Olivier Apert

ORESTE & OEDIPEopera - theâtre— livret —BCU Cluj-NapocaFILOL 2001 00632h

Editions MihalyOreste & OedipPersonaje:ORESTE, fiul Clitemnestrei şi al lui AgamemnonOEDIP, fiul Iocastei şi al lui LaiosELECTRA, fiica Clitemnestrei şi a lui AgamemnonSFINXACLITEMNESTRA, mama lui OresteIOCASTA, mama lui OedipTiRESIASAGAMEMNON, tatăl lui Oreste (mort) LAIOS, tatăl lui Oedip (mort)CORUL: Cetăţeni ai unui mic oraşSoldaţi ai Palatului din Mycene Cetăţeni ai Tebei Patru Erinii Patru Orbi* Avînd în vedere opţiunea autorului şi implicaţiile libretului, am preferat să păstrăm varianta feminină, mai puţin obişnuită în limba română, pentru denumirea Sfinxului. De altfel, echivalentul feminin apare şi în versiunea românească a Electrei lui Euripide, semnată de Alexandru Miran, însoţit de următoarea notă a traducătorului: „Dihania miturilor cu faţă, voce şi piept de femeie nu poate să fie decît de gen feminin, ca şi la greci, deşi avea trup de cîine, coadă de şarpe, aripi de pasăre şi labe de leu". (Cf. Euripide, Hecuba. Electra. Ifigenia în Taurida. Hipolit. Traducere, prefaţă şi note de Alexandru Miran. Bucureşti, Ed. Minerva, 1976, p. 102.) (N. trad.)ACTUL IScena 1Scena se petrece în piaţa unui orăşel.Semnul / indică o pauză în scandare iar în replicile lui Oedip o insistenţă pe cuvîntul care îl precede.CORUL {cînd cuvintele apar cu majusculă, toate vocile corului scandeazăîmpreună)O VOCE : «Nicicînd să nu numim FERICIT UN OM, pînă ce el n-atrecut de-al VIEŢII prag, fără a pătimi vreun rău.»(Pauză)Se aud mai întîi şoapte, ca un freamăt de voci venit din depărtare, silabe diverse, interpelări destul de vesele. Sunetele se amplifică treptat, ca şi cum ne-am apropia de locul unde se produce rumoarea.(1, 3, 5, 7 vorbesc deodată, adresîndu-se, respectiv, lui 2, 4, 6, 8)1 : Omul e sortit să rămînă un străin2 : Aici, pe pămînt, omul rămîne mereu străin de el însuşi3 : Nimeni nu mai trece pe-aici4 : Nimeni nu mai poposeşte în oraşul nostru5 : Ce veşti? îmi pare că nu se întîmplă nimic

6 : încă o zi fără veşti, asta e vestea!7 : Să ne păzească soarta de urgie!8 : Să ne ferească pronia de nenorocire!Reluarea sunetelor nedesluşite, ca şi atunci cînd o conversaţie e prea zgomotoasă ca să mai percepem cuvintele.1: Sst... ssstt... ssssstt... SST! Zăresc doi călători DOI CĂLĂTORI... Oare de unde vin?2, 3, 4, 5 ,6, 7, 8 : DE LA RĂSĂRIT ŞI DE LA APUS, DE LA MIAZĂNOAPTE ŞI DE LA MIAZĂZI.1 : Cu siguranţă sunt străini... STRĂINI... Să-i lăsăm să se apropie2 : Să se apropie, să se apropie, să se apropie3 : înainte de a se îndepărta4 : Străinii se îndepărtează întotdeauna5 : Se îndepărtează de lăuntrul lor înşile6 : Se îndepărtează înlăuntrul lor înşile7 : UNUL şchioapătă semeţ, CELĂLALT păşeşte cu capul plecat8 : UNUL rîde, CELĂLALT se roagă. Sst... ssstt... ssssstt... SST!Scena 2Agamemnon şi Laios se desprind din cor: vorbesc deodată (cuvintele comune sunt în italice; corul continuă să murmure în şoaptă).AGAMEMNONEu, Agamemnon, îl cunosc prea puţin!Fiule!Chiar de-aşfi ştiut încotro mergeaifiule!cu nici un chip să nu te abaţi din drumfiule!tatăl e cel pe care îl preaslăvimfiulefiule!vina mea e că te-am uitatfiulefiule!II

acum aştept totul de la tinefiulefiule!dacă eşti fiul meu, atunci...fiulefiulefiule!crede-măcăci sorocul se va împlini acumfiule!LAIOSEu, Laios, îl recunosc!Fiule!chiar de-aşfi ştiut de unde veneaifiule!cu nici un chip să nu faci cale întoarsăfiule!tatăl e cel pe care îl ucidemfiulefiule!vina mea e că te-am iubitfiulefiule!

acum mi-e teamă pentru tinefiulefiule!dacă eşti fiul meu, atunci...fiulefiulefiule!crede-măde nu sorocul nu se va-mplini nicicîndfiule!CORUL : SST... SSSSSTT... SSSSSSSSSSSTT... SST!Scena 3Oreste şi Oedip se întîlnesc, trec unul pe lîngă altul, dar imediat Oedip se întoarce brusc.OEDIP De ce mă / priveşti aşa?ORESTETe privesc, dar tu eşti, oare, cel pe care îl văd? Ştii tu pînă unde ne poate purta privirea?OEDIPCel ce mă/ priveşte mă înfruntăORESTEVorbeşti aşa pentru că şchioapeţi, dar şi războiul e un schilodOEDIPCel ce mă înfruntăîşi găseşte pieireaEu/nu pot fi nicicîndînvinsORESTERăzboiul e de-a pururi un schilod ce se tîrăşte precum un ţînc cu ochi de sîngeOEDIPCetatea Tebei deja e a mea/A

In mină o ţin toată/ N-ai auzit vorbindu-se de mine?ORESTEMycene ar putea fi al meu, şi nu e... De ce i-a fost dat să-şi piardă stăpînul de odinioară?OEDIPUn stăpînîl alungă pe un altulNimerită lege/N-ai auzitvorbindu-se demine?ORESTECine eşti tu... Cine eşti tu... Spui că un stăpîn îl alungă pe unaltul — deci va veni şi rîndul tău.Nimerită legea care-i împinge pe tirani să rătăceascăOEDIPN-ai auzitvorbindu-se demine?Mi-e/cunoscut glasulpoporului ce mă aşteaptă doarpe mineORESTE

