ȘOCUL CALORIC, HIPOTERMIA ȘI DIGERĂTURILE.

BOALA DE VIBRAȚII

A elaborat: Țurcan Olesea

Conducător: Artiomov Laurenția

Șocul caloric

Supraîncălzirea generală a corpului datorită căldurii excesive (hipertemia) produce omului şoc caloric sau şoc termic. Pe timpul şederii îndelungate într-un mediu supraîncălzit (hipertemie) se produce acumularea de căldură în organism peste limitele normale pe care le poate suporta omul (peste 41-42°C).

1. În prima fază persoana supraîncălzită prezintă oboseală, moleşeală, ameţeli, senzaţia de picioare grele, dureri de cap şi musculare, transpiraţie abundentă şi sete puternică. Temperatura corpului nu depăşeşte 38°C.

2.În faza a doua, când temperatura corpului depăşeşte 38°C (38-40°C), starea persoanei respective se agravează, simptomele descrise în prima fază sunt mai accentuate. Transpiraţia însă se opreşte, pielea şi buzele sunt uscate. Apar crampe musculare, greţuri, vărsături. Tensiunea arterială scade mult, pulsul este slab şi rapid şi în scurt timp omul cade pierzându-şi cunoştinţa.

3.Trecerea în faza a treia este marcată de creşterea temperaturii corpului peste 40-41°C. Pielea este uscată, arsă, deshidratată ca urmare a opririi transpiraţiei. Victima urinează puţin sau deloc. După pierderea cunoştinţei, omul prezintă semne nervoase: agitaţie, tremurături, contracţii musculare (convulsii) şi poate intra în comă.

Simptomele şocului caloric au loc în 3 faze:

Şocul termic se tratează printr-o rehidratare cele mai mult pe cale venoasă şi necesită, deseori, o spitalizare.

Hipotermia

Hipotermia reprezintă scăderea anormală a temperaturii corpului. Aceasta se poate datora expunerii prelungite a corpului la temperaturi scăzute. Oricine stă în frig, în camere reci sau care este supus frigului şi umezelii poate dezvolta hipotermie.

Aceasta apare atunci când organismul pierde căldură mai repede decât este capabil să o producă.

Cel mai mare risc de a dezvolta hipotermie îl prezintă:• sugarii care stau în camere slab încălzite;• vârstnicii care suferă de diferite boli, de exemplu boli cardiace sau circulatorii sau care iau medicamente ce pot interfera cu capacitatea organismului de a regla temperatura:• vârstnicii cu alimentaţie sau îmbrăcăminte necorespunzătoare sau care stau în frig; adesea aceste persoane stau mult timp în case încălzite necorespunzător; de asemenea alimentaţia necorespunzătoare îi face mai susceptibili la frig;• persoanele care stau mult timp la temperaturi scăzute, precum persoanele fără locuinţă, vânătorii sau cei care fac excursii;• persoanele care consumă alcool sau droguri ilegale.

Simptomele frecvente ale hipotermie includ:• Apatie sau lipsa de preocupare;• Somnolenţă;• Rigiditatea mâinilor şi a picioarelor;• Neîndemânare;• Confuzie;• Dorinţa de a se întinde în poziţie culcat, de a-şi îndepărta hainele, de a se adăposti;• Ameţeală;• Epuizare;• Cefalee;• Pierderea coordonării;• Greaţă cu sau fără vărsături;• Voce tremurată sau vorbire neclară;• Tremurături;• Poticnire.

• Anumite medicamente;• Demenţa;• Expunerea prelungită la frig;• Vârstele extreme (sugari şi bătrâni);• Hipotiroidismul (nivelele scăzute de hormoni tiroidieni);• Îmbrăcăminte sau încălzire inadecvate;• Malnutriţie;• Boala Parkinson;• Neuropatie periferică;• Leziuni ale măduvei spinării;• Accidente vasculare cerebrale sau tumori cerebrale;• Consumul de alcool sau droguri ilegale.

