OdOdăă ( ( îîn metru antic )n metru antic )

““Pentru noi, Eminescu nu e numai Pentru noi, Eminescu nu e numai cel mai mare poet al cel mai mare poet al nostru nostru şşi cel mai strălucit geniui cel mai strălucit geniu pe care l-a z pe care l-a zăămislit pmislit păămmâântul, ntul, apele apele şşi cerul romi cerul româânesc. Este, nesc. Este, înîntr-un anumit fel, tr-un anumit fel, îîntruparea ntruparea îînsăşi a acestui cer nsăşi a acestui cer şşi a acestui pămi a acestui pămâânt, cu toate frumusent, cu toate frumuseţţile, ile, durerile durerile şişi nădejdile crescute din ele”. nădejdile crescute din ele”. ( M. Eliade ) ( M. Eliade )

1.1.Incadrarea Incadrarea autorului în autorului în

literatura literatura

română :română :

2.2. Încadrarea poemului în opera Încadrarea poemului în opera autoruluiautorului: :

““Odă ( în metru antic )” face parte din Odă ( în metru antic )” face parte din ultima etapăultima etapă a creaţiei a creaţiei eminesciene, cea eminesciene, cea bucureşteanăbucureşteană. .

Aceasta este Aceasta este perioada capodoperelorperioada capodoperelor. . Acum definitivează “Luceafărul”, “Glossa”, “Scrisorile”( 1883 ). Acum definitivează “Luceafărul”, “Glossa”, “Scrisorile”( 1883 ).

Tema comună a tuturor acestor texte este Tema comună a tuturor acestor texte este destinul omului de destinul omului de geniu în societate.geniu în societate.

3.3.GenezaGeneza:: Prima variantăPrima variantă datează din datează din

perioada studiilor perioada studiilor berlinezeberlineze ( 1873 ) şi se intitulează “( 1873 ) şi se intitulează “Odă Odă pentru Napoleonpentru Napoleon”. ”.

Eminescu lucreazEminescu lucreazăă aproape aproape 10 10 aniani la acest text. la acest text. Împăratul Napoleon e Împăratul Napoleon e înconjurat de ocean, înconjurat de ocean, motivul insuleimotivul insulei sugerând sugerând izolareaizolarea şi faptul că şi faptul că omul omul superior e neînţeles de oamenii de superior e neînţeles de oamenii de rândrând. Napoleon e înfăşurat tot timpul . Napoleon e înfăşurat tot timpul în mantia sa cenuşie.în mantia sa cenuşie.

Poezia are Poezia are 11 variante11 variante.. Se trece Se trece

de la imaginea împăratului de la imaginea împăratului singur şi neînţeles la imaginea singur şi neînţeles la imaginea poetului. poetului. Napoleon la Elba

EEminescuminescu a tradus cele mai cunoscute ode, epistole şi satire a tradus cele mai cunoscute ode, epistole şi satire horaţiene, încercând să respecte cât mai fidel structura ritmică horaţiene, încercând să respecte cât mai fidel structura ritmică din original. din original.

Versul saficVersul safic are următoarea structură prozodică: are următoarea structură prozodică:troheu troheu + + spondeu spondeu + + dactil dactil + + dipodie trohaicădipodie trohaică

(-(-UU /- - / /- - / --UUUU / / --UU / / --U)U)Versul adonicVersul adonic: 5 SILABE: 1 dactil + 1 troheu : : 5 SILABE: 1 dactil + 1 troheu : -UU -U-UU -U

Eminescu nu va putea respecta această succesiune de celule Eminescu nu va putea respecta această succesiune de celule ritmice, însă va păstra poziţia accentelor din structura ideală a ritmice, însă va păstra poziţia accentelor din structura ideală a strofei saficestrofei safice..

Horatius Sapho

Eminescu se inspiră din poezia lui Eminescu se inspiră din poezia lui Horaţiu (poet latin ),Horaţiu (poet latin ), de la care de la care

preia structura preia structura strofei safice= strofei safice= 3 versuri safice3 versuri safice( = 11 silabe ) ( = 11 silabe )

+ + 1 vers adonic1 vers adonic ( 5 silabe ). ( 5 silabe ). Poezia nu are rimPoezia nu are rimăă. .

