7/21/2019 Oda in Metru Antic

http://slidepdf.com/reader/full/oda-in-metru-antic-56dbe047490bd 1/5

Odă în metru antic – Mihai Eminescu

Poezie a maturităţii artistice depline, a împlinirii perfecţiunii clasice „în metru antic”,Oda luiMihaiEminescu a fost publicată în decembrie 1884, după ce parcursese un lun proces de estaţie de aproape 1!

ani, timp în care poetul a conceput unsprezece "ariante succesi"e# $ primă "ersiune în metru antic este „$ pentru %apoleon”, de"enită în altă "ariantă „$dă în metru antic”, păstr&nd acela'i moti" poetic al măririi, simbol al ori inii eniului, al prorocirii#

(n "ersiunile următoare, se accentuează atitudinea lirică 'i se conturează stări tipic eminesciene) "oluptatdurerii, sentimentul prefacerii "ieţii în "is, poezia de"enind o ele ie de iubire# Ma nificul "ers, socotit cemai impresionant stih scris "reodată în limba rom&nă, „%u credeam să*n"ăţ a muri "rodată”, apare abia 'aptea "ersiune aOdei # +e la prima "ariantă p&nă la forma definiti"ă, poezia î'i schimbă tonalitatea de od

într*una de ele ie erotică, păstr&nd numai „cadrul de proporţii titaniene” +umitru Popo"ici- 'i structurametrică a odei antice. ca formă, poezia se modifică de la 1/ strofe la 0 strofe, c&te are creaţia definitifinalizată, probabil, în 188 *188/-#

(n studiul Eminescu şi clasicismul greco-latin , +umitru Murăra'u se referea la „ucenicia la 'coala antică” pecare poetul a făcut*o prin traduceri 'i e2erciţii de "ersificaţie peste care a suprapus propria e2periensufletească, de"enind astfel „un desă"&r'it asimilator al tehnicii maestrului 'i o dată cu ori inalitatespirituală a lui Eminescu triumfă în limba noastră 'i arta antică în una din formele cele mai pure#”

Titlul poeziei

3itlulOdă (în metru antic) define'te specia literară cu ad&nci rădăcini în lirica antichităţii, cum de altfe precizează 'i paranteza 'i care e2primă o atitudine de admiraţie faţă de natură, patrie sau de preamărireunor fapte eroice# „$da” eminesciană rele"ă antiteza dintre sensul cu"&ntului 'i chinurile mistuitoare eului liric, pro"ocate de re"elaţia asupra celor două esenţe e2istenţiale) iubirea 'i moartea, "iziune filozofimaterializată eu elemente romantice în substanţă clasică#

Imaginarul poetic

ma inarul poetic transfi urează realitatea concretă într*o "iziune artistică specific eminesciană, a căreinterpretare implică reflectarea sensibilă a iubirii 'i a morţii prin funcţia e2presi"ă 'i estetică a cu"intelor

fonemelor#

Tema poeziei

7/21/2019 Oda in Metru Antic

http://slidepdf.com/reader/full/oda-in-metru-antic-56dbe047490bd 2/5

3ema poeziei este filozofică, de factură romantică, ilustr&nd atitudinea superioară a eului poetic pri"cunoa'terea 'i mai ales autocunoa'terea, prin opoziţia dintre atitudinea contemplati"ă a trecutului 'i prezentul mistuitor, construind ima inea sinelui liric, „acel eu care a aflat că 5este în noi ce"a mai ad&dec&t noi în'ine6, a'adar eul care 'i*a ăsit 'inele” 7onstantin %oica-# (n poezie se manifestă, prin urmare,lirismul subiecti"#

Structura textului poetic

Strofa I-a

ncipitul * „%u credeam să*n"ăţ a muri "rodată” * este, cu si uranţă, cel mai profund &nd poetic dliteratura noastră, sintetiz&nd un între sistem filozofic, prin care eul liric dez"ăluie trecutul ca timp rela„să*n"ăţ”- al tinereţii sale, perioadă c&nd se credea „pururi t&năr”, asemenea 7osmosului#

titudinea contemplati"ă a sinelui poetic se manifestă prin starea de "isare, prin e"adarea din realitateaconcretă 'i izolarea de restul lumii, într*o solitudine ideală ce define'te unicitatea eniului) „$chii menălţăm "isători la steaua 9 :in urătăţii#” ;erbele prima strofă, aflate la imperfect * „nu credeam”, „nălţăm” proiectează acţiunea con<uncti"ului „să*n"ăţ” într*un trecut relati" în care eul liric se ima ina "e'nic aparţin&nd cosmosului, stare dionisiacă e2tatică- întreruptă cu brutalitate de infiniti"ul „a muri” cu "aloatemporală 'i esenţă semantică, definind un fenomen continuu, implacabil pentru om#

