Olivier Clément

7
TÂLCUIRE ÎMPĂRATE CERESC Olivier Clément (n. 1921 - m. 15 ianuarie 2009) a fost un teolog francez din secolul al XX-lea, care împreună cu alți teologi ortodocși din generația sa, precum Vladimir Lossky (1903- 1958) sau Paul Evdokimov (1901-1970), a devenit unul din pionierii „renașterii teologice” ortodoxe din secolul al XX-lea. Iată rugăciunea către Sfântul Duh cea mai răspândită în Biserica Ortodoxă. Nu se începe nici o lucrare importantă, nici în biserică, nici în lume, înainte de a o spune. În Biserică, ea este rugăciunea care introduce orice altă rugăciune, pentru că orice rugăciune adevărată se face în suflarea Duhului. "Însuși Duhul vine în ajutorul slăbiciunii noastre, căci noi nu știm să ne rugăm cum trebuie, ci însuși Duhul se roagă pentru noi cu suspine negrăite (Rom. 8, 26). Sunt cuvinte importante pentru rugăciunea noastră într-o lume în care numai Duhul poate să unească văzutul cu nevăzutul care, spune Maxim Mărturisitorul, trebuie să se simbolizeze reciproc – imagine hristică [Mistagogia 2]. Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului Cuvântul "împărat" afirmă dumnezeirea Duhului, așa cum a făcut-o în anul 381 cel de-al doilea Sinod ecumenic. Duhul nu este o putere anonimă, creată sau necreată, El este Dumnezeu, un "mod" unic de "subzistență" a dumnezeirii, un tainic "ipostas" divin. 1

description

Olivier Clément

Transcript of Olivier Clément

TLCUIRE MPRATE CERESC

Olivier Clment (n. 1921 - m. 15 ianuarie 2009) a fost un teolog francez din secolul al XX-lea, care mpreun cu ali teologi ortodoci din generaia sa, precum Vladimir Lossky (1903-1958) sau Paul Evdokimov (1901-1970), a devenit unul din pionierii renaterii teologice ortodoxe din secolul al XX-lea.

Iat rugciunea ctre Sfntul Duh cea mai rspndit n Biserica Ortodox. Nu se ncepe nici o lucrare important, nici n biseric, nici n lume, nainte de a o spune.n Biseric, ea este rugciunea care introduce orice alt rugciune, pentru c orice rugciune adevrat se face n suflarea Duhului. "nsui Duhul vine n ajutorul slbiciunii noastre, cci noi nu tim s ne rugm cum trebuie, ci nsui Duhul se roag pentru noi cu suspine negrite (Rom. 8, 26). Sunt cuvinte importante pentru rugciunea noastr ntr-o lume n care numai Duhul poate s uneasc vzutul cu nevzutul care, spune Maxim Mrturisitorul, trebuie s se simbolizeze reciproc imagine hristic [Mistagogia 2].

mprate ceresc, Mngietorule, Duhul AdevruluiCuvntul "mprat" afirm dumnezeirea Duhului, aa cum a fcut-o n anul 381 cel de-al doilea Sinod ecumenic. Duhul nu este o putere anonim, creat sau necreat, El este Dumnezeu, un "mod" unic de "subzisten" a dumnezeirii, un tainic "ipostas" divin.mprate ceresc, Mngietorule: ------------

Care pretutindenea eti i pe toate le mplineti

Totul este ptruns de har, totul freamt, vibreaz, se trezete n aceast uria Suflare de via, ca i copacul n vntul invizibil, dar mictor, ca i marea "cu mii de sursuri", ca i elanul care mpinge, unul ctre cellalt, pe brbat i pe femeie.Sfntul Maxim Mrturisitorul evoc prezena Sfntului Duh n existena nsi a lumii, n fiinele i lucrurile...

Vistierul buntilor i Dttorule de via"buntile" Duhului, al cror "vistier" este, adic locul druirii i al rspndirii, nseamn harul, viaa de dup nviere.Duhul, cum spune Crezul de la Niceea-Constantinopol, este "dttor de via". Se pare c "via" este cuvntul cheie atunci cnd se vorbete de Duhul. Sigur, n grecete, exist doi termeni distinci: bios, pentru viaa biologic i zoi pentru viaa spiritual, sau mai degrab viaa ca temelie i desvrire, rezultat al nvierii lui Hristos. Sigur c aici nu e de fcut nici o distincie, dect poate ntre diferitele grade de intensitate. Tot ce e viu este nsufleit de Suflarea divin.Maica lui Dumnezeu primind Duhul pentru a da natere Cuvntului, a dezlegat tragedia libertii umane. Cci Duhul, dac este primit de libertatea noastr, o elibereaz i o face s rodeasc, i ofer un spaiu infinit de creaie, o impregneaz cu eternitate.

Vino i Te slluiete ntru noiVino, mai spune rugciunea noastr. Dup ce ne-a asigurat c Duhul este pretutindeni i le mplinete pe toate, ea ne face totui s implorm: vino. Dac trebuie s-L chemm astfel pe Cel care ne cheam, este pentru c, n mod evident, El, care le umple pe toate, nu ne umple i pe noi.