Cine eşti tu... Cine eşti tu... Nu ştim nimic despre istoria noastră.Cum să cutezăm a crede că o ştim pe aceea a tuturor celorlalţi...OEDIPDrumul/meunu e şi-al tăuSe îndepărtează unul de celălalt cu cîţiva paşi.CORUL (1, 3, 5, 7 vorbesc deodată, adresîndu-se, respectiv, lui 2, 4, 6, 8)1 : Cei doi străini vorbesc bine2 : Dar nu se înţeleg3 : De fapt, care e numele lor? :

4 : N-are importanţă. Sunt doar în trecere5 : Aici ne plictisim de moarte6 : Să-i îndemnăm să rămînă peste noapte7 : E timpul să ne facem datoria8 : E timpul să mergem să bem un paharOedip se întoarce.OEDIPAşteaptă! am/să-ţi spunceva. Dreaptă mi-elegea căci războiulva aduce cetăţii melefericireaCORUL (1, 3, 5, 7 către 2, 4, 6, 8; personajele stau jos)1, 3, 5, 7 : Nu e lipsit de interes argumentul2, 4, 6, 8 : Da — dar paradoxul e cam străveziuORESTECiudat război mai e şi pacea noastră, ciudat război, într-adevăr... De ce să înnădim războiul la război?CORUL (idem)1, 3, 5, 7 : Iată o replică imparabilă!2, 4, 6, 8 : Da — dar demonstraţia e prea scurtăOEDIPLasă-mă să-ţi spun că războiul îmi e tatăORESTEDacă e aşa, nu trebuie să şovăi să-l ucizi, spre a pune capăt, în sfîrşit,blestemuluiCORUL (idem)1, 3, 5, 7 : Oh! oh! Spiritele se încing...2, 4, 6, 8 : Da — focul nu mai are mult pînă să izbucnească...OEDIPŞi cel care mă învaţă asta/ eşti tocmai tuORESTEDestule suferinţe am îndurat ca să o ştim din vremeOEDIPNicicîndnu-l voi ucide petatăl meu războiul!ziORESTE

O, taţi victime ale propriilor voastre legi, victime ale soţiilor voastremai ranchiunoase încă decît un popor învins,nu ne mai împovăraţi cu moştenirea asta întunecată...CORUL (O singură voce, toate împreună, cînd sunt cu majusculă) Unul RIDE, celălalt SE ROAGĂOEDIP

wpropun un rămăşagOdată Teba cucerită şifericită voidomni peste Mycene.Dacă Teba nu vrealegea meaa ta să fieORESTEJalnică provocare. Domnind devii sclav în propria-ţi casăCORULNU E RĂU... NU E RĂU...OEDIPAşa, deci! îmi/ pare rău de tine Aminteşte-ţi, însă, de numele de OedipORESTEIar tu, gîndeşte-te că, fără voia lui, Oreste a desenat odată harta pecare nimeni nu va putea să o ocoleascăCorul aplaudă.Agamemnon şi Laios se desprind din nou din cor. Aplauzele se sting, încetul cu încetul, pe măsură ce ei îşi spun replicile.AGAMEMNONEu, Agamemnon, spun că vrednică de plîns e stirpeape care am zămislit-o noi. Am împovărat-ocu toate păcatele noastre. Acesta e, însă, preţul puteriiLAIOSEu, Laios, afirm că îmi recunosc păcatulŞi ruşinea mă copleşeşte, căci n-am ştiu să îl prevădVrednică de plîns e stirpea jertfei oarbeACTUL IIScena 1Oreste se află la Mycene în faţa mormîntului lui Agamemnon. Oedip e la Teba, în faţa Sfinxei, care, deocamdată, este o sculptură din piatră. Se trece, alternativ, de la unul la celălalt.ORESTEIată-mă. Fără o armă, fără o lacrimă, ros pînă-n rărunchi de îndoială.Iată-mă. Gol precum era copilul izgonit din acest oraş, neştiindîncotro s-o apuce şi rătăcind zadarnic în preajma măcelului.Iată-mă. Lup rănit ce-şi mai aminteşte, poate, de privirea înlăcrimatăa surorii sale.Electra, sora mea, lupoaica mea cu blană mătăsoasă, ce mă purta pebraţe departe de covorul de sînge ce-acoperea oraşul.Iată-mă. încotro s-o apuc? La ce bun să dau, la nesfîrşit, tîrcoale, înjurul mormîntului lui Agamemnon, Agamemnon pe care nu-l maiaud.

Iată-mă, lup orb şi surd: încotro s-o apuc? Ce trebuie să fac şi cetrebuie să nu fac? Cine va hotărî asta?Mintea mea singură e neputincioasă. Porunca ei e somnul şi uitarea,în vreme ce o forţă tainică mă înăbuşă pentru că nu fac nimic.Iată-mă.OEDIPSunt/aiciîn pragul unei zilenoiNimic/nu mă va putea oprinici trecutulmultiubitnici imaculatulprezentsunt/aicişi dejabătrînii idolise scorojescîi/audîi/vădei proclamămă aclamăo, poporfirav şi bolnaveuştiu cumsă-ţi redau cu forţavigoareaLume vecheadio!sunt/aicisclavilornu blestemaţi viaţastăpîni corupţitemeţi-vă pentru a voastrădomnia/mea e aproapeNimicnu mă va putea oprinici trecutulmultiubit nici imaculatul prezentsunt/aici.Scena 2

