ÜLTURA CREŞTINĂ Apare , cu excepţ ia lunilor Iulie şi Augus t

la 10 si 25 n. a fiecărei luni.

ui vil. 10—25 Septemvrie 1918. Nr. 13—14.

Dr. ALEXANDRU RUSU: Nori grei (Notiţe pe marginea câtorva probleme arzătoare).

Dr. ALEXANDRU NICOLESCU: Sfânta euharistie si familia creştină. 10SIF SÂNGEORGEAN: Câteva reflexiuni asupra textului liturgic. COMITETUL REUNIUNII DE MISIUNI ARH1D1ECEZANE: Raport

pe anii 1913—1918. 10AN GEORGESCU: O carte de valoare (Recenzie). ÎNSEMNĂRI: Colecta delà Noşlac — o ruşinoasă dovadă a indo­

lenţei noastre proverbiale (Dr. Alexandru Rusu). O şcoală foarte bună (Dr. loan Bălan). „Corporaţia morală primisimă* (Cornel B. Andrea). „Ftindaţiunea pentru ajutorarea z ia­riştilor români din Ungaria" (RsdacţiaV

CRONICĂ: O nouă conferenţă episeopească (vş.). Deschiderea orfe­linatului din Blaj (ar.). Reuniunea arhidiecezană de rniaiunî şi-a rtluat activitatea (v ş ) . Pentru văduvele şi orfanii de preoţi (r). 62,604 coroane pentru fondul cultural arhidie-cezan (r.). „Poporul român" societate pe acţii (ar) . Din, biserica românească a Bucovinei (r.). Mişcare pentru în­fiinţarea unui Hajdudorogh neunit (ar.).

CARŢi Şl REVISTE: Stefan Meteş, Istoria bisericii şi a vieţii reli­gioase a Românilor din Ardeal şi Ungaria ( ig) . Dr. Gheorg?^Jj^j, Ciuhandu, Şcoala noastră poporală şi darea cultuală (r „Egyházi Közlöny (ar.). Cărţi Intrate la redacţie.

TELEFON.

In scris am rugat pe fiecare On. abonat rămas în întârziere cu plata şi rugăm şi aici cu insistenţă pe toţi restanţierii, să achite abonamentul fără amânare, ca să se evite orice neplăceri, cum şi chieltuelile, ce l e va reclama un mod de încasare mai su* părător şi mai costisitor.

Administ raţ ia revistei.

M a i n o u :

Copiii în răsboiu — S c h i ( e din z i le le de a c u m —

de

Al. dura, A. Melin şi Torna Coctşiu.

0 mica b roşură de 39 pagini, care ocupându-se

de fragedele odrazle ale neamului nostru, lovite atât

de crunt de urgia răsboiului , va putea face foarte

mul t bine. — Se vinde cu preţul de 50 fii.

Anul VII. Blaj, 10—25 Septemvrie 1918. Nr. 13—14.

CULTURA CREŞTINA APARE, CU EXCEPŢIA LUNILOR IULIE ŞI

AUGUST, LA 10 ŞI 25 n. A FIECĂREI LUNI

Abonamente: Pe un an: cor. 20. P« an: cor. ]0. Ia străin.: cor. 24. Rumărul: 1 coroană

R E D A C Ţ I A : Dr. loan Sâmpăleanu, Ştefan Roşianu, Dr. Alexandru Ni-colescu, Dr. Alexandru Ruau şi

Dr. loan Coltor.

Redacţia şi Admi­nistraţia:

•Cultura Crcţue&t. Bali« gf&lra.

N o r i g r e i . — Notiţe pe marginea câtorva probleme arzătoare. -

Pe u rma călduri lor din vară, ceriul, şi până acum des tu l •de posomor i t , al biserici i noas t r e , s'a î ncă rca t cu nori de grea fur tună. Ba, în bă ta i a razelor de soare , ce se despr ind din «demarşul minis t rului nos t ru de ex t e rne pe u rma căru ia lumea spe r a se o î m p ă c a r e a curente lor învrăjbite, ori m ă c a r o u ş u r a r e s imţi tă a rapor tur i lor extrem de î nco rda t e —, norii a c e ş t i a sun t dead rep tu l î n spă imân tă to r i . S u b povara lor, b i ­ser ica noas t r ă t rozneş te în încheie tur i le sale şi dacă furtuna ce ne a m e n i n ţ ă nu va pu tea fi de lă tu ra tă , ci se va des lăn ţu l a s u p r a capete lor noas t re cu toa tă puterea-1 d i s t rugă toa re , s in ­g u r bunul D u m n e z e u şt ie , ce se va a lege din câmpi i le tot mai f rumoase ale vieţii noas t re b i se r iceş t i .

1. Cea mai mare pr imejdie amen in ţ ă b iser ica noas t r ă din pa r t ea autonomiei catolice. Pr in î nco rpo ra r ea p lănu i tă a b i ­sericii noas t r e în cadre le organismulu i a u t o n o m i e regnicolar , ea sub toa te rapor tu r i l e sale ajunge s u b influinţa covârş i toa re a unor factori s trăini de sufl«tal şi asp i ra ţ i i l e ei, pr in ce se î m p i e d e c ă hotăr l tor orice desvo l ta re f i rească a puter i i sale de •vieaţă. C h e s t i u n e a au tonomie i catol ice, în feliul cum s'a con­templa t de diferitele guverne ale terii, cari în măsu ră mai m a r e oii mai mică au şt iut să-ş i a s igure şi a p roba rea f ac to ­r i lo r hotăr î tor i ai biserici i romano-ca to l i ce , a p lana t a s u p r a b iser ic i i noas t re ca o mare primejdie, deceni i de-arândul . Din 2 1 Decemvr ie 1917, când minis t ru l Apponyi a p r e i i n t a t c a -

Pag. 260. C U L T U R A CKKŞTlNA _ _ -Sr^l3 - 1 4 .

merii deputa ţ i lor proiectul s i u de lege referitor la autonomie, , din mot ivarea căru ia re iese l impede, că se in ten ţ ionează şi î n ­co rpo ra r ea provinciei noas t r e b iser iceş t i , până acum cu to tu l a u t o n o m e şi i n d e p e n d e n t e , pr imejdia a a juns iminentă . Va lu ­rile de nemul ţumi re ce s'au p r o d u s în sinul bisericii n o a s t r e pe u rma prezintăr i i aces tu i proiect şi mai cu s e a m ă ţ inuta e n e r ­gică a corului nos t ru e p i s c o p e i c , care în éiferite rândur i a p ro t e s t a t cu toa tă hotăr î rea contra p lanur i lor de a ne ş t i rb i dreptur i le moş ten i te delà părinţi şi as igura te în legile terii, au opr i t ce-i drept pe puţ ină vreme des făşura rea mai depar te a lucruri lor — împiedeca te , poate chiar mai esenţ ia l , şi prin alte-even imente —, dar pr imejdia nu ş t im să fie de lă tu ra tă . M a t mult . Intre cele din u rmă lucrări ale sesiunii pa r l amen ta re dirt p r imăvară , a fost şi const i tu i rea unei comisii s epa ra t e pentru; s t u d i a r e a proiectului de au tonomie , o dovadă mai mult, că guvernul a re gându l ser ios de a s u p u n e aces t proiect cât: mai curând , poa t e chiar la începutul sesiunii de t oamnă , d e s -b t t s r i i p a r l a m e n t a r e .

Or ic ine vede deci , că biser ica noas t r ă şi în p r imul rând; ace ia pe umerii cărora zace în t reagă r ă spunde rea , au toate-mot ivele de -a fi cu ochii în patru. Adevărat , că în t impul d m u r m ă s 'a r ă spând i t — cu ce scop şi din ce isvor n 'am p u t u t afla l impede — zvonul, că în cont ra voinţei noas t r e n ime nu­ne va sili să în t răm în cadrele au tonomie i catol ice regnicolare , da r aces t zvon nu numai că nu s'a confirmat, ci d i m p o t r i v ă avem informaţii pozitive, că o ho tăr î re în a cea s t ă ches t iune a tâ t de vitală pent ru noi, încă nu s'a luat. Se confirmă acea s t a şi prin aceea , că ep i scopa tu l nostru nu a venit încă să l ă m u ­rească şi să l in iş tească opinia publ ică în d i rec ţ ia aceas ta , ce des igur n ' a r fi în t re lăsa t , dacă ar fi avut temeiu suficient p«ntru a o face.

Să nu ne amăgim prin u rmare . Lupta, sus ţ inu tă până-a e u m cu des tu lă pu te re şi bărbăţ ie , nu este încă dec i să în favorul nos t ru şi ar fi păca t de moar te să o pă răs im chiar acum, în p rea jma deciziunii finale. P â n ă nu vom şti cu toa tă s iguranţa , că ideea de a ne încorpora şi pe noi în organismul ' catol ic regnicolar nu s'a a b a n d o n a t definitiv şi până când nu vom reuşi să ne as igurăm, tot prin legile ţării, o lărgire şi în­t regire a d rep tur i lor noas t re bisericeşt i au tonome , toţi ca unul t r ebu ie să s tăm neînfricaţi sub f lamura pu r t a t a de a rh i e re i i noş t r i : cu năde jdea izbândei depl ine . La protes te le e p i s c o p a -

Nr 1 3 - 1 4 . CU]/rURA_CREŞ_TINA Pag. 261

tu lui s'au a lă tura t şi până acum cu sutele aderen ţe le şi p r o ­tes te le demne ale clerului şi poporulu i din toa te păr ţ i le p r o ­vincie i noas t r e biser iceşt i şi nu ne îndoim că în s cu r t ă v reme •*« vor a lă tu ra si cele în târz ia te . Un lucru t r ebu ie ia s t im cu i o ţ i i : ac ţ iunea arhiere i lor noştr i s ingur a tunc i poa t e aveà s u c ­cesu l dorit dacă la spa te l e lor, cum nu ne îndoim, s tă ca ' un o m în t reagă b iser ica .

2. N e s p u s ă grijă ne face în locul al doi lea pr imejdia ce a m e n i n ţ ă şcolile noastre primare, de care n e - a m o c u p a t şi în n u m ă r u l ultim al aces te i reviste, în legă tură cu conferenţa ep i scopa tu lu i nost ru din 30 Maiu c. Pres imţ i r i l e noas t re de a t u n c i s'au adever i t pe deplin. „Conv inge rea noas t ră es te — s p u n e a m a tunci —, c i noul guvern , al cărui minis t ru de culte a l ansa t la Agria ace laş p rogram de s tat i f icare a şcol i lor confesionale nemagh ia re , ca şi an tecesoru l său, nici nu va r e ­t r a c t a ordinul dat , nici nu va în t ră în d i scu ţ ie a s u p r a cauzei , care 1-a î ndemna t pe Apponyi să iee aces t e d ispozi ţ i i" . Şi de fapt, la recercăr i le ep i scopa tu lu i nostru minis t rul de cul te a r ă s p u n s cu da tu l de 4 Iulie, că nu gă se ş t e nici un motiv pent ru a s c h i m b a cât de puţin dispoziţ i i le făcute .

Pe u rma aces tu i refuz ca tegor ic , toa te şcolile noas t r e din a ş a n u m i t a „zonă cu l tura lă" au ajuns să fie l ipsi te de ajutorul •de stat , cu datul de 30 Iunie c. Ep i scopu l nos t ru a fost p u s pr in u rmare în faţa necesi tăţ i i de a cerca să real iseze cât mai c u r â n d şi pe o linie cât mai în t insă hotăr î rea sa, a n u n ţ a t ă şi guve rnu lu i , de a sus ţ inea şcolile din puter i le propr i i . S tă ru in ţe le ce s ' au d e p u s pent ru real izarea aces tu i gând, care delà începu t n i -s ' a păru t s ingurul mântui tor , nu le c u n o a ş t e m mal de ap roape . To t ce ştim e, că la Lugoj s 'a ţ inut un sfat al protopopi lor , pe u r m a căru ia a apă ru t în „Calea Vieţii" un î ndemn pr ivat al redacţ ie i , că cine vrea să vină în ajutorul şcolilor p r i me j ­dui te ale diecezei , să t r imi tă ofertele sa le Ord ina r i a tu lu i d i e ­cezan ; mai apoi a a p ă r u t un ci rcular al eparhie i o r ădane , în •care comune le b iser iceş t i se î n d e m n a u să sus ţ ină şcolile din puter i le propr i i ; şi în u rmă (în pa r t ea a d o u a a lunii August! ) a văzut lumina zilei un apel al comis iuni i p e r m a n e n t e " a „fon­dului cul tural arhidieGezan", prin care se sol ic i tau oferte noue p e s e a m a aces tu i fond, menit să spr i j inească î nvă ţ ămân tu l pr imar . Se p r ea poa te că s'a făcut şi mai mult , b a ne p lace d e a d r é p t u l să c redem, că mişca rea p lănu i t ă în confè ren t* « p i s c o p e a s c ă din 30 Maiu pent ru sus ţ ine rea şcol i lor n o a s t r e

Pag. 262. _ C U L T U R A CREŞTINA. _ Nr. 13 - 14.

confesionale din puter i le propr i i , nu s'a mărgini t ia aceste-câ teva m o m e n t e răsleţe, fără o legătură mai vădi tă între sine„ ci s'au luat şl al te măsur i de o na tu ră mai puţin publ ică poate, , da r cari cel puţ in tot aşa de mult vor fi servi t scopului fixat ca şi a c e s t e a cu un ca rac te r de o publ ic i ta te mai mare . T o t u ş nu pu tem să ne sup r imăm un gând de nemul ţumire cu aces t ftl de a ranjare a aces te i ches t iuni a tâ t de vitale pen t ru noi,, pe u r m a căre ia abià credem să fi pu tu t ajunge Ia mai mult decâ t la sus ţ ine rea din puter i le propr i i a unui n u m ă r foarte r e s t r âns de şcoli noui . Cu totul al tul ar fi fost, după c red in ţa noas t ră , rezul tatul aceste i mişcăr i , dacă imedia t după răspunsul ; negat iv al minis t rului , încă în p r ima j u m ă t a t e a lui Iulie, e p i ­s c o p a t u l nos t ru ar fi ad re sa t întregii provincii mi t ropo l i t ane un avân ta t apel pen t ru o subsc r ip ţ i e publ ică , în fruntea căreia, s'ar fi înscr i s — cu s u m e gră i toare — însuş Preasfinţi ţ i i noştri, arhierei . Ches t ia orfelinatului nostru n 'a avut nici pe d e p a r t e i m p o r t a n ţ a ce revine şcol i lor noas t re p r imare , cari din l ipsă de ajutor vor înce ta să mai funcţ ioneze, şi dacă avân tu l şi

. pi ldele g ră i toare venite de sus to tuş au pu tu t crea în câteva) luni un fond al orfanilor, ca re nu poa te fi depa r t e de un mi­lion co roane , nu pu tem crede, că un apel similar , porni t cu şi mai multă însufleţire în interesul şcolilor noas t r e delà graniţă , , să nu fi avut rezul tatul dorit.

P e u rma unei atar i mişcăr i , care cu s iguran ţă ar fi impus-tu tu ro r r e spec tu l c u v t n i t faţă de pu te rea noas t r ă de vieaţă,. avem credinţa , că şi lucrur i le ce au urmat de atunci în c h e s t i a şcol i lor noas t r e ar fi luat altă faţă. Aşa însă , iată ce s'a p e ­t recu t . Foar te cu rând după ziua refuzului minis ter ia l (4 Iulie) de a mai sta de vorbă cu ep i scopa tu l nostru în ches t ia ş c o ­lilor din cele 5 comi ta te p rosc r i se , învăţător i i noştr i delà ş c o ­lile r espec t ive au fost provocaţ i să se dec l a re dacă sunt apl ica ţ i ori nu să t r eacă în serviciul s tatului , iar comisaru l guvernial . î n să rc ina t cu aces te afaceri , ba ronu l Pet r ichevich Horváth, a r ece rca t autori tăţ i le b iser iceş t i să vândă respec t ive să e x a r â n -deze edificiile şco la re . Urmarea a fost, că cei mai mulţi d in t re învăţător i i noşt r i , văzându-se neas igura ţ i în compet in ţe le lor legal« din pa r t ea confesiunii , au ceru t să fie primiţi ca învă­ţători d l s ta t ( s ingur hr. 17 diri 15 Iu l ieC:áJ organului „Hivatalos-Köz löny" a a d u s denùrni rèa alóír 105 îirivăţători gr . -éatól ici şi; 235 învăţător i gr . -or ienta l i ) , iar comisaru l güvernia l , fără să. a ş t e p t e - m ă c a r Tăspi insul Ord ină r i a t e lo r în cauza vinderi i , r e s -

Nr. 13—14. _ C U L T U R A C R E Ş T I N A Pag. 263.

pcct ive e x a r â n d l r i i edificiilor şcolare, cu datul de 20 Augus t a d u c e ia cunoş t in ţa aces tora , că a hotăr î t ca şcolile din ches t ie (ch ia r şi ace lea , cari n'au avut ajutor de s tat) , să se e x p r o -prieze, cerând ca în t impul cel mai scurt (7—9 zile) să i -se c o m u n i c e preţul de expropr i e re .

In faţa aceste i s i tuaţi i , ep i scopa tu l nostru , să văzut si l i t să ţ ină o nouă conferenţă : de a s t ă d a t ă i a răş la O r a d e a - m a r e , în ziua de 5 Sep temvr ie . In sensu l comunica tu lu i da t din acea s t ă conferenţă, ep i scopa tu l bisericii noas t re „p ro t e s t ează cu toa tă ho tă r î rea contra expropr ie r i i edificiilor din toa te co» mune le acelea de pe ter i torul provinciei mi t ropo l i t ane gr . -cat . r o m â n e de Alba-Iulia şi Făgăraş , unde guvernu l ţării a hotăr î t să de sch idă şcoli p r imare de s ta t" . Avem prin u rmare un nou pro tes t energic , care pe temeiul d rep tu lu i aces te i ţări şi a sfintei noas t r e biserici , va fi invocând des igur de nou toa te a rgumente le necesa re pent ru a convinge pe or ic ine d e s p r e d rep ta t ea cauzei noas t re . Că apoi guvernu l va accep ta ori nu aces te a rgumen te , es te al tă ches t iune . Convingerea noas t ră t t

că şi aces t protes t va avea soar tea tu tu ro r p ro tes te lo r : va fi r e spec ta t în aceea măsură , în care noi vom şti să p r e t i ndem respec t pen t ru dreptur i le noas t re cele mai sfinte. Dacă şi de a s t ă d a t ă se va dovedi , că toa tă mişcarea noas t r ă se reduce la s imple pro tes te , pe cari nu sun tem harnici să Ie sus ţ inem la locuri le compe te cu aceea pu te re pe care o pre t ind vremile de as tăz i : şcoli le noas t re vor fi exp rop r i a t e şi noi vom pu tea plânge pe ruinele lor . . .

3. Decât ambele aces te chest iuni , b in işor mai ac tuală sr s u b anumi t r e spec t n e a s ă m ă n a t mai impor tan tă este chestiunea liceelor noastre şi în special a liceului nostru din Blaj, cel mat vechiu inst i tut cultural de aces t fel.

