Supliment al periodicului regional OFENSIVA ECONOMICO-FINANCIAR~ 13

Ofens iva Cu l tura l@ B@n@]ean@

Anul acesta, Fundaþia „Triade” ºi-a atins menirea: a cedat pri-matul existenþei sale memoriei aceluia care a fondat-o: în 19 septem-brie, Ministerul Culturii a eliberat „Avizul prealabil de înfiinþare aMuzeului Jecza”. Este un act de dreptate, pe care Fundaþia l-a con-struit, în toþi anii scurºi de la plecarea sculptorului, prin programul„Memoria Jecza”, pe care l-a urmat asiduu, anume acela de a pro-mova arta sculptorului ºi de a continua cercetarea operei.

%n jurul ideii de valoare sau despre„lumina ce se strecoar@ prin suferin]@”

Câteva expoziþii importante au jalonat acest parcurs, începândcu marea retrospectivã realizatã la Budapesta, imediat dupã dispa-riþia artistului, la „Zigurat”, un spaþiul ofertant al clãdirii aparþinândTeatrului Naþional, ºi încheind cu cele douã mari expoziþii organizateanul acesta: prima, la Muzeul de Artã din Craiova, iar a doua, laPalatele Brâncoveneºti din Mogoºoaia. Cele douã expoziþii, ce auitinerat acelaºi material, provenit din colecþii publice ºi private (Colec-þia „Jecza”, colecþia Muzeului de Artã Timiºoara ºi a Muzeului Na-þional Secuiesc Sf. Gheorghe, precum ºi Colecþiile „Lecca”, „Herczeg”,„Mihu”, „Simcelescu”, „Mesaros”, „Babusceac”), au purtat un titluaproape paradoxal: „Lecþie despre imperfecþiune”. Ele ºi-au propussã aducã în sfera dezbaterii critice importanþa mutaþiei pe care cer-cetãrile artistului din anii ’80 le-au adus practicilor sculpturii. Expoziþiileau prezentat un traseu cronologic, urmând procesul hermeneutic

Pe de o parte, Palatul „Jean Mihail”, pe de alta, Palatele Brâncovenilor.Aura vechimii îmbrãca, generos, lucirile bronzului, dându-le sclipiride poveste. Lucrãrile comunicau, grav, cu timpul - cel stabil. Totulaºezat în tipare - vremea ce adastã, lumina ce pãtrunde, cerneredin înalt. Atâta liniºte în aer, cât adevãr respira din formele sculpturii.

Am invocat, la început, „Avizul prealabil de înfiinþare a MuzeuluiJecza”, dat de Ministerul Culturii. Este un pas. Anul pe care celedouã expoziþii l-au deschis va cumpãni la acreditarea statului definitivla care aspirãm, a cãrei procedurã se va încheia peste un an. Înacest interval, ne vom bucura de orice iniþiativã ce ar putea sprijiniefortul Fundaþiei de a continua. Act de solidaritate culturalã, înjurul ideii de valoare.

Sorina JECZA

al creaþiei: de la lucrãrile deceniului ’79-’88, la avatarurile pe careforma cubului o câºtigã ulterior.

Înfruntând posibila suspiciune de subiectivism, mi-am asumatperspectiva curatorialã a expunerii, mizând pe cea mai profundãcale de a accede la esenþa creaþiei, aceea generatã de empatia priniubire, cea care te duce direct spre esenþa lucrurilor, în care cuvântulnu vorbeºte doar despre lucrurile care se vãd, ci de adâncimeaacelora care se simt, se intuiesc ºi se „ºtiu” într-o altã ordine, aceeaa totalitãþii apariþiei lor. Am luat în considerare cã opera artistului afost rodul unui îndelung exerciþiu de autodefinire, la finele cãruia ela ajuns în punctul unor sinteze parþiale, a impunerii unui instrumentarde exprimare propriu (monada, ca formã plasticã aptã sã cuprindãsensuri multiple), a unui corpus marcat de existenþa câtorva liniigeneratoare, ce i-au definit creaþia pe toate palierele sale: la nivelformal, semantic, simbolic, tematic etc.

Monadelor - lucrãri a cãror prezenþã a fost favorizatã în expo-ziþie - le-am adãugat ciclul „Oglinzilor oarbe”, nãscut în anii 1986-87,care a fost pentru sculptor un prag al maximei epurãri formale. L-aparcurs, l-a consumat, l-a interiorizat, depãºindu-l. A lãsat încifratîntr-una dintre oglinzi un mesaj: o spãrturã. Lucrarea se numeºte„Oglindã spartã”, iar spãrtura din suprafaþa oglinzii ne trimite cugândul la imperfecþiunea vieþii înseºi, pe care arta sa o celebra.

De aceea, acestei expoziþii i s-a dat numele de „Lecþie despreimperfecþiune”, pentru a numi, de fapt, privilegiul ºi damnarea lacare se supune arta adevãratã. Imperfecþiunea - supremã formã deînvestiturã umanã. A ºtiut-o Nichita Stãnescu, când, în acelaºi an,1979, a scris „Lecþia despre cub”, a ºtiut-o ºi Leonard Cohen, cândscria „There is a crack in everything, that’s how the light gets in”...Am lãsat sã se citeascã sculptura lui Peter Jecza ca invitaþie la acapta lumina ce se strecoarã prin suferinþã. Marea lecþie a vieþii înseºi.

Vãzutã în douã spaþii diferite, sculptura ºi-a vãdit proteismul.