Intră Electra.In acest timp, melopee înduioşată a corului, care va creşte treptat în intensitate.ELECTRACine eşti tu? Cine eşti tu? Indepărtează-te de acest mormînt, hienărătăcită. Vii să dezgropi mortul cel sfînt spre a-ţi îndestula poftelebolnave?Să crapi, neam în veac blestemat. Mormîntul ăsta e al meu.Unghiile mele, negre de cît l-au mîngîiat, îţi vor sfredeli ochii.Vocea mea, cu un ţipăt, îţi va străpunge creierul, ca un pumnal.Cine eşti tu! Cine eşti tu! Indepărtează-te de acest mormînt, hienărătăcită.El e al meu, al meu, cînd eu, Electra, în amurg, mă tîrăsc pînă aici casă-l cuprind şi să mai simt o dată îmbrăţişarea tatălui meu.O, mireasma mucedă a acestui pămînt tăcut! Cine eşti tu! Pleacă deaici, hienă rătăcită, mai înainte ca mînia mea să te ucidă...ORESTEIată-mă. Lupoica mea, Electra mea, nu mă mai recunoşti? Atît de mult am şovăit, înainte de a mă întoarce... Oreste, însă, n-a încetat nicicînd să fie aici. Priveşte această eşarfă cu care mă înfăşurai şi fibula aceasta care o prindea. Iată-mă, gol precum era copilul alungat din acest oraş. Lupoaica mea, Electra mea, nu mă mai recunoşti? Iată-mă...29ELECTRACine eşti tu? Cine eşti tu? Cum îndrăzneşti să profanezi cuvîntulsfînt!Hienă rătăcită, ai vrea să semeni cu lupul ce dă tîrcoale, pîndindclipa potrivită spre a-şi răzbuna neamul măcelărit.Pleacă de aici! De pe ce cadavru ai smuls aceste relicve, sămînţăblestemată!Şi totuşi, las-o pe lupoaica din mine să te adulmeceCine eşti tu cine eşti tu? Dă-mi podoabele astea!(I le smulge şi respiră cu faţa în eşarfă)O, mireasma vie a acestei eşarfe pline de iubire! Şi fibula asta careştie că sîngele tău trebuie să fie la fel de întunecat ca şi al meu...ORESTEIată-mă. Lupoaica mea, Electra mea, mă recunoşti? Lasă-mă să mă cuibăresc în blana ta catifelată. Iată-mă. Fă ce vrei cu mine. Iată-mă.Electra străpunge palma lui Oedip cu fibula iar apoi îi linge sîngele.Se revine la Oedip. Sfinxa prinde viaţă.In acest timp, melopee înfricoşată a corului, care va creşte treptat înintensitate.SFINXABiet smintit!nu/vei merge mai departeîn ciuda frumuseţii talea tinereţii taleDestinul/tău se opreşte aicila porţile TebeiCrede-mă

renunţămai înainte ca gura measă te sfîşie3<OEDIPMonstru arhaic!Cine eşti tusă hotărăşti asta!SFINXASunt/cea care ştiecea temutăcea veneratăde cetateBiet smintit!Aici frumuseţea tatinereţea tanu valorează nimicO lovitură doarŞi laba mea îţi sfîşie obrazulOEDIPMonstru/ Monstru arhaic şi pizmaşghearele îţi sunt tocite şi pielea ţi-e bătrînă Ce-a mai rămas din ferocitatea ta nu-i mai înfricoşează decît pe mişei {pauza)împreună însă am putea făptui lucruri măreţe33SFINXAîntr-adevăr nu/eşti decît un biet smintitfrumuseţea tatinereţea tate duc pe căi greşiteDe una singură veghezde multă vremeO muşcătură doarŞi capul tău e retezatOEDIPMonstrule îţi/ghicesc sfîrşealaai ostenitsă tot joci rolul ăstaLasă-mă/să trecŞi grijă voi aveade tineSFINXAPriveşte aceastăeşarfă şi această fibulăpe care Iocastaregina Tebeimi le-a dat

Află că erauamintirile eicele mai scumpeŞi tocmai de eleam despuiat-o pe reginăCe mai înseamnă atuncifrumuseţea ta tinereţea taBiet smintit!OEDIPFrumuseţea meaîţi lipseşteTinereţea meate ispiteşteMonstru arhaicprin mine/le-ai putea aveaLasă-mă/să trecVom mergeîmpreunăşi vei fi ca mai înaintetemută şi venerată(pauză)iubită chiarSFINXAFrumuseţea ta tinereţea taştiu să vorbească ■ai ştiinţa celor ce vor fişi farmecObrăznicia ta îmi/place biet smintitDar cu o singură lovitură de coadăIţi frîng gîtulOEDIP

îţi/cunosc puterea Vino să te odihneşti lîngă mine măcar o clipăScena 3Treptat, melopeile înfricoşate ale corului se transformă în melopei înduioşate (aceleaşi care au însoţit-o pe Electra în scena 2).Sfinxa a coborît de pe „piedestalul" ei şi se odihneşte în braţele lui Oedip.OEDIPCinespune-mi cinete-a pus în locul ăsta?SFINXACe mai contează ce mai contează! Sunt într-adevăr monstrul despre care vorbeai... Ce mai contează ce mai contează puterea care porunceşte astaOEDIP Cinespune-mi cine frumosul meu animalSFINXA

Tacimincinosulesunt într-adevărmonstrul despre care vorbeai...Să ameninţ să sfîşiinu mai are nici un haziar tu îmi placicăci nu ţi-e teamă de nimicce mai contează ce mai conteazăputerea care porunceşte asta39OEDIPOdihneşte-teiar mîinevom intra în cetateSFINXATacimincinosule!Aşa spune poruncatrebuie să răspunzila întrebaretrebuie să răspunzila întrebaresau să moriOEDIP întrebarea...SFINXATrebuie să răspunzila întrebareaşa spune poruncasă o cîştigi pe Iocastasau să moriOEDIPAmcîştigat deja Teba aşa stă scris în mintea meaSFINXATaci mincinosulemai este încăîntrebareaaşa spune poruncaMonstrul care suntţi-o aminteşte Să ameninţ să sfîşii nu mai are nici un haz Şi totuşi am s-o facOEDIPNu-mi/plac întrebărilesile/alungSFINXAVa exista mereuîntrebareaiar eu singură atît de singură

ca să ameninţ să sfîşiieşti însă aicimincinosule şi îmi/placieu singură atît de singurăOEDIPSă lăsămîntrebareacetatea e a noastră...SFINXA (mai sacadat)Taci!Sunt monstrul...aşa spune porunca...întrebarea...am să te-ajut...ia eşarfaşi fibula astaAscultă...Ascultă întrebarea...43OEDIPNu-mi/plac întrebărileîmi plac afirmaţiileSFINXA (tot sacadat) Răspunzi sau mori... aşa spune porunca... am să te-ajut... singură atît de singură, este însă aici... atîţia ani...de cînd ameninţ sfîşii.. ostenită... îmi placi... întrebarea... întrebarea... Ascultă întrebarea...OEDIPOdihneşte-tevictoria/mea este răspunsulSFINXATaci!ia...ia eşarfaşi fibula...ele sunt întrebarea...OEDIPNu/înţelegnu-mi/plac întrebărileeşti ostenită45SFINXASingură atît de singură...am să te-ajut...în ciuda porunciicare spune altfel...taci...ascultă...