Ches t i unea este u r m ă t o a r e a . In 1906 s'a da t din p a r t e a minis t rului de culte un regulament (nr. 95,373), In v i r tu tea căruia , cu a b a t e r e delà § 47 al art de lege XXX—1883, se oferea l iceelor n o a s t r e confesionale în t regi rea delà s ta t a s a -lare lor profesorale , fără nici un a n g a j a m e n t ori cont raserv ic iu specia l . Şepte ani de zile Ord ina r i a tu l nos t ru a rh id iecezan a mai preferit să che l tu iască an de an s u m e enorme pentru a ju­torarea profesorilor din fonduri de acasă , decâ t să de sch idă o uşă, care — d u p ă c u m atâ t de l impede a p revăzu t -o regre ta tu l mi t ropol i t Victor — avea să poa tă fl înch i să mai apoi a tât de cu" anevoie . In 1913 chieltuielile c r e scuse aşa de mult, încâ t

C U L T U R A CREŞTINA

Ord ina r i a tu l s'a văzut to tuş î n d e m n a t să cedeze, pr imind în t re ­g i rea mereu c rescu tă pe temeiul r egu lamentu lu i din 1906. Se ştie însă, că în 27 Aprilie c. ministrul de cu l te Apponyi a co ­munica t cu toa te Ordinar ia te le şi alţi sus ţ ină tor i de şcoli liceale, că nu mai r e cunoaş t e regu lamentu l din 1906, ci p re t inde pent ru vii tor a ran jarea chest iuni i ajutorului de s ta t pe baza l»gii c i ta te din 1883, şi a n u m e prin un con t r ac t b i la tera l , înche ia t între minis te r şi sus ţ ină toru l de şcoa lă . Ca te rmin pentru înche ie rea aces tu i con t rac t s'a fixat ziua de 30 Iunie, pentru ca mai apoi — d u p ă pr imi rea cont rac tu lu i în pr incipiu —, să se mai dea un răgaz de trei luni (—30 Sep temvr ie ) , după exp i r a rea că ­rora, dacă până a tunci cont rac tu l nu va fi încheia t , se s u b -1rage ©rice ajutor venit delà stat .

Ei b ine, contractul aces ta încă nu s'a încheia t , deşi p â n ă în l Oc tomvr ie mai avem abia câ teva zile. Per t rac tă r i l e în j u ru l con t rac tu lu i curg de mai mul tă vreme, dar condiţ i i le im­p u s e de guvern sunt atât de grele şi umi l i toa re , încât nu e nici o nădejde să se poa tă ajunge la un acord mul ţumitor . Comisaru l guvernia l , d i rectorul sup rem din Cluj Dr. Szent imrei , s t ă ru ie adecă pent ru accep ta rea unor condiţ i i , cari ar face din l iceul delà Blaj un a l doilea Bins. E vorba de nu mai puţ in , •decât despre aceea , ca di rectorul să fie numit cu învoirea p rea ­lab i lă a guve rnu lu i ; ca minis t rul să a ibă dreptul de a denumi profesor i la 5 ca tedre a n u m i t e ; ca o groază de studii din cele m a i î n s e m n a t e (maghiara , is toria , geografia, i s tor ia na tu ra lă , fizica, g imnas t i c a şi j u m ă t a t e din cântăr i ) să se p r o p u n ă u n g u r e ş t e ; ca l imba protocolară , de admin i s t ra ţ i e şi celelal te *ă fie exc lus iv l imba magh ia ră ; ca l imba r o m â n ă să nu fie ob l iga toa re (în ce pr iveş te nota de nesuf ic ien t ) pentru ceice nu sunt Români , şi în sfârşit, ca să nu mai p o m e n i m şi a l te lucrur i mai mărun te , ca dreptul de d isc ip l inare a profesori lor s ă fie rezervat minis t rului de cul te .

Condiţ i i le aces te sun t însă cu totul neaccep tab i l e , fiindcă ş r i n ele dreptu l de d i spunere a sus ţ ină toru lu i a s u p r a şcolii sa le devine a p r o a p e iluzoriu, iar l imba noas t r ă română care p â n ă acum a s t ăpân i t cu cinste intre ziduri le aces tu i inst i tut , « reduce la un rol de a d e v ă r a t ă cenuşo tcă . Cum însă nu e nici o nădejde, ca ac tua lu l guvern să facă vre-o modif icare esen ţ ia lă In condiţ i i le sale, t r ebu ie să fim pregăti ţ i la neces i ­t a t e a susţ iner i i l iceului nos t ru a rh id iecezan din puter i le propri i . S u m a de bani , ce se dă acum anual delà s ta t e de circa 70 dé

Nr. 1 3 - 1 4

mii coroane si ches t ia e prin u rmare , că s u m a aceas ta t r ebu ie să o putem scoa te de nou din fonduri le noas t re de acasă .

Am ajuns la înch iderea uşi i! Lucrul va merge poa t e cu greu , dar interesele mari ale biserici i noas t re pret ind imper ioa 0 rezolvire r o m â n e a s c ă a aceste i chest iuni , şi a tunci ea t r e b u i e să se poa tă găsi . Pi lda demora l i za toare a cont rac tu lu i din 1 Iulie înche ia t la Binş n 'are să ne descura jeze , ci mai vâr tos , să ne dee pu te re . Dacă acolo nu s'a găs i t fondul n e c e s a r pen t ru acoper i rea celor vre-o p a t r u i e c i de mii coroane , la Blaj vor t rebui să se g ă s e a s c ă nu 70, ci şi de două şi de treiori 70 de mii. Fondur i le noas t re ex is ten te , a căror veni te în m a r e par te nu sun t in teresele delà bănc i după capi ta lur i , ci p r o d u c ­tele pămân tu lu i , a căror pre ţ este n e a s ă m ă n a t mai mare decâ t în trecut, admin i s t r a t e şi combina te cumin te nesmint i t t rebuie să ne poa tă s coa t e din încurcă tu ră . Iar dacă aces t e n 'ar ajunge,, va t rebui să înfiinţăm fonduri noue, ape l ând Ia spiri tul de jertfă al ace lora , cari sun t destui de bogaţ i ca să poa tă jertfi şi destul de creştini şi de Români ca să nu refuze ajutorul cerut de b iser ică , în vremuri a tât de cumpl i t e .

Ca niş te nori grei cu adevă ra t p lanează aces t e probleme d e a s u p r a biserici i noas t re , dar bun e D u m n e z e u şi ne va ajuta să pu tem ieşi birui tori din viforul aces to r lupte, în cari de vom pierde orice, afară de credinţa în b i ru in ţa finală, n imic nu am p ie rdu t . Dar gândul nos t ru t rebuie să fie: să câş t igăm to tu l l

Dr. ALEXANDRU RUSU.

Sfânta euharistie şi familia creştină. Euhar i s t i a es te darul cel mai s c u m p , ce ni- l -a făcu t

Fiul lui Dumnezeu , nouă oameni lo r ne recunoscă to r i , în c l ipe le cele mai sărbă toreş t i ale vieţii sa le , Înainte de moar t ea s a c r â n c e n ă pe lemnul crucii . Vrând să t r ă i a scă pu ru rea cu noi şi între noi, s i - ş i mult ipl ice la infinit p rezen ţa sa în t re oameni, , în toa te t impur i le până Ia sfârşitul veacuri lor , ca dovezi inf i ­ni te ale abizului nesondab i i al d ragos te i sale faţă de fiii oa ­menilor , d a t u - n e - a aceas t ă ta ină a ta inelor ce ne î n sen inează or izontul sufletesc ca un soare auriu şi blând, cu lumină fermecătoare . De acum încolo deci nu sun tem orfani, ci sun tem puru rea lângă păstor iul nostru cel bun, lângă doc ­torul sufletelor, lângă maes t ru l suveran , care a venit să ne

27

înveţe cu putere . Nu este individ, nu este tagmă, nu este con­diţie de vieaţă, care s i nu se res imtă de influinţa razelor de că ldură şi lumină ce e m a n ă din aces t izvor pururea viu şi tot insul, fără excepţ ie vre-una , găseş t e în aceas t ă taină motive de a-şi reforma vieaţa , de a-şi desăvâ r ş i condu i ta morală, de a privi faptele şi întâmplăr i le vieţii prin pr izma credinţi i , a provedinţ i i dumnezeeş t i , l ăpădând lestul griji lor lumeşt i şi i d e a -t i f icându-ge întru toa te cu voinţa lui D u m n e z e u .

Vreau să dovedesc afirmaţia cup r in să în propozi ţ ia a c e a ­s ta , a ră tând , în t re al tele, cum euhar i s t i a poa te sfinţi şi sfin­ţ e ş t e a ievea vieaţa familiară, dacă părinţ i i şi membri i familiei sun t cu toţii g rupaţ i în jurul euhar is t ie i , o iubesc cu d e v o ­ţ iune a d â n c ă şi-i fac adeseor i să laş în sufletele lor. Astăzi , c ând corupţ ia genera lă este atât de mare şi s ângerăm din a t â t ea rane, ce pa r pururea desch i se , şi când deviza tu turor t r ebu ie să fie r id icarea vieţii famil iare la nivoul moral ce-1 a ş t e a p t ă Dumnezeu , ca prin aceas ta să se sch imbe iarăş spre bine faţa p ă m â n t u l u i , astăzi repet , t ema aceas t a nu poa t e fi nebineveni tă . Dimpot r ivă ea va in teresa pe toţi , pe laici şi preoţ i deopotr ivă , fiind de dator ia tu tu ro r să s tea neclintiţi de pază la poar t a sane tuar iu lu i familiar, ca să nu se zdrunc ine d in temelii în aces t ca tac l i sm genera l .

*

Fiind sfânta euhar i s t ie o şcoală înal tă a credinţ i i , ea în­va ţă pe cei căsători ţ i să pr ivească vieaţa conjugală, cu mult i ­plele ei feţe, prin pr izma s u p r a n a t u r a l ă a credinţi i . Că ar fi o ş c o a l ă îna l tă a credinţi i mai î ncape îndoia lă? Ea ne s i leş te d o a r să c redem lucruri Ia a p a r e n ţ ă imposibi le , să c redem, că s u b apa ren ţ e l e sale mater ia le se a s c u n d e un element d u m n e -zeesc , şi să fim încredin ţa ţ i în mod ne îndo ios , că s u b învălişul d i s p a r e n t vremelnic se ac iuează o fiinţă nemărgini tă veşnică , s u b forma pâinii se ac iuează însuş Domnu l şi Dumnezeu l no­s t ru . Desvă l i ndu -ne aces t mare adevă r pe temeiurile puternice ale credinţii, iată că ne înva ţă să apl icăm învăţă tur i le m â n g â ­ie toare ale credinţi i la toa te referinţele vieţii creş t ineşt i , şi, ca s ă r ă m â n e m p« lângă t a ina căsător ie i , să o privim şi pe ea în lumina s impa t i că a virtuţii credinţi i , d a c ă ţ inem pes te tot s ă fim «upuşi desăvârş i ţ i ai credinţi i evanghel ie i , pecet lu i te cu s c u m p sângele Mântu i tor iu lu i . î ndemna ţ i deci de t a ina sf. eu ­har is t i i , misterul al credinţii in înţelesul cel mai str ict şi. îna l t

Nr. 13 - 14 Pag. 267.

•al cuvântului , soţii de căsă tor ie se vor ob i şnu i să vadă şi tn degătura lor ma t r imonia lă s i lueta legăturii de două ori sfinte în t r e Hr i s tos şi biser ică, iar în copiii botezaţ i , născuţ i din le­g ă t u r a lor, pr incipi şi moş ten i ai împără ţ ie i Ta tă lu i ceresc , frăţiori ai lui Isus Hris tos , biserici vii ai Spiri tului Sfânt prin h a r u l revărsa t în sufletul lor. Tră ind mereu !n a tmosfe ra •credinţii din prea jma al tarului , unde t ronează euhar is t ia , ob i ş -nu i - se -vor să nu vadă în împl in i rea munci i lor p rosa i ce de p e s t e zi şi în ac t iv i ta tea lor ce îşi în t inde binefacer i le şi In afară de păreţ i i înguşt i ai căsi i , decâ t rea l izarea t e s t amen tu lu i sau p rogramulu i lor încred in ţa t din pa r t ea dulce lu i Mântu i to r ; ob i şnu i - se -vor , repet, să nu vadă în bolnavii familiei decâ t io t a t â t ea por t re te ale Mâutu i tor iu lu i ( „bo lnav am fost şi m-a ţ i ce rce ta t " ) , care şi-a pu r t a t c rucea durer i lor , şi pe cari da tor i sun t să- i îngr i jească caşi sfânta Veronica pe Mântu i to r iu l ; da, ob i şnu i - s e -vo r să vadă în toa te amărăc iun i l e vieţii famil iare : semnele vădit b inevo i toa re ale unei provedin ţe păr in teş t i , care •ştiut es te , că îngri jeşte p â n ă şi de pasă r i l e ceriului şi de crinii câmpulu i . Atmosfera credinţ i i profunde ce o resp i răm în p rea jma •sfintei euhar is t i i însuf le ţeş te deci pes te tot vieaţa credinţi i şi o p r imeneş t e şi se revarsă în m ă s u r ă largă a s u p r a vieţii fa­miliare.

Dar euhar i s t ia este îna in te de toa te energ ie cerească , «este s a c r a m e n t sau tron al harului; şi p recum ac t iv i ta tea Mân­tui torului s'a î ncepu t cu sfinţirea leagănului omen imi i : prin ins t i tu i rea botezului şi a izvorului neamulu i o m e n e s c : pr in b i n e c u v â n t a r e a nunţii din C a n a Oalileii , în tocmai aşa vreà şi harul euhar is t ie i , unde- i a ce l a ş Hr is tos de faţă, să fie înainte •de t o a t e : o b inecuvân ta r e a căminului familiar şi numai mai apoi o b inecuvân ta r e a lumii. — Cum se va real iza lucrul a c e s t a ? Cum va deveni euhar is t ia a ievea izvor de ha r pent ru familie ? V i deveni în mod infallbil, dacă copiii se vor pregă t i la pr ima cumineca re la î ndemnul şi sfatul şi sub s u p r a v e -ghierea păr in ţ i lor ; dacă păr inţ i şi copii se vor ap rop i a cât mai d e s de m a s a Domnulu i . D a c ă p rac t i ca aceas t a , care după vor­bele Mântu i toru lu i are de scop , ca v iea ţă să avem şi mai mul tă să avem, s'ar genera l iza în toa te familiile, păr inţ i i ar exper iâ în m o d infallbil, cum, după o îns t ră ina re a in imelor , ar afla i a r ă ş calea spre î m p ă c a r e î m p r u m u t a t ă ; ar exper iâ cum sufletul p o a t e răci t faţă de D u m n e z e u ar aflà i a răş calea mă ias t ră a p r e Dumnezeul copilăr iei lor nevinovate , şi că p a c e a şi b u -

Pag. 268. C U l / T U R A CREŞTINA Nr. 13 - 1 4

cur ia s'ar sălăşlui tn sufletul lor dogori t de arş i ţa vieţii. Daf Nu se poa te să nu fie uniţi în cuget şi simţiri şi tari în faţa greutăţilor, ceice nu numai acasă la masa lor familiară m a n c ă a c e e a ş pâne , ci mancă a c t e a ş pâne cerească şi la masa D o m ­nului . Da! Ei a ievea sunt un t rup , un suflet, toţi câţi se î m ­p ă r t ă ş e s c din ace laş t rup al Domnulu i . B inecuvân ta r ea e u h a ­ristiei se revarsă deci ca un fluviu bogat , ca fluviul paradisului , în m a t c a sufletului lor.

Euhar i s t i a este apoi o jertfă, cea mai mare dintre toa te jertfele, ne s p u n e adevăru l credinţi i . Deci la focul acestei jertfe a noulu i Ilie a p r i n d e - s e s imţul pu te rn ic de jertfă al t ruis tă al tu tu ro r membr i lo r familiei, prin ce devine a ievea cuibul familiar,, un cuib de fericire nebănuifă . Da! I m p ă r t ă ş i n d u - s e omul cu focul ne s t i n s al dumnezei r i i , se învaţă unul fiecare să facă îna in te de toate pe alţii fericiţi, numai în rândul al doilea î n -gr i j indu-se de fericirea p ropr ie ; î m p ă r t ă ş i n d u - s e cu celce a pogor î t focul dumnezei r i i din cer, se s imte îndemna t să-ş i cau te fericirea mai vâ r tos în împl in i rea dator in ţe lor decâ t în r ea l i za rea dor in ţe lor , şi să jer t fească dor in ţe şi caprici i personale , numai să p laneze paeea , ca lumina unei cande le veşnic apr inse î n a ­intea al tarelor , în sanc tuar iu l familiei. Oh da! Dacă m a m a s'ar ap rop ia des de m a s a Domnulu i , ea mucen ica sufer int i i şi a amaru lu i vieţii, ar auzi şoap ta ta in ică s t r ăbă t ând la s u ­fletul d â n s e i : „ îndrăzneş te fiică". Dacă tatăl , umerii căruia îî a p a s ă mai mult munca g rea — el t rebuie să a s t u p e a t â t ea gurii f l ămânde —, s 'ar aprop ia cu evlavie şi des de altarul' Domnulu i , mâncând din hrana eroilor creştini , n 'ar mai simţi: a p ă s a r e a crucii grele , ci ş i - a r simţi pu ru rea înviorate ene r ­giile t rupeş t i şi sufleteşti . Mânca rea îngeri lor , eare rae-a dat a tâ ţ ia eroi şi eroine neînfr icate, ce ş i -au pecet lui t cu sânge c red in ţa cătră evanghel ia crucii, naş te -va pururea eroi ai d a -tor inţe i zilnice în cercul Îngust, dar aşa de impor tan t de a c t i ­vi tate al căminului familiar, după chipul şi a s e m ă n a r e a vieţii sfinte din Nazaret .

Ce ideală devine familia în sânul căreia se în rădăc inează a d â n c da t ina sfântă de a se cumineca cu toţii cât mai des.. D a c ă a sfătuit ingerül Domnulu i pe m a m a lui Samson , să nu beà beu tu ră beţivă şi să nu mance nimic necura t , fiindcă co­pilul ce va naş te din d â n s a fi-va alesul Domnului , prin asta d a -tun i -s ' a să înţe legem, că sfinţenia mamei poa te deveni s f in ţenia copii lor ce-i poa r t ă Ia sân şi-1 s t rânge la inima sa caldă iub i -

Pag. 269

t o a r e . Din aces t punc t de vedere deci c o n s u m a r e a pani i c e ­reş t i este de o impor t an ţ ă e x t r a o r d i n a r ă pent ru c reş te rea co­piilor. Ce pi ldă mai m inuna t ă pot da păr inţ i i copii lor, decâ t doved ind prin fapte evlavia lor adâncă faţă de Dumnezeu l euha r i s t i e i ? Nu vor aveà copiii aceia îndoi tă d ragos te şi r e s ­pec t faţă de păr in ţ i , văzând cum fruntea lor e s e m n a t ă a sâ d e adeseor i de sărutul dragoste i cu ra te a Mielului n e v i n o v a t ? P o a t e fi un frâu mai mare pent ru copii în v ieaţa lor ag i ta tă din lume, când sunt apuca ţ i şi ei de vâltorile ispitelor , decâ t cugetul că părinţ i i lor se roagă adeseor i pen t ru dânşi i , şi între l ac r imi c e r ş e s c delà Dumnezeu l d ragos te i , căru ia p regă t i tu - i - au a l tar împodobi t în sufletele lor cura te , î m p ă r t ă ş i n d u - s e cu sfânt t rupul şi sângele său, ce r şesc repet , î n d u r a r e pent ru ei şi cer cu s t ă ru in ţă ferirea lor de or ice ispi tă , de or ice rău? Nu p o a t e ! Şi în sfârşit tot euhar i s t i a este, care menţ ine vii l egă­turile între păr inţ i şi copii chiar şi d u p ă m o a r t e a aee lora . Copiii buni nu prege tă a se împăr t ă ş i cu sfintele, p reacura t e l e şi de vieaţă făcă toare le ta ine pentru od ihna păr in ţ i lo r iubiţi , pent ru ca aceşt ia să se poa t ă odihni în sânu l lui Avram; şi • ă le dea şi lor Mielul b lând mângâ ie to ru l cuvânt : azi cu m i n e fi-veţi în raiu. Iată cum binefaceri le euhar i s t ie i sun t a ievea o fântână neseca tă , o c o m o a r ă de p r e ţ infinit.