Eminescu era fascinat Eminescu era fascinat de de chipul titanianchipul titanian al al împăratului Napoleon, împăratului Napoleon, convertit treptat în convertit treptat în imaginea geniului imaginea geniului neînţelesneînţeles şi cu un şi cu un destin destin dramaticdramatic. .

Această invocare a Această invocare a împăratului Napoleon împăratului Napoleon trădează, prin analogie, trădează, prin analogie, chipul tainic al omului şi chipul tainic al omului şi poetului Eminescu, şi el poetului Eminescu, şi el geniu superior şi geniu superior şi neînţeles. neînţeles.

4. Gen şi specie4. Gen şi specie:: liricliric, , odăodă ( aparent ( aparent imnimn închinat lui Napoleon ) închinat lui Napoleon )

- în realitate= - în realitate= MEDITATIE FILOSOFICA ; MEDITATIE FILOSOFICA ;Lirismul subiectivLirismul subiectiv : prezen : prezenţţa ma măărcilor rcilor eului liriceului liric: verbele : verbele şşi pronumele, adj. i pronumele, adj.

pron. pos. de persoana I: „credeam”, „ochii mei”, „focul meu”, „pe pron. pos. de persoana I: „credeam”, „ochii mei”, „focul meu”, „pe mine / Mie redmine / Mie redăă-m-măă”. ”.

5. Tema5. Tema: : geniulgeniul ( + moartea, iubirea, cunoaşterea) ( + moartea, iubirea, cunoaşterea)

Trecerea de la Trecerea de la împăratulîmpăratul NapoleonNapoleon la la poetpoet este este realizatrealizatăă

prinprin invocarea unui zeu nou, invocarea unui zeu nou, ApolloApollo, , zeul muzelor.zeul muzelor.

Au avut loc repetate modificări ale poemului, de la cele 13 strofe iniţiale trecându-se la 8, la 7 şi, în sfârşit la cele 5 strofe ale versiunii finale. Cititorul neavizat, care nu cunoaşte trudnicul efort de decantări succesive, n-ar putea ghici munca de artizan, de bijutier a poetului pentru a obţine o formă perfectă, în acord cu finalul profund şi abscons al Odei.

6. Structură şi compoziţie6. Structură şi compoziţie= 5 strofe= 5 strofe

I. I. Confesiunea geniului Confesiunea geniului tema morţii, tema cunoaşterii;tema morţii, tema cunoaşterii; motivul înălţării privirii spre cermotivul înălţării privirii spre cer= al = al aspiraaspiraţţiei spre absolutiei spre absolut: Platon: : Platon: La La

inceput, sufletele pluteau inceput, sufletele pluteau îîntre cer ntre cer şşi pi păămmâânt. Cele care au reunt. Cele care au reuşşit sit săă se se îînalnalţţe , e , ajungajungâând nd îîn cer, au devenit ZEI. Celelalte, s-au lovit de bolta cereascn cer, au devenit ZEI. Celelalte, s-au lovit de bolta cereascăă şşi au i au ccăăzut pe pzut pe păămmâânt. Din amestecul sufletelor cu lutul s-au nnt. Din amestecul sufletelor cu lutul s-au năăscut oamenii. De scut oamenii. De atunci, omul atunci, omul îînalnalţţăă privirea spre cer, sper privirea spre cer, sperâând, vreodatnd, vreodatăă, s, săă devin devinăă zeu. De zeu. De atunci, omul aspiratunci, omul aspirăă spre absolut. spre absolut.

motivul mantalei, motivul steleimotivul mantalei, motivul stelei;; tema singurătăţiitema singurătăţii ( = geniul este singur şi neînţeles ); ( = geniul este singur şi neînţeles ); IMPERFECTUL POVESTIRII.IMPERFECTUL POVESTIRII.

Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,Ochii mei nălţam visători la steaua Singurătăţii,

INCIPITINCIPIT: : Debutând „ ex abrupto" cu un vers ce a Debutând „ ex abrupto" cu un vers ce a contrariat şi a fascinat, poezia scrisă în manieră contrariat şi a fascinat, poezia scrisă în manieră antică reflectă antică reflectă tendinţa clasică a formei perfectetendinţa clasică a formei perfecte, , dar şi dar şi zbuciumul romantic al unui geniu rupt între zbuciumul romantic al unui geniu rupt între condiţia sa superioară, nesupusă spaţiului şi condiţia sa superioară, nesupusă spaţiului şi timpului şi condiţia omului de rândtimpului şi condiţia omului de rând..

