1

METODA OCHELARIOR VIZIONARI

2

METODA 6 PĂLĂRII GÂNDITOARE APLICATĂ ÎN ATELIERUL DE PROIECTARE

Asist.drd. arh. Codruța Iana UAUIM

Una dintre problemele care mă preocupa, ca asistent la catedra de Proiectare

de Interior este stimularea potenţialului creativ latent al studenţilor. Studii din acest

subiect își au originile în psihologia creativităţii, potrivit cărora în fiecare individ uman

există un potenţial creativ- mai mare sau mai mic-ce poate fi eliberat prin educatie

de diverse “blocaje’ care îl impiedică să se manifeste. Astfel rolul meu este pe de-o

parte sa îi asist în demersurile lor de învățare a procedeelor de proiectare dar și în

acest importanat și delicat subiect, al stimulării creativității.

În legătură cu asemenea programe de antrenare a creativităţii, au existat, de-

a lungul timpului, două orientări:

a) introducerea în planurile de învăţămant a unor cursuri de antrenament creativ, ca

o completare la materiile de studiu prevazute în mod obisnui;

(b) realizarea acestui antrenament al creativităţii de către fiecare profesor în cadrul

activitătilor cu elevii de studiere a disciplinei şcolare pe care o predă.

Majoritatea programelor speciale de antrenare pun la punct metode prin care

pot fi depăsite eventualele “blocaje” în soluţionarea creativă a unor probleme, asa

cum sunt metodele ‘brainstormingului”, “sinetică” şi numeroase alte tehnici utile în

acest sens. Cealaltă orientare susţine că dinamizarea potenţialului creativ individual

al elevilor se realizează cel mai bine prin însuşi modul de predare al fiecărui

profesor, care va trebui să fie orientat spre realizarea unei instruiri creative-bazată,

pe rezolvarea de probleme și învăţarea prin descoperire- dar și prin adoptarea de

către profesor a unei noi atitudini de încurajare a oricări manifestări creative a

elevilor săi. Această nouă atitudine implică, printre altele, încurajarea

comportamentului interogativ al studenţilor (“curajul” de a pune întrebări și iniţierea

în “arta” de a formula întrebări pertinente). Instruirea creativă se preocupă de

încurajarea elevilor de a manifesta curiozitate pentru o mare diversitate de aspecte

calitate a persoanei creative de a sesiza amănunte interesante ale lucrurilor, peste

care, în mod obişnuit, privirea trece nepăsătoare. Instruirea creativă presupune o

nouă concepţie a profesorului despre evaluarea rezultatelor şcolare, care va deplasa

accentul de pe cantitatea de informaţie memorată de elevi, pe aprecierea

caracterului original, creativ al răspunsurilor elevilor. Ținând cont de aceste premise

pedagogice, am simțit nevoia punerii la punct a unei metode de abordare sintetică a

3

procesului de creație în proiectele de amenajare interioară din cadrul atelierului de

proiectare pe care îl coordonez.

Înainte de toate trebuie să explic în ce constă efectiv acest proces. În primul

rând se lansează o temă de proiectare care durează circa o jumatate de semestru.

Tema este o amenajare a unui spațiu interior dat, cu funcțiune diferită. Ea se

prezintă studenților împreună cu date generale ale tematicii abordate și o

bibliografie. De-a lungul perioadei de studiu, studenții pornesc de la cercetarea

bibliografiei, înțelegeerea ei, studiul spațiului de amenajat, identificarea unui concept

de abordare aplicabil la tema, studiul soluțiilor de proiect, ca în final să ajungă la

proiectul propriu-zis.

Ceea ce voi prezenta în continuare este o metodă de analiză a spațiului,

aplicare a documentației, identificarea conceptului și conturarea soluțiilor pe care le

va dezvolta proiectul propriu-zis. Trebuie sa recunosc că nu am fost foarte originală.

Am fost inspirată de două persoane în acest demers al meu, de apune la punct o

metodă eficientă de lucru cu studenții în atelierele de proiectare-creație. Cele două

idei s-au legat firesc în câmpul meu de cunoaştere și experienţă conducându-mă

spre ceea ce voi prezenta în continuare. Cele doua idei care au stat la baza sunt:

• importanța jocului în creaţie-idee care devine aproape un leitmotiv în

site-ul dumneavoastră și cu care sunt întru totul de acord

• și o metoda neortoxă, pusă la punct de conf. Dr. Arh. Carmen

Dumitrescu de la UAUIM în metoda de predare a designului de obiect

în școli, experimentata în cadrul proiectului Wave, prezentat de mine în

referate anterioare.

Metoda jocului nu este cazul să o mai argumentez, suntem toţi în acord cu

ea, cu precizarea că se potriveşte la orice vârstă. Creaţia înseamnă în primul rând o

minte eliberată de prejudecăți care poate parcurge trasee inedite cu finalități

surprinzatoare și noi. Este un joc al minții.