Am amint i t mai sus creş terea copiilor. Cultul euhar i s t ie v a fi un î ndemn pen t ru părinţi , mai a les pen t ru m a m e să nu lase să se s t r ecoa re nimic necura t în sanc tua r iu l familiei. Dacă Dumnezeu ş i -a înfipt corturile sale împă ră t e ş t i în t re fiii oameni lo r , în nemijlocită ap rop ie re de locuinţele noas t r e , fiind biser ic i le noas t re a ievea o oază a ceriului pe pus t i a pămân tu lu i , a tunci şi locuinţele noas t re sunt sfinţite prin vec ină ta tea d u m -nexeirii ce t rupeş t e locueşte între noi şi da tor in ţă avem cu toţi i să resp i răm a tmosfe ra sfinţeniei , iar nu a tmosfera co ­rupţ ie i , a cloacelor o raşe lo r mari. Ce î ndemn pu te rn i c nu-i a c e a s t a pent ru părinţ i de a de lă tura din ca sa lor îna in te de toa te cărţ i le infecte, l i t e ra tu ra murda ră , care prin aerul său pes t i len ţ ia l o m o a r ă sufletele şi sufoacă în ge rmene or ice por ­nire mai nobilă. Căci „ex is tă cărţi , zice Volta i re , la a căror cet i re omul s imte po rn i r ea să se t â răe pe pa t ru p i c ioa r e " ; iar un altul zice aşa de potrivit dar dras t ic , că „şi acum mai îm­p o d o b e s c oameni i râtul porci lor cu frunze de laur" , făcând •anume aluzie Ia cărţ i le s t r icate . D a r l i teratura pornograf ică e ain moloh care p r e t i nde lacom, an de an, mii de h e c a t o m b e

Pag. 270. C U L T U R A C R E Ş T I N A Nr. 1 3 - 1 4

de tineri n t p r e c a u ţ i , şi su te de t r a t a t e pseudoşt i inţ i f ice d e medic ină , de igienă, cari îşi ba t joc de orice mora lă , fac r a ­vagii mai g roazn ice decâ t moa r t ea neagră . Iar pr ie t inul şi a d ­mira torul s incer al ar tei vede cu ind igna re cum sub f lamura falză a artei se in t roduce In sânul familii lor marfă de con t ra ­bandă , marfa cea mai near t i s t ică şi nees te t ică , e ta la tă în ch ipu l cel mai n e r u ş i n a t pe sute de pagini . Mamele deci , mai alea ele, î nzes t r a t e cu un s imţ del icat pen t ru tot ce-i frumos, şi scârb i te de lucrur i le vulgare , d e d a t e cu a tmosfera cura tă a s anc tua ru lu i , vor şti să fie cu ochii în pat ru , să sup ravegh ieze şi cont ro leze de a p r o a p e pe copii , fiind bibl io tecare conş t i en te şi s ăvâ r ş indu- ş i c o n ş t i t n ţ i o s slujba lor de miniştr i de in te rne , de miniş t r i neadormi ţ i ai cuibului familiar . Cont ro la lor s e ­veră va şti să de lă ture a t â t ea cărţi p ican te , pe cari copiii le capă tă î m p r u m u t şi le ştiu a s c u n d e cu d ibăcie pe la spa t e l e mamii . Mamele vor şti î ndepă r t ă şi cărţile, cari dacă nu s u n t direct ant i re l ig ioase şi imorale , to tuş n u - s decâ t l i tera tură de senza ţ ie , b u n e să înfierbânte şi î ndoape fantezia, şi să facă să p ia rdă copiii a tâ ta t imp, î ncân tându- ş i urechi le cu a c e l e a ş veşniee melodi i s a r b e d e de f laşnetă d e s p r e inele s c h i m b a t e în t re t ineri şi i a răş res t i tu i te , şcl. Cetitorii de romane vor şt i părinţi i că n u - s c rescu ţ i pen t ru v ieaţă cu rea l i ta tea sa c ru d ă , şi ştiu p r ea bine , că din aceş t ia treziţi mai apoi la s imţul real i tăţ i i , dupăce clădirile de car ton ale visurilor lor copi lăreş t i le-a dă r îma t vieaţa, se a leg ex i s ten ţe ape lp is i te , n e m u l ţ u m i t e : malcontenţ i i , lazaronii vieţii.

S a c r a m e n t u l euhar is t ie i , s ac ramen tu l adevărului: „Eu sun t calea, adevărul şi v iea ţa" , va şti să ş o p t e a s c ă păr inţ i lor con -şt ienţ ioşi ce căi să bă t ă to r ea scă . In locul cărţ i lor rele se vor îngriji de o mică bibl iotecă bună , de o apo tecă sufletească,, i nd i spenzab i l ă azi în orice casă . Etajera de cărţi se ţine doar astăzi în tocmai aşa de mult de mobil iarul casei , de inventar iu l familiei, caşi dulapul de argintări i , ba încă mai mult. Şi nu mai poa te să se s u b t r a g ă nici un păr in te de sub înda tor i rea de a î ng reuna bugetu l famil iar cu o nouă poziţie fixă pentru c u m ­pă ra r ea de cărţi fo los i toare ; a cea s t a e o învest i re necesa ră , d a r îşi a d u c e c a m ă t ă însut i tă , în profitul moral , educa ţ ia suf le tească a copiilor. Da! In loc de a t â t ea jucăr i i şi zorzoane , păr in ţ i i în ţe legător i mai b u c u r o s pun s u b pomul de Crăc iun cărţi m o ­ra le şi folosi toare pe seama copii lor .

Nr. 1 3 - 1 4 . C U L T U R A CREŞTINA Pag. 271

Iată cum a tmosfera cu ra tă ce o respi ră omul In ap ro -p i t r t a lui Isus , a Dumnezeu lu i nostru euhar i s t ie , re formează pe de-a întregul vieaţa familiei creşt ine, şi prin a s t a con t r ibue In măsu ră n e s p u s ă la desăvârş i rea omenimi i , la r id icarea nivoului ei in te lectual şi moral . Cu adevăra t , euhar i s t i a este pomul vieţii, şi ceice gus tă din roadele sale dulci câşt igă n e m u r i r e ; t r ă e sc vieata lui Dumnezeu .

Dr. ALEXANDRU N1COLESCU.

Câteva reflexiuni asupra textului l i turgic. Cu simpat ie şi a p r o b a r e a ce lo r mai mulţi sunt pr imite

ce le i c r i s e despre limba b iser icească în nr . 11 —12 al „Culturi i Creş t ine" . îmbunătă ţ i rea s tă r i lor de azi este dori tă din pa r t ea tu turor , este ch ia r po runc i t ă de Concil iul prov. I, a căruia p o ­runcă dacă s'ar fi observa t aşa cum sună, şi pe t e renul aces ta am fi mai înainte.

Pe lângă limba l i turgica r o m â n e a s c ă mai t rebuie însă luata in socot inţă şi altă împre ju ra re la căr ţ i le noas t r e l i tur­gice. Cărţ i le acelea sunt sfinte, cr is tal izate pr in re to r ta v e a c u ­ri lor , a c ă r o r a autor i ta te şi sfinţenie este mai cu samă în v e ­chimea lor. De două principii t rebuie să fie conduşi edi tor i i lo r : de fidelitate şi de romanitatea limbei; aces tea le zice şi Conc. prov. I. (Tit. VI. c. 6). Despre l imba căr ţ i lo r b iser iceş t i cu multă d ragos te au s c r i s l i teraţii noş t r i (cfr. între a l te le Dr. I. Bălan, Limba căr ţ i lor bis.), s ta tor ind principiul , că l imba v redn ieă să fie sfântă, este a poporului şi a t r aduce r i l o r vech i . Nu s'a pomeni t însă după vrednic ie textul însuş ; fidelitatea textului în mică măsură şi-a aflat comenta tor i , deşi este tocmai aşa de momentuoasă ca şi limba. Ca şi în con t ra l imbii , s'au făcut greşel i şi în contra fidelităţii căr ţ i lor b iser iceş t i , numai cât aces te din urmă s'au născu t deodată cu l imba r o m â n e a s c ă l i turgică, pe când cele l imbist ice în mare p a r t e s'au ivit mai târziu Fidel i ta tea sf. liturghii t rebuie să fie cea mai exac tă pentru demnita tea ei, pent ru vech imea ei, şi pen t rucă mai des se auáe . Şi to tuş vedem, că l i turghia noas t ră până astăzi păs t rează unele greşe l i , deşi le t r ecem eu vederea ; mulţi sunt însă cari se leagă de ele pe unicul şi s ingurul motiv, că sunt îndat inate .

I. Cu înţelepciune dreaptă. Se spune , că inovaţia l i tur-ghierului din 1905 „înţelepciune, drepţi .'^ (şi nu în ţe lepciune

Pag. 272. C U L T U R A CREŞTINA. JS'r. Î S - 1 4

drepţ i , fără de virgulă între cuvinte) s'a păru t cur ioasă mul tora fi este ne în ţe leasă de popor .

To t lucrul nou şi ne mai pomenit , fiind neîndat inat , apa re Intru câtva cur ios . Că poporu-1 n 'ar înţelege, poate să fie drept , da r tot aşa de adevăra t este, că nici „cu înţe lepciune d reap tă" nu o înţelege, — numai cât aceas ta din urmă este obişnuită,, Argumen te l e comune , ce pa re că mil i tează pentru ea, că c re ­dincioşii ascul tau în genunchi sf. l i turghie în v remur i le vechi , şi formula „înţelepciune, drepţ i !" este p r o v o c a r e să se r idice la ce t i r ea evanghel ie i , iar azi nu ascul tă în genunchi , a şadar n 'are n ic i un în ţe les : n'au va loare obiectivă, fiind totul o exp l i ea re greş i tă .

a) „ înţe lepciune, drepţ i !" (amtia, !'o!>o') pur şi s implu nu este provocare 'J, ci a t r age rea atenţiunii (monitio, admonit io) a sup ra conţ inutului : în ţe lepciune este, ascul ta ţ i , luaţi aminte, d rep tc red inc ioş i lo r ; în ţe lepciunea apostolului , evanghel ie i , r ugă ­ciunii , doxologiei , exclamaţ iuni i şcl. Corec t si întru cât se poate la îHţeles ar fi t radusă în forma: Înţelepciune, drepţilor! (aşa nu sufere nici r i tmul, ca la drepţi) . Din t r aduce rea nemţească : s tehet aufrecht! nu se dă a rgument , căci a semenea este greş i tă , nu co respunde textului s l avonesc ; Ungurii z ic : Bölcsesség , igazhivők! ce este corect .

b) Credincioşi i nu ascul tau în v remur i le vechi în genunch i sf. l i turghie, cu toate că se pomeneş te aşaceva . Ştim din sfinţii Păr inţ i , că credincioş i i ca să nu se os tenească prea tare la sfânta l i turghie , se răzimau pe bâtele ce le aduceau cu sine de acasă . Can . 20 din Nicea (325) po runceş t e ca rugăc iuni le să se facă Dumineca , s tând — e canon e x p r t s în con t ra datinei unora, de a îngenunchiă . — Nici intr 'o car te l i turgică g r e c e a s c ă nu se află pomeni re despre îngenunchierc , căci nu este p ropr ie r i ­tului g r ecesc . Ingenunchic rea la evanghel ic este datină veche la Români , ca şi la in t ra tul cel mare , la prefacere este de pe v r e m e a episcopului Bob, însă nici la evanghel ie nu se î r g e -n u n c h i e în tot locul.

c) De când avem l i turghie românească , to tdeauna „cu în­ţe lepc iune d reap t ă " s'a zis ; este adevăra t , 2 ) dar o avem aşa

') Provocarea se face cu verb şi cu imperat ivul , nu cu două subs tan­t ive Bunăoară: «Cei ch iemaţ i ieşiţ i!» — »Sä luăm aminte!«

*) Cu « x c e p ţ i u n e a l iturghicrului basarabean din 1815, care are «înţe­l e p c i u n e , drepţi* îndreptat tocmai după tex tu l s l a v o n o - i u s e s c . Dr. Bălan, •op. c. 245.

.Nr. 1 3 - 14

prin greşală , cum avem şi a l te le ; ne -am dedat cu greşa la , c a r e este neîntemeia tă şi pr in u r m a r e i raţ ională, căci nu c o r e s p u n d e nici textului or iginal , nici exp l ică r i lo r cu îugenunch ie rc , — da­tina i ra ţ ională îrasă n ic icând nu "poate fi legală.

Că poporul nu înţelege, se p rea poa te , dar tocmai aşa n u înţe lege nici „cu în ţe lepciune dreap tă" . 1 ) şi multe sunt încă la sfânta l i turghie ce nu înţelege poporul . Conceptu l cuvin te lor s ingura t ice poate că le înţelege. — să zicem — pe deplin, d a r mai mult cu greu . Este păcatul nostru , lipsa p red ice lo r l i tu rg ice!

d) „ în ţe lepc iune" delà intratul cel mic, ace laş cuvânt ca şi la apostol , evanghel ie şi la cele două exc lamaţ iun i înaintea Heruv icu lu i — în textul g r e c e s c awţiu —, în vechea t r a d u c e r e românească de trei o r i : la intrat , apos to l şi evanghel ie s'a t r a d u s cu „cu în ţe lepciune" , la evanghel ie încă şi „dreaptă" , iar de două o r i : „ în ţe lepciune" . — T r e b u i e noi să ne legăm aşa mor ţ i ş de o g reşa lă vădi tă?

Asemenea este greş i t „şi pen t ru toţi , şi pentru toa te* (Li turghierul 1775 şi la loan Gură de au r şi la Vasil ie cel Mare , p. 107, 164) — acum pe j umăta te s'a cores , la l i turghia lui Va-bilie cel Mare z icem bine „şi pre toţi, şi p re toa te" , la a lui loan Gură de au r tot a mai r ămas gre-şala. Tocma i cu a c e l a ş d rep t ne-am putea lega şi de „şi pen t ru toţi, dar până acum nime nu s'a răsvră t i t în con t ra lui „şi p re toţi, şi p re toa te" .

Aşa c red , că aces te toate socot indu - le , nu va părea tocmai aşa cur ioasă inovaţ ia l i turghicrului mai nou; să o facem deci ca nici poporulu i să nu-i pară cur ioasă .

II. N a m aflat pomeni re nicăir i despra o adevăra tă c u r i o -si tate a l i tu rga ie re lo r noas t re , d e s p i c textul b inecuvântăr i i de là începutu l canonulu i : „Darul Domnului Nos t ru Isus Hr i s to s" .

In toate exclamaţ iuni le , b inecuvântăr i le şi încheierea ru­găc iuni lor se pomeneş te in ritul g r e c e s c sfânta Tre ime . Aşa este la toate l i turghii le , ba şi la cele mai vechi , din cari s 'au format l i turghii le azi folosite. Li turghia din c. 6—15 a „Const i -tuţ iuni lor sfinţilor Apostol i" , aşa numita „l i turghia elementiHă", ca re cu tot dreptul se poate ţinea îndeosebi de i svorul l i tur­ghi i lor greceşti , căci asta a fost l i turghia g r e c ă în veacul al

') Poate , că. î n ţ e l e g e ceva , (iar înţe lesul adevărat nu îl pr inde; pro­babil î n ţ e l e g e : cu î n ţ e l e p c i u n e a noastră bună, dreaptă , cu buna a noastră pr i cepere să a s c u l t ă m . . . ar ti o idee cam protes tantă .

28

_ P a g 274. C U L T U R A CREŞTINA. Nr. 1 3 - 1 4 .

IV-lea, — a re în forma u r m ă t o a r e b inecuvân ta rea pomeni tă : „Daru l a to tputernicului Dumnezeu şi d ragos tea Domnului I sus Hr i s to» şi împăr t ă ş i r ea sfântului Spir i t să fîe eu voi cu to ţ i " .

Li turghi i le noas t re după or iginalul g r e c e s c au: „Daru l Domnului nos t ru Isus Hr i s to s şi d ragos tea lui Dumnezeu şi Ta t ă lu i şi Împăr tăş i r ea sfântului Spir i t să fie cu voi cu toţ i" .

L i tu rgh ie re le veehi dia Blaj pe u rma l i turghierului lui Antim Iv i reanul au: „ D a r u l . . . şi d r a g o s t e a lui Dumnezeu şi Tatăl... «

Li turghieru l 1870 la loan Gură de aur : „ D a r u l . . . şi iu­b i rea lui Dumnezeu Tatăl...", la Vasil ie cel Mare : ,,.,.lui Dumnezeu, şi Tatăl...*

Li turghie ru l 1905: „ . . . ş i iubirea lui Dumnezeu şi Ta tă lu i . . . " In ce le t re i modele de l i tu rg ie re (1775, 1870, 1905) trei

( resp. patru) variaţi i se află, având l i tu rghieru l din 1870 1a cele două l i turghi i două forme.

B inecuvân ta rea este formată, adecă luată, din 2 Cor. 13, 13: „Daru l Domnului nos t ru i sus Hr i s tos şi d r a g o s t e a lui Dumnezeu , şi împăr t ă ş i r ea sfântului Spir i t să fie cu toţ i" (după Vulgata), c a r e formă a r fi co rec t ă şi în l i turghie . Adausul „şi Ta tă lu i " e s t e o in terpela ţ ie a junsă în tex tu l sf. Scr ip tur i , de unde apoi A venit şi în l i turghie .

F ide lă este numai „lui D a m n e z ë u şi Ta tă lu i " , — deşi a d a u s u l „şi Ta t ă lu i " în sfânta S c r i p t u r ă nu ee află t rebuie ţinut, căci este din vremi le ce le mai vechi . Numai să z icem consecven t aşa şi nu în toate formele, cum se prac t i sează ; la c ine cum îi sună mai bine aşa zice. Sfânta l i turghie nu merge după p l a c !

III. Es te un lucru , în c a r e numai l i turg ieru l din 1905 este j ă c ă t o s ; cuvin te le consac ră r i i pot irului , despre ca re face amin­t i r e şi Dr. I. Bălan, z icând că g re şa l a p rov ine delà cone . prov. I. ş i pe u r m a lui a g reş i t l i turghierul . — Tex tu l la t inesc a con­ciliului este ident ic cu cel g r e c e s c şi cu to&te vers iuni le r o ­mâneş t i : qui p r o vobis et p r o mult is effunditur (effundetur) in r emiss ionem pecea to rum, şi cu toate aces te l i turgnierul din 1905 s inguru l loc unde este greş i t 1-a luat de mode l şi s'a t i ­păr i t „ca re le ae va r să pent ru voi şi pen t ru mulţi sp re i e r t a rea păca te lo r" .

Nu e de v ină sinodul de loc , ci numai evea tna l textul r o m â n e s c , că s'a abătut delà ord inea veche ; co rec to ru l l i tur-

Nr. 1 3 - 1 4 CULTURA CREŞTINA Fag. 275.

c i e r u l u i ar fi t rebui t să se ţină de r egu la s ta tor i tă : or iginalul ş i vechi le t raducer i . Tex tu l a p r o b a t a l t cum e cel l a t i n e s c

Aeeste puţ ine am aflat de bine să se obse rve , —• deşi sunt mai multe, — ca pe lângă accen tua rea l imbei l i turgice , a r i tmului şi a l tora, să nu fie dată uitării nici fidelitatea; l imba r o m â ­n e a s c ă şi fidelitatea la o l a l t i vor xidi, s ingure ori despăr ţ i te nu pot aduce roadă bună sfintei noas t r e biser ic i .

