Raspuns 4in1

51
1. Direcţia profilactică în stomatologie. Definiţia noţiunilor de profilaxie, dispensarizare şi sanare a cavităţii bucale. Sanarea cavităţii bucale, scopul, ţelurile şi principiile. Organizarea sanării cavităţii bucale a copiilor, formele şi metodele. Orientarea profilactică în stomatologie este „un principiu de bază a cărui aplicare conxecventă în practica stomatologică are menirea de a reduce considerabil prevalenţa principalelor boli buco-dentare şi a nevoilor de tratamente stomatologice, de a depista şi trata cât mai precoce leziunile şi bolile buco-dentare şi maxilo-faciale, de a preveni accidentele şi complicaţiile, frecventele leziuni sau boli iatrogene, de a crea condiţii optime de muncă şi de a transforma radical întreaga practică siomatologică, a cărei posibilitate de realizare a fost demonstrată stiinţific şi care oferă perspective extraordinare pentru viitor. În anul 1978, la Alma-Ata, OMS pune bazele metodelor de prevenire a bolilor, precizând modul de înregistrare a afecţiunilor şi mijloacele cele mai eficiente de prevenire a lor. Promovarea sănătăţii reprezintă procesul prin care indivizii sau colectivităţile pot să-şi sporească controlul asupra determinanţilor sănătăţii, îmbunătăţind starea de sănătate. Prevenirea bolii reprezintă strategia de reducere a factorilor de risc specifici unei maladii, sau de întărire a factorilor care reduc susceptibilitatea la boală, precum şi activităţile destinate unor boli deja instalate. Strategia stomatologiei preventive este complexă şi cuprinde: profilaxia primară, secundară şi terţiară. Profilaxia primară are drept scop evitarea apariţiei maladiilor şi vizează pe de o parte creştera rezistenţei ţesuturilor cavităţii bucale la acţiunea factorilor nocivi şi pe de altă parte – eliminarea factorilor cu rol determinant sau favorizant în declanşarea afecţiunilor stomatologice. În cadrul profilaxiei primare trebuie să evităm apariţia bolilor prin: - educaţie sanitară; - alimentaţie corectă; - raţionalizarea consumului de zahăr; - igienă buco-dentară corectă; - control periodic; - profilaxia cu fluor; - utilizarea agenţilor chimici de inhibare a plăcii bacteriene ş.a. Toate aceste mijloace se adresează tuturor membrilor colectivitătii. Profîlaxia secundară urmăreşte: depistarea şi diagnosticul cât mai precoce al afecţiunilor buco-maxilo-faciale, vindecarea acestora cu un consum minim de medicamente, materiale, cu un volum de muncă redus, cu un timp minim necesar din partea pacientului, permiţând aplicarea unor metode curative cât mai conservatoare pentru toate structurile teritoriului OMF.: dinţi, parodonţiu, rebord alveolar, maxilare şi părţi moi. Profilaxia terţiară se referă la concepţia preventivă în cadrul tratamentului curativ, deci când afecţiunile stomatologice sunt deja instalate şi sunt în fază avansată în cadrul evoluţiei lor. Aceasta include în esenţă:

Transcript of Raspuns 4in1

Page 1: Raspuns 4in1

1. Direcţia profilactică în stomatologie. Definiţia noţiunilor de profilaxie, dispensarizare şi sanare a cavităţii bucale. Sanarea cavităţii bucale, scopul, ţelurile şi principiile. Organizarea sanării cavităţii bucale a copiilor, formele şi metodele.

Orientarea profilactică în stomatologie este „un principiu de bază a cărui aplicare conxecventă în practica stomatologică are menirea de a reduce considerabil prevalenţa principalelor boli buco-dentare şi a nevoilor de tratamente stomatologice, de a depista și trata cât mai precoce leziunile şi bolile buco-dentare şi maxilo-faciale, de a preveni accidentele și complicaţiile, frecventele leziuni sau boli iatrogene, de a crea condiții optime de muncă şi de a transforma radical întreaga practică siomatologică, a cărei posibilitate de realizare a fost demonstrată stiinţific şi care oferă perspective extraordinare pentru viitor. În anul 1978, la Alma-Ata, OMS pune bazele metodelor de prevenire a bolilor, precizând modul de înregistrare a afecţiunilor şi mijloacele cele mai eficiente de prevenire a lor.

Promovarea sănătăţii reprezintă procesul prin care indivizii sau colectivităţile pot să-şi sporească controlul asupra determinanţilor sănătăţii, îmbunătăţind starea de sănătate. Prevenirea bolii reprezintă strategia de reducere a factorilor de risc specifici unei maladii, sau de întărire a factorilor care reduc susceptibilitatea la boală, precum şi activitățile destinate unor boli deja instalate. Strategia stomatologiei preventive este complexă şi cuprinde: profilaxia primară, secundară şi terţiară. Profilaxia primară are drept scop evitarea apariţiei maladiilor şi vizează pe de o parte creştera rezistenţei ţesuturilor cavităţii bucale la acţiunea factorilor nocivi şi pe de altă parte – eliminarea factorilor cu rol determinant sau favorizant în declanşarea afecţiunilor stomatologice. În cadrul profilaxiei primare trebuie să evităm apariţia bolilor prin:- educaţie sanitară;- alimentaţie corectă;- raţionalizarea consumului de zahăr;- igienă buco-dentară corectă;- control periodic;- profilaxia cu fluor;- utilizarea agenţilor chimici de inhibare a plăcii bacteriene ş.a.Toate aceste mijloace se adresează tuturor membrilor colectivitătii. Profîlaxia secundară urmăreşte: depistarea şi diagnosticul cât mai precoce al afecţiunilor buco-maxilo-faciale, vindecarea acestora cu un consum minim de medicamente, materiale, cu un volum de muncă redus, cu un timp minim necesar din partea pacientului, permiţând aplicarea unor metode curative cât mai conservatoare pentru toate structurile teritoriului OMF.: dinţi, parodonţiu, rebord alveolar, maxilare şi părți moi. Profilaxia terţiară se referă la concepţia preventivă în cadrul tratamentului curativ, deci când afecţiunile stomatologice sunt deja instalate şi sunt în fază avansată în cadrul evoluţiei lor. Aceasta include în esenţă:- ansamblul tehnicilor profilactice, studiul şi analiza mijloacelor, a locurilor de aplicare şi a personalului;- educaţia sanitară, depistarea, supravegherea şi controlul aplicării mijloacelor de profilaxie;- analiza educaţiei sanitare;- corelaţia între receptarea informaţiei şi aplicarea ei.O altă parte integrantă a stomatologiei preventive este dispensarizarea stomatologică activă şi pasivă a gravidelor, preşcolarilor, şcolarilor, muncitorilor din mediile cu noxe şi bolnavilor cronici.

2. Elementele de bază ale profilaxiei. Căile şi metodele de realizare a strategiei OMS în stomatologie.Strategia profilaxiei primare a cariei dentare are în vedere cele patru metode propuse de OMS:- fluorizarea generală şi locală;- igiena alimentaţiei;- igiena buco-dentară;- sigilarea şanţurilor şi gropiţelor.Profilaxia primară a parodontopatiilor se referă la:

Page 2: Raspuns 4in1

- îndepărtarea plăcii bacteriene prin igienă buco-dentară corectă şi apelarea la tehnicile profesionale caracteristice stomatologiei preventive.Profilaxia primară a cancerului din sfera B.M.F.:- eliminarea factorilor majori de risc (tutun, alcooluri distilate);- suprimarea iritaţiilor cronice: margini ascutite ale dinţilor cariaţi, obturaţii debordante, lucrări protetice traumatizante.Studii recente arată că 1/3 din cancerele bucale ar putea fi prevenite prin profilaxie primară. Profîlaxia secundară a cariei dentare include:- examinare, depistare, tratament corect şi precoce;- profilaxie locală cu fluor (clătiri, geluri, lacuri etc.);- control periodic.Profîlaxia secundară a parodontopatiilor include:- examinare, depistare, tratainent corect şi precoce al gingivitelor şi parodontopatiilor marginale cronice superficiale;- eliminarea factorilor de iritaţie cronică locală;- control periodic.Profîlaxia secundară a cancerului din sfera B.M.F. include:- depistarea şi diagnosticul precoce al leziunilor precursoare ale malignităţii şi a leziunilor de debut ale cancerului bucal. Prevenirea cancerului bucal este considerată de OMS obiectiv prioritar al stomatologiei. Prin profilaxia secundară a cancerului bucal, încă o treime din cancerele cu aceste localizări pot fi salvate. Orice leziune ulcerativă care nu are tendinţă de vindecare spontană, sau în urma unui tratament în decurs de 14-21 zile, necesită consultaţia de urgenţâ la medicul specialist.Profilaxia terţiară se referă la concepţia preventivă în cadrul trataimentului curativ, deci când afecţiunile stomatologice sunt deja instalate şi sunt în fază avansată în cadrul evoluţiei lor. Aceasta include în esenţă:- ansamblul tehnicilor profilactice, studiul şi analiza mijloacelor, a locurilor de aplicare şi a personalului;- educaţia sanitară, depistarea, supravegherea şi controlul aplicării mijloacelor de profilaxie;- analiza educaţiei sanitare;- corelaţia între receptarea informaţiei şi aplicarea ei.O altă parte integrantă a stomatologiei preventive este dispensarizarea stomatologică activă şi pasivă a gravidelor, preşcolarilor, şcolarilor, muncitorilor din mediile cu noxe şi bolnavilor cronici. OMS recomandă drept cerinţe obligatorii pentru medici în general - competenţa şi îndemânarea. Acestea, dublate de conştiinciozitate şi de o înaltă conduită etică, sunt condiţiile esenţiale pentru o medicină stomatologică moderă, orientată profilactic.

3. Nivelurile intensităţii cariei dentare propuse de OMS. Indicii frecvenţei şi intensităţii cariei dentare şi ale afecţiunilor parodonţiului. Frecvenţa şi intensitatea cariei dentare şi a afecţiunilor parodonţiului la copii de diferită vârstă din Moldova.

Pentru aprecierea gradului de afectare al dintilor prin carie Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) recomanda urmatorii indici: indicele de frecventa; indicele de intensitate si indicele de sporire a intensitatii (rata cariei). Acesti indici necesita apreciere pentru fiecare grupa de varsta separat, iar in unele cazuri in functie de sex, nationalitate, conditiile geografice si de viata, starea generala a sanatatii, caracterul alimentatiei etc. OMS recomanda ca aprecierea in functie de varsta a acestor indici sa fie realizata la copiii de 6, 12 si 15 ani. Mai informative sunt datele examinarilor epidemiologice ale copiilor la varsta de 12 si 15 ani. Afectarea dintilor prin carie la copiii de 12 ani si starea tesuturilor parodontiului marginal la varsta de 15 ani permit de a aprecia eficacitatea realizarii programelor de profilaxie.

Indicele de frecventa (LF.) reprezinta procentul persoanelor afectate prin carie din cadrul unui grup de populatie.OMS recomanda urmatoarele niveluri ale frecventei cariei dentare la copiii de 11 ani:1. joasa (0-30%).2. medie (31-80%).3. inalta (81-100%).

Indicele de intensitate (LL) este alcatuit din numarul mediu de dinti cariati ©, obturati (O) si extrasi (E) ce revin la o persoana. Valoarea indicelui COE exprima gravitatea (activitatea) procesului. Exista diferite adnotari ale acestui indice: CER (C - carie, E - extractie, R - reconstituire prin obturatii); DMF (D - decay (carie); M - missing (extractie); F - filling (obturatie)).

Page 3: Raspuns 4in1

In notarea indicelui de intensitate pentru dintii permanenti se folosesc litere mari, iar pentru dintii temporari litere mici (co, cr, dmf). Dintii temporari extrasi din cauza resorbtiei radiculare inaintea substitutiei lor cu cei permanenti nu se noteaza.

Indicele de sporire a intensitatii (rata cariei, morbiditatea) reprezinta cresterea indicelui COE intr-o anumita perioada de timp (6 luni, 12 luni, 18 luni etc.).OMS (1980) a propus urmatoarele niveluri de intensitate a cariei dentare la copiii de 12 ani:1. foarte joasa (0-1,1);2. joasa (1,2-2,6);3. moderata (2,7-4,4);4. inalta (4,5-6,5);5. foarte inalta (6,6 si mai mult).

Caria dentara are un nivel de intensitate foarte jos in Etiopia, China, Nigeria de Nord, Tuva, in unele localitati ale Georgiei si Armeniei.

Un nivel jos s-a depistat in Mozambic, Uganda, Sri-Lanca, Birma, Indonezia, Elvetia, Danemarca, Belgia, Uzbekistan, Tadjikistan, Rusia: regiunea Altai si Amur, Bureatia, Kolomna, Tambov, Cita.

Intensitate moderata a cariei dentare s-a stabilit in Republica Moldova, Romania, Marea Britanie, Suedia, Austria, Cehia, Finlanda, Iordania, Argentina, Azerbaidjan.

Un nivel inalt al cariei se observa in Germania, Franta, Norvegia, Iran, Mexic, Cuba, Chili, in Rusia: regiunea Kamceatka, Murmansk, Mahacikala, Krasnoiarsk, Novosibirsk, Ekaterienburg, Smolensk, Tveri, Krasnodar, Voronej, Moscova.

Intensitate foarte inalta s-a stabilit in Japonia, Canada, SUA, Italia, Lituania, Letonia, Estonia, in Rusia: Arhanghelsk, Omsk, Soci, Nikolaevsk-pe-Amur.

Afectarea prin carie a populatiei, si in particular a copiilor, prezinta variatii mari atat in limitele unei tari, cat si in diferite regiuni si localitati ale tarii.

OMS considera ca in fiecare tara este necesara formularea sarcinilor proprii, in ; functie de necesitatile, particularitatile si posibilitatile sale, conducandu-se derecomandarile si indicii unici in aprecierea sanatatii orale si de sarcinile globale in acest domeniu.

4. Elementele minerale, microelementele (cu excepţia fluorului) în profilaxia cariei dentare. Vitaminele, preparatele antimicrobiene şi vaccinele în profilaxia cariei dentare.

5. Rolul alimentării în profilaxia principalelor afecţiuni stomatologice.

Igiena alimentatiei este inclusa de OMS intre cele patru mijloace deprevenire a cariei dentare, alaturi de fluorizarea generala si locala, sigilarea santurilor si fosetelor si igiena buco-dentala. Educatia privind igiena alimentatiei are un rol important in mentinerea sanatatii orale.

Prin dieta se intelege totalitatea alimentelor solide si lichide ingerate care includ componentele nutritive. Acestea vin in contact cu dintii, cu parodontiul si cu placa bacteriana. Dintre constituentii dietei, intereseaza in mod deosebit hidratii de carbon cu rol deosebit in etiopatogenia cariei dentare. Initial, cercetarile dadeau o pondere mare actiunii postrezorbtive a hidratilor de carbon in perioada de formare a dintilor (SOGNAES, citat de OLTEAN si colab., 1996), dar majoritatea cercetarilor ulterioare a demonstrat punctul de vedere a lui MÜHLEMANN (1969), cum ca hidratii de carbon actioneaza in primul rand prerezorbtiv. Hidrocarbonatele cele mai frecvent intalnite in alimentatie sunt: polizaharidice (amidonul, dizaharidele, zaharoza, maltoza) monozaharidice (glucoza, fructoza, lactoza, galactoza).

Page 4: Raspuns 4in1

6. Nivelurile de stat, de grup si individual de profilaxie a principalelor afectiuni stomatologice. Profilaxia primara si secundara a afectiunilor stomatologice. Profilaxia principalelor afectiuni stomatologice in colectivitati organizate de copii(gradinite, scoli)

La nivel de stat in RM programul de profilaxie stomatologica este coordonat prin urmatoarele reprezentati:ministerul sanatatii,ministerul invatamintului,ministerul finantelor,ministerul economiei si reformelor,centrul national stiintific practice de igiena,societati stiintifice a stomatologilor,uficiul European OMS

Pentru realizarea programului la nivel national se folosesc urmatoarele metodeeducatia sanitaraigiena orala prin minajarea salelor de igiena orala in toate institutile prescolare, scolare, sputale si policliniciprocesul de fluorizare centralizat si necentralizatprofilaxia primara: sunt 4 metode propuse de OMS pentru prevenirea primara a cariei dentarefluorizarea generala si localaigiena alimentatieiigiena bucodentarasigilarea santurilor si gropitelorprofilaxia secundara: urmareste depistarea s idiagnosticarea cit mai precoce a afectiunilor buco-dentare mai ales carie si include:1.examinarea . depistarea, tratament precoce si correct2. profilaxia locala cu flor(lacuri, gelui) si clatituri cu antiseptice3Control periodic

Profilaxia principalelor afectiuni stomatologice in colectivitati organizate de copii(gradinite , scoli)---- pentru prevenirea si combaterea afectiunilor stomatologice folosim urmatoarele metode:educatia sanitaradispensareacontrol profilactic de 2 ori pe anformele de educatie sanitaraforma active: convorbiri,discursuri si cursuriforma pasiva:literature stiintifica, articole in presa periodica, demonstrarea prin filme sau imesiuni televizatesi radiofonice cu mesaje educative sanitare si educatie sanetara prin expozitiimetode de educatie sanitara1.educatie colectiv generalizataEducatie in grupEducatie individuala

Pentru instruirea copilului trebue sa le informam si sa le motivam pentru respectarea igienei orale, trebue sai aratam emesiuni televizate, povesti animate realizate prin calculator si filme cu disene animate*(viziune, auditie+explicatie)educatia sanitara cu ajutorul medicului stomatolog in clase si grupuri demonstrind copiilor prin scheme, tabele sau deapozitive demonstrind metode si tehnici de periaj. Se mai poate demonstra copiilor prin joaca sau concursuri de periaj cu efectuarea periajului de catre copii in fata oglinzii ceea ce ajuta pentru memorizarea informatiei cu 95%

7.Igiena cavitatii bucale in profilaxia afectiunilor stomatologice. Obectele si remedile de igiena orala. Metodele periajului dentar.Principalul obiect de igienă orală este periuţa de dinţi. Există o varietate foarte largă de periuţe, dar, indiferent de preferinţele individuale, există un set de cerinţe faţă de orice periuţă dentară:- să fie individuală. nu se admite untilizarea în comun a obiectelor de igienă orală cu alte persoane.- să fie schimbată o dată la 3-4 luni, sau de fiecare dată când prezintă semne de deteriorare a firelor.- periile cu fire sintetice sunt de preferat faţă de cele cu fire naturale, deoarece se supun mai uşor curăţirii.