Dihotomia spirit-materie permite considerarea Dihotomia spirit-materie permite considerarea Odei Odei (in metru antic)(in metru antic) ca ca prima poezie cultprima poezie cultăă existenţială existenţială românească. românească.

„„Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată" este versul Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată" este versul dilematic şi tragic al poemului, care explică dilematic şi tragic al poemului, care explică sfâşierea interioară a poetului. sfâşierea interioară a poetului.

•„„A învăţa să mori" implică, obligatoriu, neliniştea neantului. Geniul nu A învăţa să mori" implică, obligatoriu, neliniştea neantului. Geniul nu poate învăţa să moară pentru că „moartea" sa nu este decât o trecere poate învăţa să moară pentru că „moartea" sa nu este decât o trecere în absolut. în absolut. • Moartea pe care o va învăţa poetul este Moartea pe care o va învăţa poetul este cea care va descătuşa cea care va descătuşa forţele ascensionale ale spiritului. Din perspectivă ezoterică, moartea forţele ascensionale ale spiritului. Din perspectivă ezoterică, moartea însuşită de poet nu este decât o schimbare profundă pe care acesta o însuşită de poet nu este decât o schimbare profundă pe care acesta o trăieşte prin iniţiere.trăieşte prin iniţiere.

„„IInfăşurarea" în nfăşurarea" în mantiemantie pare pare a fi o reminiscenţă din prima a fi o reminiscenţă din prima versiune a poeziei, care îl versiune a poeziei, care îl prezintă pe prezintă pe NapoleonNapoleon în în mantia sa cenuşie. mantia sa cenuşie.

Dar aceasta poate simboliza Dar aceasta poate simboliza şi un anume „şi un anume „rangrang" al " al poetului, reprezentându-l ca poetului, reprezentându-l ca pe un pe un individ de excepţie.individ de excepţie. învelirea în mantie învelirea în mantie sugerează, ca şi în cazul sugerează, ca şi în cazul călugărilorcălugărilor, , interiorizareainteriorizarea şi şi căutarea lui Dumnezeu şi căutarea lui Dumnezeu şi implicit, implicit, abandonarea totală abandonarea totală a materialului.a materialului.

Al treilea vers Al treilea vers ( “( “Ochii mei nălţam visători la steaua” )surprinde surprinde poza poza romantică a geniuluiromantică a geniului care aspiră spre absolut, care aspiră spre absolut, spre infinit, amintind de spre infinit, amintind de celebrul mit celebrul mit platonicianplatonician al al „înălţării privirii spre „înălţării privirii spre cer". cer".

Recuzita romantică este Recuzita romantică este abundentăabundentă : „ochii : „ochii visători", motivul stelei, visători", motivul stelei, tematema singurătăţii. singurătăţii.

PrivireaPrivirea devine devine simbolul părţii eterne, simbolul părţii eterne, spiritualespirituale a poetului care a poetului care tinde spre tinde spre absolutabsolut..

SingurătateaSingurătatea este, de fapt, orgoliul este, de fapt, orgoliul geniului şi chinul omului de rând.geniului şi chinul omului de rând.

II.II. Apariţia suferinţei Apariţia suferinţei suferinţa este personificată (=femeie);suferinţa este personificată (=femeie); se trece de la persoana I la persoana a II-a;se trece de la persoana I la persoana a II-a; tema iubirii+ tema morţii;tema iubirii+ tema morţii; OXIMORON= asocierea a 2 termeni care se opun= “dureros de OXIMORON= asocierea a 2 termeni care se opun= “dureros de

dulce” +”voluptatea morţii / Nendurătoare”.dulce” +”voluptatea morţii / Nendurătoare”.

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,Suferinţă tu, dureros de dulce...Pân-în fund băui voluptatea morţii Nendurătoare.

SABIN BALASA

IIn atmosfera contemplativă şi spiritualizată n atmosfera contemplativă şi spiritualizată la maxim îşi face brusc apariţia „suferinţa". la maxim îşi face brusc apariţia „suferinţa".

Folosirea perfectului simplu sugerFolosirea perfectului simplu sugereazeazăă acut durerea pricinuită de o acţiune acut durerea pricinuită de o acţiune terminată recent: „apăruşi", „băui". terminată recent: „apăruşi", „băui".