IOSIF SÂNGEOROEAN.

Raportul Comi te lu lu i „Reuniunii de mis iuni sfinte a preoţilor din Arhi-

dieceza gr.-cat. de Alba-lulia şi F ă g ă r a ş " .

La călcâiul rapor tu lu i , ce l-am prez in ta t în ul t ima a d u ­n a r e genera lă a reuniuni i noas t re , ţ inută în 18 Sep temvr ie 1913, z iceam şi u r m ă t o a r e l e : „Acum î n c e p e m un nou an, a su l al cincilea, pe d rumul de suiş , spr i j in indu-ne în to iagul pu te rn ic a l credinţ i i în D u m n e z e u şi în oc ro t i r ea P reacura te i Vergure Mar ia" . S p u n e a m aces tea mângâ ia ţ i şi mul ţumi ţ i fiind cu a c ­t iv i ta tea , ce a desvo l t a t -o reun iunea în anul p r eceden t (1912/13) pen t ru lumina, p rogresu l şi vieaţa fericită a poporu lu i nos t ru şi spe rând , că anul , în al cărui p rag e ram, va p roduce roade şi mai f rumoase şi mai boga te . Interesul tot mai po t en ţ a t al pub l i cu lu i pentru reun iunea noas t ră e rà h r a n a cea mai s u b -s t an ţ i oa să a aces te i nădejdi . Dar a l tcum a u rmat . A venit răsboiu l cu zilele lui t r i s te , n e g u r o a s e , î n t u n e c o a s e şi umede , cu zilele lui nepr ie ln ice ac ţ iun i lo r mari şi ideale din t impur i l inişt i te şi a înc ruc i şa t şi zădărnic i t a t â t ea planuri şi pornir i ini ţ ia te pen t ru deş t ep t a r ea conş t i in ţe lor adu rmi t e şi pen t ru fortif icarea inimilor s lăbi te .

Scopul reuniuni i noas t r e este dup lu : sfinţirea membr i lo r ei şi a poporu lu i c red inc ios prin ţ inerea eserci ţ i i lor p reo ţeş t i şi a misiuni lor popora le . P â n ă am fost în pace , unde n i -s ' a cerut am folosit a rmele a ce s t ea în cadre mai largi pen t ru e l u p t a r e a ţ intei . Cu î n c e p e r e a răsbo iu lu i în să s'au rări t d e ­pr inder i le sp i r i tua le . Aş tep tam, ca din p ă m â n t u l sufletelor noas t r e f rământa t şi rigolât cu plugul de foc al răsboiu lu i să iese s ă m â n ţ a cea mai cu ra tă a vi r tu ţ i lor ; — şi au ieşit a ţ â ţ a sp in i , a t â t ea mărăc in i , cari au înecat ori au p ipernic i t rodul -din s ă m â n ţ a b u n ă ! Oare ravagi i le aces t ea mora le nu sun t

Hag^ 2 7 6 _ CULT_URA_CKEŞ'1Ţ_NA. Nr. J 3 - 1 4

fructele u râ te şi rele şi ale negliginţelor noas t r e ale preoţi lor , ca r i sun tem lucră tor i tocmiţ i şi trimişi in agrul Domnulu i , ca să smulgem polomida şi să s ă m ă n ă m plante le cele folosi toare, s i . le u d ă m şi să le grijim cu mai mare trezvie, cu mai mul tă hă rn ic ie şi cu mai lăudabi l eroism chiar în vremea, când s u n t mai per ic l i ta te , când duşmanu l se n izueşte a a runca cu toa tă pu t e r ea z izanie? în faţa aces te i în t rebăr i ar t rebui să ne opr im foarte des şi să ne judecăm înşine cu toa tă impar ţ ia l i t a tea îna in te de a ne judeca op in iunea publ ică , ca rea fără îndoială ne va chema, să ne dăm socotea la , despre ce am lucrat şi cum am lucrat în mijlocul f rământăr i lor ur iaşe ale răsboiu lu i mondial . . — Să t indem cât mai rezoluţi şi neînfricaţi spre sfinţirea noas t ră , f i indcă va loarea activităţii , ce o împl inim pentru alţi i , e în rapor t drept cu b u n ă t a t e a sufletelor noas t re . Atunci vom sta cu fruntea înă l ţa tă îna in tea judecăţ i i şi a oameni lo r şi a p readreptu lu i D u m n e z e u .

Pent ru informarea şi o r ien ta rea publicului ne luăm voie a publ ica u rmătoru l rapor t :

A) După 18 Sep temvr ie 1913, te rminul ultimei a d u n ă r i genera le , au u rma t zile tot mai grele . O bună b u c a t ă de t i m p au con t inua t ploile torenţ iale , începu te în toamna anului 1912 r

cari , în împrejurăr i le da t e a parohi i lor noas t re cu comunica ţ ie mai g reoa ie şi cu biserici mici, au împiedeca t în m ă s u r ă con­s iderabi lă r eun iunea noas t ră în act ivi ta tea ei, mai ales că planul nos t ru era să aranjăm misiuni sac re popora l e în câte o p a r o h i e pent ru mai mul te comuni tă ţ i biser iceşt i . î nce tând ploile, după o mică pauză , s'a pogorî t po topul de foc, care încetul cu în­cetul a învălui t a p r o a p e toa te s ta te le din lume, nimicind a t â t ea valori , între cari mai mul te mi l ioane de cap 'deopere ale Atot­pu te rn icu lu i , de vieţi omeneşt i , s p u l b e r â n d n e n u m ă r a t e iluzii şi ruş inând a tâ tea combinaţ i i omeneş t i , între altele, că răsboiul , ca re se p r e s u p u n e a de scur tă dura tă , va da omenimi i o d i ­rec ţ iune mai ideală, va face pe oameni mai buni . Incontestabi l , că nici când n 'au p ica t din ochii omeni lor a tâ tea lacrimi ca pe b razde le adânc i şi late r ă s tu rna t e de plugul de foc al răsboiu lu i mondia l , dar — se pare — numai mai puţ ine din acele au p r o d u s fructe vrednice de pocăin ţă . Cele mai multe lacrimi au împiet r i t inimile şi le-au sălbătăci t , d e d â n d u - s e tot mai mulţi la păca te g re le : ucidere, răpire , înşelare , falsificări, t rădăr i comise în diverse forme şi mai a les la răceală şi n e -

p ă s a r e a faţă de cel l ipsi t şi faţă de cel căzut între tâlhari şi a runca t în şan ţ despo ia t şi rănit .

în faţa aces tu i curen t de d i s t rugere f iecare om de bine a avut şi are da tor in ţa , să adve r t i s e t e pe cari voesc să plece pe căi rele, să î nd rep te pe cei ră tăci ţ i , să mângă ie pe cei în ­tr is taţ i , să ridice pe cei căzuţi , să ape re pe cei nedrep tă ţ i ţ i şi s ă toarne oleu şi vin pe ranele celor răniţ i , p r o p o v ă d u i n d în tot locul principi i le cura te şi ferici toare ale Domnului nos t ru I sus Hris tos , care o s â n d e ş t e pe avutul fără milă şi pe să racu l fără încredere . O muncă cât mai harn ică în direcţ ia a c e a s t a au a ş t ep ta t unii şi delà r eun iunea noas t ră . Ordina ţ iuni le şi legile escepţ ionale de răsboiu pr iv i toare ia întrunir i însă, s p e ­ranţa , că ba azi, ba mâne se t e rmină potopul , p rec ip i ta rea even imente lor în mod nefavorabi l pen t ru noi şi r educe rea r a ­ţ iuni lor de pane , au fost tot a tâ tea fapte, cari au p u s s tavi lă în calea realizării dor inţe lor noas t re de a t inea misiuni sfinte, desi în diferite forme si cu d iverse ocazluni , mai ales, de un an încoace , am avizat pe fraţii preoţ i , că pen t ru a ţ inea mi ­siuni popora l e în cadre mai res t r inse , pen t ru câte o pa roh ie , nu poa te fi nici o cauză obiect ivă , î m p i e d e c ă t o a r e .

Reun iunea noas t ră , în butul tu tu ro r împrejurăr i lor nepr ie l ­nice şi d u ş m ă n o a s e chiar a desvol ta t însă act ivi ta te modes t ă şi delà ul t ima a d u n a r e genera lă şi chiar şi în t impul răsboiu lu i , ţ inând exerciţ i i sp i r i tua le , misiuni sacre popora le şi recolecţ i i sp i r i tua le şi a n u m e :

1. Exerci ţ i i sp i r i tua le s'au ţ inut în: a) C ă m ă r a ş u l de Câmpie în 19, 20 şi 21 Oc tomvr ie 1913

pen t ru preoţi i din t ractul p r o t o p o p e s c al Căt inei . Medi ta ţ i i le îe-a ţ inut păr. canonic Dr. Isidor Marcu , preşedin te le r eun iun i i ;

b) Blaj, pen t ru elevii delà g imnaz şi p r e p a r a n d i e în 26—28 .Mart ie 1914. Le-a ţ inut păr. Dr. Alexandru Rusu ;

c) F ă g ă r a ş , pent ru p reo ţ imea din v icar ia t din 5—7 April ie 1914, p red i când păr. Dr. loan Coltor şi Ştefan Roş ianu ;

d) Bis t ra pent ru preoţi i din t rac tu l Roşiei, p r ed i când s e ­cretarul reuniuni i în 19 şi 20 Maiu, 1914;

e) Blaj, pentru elevii delà g imnaz şi p r e p a r a n d i e în 18 — 20 .Mart ie 1915. Le-a ţ inut păr. Dr. loan S â m p ă l e a n u ;

f) Lugoj în Maiu 1915, pen t ru clericii seminarial i , exor -tând păr. Ştefan Roş ianu ;

g) Blaj, pen t ru elevii delà g imnaz şi p r e p a r a n d i e în 30—31 Mart ie 1916. Le-a ţ inut păr. Dr. Alexandru Rusu ;

Pag. 278. C U L T U R A CREŞTINA N'r. 13—14.

h) Binş, tn pa resemi le anului 1917, pentru elevii dela-i g imnas iu şi s e p a r a t pen t ru elevele delà ş coa l a civilă, p red i ­când păr. Dr. loan Col tor ; iar pen t ru p reo ţ imea de acolo a ţ inut meditaţ i i păr . Ştefan Roş ianu ;

i) şi în Lugoj, la finea anului şcol. 1917/18 pent ru ele­vele din inst i tutul pedagog ic şi s epa ra t pent ru cong rega -nistele de acolo. Le-a ţ inut păr. Dr. loan Coltor.

II. Misiuni s ac re popora l e s'au ţ inut în: 1. Ţ ă g ş o r ( t rac tul Căl inei ) din 26—28 Sep temvr i e 1913,.

pa r t i c ipând popo r mult şi din al te comune . Delà centru au fest t r imişi prof. Dr. loan Col tor şi Ştefan Roş ianu ;

2. Hab ic ( t ractul Reghinulu i ) , în luna Decemvr ie 1913, p red icând p ro topopu l Ariton M. P o p a şi preotu l Caşvei , Si­meon Z e h a n ;

3. Valea J idanulu i ( tractul Giurgeulu i ) , în 4—7 Aprilie 1914, î n d e m n â n d credincioşi i la s ta torn ic ie în c red in ţă şi la spor i r ea în fapte bune pâr. canonic Dr. Alexandru Nicolescu, şi cape lanu l Blajului, păr . Vasi le M o l d o v a n u ;

4 . Să lcud ( t ractul Iernutului ) , p red icând în 12—15 Aprilie 1914 păr . Dr. loan Cs l to r ;

5. Blaj, la centrul mitropoliei , d o v e d i n d u - s e prin ac tu l aces ta , că misiuni le sac re popora le nu sunt de dori t şi folo­s i toare numai pent ru comunele rura le mai defectuos conduse , ori pent ru cele a m e n i n ţ a t e de pericolul pocă i t i smulu i . P red i -cele l e -au ţ inut în 5—7 Aprilie 1914 păr. canonic Dr. Isidor Marcu , păr. Dr. loan S â m p ă l e a n u şi păr. Dr. Alexandru Rusu ;

6. Făgă ra ş , centrul de p e vremuri al biserici i noas t re , din 7—10 Aprilie 1914, p red icând păr. Dr. loan Col tor şi Şt. Roşianu; ,

7. T â m p ă h a z a , la Rusale le anului 1914, p ropovădu ind cu­vântul Domnulu i Dr. loan Coltor şi Ştefan Roş ianu ;

8. Veneţ ia de jos (vicar ia tul F ă g ă r a ş u l u i ) , în 5—7 Iulie 1914 sub c o n d u c e r e a păr . canon ic Dr. Alexandru Nicolescu şi a păr . Dr. loan S â m p ă l e a n u ;

9. T â m p ă h a z a ( t rac tul Ai udului;), la Rusal i i le anulu i 1916, p red i când canonicul Dr. Is idor M a r c u ; iar

10. la Rusali i le anului 1918 tot ac®lo, p red icând pre la tul papa l Dr. Iacob Radu şi spir i tualul semin., Ştefan Roş ianu ;

11. Sâmpe t ru l d e ' Câmpie ( t rac tul Pogăce le i ) , în 12—14 Iulie 1918, p red icând păr. Dr. Alexandru Rusu şi

12. Ţ a g u l - m a r e ( t ractul Căt inei ) în 16—20 Augus t 1918, la* cari misiuni a p red ica t tot păr. Dr. Alexandru Rusu.

Pag. 279 ,

III. Pe lângă exerci ţ i i sp i r i tua le şi misiuni sacre p o p o ­rale s'au ţ inut şi recolecţ iuni spi r i tua le în u rmătoa te le pa roh i i :

a) Feisa ( t ractul Biei) în t o a m n a ani lor 1913 şi 1914; b) C iucmandru ( tractul Ibaşfalăului) în 1913; c) Bălcaciu ( t r . Biei), în 1914; d) Ciufud ( t ractul Blajului) în 1914; e) Iclod ( t rac tul Biei), în 1916; f) Ibaşfalău, în 1918, — p red i când în tot locul păr . Dr. loan Col tor ; g) Vereşmor t (tr. Arieşului) , în 1916, p red i când păr. Ştefan Roşianu şi h) Ciufud în 1916, ţ inând cuvântăr i le sacre păr. can. Dr. Alexandru Nicolescu .

în pos tur i le Crăciunului şi ale Paş t i lor din intervalul aces ta , cu escepţ ia a două postur i , s'au cont inuat predic i le pen t ru se rv i to r ime în ca tedra la din Blaj.

în t impuri de pace , misiunile au fost să rbă tor i sp i r i tua le pen t ru mai multe comune biser iceş t i , cu l t ivându-se şi fortifi-c â n d u - s e în forma aceas t a conş t i in ţe le de creşt ini ale acelora , cari a lergau ia locurile, în cari se îndepl in iau actele de p ie ta te . S ingur numai bunul Dumnezeu ar şti e n u m ă r a ranele , cari s'au v indecat , hotărîr i le se r ioase pentru o vieaţă b u n ă şi mai bună , cari s'au luat, drachrnele aflate, duşmăn i i l e î m p ă c a t e ş. a. la astfel de praznice sufleteşti , pent ru reuşi ta că rora au c o ­opera t eu însufleţire apos to l ică preoţi i din parohi i le respec t ive , preoţii vecini şi în mai mul te locuri şi p ro topop i i concernenţ i .

B) Membri i ord inar i ai reuniuni i s 'au înmul ţ i t cu 9: pă r . Dr. Vas . C. Dancu , Nădăşe lu l ung. ( t rac tu l Clujului) , Victor Tufan, Ni raş teu ; Nicolae Harşan , Oroiul de Câmpie ; Melinte Pop , Oroiul s ă c u i e s c ; August in Nilca, S ă b a d ; Mihail P o p Lupu , S a m ş u d u l de C â m p i e ; loan Florian, Mădăraşu l de Câmpie , toţi din t rac tu l Murăşu lu i ; loan Alexandru , Chiher iul de jos (tr-Reghinulu i ) ş i ' A l e x a n d r u Bărbulescu , Aţintiş (tr. Iernutului) .

Reun iunea are dure rea , să înregis t reze în analele aces tu i per iod moar t ea pat ronului ei, a celui mai mare b inefăcător al ei, a creş t inului integru, a preotului cura t şi a arhiereului cu in imă de apos to l : a mi t ropol i tu lu i Dr. Victor Mihályi, î n t â m ­plată în 21 Ianuar ie c. Repausa tu l arh iereu , în ţe legând impor ­t a n ţ a reuniuni i , s'a in te resa t d e a p r o a p e şi viu de mersul ei, d â n d sfaturi în adunăr i le genera le , la cari par t ic ipa , ş t i r ic ind d e s p r e decursu l şi succesu l mis iuni lor ţ inute şi a ju tându-o cu s u m e destul de î n s e m n a t e în bani .

în 1915 reun iunea noas t r ă a p ie rdu t pe unul dintre m e m ­brii săi fundatori , pe mare le f i lantrop, canon icu l -p repoz i t loan M. Moldovanu, care cu dragă inimă a sprijinit şi r eun iunea de

misiuni , şti ind bine, că ins t i tu ţ iunea a c e a s t a stă direct în se r ­viciul biserici i si al neamulu i nost ru .

Alţi morţi ai reuniuni i noas t re sun t : preot . Izidor Butnar îu (Roşia m o n t a n ă ) f în 1913, preot. Maximil ian Receanu (Va ida -recea) f în 1913, p ro topopul luliu M. Mentan i (Zla tna) f în 1915, v ice -pro top . loan Albon (Doş ta t ) , preot . Vaier Dimboiu (Sebeş ) , preot . Nicolae German (Săbad) , preot . Cornel P o p a (Gârbova de mijloc) morţi în 1916, preot . Alexiu Trif (Făge t ) şi v iceprot . Alexandru Barbulescu (Aţintiş) 1918—toţ i păs tor i buni , car i ş i -au în ţe les ch iemarea , n izu indu-se spre propr ia per fec­ţ iona re şi spre a face bine celor încredinţa ţ i lor. - S t ră lu­c e a s c ă lumina fericitoare a Domnului pes te ei!

C) Averea reuniunii , în 4 Augus t 1918, face cor. 3066T0. Fap tu l , că act ivi ta tea reuniunii a fost s tângeni tă prin răsboiu şi că ce s'a făcut, s'a efeptuit cu e sch ide rea unei publici tăţ i mai largi, a contr ibui t , ca mulţi d in t re membri i vechi să nu-ş i achi te taxe le , şi ca în 5 ani să se înscr ie aşa puţini membr i i noi. Năde jde avem însă, că p reo ţ imea noas t ră , în ţe legând rostul î n semna t al reuniuni i de misiuni, mai a les pen t ru ziua de mâne, va plăti t axe le res tante , iar ca. i nu sunt membri i vor a lerga sub s t in­da rdu l ei, î n sc r i indu- se în una din categor i i le de membri i în ­ş i ra ţ i în s ta tu te le modificate şi a p r o b a t e s u b nrul 8488—1918.

La locul a c e s t a ţ inem să mai amint im, că Preasf inţ i tul Dr. Demetriu Radu, ep iscopul delà Orade a făcut o funda-ţ iune de cor. 1000, din in terese le căreia să se acope re ch ie l -tueli le, ce le va rec lama an de an, ţ inerea mis iuni lor la Rusali i , în f rumoasa biserică, ce a r id ica t -o în c o m u n a sa na ta lă , T â m p ă h a z a .