Page 5: Raspuns 4in1

De asemenea, periuţele dentare diferă după supleţea firelor, având pe mânere marcajul corespunzător: extrasoft, soft, medium, hard şi extrahard. Periuţele medium se potrivesc cel mai bine pentru igiena zilnică. Cele soft şi extrasoft sunt indicate pacienţilor cu afecţiuni parodontale, dinţi mobili, gingii subţiri care se traumează uşor. Periuţele hard şi extrahard trebuie utilizate cu precauţie, deoarece pot provoca abraziuni ale ţesuturilor dentare. Ele se recomandă fumătorile, persoanelor cu predispunere spre formarea tartrului dentar.Este binevenită dotarea periuţelor cu diverse elemente din gumă, proeminenţe de forţă, suprafeţe pentru curăţarea limbii. Toate acestea măresc eficienţa periajului.

De o popularitate tot mai înaltă se bucură periuţele electrice. Acestea pot avea la bază 2 tehnologii de punere în mişcare: prin vibraţie şi rotaţie-oscilaţie. Doar cele din urmă sunt considerate a fi mai eficiente, decât cele manuale, deşi este demonstrat că o igienă corectă este asigurată, în primul rând, de tehnica periajului şi nu te tipul periuţei utilizate. Totuşi, periuţele electrice pot fi de mare folos celor ce nu dispun de dexteritatea necesară unui periaj manual.

Arsenalul de obiecte de igienă orală mai poate include aţa dentară, scobitorile, flosete, periuţa interdentară, stimulatorul gingival ş.a. Aţa dentară sau flosa este un obiect extrem de necesar pentru igiena dentară, deoarece este unul din puţinele atribute de igienă, ce permite o curaţate optimă a spaţiilor interdentare. Este foarte important de a curaţa aceste spaţii, deoarece depunerile dentare ce se acumulează aici, pot demineraliza smalţul , astfel provocând cariile interdentare - o formă des întâlnită a cariei. Aţa dentară poate fi cerată ce îi permite să alunece mai bine în spaţiile interdentare. De asemenea flosă poate fi impregnată cu diverse substanţe medicamentoase cu efect antimicrobian sau remineralizant.

Scobitorile tot pot fi utilizate pentru igienizarea spaţiilor interdentare, însă aceasta necesită o atenţie sporită. Nu se recomandă copiilor utilizarea scobitorilor, deoarece acestea pot trauma papila interdentară - porţiune de gingie dintre dinţi. Odată ce se optează pentru folosire lor, trebuie de ţinut minte că nu se admite introducerea forţată a scobitorilor în spaţiile interdentare.

8. Metode de periaj dentar1.Metoda Bass:Este eficienta pt indepartarea placii bacteriene, atat la marginea gingivala libera cat si din santul gingival. E recomandata tuturor pacientilor,dar mai ales celor care au zone proximale deschise si retractie gingivala cu expunerea radacinii. Se utilizeaza perii moi, cu cap rotunjit,si se introduce periuta in vestibule,parallel cu axul dintilor,apoi se roteste la 45s, a.i. pilii sa fie pozitionati in zona cervicala,atat pe dinte,cat si pe gingie. Se executa miscari de vibratie fata-spate,cu presiune pe dinte, de 10-20 ori pe acelasi loc. Se periaz 2-3 dinti o data. Perierea se executa vestibular si apoi oral,atat la arcada superioara,cat si la cea inferioara. Pt zona frontala,palatinala si lingualaa peria se tine in axul dintilor,in lungime si se executa miscari de rulare la fiecare dinte. Avantaje:usor de instruit,indeparteaza placa bacteriana interdentara; e adresata pacientilor sanatosi si celor cu parodontopatii.2.Metoda rularii:Se recomanda pacientilor cu parodontiu integru; indeparteaza placa bacteriana si resturile alimentare,fara a pune accent pe santul gingival. Gura este intredeschisa,periuta se pozitioneaza in vestibule parallel cu axul dintelui, a.i. manerul sa fie in dreptul ului de ocluzie. Se realizeaza o miscare de rotire,insurubare.3.Tehnica Stillman:Se adreseaza curatarii gingiei si zonei cervicale dentare. Peria se aplica la 45s,intre gingie si zona cervicala,se preseaza pe dinte pana albeste gingia si se executa o miscare combinata de rotire si vibrare in acelasi timp. Pt zona palatinala si zona linguala se foloseste tehnica rularii.3.Tehnica Charters:Realizeaza indepartarea placii bacteriene,masajul,stimularea mecanica. Se utilizeaza  periute tari. Periutele pot fi pozitionate atat in unghi drept cu axul dintelui, cat si la 45s,a.i. pilii se angajeaza interdentar,cu portiunile terminale catre ocluzal. Se adreseaza pacientilor cu spatii interdentare maari(treme,diasteme) sau pacientilor purtatori de punti care trebuie igienizate special.5.Metoda Fones:Se realizeaza cu perii moi, periuta introducandu-se intre obraji si dinti,cu arcadele in contact si se realizeaza o rotatie ampla,igienizand ambele arcade simultan. Se incepe de la molari spre frontali si dupa igienizarea zonei vestibulare, se deschide gura si se spala palatinal si lingual.6.Tehnica verticala Leonard:Perie arcadele separat ,cu dintii frontali cap la cap; miscarea se face de sus in jos pe fetele dintilor, cu ousoara rotatie.7.Tehnica orizontala:

Page 6: Raspuns 4in1

Absolut contraindicate si nociva,pt ca miscarile pe orizontala in zona vestibulara, cu paste abrasive si presiune pe dinti,abrazeaza aceste fete, nu curate spatiile interdentare si imping placa bacteriana in santul gingival.8.Tehnica de periaj fiziologic Smith:Periajul ar trebui sa fie facut  in acelasi sens cu miscarea alimentelor(jos-sus,ocluzal-gingival). Tehnica nu poate indeparta placa bacteriana interdentara si e adresata numai pacientilorcu parodontiu sanatos si fara anomalii.Peria se miscadinspre ocluzal spre gingival.PERIAJUL ELECTRIC:Periutele electrice produc 4 tipuri de miscare al partii ctive;oscilatorin (de la gingia fixa spre ocluzal si incizal si inapoi),deplasari orizontale(rectilinii-dus-intors),miscari combinate(oscilant+rectiliniu) si miscari de rotatie completa. Au turatii diferite,in functie de sursa de alimentare(baterii-l000 turatii/min; cu acumulatori-2000 turatii/min; sursa de current>3600t/min). Exista o controversa legata de utilizarea periutelor electrice. Ambele metode,daca sunt correct utilizate,sunt la fel de bune.

9. Metodele si subectul instruirii igienice a populatiei. Formele instruirii sanitare a populatiei. Formarea deprindelor igienice la copii in functie de virsta. Instruirea igienica a copiilor, periajul dentar sub control in colectivitati organizate de copii.Pentru prevenirea si combaterea afectiunilor stomatologice folosim urmatoarele metode:educatia sanitaradespensareacontrol profilactic de 2 ori pe anformele de educatie sanitaraforma active: convorbiri,discursuri si cursuriforma pasiva:literature stiintifica, articole in presa periodica, demonstrarea prin filme sau imesiuni televizatesi radiofonice cu mesaje educative sanitare si educatie sanetara prin expozitii

Metode de educatie sanitara :1.educatie colectiv generalizataEducatie in grupEducatie individuala

Pentru instruirea copilului trebue sa le informam si sa le motivam pentru respectarea igienei orale, trebue sai aratam emesiuni televizate, povesti animate realizate prin calculator si filme cu disene animate*(viziune, auditie+explicatie)toate acestea trebue sa fie memorizate de copii pina la 80% din totalul de informatie expus.educatia sanitara cu ajutorul medicului stomatolog in clase si grupuri demonstrind copiilor prin scheme, tabele sau deapozitive demonstrind metode si tehnici de periaj. Se mai poate demonstra copiilor prin joaca sau concursuri de periaj cu efectuarea periajului de catre copii in fata oglinzii ceea ce ajuta pentru memorizarea informatiei cu 95%factori de risc in aparitia cariei dentare.

10.Factorii de risc in aparitia cariei dentare. Metode de apreciere a rezistentei smaltului la actiunea acizilor.Caria apare atunci cind intensitatea situatiei cariogene depaseste in CB rezistenta tesuturilor dure dentare. Caria este un process patologic provocat in anumite conditii de factorii patogeni mai ales factori microbieni si igienici.

Pentru aparitia cariei este necesara prezenta unei conditii:prezenta microorganismelor in placa dentarainsuficienta igienei cav. Bucaladereglarea alimentatieifactorul de timp

Factorii predispozanti pentru aprecierea cariei dentare: in perioada antinatala ---influenta negative asupra gravidei si a fatului datorita factorilor nocivi:toxicozele gravidelor.intoxicatiileboli endocrine, cardiovasculare, nefropatiiledeficitul de flor in apa potabila

Page 7: Raspuns 4in1

alimentatia insuficienta si irationalanumarul sarcinilorin perioada post-natala (in 1 an de viata)maladii generale(rahitism, avitaminoze)tipul alimentatiei: natural , artificial, mixteruptia dentara : precoce, tardivahipoplazia smaltuluiigiena orala insuficientadeficitul de flor in apa potabilain perioada la copii si adolescentifactorii sus mentionatiAnomalii de pozitie a dintilor anomalii de ocluziehiposalivatiamediul bucal acidinsuficienta de vitamine din grupul ABCD +insuficienta proteinelor si carenta ioniilor de F,P, Ca

Metode de apreciere a rezistentei smaltului la actiunea acizilor:inlaturarea placii bacteriene si izolarea dintilor frontali supeiori de actiunea saliveiaplicare unei picaturi de sol. HCL pe suprafata vestibulara a unui incesiv superior timp de 5 sec.spalarea si uscarea suprafetei vestibulareaplicarea unei picaturi de sol. 1% albastru de metilenintensitatea culorii se apreciasa cu cheia de 10 culori unde fiecare nuanta se noteaza cu 10 puncteastfel se face un table pentru masurarea cario-rezistentei a smaltului10-30= cario-rezistenta inalta40-50= cariorezistenta moderata60-70= cariorezistenta joasaPeste 80 de puncte = cario-rezistenta foarte joasa2.determinarea rezistentei smaltului la actiunea acizilor prin colorarea smaltului demineralizat si determinarea intensitatii culorarii-aplicarea solutii indigo-carmin in sol. Acid sulfuric- portiunea de smalt tratata cu acid se coloreaza in rosu- intensitatea culorii se compara cu cheia de 10 culori(rezultatele ca la 1 metoda).

11. Factorii de risc în apariţia cariei dentare. Metodele de apreciere a rezistenţei smalţului la acţiunea acizilor. Interactiunea a 4 factori cu actiune majora poate sa duca la aparitia cariei dentare: succeptibilitatea dintelui si mediul bucal; placa bacteriana, substratul(alimentar) si timpul. Metoda se bazeaza pe colorarea smaltului demineralizant si determinarea intensitatii colorarii. SE inlatura placa bacteriana si se izoleaza de actiunea salivei dintilor frontali isuperiori, apoi pe suprafata vestibulara uscata a unui incisiv superior central se aplica cu ajutorul unei pipete o picatura de diametrul 1,5 – 2, 0 mm a solutiei de indigocarmin (30 g;l) in sol. 0,2 M de acid sulfuric timp de 5 sec., imbinind astfel etapa de gravaj acid si coloratie a smaltului. Dupa aceasta colorantul se inlatura cu un tampon de vata. Portiunea de smalt tratata cu acid se coloreaza in rosu, intensitatea culorii se compara cu cheia de 10 culori(fiecare nuanta se noteaza cu 10 puncte). Aprecierea rezult. se efec. prin evaluarea intensitatii coloratiei: 10-30 puncte: cariorezistenta inalta; 40-50 – moderata; 60-70 – joasa; peste 80 – foarte joasa.

12. Depunerile dentare. Metode de depistare si inlaturare.Pot fi clasificate astfel:placa dentara sau bacterianapelicula dobindita –o pelicula acelulara formata cu saliva si lichidul gingival, se formeaza in citeva ore si nu se poate elimina prin clatiri sau periajmateria alba- complex de bacterii si cellule care acopera placaresturi alimentare meniralizatetartru dentar supra si sub gingivaldepunerile dentare se depisteaza prin examenul clinic simplu(inspectie , sondare) si poate fi inlaturat prin detartraj manual sau ultrasonic sau mixt si prin periaj.

Page 8: Raspuns 4in1

13. Metodele de profilaxie a cariei dentare, aprecierea eficacităţii lor. Principalele remedii pentru profilaxia cariei dentare şi mecanismele acţiunii lor. Igiena bucala este cea mai importanta metoda de profilaxie, Are ca si scop indepartarea placii dentare. Periajul profisional. Se efectueaza la cabinetul stomatologic. Este, practic, un periaj dentar realizat cu ajutorul instrumentelor mecanice care are rolul de a indeparta placa dentara. Este foarte eficient dar are un mare dezavantaj : se poate efectua doar la cabinetul stomatologic. Placa dentara se depune dupa fiecare masa de aceea, periajul mecanic trebuie sa fie insotit de o igiena bucala corecta. Detartrajul reprezinta manopera de indepartare a tartrului dentar. Datorita faptului ca, tartrul se formeaza prin calcifierea placii dentare acesta contine o cantitate foarte mare de microbi. Detartrajul se efectueaza la cabinetul stomatologic, este nedureros, si se face cu ajutorul unor instrumente speciale bazate pe ultrasunete. In mod ideal trebuie sa va faceti detartrajul de 2 ori pe an. Sigilarea santurilor si fosetelor Aceasta este o metoda foarte eficienta prin care se preintampina stagnarea microbilor in santurile si fosetele molarilor si premolarilor prevenind astfel aparitia cariilor la acest nivel. Practic se realizeaza niste obturatii speciale cu materiale fluide care vor "inchide" santurile si fosetele dentare facandu-le mult mai greu accesibile pentru bacterii sau microbi. Depistarea si tratarea cariilor incipiente: Este o metoda eficienta de profilaxie deoarece previne evolutia cariilor si aparitia complicatiilor. Cariile mici sunt usor si relativ ieftin de tratat. Odata ce apar complicatiile datorita evolutiei cariilor, tratamentul este atat mai complicat cat si mult mai scump. Metode de profilaxie pentru factorul alimentar: Sunt mult mai greu de aplicat deoarece e foarte greu sa-i indici cuiva ( cu atat mai putin unui copil ) sa nu mai consume dulciuri. De aceea, in cel mai bun caz, se poate indica o reducere a consumului de zaharuri, desi, si acest lucru este de cele mai multe ori greu de dus la indeplinire. Metode de profilaxie pentru teren: Aceste metode se refera, in principal, la cresterea rezistentei smaltului dentar. Cea mai importanta metoda este fluorizarea. Cea mai importanta fluorizare este cea care se efectueaza incepand de la nastere pana la varsta de 12 ani adica in perioada de formare a dintilor definitivi. Administrat pe o perioada mai lunga de timp,  florul va intra in componenta smaltului dentar facandu-l mai dur si mai rezistent.

14. Metodele şi remediile profilaxiei endogene a cariei dentare la copii în perioada de formare a ţesuturilor dentare. Fluorarea apei potabile, indicaţiile, dozarea, eficacitatea. Fluorarea sării de bucătărie, indicaţiile, dozarea, eficacitatea. Fluorarea laptelui, pâinii şi apelor minerale pentru profilaxia cariei dentare.