Metoda d-nei prof. Dumitrescu se bazează pe interesanta soluție de

abordarea a problemelor propusă de Edward de Bono, 6 thinking hats, pe care o voi

prezenta succint în continuare.

4

Palaria albă – evaluarea obiectivă a situaţiilor: fapte, cifre, informaţii. Cu pălăria

aceasta pe cap, este mai uşor să vedem lucrurile aşa cum sunt, fără nici o părere,

interpretare, critica, emoție;

Pălăria roșie – se referă la emoții, la senzații și la intuiții. Când gândim cu pălăria

roșie pe cap, nu este nevoie să dăm nici o justificare;

Pălăria neagră – gânduri negative, critică, pesimism, tot ceea ce poate merge prost.

(Aici nu e nevoie de prea multe explicații, fiindcă se pare că mulţi au în permanenta

pălăria neagră pe cap);

Pălăria galbenă – oportunități,

gânduri pozitive, optimism. Cu

aceasta pălărie pe cap, trebuie să

gândim pozitiv și să vedem numai

avantajele situației;

Pălăria verde - creativitate, gânduri

neobișnuite, ipoteze fantastice,

brainstorming. Cu pălăria verde în

cap, nu exista nici o limită în calea

gândurilor

Pălăria albastră – permite observaţii

asupra gândurilor și corectarea lor.

Controlează folosirea pălăriilor.

Deci, să ne imaginam ca ne punem pe cap una dintre pălăriile pe care le avem la

dispoziţie și astfel înfruntam problema din punctul de vedere corespunzător. Atunci

când ni se pare că funcţia pălăriei pe care “o avem” s-a terminat, trecem la o altă

culoare. Asta nu interzice, bineânțeles, să ne întoarcem, la nevoie, la o pălărie “deja

folosită” (asta este chiar funcţia pălăriei albastre, aceea de a coordona folosirea

pălăriilor).

Metoda aceasta s-a dovedit eficace pentru că ne permite să intrăm și să

ieșim dintr-un anumit rol (emotiv, critic, optimist, creativ s.a.m.d.) fără să ne simţim

5

implicaţi la nivel personal. De fapt, a ne pune o pălărie (atât de metaforică), ne

permite “să ne jucam rolul” fără să mai ținem cont de limitele obişnuite.

Pornind de la aceasta teorie, d-na profesoară creează un joc cu ”ochelari de

designer” menit să schimbe practic perspectiva asupra subiectului-obiectului

creaţiei. Dânsa porneşte de la ideea unui “joc de roluri”, în care copilul să treacă pe

rând prin rolul de beneficiar/utilizator de mobilier, de designer, de producător și chiar

de vânzător. Fiecare din aceste roluri înseamnă să vezi lucrurile din puncte de

vedere diferite, prin prisma unor criterii specifice. Încearcă deci să le explic copiilor la

ce se gândește un designer când proiectează un obiect de mobilier. Pentru că este

un deomeniu al creației vizuale, a schimbat metafora pălăriilor cu una specifica

acestui domeniu: ”m-am gandit la faptul că vezi diferit cu sau fără ochelari, că ce

vezi depinde de lentilele acestora…Așa s-a născut ideea metodei “Ochelarilor de

designer” . Se alcătuiește o colecţie de ochelari care să te ajute să focalizezi asupra

diverselor aspecte: nevoie și răspuns, idee și poveste, material, formă, structură,

culoare, producție, vânzare, etc. Grupează aceste criterii în trei mari categorii.

Pentru a fi mai sugestiv și mai uşor de memorat, fiecare pereche de ochelari a primit

cate o culoare.

Ochelarii cu rama galbenă: între

nevoie și răspuns se află ideea; aici

aflăm povestea, “scenariul de

utilizare”, cui îi trebuie și de ce.

De ce galben? De la “mi s-a aprins

beculetul”, “mi-a venit o

idee…stralucită”…

Ochelarii cu rama rosie: aici intra

multe – materialul, care are o

structura, poate lua diverse forme

și culori. De ce rosie? Pentru ca

rosul e “culoarea” prin excelenta.

6

Ochelarii cu ramă albastră: vedem

ce înseamnă un produs, cum se

fabrică și cum se vinde. De ce

albastru? Pentru că trebuie să fie o

culoare serioasa, care sugerează

și salopeta muncitorului din fabrică.

Lista de “ochelari de designer” poate fi de altfel completată, în funcţie de context,

vârsta, abordare, obiective. Dânsa chiar propune și alte tipuri de completări,

potrivite pentru alte nivele de şcolarizare, liceu de specialitate sau chiar facultate:

• “ochelari cu stil” pentru a vedea care sunt elementele caracteristice ale

diverselor stiluri (clasic, modern, Art-Deco, minimalist, etc).

• “ochelari eco-design” pentru a aplica criteriile designului eco-responsabil sau

durabil.