D) Dacă r ău ta t ea vremii nu ne -a îngăduit , să gră im al tcum în 5 ani, am ţinut, că nu t rebuie să mai a ş t ep t ăm t impul , în care vom pu tea ţ inea a d u n a r e generală , ci să informam m e m ­brii reuniuni i şi publ icul prin aces t rapor t desp re ac t iv i ta tea , ce s'a desvol ta t , care ac t iv i ta te e cu mult mai n e î n s e m n a t ă decâ t ceeace dor iam şi e ram hotărlţi să împl inim cu ajutorul Domnu lu i . Dară fiindcă vedem, pe unde trăim şi umblăm, ce t impur i grele au ajuns credinţa noas t r ă şi câte pornir i d u ş ­m ă n o a s e ne amenin ţă exis tenţa , s imţim, că ne ch iamă pe toţi da to r in ţa , ca şi în cadrele reuniuni i de misiuni sfinte, să în­cepem o muncă mai harn ică pent ru r idicarea moralului dejosi t s u b g reu t a t ea a tâ to r răută ţ i . Condi ţ iuni le pen t ru o astfel de m u n c ă sunt şi mai prielnice acum decât în anii de până aci ai r ă s -

Nr 13—14 C U I / r U R A C R E Ş T I N A _Pag. 281.

boiului , a cărui furii n i - se prezintă mai potol i te deopar t e , de al tă pa r t e însuş guvernul ţării, prin ministrul prezident , cu datul 23 Iunie 1918 Nr. 5231, face apel că ldu ros în spec ia l preoţi lor, ce rându- le , să lupte din greu împotr iva păcate lor , •cari con t r ibu ie la s căde rea popora ţ iun i i în proporţ i i îngri j i toare.

Pen t ru o act iv i ta te cât mai boga tă în rezul ta te , comitetul e hotărî t , să-şi ofere spri j inul intreg acolo, unde i-se va cere. Dacă nu se vor pu tea aranja misiuni sacre în cadre mai largi,

i n o pa roh ie pent ru mai mul te comune , să se facă pent ru câte o s ingură parohie , ce nu e nici cost is i tor , nici i ncomod pent ru n imenea .

înche iem cu cuvintele , ce le-a ad re sa t clerului regre ta tu l mitropoli t Dr. Victor Mihályi în cercu la ru l (Nr. 1 5 2 9 - 1 9 1 4 ) , cu care a publ ica t s ta tu te le modificate ale reuniuni i n o a s t r e : „Con­s ide rând marea impor tan ţă a reuniuni i de misiuni sfinte pen t ru per fec ţ ionarea mora lă a Veneratului Cler şi pen t ru de ş t ep t a r ea , nu t r i rea şi în tă r i rea simţului rel igios în popor , r e c o m a n d ă m cu că ldură fraţilor preoţi , să se înscr ie de membri i activi ai reuniuni i şi le incu lcăm, s'o facă cunoscu tă şi credincioşi lor , î n d e m n â n d u - i a se înscrie între ajutători i şi b inefăcător i i aces te i reun iun i" .

Blaj, din şed in ţa comite tului reuniuni i de misiuni sfinte ţ inută în 4 Augus t 1918. Pent ru comi te t : Dr. Isidor Marcu , prezi ­dent , Ştefan Roş ianu , secretar .

O carte de valoare *). — Recenzie. —

A doua oarte mare ce ne-o dă păr in te le canon ic N ico ­lescu în cursul aces tu i răsboiu înfricoşat, — pr ima fiind s t r ă ­lucita ser ie de meditaţ i i , conferenţe, vorbiri funebrale ş. a. „Adevărur i e te rne" , t ipăr i tă tot la Blaj în 1915.

Car tea a c e a s t a nouă e rezul ta tu l muncii de un deceniu şi mai bine a profesorului á t teologia morală delà facul ta tea de teologie din Blaj: D r . Alexandru Nicolescu. Şi ce rezu l t a t ! Profesorul aces ta cons t ien t ios si-a ţ inut de da to r in tă să-s i în-s u ş a s c ă mater ia , pe care o predă, cât se poa te mai b ine . Şi şi-a însuş i t -o . Dovadă volumul de faţă. — Cum cunoaş te şi

*) Dr. Alexandru Nicolescu, Teologia morală, vol. I. Blaj 1918. Format 8° pag. VIJI-t-504. Preţul 1050 cor.

Pag. 282 C U L T U R A CREŞTINA. Nr. 1 3 - 1 4 .

în t rebu in ţează de bine autorul nu numai ca r tea căr ţ i lor : Sfânta y t

Scr ip tură , ci şi pe sfinţii păr in ţ i (Vasi le cel mare , Gregorie Naz ianzenul , loan Gură de aur, Augus t in , Gregoriu cel Mare ş. a.), pe marii scolas t ic i ai evului mediu (Bernard , Sco tus , Bonaven tu ra , Torna de Aquino sei.) , auoi pe teologii clasici (Card ina lu l de Lugo, Suarez , Sanchez , San-Alfonso, Vives y T u to , Gury, B u s e n b a u m , Génicot , Bal ler ini , Palmier i , Laymann , Reu­ter, Bucceroni , Fras ine t t i , Lemkuhl , Noldin) , iar pen t ru pa r t ea filosofică a moralei autor i cu r e n u m e ca Cathre in , Fr, W. Foers ter , Sawick i , Jos . M a u s b a c h , Iehl icska ş. a. Autorii mar i ai Apusului nu lucră cu un a p a r a t a tâ t de perfect ca păr inte le Nicolescu . Să nu se pa ră o e x a g e r a r e a se r ţ iunea aceas t a . E pur şi s implu cons t a t a r ea unui fc.pt, că, fiind Sfinţia Sa un poliglot rar, îi sun t acces ib i le o mul ţ ime de izvoare ( la t ineş t i , g receş t i , i ta l ieneşt i , f ranţuzeşt i , spanio leş t i , englezeşt i , nemţeş t i , ungureş t i şi româneş t i ) , cari a l tora nu sunt acces ib i le . Cei mai mulţi autori sunt osândi ţ i , din causa necunoş t in ţe i d e l imbi, să fo losească izvoare abia în t re i -pa t ru limbi. Ce a v a n ­taj are părintele Nicolescu faţă de toţi aceş t i a ! Şi cum se ş t ie folosi de bine de s i tua ţ ia aceas t a avan tag ioasă ! .

încolo conţ inutul îl poa te găs i or icine a răsfoit o ca r te de pr incipi i mora le ; căci numa i principii le morale şi ap l icarea lor la diferi tele cazuri din v ieaţă le conţ ine şi car tea de faţă. D u p ă o in t roducere desp re ş t i inţa teologiei mora le u rmează t r a t a tu l I. de sp re lucrăr i le omeneş t i în general , apoi 11. desp re -conşt i in ţă , ca no rma in ternă a lucrări lor omeneş t i , 111. d e s p r e lege, no rma externă a ace loraş i lucrări , IV. d e s p r e că l ca rea legii: păca t , iar în t rac ta tu l V. d e s p r e cont raru l păca tu lu i , d e s p r e virtute. în aces t ea se e p u i t e a z ă principii le morale. — Autorul a mai a d a u s la aces t ea un nou t ra ta t , de teologie mora lă specia lă , d e s p r e cele trei virtuţi dumnezeeş t i : c red in ţă , , sp r e r an ţ ă şi car i ta te . Şi a făcut bine aşa, fiind vrednice aces t e trei virtuţi , pentru na tu ra lor deoseb i tă , de un t ra ta t deosebi t .

lată conţ inutul în mod sumar , iată cadre le între cari au ­torul , ca o albină harn ică , ş i -a aşeza t fagurii în ţe lepciuni i şi ai adevăru lu i c reş t inesc , cules cu a tâ ta d r a g o s t e ! Cetească oricine clasicul paragraf despre libertatea voinţei omeneşti (p. 42 — 6) şi nu va şti, ce să admire mai mult: claritatea desă­vârşită în expunere, ori erudiţia şi informaţia multiplă a auto­rului. Tot aşa e r e d a c t a t ă şi nota, că scopul nu sf inţeşte mij loacele ia pag. 93—4, ori la tratatul despre păcat iot în

C U L T U R A CREŞTINA

notă la p. 241—3 deosebirea ce este între păcatul în înţeles creştin şi între păcatul scriitorilor şi filozofilor moderni ( S u -d e r m a n , O. Wi lde , Nielzche ş. a.), caşi care rar se ceteşte ceva mai strălucit nu numai în româneşte, ci chiar şi în marile literaturi străine.

E apoi nespus de bine şi pentru viitorii păstori sufleteşti foarte practic lucrat şi cap VII. despre păcatele capitale, asu­pra cărora autorul intenţionat a stăruit mai mult, abăiându-se delà propunerea cam seacă, observată de mulţi autori de mo­rală, cum zice însuş , ceeace îi se rveş te sp re d e o s e b i t ă c ins te . N'a zis oare mare le teolog Scheeben, că tocmai aces ta e vi­ţiul de naş te re al teologiei moderne , că a s e p a r a t teor ia de praxă , ca să a p a r ă cu a tă t mai „şt i inţif ică", prin ceeace însă zu s te r i l iza t -o cu t o t u l ? N'au fost oare în toa te epoce le de înflorire teologică spir i te le mari specu la t i ve to toda tă şi cele mai p rac t i ce spir i te a s c e t i c e ? N'au d u s oare sfinţii păr inţ i fi teologii cei mai luminaţ i şi v iea ţa cea mai ideală şi mai vrednică de u r m a t ? De aceea am zis, că-i se rveş te a u t o ­rului sp re deoseb i tă c inste , că a inzistat într 'o formă aşa de a l easă a s u p r a păca t e lo r capi ta le , cu referinţe aşa de mul t ip le la v iea ţa de toa te zilele.

D a r nu numai aici, ci p re tu t indeni în numero ase l e ca ­zuri p rac t ice , reguli, observăr i , i lustraţii ş. a. se ţ ine s eamă d e vieaţă , b ine şt i ind că o car te abs t rac tă , ca re ignorează vieaţa , n 'a re drept de exis tenţă .

Atragem atenţia şi asupra rezolvărilor de cazuri practice, culese din cei mai buni moral iş t i , referitoare la porunca de-a mărturisi credinţa, care şi acum în cursul răsboiului, dar mai ales după sfârşirea lui, poate să fie de o deosebită actualitate pentru noi (p . ' 3 8 7 - 9 4 ) .

E c las ică , în felul său, şi no ta desp re mora la au to - şi e t e r o - n o m ă delà pag. 417—8, unde fixează adevărul mora le i creş t ine faţă de morala s toică, kan t i ană şi n e o - k a n t i a n ă cu pre tenţ i i de o mai mare perfecţ iune, ca mora la noas t ră .

Ceeace dă însă un fa rmec si o du lcea ţă n e a s e m ă n a t ă aces te i cărţi de or ientare suf le tească super ioa ră , pentru care

fapt n'o putem recomanda în deajuns chiar şi intelectualilor noştri mireni, es te mul ţ imea cea m a r e de sen t in ţe si vorbe în ţe lep te ce se g ă s e s c a p r o a p e pe fiecare pag ină . Adevăra t magazin , în privinţa aceas t a . Citez la în t âmpla re vreo câteva,.

, Pag. 284 % C U L T U R A CREŞTINA Nr. 1 3 - I A

r ă m â n â n d ca fiecare cet i tor al căr ţ i i să şi- ie culeagă însuş pe ce le la l t e :

l ăcomia d u p ă avere pune In mişca re toa te neamur i le „pămân tu lu i , ea p o r u n c e ş t e şi s t ăpâneş t e împărăţ i i le , tn cari „ toate se fac în vederea bogăţi i lor ; ea î na rmează pe pr inc ip i „unul contra a l tu ia ; ea a d u n ă oameni , c o m p u n e a r m a t e ; ea „es te pricina certuri lor , urelor, omicid i i lor ; ea violează s e c r e ­t e l e cele mai mari şi face pe om t r ădă to r că t ră pat r ie şi „ rege ; ea pune în asediu o ra şe l e ; de câ te ori nu prez ida ea ,1a t r ibuna le şi d ic tează hotăr îr i , rupe legătur i le priet iniei celei „mai s t r â n s e ; da, ea p re t inde totul tn rapor tur i le lumeşt i . „Aievea! ,Rădăc ina tu turor răută ţ i lor es te iubi rea de a r g i n t , „(Tirwot. 6, 10)" (p. 304).

Or i : „Când omul se Iasă târît de ambi ţ ie , p ă c ă t u e ş t e omul,

„dar în cal i ta te de înger, obse rvă S. Bernard . P e n t r u c e ? „Pen t rucă ambi ţ ia es te un păca t de tot spi r i tual , deci a p a r ­ţ i n ă t o r îngerilor ca a tar i . Când s u c o m b ă pat imei avariţ ie) şi „ispitei in te resu lu i , p ăcă tue ş t e omul In cal i ta te de om, fiind „avar i ţ ia o neo rându ia l ă a lăcomiei ce nu apar ţ ine decâ t „omulu i . Dar când omul se lasă în bra ţe le poftelor m u r d a r e „a le cărni i , el p ă c ă t u e ş t e în cali tate de dobitoc, pen t rucă ur­m e a z ă pornirii unei pat imi ce p r edomină în d o b i t o a c e " . . . <p. 3 0 9 - 7 ) .

Or i : „Aroganţa trebuie sä suplinească meritul real, închipuirea

„ştiinţa adevărată, aparenţa conţinutul", iar ceva mai j o s : „Lenea transformă spiritul în carne, iar carnea în putreziune". (pag- 327).

Dar nu mai citez, c i c i ar t rebui să citez pagini în t reg i . Şi a tâ ta e de ajuns pen t ru cine are ochi să vadă şi

u rech i să audă . Mai notez numai , că volumul de faţă, p recum ara tă şi

s t i lul , e luc ra t d u p ă norme str ict teologice. în text se ocupă numa i de tezele moralei creşt ine, pe cari Ie dovedeş t e în modul ind ica t : din sfânta Scr ip tură , sfinţii păr in ţ i , teologi i ,

-hotărîr i le biserici i şi din min tea s ă n ă t o a s ă . Ţ ine s eama însă, p r e c u m am văzut deja, p r e t u t i n d e n e a şi de concepţ i i le de v iea ţă con t ra re c reş t in i smulu i , pe cari le c o m b a t e cu p r i ce ­

p e r e în note potr ivi te .

> Nr 1 3 - 1 4 . CU LT DK A CK KSI INA:

Că sunt şi unele mici defecte, de pi ldă câ te -o definiţie-nu destul de clară, ori că uneori pr incipi i le morale sunt cu l e se cu litere marcan te spre a se impr ima mai b ine în ochii şi mintea cet i torului — ceeace e bine —, al te-ori nu — ceeace e rău —, ori că anumi te părţ i sunt mai potr ivi te pent ru l ec tu ră pie decâ t pen t ru memor iza re în şcoală ş. a., toate aces tea le p o a t e îndrep ta foarte uşor profesorul de pe ca tedră şi nu de t r ag din va loarea incontes tab i lă a cărţi i .

în fine, dacă e să expr im şi eu vreo dor in ţă , una a r privi volumele u rmă toa re de teologie mora lă , şi a n u m e : să se pună la capă tu l fiecărui ve lum câte un indice comple t al m a ­teriilor t r a ta te , ca să se poa tă în t r ebu in ţa car tea cu mai m a r e uşur in ţă . — iar ceeala l tă dor in ţă ar fi: să ne dea păr in te le Nicolescu şi o carte de filozofie morală, care mai a les în z i ­lele noas t r e es te de cea mai a rză toare t r ebu in ţă . Sfinţia S a ar fi cel mai chema t să ne-o dea. Cu Dumnezeu îna in te !

C o l e c t a d e l à N o ş l a c — o r u ş i n o a s ă d o v a d ă a i n d o ­l e n ţ e i n o a s t r e p r o v e r b i a l e . Noşlacul es te o mică paroh ie a biserici i noas t re , a p a r ţ i n ă t o a r e dis t r ic tului p r o t o p o p e s c al Murăş -Uioa re i . Are o biser ică de lemn din 1803, şcoa la t o t de lemn din 1830 şi o nouă casă parohia lă de piat ră (1904)^ Număru l sufletelor credincioase bisericii noas t re 745; veni tul congrua l cor. 5 6 5 1 0 ; iar preot este păr. loan Baciu.

Aşa citirii aces te da te în ult imul ş e m a t i s m (1911) al a r -hidiecezei noas t r e de Blaj. Le-am scos, pen t rucă mai îna in te ş t iam puţ ine despre aceas t ă comună şi pen t rucă ne dăm s e a m ă , că major i ta tea covârş i toare a ci t i tori lor aceste i revis te p o a t e n ic icând n'a auzit de numele acestei parohi i din ap rop ie rea în semna tu lu i punc t în re ţeaua căilor noas t re ferate a r d e l e n e : Cuce rdea (Széke lykocsárd) .

Şi acum să vedem ce-i cu colecta delà Noşlac . Ult imul c i rcular arh id iecezan semna t de regre ta tu l mi ­

t ropol i t Victor, apăru t la începutu l acestui an, o c u p â n d u - s e de s ta rea „fondului cultural" a rh id iecezan cons ta ta , pe t emeiu l raţ iuni lor de pe anii 1914—16, „că aces t fond cu o men i re a tâ t de nobilă şi folositoare s tagnează , ne mai fiind în s t a r e

IOAN GEORGESCU.

î n s e m n ă r i .

Pag. 2 8 6 ^ _ C U L T U R A CREŞTINA. Nr. 13—14^

să p l ă t ească nici a jutoarele p e r m a n e n t e a s e m n a t e ca în t regire •de sa la r învă ţă to resc pentru 54 c o m u n e b iser iceş t i din a rh i -dieceză" . Ind icându-ne apoi, eu o c lară intuiţ ie, cauza aces te i s t a g n ă r i : indolenţa noastră proverbială, făcea un că lduros apel la în t reg clerul şi toţi mirenii noşt r i intelectual i , să vină cu obolul lor în ajutorul aces tu i fond, meni t să as igure exis t in ţa a tâ to r şcoli , cari nu se pot sus ţ inea din pu te r i l e propr i i ale mice lor noas t r e comune rurale. în chip deosebi t se invitau p ro topopi i , preoţii şi învăţători i noştr i să s t ă ru i a scă din toa te puter i le , premergând înşişi cu pildă bună ( sub l in ie rea este a noas t r ă ) , ca ches t iunea fondului să în t re de nou în domeniul p r eocupă r i l o r noas t re ac tua le . Cu te rminul de 1 Mar t ie 1918 pur tă tor i i oficiilor p r o t o p o p e ş t i aveau să rapor teze desp re rezul tat .

Si r ezu l t a tu l ? ! Ni-1 s p u n e noul apel (fără de da t ) al comisiuni i pe rma­

nen te a numi tu lu i fond — publ ica t în Nr. 51 din 17 Augus t al „Unir i i " —, că la apelul mai sus pomeni t „ d u p ă c u m sun tem informaţi din cel mai c o m p e t e n t loc a r ă s p u n s p â n ă azi un s ingur p r o t o p o p " . Es te p ro topopu l Uioarei (Emil Pop) , care r apo r t ează , că Noşlacul a colectat suma de 47, adecă patruzeci şi şepte coroane. Comis iunea şi pub l ică în acelaş n u m ă r al „ U n i r i i " aceas t ă colec tă a păr. Baciu delà cele 5 co roane ale păr. B. până la ultimii fileri ai lui S to ica Chimu, a d u c â n d „ma-r in imosi lor con t r ibu i to r i " s inceră mul ţumi tă . Iar la înche ie rea ape lu lu i adauge pe cum u r m e a z ă : „Şi dor im, ca aces t exemplu vrednic de laudă să-1 u rmeze toa te comune le noas t r e b i se r i ­ceşti din a rh id ieceză" .