Dup ce creeaz lumea, Dumnezeu se d oarecum la o parte, pentru a le da consisten proprie creaturilor Sale. i acest spaiu, loc liber, spun Prinii, se nscrie n libertatea omului - i a ngerului: el confer refuzului omului, exilului voluntar al "fiului risipitor". Duhul care ne poart n El, Care ne d via i ne nconjoar ca o atmosfer gata s ne ptrund sufletul pn n cel mai mic cotlon, nu poate face asta fr ncuviinarea noastr, fr chemarea noastr. Trebuie s ne rugm: Vino.Chiar n acatistul Sf. Duh se spune vino... vezi in acatist niste vinoLumea locuiete n Duhul. Pe acest univers, pe care astzi l putem cerceta pn la miliarde de ani-lumin, sfntul Benot de Nursie l-a vzut ntr-o clip ca pe un fir de praf ntr-o raz din lumina dumnezeiasc.Sfntul Grigorie Palama nelegea raza ca pe energiile divine care se revars prin Duhul Sfnt. Creaia nu exist dect pentru c Dumnezeu o vrea, o iubete, o apr, dar n acelai timp El este alungat de om din inima acestei creaii, cci inima ei este omul nsui. Se poate deci merge pn la a se afirma c, dac lumea locuiete n Dumnezeu, Dumnezeu nu poate locui n ea, cci omul deine, ca pe o putere, un fel de cheie invers, luciferic i cu ea i poate nchide lui Dumnezeu universul. Astfel se manifest forele neantului, concretizat n mod paradoxal.Maica Domnului i-a redat lui Dumnezeu, acestui rege fr de ar [Sf. Nicolae Cabasila, n Omilii mariologice, p. 52], o cas. Ea a consimit ca El s se ntrupeze n chiar snul creaiei Sale, ca pentru a o recrea. Omenirea l primete pe Dumnezeu n mod liber n pntecele Mariei. Duhul, care este din veac locaul Fiului, poate face din fiecare dintre noi locuina Fiului ntrupat, ns cu o condiie fundamental, aceea ca omul s se roage: vino i te slluiete ntru noi i ne curete de toat ntinciunea.

i ne curete de toat ntinciuneaDac exist o fericire ndeosebi iubit de oamenii nduhovnicii ai Orientului cretin, aceasta este: "Fericii cei curai cu inima, c aceia vor vedea pe Dumnezeu". Aceast fericire nu este una de ordin moral, aa cum este prea des interpretat. Este vorba mai ales de deschiderea i de limpezimea "ochiului inimii": oglind acoperit de necurie, care trebuie curat i lustruit, izvor ngropat ntr-o via deczut, care trebuie scos la lumin pentru ca s se transforme n ap vie.Aceast tem a ntinciunii - a degradrii, spun asceii - ne trimite la texte fundamentale ale Evangheliei. Ceea ce-l face pe om necurat, spune Iisus, nu este aceea c uit de splatul ritual al minilor, nu este ceea ce-i intr n gur, ci ceea ce murdrete este ceea ce iese din gura omului, venind din inima lui slava deart, dorina, nebunia etc. i cum noi nu ne putem curi singuri de toat aceast murdrie, atunci nu avem dect s implorm Duhul: Vino i ne curete pe noi de toat ntinciunea.

... i mntuiete sufletele noastreA mntui, a salva - adic a face pe cineva teafr, a-l face sntos (sfnt) -, nseamn a-l elibera de sub jugul morii i al iadului, de aceast "via moart" pe care o confundm att de adesea cu viaa cea venic.Hristos "coboar" n iad i n moarte, n vgunile ntunecate unde se chinuiete omenirea, pentru a-l smulge ntunericului pe fiecare n parte i omenirea ntreag. La Cana, Hristos transform n vin toate energiile noastre, pe care le aprinde cu focul Duhului. El druiete pmntul celor vii, acelora care nu i ngroap "talanii", ci i nmulesc. Mntuirea nu este numai salvatoare, ci i nsufleitoare, dttoare de via.De aceea, atunci cnd rugciunea zice: Mntuiete sufletele noastre, nu este vorba de o mntuire care ar consta n eliberarea sufletelor de temnia trupului.

...Bunule.n cartea facerii, la sfritul fiecrei zile simbolice a creaiei, citim: "i a vzut Dumnezeu c este tob, termen care se traduce i prin frumos i prin bun.Iat de ce n versiunea greac a Septuagintei realizat la Alexandria ntre secolele al V-lea i al II-lea .Hr., tob este tradus prin kalon, care nseamn frumos, i nu prin agathon, bun. Este vorba de plenitudinea fiinei care, creat i recreat prin Cuvntul, nsufleit i desvrit prin Duhul, reflect viaa divin.Aici trebuie discutat tema ndumnezeirii: "Dumnezeu s-a fcut om pentru ca omul s se poat ndumnezei", spun Prinii, nu lepdndu-se de umanitatea Sa, ci desvrind-o n Hristos, sub flcrile Duhului.Atanasie din Alexandria preciza: "Dumnezeu s-a fcut sarcofor (purttor de trup), pentru ca omul s poat deveni pnevmatofor (purttor de Duhul). ntr-adevr, la omul nduhovnicit, sufletul ptruns de Duhul nu mai este n trup, ci trupul este n suflet i prin el, n Duhul. Lutul originar s-a transformat n trup duhovnicesc, vas al suflrii Duhului.Buntatea Duhului nu se manifest numai n transfigurarea uneori evident a sfinilor, ci n attea gesturi umile care refac neobosit estura fiinei, pe care o sfie ura i cruzimea.n centrul oricrei sfinte taine, mai ales al Euharistiei, se afl fr doar i poate Epicleza, aceast rugciune ctre Tatl, surs a dumnezeirii, pentru ca s trimit Duhul su cel Sfnt "peste noi i peste darurile ce s-au pus nainte", pinea i vinul, cnd e vorba de euharistie, pentru a integra Trupului lui Hristos pe cei prezeni ca jertf i jertfa acestora.

Rugciunea pe care tocmai am comentat-o cu stngcie este o imens epiclez, o epiclez a omenirii i a universului, pentru venirea mpriei, despre care o variant foarte veche a rugciunii Tatl nostru ne spune c nu este altceva dect Duhul Sfnt.

1