15. Preparatele pentru profilaxia exogenă a cariei dentare, indicaţiile, dozarea, metodica aplicării, eficacitatea. Fluorlacurile, indicaţiile, dozarea, metodica aplicării, eficacitatea. Fluorgelurile, indicaţiile, dozarea, metoda de aplicare şi eficacitatea.

16. Sigilarea fisurilor, indicatiile, tehnicile de sigilare, materialele si eficacitatea lor."Sigilarea se face atat la dintii temporari (de lapte) dar, mai ales, la cei permanenti, de obicei imediat dupa ce au erupt. Imediat dupa eruptie, molarii prezinta o morfologie cu santuri si fosete adanci, locuri unde se acumuleaza resturi alimentare si micro-organisme care initiaza caria dentara. Aceste santuri, mai degraba fisuri, au un diametru mai mic decat firul periei de dinti si sunt profunde. Sansele atacului carios sunt astfel mai mari in ciuda igienei conventionale: spalatul sau curatarea dintilor. Ambele metode sunt ineficiente in indepartarea resturilor acumulate. Astfel acoperirea sau sigilarea acestor zone cu un material protector numit sigilant are un efect benefic si este considerata metoda cea mai sigura de profilaxie primara in special la copii.Materialele folosite - sigilantii - sunt rasini compozite transparente sau opace. Sunt preferati sigilantii fotoactivi (cei care se intaresc cu ajutorul lampii cu ultraviolete).Etapele de lucru pentru sigilarea dentara:1) Curatarea suprafetei dintelui cu ajutorul unor periute rotative, neimplicand frezajul dintelui;2) Gravarea dintelui (mordansare). Un gel cu consistenta fluida, in a carui concentratie intra si acid fosforic, este aplicat prin pensulare, injectare sau cu ajutorul unui burete, fiind lasat sa actioneze 15-30s, dupa care spatiul de lucru este spalat si uscat.3) Aplicarea sigilantului se realizeaza cu instrumente speciale cu varfuri de unica folosinta. Sigilantul trebuie sa acopere toate santuril. Acesta se mentine 10-15s pentru a permite penetrarea si saturarea smaltului mordansat in mod optim, dupa care se fotopolimerizeaza.4) Adaptarea functionala consta in refacerea morfologiei functionale a suprafetelor sigilate, indepartandu-se eventuale contacte identificate cu ajutorul hartiei de articulatie prin utilizarea pietrelor diamantate.5) Reevaluarea pacientilor - dintii sigilati trebuie controlati periodic de catre medic, ideal la fiecare 6 luni.Incidenta cariei dentare in urma sigilarii dintilor se reduce cu pana la 80%. Aceasta reprezinta metoda ideala in profilaxia cariei dentare la copii.

Page 9: Raspuns 4in1

17. Factori de risc in afectarea tesuturilor parodontiului. Metodele si remediile de profilaxie a afectiunilor parodontiului.Raspindirea afectiunilor parodontiului la copii este in functie de mai multi factori, dintre care se pot mentiona: nivelul social-economic al tarii; nivelul de cultura a populatiei; nivelul igienei cavitatii bucale; particularitatile alimentatiei.

Metode de profilaxie a afectiunilor parodontiului.Periajul dentar corect, precum si prezentarea la controlul periodic stomatologic din 6 in 6 luni sunt modalitati elementare, dar foarte eficiente de prevenire a aparitiei bolii parodontale. Periajul dentar trebuie executat de 2 ori pe zi, dimineata si seara. De asemenea, e foarte importanta tehnica de periaj pentru ca un periaj incorect poate deveni chiar nociv. De aceea, adresati-va unui medic stomatolog care va poate explica o modalitate corecta de periaj. Alaturi de periajul zilnic este necesar un detartraj insotit de un periaj profesional, o data la sase luni.

18. Programul complex de profilaxie a principalelor afectiuni stomatologice. Aprecierea eficacitatii programelor de profilaxie a cariei dentare si afectiunilor parodontiului. Experienta aplicarii practice a programelor de profilaxie a afectiunilor stomatologice in diferite tari.Afectarea prin carie a populatiei si in particular a copiilor, prezinta variatii mari atit in limitele unei tari cit si in diferite regiuni si localitati ale tarii. In ultimii 20 ani se manifesta tendinta de reducere a intensitatii cariei dentare in tarile economic dezvoltate (Elvetia, Marea Britanie, Danemarca, Japonia, SUA). Exista diferite opinii in legatura cu aceste reduceri care in general se refera la conditiile de viata, alimentatie, rezistenta tesuturilor dentare, microflora. Evident ca ele pot fi explicate prin aplicarea programelor de profilaxie a cariei dentare(florarea apei, igiena cavitatii bucale, utilizarea larga a remediilor profilactice. OMS recomanda ca in fiecare tara este necesara formularea sarcinilor proprii in functie de necesitatile, particularitatile si posibilitatile sale, conducindu-se de recomandarile si indicii unici in aprecierea sanatatii orale si de sarcinile globale in acest domeniu. Caria dentara apare atunci cind intensitatea situatiei cariogene in cavitatea orala depaseste rezistenta tesuturilor dure dentare. Interactiunea a 4 factori cu actiune majora poate sa duca la aparitia cariei dentare: susceptibilitatea dintelui si mediul bucal; placa bacteriana, substratul(alimentar) si timpul. Aparitia cariei dentare este in functie de anumite conditii: 1.prezenta microorganismelor in placa dentara, 2.insuficienta mecanismelor specifice (immune) si nespecifice de aparare a cavitatii orale, 3. Dereglarea alimentatiei, 4. Factorul de timp. Afectarea prin carie a dintilor temporari si celor permanenti la copii si adolescent sunt in functie de factori geografici, de nivelul de viata, de virsta, de sex, de ereditate, de caracterul alimentatiei, de gradul de igiena orala, de starea organismului.

19. Structura contemporana si scopurile serviciului de asistenta stomatologica a copiilor.Policlinica stomatologica pentru copii este o institutie curative-profilactica care asigura diagnosticul, tratamentul si profilaxia afectiunilor stomatologice la copii.Sarcinile principale ale policlinicii stomatologice pentru copii:

- Profilaxia afectiunilor regiunii oro-maxilo-faciale la copii- Organizarea si efectuarea masurilor pentru depistarea bolnavilor cu patologie oro-maxilo-faciala- Asistenta stomatologica calificata

Policlinica stomatologica pentru copii:- Efectueaza sanarea planificata a cavitatii bucale a copiilor din colectivitatile organizate de copii din

sectorul pe care il deserveste- Acorda asistenta stomatologica copiilor care se adreseaza- Duce evidenta si efectueaza analiza morbiditatii stomatologice la copii- Apreciaza eficienta masurilor profilactice si curative aplicate copiilor - Organizeaza educatia sanitara a copiilor si parintilor in problemele profilaxiei primare si secundare a

principalelor afectiuni stomatologice.

20Etapele de dezvoltare intrauterine si intramaxilara a dintilor

Perioda de dezvolatre intrauterina si intramaxilara

Page 10: Raspuns 4in1

Dezvoltarea dintilor are citeva etape ,care coincid in timp cu delimitarea cavitatii bucale de la cav .nazala si formarea vestibulului oral si anume ;1 proliferarea –fondarea si formarea mugurilor dentari 2 Histodiferentierea –diferentierea mug dentari 3 Morfodiferentiere- histogeneza tesut.dentar4Calcifierea

Proliferarea La 6-7 saptamini de viata intrauterina se observa primele semne de dezvoltare a dintilor .Cellele epiteliale a cav bucale primare se invagineaza in mezenchimul subiacent al primului arc bronhial , constituind lama dentara sub forma de potcoava pentru fiecare maxilar aparte .Din lamele buco- labiala se va dezvolta ulterior vestibulul cav bucale .Iar din cea dentara dintii . Histodiferentierea In aceasta etapa are loc diferentierea celulara a tesuturilor folicolului dentar .Epiteliulu adamantin intern si epeteliul adamantin extern cu stratul intermediar si cel stellar.

Morfodiferentierea In etapa morfodiferentiere (histogeneza ,de aparitie a matricilor organice), Celulele differentiate si specializate incep sa functioneza , debuteaza procesul de dentinogeneza amelogeneza ,cementogeneza osteogeneza. CalcifiereaCalciferea incepe in dentina si continua in smalt ,pentru smalt calcifierea are loc de la virful cuspizilor si marginile incizale spre colet,din profunzime spre suprafata ,cind pentru dentina de la suprafata in profunzime . Miniralizarea tesut dure ale dintilor permanenti incepe ; pentru 1 molar- in luna a 9-a de dezvolt. intrauterina ;pentru incesivi- in luna a 6-a postnatala; pentru canin –in luna 9-a post natala ;pentru premolar 1-la 2.5 ani ;pentru premolaru2 si molar2 – la 3.5 ani ;pentru molarul 3 – dupa virsta de 8 ani

21 Eruperea dentara si formarea radacinilor dintilor temporari si permanenti .Resorbtia radiculara . Particularitatile structurale ale tesuturilor dure ale dintilor dintilor temporari si permanenti tineri

Eruperea dentara Eruperea dentara constituie un proces fiziologic deosebit de complex .Este un indiciu de dezvoltare normal a organizmului.Pentru eruptia dentara este caracterist urmatoarele etape ; 1Preeruptiva .2Prefunctionala3 Functionala Etapa preeruptiva cuprinde migrarea dintelui din zona de formare pina la atingerea mucoasei cav bucale.Etapa prefunctionala –deplasarea dintelui din cav bucala pina la atingerea dintilor antagonisti Etapa functionala cuprinde -toata perioada ce urmeaza dupa atingere planului de ocluzie si intrarea in functiune Termenele formarii complete a radacinilor dintilor temporari

Dinte temporar Termenul , aniiIncisivul central 1.5 Incisivul lateral 2 Molarul 1 4Caninul 5Molarul 2 4 Formarea radacinilor dintilor permanenti

Dintele permanent Termenul,aniPrimul Molar 9-10Incisivul central 9-10Incisivul lateral 9-10Primul premolar 12-13Caninul 12-15Premolarul second 12-14

Page 11: Raspuns 4in1

Molarul second 15

Resorbtia Radiculara Paralel cu dezvoltarea folicolilor dintilor permanenti are loc resorbtia fiziologica a radacinilor dintilor temporari . Resorbtia radacinilor dintilor temporary incepe de la radacina care adera la folicolul dintelui permanent .Intirzieri in termenele de resorbtie radiculara sunt in caz de ; Lipsa a folicolul dintelul permanent , Rahitizm rubeola prenatala si unele boli genetice Pentru resorbtie patologica nu este tipica formarea tesutului osos in regiunea rizalizei ,spre deosebire de cdea fiziologica Particularitatile structurale ale dintilor temporariGrosimea smaltului si dentinei este redusa la dintii temporari aproximativ cu ½ ,ceea ce se explica ca prin faptul ca odon-toblastii dintilor temporari functioneaza 350 zile ,comparativ cu cei permanenti 700 de zile.Dintii temporari contin mai mult apa si dubs.organice comparativ cu dintii permanenti .Stratul de dentina ,comparativ,este mai subtire iar camera pulpara si dcanalele radiculare sunt mai voluminoase.Dentina are canalicule dentinare largi,relativ mai scurte si mai putin sinuase .Cementul formeaza un strat subtire ,cu reducere stratului celular .jonctiunea smalt cement se prezinta sub forme si in proportii diferite fata de cea a dintii permanenti .

22 Caria dintilor temporari la copii .Clasificarea .particularitatile evolutiei clinice ,diagnosticului si tratamentul

Caria dentara este un proces patologic localizat ,multifactorial,care apare dupa eruptia dintelui ,caracterizzinduse prin deminiralizarea si ramolismentul tesuturilor dure ,cu formarea ulterioara a defectului cavitar

Clasificarea dupa OMS1 Caria adamantinei 9carie incipienta 2 Caria dentinei 3 Caria cimentului 4 Caria dentara stabilizata (stationata)5 Odontoclazie, Melanodontie infantila .Meladontoclazie 6 Alte carii dentare precizate 7 carie neprecizate

Particularitatile ale evolutiei clinice a cariei dintilor tempor Cei mai rezistenti sunt incisiv inferiori .Evolutia cariei fisurale este facilitata de existenta fisurilor si gropitilor, unde se mentin resturi alimentare .cariile cervicale se atesta frecvent dupa eruperea dintilor temporari mai ales a incisivilor superiori ,la copii in primii ani de viata mai frecvent se depisteaza caria circulara caria cu evolutie acuta se intilneste in special la virsta 2-3 ani .caria Acuta a dintilor temporari este multipla si semetrica ,progresind rapid in profunzime ,lipsa de aparare a pulpei dint temporari prin formarea dentinei tertiare

Diagnosticul Cariei dintilor temporariSondarea se retine in cariile fisurale patrunzind usor in dentina ramolita .Percutia - In sens vertical si orizontal sint negative Probele termice - La copii mici nu sunt concludente si se evita Radiologic - permite de a depista si a aprecia profunzimea defectului carios , relatia sau Examenul cu camera pulpara , Starea radacinii dintelui Metoda de uscare – A suprafetei dentare permite vizualizarea petei carioase care are o suprafata fara luciu mata.Colorometria vitala – este bazata pe marirea permeabilitatii tesuturilor dure dentare fata de coloranti .La contactul cu solutiile de coloranti tip de un minut sectorul deminiralizat absoarbe colorantul iar smaltul neafectat nu se coloreaza .Transluminarea

Tratamentul cariei dentare Tratamentul cariei incipiente - include terapia de remineralizare care este mai eficienta in perioada de formare dentara. Pentru reaminiralizare sunt indicate Fluoruri,aminoflaruri,lacuri de floruri preparate de calciu Metoda impregnarii tesuturilor dure dentare este folosita pe larg in tratamentul cariei superficiale iar in unele cazuri si al cariei medii a dintilor temporari , in special in perioada resorbtiei radiculare ea costa in 2 etape ;

Page 12: Raspuns 4in1

Slefuirea si impregnarea tesuturilor dure dentare ...1 Slefuirea suprafetelor afectate a marginilor defectelor carioase si a fusurilor se efectueaza cu pietre sau discuri 2 .Impregnarea se efectuiaza dupa izolarea dintelui prepararea si uscarea suprafetei afectate pe timpuri se folosea metoda de Argintare . sol Nitrat de argint 4-30% Tratamentul cariei medii in dintii temporari si permanenti consta in prepararea cav carioase si obturarea ei ,restituind forma anatomica ,functia .

24 Pulpitele dintilor temporari la copii .Clasificarea . Particularitatile evolutiei clinice ,diagnosticului si tratamentului

Clasificarea pulpitelor dintilor temporari dupa T Vinogradova 1 Pulpita acuta :a) seroasa ;b) purulenta ;c) cu afectarea paradontiului si a ganglionilor linfatici 2 Pulpita cronica a) Simpla b) Proliferativa c)gangrenoasa 3 Exacerbarea pulpitelor cronice

Particularitatile evolutiei pulpit dintilot tempor -evaluare asimptomatica a aprocesul inflamator - Mai frecvent se depisteaza formele cronice ale pulpitelor -Trecerea rapida din o forma in alta (acuta in cronica ;seroasa in purulenta )- dereglarea starii generale in caz avansate -afectarea paradontiului

Clinica pulpitelor dintilor temporari Copii mici nu pot da informatie privind intensitatea durata , localizarea,si caracterul durerii.Deobicei acesti copii sunt obositi speriati dupa o durere nocturna , fara a fi in stare sa indice concret dintele afectat ,nu pot formula acuzele ,nu reactioneaza adecvat la testele de diagnostic efec de medic.

Metodele de tratament ale pulpitelor dintilor temporari a) Vitale - metoda biologica a(coafajul pulpar direct si indirect);

– Amputatia (pulpotomia)– Exterparea (pulpectomia)

b)Devitale - Amputatia (pulpotomia ) -Exterpatia (pulpectomia)

Coafajul pulpar indirect Tratamentul conservator al procesului inflamator ,stimularea procesului de recuperare si de dentinogeneza in pulpa si restabilirea funct dintelui Indicatii Pulpita seroasa , pulpita simpla se practic la copii sanatosi

Tehnica ; Vizita 1 - izolarea - -inlaturarea tesut superfic efectuate cu excavatorul - Prelucrarea medicamentoasa a cav cu sol neeritante ;- Uscarea usoara a cavitatii cu aer sau bulete sterileaplicarea unei paste preg extempore

Vizita 2 - Controlul vitalitatii pulpei - Izolarea - Inlaturarea pansamentului provizoriu si a pastei curative

Page 13: Raspuns 4in1

- Aplicarea pe planseul cavitatii carioase a prep odontotrope - Obturarea permanenta a cav carioase .