Ba, zău, că ne facem de râs ! „ D u p ă pă r e r ea noas t r ă — aşa g losam în Nr. 3—4 din

10—25 F e b r u a r i e al aceste i revis te ult imul c i rcular al păr . mi t ropol i t Victor — ches t iunea acea s t a nu se poa te mântu i cu r a p o a r t e l e ce le vor Înainta purtător i i oficiilor p r o t o p o ­peşti . . . cu ziua de 1 Mar t ie 1918. Avem convingerea , că o idee ca re specu l ează pu t e r ea masse lo r cu nimic nu poa t e fi d u s ă ma i uşor la i zbândă decât prin ag i ta rea ei cont inuă , şi î n to r s : n i m i c nu o poa t e compromi t e mai radica l decâ t împre ju ra rea , c ă d u p ă l ansa rea ei nirae nu se mai ocupă de ea în publ ic i ta te* .

Şi colecta delà Noş lac , s ingura de pe în t reg ter i torul a rh id ieceze i , cu cele 47 coroane ale sale a c o m p r o m i s - o nu se p u t e a mai radical . Din t re toţi pur tă to r i i oficiilor noas t r e p r o -

Nr. 13—14. _ _CULTURAL C R E Ş T I N A . Pag. 287.

t opopeş t i unul s ingur s'a simţit î n d e m n a t să r apor teze p â n ă la terrninul fixat de 1 Mart ie , iar ceilalţi — fără să se t eamă , •că se vor c lă t ina din s caune — nici măca r nu vin să r apor t eze , c ă „n'au făcut n imica" . Şi sun t em foarte curioşi ce măsur i .s'au iuat împotr iva aces to r nesocot i tor i ai ordinelor da te .

Ruş inoasă indo len tă l Aşa mântu im noi şcolile in anul 1918 al Domnului , al

c inc i l ea al r ăsbo iu lu i ! Şi t o tuş nu roşim când spunem, că ne p r ă p ă d i m . . . din cauza vitregimii vremilor.

Dr. Alexandru Rusu. *

O ş c o a l ă f o a r t e b u n ă . Epa rh i a catol ică a Iaşilor are la Hă lăuceş t i o „ şcoa lă de dască l i " , s u b conduce rea pă r in ţ i lo r f ranciscani , care aduce diecezei servici i foarte p re ţ ioase şi ar p u t e a să ne s lujască de pildă în p regă t i r ea „can tor i lo r" n o ­ştr i , la cari moldoveni i le zic „dască l i " .

în ea se p r imesc băieţ i sănă toş i , cu auz muzical şi voce b u n ă , cari au t e rmina t cursul p r imar . în t re ţ ine rea lor e g ra ­tui tă , în s a rc ina episcopie i , ca re dă anual 5000 de lei, din car i t r ebu ie să se p lă tească r e m u n e r a ţ i u n e a celor doi p ro fe ­sori călugări , să se dea toată în t re ţ inerea şi să se c u m p e r e căr ţ i , note , a rmoniu , să se facă r epa ra ţ iun i l e de l ipsă. Elevi sun t t o t d e a u n a numai atâţia* de câţi au nevoie. Cursul ţ ine pat ru ani . Materi i le , ce se p ropun , sun t u rmă toa re l e : ca te ­h i smul , is toria bibl ică, cântul g r ego r i aa şi figurat, l imba r o ­m â n ă şi is toria ter i i ; se dau şi oa recar i noţ iuni de dreptul c e t ă ţ enesc . Au în fieeare zi c inc i - şase ore de s tudiu .

Şcoa la începe cu ca teh i smul şi is tor ia bibl ică din c la ­sele p r imare , apoi se p r o p u n e cel din c lase le s e c u n d a r e şi o is tor ie bibl ică la fel cu cea din c lasa a pa t ra g imnaz ia lă . Elevii t r ebu ie să înveţe a şi p r o p u n e aces te materi i , a face pe ca tehiş t i i , căci în aceas t ă eparh ie t e face foarte bine Învă ţă ­tu ra c r e ş t i nească de dumineca d u p ă prânz. Cei cari au ieşi t din şcoa la p r imară , până la căsă tor ie , t r ebu ie să cerce teze a c e a s t ă î nvă ţ ă tu ră regulat , altfel nu au d u m i n e c a horă. P reo tu l ia fetele, iar dască lu l băieţ i i , şi le ţin ş coa l a îna in te de ve ­cern ie . In sa te le , în cari nu es te preo t locat, şi la Iaşi e mare s ă r ăc i e de preoţ i , dască lu l t r ebu ie să facă î nvă ţ ă tu ra c reş t i ­n e a s c ă şi pen t ru flăcăi, şi pen t ru fete. Aici mai face, când nu vine preo tu l , în f iecare D u m i n e c ă şi s ă r b ă t o a r e rugăciuni pub l i ce din f rumoasa car te „Călăuza Cre ş t i nu lu i " a păr in te lu i

Pag. 288 CULTURA CREŞTINA. Nr. 1 3 - 1 4 .

Malinovschi , scosă acum în a doua ediţ ie de păr inte le Dr.. B o n a v e n t u r a Morariu, rectorul seminaru lu i franciscan din H ă -lăuceş t i . Apoi cântă din căr t ic ica publ ica tă în b ib l io teca p o ­pu la ră , ce iese la Hălăuceşt i . Ţ i -e mai m a r e dragul să auzi-din gura poporului cântăr i le , a căror melodie o cunoşt i , iar vorbele româneş t i îţi sună tot atât de du lce ca şi cele ale cutărui cân tec la t inesc, f ranţuzesc, i ta l ienesc ori ge rman . D a s ­călul mai are să avizeze pe preotul din pa roh ie d e s p r e bo l ­navi şi de sp re tot ce se în t âmplă în filială.

Dascăl i i din filiale mai sun t de mare câş t ig pent ru ca ­tehizarea tinerimii catol ice, căci un rescr ip t al ministerului in­s t rucţ iuni i publ ice dă voie preotului catolic, sau locţ i i torului lui, care e dascălul , să p r o p u n ă religia la elevii catolici ai ş c o ­lilor p r imare . Ce câş t ig mare e aces ta , nici nu se poa te spune. .

Cu mul tă s t r ădan ie li-se p r o p u n e cântul , gregor ian şi f igurat, a c o m p a n i ? r e a lui cu orga. Am avut ocaz iune să a scu l t pe un b ă e ţ a ş de vreo 15 ani, execu t ând câteva cântăr i la a r -moniu , şi am r ă m a s uimit de s iguranţa , cu care loviâ clapele» cari în tovărăş iau sunete le tot aşa de sigure, ieşite din glasul" lui. Ar fi o mare cinste pent ru orice învăţător de al nos t ru , dacă ar avea cunoş t in ţe muzica le aşa de f rumoase ca aces t bă ia t de ţăran , căruia i-se p ropune însă muzica în şase ore la s ă p t ă m â n ă , mai având afară de aces t ea şi alte ore pent ru depr inde re .

Ca dascăl i , aceşt i elevi vor t rebui să ştie cu d e a m ă -nuntu l toa te ceremoni i le bisericeşt i de pes te an, să p o a t ă aranja biser ica după diferitele să rbă tor i , ceeace Ie latini e un lucru destul de greu. El t rebuie să cunoască în a m ă n u n t e tot ce este şi ce poa te fi n e c e s a r în biser ică, chiar dacă s lu ­jeş te un arhiereu. T o a t e aces te sunt aşa de bine sc r i se în „Manua lu l dască lu lu i ca to l ic" , t ipăr i tă de pă r in te le Iosif M a -l inovski , la Iaşi, 1908, având 289 pag. în 8°. în sa rc ina lor cade şi cură ţ i rea biserici i .

Gândul episcopie i din Iaşi, când a înfiinţat aceas tă şcoală, pe care şi minis terul cultelor a găs i t -o de bună , a fost să dea sa te lor un om, care r ă m â n â n d tot ţ ă ran , să a ibă cunoş t in ţe le necesa re pen t ru slujba de dască l şi să fie t o toda tă f runtaş în t re semeni i săi. De aceea se p r o p u n e în aceas t ă şcoa lă l imba română , cu oarecar i cunoş t in ţe de l i teratură, şi mai a les de st i l ist ică, şi se dau oarecar i cunoş t in ţ e e l emen ta r e de drept civic- încolo , elevii r ămân în portul lor ţ ă rănesc , m ă n â n c ă

ace laş bor ş şi alte mâncăr i , ca şi la casa pă r in tească , chiar ace laş „ch i t an" (pâne de măla iu) , fiind pânea de f r âu semnul unei mari să rbă tor i , care se dă „rare ori, la zile mar i" .

Se pune mult pond pe c reş te rea suf le tească a vii tori lor dascăl i . Se s p o v e d e s c şi se Împă r t ă şe sc , obl iga tor iu , tot la două s ă p t ă m â n i ; da r ei se spovedesc de bună voie şi mai des . C e creş tere b u n ă li-se dă, se poa te vedea şi de acolo, că din a c e a s t ă şcoală trec unii la seminar , cu vârs ta lor îna in ta tă , devenind cei mai buni preoţi f ranciscani . Ep iscopia ţine mult la aceas tă creş tere , ca dascăl i i să fie şi în privinţa vieţii c re ­ş t ineş t i cei mai de frunte între semeni i lor; altfel, ei ar pu t ea să fie niş te pr imejdioşi semidocţ i .

T e r m i n â n d şcoala , o comisie numi tă de ep i scop , îi e x a ­minează şi le dă d ip lomă. Pos t de dască l nu pot căpă ta p â n ă după isprăvirea serviciului militar. Până la aces t t imp, ei t r ebu ie să s tea ori pe lângă un preot , ori acasă , dând ajutor dască lu lu i din satul lor, fără nici o pre tenţ ie . Preotu l e da to r să u r m ă r e a s c ă de a p r o a p e vieaţa aces tu i t inăr, căruia , la con­curs , va t rebui să-i l ibereze certificat de moral i ta te . Devenind liber vreun pos t de dască l , ep i scopul , sau, din în să rc ina rea lui, p ro topopu l , publ ică concurs , şi cel ce r euşeş te mai bine, e numi t de ep iscopie . Ltafa lui e de câteva pogoane de loc, p a r t e a cuveni tă din „ s â m b r i e " (banii şi porumbul , cu cât d a -toreş te fiecare familie preotului ) , s tolă şi din s t ipendi i le l i tur­ghiilor, în filiale, dască lu l stă în casa p reo ţească .

Eparh ia de laşi chie l tueş te bucu ros s u m a t r ebu inc ioasă pen t ru a c e a s t ă şcoală , faţă de care reposa tu l ep i s cop Camilli a ară ta t un semn de deoseb i tă d ragos te , scriind cu m â n a sa tot regulamentu l şcolii.

M'am gâ"udit, că o astfel de şcoa lă , a d a p t a t ă după n e ­voile noas t re , ar pu teà să ne facă mult bine, mai a les p e n ­tru satele , unde ne l ipsesc preoţi i şi învăţă tor i i . Dar ea ar mai fi de mare câş t ig şi în alte pr ivinţe . Pr in ea g'ar puteà In­t roduce o adevă ra t ă uniformita te a cântări lor, pe care nu o avem nici la cântăreţ i i „d ip lomaţ i " în t impul din u rmă. Ar fi un îndemn să se s tudieze ser ios muzica or ienta lă , la noi abso lu t necunoscu tă , cu par t icular i tă ţ i le ei româneş t i , şi să se fixeze melodii le, cari, pe încetul , cu moar tea fiecărui bun cân ­tăreţ , se pierd în par te . Ar pu teà sfânta mi t ropol ie să dea p reo tu lu i în sa te le fără preot local un adevă t sprijin. Şcoa la

Pag. 290 Ni Ki—14.

a c e a s t a nu ar fi nici o p iedecă pent ru învăţă tor i i , cari t rebuie-să facă pe cântăreţ i i , căci ei încă ar pu tea u rma aici, şi mai cu temeiu , s tudi i le cura t „dăscă leş t i " .

Dr. loan Bălan. *

„ C o r p o r a ţ i a m o r a l ă p r i m i s i m ă " . Juzii regeşti din patrie, , organizaţ i în toată forma, «'au a d u n a t în cursul Iunei Iunie în cap i ta lă pen t ru a desvăl i în faţa lumii întregi «tarea lor mi ­zeră, l ipsurile a rză toare de cari sufer şi pen t ru a p re t inde de l à guvern ajutor g rabnic . Din aces t prilej , o foaie magh ia ră dit»-cele mai r ă spând i t e la noi şi care reprez in tă prin u rmare o bună par te a opiniei publice le-a p r ins pa r t ea cu tot d inadinsul , numindu- i „corpora ţ ia morală p r imis imă din Ungar ia" .

In calificarea aceas ta a juzilor, t agma noas t ră p r e o ţ e a s c ă vrând nevrând t rebuie să vadă o bagate l izare a rolului ei social, , o î n s e m n a t ă lovitură la ad re sa reputa ţ ie i ei în faţa lumii mar i . Pen t rucă e mai p r e s u s de or ice d iscuţ ie , că juzii din chest ie — deşi se rvesc escluziv jus t i ţ ia — au un rol foarte î n s e m a a t în serviciul morale i publ ice , d a r rolul lor nici pe depar t e nu poa t e fi pus a lă tu rea de acela al preoţ imii . Şi cu atât mai puţ in poa t e fi r idicat de a supra aces tu ia . Adevărat , că b a g a ­te l izarea preoţ imii , de care vorbim, nu s'a făcut din parte-oficioasă, da r e sigur, că dacă nu vom şti să ne impunem şi noi mai altfel în viitor cons idera ţ ie i marelui publ ic , nu v a t rece multă v reme, şi of ic ial i ta tea va vorbi desp re noi tot îrt< sensul celor de mai su s . Că apoi as ta nu va servi bisericii sp re mări re şi nouă, os taş i lor ei, spre laudă, o s imţim cu to ţ i i deopot r ivă .

A impune însă tu tu ro r respec tu l cuveni t faţă de c h i e -m a r e a noas t ră mărea ţ ă şi faţă de rolul de conducă tor i mat pe sus de orice disauţie , ce ne revine în lumea ideilor morale,, nu se poa t e decât pe o s ingură eale, aceea a organizaţ ie i . Dacă juzii şi a l te categori i de oameni pot s p u n e Ia t imp p o ­trivit un cuvânt a p ă s a t şi cu năde jdea de a fi ascul ta t , e s t e pen t rucă cuvântu l lor este cuvântul mulţimii organiza te , pe s t e care nu se poa te t rece uşor la ordinea zilei. „Panta loni i frecaţi şi roş i" ai juzilor, şi „feţele lor sup te de mizer i i" pe cari le-relevă ace la ş ziar, pen t ru a Ii s ta într 'a jutor întru realizarea* cereri lor lor jus te , sun t s en t imen te p rovoca te tot de pu t e r ea ce se d e s p r i n d e din organiza ţ ia regn ico la ră a pur tă tor i lo r aces to r fel de pan ta lon i . Şi D o a m n e , câ te reverenzi de ale-

Nr. 13 - 14 l'ail. 291

preoţ i lor noştr i nu sunt frecate şi înverzi te , câte feţe de ale celor ce apar ţ in familiilor noas t re preoţeş t i nu sunt sup te de năcazur i , da r ne fiind organizaţ i , cine ni-le vede şi cine pune o vorbă bună pent ru noi.

Să facem deci tot posibi lul , ca ziua de mâne să ne g ă ­sească mai organizaţ i . Şi a tunci pu tem fi s igur i : lumea va vorbi altfel şi d e s p r e noi.

Cornel B. Andrea. *

„ F u n d a ţ i u n e a pentru a j u t o r a r e a z iar i ş t i lor r o m â n i d i n Ungar ia" , ne t r imite cu datul de 3 Sep temvr ie c. u rmătoru l apel, pe care-1 publ icăm cu p l ăce re :

Mult St imate Domnule !

Epi t ropia „Fundaţ iuni i pent ru a ju tora rea z iar iş t i lor români din Ungar ia" , în şedinţa sa din 14 August a. c , a luat cu vie mul ţămită act de sporu l considerabi l , pe care 1-a real izat fun­daţ iunea noas t ră , în scu r t t imp, prin diferitele donaţiuni g e n e ­r o a s e ale mecena ţ i lo r noştr i în deobşte cunoscuţ i , p recum şi p r in contr ibui r i le ocazionale mai mărun te ale publicului nos t ru .

Dar a obse rva t in ace laş t imp. că din l istele dona tor i lo r l ipseşte numele mul tor oameni de bine şi Români dori tor i de lumină, despre cari putem presupune , că ai" fi contr ibui t şi până acum cu sume frumoase la spor i rea fundaţiunii, dacă li s 'ar fi ad resa t direct apel din par tea Epi t ropie i noas t re .

Aceas tă împre ju ra re a îndemnat subsemna ta Epi t ropie a face de as tădată apel în deosebi la spir i tul de jer t fă şi dă r ­nicia ace lora , pe cari împrejurăr i le an i lo r din u rmă i-au favo­rizat în mare măsură , încât au fost în s ta re să obţină rezul ta te mater ia le neobicinui te mai înainte, cum ştim, că au reuş i t a face câţiva din-tre economii , comercianţ i i şi industriaşi i fruntaşi ai noştr i prin destoinicia, p revederea , s tăruinţa şi r âvna lor deosebi tă .

Pe toţi aceş t ia îi rugăm acum, să nu întârzie a se înscr ie p r in t re generoş i i fundatori şi donator i ai acestui aşezământ umani tar , c a r e u rmăreş t e cu toată insis tenţa ţinta nobi lă de a c rea ziar iş t i lor noştr i din vi i tor o situaţie mai supor tab i lă decâ t aceea, sub a căre i povară au sucumba t în t r ecu t mulţi dintre cei mai talentaţi pur tă tor i ai condeiului .

Despre ce ice vor dărui sume mai cons iderabi le , Ep i t rop ia va pur ta evidenţă specia lă şi la t imp oportuni va t ipări un album, pr in ca r e se va eterniza numele şi v rednic ia t i tor i lor mar in imoşi ai fundaţiunii noas t re .

Ne luăm deci voie a T e ruga şi pe M. St. D-Ta, ca din pr isosul , pe c;*re Ţi 1-a dărui t bunul Dumnezeu să T e îndur i a jertfi o păr t ic ică şi pen t ru Funda ţ iunea z iar iş t i lor noş t r i , bine şti ind eă „cine oe dă, lui îşi dă".

Pag. 2 9 2 . C U L T U R A CREŞTINA. _ Nr. 13 — 14.

Anticipând mul ţamita noas t ră cordia lă pen t ru darul , pe ca r e vei binevoi a-1 face şi pe care T e rugăm a-1 asemnà prin cecul postai a lă turat , sau a-1 tr imite pe adresa s ec re t a ru lu i nos t ru în Sibiiu (Nagyszeben) , s e m n ă m cu stimă deosebi tă , — Membrii Ep i t rop ie i : Dr. I. Lupaş, v.-prezident , I. I. Lapedatu , sec re ta r , V. Goldiş, Alex. Ciura.

Din toată inima ne a lă tu răm şi noi la rugarea membr i lor epi t ropie i , î n d e m n â n d pe toţi cititorii noştri cu dare de mână^ să nu-ş i uite de aceas t ă inst i tuţ ie, meni tă să ne a d u c ă mult folos în viilorul apropia t . Din pr i sosu l nost ru să despăr ţ im cu toţii o mică par te pent ru aceas t ă cenuşo tcă a vieţii noas t r e pub l i ce româneş t i .

Redacfia.

C C O ^ I C Ă .

