Ofensiva Cultural@ B@n@]ean@ %n jurul ideii de valoare sau ...Am lãsat sã se citeascã sculptura...
1
Supliment al periodicului regional OFENSIVA ECONOMICO-FINANCIAR~ 13 Ofensiva Cultural@ B@n@]ean@ Anul acesta, Fundaþia „Triade” ºi-a atins menirea: a cedat pri- matul existenþei sale memoriei aceluia care a fondat-o: în 19 septem- brie, Ministerul Culturii a eliberat „Avizul prealabil de înfiinþare a Muzeului Jecza”. Este un act de dreptate, pe care Fundaþia l-a con- struit, în toþi anii scurºi de la plecarea sculptorului, prin programul „Memoria Jecza”, pe care l-a urmat asiduu, anume acela de a pro- mova arta sculptorului ºi de a continua cercetarea operei. %n jurul ideii de valoare sau despre „lumina ce se strecoar@ prin suferin]@” Câteva expoziþii importante au jalonat acest parcurs, începând cu marea retrospectivã realizatã la Budapesta, imediat dupã dispa- riþia artistului, la „Zigurat”, un spaþiul ofertant al clãdirii aparþinând Teatrului Naþional, ºi încheind cu cele douã mari expoziþii organizate anul acesta: prima, la Muzeul de Artã din Craiova, iar a doua, la Palatele Brâncoveneºti din Mogoºoaia. Cele douã expoziþii, ce au itinerat acelaºi material, provenit din colecþii publice ºi private (Colec- þia „Jecza”, colecþia Muzeului de Artã Timiºoara ºi a Muzeului Na- þional Secuiesc Sf. Gheorghe, precum ºi Colecþiile „Lecca”, „Herczeg”, „Mihu”, „Simcelescu”, „Mesaros”, „Babusceac”), au purtat un titlu aproape paradoxal: „Lecþie despre imperfecþiune”. Ele ºi-au propus sã aducã în sfera dezbaterii critice importanþa mutaþiei pe care cer- cetãrile artistului din anii ’80 le-au adus practicilor sculpturii. Expoziþiile au prezentat un traseu cronologic, urmând procesul hermeneutic Pe de o parte, Palatul „Jean Mihail”, pe de alta, Palatele Brâncovenilor. Aura vechimii îmbrãca, generos, lucirile bronzului, dându-le sclipiri de poveste. Lucrãrile comunicau, grav, cu timpul - cel stabil. Totul aºezat în tipare - vremea ce adastã, lumina ce pãtrunde, cernere din înalt. Atâta liniºte în aer, cât adevãr respira din formele sculpturii. Am invocat, la început, „Avizul prealabil de înfiinþare a Muzeului Jecza”, dat de Ministerul Culturii. Este un pas. Anul pe care cele douã expoziþii l-au deschis va cumpãni la acreditarea statului definitiv la care aspirãm, a cãrei procedurã se va încheia peste un an. În acest interval, ne vom bucura de orice iniþiativã ce ar putea sprijini efortul Fundaþiei de a continua. Act de solidaritate culturalã, în jurul ideii de valoare. Sorina JECZA al creaþiei: de la lucrãrile deceniului ’79-’88, la avatarurile pe care forma cubului o câºtigã ulterior. Înfruntând posibila suspiciune de subiectivism, mi-am asumat perspectiva curatorialã a expunerii, mizând pe cea mai profundã cale de a accede la esenþa creaþiei, aceea generatã de empatia prin iubire, cea care te duce direct spre esenþa lucrurilor, în care cuvântul nu vorbeºte doar despre lucrurile care se vãd, ci de adâncimea acelora care se simt, se intuiesc ºi se „ºtiu” într-o altã ordine, aceea a totalitãþii apariþiei lor. Am luat în considerare cã opera artistului a fost rodul unui îndelung exerciþiu de autodefinire, la finele cãruia el a ajuns în punctul unor sinteze parþiale, a impunerii unui instrumentar de exprimare propriu (monada, ca formã plasticã aptã sã cuprindã sensuri multiple), a unui corpus marcat de existenþa câtorva linii generatoare, ce i-au definit creaþia pe toate palierele sale: la nivel formal, semantic, simbolic, tematic etc. Monadelor - lucrãri a cãror prezenþã a fost favorizatã în expo- ziþie - le-am adãugat ciclul „Oglinzilor oarbe”, nãscut în anii 1986-87, care a fost pentru sculptor un prag al maximei epurãri formale. L-a parcurs, l-a consumat, l-a interiorizat, depãºindu-l. A lãsat încifrat într-una dintre oglinzi un mesaj: o spãrturã. Lucrarea se numeºte „Oglindã spartã”, iar