răspunzi sau mori...de-o fi să mor...măcar să mor prin tine...eu monstrul...monstrul devorat...ascultă...întrebarea întrebarea...îmi placi...OEDIPOdihneşte-temîine vomdomni peste cetatea TebeiSFINXAIa eşarfaşi fibula...erau ale Iocastei...aşa spune porunca...răspunzi sau mori...Iocasta e a ta sau mori...taci...apleacă-te...ascultă ascultăîntrebarea...îmi placi...acum...ascultă ascultărăspunsul...eşarfa şi fibula...47îţi dau răspunsul... monstrul îţi dă răspunsul... răspunzi sau mori... singură atît de singură... ascultă răspunsul...Se revine la Electr a şi la Oreste.Melopeile înduioşate ale corului se transformă treptat în melopeiînfricoşate (aceleaşi care însoţeau Sfmxa în scena 2).Oreste se odihneşte în braţele Electrei.ORESTEPovesteşte, povesteşte-mi, lupoaica mea.Iată-mă. Rătăceam atît de departe, atît de departe de tine, atît dedeparte de noi şi nu aveam decît eşarfa şi fibula asta să-mi ţinătovărăşie...ELECTRANopţi în şir ferecată în beci, nopţi în şir ferecată în beci, la porunca mamei noastre hiena/ Zi fără lumină, noapte fără întuneric/ Unde erai tu pe-atunci/ departe atît de departe/ Ce aşteptai/ Nopţi în şir ferecată în beci la porunca mamei tale/ Unde erai tu pe-atunci/ Liber atît de liberORESTEVisam, umblam, căutam, mă gîndeam la tine lupoaica meaELECTRANopţi în şir ferecată în beci am suferit pentru tine/ Ca tu să poţi visa, să poţi umbla, să poţi veni/ Am mîncat din mormîntul tatei ca să te pot hrăni şi apoi am murit/ Acum îmi eşti dator viaţa pe care am pierdut-o ca tu să poţi visa, să poţi umbla, să poţi veni

ORESTECum aş putea să ţi-o înapoiez lupoaica mea49ELECTRAFiu al mamei noastre hiena ştii bine cum/ O ştii prea bine/ Trebuie să mă iubeşti aşa cum te iubesc şi eu/ Zile în şir nopţi în şir / Iar eu eram ferecată în beciORESTENu ştiam asta, lupoaica mea, nu ştiamELECTRAFiu al mamei tale hiena departe atît de departe liber atît de liberbănuiai totuşi/ Trebuie să mă iubeşti aşa cum te iubesc şi eu/ Eatrebuie ucisăORESTECe spui lupoaicoELECTRAPrea mult ai visat, prea mult ai umblat, prea mult ai cugetat/ Limbamea n-o mai pricepi/ Trebuie să mă iubeşti aşa cum te iubesc şi eu/Ea trebuie ucisăORESTELupoaico mă chinuieşti/ Vorbeşti fără să asculţiELECTRALimba mea e limba dragostei/ Ea trebuie ucisă/ Nopţi în şir am pătimit trebuie să mă răzbuni/ Iar tu atît de departe atît de liber visai umblai/ Eşti oare fiul mamei mele hienă asemeni eiORESTELupoaico mă chinuieşti strigînd astfel fără să ştiiELECTRAŞtiu ce-am pătimit ştiu nopţile din beci şi dragostea pe care ţi-oport/ Trebuie să o ucizi de nu te-oi blestema cum a făcut-o eaORESTEMă chinuieşti lupoaico limba ta e aceea a şantajului/ Nu dăruieştidecît ca să răneşti mai tare ^^t-i '-■:- i/\ x^ r , -,..9OiELECTRAPriveşte eşarfa asta în ea te-am purtat te-am iubit te-am salvat/ Nopţi în şir fără tine ferecată în beci/ Acum ea trebuie ucisă/ Trebuie să o ucizi cu eşarfa astaIi arată cum să o facă, strîngîndu-l de gît.ORESTELupoaico mă chinuieştiLeşină.Scena 4Cele două voci simultan.OEDIP{cu un rîs triumfător, în faţa Sfinxei moarte)Biet monstrute-am învins(rîs)eşarfă fibulă!întrebare răspuns!am/învins monstrul arhaic

ELECTRA(în faţa lui Oreste leşinat)Biet copiltrebuie să auziiubirea lupoaiceitrebuie ucisă hiena monstrulACTUL IIIScena 1Corul se împarte în două:— Soldaţi ai palatului din Mycene— Cetăţeni ai oraşului Tebaîn palatul din Mycene.{cînd cuvintele sunt scrise cu majusculă, sunt rostite de toate vocile)CORUL1 : Nu ştiu de ce îmi este FRICĂ2 : FRICĂ ne este oare FRICĂ?3 : Da da de străin de PRIBEAG4 : FRICĂ FRICĂ, străinul, PRIBEAGUL PLINGE PLÎNGE 3 : La Mycene lumea MOARE MOARE2 : Mereu drame şi DURERI1 : Clitemnestra ne va aduce NENOROCIREA1, 2, 3, 4 : DE EA NE ESTE OARE FRICĂ?(Se aude vocea Clitemnestrei, fără ca ea să poată fi încă văzută)CLITEMNESTRASă veghem să veghem să supraveghem să supraveghemCORUL1 : Vegheaţi supravegheaţi, aţi auzit? Ii e FRICĂ{Intră Clitemnestra)CLITEMNESTRAVegheaţiVegheaţi55SupravegheaţiSupravegheaţiCine vorbeşte de frică?Cine cutează?tu tu tu sau tu {arată înspre soldaţi)CORUL1 : Spunem poveşti cu fantome2 : Cu strigoi3 : Cu surghiuniţi4 : Ca să alungăm FRICA1 : De zgomoteCLITEMNESTRA Ce zgomote?CORUL2 : VociCLITEMNESTRA Ce voci?CORUL3 : StrigăteCLITEMNESTRA Ce strigăte?