Factori de risc care influenţează apariţia şi progresia hipotermiei

Simptome ce pot indica o hipotermie gravă ce pune viaţa în pericol:

• Coloraţie albastră-violacee a unghiilor sau buzelor;• Modificări ale stării de conştienţă sau alertă precum leşinul sau lipsa de reacţie;• Modificări ale stării mentale sau schimbări bruşte de comportament cum ar fi confuzie, delir, letargie, halucinaţii şi iluzii;• Pupile dilatate;• Vorbire neclară, deformată sau incapacitatea de a vorbi;• Paloare;• Tahicardie (accelerarea frecvenţei cardiace) sau bradicardia (scăderea frecvenţei cardiace);• Respiraţie superficială;• Temperatura corpului mai mică de 35 C;• Puls slab sau absent.

Tratamentul hipotermiei usoare include scoaterea din mediul care a determinat-o, folosind paturi calde, incalzitoare si sticle cu apa fierbinte. Hipotermia moderata sau severa este tratata, de preferat, intraspitalicesc de catre medici specialisti. Se administreaza fluide calde , oxigen cald si alte tratamente pentru a ridica temperatura corporala.

Degerăturile reprezinta cea mai frecventa leziune prin frig si se produce atunci cand tesuturile umane ating temperatura de minus 3 – minus 4 *C , printr-o expunere suficient de lunga la temperaturi sub minus 6 *C.

Factori favorizanti :  1.Umiditatea crescuta   2.Vantul   3.Epuizarea   4.Haine si incaltaminte stramta   5.Alcoolul si fumatul   6.Imobilizarea   7.Hipoxia   8.Stressul 

Degerăturile

În funcţie de gravitatea şi ţesuturile afectate, degerăturile se clasifica astfel:

Degerături de gradul I – formă uşoară, afectează doar suprafaţa pielii, provocând dureri şi mâncărime. Apar pe piele pete albe sau galbene şi provoacă senzaţie de amorţeală. Nu cauzează daune permanente. 

Degerături de gradul II – pielea îngheaţă şi devine aspră, însă ţesuturile adânci nu sunt afectate. Apar leziuni închise la culoare, dar care se vindecă în trei-patru săptămâni dacă sunt tratate corespunzător. Pielea afectată este sensibilă şi provoacă dureri la atingere. 

Degerături gradul III – formă gravă, se remarcă degerături profunde care pătrund până în ţesuturile adânci. Este momentul când muşchii, tendoanele, vasele de sânge şi nervii pot congela, astfel că stimulii nu mai fac corpul să reacţioneze. Persoana afectată este supusă riscului de a-şi pierde permanent membrele sau simţurile, astfel că este necesară intervenţia chirurgicală dacă se localizează cangrena.

Tratamentul: zona afectată trebuie încălzită sau decongelată treptat, în funcţie de gravitate şi trebuie să se evite o perioadă expunerea la temperaturi scăzute, întrucât rănile se pot agrava.Apoi, hainele trebuie scoase şi înlocuite cu unele uscate, iar zonele degerate acoperite cu pături.Procesul de încălzire tebuie să se deruleze treptat, prin urmare se recomandă menţinerea zonelor afectate în apă caldă, la temperatura de 34-37C, urmată apoi de aplicarea unui pansament steril. 

Riscul de îmbolnavire este dat mai ales de uneltele vibratorii actionate cu aer comprimat sau curent electric si care se utilizeaza în constructia de masini, a navelor, a avioanelor, la constructia de cladiri si cai de comunicatii, în industria extractiva, în turnatorii, taierea metalelor etc. Mai produc vibratii masinile de perforat, polizat, rectificat, batut metale si alte materiale, masinile agricole.SimptomeleCel mai frecvent vibratiile produc modificari ale vaselor de sange periferice. Un rol important favorizant îl are frigul. In prima faza apare o decolorare locala a pielii în zona supusa actiunii trepidatiilor. Acest fenomen este însotit de reducerea sensibilitatii degetelor care tin unealta vibratorie, scade temperatura locala. Muncitorii devin neandemanatici.

Boala de vibrații