’’ Hobbes considera ca starea naturala este o stare de razboi a tuturor impotriva tuturor. Pentru ca oamenii au aceleasi nevoi de satisfacut, in timp ce bunurile materiale sunt limitate, pentru ca fiecare poate pretinde o superioritate asupra altora, se vor naste in mod necesar conflicte sangeroase, care ar putea pune specia umana in pericol. De aceea, intrarea in societate apare ca fiind necesara.

’’ Omul poate fi o oglinda tulbure a realitatii. ’’, aceasta afirmatie surprinde faptul ca omul copiaza, se modeleaza si/ sau, poate, se comformeaza la situatiile, experientele si timpul contemporan lui, determinandu-i actiunile, modul de viata, adica, realitatea se poate citi pe om, se reflecata in el.

’’ Omul a depasit conditia de animal abia atunci cand in el a aparut ideea nemuririi.’’- De unde provine aceasta idee a nemuririi sufletului omenesc?

Cateva raspunsuri posibile:

1 ) Ideea nemuririi sufletului se putea naste din aspiratia dintotdeauna a fiintei umane spre nemurire si viata fara de moarte.

2 ) Gandul nemuririi a fost implantat in contiinta omului de Insusi Creatorul.

Page 3: Omul Este o Intrebare Fara Raspuns

3 ) Nemurirea a fost candva o trasatura a naturii umane dar a fost pierduta pe parcurs.

4 ) Afirmatia potrivit careia sufletul este nemuritor este o mare inselatorie lansata de cel care personifica raul.

’’ Omul profan este rezultatul unei desacratizari ale existentei umane. ’’ Fără să-şi dea seama, omenirea se afundă tot mai mult în ceea ce unii dintre noi numim profan însă zi de zi, nevoia de sacru în vieţile oamenilor este tot mai evidentă.

’’ Omul te iarta daca faci crime, dar nu te iarta daca esti fericit ’’- Constantin Noica. Fericirea, înţeleasă ca bine suprem este o imposibilitate şi, de aceea, nu trebuie să căutăm un sens al vieţii, deoarece „este absolut imposibil să găseşti în viaţă un sens a cărui valabilitate să fie evidentă şi imperioasa ’’. Care sunt intenţiile şi obiectivele vitale trădate de conduita oamenilor, ce cer ei de la viaţă, spre ce tind ei? Nu ne vom înşela nicidecum dacă răspundem: ei aspiră spre fericire, oamenii vor să devină şi să rămână fericiţi.