spãrtura din suprafaþa oglinzii ne trimite cu gândul la imperfecþiunea vieþii înseºi, pe care arta sa o celebra. De aceea, acestei expoziþii i s-a dat numele de „Lecþie despre imperfecþiune”, pentru a numi, de fapt, privilegiul ºi damnarea la care se supune arta adevãratã. Imperfecþiunea - supremã formã de învestiturã umanã. A ºtiut-o Nichita Stãnescu, când, în acelaºi an, 1979, a scris „Lecþia despre cub”, a ºtiut-o ºi Leonard Cohen, când scria „There is a crack in everything, that’s how the light gets in”... Am lãsat sã se citeascã sculptura lui Peter Jecza ca invitaþie la a capta lumina ce se strecoarã prin suferinþã. Marea lecþie a vieþii înseºi. Vãzutã în douã spaþii diferite, sculptura ºi-a vãdit proteismul. Sfârºit de septembrie. Într-un sat din Munþii Banatului, unde timpul pare încremenit, se întâlnesc artiºti vizuali din Cehia, Franþa, Grecia, Italia, Lituania, Muntenegru, Polonia, Serbia ºi România. Curatorul ºi plasticianul Costin Brãteanu este liantul grupului, iniþiato- rul acestui Simpozion de artã de la Gernik, aflat la a XIII-a ediþie. 14 artiºti internaþionali, majoritatea tineri, invadeazã un sat de nici 300 de locuitori. Strãzile devin ºi mai înguste, casele ºi mai mici. Colinele ce mãrginesc satul îºi dezvãluie bogãþia de culoare. Atmosfera locului îndeamnã la meditaþie. Liniºtea ºi frumuseþea locurilor se reflectã, ca într-o oglindã, pe feþele localnicilor. Pare o lume a începuturilor, în care timpul încã nu ºi-a gãsit curgerea. Topos atemporal, amprentat de tradiþe. Dialog într-un timp suspendat de profunde experienþe estetice, imagini nãscânde din materia primordialã. Gernik - atemporal Aici, trecutul se insinueazã în prezent, interfereazã ºi se între- pãtrunde cu el. În acelaºi timp, rãmâne, în general, opac ºi obscur. Trecutul nu este nici real, nici ireal. Este ceea ce devine accesibil ºi la îndemânã prin intermediul „þeserii” amintirii, a procesului de reme- morare. Imagine ºi dialog. Miza interesului pentru trecut sã fie, oare, atracþia infinitului? Fãrã trecut, prezentul nu ar exista. Fãrã a înþelege trecutul, nu putem înþelege prezentul ºi nici proiecta viitorul. Ajungând la un oarecare echilibru procentual între non-figura- tiv ºi figurativ, peisajul ºi portretul se concureazã, iar trimiterile la trecut, arheologie, tradiþie ºi începuturi predominã. Lucrând cu o pa- letã de culori restrânsã, însã incisivã, portretele naive, aproape gra- fice ale Anei Scekiæ dialogheazã cu portretele realizate de Teodora Barbu, cu trimiteri suprarealiste, unde ochiul devine „Vãz”, dincolo de „aici” ºi „acum”. Anita Monoscalco se desfãºoarã aparent nonfigu- rativ, portretele inserate fiind mai degrabã sugerate, nãscute dintr-o curgere abisalã a începuturilor lumii, la fel cum portretele Maiei Obra- doviæ sunt personificarea Binelui ºi Rãului, între care se naºte un spaþiu al culorii, o zonã abstractã, intensã, ce distorsioneazã liniºtea începutului de lume. Despre acel început vorbeºte, în mod abstract, Duska, pictând explozia, lumina, întâlnirea între Cer ºi Pãmânt, iar Charlotte Guitard ne oferã o continuare, în paletã rafinatã, o trimitere la tema infinitului ºi a ascensiunii. Cãutarea acestui început, printr-o sugestie de peisaj arheologic, o cãutare a „timpului pierdut” în tre- cutul arhaic este întreprinsã de Katarina Kale Novakoviæ. Tot despre un peisaj colinar arhaic picteazã ºi Costin Brãteanu, dar apar ºi urme vegetale, iar la tradiþiile locului face trimitere - sub forma dantelei - un peisaj bogat ce denotã buna aºezare a artistului ºi curatorului multiplelor ediþii ale Simpozionului de la Gernik. În manierã figurativã, Iosif Mleziva ne aduce, dintr-un trecut nu foarte îndepãrtat, o tânãrã doamnã, încadratã de draperii, etalându-ºi rochia cu dantelã, „straiele cele bune”. Jan Dolejs picteazã drumul ºi casa din sat, un peisaj urban dintr-un