Sfârºit de septembrie. Într-un sat din Munþii Banatului, undetimpul pare încremenit, se întâlnesc artiºti vizuali din Cehia, Franþa,Grecia, Italia, Lituania, Muntenegru, Polonia, Serbia ºi România.Curatorul ºi plasticianul Costin Brãteanu este liantul grupului, iniþiato-rul acestui Simpozion de artã de la Gernik, aflat la a XIII-a ediþie. 14artiºti internaþionali, majoritatea tineri, invadeazã un sat de nici 300de locuitori. Strãzile devin ºi mai înguste, casele ºi mai mici. Colinelece mãrginesc satul îºi dezvãluie bogãþia de culoare. Atmosfera loculuiîndeamnã la meditaþie. Liniºtea ºi frumuseþea locurilor se reflectã,ca într-o oglindã, pe feþele localnicilor. Pare o lume a începuturilor, încare timpul încã nu ºi-a gãsit curgerea. Topos atemporal, amprentatde tradiþe. Dialog într-un timp suspendat de profunde experienþeestetice, imagini nãscânde din materia primordialã.

Gernik - atemporal

Aici, trecutul se insinueazã în prezent, interfereazã ºi se între-pãtrunde cu el. În acelaºi timp, rãmâne, în general, opac ºi obscur.Trecutul nu este nici real, nici ireal. Este ceea ce devine accesibil ºila îndemânã prin intermediul „þeserii” amintirii, a procesului de reme-morare. Imagine ºi dialog. Miza interesului pentru trecut sã fie, oare,atracþia infinitului? Fãrã trecut, prezentul nu ar exista. Fãrã a înþelegetrecutul, nu putem înþelege prezentul ºi nici proiecta viitorul.

Ajungând la un oarecare echilibru procentual între non-figura-tiv ºi figurativ, peisajul ºi portretul se concureazã, iar trimiterile latrecut, arheologie, tradiþie ºi începuturi predominã. Lucrând cu o pa-letã de culori restrânsã, însã incisivã, portretele naive, aproape gra-fice ale Anei Scekiæ dialogheazã cu portretele realizate de TeodoraBarbu, cu trimiteri suprarealiste, unde ochiul devine „Vãz”, dincolode „aici” ºi „acum”. Anita Monoscalco se desfãºoarã aparent nonfigu-rativ, portretele inserate fiind mai degrabã sugerate, nãscute dintr-ocurgere abisalã a începuturilor lumii, la fel cum portretele Maiei Obra-

doviæ sunt personificarea Binelui ºi Rãului, între care se naºte unspaþiu al culorii, o zonã abstractã, intensã, ce distorsioneazã liniºteaînceputului de lume. Despre acel început vorbeºte, în mod abstract,Duska, pictând explozia, lumina, întâlnirea între Cer ºi Pãmânt, iarCharlotte Guitard ne oferã o continuare, în paletã rafinatã, o trimiterela tema infinitului ºi a ascensiunii. Cãutarea acestui început, printr-osugestie de peisaj arheologic, o cãutare a „timpului pierdut” în tre-cutul arhaic este întreprinsã de Katarina Kale Novakoviæ. Tot despreun peisaj colinar arhaic picteazã ºi Costin Brãteanu, dar apar ºi urmevegetale, iar la tradiþiile locului face trimitere - sub forma dantelei -un peisaj bogat ce denotã buna aºezare a artistului ºi curatoruluimultiplelor ediþii ale Simpozionului de la Gernik. În manierã figurativã,Iosif Mleziva ne aduce, dintr-un trecut nu foarte îndepãrtat, o tânãrãdoamnã, încadratã de draperii, etalându-ºi rochia cu dantelã, „straiele

cele bune”. Jan Dolejs picteazã drumul ºi casa din sat, un peisajurban dintr-un Gernik atemporal. Mai aproape de noi, peisajul de lamarginea satului îl schiþeazã, parcã, Eva Miazek, întroducând ºi unpersonaj pe bicicletã. Cu vãditã experienþã, Vasile Pintea ne conduce,liric, pe colinele luminoase ºi reci ca un rãsãrit primãvara, iar LenaKhvichia revine spre începuturi printr-un peisaj apocaliptic, în caresatul e înconjurat de ape ºi cer, doar turla bisericii profilându-se înluminã. Bucuria unui alt timp reise din pictura Smarandei Moldovan,într-un grupaj festiv de pete roºii, iþite de sub albul ce se aºterne...

Timpul ºi imaginea sunt interdependente într-o multitudine demoduri. Indiferent de varianta de reprezentare picturalã aleasã. Înmomentul contemplãrii, imaginile intrã într-un timp al percepþiei, iarprin structura lor vizualã necesitã forme specifice ale trãirilor tempo-rale. Imaginile se nasc ºi dispar, însã ne permit sã aruncãm o privireîn trecut sau în viitor, astfel încât devin vizibile prezentului, iartimpul lor ni se deschide.

Simpozionul de picturã de la Gernik a intrat în tradiþia locului,în dialog cu trecutul ºi cu prezentul satului, cu peisajul ºi cu locuitoriisãi. Pictura nãscutã aici transmite valorile regãsite în aceastãmatrice formatoare. Bucuria artiºtilor devine bucuria noastrã.

Cãlin PETCANA

Au vernisat expoziþia de laGaleria Primãriei (de la dr.):Costin Brãteanu,curator ºiiniþiator al Simpozionului,dr. Cãlin Chincea, ºi ing.Gabriel Lungu, managerWMT SRL, sponsorulTaberei de creaþiede la Gernik