Coafajul pulpar Direct Indicatii ; Deschiderea accidentala a camerei pulpare de origine traumatica sau la prepararea cavitatilor carioase ale dintilor in stadiu de form a radacinii

Tehnica;-Izolarea dintelui,-prepararea cav carioase -prelucrarea cav cu solutie neeritanta Na Cl -Dupa hemostaza se aplica preparate pe baza de hidroxid de calciu si obturatia provizorie pe termenul 3-6 saptamini

Amputatia Vitala a pulpei Indepartare sub a nestez locala sau generala a pulpei coronare

Indicatii ; Deschiderea accident a camer pulpare ,Pulpita cronica simpla se aplica la dintii temporary in stadiile 1-2 de formare a radacin .Tehnica -Anest local sau generala -Izolarea dintelui -Prepararea cav carioase si tratarea medicamentoasa -Deschiderea cam pulpare amputarea pulpei coronare cu un excavator sau freza rotunda sterile Sect filetelor radic -Hemostaza -Cofajul bonturilor rad cu prep medicament -aplicarerea bazei din ciment si a obtur definitive

Exterparea Vitala Indepartarea completa a pulpei sub anestex locala sau generala Aceasta metod este folosita mai rar pentru dintii temporary;

Indicatii ; Toate formele de pulpita a dintilor permanenti cu radacini formate

Tehnica -Anestez locala -Izolarea dintelui Prepararea cav si tratarea medicamentoasa -deschiderea cam pulpare-ablatia pulpei coronare Hemostaza -exterparea pulpei radiculare - prelucrarea medicamentoasa si instrumentala a canalelor-uscarea canalelului rad - Obturarea canalelor -aplicarea bazei de ciment si a obturatiei definitive

Amputatia Devitala Indepartarea pulpei coronare devitalizate in prealabil ,urmata de mumificarea pulpei radiculare.Indicatii; Deschiderea accidentale ;toate formele de pulpita a dintilor temporary in afara de pulpitele acute seroase , complicate cu reactii periapicale

Tehnica Vizita 1 -Prepararea cav carioase si tratarea medicamentoasa deschiderea cornului pulpar aplicarea pe pulpa descoperita a pastei devitalizate -obturatia provizorie pe 24 ore la incisive, pe 48 ore la molari

Page 14: Raspuns 4in1

Vizita 2 -Izolarea dintelui -indepartarea obtur provizorie si verificarea efectului- prepararea definit a cav carioase -Inlaturarea plafonului cav pulpare cu o freza rotunda si a pulpei coronare -tratarea medicamentoasa -aplicarea in cav pulpara a buletei cu sol pentru mumificarea pulp Rezorcin –formalina 2-3 zile Vizita 3 -Izolarea dint -inlaturarea pansament proviz -aplicarea pastei de impregnare rezorcin formalina -obturarea cu material de baza - obtur definitiva

25 Pulpitele dintilor permanenti la copii .Clasificarea .particularitatile evolutiei clinice diagnosticul si tratamentul.

Pulpita dintilor permanenti .Etiopatogenia pulpitelor sunt indicate 3 cauze importante ;1 caria dentara2traumatism dentare3 manoperel terapeutice

Clasificarea pulpitelor dintilor permanenti la copii dupa T.Vinogradova1 Pulpite acute ; Pulpite Cronicea)Seroase partiale a)simple b)seroase totale b)proliferattivec)purulente partiale c)proliferative hipertroficed)purulente totale d) gangrenoase

Particularitatile evolutiei clinice Pulpita acuta Evolutia clinica a procesului inflamator seros acut in aceaste perioada lipseste tabloul clinic obisnuit acestei forme .La pulpita acuta seroasa copii acuza aparita spontana adureri slabe. aceasta durere de obicei nu se repeta spontan posibilitatea scurgerii exudatului prin acanalicule dentinare.La copii procesul debuteaza acut febra duri de cap ,oboseala slabic .La pulpita acuta difuz apare un acces de dureri intensive care spre seara sau noapte se repeta sau se amplifica ei sunt iritati durile se maresc pina devine permanenta si poate iradia in timpla ,reg occipitala ,sau suborbitala ,in ureche . Pulpita cronica clinic se manifesta slab insa pot fi senz neplacute de greutate in dinti la trecere de o incapere calda in alta rece ,apar dureri neinsemnate durerose la sondare .Pulpite cronice in Exacerbare - se caracteriz printro evolutie lenta cu recidive repetate de durere acute din anamneza se constata ca dintele reactioneaza la agentii termici insa durerea nu era intensiva perioade de remisiune pot dura timp indelungat ..au caracter pulsativ care pot iradia .

Tratamentul pulpitelor dintilor permanenti la copii Perioada de formare a radacinilor dintelui permanent .Pulpitele dintilor permanenti cu radacini incomplete sunt tratati prin Metoda biologica sau prin metoda de amputatie .Coafajul direct Este indicatla copii practidc sanatosi ; cu pulpit acuta de focar ,cu pulpita cronica simpla .Coafajul indirect Este indicat la pulpit accidentale mici ale camerei pulpare in timpul prepararii carioase ;fractura cdoronara cu deschiderea cam pulpare Folosirea preparatelor de arsen in dinti cu radacini incomplet formate este periculoasa prin posibilitatea lezarii zonei de crestere 26 ................................................................................

Page 15: Raspuns 4in1

27. Afectiunile parodontiului la copii, clasificare, particularitati generale ale procesului inflamatorii a tesuturilor parodontiului la copii. Gingivitele catarale. Tratament. Fix aceleasi ca si la stomatologia terapeutica. Nu ma mai repet

28. Stomatita herpetica acuta la copiiVirusul herpex-siplex, Tabloul clinic:In perioada prodromala starea generala este afectata, slabiciune inapetenta caopilul devine capricios. Se atesta frecvent angina catarala sau simptomele altei infectii respiratorii. Febra pina la 37.5 ‘C ganglionii limfatici sunt mariti sau durerosi la palpare. In perioada manifestarilor clinice: cefalee, greturi. Pielea este palida, temperature corpului atinge 39’C In cavitaea bucala in regiunea perioala pe u fond de hiperemie si edem, apar de la 5 la 25 de element herpetice (afte). In aceasta perioada se observa gingivita acatarala medie si o sporire a salivatiei- hipersalivatie. Copilul refuza sa manince, rau doarme, se intesnsifica simptomele toxicozei secundara. Deseori pot fi recidive de eruptii. Epitelizirea elementelor dureaza pina la 4-5 zile. Un timp indelungat se mentin gingivita, hemoragia si limfadenita.Analiza sangelui: leucopene VSH 20 mm/h. Tratament: ntivirale, desensibilizante, dezintoxicarea organismului, vitamine. In czuri grave- metronidazol.29. candidoza acuta: Tabloul clinic: se caracterizeaza prin hyperemia mucoasei bucale, aparitia unor depuneri albe sau galbui. Poate evolua in forma usoara medie si grava. Secaracterizeaza prin aparitia depunerilor pe o suprafta hiperemiata a unor pelicule de culoare albicioasa pe unele suprafete ale limbii, buzelor, obrajilor. La detasarea depunerilor se observa o suprafata hiperemiata, eroziune. Depunerile sunt asemanatoare cu brinza. Tratament : antimicotic.

30. chelitele la copii: exfoliativa, glandular, de contact, meterologica si actinica.Chelita exfoliativa: afectiune cronica cu lezarea numai a amerginii rosii a buzelor. In etiopatogenia un rol important are determinarea genetic, modificarile imunoalergica, dereglarea functiei sistemului nervos. La forma uscata: copii acuza aparitia scuamelor, pe care frecvent le musca, uscaciunea buzelor, uneori senzatie de arsura. Se caracterizeaza prin uscaciunea buzelor, aparitila scuamelor pe una sau ambele buze, de culoare cenusie sau cenusiu-glabena. Care sunt legate de epiteliu numai la un capat, celalalt fiind liber. Dupa inlaturarea scuamelor nu se formeaza eroziuni dar ramine un sector de hiperemie. Evolutia acestei boli este indelungata cu remisiuni.Forma exudtiva: copii acuza usturime, dureri, aparitia crustelor care pot sa impiedice vorbirea si alimentatia. Crustele sunt de culoare cenusie-galbena, localizate mai frecvent in regiunea zonei Klein, apar pe fond de hiperemie si edem. Este characteristic ca o fisie din marginea rosie a buzelor la hotar cu pielea si regiuneea comisurilor labiale nu se afecteaza. Uneori procesele exudative sunt foarte prnuntate, de acea crustee atirna asemeana unui sort. Dupa inlaturarea crustelor ramine o suprafata usor hiperemiata, edematiata si umeda, fara eroziuni.Tratament: sedative, hiposensibilizante, antiseptic, antiinflamatorii.

31. Clasificarea anestezicelor la copii.Anesteziile loco-regionale1. Anesteziile erminale injectabile:- fizice ( prin refrigeratie, cu ajutorul curentului electric)- chimice ( prin aplicate)- ionoforeza2. Anestzia injectabila- infiltratiem(locala, la distant, plexala , intrapapilara)-regionala (periferica, bazala, prin acupunctura)- Serpiginoasa infiltrative ( Visnevski);3. Anestezia locala cu preanestezie-pregatirea psihologica- sustragerea psihologica- pregatireamnarcopsihologica4. Anestezia local combinata cu anestezie generala superficial.Anesteziile generala 1. anestezia de surta duarata:InhalatorieIntravenoasa

Page 16: Raspuns 4in1

Mixtta

2. Anestzia de durataBalansata de intubtieNeuroleptanestezia.

32. Afecţiunile parodonţiului la copii, clasificarea, particularităţile generale ale evoluţiei proceselor inflamatorii a ţesuturilor parodonţiului la copii. Gingivitele la copii. Tratamentul gingivitelor la copii.La copii procesele patologice pot sa dispara fara consecinte ,cu sau far influenta unor factori ,sau pot progresa cu tratamentul aplicat .Particularitatile –procesul incepe de la margina gingivala ,progresind spre apical ,nu este limitatat , afecteaza mai multi dinti ,are caracter cronic ,cu tendinta permanenta de extindere .Clasificarea afecțiunilor parodonțiului ASUS (1983) 1.Gingivita -forma clinică -catarală , ulceroasă ,hipertrofică .-forma de manifestare –usoară , medie ,gravă .-evoluție-acută , cronică ,exacerbată.-extindere –localizată , generalizată.2 .Parodontita -forma de manifestare –usoară , medie ,gravă.-evoluție –acuta , cronică ,exacerbata ,abces și remisiune .-extindere –localizată , generalizată.3.Parodontoza -forma de manifestare –usoară , medie ,gravă.-evoluție –cronică , remisiune .-extindere –generalizată.4.Boli idiopatice cu distructie progresiva a tesuturilor parodontiului (parodontoliza)-sindromul Papillion -Lefevre,neutropenie ,diabet zaharat decompensat , etc.5.Parodontomul –tumefactii si afectiuni tumefiante (epulis ,fibromatoza ,etc )GINGIVITELE Etiologie –infectii bacteriene , virotice ,nerespectarea igienei bucale .traume mecanice ,chimice , reactii alergice locale .1.Gingivita catarala-cea mai frecventa la copii .La examinare –hiperemia ,edemul papilelor si gingiei marginale ,depuneri moi sau dure .La sondare –hemoragie ,pungi parodontale lipsesc .Diagnosticul –proba Schiuller –Pisarev pozitiva ,indice igienic –mai mare de 1, PMA mai mare de 0, CPITN-codul 1-2.Tratamentul –inlaturarea cauzei ,igiena orala , terapie antiinflamatorie (antiseptice , fermenti , remedii vegetale ), preparate antiedematoase (poliminerol, maraslavin ), cheratoplastice .Se recomanda lavaje ,hidromasaj, electroforeza. In cazul gingivitelor simptomatice important este tratamentul maladiei generale .2 Gingivita hipertrofica –se manifesta prin proliferarea tesutului fibros sau granulos al gingiei cu formare de pungi false .La aceasta contribuie anomaliile dento-maxilare ,obturatii incorecte ,boli endocrine ,ale singelui .Se intilneste la virsta pre –si pubertara.Sunt 2 forme- edematoasa,caracterizata prin hipertrofie,edematiere si cianoza a gingiei, hemoragii evidente la periaj, in timpul alimentatiei ,halena ,proba Schiuller –Pisarev pozitiva si forma fibroasa –caracterizata prin hipertrofia gingiei ,fara singerare ,cu suprafata mata ,pot fi pungi false , proba Schiuller –Pisarev negativa .Tratament 1 forma edematoasa –inlaturarea cauzei ,igiena orala,terapie antiinflamtoarie si antiedematoasa sub forma de clatituri , lavaje unguente ,injectii gingivale .Doar dupa inlaturarea inflamatiei se administreaza terapia de sclerotizare superficiala (maraslavina , fitodont ) si profunda (injectarea in papile sol .glucoza40%, H2O2 10%) .2.fibroasa-igiena cav .bucale , terapie de sclerozotizare (lidaza , ronidaza , electroforeza cu heparina ),lasero-criodistructie .3.gingivita ulceroasa -apare pe fonul inrautatirii starii generale .Se caracterizeaza prin aparitia ulceratiilor acoperite cu depuneri fibrinoase sau necrotice,halena fetida,dintii pot fi usor mobili ,ganglionii mariti , durerosi .Tratamentul general- antihistaminice ,vitamine ,lichide in cantitati mari .Tratam . local –sub anestezie aplicativa se aplica fermenti proteolitici si se inlatura depunerile .Apoi se iriga cu solutii antiseptice .Se fac aplicatii cu prep. Antiinflamatoare si cheratoplastice . SE respecta ingiena orala riguroasa.

Page 17: Raspuns 4in1

33.Afecţiunile parodonţiului la copii de vârstă pubertară. Gingivitele şi parodontitele generalizate şi localizate la copii, tratamentul.La copii in perioada pubertara pot aparea afectiuni ale parodontiului ca urmare a influentei hormonilor sexuali , care sunt in dezechilibru .Sub influenta progesteronului apare gingivita ulceroasa, estrogenului –hiperplastica .In aceasta perioada cea mai frecventa forma este cea hipertrofica , urmata de forma catarala.Daca gingivita evolueaza mult timp poate trece in parodontita marginala cu lezarea osului alveolar si ligamentelor .Aceasta mai frecvent apare in caz de dezechilibru hormonal asociat cu o igiena defectuoasa,anomalii dento-maxilare .Tratamentul ging .hipertrofice –inlaturarea depunerilor , aplicarea remediilor antiinflamatoare ,terapia de sclerotizare .Se indica fizioterapie ,electroforeza , vaccum masaj .Tratamentul gingiv erozive-igiena bucala ,terapie antiinflamatoare ,fermenti proteolitici ,keratoplastice.

34. Stomatita herpetică acută la copii. Tratamentul şi profilaxiaEste una dintre cele mai frecvente forme de stomatita in rindul copiilor (80%).Etiologie –virusul Herpes Simplex.Mai receptive sunt copii de la 6 luni la 3 ani .Calea de patrundere –de la mama , prin obiecte de uz casnic , jucarii , biberoane , aerogen .Perioada de incubatie 2-17 zile .Se manifesta prin stare de intoxicatie generala si modificari la nivelul mucoasei , in dependeta de gravitate.Forma usoara-starea generala este satisfacatoare , febra 37.Gingia este hiperemiata ,,edematiata si prezenta aftelor de forma rotunda sau ovala ,cu margini pronuntate , fund neted si acoperita de o pelicula alb –gri , inconjurata de un inel de hiperemie ,dureros .Apar aproximativ 3-5 afte.Durata perioadei 3 zile .Forma medie –in perioada prodromala starea generala se agraveaza-slabiciuni ,inapetenta .Febra , ganglionii mariti , durerosi .In perioada de manifestari clinice febra ajunge- 39 .In cavitatea bucala si regiunea periorala este o hiperemie si edem ,unde apar de la 5- 25 de elemente herpetice (afte).In aceasta perioada este prezenta gingivita catarala gravitate medie ,hipersalivatie .Epitelizare dureaza 4-5 zile .Un timp mai indelungat se mentine gingivita , hemoragia si limfadenita.Forma grava –rar intinita .In faza prodromala –adinamie , cefalee,artralgii,hemoragii nazale , voma , greata , limfadenita pronuntata a ganglionilor cervical si submandibulari , febra -39-40.Endobucal –mucoasa edematiata , hiperemiata .Apar eruptii nu numai in cav.bucala ,dar si pe pielea periorala , pleoape,miini ,brate. In cav bucala pot fi observate pina la 100 eruptii in diferite faze de evolutie.Deseori aftele se contopesc formin zone mari de necroza.Tratamentul depinde de perioada evolutiei bolii ,gravitate , infectii asociate.Trat .general –prep antivirale (Bonafton ,Virolex),terapie de dezintoxicare , antihistaminice , vitamina C.In forme grave complicate cu fuzobacterioze-metronidazol sau antibiotice de spectru larg ,imunostimulatoare, imunomodulatoare . Dupa necessitate se indica terapia simptomatica –antipiretice ,preparate cu actiune cardiovasculara .Tratamentul local-preparate antivirale-ung.Bonafton 0,5%,Aciclovir 5%,-interferon leucocitar .Aceste preparate de aplica de 5-6 ori in zi pe mucoasa.Sub aplicatii topice anestezina 5-10%se inlatura depunerile moi cu sol slab antiseptice , enzime proteolitice .In perioada de vindecare ,prep antivirale se inlocuiesc cu keratoplastice .Metode fizioterapeutice –raze UV,laser heliu-neon (numai pina la inceputul epitelizarii).Profilaxie Izolarea bolnavilor ,copii care au avut contact cu bolnavul li se administreaza in scop profilactic antivirale .Se va respecta igiena personala ,copilul bolnav va avea jucarii , vesela , lenjerie personala .Se anunta telefonic gradinita sau scoala,apoi se viziteaza acest colectiv de copii ,se organizeaza masuri antiepidemice . Se vor dezinfecta obiecttele ,jucariile cu cloramina 1-2%,iradierea incaperilor cu raze ultaviolete.Cazul se declara la centrul de medicina preventive .