Personificarea suferinţei şi folosirea Personificarea suferinţei şi folosirea apelativului pronominal „tu" ambiguizează apelativului pronominal „tu" ambiguizează discursul liric, opţiunile fiind discursul liric, opţiunile fiind suferinţa-suferinţa-femeiefemeie sau sau suferinţa-condiţie umanăsuferinţa-condiţie umană (condiţia omului superior, care este legat (condiţia omului superior, care este legat irevocabil de o mână de pământ).irevocabil de o mână de pământ).

Ultima interpretare nu este deloc Ultima interpretare nu este deloc hazardată. Exemplele cele mai edificatoare, hazardată. Exemplele cele mai edificatoare, e drept, dintr-un alt registru spiritual, sunt: e drept, dintr-un alt registru spiritual, sunt: rugăciunea lui Iisus în grădina Ghetsemanirugăciunea lui Iisus în grădina Ghetsemani (când latura umană este(când latura umană este mult mai puternică mult mai puternică decât cea divină şi este ispitită să anihileze decât cea divină şi este ispitită să anihileze absolutul din ea) si absolutul din ea) si celebra interogaţie de celebra interogaţie de pe crucepe cruce:: "Eli, eli "Eli, eli , , lama sabahtani".lama sabahtani".

CCuvântul „uvântul „durerosdureros" poate sugera faptul că " poate sugera faptul că elevaţia spiritualăelevaţia spirituală se poate obţine doar prin se poate obţine doar prin dureredurere, prin , prin depăşirea probelor iniţieriidepăşirea probelor iniţierii. .

OximoronulOximoronul „ „dureros de dulcedureros de dulce" explică mai clar " explică mai clar dubla condiţie a geniului, sfâşiat între dubla condiţie a geniului, sfâşiat între două două porniri contradictoriiporniri contradictorii, una , una spre cerspre cer şi una şi una spre spre pământ. pământ.

Durerea se datorează faptului că geniul este Durerea se datorează faptului că geniul este conştient că omul din el este atras de frumuseţile conştient că omul din el este atras de frumuseţile obişnuitei vieţi umane. obişnuitei vieţi umane.

Suferinţa este o ispită care provoacă, în cel Suferinţa este o ispită care provoacă, în cel conştient de ea, remuşcarea.conştient de ea, remuşcarea.

• Actul de a bea „pân-în fund voluptatea morţii Actul de a bea „pân-în fund voluptatea morţii / / NendurătoareNendurătoare" aminteşte " aminteşte inevitabil, de inevitabil, de sfântul Graalsfântul Graal, cupa din care a băut Iisus la cina cea de taină, , cupa din care a băut Iisus la cina cea de taină, când şi-a prezis destinul, dar şi cupa în care i-a fost adunat sângelecând şi-a prezis destinul, dar şi cupa în care i-a fost adunat sângele prelins din răni.prelins din răni.• „„Voluptatea morţii Voluptatea morţii / / NendurătoareNendurătoare" se constituie într-un alt " se constituie într-un alt oximoronoximoron, , pentru a sublinia din nou pentru a sublinia din nou dubla condiţie a omului care aspiră spre ideal, dubla condiţie a omului care aspiră spre ideal, spre absolut, dar este legat pentru totdeauna şi de pământul din care s-a spre absolut, dar este legat pentru totdeauna şi de pământul din care s-a născut.născut.

III.III. Suferinţa geniului , comparat cu Hercul Suferinţa geniului , comparat cu Hercul

şi Nessusşi Nessus motivul focului / mării;motivul focului / mării; prezent+ conjunctiv.prezent+ conjunctiv.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,Ori ca Hercul înveninat de haina-i;Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele mării.