Ce am facut eu? M-am întors la teoria originală a lui de Bono, păstrând însă

metoda doamnei profesoare cu ochelarii. Însă metodele de abordare a problemelor

propuse de de Bono le-am aplicat concret pe subiectul în cauza: proiectul de

amenajare interioara a unui spaţiu dat.

De ce este nevoie de o metoda? Pentru ca eu lucrez cu studentii de anul II, perioadă

în care modul de gândire și de abordare a problemelor este în formare. De cele mai

multe ori, fiind la început, studenţii au doua reacţii:

• să schimbe structura morfologică a spaţiului de amenajat și

• să se lase blocaţi de acesta în procesul de creație.

Metoda își propune:

-un procedeu de analiză a spaţiului care să identifice plusurile și minusurile sale.

-un mod de abordare a minusurilor spaţiului în cauză care să le transforme în

avantaje

-procedee de documentare și alegere a stilurilor de amenajare

-soluţii concrete în proiectul de amenajare

Am numit-o METODA OCHELARILOR VIZIONARI.

7

OCHELARI ALBI EVALUAREA OBIECTIVĂ A SPAŢIULUI:

-CONFIGURAŢIE SPAŢIALĂ șI

DIMENSIONALĂ

-LUMINA

-TRASEE DE CIRCULAŢIE

-PROPORŢII PLIN/GOL

-FUNCŢIONALITATE

OCHELARII ROŞII

ÎNCERCAM SĂ DĂM FRÂU LIBER

INSPIRAŢIEI, EMOŢIILOR ÎN LEGATURĂ

CU SPAŢIUL: CE AM SIMŢI SĂ FACEM

CU EL

-conceptul se materializează în structura,

material, forma, textura, culoare, lumina,

ambianta, emoţie

OCHELARII NEGRI

IDENTIFICAREA PUNCTELOR MINUS

CARE NE BLOCHEAZA CREATIVITATEA

8

OCHELARII GALBENI PUNCTE POZITIVE ALE SPAŢIULUI

EXISTENT CARE NE INSPIRA ÎN A

RECREA INTERIOARĂ

MOMENTUL ÎN CARE INTRĂ ÎN

FUNCŢIUNE DOCUMENTAREA șI

ALEGEREA UNUI STIL

OCHELARII VERZI

BRAINSTORMING

IPOTEZE FANTASTICE șI NEOBISNUITE

GÂNDURI LIBERE

JOCUL IMAGINAŢIEI FĂRĂ LIMITAREA

DE SUBIECT

OCHELARII ALBASTRI

MOMENTUL ÎN CARE SE FACE

CONEXIUNEA ÎNTRE PĂLĂRII

OBȚINÂNDU-SE O METODĂ DE

ÎNCEPUT DE ABORDARE A

PROIECTULUI DE AMENAJARE

Ca orice metoda nouă este nevoie de o perioadă de aplicare pentru a se roda. Eu

am început acest lucru la atelierul meu dar am întâmpinat câteva dificultăți. Prima

este reticența celorlalți colegi apropo de metode studiate de abordare a

problematicilor de învățare. Această reticență se reflectă imediat în atitudinea

studenților apropos de ceva nou și structurat, așa că nu am avut prea mulți adepți

printre ei. A treia problemă cu care ne-am confruntat a fost chiar la studenții care au

fost deschiși către un asemenea demers, nefiind obișnuiți cu asemenea tip de

gândire metodologic, le-a fost greu sa-i urmeze firul. Totuși cei câțiva care au reușit,

9

au putut avea câteva rezultate superioare, în timp mult mai scurt față de colegii lor,

ceea ce a dus la o oarecare răspândire a metodei. Au reușit să înțeleagă corect

spțiul, să-i determine punctele pozitive ce vor fi speculate dar și modul în care

minusurile vor fi transformate, au reușit să întocmească o documentație coerentă

orientată către proiect și nu generală. Studiul aprofundat al spațiului le-a permis

identificarea unui concept coerent care, trecut prin filtrele creativității și culturii lor

vizuale să permită creionarea unui proiect de amenajare viabil.

Bibliografia

• Dorina Sălăvăstru, Psihologia educaţiei , Polirom, Iaşi, 2004

• Steve Andreas, Transformă-te!, Excalibur, Bucureşti, 2008

• Robert Dilts, Schimbarea sistemului de crezuri în NLP, Excalibur,

Bucureşti, 2007

• Robert Dilts, Bazele programării neurolingvistice, Excalibur, Bucureşti,

2005

• Maurice J. Elias, Steven E. Tobias, Brian Friendlander, Inteligenţa

emoţională în educaţia copiilor, Curtea veche, Bucureşti, 2007

• Nicolae Radu, Laura Goran, Angela Ionescu, Diana Vasile, Psihologia

educaţiei, Bucureşti, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2001.

• Elisabeta Stănciulescu, Teorii sociologice ale educaţiei , Polirom, Iaşi,

1996