35.Candidoza acută a mucoasei cavităţii bucale la copii, tratamentul, profilaxia.Mai numita si margaritarel ,muguet ,candidoza acuta se intilneste la sugaci ,mai rar la copii la o virsta mai mare .Tabloul clinic –hiperemia mucoasei bucale cu aparitia unor depunei ale , galbui .Poate evolua usor , mediu , grav .Forma usoara –pe mucoasa apar sectoare limitate de hiperemie (pe limba , obraji ,buze),depuneri punctiforme ,albe . Ulterior se maresc si se contopesc ,formind o pelicula asemanatoare laptelui coagulat .Acestea usor se detaseaza ,pe locul lor ramine o suprafata hiperemiata .Forma medie –depuneri sub forma de pelicule ,care nu intotdeauna se detaseaza ,iar in locul lor ramine o eroziune ce singereaza.Forma grava-afectarea difuza a mucoasei ,Pe limba,obraji , buze sunt depuneri cenusii,cu infiltrarea tesuturilor . Deseori se asociaza cu cheilita angulara si limfadenita submandibulara .Bolnavii acuza –uscaciune , usturime , saliva e spumoasa.Tratament –forma usoara –tratam .local(sol .bicarbonat de Na1-3% ,iodinol 1%,sol .Kastellani ).

Page 18: Raspuns 4in1

Forme medii – se prescriu unguente antimicotice-levorina 5%,decamina 5%, nistatina .I n forme grave se administreaza si prep antimicotice per os .Cura dureaza 7-10 zile .Se recomnda sugerea caramelelor de Decamina .Formele generalizate si viscerale sunt tratate in stationar .Profilaxia- la gravide-tratarea micozelor organelor genitale-la nou nascuti pentru profilaxie la a 2-5 zi se administreaza suspensie de de nistatina per os .-respectarea igienei orale-la administrarea antibioticelor in paralel se iau si antimicotice-respectarea regimului sanitaro-igienic in maternitati , crese de copii , spitale.

36.Cheilitele la copii. Particularităţile evoluţiei clinice, diagnosticului şi tratamentuluiDupa Maskileison si Kutin cheilitele se clasifica in –1.independente (exfoliativa , glandulara ,de contact ,meteorological ,actinica )2. simptomatice (atopica ,eczematoasa,macrocheilita in sindromul Melkersson –Rozenthal,hipovitaminoze ). -Cheilita exfoliativa se manifesta in 2 forme –uscata si exudativa .Forma uscata se caracterizeaza prin aparitia scuamelor ,care dupa inlaturarea lor nu se formeaza eroziuni , dar ramine o zona hiperemiata .Copii acuza uscaciune , arsura durere.Boala are o evolutie indelungata , cu remisiuni .F.exudativa –apar cruste pe fonul unei mucoase hiperemiate , edematiate.La detasarea lor ramine o suprafata umeda , edematiata , hiperemiata ,fara eroziune .Tratament –tratamentu bolii generale ,terapie sedative ,polivitamine ,raze Bucky,laser heliu –neon.Local –antiseptice , antiinflamatoare, unguente ,rujuri igienice . -Cheilita meteorologica –apare in rezultatul actiunii factorilor meteorologici .SE caracterizeaza prin uscaciune , senzatie de constrictive .Marginea rosie a buzelor este hiperemiata , infiltrata, acoperira cu scuame .Tratament –inlaturarea cauzei , vitamine grupul B. aplicare rujului igienic . -Cheilita actinica Apare ca urmare a actiunii razelor solare .Sunt 2 forme –uscata si exudativa .Forma uscata se caracterizeaza prin aparitia unor scuame mici ,argintii –albii,insotite de uscaciune , usturimi , eritem .Forma exudativa –pe fondul eritemului ,edemului apar vezicule mici , eroziuni acoperite cu cruste .Copii acuza prurit , usturime , durere.Tratam.-excluderea insolatiei ,local unguente corticosteroizi , bitamine gupul B, PP, folosirea cremelor de protectiede arsuri solare . -Cheilita de contact –apare ca urmare a unei reactiii alergice lente la diversi alegeni –rujuri ,paste de dinti ,unele rasini din aparate ortodontice . Copii acuza prurit , uscaciune .SE afecteaza margina rosie a buzei ,poate fi afectata si pielea ,si mucoasa buzelor .IN locul contactului este un eritem limitat si descuamare .In cazuri grave -vezicule , eroziuni ,exudatie.Tratament - inlaturarea cauzei ,local unguente cu corticosteroizi ,terapie de hiposensibilizare . -Cheilita glandulara- apare mai frecvent pe buza inferioara ,ca urmare a hiperplaziei ,hiperfunctiei glandelor salivare ale mucoasei buzelor .Cauza-trauma buzei cu dintii ,deprinderi vicioase , virusi .Pe mucoasa sunt vizibile orificiile deschise ale canaleor gl.salivare sub forma de puncte rosii ,,prin care se elimina saliva .Datorita umezirii permanente mucoasa se macereaza, erodeaza .Buzele pierd elasticitatea , apar ragade.Tratament –local , unguente cu corticosteroizi ,electrocoagularea glandei salivare , inlaturarea chirurgicala a glandei.Cheilita atopica E un simptom al dermatitei atopice sau neurodermitei difuze .La copii apare dupa 7 ani .Tabloul clinic- e afectata margina rosie a buzei si pielea ,mai ales din regiunea angulara.Maladia incepe cu prurit , prin aparitia eritemului .Ulterior , margina rosie se infiltreaza si apar cruste mici ce se descuameaza , apar fisuri . Evolutia e lenta cu acutizari toamna si iarna.Dupa 20 ani are loc autoinsanatosirea .Tratament –terapie hiposensibilizanta .,vitamine grupul B,local unguente cu glucocorticosteroizi ,raze Bucky , excluderea alimentelor picante , sarate , citrice , dulci . -Cheilita eczematoasa –simptom al eczemei .Are evolutie acuta si cronica.Cauza –alergeni din alimente , medicamente , pasta de dinti .Forma acuta –apare prurit ,usturime .Se caracterizeaza prin polimorfism , pe rind apare eritem ,edem , vezicule , scuame ,cruste .Intotdeauna se afecteaza pielea din regiunea periorala .Forma cronica-infiltrarea inflamatorie si comprimarea marginii rosii a buzei si pielii periorale ,apar scuame , cruste , fisuri .Uneor de asociaza cu flora microbian provocind eczema microbiana – edem , eritem ,vezicule cu cruste cenusii –galbene .Ulterior se descuameaza.Tratament –terapie hiposensibilizanta ,sedative ,local unguente corticosteroizi (lorinden C,dermozolon )

Page 19: Raspuns 4in1

37. Etiologia periostitelor la copii. Clinica periostitelor acute și cronice la copii. Tratamentul periostitelor la copii.Periostita odontogenă (abcesul vestibular) e/e o afecțiune inflamatorie a periostului, cauzată de infecțiile țes.dentare și parodontale. La copii pot evolua ca formă nozologică sau ca simptom în pulpita acută purulentă,chisturi purulente odontogene,osteomielite acute odontogene. Periostita cronică însoțește periodontita cronică și e/e prezentă în osteomielita cronică a maxilarelor. Periostitele se întîlnesc la toate vîrstele,însă cel mai rar pînă la 3 ani. Cel mai des sunt implicate procesele infecțioase a molarilor.Etiologia. De regulă periostita e/e de origine dentară sau parodontală (50%). Flora microbiană e/e caracteristică gangrenei pulpare: stafilococi(alb,auriu,66%) și β-streptococi(32%), enterococi, asocieri fuzospirilare, anaerobi, etc.Patogenia – debutează prin fenomene de periodontită apicală acută sau pulpită acută difuză; - datorită faptului că apexul e/e în proces de formare, comunicarea pulpei cu țes.osos se realizează prin canalele Hawers,determinînd răspîndirea rapidă a infecției; - periostul e/e în stare de multiplicare, vascularizare accentuată. - vasele sangvine sunt hiperemiate, diapedeză leucocitară, infiltrația și îngroșarea periostului, - imaturitatea sistemelor imunitar,nervos și endocrin favorizează răspîndirea și alterarea stării generale a organismului; - în perioada infecțiilor virale frecvența maladiei crește.După evoluția clinică deosebim următoarele forme a periostitei: - acute seroase(stadiul intraosos); - acute purulente(stadiul subperiostal); - cronice;Periostita acută seroasă (stadiul intraosos). - în acest stadiu nu se recunoaște ca formă nozologică, ci se manifestă doar ca un simptom al pulpitei acute, parodontitei acute sau cronice exacerbate, cu dureri spontane sau la atingerea dintelui,provocate de distenzia periostului de către lichidul seros; - mucoasa e/e congestionată, edemațiată, cu tumefiere a șanțului vestibular în dreptul dintelui cauză sau a doi dinți; - la palpare dureroasă, fără delimitări precise; - asimetrii faciale în funcție de localizare; - nodulii limfatici regionali măriți, dureroși la palpare; - uneori se dezvoltă tumefacția țesuturiilor moi,care se menține cîteva zile după extracție; - starea generală : subfebrilitate, insomnie, agitație, anorexie, jenă la masticație. Diagnostic diferențial, se face cu: - pulpite acute difuze, periodontite acute, periostite acute supurative. Tratament. Dinții cauză pluriradiculari se înlătură, iar cei monoradiculari cu radacinile formate se tratează. Periostitele în pulpite acute difuze se tratează.Se indică antibiotice în pastile sau siropuri, sulfanilamide în doza corespunzătoare vîrstei, gluconat de calciu, regim la pat,cantitate mare de lichid. Periostita acută purulentă (stadiul subperiostal)

- evoluează din cea seroasă destul de rapid, doar în cîteva ore; - lichidul purulent din regiunile periapicale dentare difuzează prin canalele osoase și

țes.medular spre corticală, erodînd-o și acumulîndu-se sub periost, formînd abcesul subperiostal. – apoi puroiul erodează periostul și pătrunde submucos,ameliorînd fenomenele

generale.Clinica.

- Capul în poziție antalgică, limitarea funcțiilor, limfadenite sau periadinite regionale; - Asimetrii faciale, edeme ale palpebrelor, plicei nazo-labiale, buzei superioare(,,buză de

tapir,,), reg.submandibulare, obrazului; în funcție de localizarea dintelui cauză. - Șanțul vestibular bombat la nivelul a 2-3 dinți, fluctuent la palpare;

Page 20: Raspuns 4in1

- Dintele cauză e/e mobil; procesul situat la unghiul mandib. provoacă trismus. – Starea generală: insomnie, neliniște, febră 38-38,50C, VSH mărit(30-40mm), leucocitoză (20-

25·109/l, limfopenie,proteinurie.Diagnostic diferențial. Furuncul al feței; Adenoflegmon; Osteomielita acută odontogenă; Pulpită acută difuză.Tratamentul. Este chirurgical și medicamentos,se efectuează în staționar sub anestezie generală. Dinții primari se extrag în toate cazurile, iar cei permanenți doar atunci cînd coroana dintelui nu are rol funcțional. Se vor face incizii mari pe plica de tranziție, cu decolare de periost la nivelul a 2-3 dinți. La maxilă se face cu multă atenție, ca să nu se dezgolească mugurii dentari sau infectarea sinusului. Abcesul palatin se va trata prin excizia unei fîșii mucoperiostale.Periostita cronică.

– e/e un proces lent, caracterizat prin tumefierea treptată, indoloră a osului; - poate fi cauzat de tratament nerațional endodontic, periodontită cronică, tratament

neadecvat al periostitelor acute și formelor cronice de osteomielite, traumatism; - la copii se întîlnește sub formele cronice simple (cedează după tratament

endodontic) și productive (formarea hiperostozelor).Clinica. – deobicei sunt depistate în timpul controlului profilactic; - se manifestă printr-o îngroșare cortico-periostală periferică localizată, asemenea chistului radicular; se determină la palpare;

- țes.moi pot fi ușor tumefiate, tegumentele nemodificate în culoare; - mai frecv. se localizează la niv. molarilor primari sau permanenți.Diagnostic definitiv și diferențial. -Diagnosticul definitiv se stabilește în baza anamnezei,examenului clinic și radiologic,uneori biopsie. –Diferențial - Osteomielita cronică productivă; Tumorile benigne și maligne (sarcomul, osteomul, displazia fibroasă).Tratamentul. – lichidarea focarelor cronice periapicale, extracția dinților cauză primari, iar cei permanenți se tratează; - antibioticoterapia nu influiențează semnificativ tratam.proces infecțios; - se indică fizioterapia – ionoforeză cu tinctură de iodură de potasiu; comprese cu sol.dimexidă, sulfanilamide, vitamine.

– tratamentul de lungă durată poate duce la sclerozarea osului în exces, formarea hiperostozelor.

38. Etiologia și patogenia osteomielitelor odontogene la copii. Tabloul clinic al osteomielitelor acute odontogene la copii. Etiologia și clinica osteomileitelor cronice odontogene la copii. Etiologia și clinica osteomielitelor hematogene la copii. Consecințele osteomielitelor hematogene. Principii de tratament.Osteomielita- este o leziune infecțioasă ale oaselor maxilarelor, declanșate de pătrunderea germenilor patogenilor la nivelul țesutului osos, provocînd procese supurative întinse (țes.cortical și medular) cu dezvoltarea zonelor de osteonecroză. Se caracterizează prin simptome de intoxicație supurativă-necrotică, modificări radiologice, clinice și de laborator.După mecanismele de pătrundere a agentului patogen, osteomielitele se clasifică în: odontogene (80%); hematogene (9%) și traumatice (11%). Pînă la 3 ani se întîlnesc mai des cele hematogene, de la 3 la 12 ani – cele odontogene. După evoluția clinică ele împart în:

- acute; - cronice: - specifice (tuberculoase, sifilitice,actinomicotice)

- nespecifice (distructive, distructiv-proliferative, proliferative)

Osteomielita acută odontogenă.Etiologia. Cauza este pătrunderea germenilor patogeni din focarele perialicale, în 80-87% a molarilor de lapte și primii molari permanenți. Rareori în urma chisturilor radiculare supurative. Germenii patogeni pot fi de mai multe specii: stafilococi, streptococi, grampozitivi și gramnegativi.

Page 21: Raspuns 4in1

Patogenia. Există 3 ipoteze a declanșării osteomielitelor: Bobrrov și Lexer (ipoteza embolică infecțioasă); Derijanov (ipoteza sensibilizării organismului); Semencenco(ipoteza dereglărilor neuro-reflectorii). În timpul epidemiilor virale de iarnă și epidemiilor contagioase (rujeolă,scarlatină etc.) osteomielitele au o creștere sporită. La fel copiii mici, copiii cu surmenaj fizic, procese cronice sunt dipuși la dezvoltarea leziunii. Microscopic, procesul trece etapele de congestie, supurație, necroză, reparație. Prima etapa e/e o inflamație reversibilă, caracterizată prin congestie accentuată, cu hiperemie și vasodilatație, edem inflamator, medular și periostal, simultan se întinde spre țes.moi. La etapa de supurație osoasă, fluxul sangvin devine lent, favorizînd dezvoltarea microbilor, tombozelor septice în capilare, urmate de de focare de necroză și microabcese, care confluează în continuare. Prin canalele endoosoase puroiul străbate periostul spre părțile moi. Datorită schimbărilor fiziologice ale osului în perioadele de creștere, erupere și schimb dentar procesul infecțios se răspîndește rapid. Maxilarele sunt mai puțin mineralizate, predominarea subst.organice, structura țes.spongios fragil,corticala subțire. În urma trombozelor vasculare apar necroze osoase și apar fistule pe mucoasă și pilele. Etapa de regenerare evoluează rapid, apare după evacuarea procesulor patologice prin proliferarea fibroconjunctivă și neoosteogeneză, uneori provoacă deformații osoase.Tabloul clinic.

– debutul e/e brusc deobicei,depinde vîrsta copilului,cu cît mai mic e/e copilul, cu atît evoluează mai grav; - sistemul imunitar imatur,reactivitatea scăzută a organismului favorizează evoluția rapidă cu intoxucații accentuate (în 1-2 zile de la debutul pulpitei acute); - Starea generală: neliniște,insomnie,anorexie,febră, frisoane, puls accelerat, slăbiciuni,adinamie,posibile vome,convulsii, tulbur.GI., excitare a SNC.