Strofa a II-a

:trofa a doua e2primă, printr*un o2imoron 'i cu accente de ele ie romantică, suferinţa „dureros de dulce”

eului poetic, pro"ocată de apariţia surprinzătoare a iubirii mistuitoare, „deodată tu răsări'i în cale*mi”, cartreze'te pentru prima oară „"oluptatea morţii 9 %endurătoare”# :ituarea iubirii pe aceea'i treaptă e2istenţicu moartea su erează accederea în abisurile cunoa'terii absolute, prin "oluptatea suferinţei care în"ăluideopotri"ă starea afecti"ă 'i destinul necruţător al condiţiei de muritor#

Strofa a III-a

:trofa a treia e2primă patima de"oratoare a eului liric pentru femeie, de'i mitolo ia antică oferă e2emple dchinuri fizice la care sunt supu'i eroii le endari, %essus 'i =ercul, din pricina intri ii unei femei# >e endadin mitolo ia reacă po"este'te cum =ercules, incitat de soţia sa, +eianira, împotri"a centaurului %essus, îlucide cu o să eată otră"ită#

7/21/2019 Oda in Metru Antic

http://slidepdf.com/reader/full/oda-in-metru-antic-56dbe047490bd 3/5

7u ultimele puteri, %essus o sfătuie'te pe +eianira să*'i îmbrace soţul într*o căma'ă muiată în s&n ele lucare se do"ede'te în"eninat 'i inflamabil, astfel că =ercules moare în chinuri cumplite# (ncerc&nd săscoată căma'a de pe trup, o smul e odată cu carnea, suferinţa morţii fiind cumplită# ?omantic, sufletul eulliric este mistuit de patima erotică, pe care o simte chinuitoare p&nă în străfundurile sensibilităţii, focul arde nu poate fi stins „cu toate 9 pele mării”#

Strofa a IV-a

Pierz&nd sin urătatea, s*a pierdut pe sine, confesiunea atin e momentul culminant al suferinţei, combusarderea- erotică fund la apo eul pătimirii în cate poetul a onizează) „+e*al meu propriu "is mistuit mă "ai9 Pe*al meu propriu ru , mă topesc în flăcări###”# :imbolul păsării Phoeni2 presupune speranţa rec&'tunei "ieţi purificatoare prin ardere, adică prin iubire mistuitoare, eul liric întreb&ndu*se dacă ar fi posibrena'tere a sinelui, asemănătoare cu aceea a miticei păsări) „Pot să mai ren"iu luminos din el ca 9 PasărPhoeni2@”#

Strofa a V-a

Altima strofă depă'e'te forma ele iei, accentele filozofice ale ru ăciunii de reinte rare a fiinţei, „;ino iar îns&n, nepăsare tristă.” aduc aminte omului de trecerea în nefiinţă# 7ondiţia re ăsirii propriei identităţi, at&zdruncinată prin asaltul iubirii 'i percepţia morţii, se înscrie în zona cunoa'terii 'i autocunoa'terii, prinredescoperirea atitudinii apolinice echilibrate- iniţiale) „7a să pot muri lini'tit, pe mine 9 Mie redă*mă;iaţa e o cale pentru cunoa'terea de sine 'i o permanentă în"ăţare a morţii, e2istenţa umană fiindcondiţionată de ideea că „Moare numai cel ce se 'tie pe sine”, cum dez"ăluie "ersul lui %ichita :tănescu, î poezia A unsprezecea elegie #