SABIN BALASA

Hercule, Deianira Hercule, Deianira şşi Nessusi NessusHerculeHercule= fiul lui = fiul lui ZeusZeus şi al pamântenei şi al pamântenei

AlcmenaAlcmena, soţia regelui Amphitryon;, soţia regelui Amphitryon;= H. se cǎsǎtoreşte cu = H. se cǎsǎtoreşte cu DeianiraDeianira, care va fi , care va fi

rǎpitǎ de rǎpitǎ de centaurul Nessuscentaurul Nessus, care o iubea;, care o iubea;= H. îl rǎneşte cu o sǎgeatǎ otrǎvitǎ; = H. îl rǎneşte cu o sǎgeatǎ otrǎvitǎ; = Pânǎ când Hercule ajunge pe malul pe care = Pânǎ când Hercule ajunge pe malul pe care

se aflau cei 2, Nessus o sfǎtuieşte pe se aflau cei 2, Nessus o sfǎtuieşte pe Deianira sǎ moaie o hainǎ în sângele lui Deianira sǎ moaie o hainǎ în sângele lui otrǎvit, spunându-i cǎ, purtând-o, Hercule otrǎvit, spunându-i cǎ, purtând-o, Hercule se va întoarce la ea, indiferent dacǎ ar fi se va întoarce la ea, indiferent dacǎ ar fi început sǎ iubeascǎ o altǎ femeie. început sǎ iubeascǎ o altǎ femeie.

= Dupǎ un timp, reîntorşi acasǎ, Deianira = Dupǎ un timp, reîntorşi acasǎ, Deianira devine geloasǎ; pentru a-şi recǎpǎta soţul, devine geloasǎ; pentru a-şi recǎpǎta soţul, foloseşte haina muiatǎ în sângele lui foloseşte haina muiatǎ în sângele lui Nessus.Nessus.

= Aceasta se lipeşte de pielea lui Hercule şi îl = Aceasta se lipeşte de pielea lui Hercule şi îl arde atât de tare, încât eroul preferǎ sǎ-şi arde atât de tare, încât eroul preferǎ sǎ-şi înalţe singur un rug şi sǎ ardǎ, decât sǎ înalţe singur un rug şi sǎ ardǎ, decât sǎ mai suporte chinul. mai suporte chinul.

= De pe rug, Hercule este luat în Olimp, = De pe rug, Hercule este luat în Olimp, devenind nemuritor.devenind nemuritor.

Eul liric oEul liric oscilscileeaazaza permanent între două ispite permanent între două ispite. Acest lucru . Acest lucru va genera va genera chinul insuportabil, comparat cu cel provocat de arderea de viu: „Jalnic, chinul insuportabil, comparat cu cel provocat de arderea de viu: „Jalnic, ard de viu, chinuit ca Nessus ard de viu, chinuit ca Nessus / / Ori ca Hercul înveninat de haina-i". Ori ca Hercul înveninat de haina-i".

SSintagma „ard de viu" sugerează suferinţa, dar şi trăirea conştientă a intagma „ard de viu" sugerează suferinţa, dar şi trăirea conştientă a combustiei interioarecombustiei interioare si si se integrează perfect întregului vers care se integrează perfect întregului vers care marchează acuitatea durerii: „jalnic", "ard de viu", „chinuit". marchează acuitatea durerii: „jalnic", "ard de viu", „chinuit".

Acest rug simbolic marchează sublimarea, distrugerea pasiunilor, a Acest rug simbolic marchează sublimarea, distrugerea pasiunilor, a învelişului trupesc, arderea a tot ce se opune elevaţiei.învelişului trupesc, arderea a tot ce se opune elevaţiei.

Invocarea celor două personaje mitologice, Hercul şi Nessus are rolul de Invocarea celor două personaje mitologice, Hercul şi Nessus are rolul de a crea o mitologie personală, sugerând, poate, chinurile poetului datorate a crea o mitologie personală, sugerând, poate, chinurile poetului datorate propriilor iubiri (ambele personaje vor muri din dragoste pentru Dejanira).propriilor iubiri (ambele personaje vor muri din dragoste pentru Dejanira).

CombustiaCombustia este înfăţişată la dimensiuni este înfăţişată la dimensiuni hiperbolicehiperbolice, eul poetic atingând , eul poetic atingând dimensiuni dimensiuni macrocosmicemacrocosmice: „Focul meu a-l stinge nu pot cu toate : „Focul meu a-l stinge nu pot cu toate / / Apele Apele mării".mării".

Prin aceeaşi Prin aceeaşi tehnică a ingambamentuluitehnică a ingambamentului se pune în relief se pune în relief intensitatea intensitatea arderiiarderii, care nu poate fi oprită nici măcar cu „toate , care nu poate fi oprită nici măcar cu „toate / / Apele mării".Apele mării".