– tumefacție difuză,tegumentele congestionate, lucioase, destinse, însoțite cu flegmoane a lojelor de comunicare, sinusite, la mandibulă se afectează părțile moi și regiunea cervicali; – adenite,periadenite; - Endobucal: mucoasa tumefiată pe toată hemiarcada afectată, igiena bucală deficitară, hipersalivație, disfagie, trismus. Dinții mobili,cu elimin.purulente din parodonțiu,dolori. Pot fi afectați mugurii d.permanenți; - semnul Vincent d’Alger pozitiv(hipoestezia buzei);

- radiologic, peste 7 zile apar focare de demineralizare,desenul trabecular șters,spațiile medulare lărgite,opacitate mărită,corticala subțiată și pealocuri erodată.

– ex.de laborator: leucocitoză(15.109/l – 20.109/l), neutrofilie(70-80%),limfopenie(>10%). În cazuri grave: HG scade(83-67g/l), eritropenie(3.10-12/l), VSH – 40mm/h.Diagnostic diferențial. Se face cu: periostite acute odontogene, parotidite, tumori.Tratament.Se tratează chirurgical și medicamentos. Dinții cauzali se extrag, sub anestezie generală, abcesele subperiostale se deschid cu incizii și decolări largi a periostului. Uneori procesul trece în cronic.Osteomielitele cronice odontogene.-Este o leziune distructivă sau proliferativă a țes.osos.

–se dezvoltă peste 3-4 luni de la debutul osteomielitei acute, prezintă schestre sau lipsa semnelor de regenerare și apariția modificărilor proliferative sau resorbtive;Osteomielita cronică distructivă, e/e consecința celei acute odontogene, apar pe fondul stării generale(acutizări ale bolilor de sistem, afecț.contagioase) sau locale (tratamente neadecvate a focarelor cronice de inflamație, extracții tardive a dinților cauză) și neglijarea igienei bucale.

– se întîlnește la copii de 7-13 ani; - timp de 7-10 zile de la debutul bolii se instalează perioada cronică, diagnosticul definitiv se

stabilește peste 1-1,5 luni în baza ex.clinic și radiologic.Tabloul clinic.

– Starea generală: ameliorată, uneori subfebrilitate, leucocitoză, eozinofilie, scăderea monocitelor. – Starea locală: ameliorată, tumefacția țes.moi se menține, indoloră. Gangl limf. măriți și dolori. Apar fistule pe mucoasă și piele.Se percepe osul diminuat de periost, rugos, sechestrele s/t mobile, de diferite mărimi.Mugurii dentari deseori devin sechestre,afectănd zonele de creștere.

Page 22: Raspuns 4in1

– Radiologic: se depistează sechestrele,înconjurate de zonă de transparență, pierderea desenului trabecular, regenerare scăzută.Tratamentul. Se face în condiții de staționar sub anestezie generală. La copii sechestrectomia se indică în sechestre mari, care nu au tendință de rezorbție și în prezența mugurilor mortificați. Pentru a evita lezarea zonelor de creștere intervenția se face pe cale endobucală, cu păstrarea periostului. Este asociat cu terapie medicamentoasă rațională.Complicații: abcese și flegmoane, sechestrarea totală a ramului, fractura sau tulb.de dezv. a mandibulei, necroza mugurilor dentari, distrucții ale ATM (osteoartroză), deformații dento-alveolare, ocluzii patologice.Osteomielita cronică destructiv-proliferativă.

– cea mai răspîndită formă, caracterizată prin procese de destrucție și proliferare. – procese de distrucție sub formă de sechestre mici și multiple pe o supraf.întinsă, care la copii

se resorb sau se eliminină prin incizii de drenare; are loc și osteoregenerarea periostală stratificată. – radiologic: la a 9-10 zi se depistează recuperarea endoosală în formă de alterare a

sectoarelor de opacitate și sclerozare.Osteomielita cronică proliferativă ( osteomielita Garri, periostita osificantă, osteomielita pseudosarcomatoasă, osteomielita cronică sclerozantă)

- e/e o formă rară, întîlnită la vîrsta erupției dentare, în perioada de creștere a maxilarelor(12-15 ani), mai des la mandibulă;

- în 60-70% cazuri de origine odontogenă, iar etiologia ei nu este determinată definitiv. – se presupune că leziunea poate fi cauzată de microbi atipici cu virulență scăzută (stafilococi,streptococi, bacterii tip L), ca rezultat antibioterapiei neraționale, tratam. endodontic nerațional, eruperea dinților primari, imunitatea deprimată.Tabloul clinic. – inițial evoluează cronic, fără afectare a stării generale și simpt.locale atenuate, rareori debutează cu dureri neîntemeiate.

– deobicei se depistează în timpul examenului profilactic; - evoluează cu perioade de acutizare și cronicizare timp îndelungat(1-2ani), cu fistule

intra- sau extraorale, care se pot închide spontan. – îngroșare dură cortico-periostală periferică difuză a osului la nivelul corpului și

ungh.mandib.; - GL nu sunt afectați, leucocitele și VSH în normă, HG și eritrocitele scăzute. – radiologic: îngroșare a periostului, modificări structurale și osteogeneză endoosală.

Grosimea și desenul depinde de durata procesului. Peste 2-3 luni apar semne de țes.osos tînăr, fără structură, între stratul periostal și marginea bazilară. După 6-8 săpt. Straturile periostale poros confluează cu corticala,care își pierde treptat densitatea, devenind și ea poroasă,structura osului devine uniform trabeculară, fără a diferenția aceste 2 straturi. Apoi procesele productive se intensifică, se formează în exces țesut fibros,apare un desen trabecular neordinar. După cîteva luni structura osului se diferențiază, restabilind țes. cortical și spongios. În caz de exacerbare a proces.,apare o opacitate în formă de pete mici și un strat nou periostal osificant.Diagnostic diferențial. Osteita; Displazii fibroase; tumori.Tratament. Este complex (chirurgical,stomatologic și terapeutic). Cel chirurgical prevede eliminarea focarelor periapicale (rezecția apicală, înlăt.focarelor odontogene, a mugurilor dentari mortificați), țes.osos de pe corticală și a modela relieful mandibular. Se indică antibioticoterapia, imunizarea pasivă și activă, asanarea focarelor cronice.Osteomielita hematogenă.-este un proces purulent care se instalează în os urma migrării infecției pe cale hematogenă;

–maxila este afectată mai des decît mandibula; - la maxilar ea e/e localizată la apofizele frontală și malară,la mandibulă la procesul articular.

– poate afecta multiple oase faciale și a scheletului. Etiologia. –infecțiile umbilicale; piodermiile cutanate; afecțiunile contagioase; infecțiile respiratorii; otitele; etmoiditele; traumatismele mucoasei; leziunile mucoasei faringiene; inflamații în organismul mamei(mastite).

Page 23: Raspuns 4in1

– factori predispozanți: nașterea prematură, patologiile sarcinii, IRV acute, infecții contagioase. – în 65-91% cazuri agentul patogen e/e stafilococul auriu și alb.

Tabloul clinic. – apare la copii în prima lună de viață, deseori pînă la 1 an și mai rar la 3-7 ani.

– se instalează brusc, rapid. – în faza acută se inflamează parțile moi înconjurătoare (tumefiere, edem,hiperemie.),pot fi

prezente fistule endo- și exobucale. – radiologic: primele 7 zile sărac, la a 7-a zi apar focare de resorbție. La a 3-a

săpt.sechestre,deobicei la marg.anter. a orbitei, palatul dur,oase nazale,condili articulari.Diagnostic diferențial. La maxilă- cu infecții acute oftalmice, dacriocistite; La mandibulă- otite acute și cronice. Se stabil. D-cul definitiv în baza ex.radiologic sau TC.Tratament. Se face in secția de terapie intensivă. Chirurgical- evacuarea lichidului pururlent, sechestrectomia. Pe fon de sepsis general si septicopiemie la copii mici poate surveni final letal.

39. Etiologia, patogenia adenitelor la copii în regiunea OMF. Clinica, diagnosticul adenitelor acute, adenoflegmonului și a adenitelor cronice. Principii de tratament.Etiologia. Patogenia. Afectarea nodulilor limfatici e/e secundară,infecția fiind drenată de la distanță. Se produce pe cale directă sau indirectă(hematogenă). Cauzele pot fi: procese dento-parodontale cronice și acute, infecții ORL, bronșite acute, piodermite, furunculi, inf.contagioase. Microflora patogenă: St.aureus, Str.pyogenis(gr.A),Str.agalactiae(gr.B),anaerobi. În 50% cazuri sunt afectați g.l. submandibulari, iar în 25% cei cervicali superiori. Caracteristic pentru copii,spre deosebire de adulți – afectarea a cîtorva grupe de g.l.din partea opusă focarului infecț. Adenitele se împat în: acute( seroase și supurative) și cronice(specifice și nespecifice) Tabloul clinic.

-Adenita seroasă(crudă), se consideră prima fază(congestivă reversibilă),localizată în stroma g.l. -Debutează sub forma unui nodul ușor mărit în volum, elastic, sensibil la presiune, fără elemente de periadenită , mobil; tegum. nemodificate, subfebrilitate.

– Peste 2 zile g.l. se mărește în volum, aderă la țesuturi (periadenită), apar dureri spontane, starea generală se alterează( subfebril,insomnie, anorexie,frisoane.)

- Adenita supurativă – asimetrii evidente, tegum.hiperemiate, congestive, lucioase,tensionate, aderă la planurile profunde, fluctuență. G.L. se ramolește,apar focare de supurație miliare.,care fuzionează. Predomină semnele clinice generale la copii mici și în adenite a g.l profunzi. D-cul este ușor în adenitele g.l. superficiali, iar a celor profunde necesită sonografia regiunii,puncția de diagnostic. – Adenoflegmonul – procesul a difuzat în loja respectivă, se localiz. în regiunile geniană, submandibulară, submentonieră, parotidiană. Mai des afectează copii de la 2 luni la 7 ani, mai grav evoluează pînă la 3 ani. Prezența țes. adipos în reg.omf, vascularizarea densă și anastomozele, membrane fasciale subțiri favorizează răspîndirea. Tumefacțiile se pot complica cu edeme cu pericol de asfixie. D-cul se face în baza anamnezei(debut nodular), lipsa de trismus, absența focarului odontogen. – Adenitele cronice nespecifice apar în cronicizarea celor acute sau a acutizărilor proces.inf. amigdalian sau dento-parodontal.Starea generală slab afectată, astenie ușoară, VSH mărit, leucocitoză și limfocitoză moderate. G.L. măriți,duri, indolori,tegum.normale, uneori sterg relieful anatomic. Se pot acutiza. – Adenitele cronice specifice. Adenita tuberculoasă se manif. prin mărire în volum a g.l.,periadenită ușoară, sunt indolori,aderenți, uneori abcedează, fistulizat, sunt prezente semne specifice: subfebrilitate,scăderea în greutate, anorexie,transpir nocturn. Adenitele îndelungate fară factori etiologici loco-regionali pot fi un debut al SIDA, se rocomandă testul HIV. Adenopatiile pot fi în mononucleoza infecțioasă, leucoze, tumori maligne toxoplasmoză, boala Hodjkin care se stabilesc în baza examnelor srologice,citologice,histopatologice.Tratamentul. Adenitele acute seroase regresează după antibioterapie,desensibilizante, vitamine,aplicații locale de prișnițe și suprimarea focarului cauză. Colecțiile purulente se deschid și se drenează timp îndelungat. Uneori se face chiuretajul focarului pentru elininarea țes.ganglionar. Adenitele cronice nespecifice vor ceda în urma tratamentului antimicrobian nespecific și suprimarea factoirului cauzal.

Page 24: Raspuns 4in1

40. Clasificarea sialoadenitelor la copii. Clinica și tratamentul sialodenitelor acute la copii. Parotidita epidemică. Clinica și tratamentul sialoadenitelor cronice la copii.Sialadenitele sunt procese inflamatorii ale parenchimului glandelor salivare. Gl.parotide la copii sunt afectate în 30%. Gl.saliv.submandibulare se inflamează rar și evoluează ca și parotiditele. Cauze a parotiditelor pot fi: -stomatogene (stomatite acute, excorițiia mucoasei bucale, pătrunderea corpilor straini în ducturile salivare); - hematogenă (infecții generale grave);

- calea limfogenă (procesele inflamatorii în regiunea maxilarelor); - de contact.Clasificarea parotiditelor: 1.Parotidite acute: a) parotiditele nou-născuților; b)parotiditele acute virale: epidemică (gripal,citomegalic,Herpes,etc); c)parotidite bacteriene (postoperatorii, pe fond de afecțiuni generale, limfogenă Gherțenberg, de contact, de obturare a ducturilor.) 2.Parotidite cronice: parenchimatoase, interstițiale, specifice(tuberculoase,actinomicetice,etc); 3.Sialolitiaza.Clinica și tratamentul parotiditei acute. -Starea generală: excitație, insomnie, frisoane, dureri intense în alimentare, xerodermii.

-Starea locală: extrabucal - tumefacția regiunii parotide uni- sau bilaterală, edem a regiunilor adiacente, tegumentele hiperemiate,în tensiune. La palpare tumefiere a regiuni retromandib., unghiul mandib., doloritate spontană și provocată. Endobucal: în forma catarală secreția salivară diminuează,la masare se elimină salivă vîscoasă,opalescentă cu dopuri de fibrină, ostiumul can.Stenon edemațiat,congestionat. În forma supurativă: dureri pulsative,iradiază în ureche,faringe,reg.temporală; tumefacția se mărește,eliminări de puroi din canal.Diagnostic diferențial: parotidita epidemică, abces parotidian, adenita și pariadenita i/parotidiană, litiaza salivară(colica salivară).Tratamentul. În forma catarală se administrează antibiotice, desensibilizante, dezintoxicante, sialogoge, Bior-R (caps. sau soluț.), antiinflamatoare,dietă. Local: prișnițe cu sol.dimexid, instilații endocanalicularecu tripsină,antibiotice,Bio-R(3-5 ședințe). În stadiile supurative se indică evacuarea chirurgicală a puroiului, drenaj.Parotidita epidemică (oreion). – boală contagioasă de orig.virală, virusul din gr.Paramyxoviridae, se transmite pe cale aeriană; - afectează în 70% gl.parotidă, în 10%- submandibulară, linguală în 4,9%.

– mai des afectați sunt copiii de 5-15 ani. Clinica. După perioada de incubare de 16-20 zile, boala debutează brusc, cu intervale de

1-2 zile, bilateral. General: febră,dureri. Local: tumefieri voluminoase, consistența moale,ușor dureroase, ele deplasează lobulul auricular; tegumentele întinse, lucioase, congestive, cu edem colateral, trismus, orificiul can.Stenon hiperemiat, tumefiat, salivația scăzută cu aspect normal. După 3-4 zile procesul se oprește,în a 8 zi cedează. Pot apărea orchite, ovarite, pancreatite, prostatite, meningite, encefalite. Tratament. Se face în secția de boli contagioase, izolarea pacientului 20 zile, repaus, lavaje antiseptice bucale, sialogoge și vitaminoterapia.Paritiditele cronice.-la copii se întîlnesc în 14%, din care 88% afectează gl.parotidă.

– declanșarea are loc pe fondul imunității scăzute; - concepțiile etiologie sunt diverse: congenitală, microbiană, odontogenă, rinogenă, parotidita epidemică, etc., însă nu este definitiv determinată.

- se manifestă în perioada de exacerbare (10-14 zile), cu perioade de remisiune(1-2ani); Clinica. În exacerbare starea generală alterată: insomnie, frisoane,excitare; Local: tumefacție

unilaterală(rar bilaterală), doloră, tegumente norm., duct.Stenon congestionat, hiperemiat, cu elimin.purulente vîscoase. Diagnostic definitiv. Se face în bazaradiografiei de contrast. Siaolgrafiile arată pete opace de diferite dimens.(1-4mm) la extremitățile canaliculelor salivare,avînd aspect de ,,pom înflorit,, sau ,,măr de fructe,,Canalul Stenon apare dilatat.

Page 25: Raspuns 4in1

Tratament. În perioada acută este același ca în parotidita acută, în remisie se indică preparate imunostimulatoare. Local în remisiune se fac proceduri fizioterapeutice (raze ultrascurte, fonoforeză cu preparate rezolutive), masaj, aplicații cu parafină, blocade cu novocaină, instilații endocanal. Consultația pediatrului,ORL.

46.Particularităţile clinice ale leziunilor traumatice oro-maxilo-faciale. Metode de tratament a leziunilor la copii.