O n o u ă c o n f e r e u ţ A e p i s c o p e u s c a s'a ţ inut din par tea a rh i e r e i l o r noşt r i în 5 Sept. c. la Oradea -mare . Sub prezidiul s en io ru l o r i d a n , Preasfinţiţ i i noş t r i delà Lugoj şi Gher la şi II. Sa păr . Dr. Vasile Suciu, v icaru l cap i tu la r al Blajului, au fost nevoiţ i să discute de nou chest ia şcol i lor noas t re p r imare g r e u primejduite . E vorba adecă de nu mai puţin decât desp re aceea, ca edificiile noas t r e şco la re din comita te le , unde cu 30 Iunie c. s'a sub t ras ajutorul ds stat , să fie pur şi s implu expropr ia t e din par tea statului . Contra aces te i tendinţe , episco­patul nos t ru a hotăr î t să înainteze un protes t cât mai ene rg ic ad resa t atât ministrului da cul te cât şi p remieru lu i W e k e r l e , c a r e se sperează , că nu-ş i va greşi efectul.

Dee Dumnezeu, să se mai te rmine odată v remea de a t rebui să se adune arhiere i i noştr i tot numai pent ru a ne apăra , ca astfel în sfaturile lor să sc poată aduce vorba mai cu r ăgaz şi despre p rob lemele noas t re de conso l ida re i n t e rn i , (v?.)

-X-

D e s c h i t l e r e a o r f e l i n a t u l u i d i n B l a j . După multă aş tep ta re , chest iunea orfel inatului provincie i noas t re b iser iceş t i a ajuns şi la aceas tă etapă îmbucu ră toa r e : In luna Octomvrie c. şe desch ide în sfârşit va t ra orfanilor, într 'un local aranjat p r o -vizor sp r e acest scop. După a p r o b a r e a s ta tu te lor şi după eva­c u a r e a par ţ ia lă a ins t i tu te lor noas t re ( internatul de fete şi edi­ficiul p reparandia l ) , în t r 'adevăr , că desch ide rea orfel inatului nu mai pu tea fi amâna tă : o ce reau sutele şi miile, car i au sp r i -

Pag. 293.

j init mişearea cu obolul lor, dar mai pe sus de toate o c e r e a u a ţâ ţa orfani rămaşi pe drumur i . Numărul orfani lor primiţ i acum la început în orfel inat este, după cum se ştie de 70 (45 din arh id ieceză , 12 din dieceza Gherlei , 10 delà O r a d e a - m a r e , ş i 3 delà Lugo j : în p ropor ţ i a cont r ib i r i lor făcute), da r până la evacua rea totală a inst i tute lor noas t re de învăţământ nici aces t n u m ă r dc orfani nu va putea fi adăpost i t în edificiul luat în combinaţ ie (fostul in ternat preparandia l ) . Deocamdată se v o r chiemâ vre -o 40 de inşi (numai băieţi), pen t ru ca număru l lor să fie întregi t (şi cu fetiţe) in t impul cel mai scur t cu putinţă.

Greută ţ i le începutului sunt mari , cu deosebi re în aces te v remur i , da r nu ne îndoim ca râvna neadormi tă a păr. v i ca r capi tu lar Dr. Vasile Suciu, sprij inită de comitetul cen t ra l în fruntea căruia stă, va şti să de lâ ture toate piedeci ie , a s igurând ch ia r |dela început o direcţ ie sănătoasă intre ziduri le acestei instituţii de m a r e şi frumos viitor. Ajute Dumnezeu! (ar.)

* R e u n i u n e a a r h i d i e c e z B i i ă «le m i s i u n i ş i - n r e l u a t

a c t i v i t a t e a . După cum re iese şi din rapor tu l comitetului publ icat la alt loc al acestui Nr., act ivi ta tea reuniunii a fost s tângeni tă foarte mult ÎH anii din u rmă prin împre jurăr i le c rea te de răsboiu. Aproape totul s'a redus la câ teva exerciţ i i sp i r i tua le şi la miei recolec ţ i i sufleteşti făcute pen t ru câte un c e r c mai r e s t r â n s de ascul tă tor i . In vara acestui an a început în sfârşit o nouă pulzare de vieaţă, ca re cu ajutorul Domnului va ajunge să fie o demnă cont inuare a firului activităţii în t re rupte în anul răsboiului 1914.

In t re i locur i s'a desfăşurat în cursu l veri i t recu te s teagul a ce s to r depr inder i sufleteşti de foarte m a r e impor tanţă , mai a les pentru zilele noas t r e . La Rusalii s'au ţinut şi anul aces ta misiunile obişnui te la Tâmpăhaza păr . ep iscop Dumit ru al Orăzii , p red icând păr. canon ic Dr. Jacob Radu şi păr . prof, sem. Ştefan Roşianu. Păr . prof. sem. Dr. Alexandru Rusu, a condus misiuni le din Sănpetrul de câmpie (12—14 Iulie) şi în Ţagul mare (16—20 August) . Din toate locur i le aces tea , misionari i s'au întors cu mângâierea , că îndemnur i le date au fost pr imite pre tot indeni cu o adevă ra t ă sete sufletească, şi cu aceea convingere , că a r fi păca t de Dumnezeu să nu se po r ­nească de acum aceas tă mi şca re : cu toată pu te rea de ca r e -capabi lă reuniunea .

P a g _ 2 9 4 CULTURA CREŞTINA. Nr 1 3 - 14} i l

Mult se poate face îneă şi în aceas tă toamnă, delà p r imă­v a r ă începând va t rebui să se po rnească însă pe toată linia — şi mai cu seamă pe unde n'a pă t runs încă puterea minunată a aces to r băi sufleteşti — o în t reagă ser ie de misiuni pentrm popor , (vş.)

* P e u t r n v ă d u v e l e ş\ o r f a n i i d o p r e o i î . Soar tea vă­

duve lo r şi a orfanilor rămaş i după preoţ i i noş t r i a fost întot­deauna o p rob lemă de mare impor tan ţă a biserici i noas t re . In t re împre jurăr i le de vieaţă ex t r ao rd ina re din zi lele noas t re impor tan ţa ei a c r e scu t nespus de mult , a jungând cu adevă ra t în s tadiul ce nu mai sufere o amâna re a rezolvir i i ei.

De aceea salutăm cu multă bucur ie pasul hotăr î t al P r e a -afinţitului Iuliu al Gherlei, c a r e prin c i r cu la ru l său din 10 August c. a r idicat aceas ta p rob lemă între aee le , pe car i mai întâiu a re de gând să le ducă la bun sfârşit . Mânecând din cuvinte le Domnului , prin car i nu cere delà noi numai iubire afectivă, ci semne de adevăra tă dragos te , ca re se manifestă nu în vo rbe , ci în fapte, cuvântul a r h i e r e s c ad resa t eparhie i ghe r l ane prezintă „chipul î ndure ra t al văduvei p r e o t e s e " ca o adevă ra t ă „ în t rueh ipare a suferinţei , c a r e p rea adeseor i în­t regi t p r in mai mulţi or iani formează o în t reagă g rupă a du­rer i i şi a suferinţii . O rană deschisă şi p rea du re roasă pe t rupul b iser ic i i noas t re , a cărei l ecu i re nu sufere amânare . "

Ches t iunea pa re a fi însă mult mai complicată , decâ t să poa tă fi rezolvi tă bine şi pen t ru mai multă v reme de astăzi pe mâne . E a ce re studiu mai îndelungat şi l uc ră r i p regă t i toa re destul de migăloase . Luându- le în mână — dupăcum a i - s e spune — Insuş episcopul , avem eele mai bune nădejdi , că ele to tuş vo r ajunge destul de îngrabă la sfârşi tul áor i t şi aş teptat de o lume în t reagă de năcăji ţ i . Ca însă mi*eria cumpli tă ai până a tunci să se mai aline, c i r cu la ru l pomeni t p r e sc r i e sp re scopu l aces ta colectă publ ică pe ziua de Sfântă-Maria ce* mare . T e r m i n u l aces ta a t recut , fără ca până acum să se fi.putut face r a p o r t d e s p r e rezul ta tu l colectei . Se va vedea ca re va fi rezul ta tul , pe care-1 dor im cât mai s t ră luci t . Miia de co roane , cu ca r e ep i s sopu l a ţinut să se sc r ie în fruntea listei şi împre ­ju ra rea că el însuş a re s& poar t e evidenţa cont r ibui r i lor făcute, es te o bună garan tă , că m i ş c a r s a porni tă cu însufleţire va a d u c e rezu l t a te rea le .

. . . Ş i pe u rma lor se vor ş te rge mul ţ ime de lacr imi . ( r.) «

Pag. 295.

6 2 , 6 0 4 c o r o a n e p e n t r u f o n d u l c u l t u r a l a r h ï d i e -c ' e z a n . Atâta s'ar aduna, după ca lculu l „comisiunii p e r m a ­n e n t e " a fondului, în fiecare an. dacă fiecare c red inc ios al a rh id iecezei (473,000 după datele şemat ismului din 1911) a r cont r ibu i anual numai cu câte 10 fileri, iar preoţi i (735) şi în-Tăţător i i (457) ar concurge spre aces t scop eu nu mai mult decâ t cu 12 co roane pe an.

Aşa a r fi, zicem şi noi, dacă oamenii ar contr ibui . Şi adaugem îndată, că oamenii ar cont r ibui bucuros , dacă comi-s iunea pe rmanen tă s 'ar Îngriji, ca ches t iunea fondului nos t ru cul tura l să fie ţinută mereu şi mai altfel decât până acum la suprafa ţă . „Şi când ne gândim la aceas t a — se spunea în aceas tă revis tă p. 82 A. VII. •—• nu ne gândim numai la p r e să şi nici nu în rândul prim la ea, ei la agi tarea aceea s tă ru i toare , •care se iace aşaz icând delà om la om, pr in o o rgan iza re făcută «nume sp re acest scop . Pas tora le , apelur i , p rovocă r i de pla tă şi capac i tă r i l e făcute, ,cu v r eme şi fără vreme' . . . nu se poate jsă nu aibă rezul ta tu l dorit ."

Iscăl im pe de-a întregul fiecare cuvânt şi sun tem şi noi de pă re rea , eă daeă „în pr ivinţa aceas ta am fost p rea comozi ori poate ch ia r negligenţi în t recut , învinuirea aceas ta în vi i tor mi - i ier tat să ne mai poată ajunge", (r.)

„ P o p o r u l r o m â n " s o c i e t a t e p e « c ţ l i . Din î n c r e ­d in ţarea p ropr i e t a r i lo r tipografiei şi a gaze te lor şi edi tur i lor de sub firma *Foaia Poporului român* din Budapes ta , d. Leo ­na rd P a u k e r o w lansase încă în p r imăvară un pro iec t pen t ru înfi inţarea unei socie tă ţ i pe acţii, ca re să c u m p e r e şi să d e s -"voalte mai depar te numita în t repr indere , — pe cale de-aşi sch imba s tăpânul . In sensul aoestui proiect , t r imis tu tu ro r bănc i lo r româneş t i mai însemnate p r ecum şi a l tor ce rcur i in­t e re sa t e , soc ie ta tea s'ar fi înfiinţat au un capi tal social de 500,0CO coroane şi anume din 5000 de acţ iuni de câte 100 coroane . Din suma aceas ta — pent ru adunarea căre ia pro iec tu l aveà un p lan detaiat , c a r e aici nu ne in teresează —, cu 300,000 c o r . s 'ar fi cumpăra t toată ave rea în t repr iader i i numite , ia r i e s tu l s 'ar fi folosit pen t ru invest i r i noue şi In gene ra l pentru desvol ta rea în t repr inder i i . P ro iec tu l dlui P a u k e r o w mergea chiar mai depar te şi indica în l iniamente mar i şi direcţia, în e a r e ar â luc ra t noua în t r ep r inde re , fixând până şi p r o g r a m u l mare lu i ziar românesc ,

Pag. 296 _ C U L T U R A CREŞTINA Nr. 1 3 - 1 4 .

ca re a r fi venit să iee locul „Foaiei Poporului Român" . In p u n c t u l aces ta ni-se spunea bunăoară , că z iarul va sta pe temeiul d e ­mocraţ ie i , a libertăţii , egalităţi i şi a d rep tu r i lo r tu tu ro r p o p o a ­relor , va fi independent şi „deasupra tu tu ro r par t ide lor , nici îa servic iul guvernului , nici în servic iul altui part id, ci numai. In servic iul naamului r o m â n e s c " .

Se vede însă, că apelul făuut la bănci şi pe a i rea n'a avu t rezul ta tu l dorit , ori că moşteni tor i i au conveni t a supra unei. al te soluţii , pen t rucă cu datul de 1 Sep temvr ie c. 7 inşi (intre car i şi d. Pauke row) păşesc ca fundatori cu un nou apel adresat : acum în t reg neamului r o m â n e s c . Cupr insu l noului apel este ap roape identic eu cel vechiu, s ingur cadre le sunt a c u m altele.. E vorba tot de un capital de o jumătate milion (5000 de aeţii, à nominal cor. 100), la ca re erezii răposa tu lu i Birăuţiu con­tr ibuie ca apor t social cu 270,000 în natură , ia r res tul este de a se aduna in n u m ă r a r prin subscr ip ţ ie publică. Terminul pentru, s emna rea de acţii este delà 1 Sep temvr ie până la 31 Oc tomvr ie 1918, când se va convoca adunarea genera lă de constituire.. Se dau apoi modali tăţ i le de plată şi al te a m ă n u a t e obişnuite cu astfel de pr i le jur i .

P r iv i to r la direcţia ca re va avea să s tăpânească puter i le nouei în t repr inder i , p rospec tu l de fondare spune numai că • vorba „de-a cont inua şi de a r id ica vechea în t r ep r inde re la o nouă t reap tă de p rogres , co respunză to r t r ebu in ţ e lo r de azi şi de' mâne" , da r în ape lu l - ree lam ce se face în legătură cu aces t p rospec t ni-se spune răsp ica t poves tea de mai sus. că e vo rba de un z iar românesc , independent , ea re „stând deasupra tu­turor partidelor, să nu fie nici in serviciul guvernului, nici în slujba altui partid, ci numai în slujba neamului românesc11.

F i x a r e a aceas ta a direcţ ie i . în care va avea să păşească mare l e z iar de mâne, făcută din par tea ace lo ra , cari a m ă s u r a t p rospec tu lu i de fondare, vor intra în noua în t r ep r inde re cu mai bine de jumăta te a acţi i lor, ne dă de gândit . E x p r e s i u n e a că noul z iar „nu va sta în servic iul nici unui par t id" înseamnă că nu va sta nici în servic iu l par t idului nos t ru naţ ional (sin­gurul par t id poli t ic al Români lo r din aceas tă ţară) şi Împre­j u r a r e a aceas ta ne impune toate r eze rve le faţă de noua în t r e ­p r indere , în ţe legem foarte bine, că poate fi un ziar peste o r ice part id, serv ind publicul ci t i tor cu toate informaţi i le posibile,, fără a lua din caz în caz o anumită at i tudine, dar ni-se pare ,

Pag. 2 7.

«ă publ icul nos t ru , încă nu destul de educa t pol i t iceşte , a r e n e v o i e a rză toare de un a t a re o rgan poli t ic, ca re să-i facă o -adevărată şcoală , o educaţ ie polit ică în cel mai deplin înţeles al cuvântului .

Din aces te consideraţ i i nu ne putem însufleţi pen t ru noua în t r ep r inde re . Planul or ig inal de a se cumpăra întreagă moşte­n i rea B'irăuţiu şi de-a se face în Budapes ta un ziar cu d i rec ţ ia c e i-s'ar fi impus din par tea noilor ac ţ ionar i — ne-a fost — o spunem fără încunjur — mult mai s impat ică . Şi r e g r e t ă m mult, că nu a succes , rar.i

D i n b i s e r l c » r o m â n e a s c ă n B u c o v i n e i . Dintre momente le mai însemnate din vieaţa b i se r icească a Români lor îbucovincni în reg is t răm u rmă toa re l e două :

1. Căt ră sfârşitul (25—27) lui Iulie c. au fost r eaduse la Suceava moaştele sf. loan cel note, găzdui te v reme de 4 ani (delà începutul răsboiului) în cape la r o m â n e a s c ă din Viena. Porn i t e din Viena, da r mai cu seamă primite acasă cu pompa şi solemnita tea cuveni tă ce lor mai însemnate clenodii ale bi­serici i r omâne neuni te „moaşte le sf. loan cel Nou" se v o r od ihn i de acum din nou şi să sperăm că pentru to tdeauna în mănăs t i r ea delà vechea mit ropol ie a Sucevei .

2. Un alt moment însemnat al biser ici i bucov inene este lipsirea de scaun a mitropolitului Vladimir Repta. Zvonu­r i le ce se răspândise încă în cursul verii despre de lă tura rea bă t rânulu i mitropol i t pent ru motivul, că nu ar fi ştiut împăca cu destul tac t situaţia dată prin invazia pr imă rusească (toamna •anului 1914) cu dator inţe le sale de loial i tate faţă de pa t r ie şi t ron, s'au adever i t în timpul din urmă. Fiind vorbă de Austr ia , des l ega rea chest iuni i s'a făcut însă într 'o formă mult mai umană şi să z icem mai democra t ică , decum şi-au dor i t -o o seamă dc gaze te delà noi. Totul se r educe adecă la l ipsirea mitropol i ­tului de oficiu, lăsându-i-se atât demni ta tea a rh ie rească , cât şi întreg beneficiul avut. Pu te rea de c â r m u i r e a bisericii a fost t recu tă , con t r a r dorinţei şi unel t i r i lor Ruteni lor , a rh imandr i tu lu i r omân Ipolit Vorobeh~yiei , ca re pentru chesti i le părţi i ru teneş t i a eparhiei a r e de ajutor pe a rh imandr i tu l T iminsk i . Ambii aceş t ia au fost r idicaţ i la rangul de a rh ie re i mitrofori , având cel dintâiu şi dreptu l de succes iune în scaunul de mitropol i t . ( r.)

l'f.g L'ÇX. ^ CULTURA CREŞTINA. Nr. 13 14. _

M i ş c a r e p e n t r u î n f i i n ţ a r e a u n u i H a j d u d o r o g h n e u n i t . Dupăcum re iese dintr 'un comuBicat cu ca r ac t e r d e semioficiali tate, c a r e şi-a făcut tura pr in în t reagă presa din pa t r i e „sfatul culturii na ţ iona le" , ín a cărei oficină s'a p lămădi t şi vlădicia de Hajdudorogh , a re deja gata planul înfiinţării unei episcopii maghia re neuni te . Se spune de vre -o 50.000 de suflete de pr in Budapesta , Mişcolţ , Szentes , Hódmezővásá rhe ly , Ko­m á r o m şi de pr in al te locuri , cari deşi v o r b e s c numai ungu­reş te stau to tuş sub oblădui rea biserici i gr . -or ienţa le r o m â n e , fiind astfel mereu expuşi pr imejdiei de a se româniza . Până acum ar fi t r ecu t pr in aces t cur ios p r o c e s de as imilare pe ca lea b iser ic i lor naţ ionale nu mai puţin decât peste 100,000,-şi a fost — se zice — timpul sup rem să se pună odată s tavi lă acestei primejdii . Dacă s'a putut face fără zguduir i mai însem­nate Hajdudoroghul catol ic , unde t rebuiau de lă tu ra te o seamă de dificultăţi ce se făceau din par tea Romei papala, n e a s e m ă n a t mai uşor se va pu tea real iza noul plan, în ca lea căre ia nu stă nici o autor i ta te s t ră ină . T impul pa re a fi nu se poate mai potr ivi t şi de aaeea nu se va mira nime, dacă proieetul cu p r e -z intarea căru ia în pa r l amen t e însărc ina t deputatul Fal ussy Árpád, prez identul numitului „sfat", a obţinut deja învoirea prea labi lă a premierului W e k e r l e şi a ministrului de cul te Zichy.