CORUL4 : Susurul ZVONULUICLITEMNESTRAPaiaţe nenorocite! Pe acesta trebuie să-l alungămCORUL1 : ZVONUL vorbeşte despre un PRIBEAG57CLITEMNESTRAŢine-ţi gura, soldat neisprăvit, ţine-ţi gura!De nu, teme-te de braţul meu răzbunătorCORUL1, 2, 3, 4 : ZVON... PRIBEAG... RĂZBUNĂTORZVON... PRIBEAG... NENOROCIRE {bis)CLITEMNESTRA (strigînd. începe să strige pe vocea precedentă a corului,ca şi cum ar vrea să o domine)VegheaţiVegheaţiSupravegheaţiSupravegheaţi {bis)La Teba, în piaţa oraşului. Corul şi Tiresias — dar acesta din urmă nu participă la însufleţirea corului.{Mai întîi o serie de interjecţii exprimînd bucuria)CORUL {împreună)HA! HO! {Fluierături de admiraţie) OOH! BRAVO! {Rîsete) OH! AH! URAAA! {Fluierături de admiraţie. Aplauze. A rfi bine să existe un exerciţiu ritmic cu mîinile care aplaudă) HA! OOOHHH! BRAVO! BRAVO!CORUL {cele trei replici sunt rostite în acelaşi timp)1 : Lăsaţi-l să vorbească2 & 3 : Liberi suntem deci liberi 4 : Şi cu un nou rege1 : Un nou rege trăiască regele!2 : Un rege este întotdeauna prea puternic3 : Totul depinde de el4 : Un rege un nou rege trăiască regele!591 : Un nou rege trăiască regele!2 (+1, 2, 3): SE SPUNE CĂ E MAI TÎNĂR DECÎT EA3 : Totul depinde de ea4 : Un rege un nou rege trăiască regele!1 : Iocasta va vorbi trăiască regina!2 : Mereu aceleaşi vorbe3 (+1, 2, 4) : DA E MAI ÎN VÎRSTĂ DECÎT EL - SE VEDE BINE4 : Iocasta va vorbi trăiască Iocasta!2 : Dar Tiresias, ce spune Tiresias, călăuzitorul nostru? 1 : Tiresias va vorbi trăiască Tiresias!3 : Da, vorbeşte, Tiresias, tu eşti cel care ne călăuzeşte ochii2, 3, 4 : E MAI ÎN VÎRSTĂ DECÎT EL - CIUDAT LUCRUTIRESIAS LegeaCORUL LEGEATIRESIAS Spun legeaCORUL SPUNE LEGEATIRESIAS

Nimeni nu trebuie să încalce legeaCORULSĂ ÎNCALCE LEGEATIRESIASNimeni nu trebuie să se înalţe mai presus de lege6iCORULMAI PRESUS DE LEGETIRESIASLegea este transcendenţăCORUL TRANSCENDENŢĂTIRESIASTranscendenţa este lumină transgresiunea tenebreCORULLUMINĂ TENEBRE2 : Nu înţeleg ce spui1 : Tiresias a vorbit trăiască Tiresias!TIRESIAS Spun legeaCORUL LEGEA3 : Dar care lege?1 : Tiresias va vorbi trăiască Tiresias!4 : Care lege?TIRESIASLegea Tebei şi a lumiiCORULTEBA LUMEATIRESIASCe e bun pentru unul e bun şi pentru voiCORUL UNUL NOITlRESIASAşa este legeaCorulLEGEAScena 2în palatul din Mycene.CLITEMNESTRA (O auzim de departe, fără să o vedem)VegheaţiVegheaţiSupravegheaţiSupravegheaţiCORUL1 : Ţipă tot timpul îi e FRICĂ2 : Trebuie să ştie... PRIBEAGUL PRIBEAGUL3 : împotriva noastră împotriva noastră NENOROCIREA4 : în palat cu SORA lui SORA lui1, 2, 3, 4 : A SOSIT/ SĂ FUGIM SĂ FUGIM DEPARTE DE FRICĂ DE PRIBEAG DE NENOROCIRE{Intră Clitemnestra, în timp ce soldaţii fug. Rămîne singură în tot palatul. Decrescendo al vocii)CLITEMNESTRAVegheaţi

VegheaţiSupravegheaţiSupravegheaţi {bis)________________________ linişte________________________(Intră Electra şi Oreste. Acesta pare ascuns în spatele surorii sale. Zărind-o pe Electra, Clitemnestra mîrîie şi scuipă ca o pisică, în timp ce Electra începe să-şi murmure laitmotivul: „Haide, ucide-o, ucide-o"?)In piaţa cetăţii Teba.{Intră Iocasta, Oedip şi Tiresias. Iocasta poartă la gît eşarfa)CORUL1, 2, 3, 4 : IATĂ-I/ IATĂ-I ÎN SFÎRŞIT1: Trăiască Iocasta trăiască Tiresias trăiască regele! In sfîrşit vor VORBI!2 : Nu par foarte bucuroşi3 : Tulburarea îi împiedică4 : Tulburarea îi împiedică SĂ VORBEASCĂ ÎN SFÎRŞITIOCASTATu şi tu poporul meu iubitCORULPOPORUL MEU IUBITIOCASTATu şi tu poporul meu iubit./ Prin puterea acestei eşarfe pe care oport la gît ţi-l prezint pe fiul meu şi pe regele tăuCORULFIU ŞI REGEIOCASTAPrin puterea acestei eşarfe l-am recunoscut drept fiul meu şi regele tău/ De acum va trebui să îl slăveşti aşa cum mi te-ai supus şi mie/ Nu asculta pe nimeniCORULPE NIMENIIOCASTANu judeca/ Nu asculta pe nimeni/ Nu judecaCORULNU JUDECAIOCASTAAcum vom purcede la săvîrşirea căsătoriei noastreCORUL CĂSĂTORIEIOCASTAŢine minte popor iubit/ Nu asculta pe nimeni pe nimeni/ Nu judecaCORULNU JUDECAIOCASTAIntoarce-te acasă şi nu judecaCORULNU ASCULTA{In acest timp, Tiresias începe să-şi psalmodieze laitmotivul: „Dispari! Fă-l să dispară )Scena 3La Mycene.Oreste, Clitemnestra (mută), Electra.{In timp ce Oreste vorbeşte, Electra va repeta, în mod sistematic, cu intonaţii diferite, mergînddela implorare la poruncă: „Haide, ucide-o ucide-o!")69