PoeziaOdă (în metru antic) sintetizează filozofic marile probleme ale e2istenţei umane) cunoa'terea 'iautocunoa'terea, dra ostea, moartea, relaţia cu Ani"ersul, ciclul "ieţii fiind incomplet fără trăireamistuitoare a iubirii, ca unică 'i ine"itabilă cale de cunoa'tere 'i mai ales de autocunoa'tere#

im!a"ul #i expresi$itatea textului poetic

Mihai Eminescu creează, în poeziaOdă (în metru antic) , un limba< artistic e2presi" nu prin podoabe

stilistice, ci prin "alorificarea metaforică a limbii la ni"el morfolo ic 'i sintactic# ;erbele din prima strofăaflate la imperfect * „nu credeam”, „nălţăm” *, proiectează acţiunea con<uncti"ului „să*n"ăţ” într*un trelati" în care eul liric se simţea contopit cu 7osmosul, stare întreruptă cu brutalitate de infiniti"ul „a murcu "aloare atemporală, definind un fenomen continuu, ce p&nde'te omul#

7/21/2019 Oda in Metru Antic

http://slidepdf.com/reader/full/oda-in-metru-antic-56dbe047490bd 4/5

3răirea clocotitoare 'i mistuitoare a sentimentului de iubire este de dată recentă, bruscă, surprinzătoare, fasu erat de perfectul simplu al "erbelor „răsări'i”, „băui” 'i de repetarea pronumelui personal de persoana *a sin ular, „tu”, care su erează apariţia femeii în "iaţa eului liric) „7&nd deodată tu răsări'i în cale*mi

:uferinţă tu, dureros de dulceC”# E2presi"itatea stilistică a strofei spore'te emoţia artistică a poeziei pricele două construcţii o2imoronice * „dureros de dulce” 'i „"oluptatea morţii” *, precum 'i prin adresar

directă, ca marcă a lirismului subiecti" manifestat în toată poezia#

$ inedită 'i surprinzătoare su estie stilistică accentuează mistuitoarea combustie erotică, iar simetriideatică se manifestă în strofele a treia 'i a patra) primele două "ersuri din fiecare strofă e2primă suferiniar al treilea cuprinde o afirmaţie * „Docul meu a*l stin e nu pot cu toate 9 pele mării”* 'i, respecti",intero aţie retorică) „Pot să mai ren"iu luminos din el ca 9 Pasărea Phoeni2@”# Eminescu "alorifică moartea eroilor mitici, =ercules 'i %essus, pentru a su era chinurile mistuitoare ale iubirii, cu intenţia detransmite cititorului o e2perienţă sacră# (n te2tul poetic se distin relaţiile de simetrie, prin dispuner

armonioasă a con<uncţiei „c&nd” la începutul fiecărui "ers al strofei a treia, a"&nd rol eufonic 'i accideatic#

7a elemente de compoziţie, relaţiile de simetrie sintactică de la începutul "ersurilor, „+e*al meu propriu "i'i „Pe*al meu propriu ru ”, amplifică torturanta combustie interioară, remarcabile în acest sens fiind cu"intele din c&mpul semantic al termenului metaforic „foc”) „ard”, „a*l stin e”, „mă topesc”, „flăcări”ultima strofă "erbele se află la imperati" * „"ino”, „redă*mă” *, su er&nd aspiraţia omului de eniu spredob&ndirea identităţii sinelui, spre o posibilă refacere a unităţii între ului „eu”, pierdut în tinereţe papariţia tulburătoare a iubirii 'i pentru care este necesară o „nepăsare tristă”#

(n ultimele două strofe se remarcă ad<ecti"ele pronominale antepuse * „al meu "is”, „al meu ru ”# ;ersurfinale ale fiecărei strofe se distin fie printr*un sin ur cu"&nt, fie printr*o sinta mă, scrise cu ma<usculăsintetizează ideatic "iziunea eminesciană pri"ind condiţia omului în lume) „:in urătăţii”, „nendurătoare„ pele mării”, „Pasărea Phoeni2”, „Mie redă*măB”#

irismul su!iecti$

>irismul subiecti" se define'te prin mărcile le2ico* ramaticale ale eului liric, reprezentate de "erbe ' pronume la persoana sin ular) „credeam”, „să*n"ăţ”, „nălţăm”, „băui”, „ard”, „nu pot”, „mă "aiet”, „mtopesc”, „mei”, „meu”, „pe mine”, „mie”, e"idenţiind nota meditati"ă auctorială# dresarea directaccentuează subiecti"ismul poeziei prin "erbul la persoana a *a sin ular, „răsări'i”, prin repetiţia pronumelui la persoana a *a sin ular, „tu”, su er&nd intimitatea eului liric cu sentimentul iubirii, „durerde dulce”#

7/21/2019 Oda in Metru Antic

http://slidepdf.com/reader/full/oda-in-metru-antic-56dbe047490bd 5/5