In loc de a se r epa ra deci cu posibilă g rabă g re şa l a şi nedrep ta tea ce ni-s 'a făcut pr in d i s m e m b r a r e a silită a a tâ tor parohi i de pe t rupul biserici i noas t re , áomnii delà „sfatul cul­turii na ţ iona le" cu or ice preţ . sunt ispitiţi de ideia mântu i toare a unei noue episcopii maghiare , ca re se împiedece t u lbu ra rea a p e i . . . din pa r t ea mielului din vale.

Dar se vede, că astăzi şi la noi toate se pot, chiar şi aceea , ca organul mitropoliei o r todoxe române se înregis t reze aces t e zvonur i , fără de a aveà m ă c a r un s ingur cuvânt de protest , (ar.)

C ă r ţ i ş i r e v i s t e -

Ştefan Mcteş, Istoria bisericii şi a vieţii religioase a Ro­mânilor din Ardeab şi Ungaria. Vol. 1, până la 1700. Arad 1918. Tiparul tipogi". diecezane gr.-ort. rom. Format 8° Pp. XI I - ) -412 . . Preţul 10 cor. '

Ca să fim drepţi , t rebuie să judecăm lucrarea de faţă în lumina consideraţiilor, după cari. a fost; .scrisă. In prefaţă autorul ne s p u n e : »Am căutat să dau nu obişnuitul pomeln ic de nume, .

Nr. 13—14 C U L T U R A C R E Ş T I N A

ci icoana cât se poate omeneşte mai apropiată de adevăr, mai fidelă, mai obiectiva şi completa a vieţii bisericii româneşti din ţara aceasta.«

Ei bine, ţine-se de cuvânt? Ţine, dar numai în par te! Sunt . paragrafi întregi, unde abia ni-se dă ceva afară de «obişnuitul pomelnic de nume« (d. e. cap. IX ş. a.), încât cetitorul nespe-cialist nu odată vine in ispita de a a b a n d o n a " cetirea. Şi când te gândeşti , că ce icoane sugestive s'ar fi putut da pe alocurea! Dovadă lucrarea dlui N. Iorga, Istoria Români lor în chipuri şi icoane, in care se evocă trecutul cu o putere extraordinară , deşi. e vorba de multeori despre teme foarte ingrate (morminte, îm­brăcăminte , locuinţe, bani şi masuri ş. a.). Dar vorba latinească:: Si duo scribunt idem, non est idem. Pe lângă repeţiriie obosi­toare, de cari îşi dă seamă şi autorul, mai sunt şi contraziceri Ua p. 94—95 aduce elogii culturei slavone, pentru ca să o con­d a m n e mai apoi la p. 103 ş. a.) şi exagerări — ca să nu le-zicem altfel; d. e. că Ungurii au primit creştinismul în forma ră­săriteană, mulţamită influinţei Românilor p . 30—31 , ori că Saşii ar fi împrumuta t organizaţiunea lor delà Români p. 32 — de cari absolut nu-şi dă seamă. Nu se poate admite nici tonul, în-care vorbeşte uneori despre alte popoare şi confesiuni. D. e. »de sgârcenia nerecunoscătoare şi obrăznicia Saşilor* p. 345 ş. ă., ori »de fanatismul calvinismului«, »brutal, intolerant şi banuitor« p. 149, 153 s . a . ori »lupul roman« p. 53 e biserica catolică, iar pe Atanasie, urzitorul unirii Românilor cu Roma îl tratează: »cu toată nerecunoşt inţa fariseului vlădică Atanasie« (p. 315). Nu se gândeş te autorul, ca cleric chiemat a propovădui pacea, buna-înţelegere şi dragostea dintre oameni, ce sent imente trezeşte cu s

astfel de enunciaţiuni în inimile cetitorilor? Mai notez că ar face foarte bine, dacă ar expl i râ în note sau paranteze potrivite — cum şi face. în câte un loc — o seamă de lucruri vechi, ne­înţelese astăzi majorităţii cetitorilor. D. e. »arsine« de »catnohä« p. 156, pe cari le pune şi autorul in semnele citării, dar nu le explică. Tot asemenea »enrnhn« p. 203 ş. a. ori monecele vechi,, pe cari nu le explică nicăiri, deşi obvin foarte des .

Gu toate acestea, cartea merită să o cetească fruntaşii no­ştri, fiind scrisă respicat româneş te şi dovedind destulă sinceri­tate şi în desvălirea scăderilor trecutului (d. e simonia clerului nostru ş. a.), nu numai a virtuţilor lui, mai ales că de un t imp încoace abià se mai publică ceva la noi. (jg.i

* Dr. Gheorghe Ciukandu. Şcoala noastiă poporală, şi darea

cultual'i. Arad, Tipografia diecezană 1918. Un bărbat de şcoală, asesorul-referent şcolar delà con-

sistorul gr.-or. din Arad, păr. pro top . Dr. Gh. Ciuhandu, cu .multă compet inţă M cu , mare răbdare, a s tudiat .'sporirea., t repta tă a çhieltuelilor, cari s'au făcut Ja.-şcoli le din eparhia Aradului" p e u rma ' l eg i lo r de salarizare art;: XXVI din ÏS93, XXVII clin 1907

Pag. 299^

Pag. 300 _ C U L T U R A CREŞTINA. Nr. 1 3 - 1 4 .

şi XVI din 1913, arătând in cifre grăitoare, că în 1906 darea •cultuală era de 11—50% (după cerinţele legii din 1893), în 1912 (după legea din 1907) era de 21 — 8 0 % , iar in 1916 (după legea din 1913) grosul cultului a fost 21 — 1 0 0 % , iar in 30 comune 100 — 1 8 5 % . Autorul acestei lucrări, în o lungă serie de ani a petrecut cu ochii nizuinţele serioase şi încordări le mari, ce le-a depus poporul pentru cultura lui prin şcoala confesională şi a •examinat şi contravaloarea acelor jertfe, constatând, că, deşi sa-larele învăţătore.şti s'au sporit din 1906—1912 cu 198,420 cor., iar din 1912—1916 cu 43,135 cor., totuş numărul învăţătorilor a scăzut, în intervalul acesta de t imp, cu 57, multe comune bise­riceşti numai sunt tn stare să mai sporească procentele déjà foarte urcate ale contribuţiei cultuale, iar altele au sucombat deja. In un loc (p. 49) îşi expr imă convingerea, că delà o şcoală poporală , ca cea delà 1907 Încoace, nu se poate aş tepta rege­nerarea culturală a credincioşilor din eparhia Aradului, ci numai o artificială ţ inere pe loc în calea civilizatorică.

Părerea dreaptă a autorului e, să se ceară ajutor de stat pentru toate şcolile fără restricţii , îndatorând poporul numai la ce le 5 % legale dare de cult. Dacă statul n'ar voi, să ajute şcolile, să se adop te şi să se pună în practică principiul unei dări cul­turale unitare pentru întreagă biserica, sau cel puţin pent ru fie­care eparhie. In tot cazul, e t impul suprem, să se inaugureze o activitate spirituală in biserică, care singură poate da îndrumări sănătoase şi efective poporului nostru.

întreagă lucrarea păr. Dr. Ciuhandu ne mul ţumeşte ; în special constatarea ultimă, care s'a făcut şi în biserica noastră -cu ani de zile înainte, dând impuls la activitatea, ce se desvoaită în reuniuni şi la misiunile sacre poporale .

In ceeace priveşte darea culturală, noi ani toarce mai de­par te firul început de păr. Dr. Ciuhandu. Chestiunea şcolilor noas t re poporale a ajuns în o situaţie, că nu se mai poate so ­coti de chestiunea unei parohii, ori epaihii , ori a unei biserici, ci a întreg neamului din aceasta ţară. Din motivul acesta poate ar fi bine să ne gândim la adoptarea principiului unei dări cul­tua le naţionale, care să se distr ibue cu dreptate între parohiile avizate la ajutor străin. Dacă aceasta ar fi neadmisibil în t im­pul de faţă, să se in t roducă dare culturală unitară în toate •eparhiile. O procedură unitară va curma multe nemulţămiri şi ameninţăr i a acelora, cari cred, că greutatea apasă numai umeri i lor. (şr-)

* Spiritele preoţimii catolice maghiare se vede, că nu sunt

p rea mulţumite cu soluţia ce s'a dat din partea conferenţei lor •episcopeşti chestiunii privitoare la organizarea regnicolară a preo­ţimii, de care s'a scris în repeţ i te rAnduri în coloanele acestei revis te . Deşi luată odată — la poruncă de sus — delà ordinea i i l e i , se fac încercări ca ea să fie pusă de nou pe tapet, în

Nr. 1 3 - 1 4 . CUI.TUKA CREŞTINA. _ ' . ' M ^ J ^ ^

sensul, că ori să se îngăduie înjghebarea organizării plănuite,., ori cel puţin, ca problemele, a căror rerolvire ar cădea în sar­cina acesteia, să fie îmbrăţişate cu mai multă căldură şi cu alt in teres decât în trecut din partea singuraticelor Ordinariate.

Scopul acesta îl serveşte un articol al pâr. To ldy Jenő publicat în Nr. 31 —2 (1 Septemvrie c.) al organului cunoscut * Egyházi Közlöny, sub titlul »Chestia materială a preoţimii de rând*. Ridicând o mulţ ime de chestii, cari ating starea mate­rială a preoţimii de rând, autorul insistă pe temeiu de date statistice asupra situaţiei precare. în care răsboiul a aruncat această tagmă, cerând o grabnică sanare a ei. Nu face însă numai diagnoza, ci ca un bun doctor vine şi cu receptül lea­curilor vindecătoare, intre acestea sunt unele, cari privesc stări apar te din biserica apusană (chestia susţineriie apelanului, a vinului de masă ş. a.), cele mai multe se potrivesc însă şi Ja noi. Atari, sunt bunăoară : ridicarea unitară a fundaţiilor misale, respective reducerea numărului liturghiilor fundate, ridicarea potrivită vre-milor de azi şi uniformizarea stolelor, r idicarea taxei pen t ru extrase, aranjarea chestiunii lecticalului, suscepere a preoţimii în aşa numitele »grupari, de aprovizionare«, ş. a.

In biserica noastră încă s'a pornit o mişcare în direcţia organizării preoţimii. Ea n'a luat încă o formă mai concretă, dar pe urma celor hotărîte în tractul Sibiiului nu-i eschis să ajungă la o etapă mai aproape de realizare. Pentru cazul acesta, , datele de mai sus, nu vor fi fără de folos. ( a r )

Cărţi intrate la redacţie. Dr. Alexandru Nicolescu, Teologia mora lă . Vol. I. Blaj

1918. P re ţu l 1050 cor. Dr. loan Lut>aş, Căzut-a cununa capului nos t ru . Cuvân­

tăr i funebrale. Arad, Í918. P re ţu l 8 cor . Dr. Ştefan Cioroianu, Brazde în ogoru l lui H r i s t o t .

Arad, 1918. Preţul 6 coroane . Caba Vasul, Szilágy vármegye román népe , nyelve és

népköl t sésze te . Wien 1918. Al. dura — A. Melin — Torna Cocisiu, Copiii în r ă s -

boiu. Schi ţe din zilele de acum. („Cărţ i le răsboiu lu i" în tocmite de A. Melin Nr . 3). Blaj, 1918. Pre ţu l 50 fii.

Leon Tolstoi — Adrian C. Corbul , Răsboiu şi pace . Roman i s tor ic . 3 volume (volumul al IV-lea sub t ipar) . Ed i tu ra l ibrăr ie i d iecezane . Arad, 1918. P re ţu l : vol. I 3 cor., vol. II 3 cor., vol. III 4 cor.

Anuarul institutelor de învăţământ gr.-catolice din Blaj pe anul sco las t ic 1917/18. Blaj, 1918.

Pag, 382 Nr. 1 3 - 1 4 .

Vasile Ştefanica, Anuarul gimnaziului super io r gr .-cat . si al scoli i popora le e lementa re gr.-cat. din Beius pe anul şco la r Í917/18. Gher la , 1918.

Dr. Iosif Olariu, Anuarul institutului pedagogic- teo logic o r t odox r o m â n din Arad. Anul şco la r 1917/18. Arad, 1918.

Dr. Eusebiu R. Roşea, Anuaru l institutului pedagog ic -teologic al a rh id ieceze i or tod. române t rans i lvane din Sibiiu pe anu l şco la r 1917/18. Sibiiu, 1918.

T E L i E f O f l . Manuscrisele nu se înapoiază. Dr. P. Viena., Pentru soartea şcoi lor şi a liceelor noastre mai ales,

suntem cu toţii foarfec îngrijaţi. Şi nu e mirare, fiindcă toate luptele şi stă-ruinţole noastre de până acum au avut aproape ca ţintă esciusivă susţi­nerea şi desTOltarea instituţiilor noastre culturale, cele mai tari fortăreţe ale legii noastre creştine şi ale Umbri noastre româneşti. Avem şi noi cre­dinţa, că acăparea lor nu va fi rşoară, dar totuş ne încredem în puterea noastră de vieaţă şi sperăm tare, că vom reuşi să le mântuim.

G. Binş. 1. Ediţia Herder-Pustct nu are notele ediţiei mari romane, ci numai prefaţa lui Gaspard şi indicele analitic-alfabetic. Este prin urmar» o retipărire a ediţiei romane mai mici. Legata în pânză costă 15 maree; ediţia romană mică legata în piele se vinde tot la Herder cu 36 cor. — 2. O parte a condiţiilor le găsiţi în primul acestui nr. Celelalte aunt urmă­toarele: numărul orelor de maghiară să sporească cu trei (delà 27 la 30), cele de iatorie şi de naturală cu câte 1 oră la săptămâni; pentru elevii neromâni trebuie să se explice (si să se primească răspunsurile) din toate studiile ungureşte; atestatele şi anuarul să se tipărească în ambele limbi (a se vedea ordinul pentru cruţarea hârtiei!); primirea in liceu se face în următoarea ordine: cei din internat, greco şi romano-catolicii din Blaj, gr.-şi rom.-catolicii din comitat, cei de altă confesiune din Blaj, cei de altă confesiune din comitat, apoi ceilalţi (Sancelenii din cottul Tâmavei mici —1 trei klm. de Blaj — ar trebui deci ca eventual să fie respinşi, pentru a puteà fi primiţi Evreii din Blaj şi comitat); profeaorii pe cari i-ar numi mi­nistrul ar fi doi, de 1. maghiară, şi câte unul de geografie, istoria naturală ii gimnastică. — 3. Cărţile de cari întrebaţi s'au retrimis.

Dr. C. Arad. Un articol din »Sirospataki református lapok«, apărut în vara acestui an, a tratat cu multa căldură necesitatea unei cooperări comune a catolicilor maghiari şi a reformaţilor maghiari pe teren social. Aceasta idee a primit-o cu vădită satisfacţie ziarul catolic »Alkotmany«, accentuând, că ar fi cea mai mare greşala, daca in privinţa aceasta nu s'ar trece la fapte. Planul acesta, care de altcum la ei nu e numai o dorinţă aşternută pe hârtie, ci e de mult în executare în multe direcţii, ar trebui sä ne facă şi pe noi a înţelege, că o sinceră cooperare a Românilor greco-•catblici şi a celor greco-orientali pe teren social, cultural şi economic e mai necesară decât cea a catolicilor şi a reformaţilor maghiari, fiindcă noi •UBtem mai puţini, mai săraci, mai rămaşi în unele privinţe şi în urmare şi mai a-fiiaţi unii la sprijinul şi ajutorul celoralalţi.

S. Cluj. Vă rugăm să scrieţi pe o singură pagină a hârtiei, căci altfel avem greutăţi la tipar.

Ptntrn redacţie r l i p n a d e : Dr. Alexandru Rusu. Proprietar-editor: Mtmbrii redacţiei.

Posta Administraţiei. *.

Al. lirtarcsa. IN 16 IAN. A. C. AM PRIMIT DELÀ SF. V. COR. 15, IARĂ ÎN 2 6 AUG. COR. LO'LO. TOTUL E ACHITAT PÂNI LA FINEA ANULUI CIT.

P. Vulcan. BINEVOIŢI A NC INDICA NUMERII, CARI NU I-AŢI PRIMIT V'AM -SCHIMBAT ADR«SA

P. Cib. ABONAMENTUL E ACHITAT PÂNĂ LA FINEA ANULUI CIT. SĂ TRIMITEM REVISTA PÂNĂ LA TERMINUL ACELA LA ADRESA VECHE, ORI SĂ RETURĂM PLATA P E 1 ; AN?

Ai. Mezőkövesd. V'AM SPEDAT ŞI NUMERII APĂRUŢI PÂNĂ ACUM TN a. C. PENTRU a PUTE AVEÀ COLECŢIA ÎNTREAGĂ.

/-". Felsb'bolddd. IN ABONAMENT AM PRIMIT DELÀ SF. V. CÂTE 1 0 COR. IN "24 FEBRUARIE ŞI 11 SEPTEMVRIE A. C.

D. Lenapoklűstelke. NRUL RECLAMAT'VI-S'A TRIMIS. AI. Nagykároly. PLATA ABONAMENTULUI AŢI ACHITAT-O PÂNĂ IN 3 1 D E C . A. C. V. I'e'szdk. A M LUCRAT DUPĂ DORINŢA SF. V.

M. Ocna-Dejului. NRUL CERUT VI-L-AM SPEDAT. CREDEM, CĂ L-AŢI PRIMIT. S. Homtrod. T«TUL E în RÂND PÂNĂ ÎN 3 1 DEC. 1918. D . Dizsér. P E 1 9 1 9 AVEŢI LA NOI UN BON DE 5 COR. •Ş. Bothaza. ÎN ABONAMENTUL AN. 1 9 1 9 AŢI PLĂTIT COR. 4.

A V I Z !

E p u i i i n d u - s e volumul 1. al manualului de T e o l o g i a d o g ­matica f u n d a m e n t a l ă (Apologetica) a păr. Dr. Vasile Suciu, a l u m n i i d e p e cursul I. şi II. ai s e m i n a r u l u i t e o l o g i c d in Blaj sunt recercaţ l , ca dacă numai se poa t e s ă - ş i c â ş t i g e s ingur i (delà particulari ori din arhivele parohiale) pro usu câte un exemplar din a c e a s t ă car te .

In aceeaş vreme rugam pe toţi cari pot pune această •carte la dispoziţia seminarului — fie pentru a fi răscumpărată cu p re ţu l de cumpărare, fie măcar împrumut —, să binevotască a ne-o trimite ori a ne aviza cu posibilă grabă.

B l a j , 20 Septemvrie 1918.

Prof. Dr. A l e x a n d r u Rusu, prefect DE studii.

p b e e 3^ CD m

A a p ă r u t :

T e o l o g i a m o r a l ă V o l u m u l I .

D r . A l e x a n d r u N i c o l e s c u , canonici m i t r o p o l i t a n .

Lucrarea aceasta, care cuprinde etica generală şi o parte (despre virtuţile teologice) a eticei creştine speciale, umple o lacună de mult simţită a literaturii noastre teologice. Deşi e lucrată ca manual pentru seminariile noastre teologice, cartea păr. D r . N i c o l e s c u va puteà face cele mai bune servicii şi preoţimii noastre din cura animarum, fiindcă în cele peste 500 de" pagini chestiile se ating destul de pe krg şi cu un aparat ştiinţific ce stă la înălţimea vremilor de astăzi. — Mult poate folosi şi intelectualilor noştri mireni, cari doresc o apnv • fundare a vieţui lor religioase morale. •

S e p o a t e a v e à d e l à I a i b r ă r i a s e m i ~ ÜJ n a r i a l ă d i n B l a i p e n t r u p r e ţ u l d e 10'50 C. ti] m m J