Traumatismele partile moi predomina la copii de pina la 7 ani. Leziunile fara solutii de continuitatea sunt insotetite de edeme marcate, intinse, care pot masca bine traumatismele oaselor maxilo-faciale. Ele sunt cauzate de particularitatile regiunii maxilo-faciale : elasticitatea tegumentelor, stratul adipos bine dezvoltat, reteaua bogata de vase si noduli limfatici, schimbul metabolic accelerat si instabil. Leziunile partilor moi la copii deseori se asociaza cu traumatismele dentare , ale apofizelor alveolare, ale oaselor faciale. Edemele posttraumatice deseori se transforma in infiltrate infectate, care pot persista timp indelungat. Sunt frecvente leziunile produse prin muscaturi de animale, rareori de om. De obicei, ele sunt localizate in regiunile extreme ale fetei – nas, urechi, buze. In plagile muscate de animale este indicat tratamentul antirabic. Pentru copii sunt specifice plagile intraorale, care interesaza mucoasa, diferite planuri ale cavitatii bucale si limba, plagile intepate provocate de obiecte ascutite (creioane, bete, jucarii) tinute in gura in timpul caderilor. Plagile limbii si planseului bucal determina hemoragii abundente. Deseori, la inspectia plagilor sunt gasite corpuri straine. Leziunile cavitatii orale la copiii mici se pot complica cu edeme intinse, care pot cauza starii de asfixie. Datorita abundentei de tesut lax, bulei grasoase Bichat bine dezvoltate, elasticitatii deosebite a tegumentelor, greutatii mici a corpului (pina la 3-5 ani), desi copii cad frecvent, leziunile sunt fara solutii de continuitate, dar insotite de edeme marcate.

Tratamentul :

Cuprinde citeva etape ce se succed in ordinea prioritatilor sau sunt parcurse concomitent, in functie de posibilitatile de rezolvare si timpul scurs de la accident. Principiile generale de tratament al leziunilor traumatice ale regiunii OMF sunt impuse de particularitatile anatomo-functionale ale teritoriului.

1. Se vor ingriji de urgenta in primul rind leziunile care ameninta viata imediat (soc, asfixie, hemoragie) sau in zilele urmatoare ( leziuni traumatice abdominale, toracice, cerebrale) care pot compromite organe de imporatanta majora (globul ocular, maduva spinarii).

2. Intreaga conduita terapeutica trebuie sa respecte cerintele de refacere morfologica, functionala, estetica si psihologica.

3. Inaintea oricarui act terapeutica definitiv se va igieniza si asana cavitatea orala si se va pastra o igiena buco-dentara riguroasa pe tot parcursul tratamentului si dupa el.

4. Se va adopta o atitudine cit mai conservatoare fata de partile moi, osoase si dinti. a.Sunt contraindicate extractiile profilactice de regualizare a marginilor plagii sau de sectionare a lambourilor cutanate care par deviate. b.Se vor inlatura doar fragmentele osoase mici, fara periost, pastrindu-se fragmentele mari, chiar si deperiostate. c.Se vor extrage numai dintii irecuperabili sau care defavorizeaza procesul de vindecare.

5. Plagile se vor sutura dupa reducerea si imobilizarea fragmentelor in relatie cu solutia de continuitate a partilor moi si dupa rezolvarea leziunilor traumatice dento-parodontate.

6. Fixarea si suturarea marginilor plagii se vor face in pozitie anatomica, fixind in prealabil punctele-cheie ale fetei : pliurile naturale, liniile cutaneo-mucoase (labiala, palpebrala), marginea narinara, santurile vestibulare si paralinguale.

47.Clasificarea, clinica traumatismelor acute dentare la copii. Tratamentul chirurgical al traumatismelor acute dentare la copii.

Page 26: Raspuns 4in1

Traumatismele acute apar dupa actiunea momentana a unei cauze asupra dintelui. Clasificarea leziunilor traumatoce dento-parodontale: 1)Leziuni dentare : a)fisuri ale smaltului fara pierderi de substanta; b)fracturi coronare : -simple, nepenetrante in camera pulpara; - complicate, penetrate in camera pulpara; c)fracturi radiculare : -in treimea cervicala; -in treimea medie; -in treimea apicala; d)fracturi corono-radiculare: -nepene-trante; -penetrante; -cominutive. 2)Leziuni parodontale : a)contuzii parodontale : -in sens vestibulo-oral cu luxatie vestibulara sau orala; -in sens meziodistal, cu luxatie laterala in spatiul unui dinte absent; -in ax, cu intruzie sau extruzie; b) luxatii dentare totale, cu deplasarea completa a dintelui din alveola.

Evaluarea clinică a traumatismelor dentare:

Istoricul medical : Este o istorie completă medicală, evaluează necesitatea pentru profilaxia SBE imunocompromişi, unde se determină dacă copilul are o tulburare de sângerare sau se administrează orice medicaţie actuală. Se  întreabă părintele despre alergii la medicamente şi un istoric despre orice intervenţii chirurgicale anterioare şi dacă copilul a urmat o imunizare . Cel mai important este să se stabilească dacă copilul a pierdut cunoştinţa din cauza prejudiciului.

Istoricul dentar : Clinicianul ar trebui să stabilească cum, când şi unde prejudiciul a avut loc. "Cum" este important, deoarece oferă informaţii cu privire la gravitatea prejudiciului. "Când" este important, deoarece se agravează prognosticul pentru dintele vătămat cu fiecare minut de întârziere a tratamentului. "În cazul în care" este important, deoarece poate determina dacă este sau nu profilaxia tetanosului este justificată.

Control medical : O examinare aprofundată este necesară pentru a evalua măsura completă a tuturor leziunilor. Informaţii importante ce se colectează pentru fiecare pacient includ: semne vitale, de revizuire a tuturor sistemelor, capului şi gâtului, de asemenea şi informaţii privind accidentul. Este important să se pronunţe în traumatisme craniene, leziuni oculare şi a prejudiciului coloanei cervicale. O evaluare a dimensiunii elev şi reacţie la lumină poate stabili prezenţa traumatismului cranian.

Examinarea extraorala: Se examinează locaţia şi mărimea tuturor leziunilor intraorale şi extraoral care trebuie să fie înregistrate. Se palpaează condilii mandibulari, zigomă mandibulei, şi regiunea mastoidiană asigurându-ne că nici maxilarul sau mandibula nu prezintă fractură şi se  înregistrează orice leziune extraorală, echimoze sau tumefacţie. În cazul în care este prezent o leziune în zona orala sau extraorala (buza superioară), zona trebuie să fie inspectată de corpuri străine, cum ar fi fragmente de dinte sau pietriş, îndepărtarea şi realizarea profilaxiei acelei zone. Se verifică circulaţia maxilarului pentru limitele normale şi indicaţii ale fracturi condilului care includ: un dialog deschis, o muşcătură anterioară, o anomalie sau o deschidere limitată a mandibulei. Confirmarea de fracturi în zona condilului necesită o radiografie panoramică cu cavitatea orală deschisă şi una cu cavitatea orală deschisă pentru observarea neregularitaţilor în zona glenoidă.

Examinare intraorală: Toate resturile şi cheagurile intraorale şi extraorale trebuie să fie îndepărtate înainte de examinarea ţesuturilor moi şi dure orale. Se palpează alveola pentru a detecta orice fractură alveolară şi fiecare dinte trebuie să fie examinat în particular pentru determinarea gradului de mobilitate şi dacă prezintă leziuni.Mucoasa labial, frenum maxilar, ţesuturi gingivale şi a limbii ar trebui să fie examinate pentru vânătăi sau răni deschise. Toate laceraţiile intraorale trebuie să fie curăţate şi explorate, căutând orice fel de organisme

Page 27: Raspuns 4in1

străine. Frenum orală, atunci când este rupt, se va vindeca fără consecinţe pe termen lung. Leziunile linguale ar trebui să se sutureze în cazul în care marginile tisular nu sunt apropiate. Cele mai multe leziuni intraorale se vor vindeca de la sine - cu excepţia leziunilor ţesutului moale efectuate prin smulgere.

Examenele radiografice : Pentru evaluarea leziunilor la dinţii maxilari sau mandibulari, se alege o radiografie ocluzala. Dacă se suspectează o fractură radiculară,sunt necesare radiografiile realizate din două unghiuri diferite pentru un diagnostic exact. Pentru dintii aflati în intruziune dentară, este nevoie de o radiografie antero laterale suplimentare ce furnizează informaţii utile. O radiografie panoramică ajută pentru evaluarea condilului şi al mandibulei suspectate de fractură.

Fotografice documentaţia:  Utilizarea de fotografie preoperator şi postoperator este foarte util în scopul documentării.

Tratamentul chirurgical : in dependenta de caz.

48.Particularităţile de etiologie, evoluţie, clinica şi diagnosticul proceselor tumorale la copii în regiunea capului şi gîtului. Clasificarea OMS a tumorilor benigne ale ţesuturilor moi a regiunii capului şi gâtului.

Sarcoamele tesuturilor moi reprezintг un grup heterogen de tumori, atit din punct de vedere histologic, cоt si clinic-evolutiv. Aceste tumori constituie aproximativ 1% din totalitatea de tumori maligne ale adultului. Preponderent sоnt afectate persoanele cu vоrsta cuprinsг оntre 20-50 ani. Evoluюia agresivг a acestor tumori, єi varietatea mare a substratului histologic, subliniazг importanюa unui diagnostic precoce al sarcoamelor de юesuturi moi. Оn Republica Moldova sarcoamele юesuturilor moi constituie 2,5% dintre toate tumorile. Aceste tumori afecteazг, оn special populaюia aptг de muncг (20-50 ani). Bгrbaюii sоnt afectaюi ceva mai des decоt femeile. Conform repartizгrii topografice sarcoamele de юesuturi moi оєi iau оnceputul оn: membrele inferioare – 45%, membrele superioare – 15%, cap єi gоt – 10%, retroperitoneu – 15%, trunchi – 10%. Sarcoamele юesuturilor moi cu debut din viscere sоnt foarte rare. Etiologic: Factorul genetic pare a fi important оn dezvoltarea sarcoamelor de юesuturi moi. Astfel studiile citogenetice au arгtat asocierea unor forme histologice de sarcoame cu diverse aberaюii cromosomiale.Alюi factori implicaюi оn geneza sarcoamelor юesuturilor moi sоnt:- radiaюia ionizantг - perioada de latenюг 10-15 ani- limfedem cronic - poate aduce la apariюia limfangiosarcoamelor- carcinogeni din mediu - s-a demonstrat riscul sporit de dezvoltare a angiosarcomului оn intoxicaюiile cronice cu polivinilclorid, arseniu єi dioxid de toriu- infecюia viralг - sarcom Kaposi asociat cu infecюia cu herpes virus tip 8 lapacienюii imunocompromiєi (HIV).

Clasificarea OMS 2002 a tumorilor юesuturilor moi presupune repartizarea acestora оn patru grupuri:• Benigne – Recurenюele locale dupг exereza tumorii sоnt rare. Dacг acestea, totuєi, apar ele sоnt perfect curabile chirurgical. Au creєtere localг, nondistructivг. Cazuistic tumorile morfologic benigne metastazeazг la distanюг. Determinarea acestui subgrup de tumori benigne prim metode de diagnostic contemporane este imposibilг.• Intermediare (local agresive) – Aceste tumori au caracter de creєtere local distructiv, infiltrativ. Deєi recurenюele locale sоnt mai frecvente, aceste tumori nu metastazeazг. Aceste tumori cer exerezг lгrgitг pentru a preveni recurenюele.• Intermediare (cu metastazare rarг) – Aceste tumori au crestere localagresivг, cu tendinюг de a produce metastaze la distanюг (de regulг ganglioni limfatici sau pulmoni). Ricul este mic (<2%), dar nepredictibil din punct de vedere histomorfologic.• Maligne – Tumori cu creєtere local-distructivг, potenюial de recurenюe locale єi metastazare foarte оnalt. Оn dependenюг de forma histologicг potenюialul de metastazare variazг de la 20% la 100%.

Page 28: Raspuns 4in1

Clasificarea tumorilor юesuturilor moi (OMS 2002)Tumori din adipocite – Benigne/Intermediare/MaligneTumori din fibroblaєti/miofibroblaєti – Benigne/Intermediare/MaligneTumori fibrohistiocitare - Benigne/Intermediare/MaligneTumori din celule musculare netede - Benigne/Intermediare/MaligneTumori pericitare (perivasculare) - Benigne/Intermediare/MaligneTumori din muєchii scheletului - Benigne/Intermediare/MaligneTumori vasculare - Benigne/Intermediare/MaligneTumori osteo-cartilaginoase - Benigne/Intermediare/MaligneTumori de origine neclarг - Benigne/Intermediare/Maligne

49.Clasificarea hemangioamelor şi limfhemangioamelor la copii. Clinica diagnosticul şi metodele de tratament ale hemangioamelor şi llimfhemangioamelor la copii.

Hemangiomul este o tumoare benigna foarte raspindita la copii : 1.1-2.6% la nou nascuti, 0.8-1.4% la copii de pina la 1 an. De 3-5 ori mai frecvent la fetite decit la baieti, 30% sunt prezente la nou-nascuti, iar 70% apar in primele luni de viata dint totalitatea tumorilor cu localizare in regiunea OMF.

In functie de dimensiuni, hemangioamele pot fi : mici(pina la 1cm/2), mijlocii(de la 1cm/2 pina la 10 cm/2), mari(de la 10cm/2 pina la 100cm/2), voluminoase(mai mari de 100cm/2).

Conform clasificarii G.A.Fiodorova, hemangioamele se impart in 2 grupe : adevarate(maligne) si false (malformatii congenitale). Adevarate sunt hemangioamele capilare, cavernoase, racemoase, false-angioamele plane (pete de vin, stelate, botriomicomul, petele mediale).

Angioamele maligne au aspect tumoral, apar in primele luni dupa nastere. Evolutia lor cuprinde 3 etape : pina la un an- etapa de crestere accentuata, urmata de etapele de stabilizare si de involutie. Pot stationa o perioada, dupa care incep sa creasca progresiv in volum prin proliferarea endoteliului si dilatarea vaselor care il compun, devenind uneori monstruoase. Altele stationeaza, cu capacitatea de a regresa in timp. Angioamele maligne au o coloratie rosie-violacee, bombeaza la nivelul tegumentelor sau mucoasei, au consistenta moale, elastica, reducinduse prin presiune, pentru ca apoi sa revina la volumul initial. La aplecarea capului sau in timpul plinsului, de asemenea se maresc in volum. Hemangiomul malign poate fi insotit de anemii,trombocitopenie, maceratii, ulceratii, hemoragii, inflamatii. Hemangioamele capilare se caracterizeaza prin vase dilatate care formeaza tumori limitate, cu crestere endofita sau exofita. Angioamele cavernoase au vase dilatate, care comunica intre ele, formind cavitati sangvine si difuze, fara limite precise, cu evolutie rapida. Ele invadeaza tesuturile invecinate,pe care le disociaza sau chiar le distrug.

Angioamele plane, numite pete de vin, sunt superficiale. Ele cuprind o suprafata mai mare sau mai mica de piele sau mucoasa, fra sa afecteze relieful si pilozitatea tesuturilor normale din jur. Coloratia difera : roz-pal, rosu-violaceu, albastru inchis. Prin vitropresiune, coloratia dispare.

Tratamentul angioamelor variaza in functie de forma si de virsta copilului. Metodele de tratament folosite sunt : crioterapia, electrocuagularea, terapia sclerozanta, terapia hormonalaintratumorala, terapia cu laser, radioterapia, tratamentul chirurgical si cel combinat.

Linfhemangiomul este o tumora congenitala, cu caracter disembriogen, mai frecvent intilnita la copii de pina la 1 an, localizata in obraz, dar se poate extinde in planseu, inspatiul laterofaringian,, de-a lungul lojei marilor vase ale gitului, in parotidita si limba. Microscopic, este alcatuit din multiple cavitati captusite cu endoteliu si umplute cu lichidu serocitrin, asemanator cu limfa.

Limfhemangioamele pot fi : capilar (circumscris, difuz), cavernos (circumscris, difuz) si chistos. Clinica limfhemangiomului depinde de virsta, localizare, dimensiuni, structura histologica. Totodata, toate limfhemangioamele au semne clinice comune. Ele sunt cauzele deformatiilor anatomice ale masivului maxilo-facial sau ale tulburarilor functionale. Limfagiomul difuz al limbii este cauza prognatiei inferioare si dezvoltarii in exces a mentonului, condensarii osului la nivel de unghi, tulburarilor de ocluzie, disfunctiilor respiratorii, verbale, deglutitiei. In perioadele infectiilor acute (tonsilite, stomatite) hemangioamele isi maresc volumul.

Diagnosticul diferential se face cu hemangioamele, neurofibromatoza, chisturile mediane si laterale

Page 29: Raspuns 4in1

cervicale, chisturile dermoide. Limfhemangioamele localizate pe buza superioara se diferentiaza de sindromul Milkenton-Rosenthal. In perioadele de inflamatie acuta diferentierea se face cu celulitele.

Tratamentul se face in functie de forma, volumul si localizarea tumorii, de virsta copilului. In majoritatea cazurilor este necesar de un tratament complex, care include asanarea focarelor cronice, inclusiv cea stomatologica, tratamentul conservativ antiinflamator, chirurgical, ortodontic, logopedic. Tratamentul chirurgical se face pe etape, cu extirpari limitate.