• SSintagma „focul meu" sugerează faptul că suferinţa pe care o îndură i se intagma „focul meu" sugerează faptul că suferinţa pe care o îndură i se datorează lui în cea mai mare măsură. datorează lui în cea mai mare măsură. • RugulRugul nu este unul exterior, perceptibil prin simţurile comune, ci unul nu este unul exterior, perceptibil prin simţurile comune, ci unul lăuntriclăuntric, ascuns şi din acest motiv , ascuns şi din acest motiv mai mistuitormai mistuitor. . • Imaginea rugului este o Imaginea rugului este o metaforă a propriei sfâşieri,metaforă a propriei sfâşieri, este o este o aluzie la aluzie la necesitatea depăşirii unei probe existenţialenecesitatea depăşirii unei probe existenţiale pentru a-şi regăsi, ca o răsplată pentru a-şi regăsi, ca o răsplată intrinsecă, liniştea iniţială. intrinsecă, liniştea iniţială.

IV.IV. Reînvierea mitică Reînvierea mitică motivul visului;motivul visului; motivul focului ( suferinţa, purificarea );motivul focului ( suferinţa, purificarea ); prezent+ conjunctiv.prezent+ conjunctiv.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,Pe-al meu propriu rug ,mă topesc în flăcări...Pot să mai reînviu luminos din el ca Pasărea Phoenix?

SABIN BALASA

Phoenix = pasăre fabuloasă, despre care vechii egipteni credeau că apare o dată la 500 de ani; în mitologia greacă este o pasăre alegorică, având însuşirea de a se autoincendia periodic şi a se regenera, apoi, din propria cenuşă.

Strofa a patra reia, la un nivel Strofa a patra reia, la un nivel mitologic, mitologic, imaginea rugului pe imaginea rugului pe care şi-l înalţă Hercule pentru care şi-l înalţă Hercule pentru a-şi înceta chinurile a-şi înceta chinurile insuportabileinsuportabile, dar şi , dar şi imaginea imaginea apoteotică a înălţării în Olimp a apoteotică a înălţării în Olimp a erouluieroului, din mijlocul flăcărilor. , din mijlocul flăcărilor.

Dubla descendenţă a lui Dubla descendenţă a lui Hercule, Hercule, pământeascăpământească, prin , prin AlcmenaAlcmena şi şi divinădivină, prin , prin ZeusZeus, , îşi are corespondent în îşi are corespondent în sâmburele divin din geniusâmburele divin din geniu, dar , dar şi în şi în natura sa umanănatura sa umană..

ZEUS

• Interogaţia „Pot să mai renviu" Interogaţia „Pot să mai renviu" introduce un alt personaj fabulos, introduce un alt personaj fabulos, care prin autocombustie se care prin autocombustie se regenerează la infinit, regenerează la infinit, pasărea pasărea PhoenixPhoenix..

•CConvingerea onvingerea eului liric este ceului liric este că, ă, prin prin trăirea deplină a unei trăirea deplină a unei experienţeexperienţe umaneumane, reuşeşti să , reuşeşti să accezi la accezi la absolutabsolut, ajungând la , ajungând la purificarepurificare, la , la iluminareiluminare..

Aspectul negativ al focului (pasiuniiAspectul negativ al focului (pasiunii),prin faptul că sufocă, ),prin faptul că sufocă, distruge este anihilat de epitetul „luminos", care implică distruge este anihilat de epitetul „luminos", care implică aspectul aspectul spiritual, iniţiatic al acestei probespiritual, iniţiatic al acestei probe. Ca urmare a acestor . Ca urmare a acestor procese de procese de sublimare, de spiritualizare prin ardere şi mistuiresublimare, de spiritualizare prin ardere şi mistuire, poetul are , poetul are acces la purificare şi la regenerareacces la purificare şi la regenerare..

Sintagmele Sintagmele „Apele mării" „Apele mării" si si „Pasărea „Pasărea Phoenix“ Phoenix“ sugerează o sugerează o ipostază neptunicăipostază neptunică a geniului sau a geniului sau ipostaza fabuloasă a ipostaza fabuloasă a regenerăriiregenerării, marcând proteismul genialităţii, , marcând proteismul genialităţii, eterna căutare şi eterna căutare şi regăsire spiritualăregăsire spirituală..

Mihai Eminescu scria pe un manuscris: “Eu sunt

budist”. Budiştii credeau în Nirvana.