Gernik atemporal. Mai aproape de noi, peisajul de la marginea satului îl schiþeazã, parcã, Eva Miazek, întroducând ºi un personaj pe bicicletã. Cu vãditã experienþã, Vasile Pintea ne conduce, liric, pe colinele luminoase ºi reci ca un rãsãrit primãvara, iar Lena Khvichia revine spre începuturi printr-un peisaj apocaliptic, în care satul e înconjurat de ape ºi cer, doar turla bisericii profilându-se în luminã. Bucuria unui alt timp reise din pictura Smarandei Moldovan, într-un grupaj festiv de pete roºii, iþite de sub albul ce se aºterne... Timpul ºi imaginea sunt interdependente într-o multitudine de moduri. Indiferent de varianta de reprezentare picturalã aleasã. În momentul contemplãrii, imaginile intrã într-un timp al percepþiei, iar prin structura lor vizualã necesitã forme specifice ale trãirilor tempo- rale. Imaginile se nasc ºi dispar, însã ne permit sã aruncãm o privire în trecut sau în viitor, astfel încât devin vizibile prezentului, iar timpul lor ni se deschide. Simpozionul de picturã de la Gernik a intrat în tradiþia locului, în dialog cu trecutul ºi cu prezentul satului, cu peisajul ºi cu locuitorii sãi. Pictura nãscutã aici transmite valorile regãsite în aceastã matrice formatoare. Bucuria artiºtilor devine bucuria noastrã. Cãlin PETCANA Au vernisat expoziþia de la Galeria Primãriei (de la dr.): Costin Brãteanu,curator ºi iniþiator al Simpozionului, dr. Cãlin Chincea, ºi ing. Gabriel Lungu, manager WMT SRL, sponsorul Taberei de creaþie de la Gernik
Transcript of Ofensiva Cultural@ B@n@]ean@ %n jurul ideii de valoare sau ...Am lãsat sã se citeascã sculptura...
![Page 1: Ofensiva Cultural@ B@n@]ean@ %n jurul ideii de valoare sau ...Am lãsat sã se citeascã sculptura lui Peter Jecza ca invitaþie la a capta lumina ce se strecoarã prin suferinþã.](https://reader030.fdocumente.com/reader030/viewer/2022040502/5e27aff35c73ce3abd0afe80/html5/thumbnails/1.jpg)
Supliment al periodicului regional OFENSIVA ECONOMICO-FINANCIAR~ 13
Ofens iva Cu l tura l@ B@n@]ean@
Anul acesta, Fundaþia „Triade” ºi-a atins menirea: a cedat pri-matul existenþei sale memoriei aceluia care a fondat-o: în 19 septem-brie, Ministerul Culturii a eliberat „Avizul prealabil de înfiinþare aMuzeului Jecza”. Este un act de dreptate, pe care Fundaþia l-a con-struit, în toþi anii scurºi de la plecarea sculptorului, prin programul„Memoria Jecza”, pe care l-a urmat asiduu, anume acela de a pro-mova arta sculptorului ºi de a continua cercetarea operei.
%n jurul ideii de valoare sau despre„lumina ce se strecoar@ prin suferin]@”
Câteva expoziþii importante au jalonat acest parcurs, începândcu marea retrospectivã realizatã la Budapesta, imediat dupã dispa-riþia artistului, la „Zigurat”, un spaþiul ofertant al clãdirii aparþinândTeatrului Naþional, ºi încheind cu cele douã mari expoziþii organizateanul acesta: prima, la Muzeul de Artã din Craiova, iar a doua, laPalatele Brâncoveneºti din Mogoºoaia. Cele douã expoziþii, ce auitinerat acelaºi material, provenit din colecþii publice ºi private (Colec-þia „Jecza”, colecþia Muzeului de Artã Timiºoara ºi a Muzeului Na-þional Secuiesc Sf. Gheorghe, precum ºi Colecþiile „Lecca”, „Herczeg”,„Mihu”, „Simcelescu”, „Mesaros”, „Babusceac”), au purtat un titluaproape paradoxal: „Lecþie despre imperfecþiune”. Ele ºi-au propussã aducã în sfera dezbaterii critice importanþa mutaþiei pe care cer-cetãrile artistului din anii ’80 le-au adus practicilor sculpturii. Expoziþiileau prezentat un traseu cronologic, urmând procesul hermeneutic
Pe de o parte, Palatul „Jean Mihail”, pe de alta, Palatele Brâncovenilor.Aura vechimii îmbrãca, generos, lucirile bronzului, dându-le sclipiride poveste. Lucrãrile comunicau, grav, cu timpul - cel stabil. Totulaºezat în tipare - vremea ce adastã, lumina ce pãtrunde, cerneredin înalt. Atâta liniºte în aer, cât adevãr respira din formele sculpturii.
Am invocat, la început, „Avizul prealabil de înfiinþare a MuzeuluiJecza”, dat de Ministerul Culturii. Este un pas. Anul pe care celedouã expoziþii l-au deschis va cumpãni la acreditarea statului definitivla care aspirãm, a cãrei procedurã se va încheia peste un an. Înacest interval, ne vom bucura de orice iniþiativã ce ar putea sprijiniefortul Fundaþiei de a continua. Act de solidaritate culturalã, înjurul ideii de valoare.
Sorina JECZA
al creaþiei: de la lucrãrile deceniului ’79-’88, la avatarurile pe careforma cubului o câºtigã ulterior.
Înfruntând posibila suspiciune de subiectivism, mi-am asumatperspectiva curatorialã a expunerii, mizând pe cea mai profundãcale de a accede la esenþa creaþiei, aceea generatã de empatia priniubire, cea care te duce direct spre esenþa lucrurilor, în care cuvântulnu vorbeºte doar despre lucrurile care se vãd, ci de adâncimeaacelora care se simt, se intuiesc ºi se „ºtiu” într-o altã ordine, aceeaa totalitãþii apariþiei lor. Am luat în considerare cã opera artistului afost rodul unui îndelung exerciþiu de autodefinire, la finele cãruia ela ajuns în punctul unor sinteze parþiale, a impunerii unui instrumentarde exprimare propriu (monada, ca formã plasticã aptã sã cuprindãsensuri multiple), a unui corpus marcat de existenþa câtorva liniigeneratoare, ce i-au definit creaþia pe toate palierele sale: la nivelformal, semantic, simbolic, tematic etc.
Monadelor - lucrãri a cãror prezenþã a fost favorizatã în expo-ziþie - le-am adãugat ciclul „Oglinzilor oarbe”, nãscut în anii 1986-87,care a fost pentru sculptor un prag al maximei epurãri formale. L-aparcurs, l-a consumat, l-a interiorizat, depãºindu-l. A lãsat încifratîntr-una dintre oglinzi un mesaj: o spãrturã. Lucrarea se numeºte„Oglindã spartã”, iar spãrtura din suprafaþa oglinzii ne trimite cugândul la imperfecþiunea vieþii înseºi, pe care arta sa o celebra.
De aceea, acestei expoziþii i s-a dat numele de „Lecþie despreimperfecþiune”, pentru a numi, de fapt, privilegiul ºi damnarea lacare se supune arta adevãratã. Imperfecþiunea - supremã formã deînvestiturã umanã. A ºtiut-o Nichita Stãnescu, când, în acelaºi an,1979, a scris „Lecþia despre cub”, a ºtiut-o ºi Leonard Cohen, cândscria „There is a crack in everything, that’s how the light gets in”...Am lãsat sã se citeascã sculptura lui Peter Jecza ca invitaþie la acapta lumina ce se strecoarã prin suferinþã. Marea lecþie a vieþii înseºi.
Vãzutã în douã spaþii diferite, sculptura ºi-a vãdit proteismul.
Sfârºit de septembrie. Într-un sat din Munþii Banatului, undetimpul pare încremenit, se întâlnesc artiºti vizuali din Cehia, Franþa,Grecia, Italia, Lituania, Muntenegru, Polonia, Serbia ºi România.Curatorul ºi plasticianul Costin Brãteanu este liantul grupului, iniþiato-rul acestui Simpozion de artã de la Gernik, aflat la a XIII-a ediþie. 14artiºti internaþionali, majoritatea tineri, invadeazã un sat de nici 300de locuitori. Strãzile devin ºi mai înguste, casele ºi mai mici. Colinelece mãrginesc satul îºi dezvãluie bogãþia de culoare. Atmosfera loculuiîndeamnã la meditaþie. Liniºtea ºi frumuseþea locurilor se reflectã,ca într-o oglindã, pe feþele localnicilor. Pare o lume a începuturilor, încare timpul încã nu ºi-a gãsit curgerea. Topos atemporal, amprentatde tradiþe. Dialog într-un timp suspendat de profunde experienþeestetice, imagini nãscânde din materia primordialã.
Gernik - atemporal
Aici, trecutul se insinueazã în prezent, interfereazã ºi se între-pãtrunde cu el. În acelaºi timp, rãmâne, în general, opac ºi obscur.Trecutul nu este nici real, nici ireal. Este ceea ce devine accesibil ºila îndemânã prin intermediul „þeserii” amintirii, a procesului de reme-morare. Imagine ºi dialog. Miza interesului pentru trecut sã fie, oare,atracþia infinitului? Fãrã trecut, prezentul nu ar exista. Fãrã a înþelegetrecutul, nu putem înþelege prezentul ºi nici proiecta viitorul.
Ajungând la un oarecare echilibru procentual între non-figura-tiv ºi figurativ, peisajul ºi portretul se concureazã, iar trimiterile latrecut, arheologie, tradiþie ºi începuturi predominã. Lucrând cu o pa-letã de culori restrânsã, însã incisivã, portretele naive, aproape gra-fice ale Anei Scekiæ dialogheazã cu portretele realizate de TeodoraBarbu, cu trimiteri suprarealiste, unde ochiul devine „Vãz”, dincolode „aici” ºi „acum”. Anita Monoscalco se desfãºoarã aparent nonfigu-rativ, portretele inserate fiind mai degrabã sugerate, nãscute dintr-ocurgere abisalã a începuturilor lumii, la fel cum portretele Maiei Obra-
doviæ sunt personificarea Binelui ºi Rãului, între care se naºte unspaþiu al culorii, o zonã abstractã, intensã, ce distorsioneazã liniºteaînceputului de lume. Despre acel început vorbeºte, în mod abstract,Duska, pictând explozia, lumina, întâlnirea între Cer ºi Pãmânt, iarCharlotte Guitard ne oferã o continuare, în paletã rafinatã, o trimiterela tema infinitului ºi a ascensiunii. Cãutarea acestui început, printr-osugestie de peisaj arheologic, o cãutare a „timpului pierdut” în tre-cutul arhaic este întreprinsã de Katarina Kale Novakoviæ. Tot despreun peisaj colinar arhaic picteazã ºi Costin Brãteanu, dar apar ºi urmevegetale, iar la tradiþiile locului face trimitere - sub forma dantelei -un peisaj bogat ce denotã buna aºezare a artistului ºi curatoruluimultiplelor ediþii ale Simpozionului de la Gernik. În manierã figurativã,Iosif Mleziva ne aduce, dintr-un trecut nu foarte îndepãrtat, o tânãrãdoamnã, încadratã de draperii, etalându-ºi rochia cu dantelã, „straiele
cele bune”. Jan Dolejs picteazã drumul ºi casa din sat, un peisajurban dintr-un Gernik atemporal. Mai aproape de noi, peisajul de lamarginea satului îl schiþeazã, parcã, Eva Miazek, întroducând ºi unpersonaj pe bicicletã. Cu vãditã experienþã, Vasile Pintea ne conduce,liric, pe colinele luminoase ºi reci ca un rãsãrit primãvara, iar LenaKhvichia revine spre începuturi printr-un peisaj apocaliptic, în caresatul e înconjurat de ape ºi cer, doar turla bisericii profilându-se înluminã. Bucuria unui alt timp reise din pictura Smarandei Moldovan,într-un grupaj festiv de pete roºii, iþite de sub albul ce se aºterne...
Timpul ºi imaginea sunt interdependente într-o multitudine demoduri. Indiferent de varianta de reprezentare picturalã aleasã. Înmomentul contemplãrii, imaginile intrã într-un timp al percepþiei, iarprin structura lor vizualã necesitã forme specifice ale trãirilor tempo-rale. Imaginile se nasc ºi dispar, însã ne permit sã aruncãm o privireîn trecut sau în viitor, astfel încât devin vizibile prezentului, iartimpul lor ni se deschide.
Simpozionul de picturã de la Gernik a intrat în tradiþia locului,în dialog cu trecutul ºi cu prezentul satului, cu peisajul ºi cu locuitoriisãi. Pictura nãscutã aici transmite valorile regãsite în aceastãmatrice formatoare. Bucuria artiºtilor devine bucuria noastrã.
Cãlin PETCANA
Au vernisat expoziþia de laGaleria Primãriei (de la dr.):Costin Brãteanu,curator ºiiniþiator al Simpozionului,dr. Cãlin Chincea, ºi ing.Gabriel Lungu, managerWMT SRL, sponsorulTaberei de creaþiede la Gernik