50.Clasificarea OMS a tumorilor oaselor faciale la copii. Metode de diagnostic şi tratament ale tumorilor benigne osoase la copii.

Clasificarea OMS a tumorilor oaselor faciale la copii : I. Tumori osteogenetice : a) benigne : osteomul, osteomulosteoid, osteoblastomul

(osteoblastomul benign), b) maligne : osteosarcomul (sarcomul osteogen), osteosarcomul fuzocelular.II. Tumorile hondrogenetice : a) benigne : condromul, osteocondromul (exostoza

osteocondrogenetica), condroblastomul (condroblastomul benign, condroblastomul epifizar), fibromul, fibromul condromixoid, b)maligne : condrosarcomul, condrosarcomul fuzocelular, condrosarcomul mezenchimal. III. Tumora cu mieloplaxe (osteoblastoclastomul).

IV. Sarcoame cu celule rotunde (toate maligne) : sarcomul Ewing, sarcomul reticular osos, limfosarcomul osos, mielomul.

V. Tumori vasculare osoase : a) benigne : hemangiomul benign, limfangiomul, b) intermediare (agresive cu semne de malignizare) : hemangioendoteliomul, hemopericitomul, c) maligne : angiosarcomul. VI. Tumorile tesutului conjunctiv : a) benigne : fibromul benign desmoplazic, lipomul, b)maligne : fibrosarcomul, liposarcomul, mezenchiomul malign, sarcomul nediferentiat. VII. Altele : a) benigne : condromul, adamantinomul oaselor tubulare, nevrilemomul (nevrinomul), neirofibromul, b) maligne : foarte rare.

VIII. Tumori neclasificate.IX. Pseudotumorile osoase :

chistul osos solitar, chistul anavrismal osos, granulomul euzinofil, displaziile fibroase.

Diagnosticul clinic. Examenul clinic : examenul exobucal si endobucal (anamneza, antecedentele, inspectia,

palparea, percutia), simptoame de progresare a neoformatiunilor maligne.Examenul paraclinic : explorarea imagistica a tumorilor benigne include :

1)explorarea radiografica, pune in evidenta tumora si orienteaza diagnosticul, 2) tomografia computerizata- completeaza informatiile privind criteriile de benignitate ale tumorii, 3) scintigrafia osoasa- pune in evidenta hipocaptarea la nivelul tumorii, datorita vascularizatiei reduse tumorale, 4) imagistica prin rezonanta magnetica – depisteaza apartenenta leziunilor, determina de implicare vasculara, benignitatea si malignitatea leziunilor. Radiologic tumorile benigne au criterii generale specifice : contur net bine determinat, corticala osoasa suflata si subtiata, dar neintrerupta, cresc fara reactie periostala, modificari de structura (litice, osteosclerotice, mixte), tumora impinge structurile moi din vecinatate, dar nu le infiltreaza, structura tesutului osos limitrof este normala.

Examenul morfologic. Biopsia este singura metoda care poate preciza diagnosticul neoformatiunilor. Insa diagnosticul poate fi stabilit definitiv numai in baza rezultatelor radiologice si clinice. Biopsia prin excizie este indicata in leziunile superficilale, pediculate sau profunde, de dimensiuni reduse si bine delimitate, iar biopsia prin incizie – in leziunile intinse, voluminoase, profunde, care necesita o interventie mai importanta. Biopsia prin chiuretaj se aplica in leziunile ulceroase, profunde, exteriorizate. Biopsia prin aspiratiense practica in leziunile profunde, greu accesibile.

Tratamentul : consta in metode complexe si mixte cum ar fi : chirurgical, radioterapii, chimioterapii.

51. Aparatele ortodontice mobile. Definiţie. Avantaje şi dezavantaje. Regulatorul funcţiei lui Frankel. Tipurile existente. Elementele componente.

Page 30: Raspuns 4in1

Sub aceasta denumire sunt cuprinse toate tipurile de aparate ortodontice care nu se ancoreaza la nivelul arcadelor dentare, ele sunt mentinute in cavitatea bucala doar prin apropierea activa a arcadei inferioare de cea superioara sub actiunea muschilor mobilizatori ai mandibulei.( ex: activatorul, aparatul Bimler, Bionator, scutul labial, aparatul Frankel).

Avantaje: -impiedica respiratia bucala, sugerea degetelor, interpunerea limbii. -pot fi aplicate in perioada dentitiei mixte - provoaca marirea secretiei salivare, ce duce la autocuratire favorabila, prevenirea cariei - stimuleaza dezvoltarea armonioasa a tuturor elementelor constitutive ale aparatului dento-maxilar.Dezavantaje:- greu de suportat datorita volumului mare- din cauza ca este purtat ori numai noaptea ori citeva ore ziua prelungeste mult tratamentul- lipseste aparatul dento-maxilar de stimulul functional cel mai important- masticatia.- bionatorul nu da rezultate in cazul cind fata are tendinta de dezvoltare verticala.

Aparatul Frankel: dispozitive ortopedice de exercitiu, ce ajuta la maturarea, antrenarea si reprogramarea sistemului neuro-muscular oro-facial, sunt considerate mijloc de interferenta in relatia forma-functie, ele modificind invelisul biomecanic in timpul dezvoltarii dentitiei.

Aparatul se compune din elemente acrilice:- 2 scuturi vestibulare- 2 pelote labiale superioareElemente din sirma:Arc vestibular, suportul din sirma, arc lingual superior, un arc palatal, crosete ocluzale de sprijin, crosete de sprijin

maxilare.Tipuri: Tip 1, tip 2 si tip 3.

52. Aparatele ortodontice mobilizabile. Elementele componente. Avantaje si dezavantaje.Aparatele care sunt fixate la arcadele dentare cu ajutorul unor elemente de ancorare, putind fi indepartate in orice moment.Elementele componente:- baza din acrilat- elemente de ancorare- elemente active(suruburi sau arcuri)Exemple: placa palatinala, placa linguala, mentinatoare de spatiu.

Avantaje: - se sprijina si pe dinti si pe parodontiu astfel pericolul suprasolicitarii este redus.- Actiunea lor poate fi complexa, unele elemente active(surubul) pot fi activate de pacient- Confectionarea tehnica si reparatii usor de facut- Costul redus- Purtarea aparatului permite o igiena bucala riguroasa.- Desi concepute ca aparate active, li se pot adauga elemente de actiune functionala.Dezavantaje:- aparitia reactiilor alergice la acrilate- din cauza indepartarii aparatului din cav buc de catre pacient, este ricul purtarii nu conform indicatiilor- posibilitatea deformarii, ruperii diverselor arcuri, crosete.

53. Dizarmonia dento-alveolară cu înghesuire dentară. Cauzele. Manifestările clinice. Principiile tratamentului înghesuirii dentare. Metodele de creare a spaţiului în arcada dentară.

Incongruenta dento-alveolara adevarata este expresia dezacordului intre marimea maxilarelor si marimea dintilor.Incongruenta dento-alveolara secundara este consecinta unor tulburari de crestere la nivelul procesului alveolar sau

maxilar, cel mai adesea generata de pierderea timpurie a dintilor temporari de pe arcada, prin carie si complicatiile ei.Inghesuirea usoara: prezenta inghesuire la etapa de eruptie a grupului incisivo-molar, incis centr inf fiind in linguopozitie.Tratament: doctorul supravegheaza cresterea, anomalia se autoregleaza.Inghe moderata : la aceeasi virsta eruptia centralilor inferiori dar cu incongruenta mai mare, incisiv lat tempor pot

prezenta mobilitate.

Page 31: Raspuns 4in1

Tratament: este bine de asteptat eruperea completa a incisivilor, se poate apela la expansiune de maxilar utilizind aparate mobileactiv-mecanice, functionale sau fixe, se poate asocia extractia.

Inghes severa: grade mari de inghesuire, lateralii pot fi expulzati de pe arcada..Tratament: prin metode ortodontice(expansiune, distalizarea zonei laterale,extractie). Se practica cu succes terapia de

dirijare a eruptiei dintilor permanenti prin extractia dintilor deciduali.

54. Anomaliile de număr: hipodenţie şi hiperdenţie. Cauzele. Manifestările clinice. Diagnosticul. Metode de tratament. Importanţa menâinătoarelor de spaţiu.

Tulburari produse in perioada de formare, de diviziune a lamei dentare si de evolutie a germenilor dentari.Clinic se pune in evidenta prin persistenta unui dinte temporar peste timpul normal de eruptie si absenta dintelui

permanent.Pot fi primare – lipsa mugurelui, secundare – dobindita.Dintii supranumerari – pot aparea ca dintii care respecta morfologia unui anume tip dentar.Ei pot erupe sau ramine inclusi

in maxilar.Cel mai des erupe intre incisivii cenrtrali superiori – meziodens.Tratament – se practica extractia dentara, urmata de supravegherea atenta a cresterii, se impune recistigarea spatiului.

55. Malocluziile verticale. Definiţie, etiologie, forme clinice. Metode de diagnostic. Tratamentul. Perioada de contenţie.

Ocluzia deschisa functionala se pune in evidenta clinic si pe model prin prezenta inocluziei verticale la nivel incisivo-canin.(blocarea cresterii procesului dento-alveolar.

Ocluzia deschisa scheletala- modificari ce se produc la nivel de baza osoasa maxilara.Sindromul de ocluzie adinca: tulburare caracterizata prin un grad mai mare de acoperire a incisivilor inferiori de catre cei

superiori, in unele cazuri si invers.S-a demonstrat ca factorul genetic sta la originea acestor anomalii, la fel obiceiurile vicioase(respiratie orala, deglutitie

infantila, sugerea, interpozitia diferitor obiecte), caria dentara si consecintele ei, in special edentatie in zona laterala in dentitia temporara.

In cadrul ocluziei adinci sunt 2 forme clinice:- ocluzia adinca acoperita(clasele I, II-2 si III)- ocluzia adinca in acoperis( clasa II-1)Formele de gravitate:-grad 1 – incisiv sup ii acopera pe cei infer cu 1/3 – 2/3, pina la 5mm- grad 2 – incisic sup ii acopera pe infer cu 2/3 – 3/3, intre 5-9mm- grad 3 – incisiv sup acopera pe inf mai mult de 3/3, 9mm si in sus.Diagnosticul se pune pe baza ex clinic si complementare.Tratament: profilactic si precoce( miogimnastica, combaterea obiceiurilor vicioase, trat cariei). Tratamentul – se face prin

ingresiune incisiva si egresiune molara.Aparate fixe care degajeaza forte cu directia incizala- apex.Sindromul de inocluzie verticala – sindrom caracterizat prin lipsa contactelor dintre cele 2 siruri dentare antagoniste,

conturate si extinse in mod variat.Etiologia – factori genetici, dismetabolici(rahitismul), functionali(deglutitia si tulburari fonetice), factori locali, factori

iatrogeni.

56. Malocluzie de clasa II Angle. Formele clinice, cauzele, tabloul clinic. Metode de diagnostic. Tratamentul. Perioada de contenţie.

Cuprinde anomalii caracterizate prin rapoarte de distalizare la nivelul molarilor, exprimind o pozitionare posterioara a mandibulei fata de maxilar.

2 subdiviziuni:I) numita si tip respirator oral, in care este prezent un maxilar ingust si alungit, cu dintii frontali in protruzie.II) tip respirator nazal, se caract prin prezenta unei retruzii a frontalilor superiori.Clasa II-1 etiolog – ereditar, factori generali de dezvoltare, locali, patologici locali, obiceiuri vicioase, deglutitie atipica,

sugerea deget,limbii.Aspect – facies adenoidian caracteristic leptoprosop, retrognatic cu profil convex, tegumente palide, fanta labiala

intredechisa, lasa sa se vada incisiv super.Diagnosticul compresiuniii de maxilar se pune pe baza examenului clinic si exam complementare( ex radiologic, studiu pe

model, masurari antropologice).

Page 32: Raspuns 4in1

Tratament profilactic si precoce. Tratamentul normal se efectueaza in prima si a doua perioada a dentitiei mixte. Se utilizeaza activatoarele elastice, reglatorul functional Frankel tip 1 si tip 2, bionatorul Balters 1 si 2, activator Andresen.

Perioada de contentie poate fi mai mica sau egala cu perioada tratamentului(1-5 ani).Pentru contentie se utilizeaza placa tip Hawley, aparate fixe, tip arcuri gutiere.

57. Malocluzie de clasa III Angle. Cauzele, tabloul clinic, metode de diagnostic.Tratamentul malocluziei de clasa III–a Angle la diferite vărste.

Cuprinde anomalii caracterizate prin rapoarte de mezializare la nivelul molarilor si ocluzi inversa frontala.Unghiul SNA mai mic de 80 grade, SNB mai mare de 78 grade.Profil concav, treapta buzelor inversata, aspectul infundat al pometilor obrajilor.Tratament profilactic si preventiv: inlaturarea cauzelor ce duc la aparitia anomaliei atit etiologic cit si genetic,

dismetabolic si functional.Combaterea rahitismului, alimentatie naturala, educarea functiilor aparatului dento-maxilar.Tratamentul ortodontic biomecanic, corectarea ocluziei inverse frontale, corectarea relatiilor verticale.Principiile tratamantului: se sistematizeaza astfel- tratamentul malocluziei cl 3 gravitate redusa – medie – extrema

58. Malocliziile transversale. Definiţie, etiologie, forme clinice. Metode de diagnostic. Aparatele ortodontice folosite în tratamentul ocluziei încrucişate.

Malocluziile se pot manifesta si in plan transversal, caz in care intalnim ocluzia dentara incrucisata(crossbite), cand pe o parte dintii superiori sunt situati la interior fata de cei inferiori ceea ce poate cauza asimetrii in dezvoltarea maxilarelor si implicit a fetei.

Pentru tratarea acestor anomalii ale ocluziei denatre se indica conceperea unui plan de tratament individualizat care poate sa includa: aplicarea de aparate ortodontice, purtarea de gutiere ocluzale, realizarea de restaurari protetice, iar pentru cazurile severe interventii de chirurgie ortognatica.

59. Profilaxia anomaliilor dento-maxilare prenatale, postnatale. Obiectivele tratamentului profilactic.

Profilaxia prenatala incepe prin investigarea mostenirii genetice pe care viitoarea mama o cedeaza copilului,a bolilor ereditare prezente la membrii familiei.

Profilaxia primara in perioada graviditatii vizeaza starea de sanatate, regimul de viata al femeii gravide si consta in asigurarea unor conditii optime de viata si de munca, evitarea stresului fizic si psihic., evitarea mediilor de munca cu risc de toxicitate, raze x, se vor elimina consumul de alcool,tutun.In timpul nasterii se evita travaliul prelungit,aplicarea forcepsului si tractiunilor puternice.

Profilaxia postnatala – dupa nastere,profilaxia imbolnavirilor mucoasei orale, asigurarea unui aport alimentar corespunzator in vederea dezvoltarii echilibrate a structurilor osoase, musculare si dentare.

Alimentatie naturala,alimente dure.legume, igiena corecta, combaterea viciilor: respiratie orala,suptul degetului, deglutitie infantila, control stomatologic sistematic la f/e 6 luni.Leziunile odontale trebuie tratate, sunt utilizate mentinatoarele de spatiu in scopul refacerii echilibrului morfofunctional al arcadei si al ocluziei dentare.

60. Contentia in ortodontie. Durata perioadei de contentie in functie de anomaliile dento-maxilare.Ansamblu de masuri care se instituie in continuarea unui tratament activ si ce are scop stabilizarea rezultatelor

tratamentului activ.Obiectivele: - obtinerea echilibrului ocluzal permanent- prevenirea sau limitarea unei patogenii care poate sa apara sau exista- Realizarea stabilitatii dintilorDurata contentiei depinde de felul anomaliei tratate, de virsta de crestere la care se intervine, de amploarea dezechilibrelor

tratate si de calitatea echilibrului la sfirsitul tratamentului activ.Suspendarea contentiei trebuie sa se faca lent si cu observare permanta.

De obicei contentia tine cit durata tratamentului activ sau chiar mai mult.

61. Aspecte generale ale tratamentului ortodontic. Clasificarea aparatelor ortodontice.In vederea atingerii obiectivului tratamentului (optimum functional si estetic) se impun urmat principii:

- ideal este tratamentul profilactic ortodontic care are la baza prevenirea anomaliilor- indepartarea cauzei duce la anularea efectului

Page 33: Raspuns 4in1

- cu cit diagnosticarea cauzei se face mai timpuriu, cu atit tratamentul prin indepartarea agentului cauzal va avea mai mare succes

- directia si rata de crestere a structurilor scheletate pot fi modificate prin utilizarea mijloacelor ortopedice,ortodontice,chirurgicale

- tratamentul ortodontic este strict individual- durata tratamentului este in functie de finalizarea rezultatelor scontate

Clasificarea aparatelor :Dupa modul de agregare la arcadele dentare:

- aparate mobile si mobilizabile(pot fi aplicate si scoase de pacient)- aparate fixe (aplicate permant in gura de catre medic)

Dupa modul in care intervin asupra tesuturilor:- aparate mecanice sau active- aparate functionale- aparate pasive sau de contentie.