Nirvana • “stingere”( în sanscrită ); • ( în religia budistă, în filosofia indiană ) stare de fericire, realizată prin eliberarea de

grijile vieţii, de suferinţe şi prin contopirea sufletului individual cu esenţa divină, cu ajutorul contemplaţiei şi al ascezei.

• repaosul absolut al sufletului, pentru că acesta nu se mai reincarnează şi se eliberează definitiv de suferinţǎ ;

loc al fericirii depline, totale; drumul către Nirvana= drumul izbăvirii, al atingerii Absolutului.

NIRVANA

1

2

34 5

6

7

12

34

5

67 1

2

34

56

7

Reincarnare ( DOOM2)

= trupul omului moare, dar sufletul lui se

naşte în alt corp, cel puţin de 7 ori. Dacă nu e pregătit să treacă în

Nirvana, ciclul reincarnărilor se reia.

Vointa de a trăi

( Schopenhauer, preluând ideea de la indieni )

= dorinţa omului de a se naşte din nou, deoarece în viaţa anterioară

nu şi-a împlinit toate dorinţele ( iubire, bogăţie, glorie );

specifică omului de rând.

SAMSARA=

ciclul reincarnarilor

V.V. Renunţarea şi retragerea în sineRenunţarea şi retragerea în sine Rugăminte= blestem = imprecaţie;Rugăminte= blestem = imprecaţie; imperativ: “piară”, “vino”, “redă-mă”;imperativ: “piară”, “vino”, “redă-mă”; conjunctiv: “să pot muri”.conjunctiv: “să pot muri”.

Piară-mi ochii turburători din cale,Vino iar în sân, nepăsare tristă;Ca să pot muri linistit, pe mine Mie redă-mă! Ataraxie = termen filozofic din antichitate;

recomandă starea de linişte, de seninǎtate sufleteascǎ obţinută prin detaşarea de frământǎrile lumii.

SABIN BALASA

Imperativul-imprecaţie din final Imperativul-imprecaţie din final („(„Piară-mi ochii turburători din cale")Piară-mi ochii turburători din cale") se constituie într-un refuz conştient şi se constituie într-un refuz conştient şi hotărât al ispitei umanului. hotărât al ispitei umanului.

Construcţia „Construcţia „vino iarvino iar" conţine cuvinte " conţine cuvinte care denumesc atitudinea voluntară, care denumesc atitudinea voluntară, prin verbul la imperativ „vino" şi prin verbul la imperativ „vino" şi dorinţa de a reveni la condiţia iniţială, dorinţa de a reveni la condiţia iniţială, olimpiană, netulburată si ferită de olimpiană, netulburată si ferită de ispite „lumeşti". ispite „lumeşti".

Adverbul iterativ „Adverbul iterativ „iariar" pare a uşura " pare a uşura reintegrarea în vechea stare, dar reintegrarea în vechea stare, dar sugerează şi sugerează şi forţa şi impasibilitatea forţa şi impasibilitatea geniului. geniului.

Invocarea „Invocarea „nepăsării tristenepăsării triste", rugate să ", rugate să revină are ca scop revină are ca scop moartea liniştită prin moartea liniştită prin recăpătarea sineluirecăpătarea sinelui. .

Ce înseamnă moarte liniştită? Ce înseamnă moarte liniştită? Această moarte are un Această moarte are un sens simbolicsens simbolic, ,

similar botezului, care înseamnă, de similar botezului, care înseamnă, de data aceasta prin scufundarea în apă, data aceasta prin scufundarea în apă, să mori pentru starea ta de să mori pentru starea ta de nedesăvârşire şi să renaşti pentru viaţa nedesăvârşire şi să renaşti pentru viaţa superioară, dobândită prin iniţiere.superioară, dobândită prin iniţiere.

Redobândirea sinelui semnifică Redobândirea sinelui semnifică renunţarea la una dintre valenţele renunţarea la una dintre valenţele personalităţii sale, bineînţeles, personalităţii sale, bineînţeles, renunţarea la umanul, la materialul renunţarea la umanul, la materialul din el. din el.

IIn aceeaşi tonalitate sunt scrise şi n aceeaşi tonalitate sunt scrise şi ultimele versuri ale ultimele versuri ale LuceafăruluiLuceafărului, , care surprind deja care surprind deja detaşarea detaşarea geniului de ispita umanuluigeniului de ispita umanului. .