ORESTEEra oare nevoie de această clipă ca să-ţi mărturisesc că eşti ceva maimult decît jumătatea vieţii melecăci eu te-am născutPrin mine trăieştiîn aşteptarea mea cu frica de mineŞi dacă nu mi-am găsit moartea atunci cînd am căutat-o e din pricina taştiam că după asta n-ai să mai poţi trăiPrin mine trăieştiPrin tine trăiesc dincolo de jumătatea vieţii meleTot ce ţi-am spus Tot ce ai tăinuitTot ce am tăinuit Toate remuşcările pe care le-ai mărturisitse regăsesc aici în această jumătate de viaţă atunci cînd imploriO, am cunoscut legea ta aspră l-am îndurat pe Egist tiranul absentulAcum plîngi Ce rost mai are viaţa ta fără mineEra oare nevoie de această clipă ca să-ţi mărturisesc că eşti ceva maimult decît jumătatea vieţii meleNu pot nu pot să te ucid o meriţiNimic nu spune nimic ascultăvocea asta care caută moartea fără să o găsească din pricina tacăci ai muri dacă ar găsi-oda vei muriiar eu n-aş mai putea trăiPrin mine trăieşti prin mine ai trăitTe-ai prefăcut că uiţi astaluînd chezaşă legea legea lui Egist?Ce rost mai are viaţa ta fără mine?De-acum ce rost mai are viaţa fără mine?De acum ce rost mai au zilele şi nopţile astea fără mine?De-acum ce rost mai are să aştepţi zilele şi nopţile astea fără mine?Eşti singurăEşti singură şi stai în faţa ospăţului tăuMasa e pusă şi nimeni nu se aratăDa Egist e aici dar nu-l iubeştiCel pe care îl aştepţi sunt euPrea tîrziu mereu prea tîrziuPlîngi mereu prea tîrziu în timp ce Egist rînjeşteE deja mort da e deja mort şi n-a rostit nici un cuvîntNu mai putea vorbi l-ai sufocatE rîndul meu acum să te sugrum aceasta-i legeaLegea care mă ucide legea care te ucideO, nu spune nimic fără tine nu pot trăiEşti mai mult decît jumătatea vieţii meleO, moartea ta o grăbeşte pe a mea e dat să fie aşaVom muri amîndoidar nu împreunăTu ai trăit eu trăiesc din această trădare fii sigură de asta(o strînge de gît cu eşarfa şi îşi străpunge mîna cufibula) La Teba. Iocasta, Oedip (mut), Tiresias.(Tiresias repetă, cu regularitate, în timp ce Iocasta vorbeşte: „Dispari! Fă-l să dispară!")

IOCASTAN-am oare dreptul să îl iubesc pe fiul meu?Gol aşa l-am adus pe lumeŞi aşa gol el e al meuN-am oare dreptul să îl iubesc pe fiul meu?Da rochia îmi ascunde sînii îmbătrîniţişi venele care-mi brăzdează picioareleca tot atîtea fluvii în care sîngele meu a secatşi ridurile care-mi sculptează obrajii gîtulca tot atîtea vise înşelate de viaţăO Tiresias pe sîngele meu pe viaţa mea te întrebN-am oare dreptul să îl iubesc pe fiul meu?L-am smuls din mine ieri astăzi iată e bărbat iar eu sunt singură Ah, nu! nu vreau să mor singură fără dragoste fără viaţa fără trup73şi de-o fi să mor vreau să mă ţină în braţele lui de bărbatbraţele astea pe care timpul mi le-a refuzatbraţele astea care sunt ale mele dintotdeaunaL-am smuls din mine ieriastăzi mi se arată o rege al sîngelui meula tine m-am gîndit în tot răstimpul ăstape tine te-am mîngîiat în tot răstimpul ăstafără să pot să ţi-o mărturisesc vreodatăFrumoasă mai e puterea de a domnişi de a tăceaN-am oare dreptul să îl iubesc pe fiul meu?E al meu şi îmi scapă asemeni dragosteiasemeni sîngelui asemeni sîngelui meu el e al meuO, Tiresias de ce-ar trebui să-mi ascundă trupul lui de bărbattrupul acela pe care l-am spălatO, Tiresias de ce-ar trebui să-mi ascundă trupul lui de bărbatpicioarele pieptul sexulsunt ale mele toateN-am oare dreptul să îl iubesc pe fiul meu?Şi-acum aş vrea să se culce lîngă minesă ştie că sunt iubirea vieţii luică fără mine viaţa lui se stinge încetO, Tiresias n-am oare dreptul să îl iubesc pe fiul meu?Voi face totul pentru el aşa cum am făcut-o întotdeaunafără s-o ştiu dar aşteptîndu-ll-am aşteptat da l-am aşteptatcu întreaga mea viaţă cu tot sîngele meuşi aştept clipa cînd se va culca lîngă mineca să-mi spună: „tu eşti cea pe care o aştepttu eşti cea pe care o aştept încă din noaptea aceea însîngeratătu eşti cea pe care o vreau pentru că sunt al tău"sînii mei îmbătrîniţi picioarele mele îngreunate sexul meu amarvor prinde aripi în noaptea asta care va fi noaptea nopţilor meleO, Tiresias! N-am oare dreptul să îl iubesc pe fiul meu — pe regele meu!75Rege e azi al tuturor tebanilor rege al meu e, îmi aparţine şi întru moarte va muri lîngă mine şi

întru moarte se va culca lîngă mine(Se spînzurâ cu eşarfa. Oedippune mîna pefibulă)Scena 4Simultan, exultînd, Electra şi Tiresias.TlRESIASLegea leagea (ad lih)ELECTRACredinţa credinţa (ad lib.)ACTUL IVScena 1Scena se petrece în piaţa unui orăşel.Se aud, mai întîi, şoapte, ca un freamăt de voci venit de departe, silabe diverse, interpelări destul de vesele. Sunetele se amplifică treptat, ca şi cum ne-am apropia de locul unde se produce rumoarea.CORUL(1, 3, 5, 7 vorbesc, adresîndu-se, respectiv, lui 2, 4, 6, 8)1 : Omul e sortit să rămînă un străin2 : Aici, pe pămînt, omul rămîne mereu străin de el însuşi3 : Nimeni nu mai trece pe-aici4 : Nimeni nu mai poposeşte în oraşul nostru5 : Ce veşti? îmi pare că nu se întîmplă nimic6 : încă o zi fără veşti, asta e vestea!777 : Să ne păzească soarta de urgie!8 : Să ne ferească pronia de nenorocire!Reluarea sunetelor nedesluşite, ca şi atunci cînd o conversaţie e prea zgomotoasă ca să mai percepem cuvintele.1 : St... Sssstttt... Sssssssssstttt... SST! Zăresc DOI CĂLĂTORI... Oare de unde vin?2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 : DE LA RĂSĂRIT ŞI DE LA APUS DE LA MIAZĂNOAPTE ŞI DE LA MIAZĂZI1 : Cu siguranţă sunt străini... STRĂINI... Să-i lăsăm să se apropie2 : Să se apropie, să se apropie, să se apropie3 : înainte de-a se îndepărta4 : Străinii se îndepărtează întotdeauna5 : Se îndepărtează de lăuntrul lor înşile6 : Se îndepărtează înlăuntrul lor înşile7 : UNUL bîjbîie prosteşte, CELĂLALT bîiguie într-una8 : UNUL ţipă, CELĂLALT fuge. St... Ssssttt... Ssssssssstttt... SST!Scena 2{Corul iese)Agamemnon şi Laios, simultan.AGAMEMNONEu, Agamemnon, care am lăsat această lume Eu, cel al cărui curaj a slujit drept pildă Eu, cel aşezat acum la picioarele zeilor întreb: să fie, oare, acesta fiul meu?LAIOSEu, Laios, care am lăsat această lumeEu, cel a cărui jertfă n-a slujit la nimic79Eu, cel aşezat acum la picioarele zeilor întreb: să fie, oare, acesta fiul meu?Scena 3

Intră Oedip.Patru orbi (jumătate din corul transformat) îl înconjoară pe Oedip ca pentru a-l proteja şi a-l călăuzi.OEDIP {căutînd să arate cu degetul, la întîmplare, vocile care îlînconjoară)«Priveşte-i, suflet al meu, cît sunt de hidoşi!»{acest citat, care apare ca un refren muzical, trebuie să fie redat ca şicum ar fi vorba de singura amintire coerentă a unui amnezic)VOCEA 1 (călâuzindu-l pe Oedip) Pe acolo pe acoloOEDIP«Priveşte-i, suflet al meu, cît sunt de hidoşi!»VOCEA 2 (idem) Pe aici pe aiciOEDIP«Priveşte-i, suflet al meu, cît sunt de hidoşi!»VOCEA 1/VOCEA 2 (împreună) Pe aici Pe acoloOEDIPMă voi întoarce însă(urlînd) vegheaţi supravegheaţicăci mă voi întoarce8rdestul destulnu! nu!a trebuia trebui a fi silita trebui a fi silit a putea Stăpîn!Stăpîn eclipsă... Pretutindenea regesc...VOCEA 1/VOCEA 2/ VOCEA 3/ VOCEA 4 {împreuna)Pe acoloPe aiciNu te îndepărtaRămîi cu noiOEDIP«Priveşte-i, suflet al meu, cît sunt de hidoşi!»Mă voi întoarceAcum şi aiciMai tîrziu şi acoloNicicînd necontenit şi pretutindenideparte de totdeparte de patpe acolo aiciaici pe acoloVOCEA 1/ VOCEA 2/ VOCEA 3/ VOCEA 4 {împreună) Să-l ţinem aici Să rămînă cu noi El e comoara noastră El e regele nostruOEDIP«Pnveşte-i, suflet al meu, cît sunt de hidoşi!» Să smulgem ce-a mai rămas din conştiinţă iar şi iar şi iarSe va întoarce oare cel surghiunitîn patria pe care a dispreţuit-o mereu?Nu mă mai pot privi în faţăMă voi întoarce

(urlînd) vegheaţi supravegheaţi!Oedip şi cei patru orbi încremenesc.Intră Oreste.(horă nebunească: fără încetare, patru Erinii se rotesc bezmetic în jurullui Oreste)ORESTENoapte culcată în noapte te caut (litanie muzicala)VOCEA 1 : Un netrebnic VOCEA 2 : Un nemernic VOCEA 3 : Un netrebnic VOCEA 4 : Un nemernic (de mai multe ori, hârţuindu-l pe Oreste)ORESTENoapte culcată în noapte te cautcu fiece pas mai aproape de neantul majuscul/ (strigă) mă întemniţează/ ştiu oare că vor trebui să-mi poarte povara/ Nuntă crepusculară/ ochi prinşi în gheara sîngelui veştedVOCEA 1 : Eşti urîtVOCEA 2 : Pe dinafarăVOCEA 3 : Eşti urîtVOCEA 4 : Pe dinăuntru(de mai multe ori, hărţuindu-l pe Oreste)ORESTENoapte culcată în noapte te cautun smintit vorbind de unul singur într-un colţ de iarnă/ia umbrapaturilor ticsite cu statui/ dănţuie în jurul focului preschimbat în85rug/ cîntul acesta de piatră e un ţipăt/cîte ţipete înfloresc pe coasta drumului/ tăcere cu piept de nicovală/ de multă vreme durerea nu mai scoate nici un ţipăt/VOCEA 1 : Ai minţit VOCEA 2 : Ai trădat VOCEA 3 : Ai minţit VOCEA 4 : Ai trădat (de mai multe ori, hărţuindu-l pe Oreste)ORESTENecunoscuta rîde/ rîsul cumplit nu e decît o rană la tîmplă/ rîsul ei cumplit a fost al meu iar ea a murit/ pe cupola spaţiului se prelinge sînge/ atrofie grandioasă/ extaz/ regină împurpurată/ războiul milei începe/ oracole nefaste/ taină a pîntecelui mustind de nisip roşu/ mîini pe fruntea mea/ sori efemeri/ Noapte culcată în noapte te cautVOCEA 1 : Eşti urît pe dinafarăVOCEA 2 : Ai minţitVOCEA 3 : Eşti urît pe dinăuntruVOCEA 4 : Ai trădat(de mai multe ori, hărţuindu-l pe Oreste)ORESTENoapte culcată în noapte te cautScena 4Oreste şi Oedip se îndreaptă unul către celălalt, Orestepsalmodiind "Noapte culcată în noapte te caut", Oedip bîiguind "mă voi întoarce întoarce",în timp ce Eriniile, zărindu-i pe orbi, se năpustesc asupra lor, îi înconjoară, apoi fiecare din ele îmbrînceşte cîte un orb şi îl sileşte să se rotească.

(Vocile împreună — dar fiecare adresîndu-se cîte unui orb) ERINIA 1 : Trebuie să pieri ERINIA 2 : Nu eşti bun de nimic ERINIA 3 : Cei slabi trebuie să piară ERINIA 4 : Asta-i binefacerea noastră(Vocile împreună —fiecare încercînd să se smulgă din încleştarea Erinieişi bîjbîind în căutarea lui Oedip)

ORBUL 1 : Unde eşti, Oedip?ORBUL 2 : Unde este regele nostru?ORBUL 3 : Să-l ocrotimORBUL 4 : Să ne ocrotească(Vocile împreună, ca mai înainte) ERINIA 1 : Cei slabi plîng mereu ERINIA 2 : Cei slabi se tem de forţă ERINIA 3 : Cei slabi vorbesc de binefaceri ERINIA 4 : Cei slabi trebuie să piarăORESTENoapte culcată în noapte te cautCiudat război mai e şi pacea noastră/ ciudat război/ dar unde eduşmanul?/ pretutindeni, ei, da, pretudindeni/ duşmanul nevăzutpîndeşte mărturisirile pîndeşte şoaptele/ ciudaţi duşmani pentruciudatul război care e pacea noastră/ (pauză)Sunt vinovat sunt vinovat o recunosc/ Sunt gata să o jur în zori(Eriniile se întorc la Oreste spre a-l hârţuî) ERINIA 1 : Jalnice vorbe ERINIA 2 : Om nevolnic şi mîrşav ERINIA 3 : N-are curajul faptei sale ERINIA 4 : Forţa pură este curajul(Simultan, vocile Eriniilor şi ale orbilor, Eriniile rotindu-se bezmetic în jurul orbilor)89

ORBUL 1,2: Să-l salvăm pe Oedip cel bolnav ORBUL 3, 4 : Pe Oedip cel atît de slabERINIA 1,2: Cei bolnavi trebuie să piară ERINIA 3, 4 : Cei slabi trebuie să piarăOEDIP {lovindu-se întîmplător de Oreste, fără să ştie cine e){între timp, se aude zumzetul Eriniilor)Mă voi întoarce întoarce/Trebuie grabnic să/O singură lovitură de maestru!/Neîncrederea mereu trează să mă călăuzească/Iată/Să acţionez singur/Singur şi repede/Altundeva/departe/departe de aici/Mi-am hotărît sorocul/E vorba de/încă o amînare/ORESTEDurere iradiată de o mie de sori/inimă zvîcnind inimă strivită/ sexulvirtuţii sexul virtuţii osînda sora mea/Frig şi însingurare de gheaţă iar acum întunericulIn veşminte de cenuşă bărbatul tremură lîngă patul răvăşitbărbat al părăsirii ţintă cu ochiul libercu un trandafir năprasnic în vîrful degetelorNoapte culcată în noapte te cautOEDIPDestul!/ Să-i văd/ Să-i prind/ Să-i supun/ Să-i las/ Să-i ocărăsc/9>Să-i conduc/ Destul!/ORESTEScoală osînditule/ lapte vin şi miere/alb roşu şi aur/Aşteptare de zăpadă de zăpadă-fular înnodată în jurul gîtului meu

cu vene înfrigurate/O, melancolie a trupurilor dispărute port simbolurile frînte aleaşteptării ce sîngerează în pragul armelor al lacrimilor/Memoria îşi întoarce mîinile înspre ea da înspre ea/Nu te îndepărta atît de repede nor de plete împietrite/Nu te îndepărta atît de repede trup-lună aprins/In mine vrei sa-ţi sapi urma in mine/In mine îşi va săpa ea urma în mine/OEDIPDestul!Mă voi întoarce întoarce/A urî jumătatea de măsură/A domni arbitrariul/A înstăpîni ordinea/A uita hotărîrea/A înarma seducţia/A toci suferinţa/Singur ca şi cum/De neatins/A fi încercuit eu/Nu a prinde/Nici vorbă să/ORESTEMîini răsfirate în jurul gîtului firav/voluptate a puterii de a da moartea extaz al simţurilor/legi inumane/Să atingi o voce sunete preschimbate în carne mîngîieri ale gîtului/corzi vocale ca nişte eşarfe de mătase/sîni hrănitori/ otravă naturală/muşcătură/blestem/93sentinţă/ bust de ghips/ unghii de fier/ reliefuri de cretă/cu sînge să desenezi pe pîntec chipul lui Agamemnonflăcări flăcări/să fugi să fugi/fără nume fără istorie fără memorie/pîntec oglindă/fantomă cusută cu carne/fantomă cusută cu carne/Noapte culcată în noapte te cautAd libitum şi decrescendo, Oreste şi Oedip, împreună, fiecare îndepârtîndu-se:ORESTENoapte culcată în noapte...OEDIPMă voi întoarce întoarce...Cluj-Paris/ noiembrie 1998, septembrie 1999/95