GeniulGeniul este supus este supus complexului complexului lucifericluciferic al „ al „căderii" în lumea căderii" în lumea comunăcomună. .

Aici va trăi sentimentul Aici va trăi sentimentul suferinţei suferinţei provocate de iubireprovocate de iubire. Unica . Unica soluţiesoluţie va fi va fi detaşareadetaşarea de efemeritatea şi de efemeritatea şi zbuciumul lumii şi zbuciumul lumii şi izolarea mândrăizolarea mândră..

De la iDe la imperfect şi perfect simplu se mperfect şi perfect simplu se trece la trece la prezentprezent, pentru a sugera , pentru a sugera un un chin eternchin etern, un , un conflict conflict permanent între spirit şi materiepermanent între spirit şi materie, , care are loc în orice fiinţă umană.care are loc în orice fiinţă umană.

7.7. StilStil: : formă clasică ( forma fixformă clasică ( forma fixăă a a

strofei safice ) + strofei safice ) + fond romantic: fond romantic:

a)a) tema geniului, tema geniului,

b)b) motivul stelelor, motivul stelelor,

c)c) tema singurătăţii, tema singurătăţii,

d)d) motivul visului .motivul visului .SABIN BALASA

SABIN BALASA

CLASICCLASICIIn n Oda (în metru antic)Oda (în metru antic), ca şi în , ca şi în Glossă,Glossă, Eminescu aspiră spre Eminescu aspiră spre

perfecţiunea formală, de perfecţiunea formală, de factură clasică, prin supunere factură clasică, prin supunere la rigorile strofei safice,la rigorile strofei safice, adic adică ă

prin rprin respectarea tiparului espectarea tiparului rigid al unei poezii cu formă rigid al unei poezii cu formă

fixă. fixă.

ROMANTICROMANTIC DDacă în acă în Glossă Glossă

cugetătorul este izolat cugetătorul este izolat în nemurirea sa rece, în nemurirea sa rece,

personajul liric din personajul liric din OdăOdă trăieşte experienţa trăieşte experienţa iniţiatică la nivelul iniţiatică la nivelul simţurilor ardente simţurilor ardente

(motivul focului), el are (motivul focului), el are şansa sau poate şansa sau poate

obligaţia de a depăşi obligaţia de a depăşi neliniştea, patimile neliniştea, patimile specifice omului de specifice omului de

rând.rând.

Această ispită este foarte puternică, darAceastă ispită este foarte puternică, dar, ca şi în , ca şi în LuceafărulLuceafărul şi în balada şi în balada barbiana barbiana “Riga Crypto si lapona Enigel”, “Riga Crypto si lapona Enigel”, este în final depăşită. este în final depăşită.

Protagonistul încercărilor iniţiatice va reuşi, prin cunoaşterea de sine, să Protagonistul încercărilor iniţiatice va reuşi, prin cunoaşterea de sine, să ajungă la cunoaşterea ultimă, ajungă la cunoaşterea ultimă, cunoaşterea absolutăcunoaşterea absolută. .

Geniul izbuteşte să se sustragă „cântecului de sirenă" al lumii, voinţei de a Geniul izbuteşte să se sustragă „cântecului de sirenă" al lumii, voinţei de a trăi şi se apropie treptat şi definitiv de intrarea în Nirvana.trăi şi se apropie treptat şi definitiv de intrarea în Nirvana.

• Odă (în metru antic)Odă (în metru antic) este o este o ermetizareermetizare,, la nivelul ideilor la nivelul ideilor,, a poema poemului ului filosoficfilosofic “Luceafărul”. “Luceafărul”. • GGeniuleniul din din Odă (în metru antic)Odă (în metru antic) deţine, la începutul poeziei, deţine, la începutul poeziei, cunoaşterea cunoaşterea raţională-prin intelect. raţională-prin intelect. De aici liniştea şi echilibrul olimpian. De aici liniştea şi echilibrul olimpian. •„„Suferinţa", „iubireaSuferinţa", „iubirea" sau umanul il ispiteşte cu posibilitatea " sau umanul il ispiteşte cu posibilitatea cunoaşterii cunoaşterii prin afect. prin afect.

Concluzie:Concluzie: