Observatorul militar - presamil.ropresamil.ro/wp-content/uploads/2018/04/Ziar-35.pdf · cu avioane...

ANUL XXVI NR. 35 (1.421) 30 AUGUST – 5 SEPTEMBRIE 2017 24 PAGINI 1,20 LEI DECORAT CU ORDINUL „MERITUL CULTURAL” ÎN GRAD DE CAVALER

Observatorul militarFONDAT LA 23 IULIE 1859 EDITOR:

MINISTERUL AP~R~RII NA}IONALEOBSERVATORULMILITAR

www.presamil.ro

MAPN.RO

www.mapn.ro

INSTRUCŢIE

Foto

: Dan

Şte

fan

1 SEPTEMBRIE – ZIUA INFORMATICIENILOR MILITARI

6-7

FOTOREPORTAJ INTERVIU

Apel umanitar

ÎN NOAPTE SOCAT-UL ZBURA

8 11

12-13 24

Din cauza rezervelor insuficiente de sânge şi componente sanguine,

Centrul de Transfuzie Sanguină al Minis-terului Apărării Naţionale solicită sprijinul în desfăşurarea unei campanii de donare de sânge prin trimiterea personalului voluntar din unităţile militare ale Gar-nizoanei Bucureşti, pentru recoltare, de luni până vineri, între orele 7:30 şi 12:00, la sediul din strada Mircea Vulcănescu, numărul 88, Bucureşti.

Donează sânge, salvează vieţi!

Pontonieri la... feminin

Cu trenul care duce litere

Mâine începe astăzi

În lupta cu cel mai alunecos inamic, apa, de cele mai multe ori, pontonierii sunt înarmaţi doar cu experienţă.

O bătălie în care metalul îţi este cel mai bun aliat, prezentată, de această dată, din perspectiva feminină.

Dacă închizi ochii, parcă se aude trenul. Maşinăriile uriaşe, conduse de două doamne cu zâmbetul pe buze, toacă în ritm cazon, în timp ce Magda Mihalache,

într-o parte, şi Alexandrina Stan, în cealaltă, exprimă o dezarmantă siguranţă de sine. Rotative uriaşe înghit hârtia şi o marchează, pentru a livra la ieşire documente militare. Pe una dintre maşini o cheamă Victoria 800 şi e ca un animal domol care se întoarce singur seara la stăpân. E în legea firii tot ce se întâmplă în această cameră mare, în care Alexandrina şi Magda parcă dirijează. Trenul imaginar alunecă în continuare, într-o muzică ritmată, fără disonanţe, înaintând pe culoarele şi prin încăperile Centrului Tehnic-Editorial al Armatei (CTEA).

Fiecare victorie din plan personal are la bază o reţetă. Ingredientele sunt, de cele mai multe ori, munca susţinută şi răbdarea. Însă, ca orice reţetă,

şi cea a succesului ascunde şi ingrediente secrete.Bianca Pop şi Iulia Condruz sunt două prietene ale performanţei. Iulia

a absolvit Colegiul Naţional Militar Dimitrie Cantemir din Breaza. Bianca este absolventă a Colegiului Naţional Militar Mihai Viteazul din Alba Iulia. Ambele au fost primele pe listele admişilor la academii – Iulia, la Acade-mia Tehnică Militară, Bianca, la Academia Forţelor Aeriene. Însă viitoarea lor carieră a prins contur cu patru ani în urmă.

CARIERE ÎN UNIFORMĂ

Un alt fel de livrare

de sine

Observatorul militar Nr. 35 / 30 august – 5 septembrie 20172

EVENIMENT

uSchimbare de comandă. De curând, la Centrul Național de Instruire Întrunită Getica din Cincu, a avut loc ceremonia de predare-primire a comenzii unităţii, între generalul de brigadă Gheorghiţă Vlad şi colonelul Cătălin Ticulescu. La activitate a fost prezent generalul de brigadă Ovidiu Uifăleanu, şeful Statului Major al For-

ţelor Terestre. Generalul de brigadă Gheorghiță Vlad a fost numit comandant al Diviziei 2 Infanterie Getica din Buzău. Colonelul Cătălin Ticulescu a fost comandantul NATO Force Integration Unit România (NFIU ROU) din Bucureşti. (Maior Cristian Țecu)u Geniștii militari albaiulieni, prezenți la Festi-

valul Dilema veche 2017. Sub acelaşi slogan ca şi la ediția de anul trecut, Batalionul XIII Gemina, prin Legiunea CXXXVI Apulum, vă apără Dilemele vechi, în perioada 25-27 august, Batalionul 136 Geniu Apulum s-a bucurat de participarea la Festivalul Dilema veche 2017, organizat de Asociația Oameni cu Dileme, în Cetatea Alba Carolina.

În cadrul programului oficial, marcând un gest simbolic, militarii au executat în cele trei zile ale festi-valului deplasarea cu torțe din locația Principia – co-mandamentul Legiunii romane a XIII-a Gemina – către curtea interioară a cazărmii 415 (aflată în administrarea batalionului), traversând pe două coloane Piața Cetății, printre invitați şi publicul prezenți la spectacole. Mesajul transmis a fost: Continuitatea Armatei pe aceste melea-guri istorice – de la Armata Romană la Armata Română modernă, militarii reprezentând un element decisiv în cultivarea spiritului civic şi afirmarea pe plan național şi nu numai a patrimoniului şi valorilor autentice.uMiting aviatic la Suceava. Câteva mii de persoane

au participat sâmbătă, 26 august, pe Aeroportul Ştefan cel Mare, la a şasea ediţie a mitingului aviatic Suceava Air Show. În aplauzele şi uralele publicului, pe cerul Sucevei au evoluat unii dintre cei mai experimentaţi piloţi din ţară, dar şi din străinătate, printre cei care au prezentat demonstraţii de acrobaţii aeriene numărându-se mul-tiplul campion mondial Jurgis Kayris. În premieră, suce-venii au putut să admire două avioane militare IAR 99 Şoim şi două elicoptere de luptă IAR-330 Puma SOCAT.

Spectacolul aviatic a inclus demonstraţii de acrobaţie cu avioane ale piloţilor de la Aeroclubul României, Ia-cării Acrobaţi, dar şi a altor piloţi din Suceava şi din ţară, precum şi două demonstraţii cu elicoptere. u Succese pentru tenisul de masă stelist.

Weekendul trecut, la Câmpulung, au avut loc turneele de calificare Divizia B, la masculin şi feminin. Echipele steliste au evoluat foarte bine, obținând promovarea pe prima scenă valorică. La băieți, antrenorul Vio-rel Filimon i-a avut la dispoziție pe Valentin Boacă, Alexandru Gheorghe, Matei Dumitrescu şi Eduard Ionescu. Rezultatele partidelor au fost următoarele: 5-0 cu CSM Dorna Vatra Dornei, 5-1 cu CSM Fortus Călăraşi, 5-3 cu ACS Dumbrăvița, 5-2 cu Concordia Chiajna, în semifinale, 4-5 cu CSM Focşani, în finală.

Echipa feminină a fost alcătuită din Andreea Bucur, Ioana Stoinea şi Aura Bordei. Rezultatele sunt: 5-0 cu CSM Arad, 5-0 cu Colegiul Național Al. Vlahuță Râmnicu Sărat, 5-0 cu CSM Dorna, 5-1 cu ACS Dumbrăvița, 5-0 cu CSS Târgu Mureş. Băieții s-au clasat pe poziția a doua, iar fetele au câştigat turneul, ambele echipe obținând promovarea în Divizia A.

De asemenea, tot la finele săptămânii trecute, la Schitlgheim, în Franța, au avut loc Campionatele Europene de minicadeți. La grupa de vârstă 2005, Darius Movileanu l-a învins în semifinală pe coechipierul său stelist Dragoş Bujor. Ambii au fost pe podium, Movileanu medaliat cu argint, iar Bujor cu bronz. O altă medalie a fost adusă la grupa 2006, de Andrei Istrate, semifina-list şi câştigător al medaliei de bronz. Palmaresul CSA Steaua Bucureşti la Campionatele Europene de mini-cadeți a numărat trei medalii, dintre care una de argint şi două de bronz.

GARNIZOANA ROMÂNIA

FOTOGRAFIA SĂPTĂMÂNII

uCâmpulung. În perioada 21-25 august, Fundaţia Sfântul Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de Biruinţă a organizat Tabăra

de vară 2017 pentru copiii de la Casa de tip familial Sfânta Elena din Corabia, județul Olt.

Cu această ocazie, micuții au avut parte de foarte multe activități interactive alături de

militarii de la Baza de Instruire pentru Apărare CBRN Muscel şi de la Batalionul 33 Vânători de Munte Dragoslavele, din Câmpulung, județul

Argeş. La sfârşitul taberei atât militarii, cât şi copiii au fost încântați de modul cum au

decurs cele cinci zile şi şi-au exprimat dorința de a repeta aceste momente frumoase cât

mai curând posibil.

Ministrul apărării naționale, Adrian Țuțuianu, a făcut marți, 22 august, o vizită la Muzeul Național al Aviației Române

pentru a evalua situația terenului care a fost transferat din do-meniul public al statului şi administrarea MApN în domeniul public al municipiului Bucureşti şi pe care ar urma să se con-struiască, de Consiliul Local al sectorului 2 al Capitalei, locuințe pentru civili şi militari.

Ministrul Țuțuianu a fost informat cu privire la situația juridică actuală a terenului, la numărul de unități locative pe care angajații MApN şi ai altor instituții din sistemul național de apărare ar urma să le primească în respectivul ansamblu de locuințe şi la termenul în care ar urma să fie finalizate construcțiile. Adrian Țuțuianu a spus că asigurarea unui nivel bun de trai pentru militari şi familiile acestora, care presupune şi asigurarea unor locuințe decente, este o procupare constantă a conducerii ministerului şi că acest proiect edilitar, în noua formă propusă de Primăria Sectorului 2 al municipiului Bucureşti, se află în analiza structurilor abilitate ale MApN.

Cu acest prilej, ministrul apărării naționale a vizitat spațiile expoziționale şi s-a întâlnit cu echipa de conducere şi cu angajații Muzeului Național al Aviației Române. n

Foto

: fac

eboo

k m

apn

DIXI !

Adrian Țuțuianu Ministrul apărării naționale

Sursa: Agerpres

Avem nevoie de bani pentru reabilitarea spaţiilor, care nu corespund, pentru dotări pe liniile de producţie şi pentru pregătirea acestei producţii. Sunt foarte multe lucruri care trebuie pregătite ca să poţi să produci un vaccin peste doi ani. (...) 25 de milioane de euro în fiecare an (...) de la bugetul statului, cu titlu de subvenţie. Cred că e o problemă de interes naţional, iar 25 de milioane de euro pe an nu e o sumă care să nu poată fi asigurată de un guvern care e responsabil, fiindcă Institutul Cantacuzino prezintă o importanţă strategică, chiar de securitate naţională.

Vizită de lucru

ÎntrevedereMinistrul apărării naţionale, Adrian Țuțuianu, i-a primit

miercuri, 23 august, la sediul MApN, pe ataşații români ai apărării nou numiți în funcții.

Adrian Țuțuianu a opinat că această categorie de militari asigură un dialog permanent şi oportun, în plan militar, cu aliații şi partenerii României, o misiune deosebit de importantă, mai ales în contextul actual, caracterizat de provocări la adresa securității regionale pe flancul estic și sudic al Alianței.

Ministrul Țuțuianu le-a urat succes, exprimându-şi con-vingerea că fiecare dintre noii ataşați militari ai României va contribui la creșterea importanței dimensiunii de apărare pe agenda politicii externe a statului român și la soluționarea cu pro-fesionalism a provocărilor determinate de relațiile internaționale tot mai compexe și mai dinamice. n

Secretarul de stat Mircea Duşa a participat marţi, 29 august, la activităţile dedicate sărbătoririi a 73 de ani de la începe-

rea Insurecţiei Naţionale Slovace. Evenimentele au avut loc în Republica Slovacă şi au cuprins depuneri de coroane, decorarea unor veterani şi s-au încheiat cu o serie de discuţii bilaterale cu înalţi oficiali slovaci. Şeful Departamentului pentru politica de apărare şi planificare a depus o coroană de flori la Cimitirul Militar al Armatei Române din oraşul Zvolen, apoi a luat parte la ceremonia desfăşurată la Muzeul Insurecţiei Naţionale Slovace din Banská Bystrica. Ceremonia a avut loc în prezenţa preşedintelui Republicii Slovace, Andrej Kiska.

La finalul ceremoniei de la Muzeul Insurecţiei Naţionale Slovace, Mircea Duşa a oferit Emblema de Onoare a Armatei României unui veteran slovac. Ján Steinsdorfer are 96 de ani şi a participat direct la insurecţia antifascistă, însoţind trupele Armatei Roşii şi pe cele ale Armatei Române în trecerea liniei de front şi în eliberarea prizonierilor. Un moment deosebit al ceremoniei l-a constituit şi decorarea unui veteran român de ministrul apărării slovac. Generalul în retragere Neculai Prutea-nu, în vârstă de 92 de ani, a participat alături de Regimentul 27 Infanterie Bacău la luptele de la Debrecen, Banská Bystrica şi Zvolen. A fost rănit pe frontul din Cehoslovacia, a fost coman-dant de pluton în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, iar după anul 1945 a ocupat succesiv funcţiile de comandant de companie, comandant de batalion, locţiitor şi şef de stat major. A trecut în rezervă în anul 1978.

La finalul ceremoniilor, delegaţia română condusă de vice-premierul Marcel Ciolacu a purtat o serie de discuţii protocolare cu oficialii slovaci. n

Aniversare

Ședința Colegiului MApN

Ministrul apărării naţionale, Adrian Ţuţuianu, a prezidat marţi, 29 august, la sediul MApN, şedinţa extraordi-

nară a Colegiului Ministerului Apărării Naţionale. În cadrul discuţiilor a fost prezentată o analiză privind

derularea contractelor de mentenanţă pentru tehnica de luptă şi au fost analizate propunerile MApN de rectificare bugetară în anul 2017. Au mai fost analizate actele norma-tive specifice, doctrinele şi manualele militare, elaborate în MApN în acest an, organizarea şi funcţionarea învăţă-mântului militar şi oportunitatea derulării unor proiecte cu finanţare externă (fonduri europene) în cadrul ministerului.

De asemenea, au mai fost informări privind Reuniunea informală a miniştrilor apărării din statele membre UE, din zilele de 6 şi 7 septembrie, din Estonia, şi principalele proiecte iniţiate de Agenţia de Cercetare pentru Tehnică şi Tehnologii Militare. La lucrări au participat şefii departa-mentelor şi structurilor centrale ale ministerului. n

Observatorul militarNr. 35 / 30 august – 5 septembrie 2017

GARNIZOANA ROMÂNIAu Oaspeți la SMFN. Conducerea Statului Major a

Forţelor Navale a primit joi, 24 august, vizita vechiului şi noului ataşat militar al Republicii Federale Germania. În cadrul întâlnirii, viceamiralul Alexandru Mîrşu, şeful Statu-lui Major al Forţelor Navale, a analizat situaţia cooperării bilaterale între cele două marine şi a prezentat activităţile comune la care marinarii militari români şi germani vor participa în perioada următoare.u Atelier de lucru. În perioada 21-24 august, o

delegaţie a Diviziei Shnelle Kraft (Germania) a participat, la comandamentul Brigăzii 81 Mecanizată General Grigore Bălan, la un atelier de lucru privind interoperabilitatea.Activitatea se înscrie în Conceptul Naţiunilor Cadru şi are la bază Scrisoarea de Intenţie semnată de miniştrii apărării din România şi Germania în luna februrie 2017.u International Air Display 2017. Forțele Aeriene

române au participat, în perioada 24-28 august, la ceremo-nia aniversară International Air Display 2017, organizată de Forțele Aeriene ale Poloniei, pe aerodromul Sadkow/Radom, Polonia. În cadrul manifestării, cei prezenți au putut vedea în zboruri demonstrative cele două aeronave MiG-21 LanceR de la Baza 71 Aeriană, dar şi la sol, într-o expoziție statică, din care a făcut parte şi o aeronavă C-27J Spartan de la Baza 90 Transport Aerian.uO luptătoare ste-

listă face istorie. Recent, luptătoarea stelistă Ali-na Vuc a reuşit, după o prestație admirabilă, să devină prima medaliată la un Campionat Mon-dial din istoria luptelor româneşti. La Campio-natele Mondiale de la Paris, Alina Vuc a intrat în competiție în limitele categoriei de greutate 48 de kilograme, adjudecându-şi, în final, medalia de argint. Traseul ei a început în calificări, rezultatele fiind următoarele: calificări, 4-0 VFA cu Rupinder Kaur (Australia); optimi de finală, 5-4 VFA cu Vyialeta Chyryk (Belarus); sferturi de finală, 3-0 VFA cu Jasmine Miam (Cana-da); semifinale, 13-2 VSU 1cu Emir Demirhan (Turcia); finala, 4-14 VSU 1, cu Yui Susaki (Japonia). uMedalii mondiale pentru canoiștii militari. La

Racice, în Cehia, au avut loc Campionatele Mondiale de kaiac-canoe pentru seniori şi paracanoe. La canoe dublu 500 de metri, Leonid Carp a reuşit să cucerească o medalie de argint, cea mai strălucitoare pentru delegația României participantă la această competiție de top. La paracanoe, Mihaela Lulea, la kaiac 200 de metri, a cucerit pentru culorile roş-albastre medalia de bronz.u Bianca Răzor, bronz la Universiadă. Atleta stelistă

Bianca Răzor a cucerit medalia de bronz la Universiada de vară de la Taipei. La proba de 400 de metri plat, alergătoa-rea noastră a terminat cursa turului de pistă cu timpul de 51,97 secunde. u După 60 de ani. Luni, 21 august, absolvenţii pro-

moţiei 1957 a Colegiului Naţional Militar Dimitrie Cantemir s-au reîntâlnit pentru a retrăi clipele petrecute împreună în timpul anilor de liceu. 42 de absolvenţi au răspuns prezent la această întâlnire de suflet, trăind cu intensitate emoţia revederii şi a realizărilor vieţii, care le-au oferit multe bucurii şi satisfacţii. În memoria celor care nu au mai apucat să răspundă prezent la această întâlnire de suflet s-a ţinut un moment de reculegere în faţa Monumentului continuităţii, unde preotul militar, Adrian Dumitru, a oficiat o slujbă de

veşnică pomenire. În această zi specială, le-a fost alături co-mandantul instituţiei, colonel Doina Mureşan, şi profesorul de matematică, Iacob Hadârcă. În cuvântul său, coman-dantul colegiului cantemirist a scos în evidenţă amintiri preţioase ale anilor de liceu ce le-a marcat existenţa şi, totodată, a trecut în revistă realizările actuale ale instituţiei.

Această întâlnire a constituit un minunat prilej pentru absolvenţi de a-şi exprima recunoştinţa faţă de dascăli şi comandanţi, care i-au pregătit, educat şi îndrumat. Privind înapoi cu mândrie este titlul cărţii ieşite de sub tipar în cinstea acestui eveniment. Cartea a fost donată Centrului Documentare-Informare al CNM Dimitrie Cantemir.

3

Avioane Hornet canadiene la Mihail

Kogălniceanu

La sediul Ministerului Apărări i Naționale a avut loc miercuri, 23

august, o întâlnire de lucru a minis-trului Adrian Țuțuianu şi a ministrului economiei, Mihai Fifor, cu reprezentanţi ai Grupului Rheinmetall Defence AG. La întâlnire au mai participat şi secretarul de stat pentru Armamente, Florin Lazăr Vlădică, dar şi secretarul de stat din Ministerul Economiei, Ion Radu.

Cele două părți au analizat stadiul pro-gramelor de înzestrare esențiale ale Armatei

României, ministrul Țuțuianu subliniind de-terminarea Ministerului Apărării Naționale de a implica activ industria națională de apărare în procesul de înzestrare a tru-pelor, ceea ce va conduce la stimularea economiei naționale prin generarea de noi locuri de muncă. Ministrul apărării naționale a spus că apreciază în mod deo-sebit prima colaborare economico-militară de anvergură dintre România şi compania germană Rheinmetall şi că este convins că noua societate mixtă Romanian Military

Vehicle Systems, care va fabrica la Moreni transportorul blindat de trupe 8x8, va fi un succes.

La rândul lor, reprezentanţii opera-torului economic au prezentat structura şi domeniile de activitate şi au dorit să cunoască cerinţele privind înzestrarea armatei, exprimându-şi deschiderea în ceea ce priveşte dezvoltarea relaţiilor cu MApN pentru identificarea unor soluţii tehnice referitoare la programele prio-ritare de înzestrare. n

Forţele Navale române au exe-cutat, în perioada 24-28 august,

o serie de activităţi în comun, în apele teritoriale ale României şi în apele internaționale ale Mării Negre, cu distrugătorul american USS Porter (DDG 78). La exerciţii a participat corveta Horia Macellariu (265), în vederea creşterii nivelului

de instruire a echipajului corvetei şi a interoperabilității dintre navele participante.

Distrugătorul USS Porter a sosit în Portul Constanţa marți, 22 august, şi a staționat trei zile la Terminalul Pasagere, pe timpul escalei fiind pre-văzute vizite la comandantul Flotei şi la autoritățile locale din Constanţa. n

Colaborare economico-militară

Exerciții navale în Marea Neagră

Ministrul apărării naţionale, Adrian Ţuţuianu, l-a primit joi, 24 august,

la sediul ministerului, pe Cord Meier-Klodt, ambasadorul Republicii Federale Germania în România. La convorbiri au luat parte şeful Statului Major General, generalul Nicolae Ciucă, şi secretarul de stat pentru Armamente, Florin-Lazăr Vlădică.

Oficialii au discutat despre perspec-tivele intensificării cooperării bilaterale în domeniul apărării, dar şi în cadrul Ali-anţei Nord-Atlantice şi la nivelul Uniunii Europene. Ministrul Ţuţuianu a punctat cele mai importante repere ale cooperării bilaterale şi a subliniat faptul că România rămâne ferm angajată în implementarea deciziilor adoptate la Summitul de la Varşovia. În acest context, a evidențiat

acţiunile de realizare a prezenţei avan-sate a NATO în regiune, mulţumind părţii germane pentru sprijinul acordat în implementarea iniţiativelor concrete ale României.

Pe dimensiunea Politicii de Securitate şi Apărare Comună, au fost prezentate măsurile întreprinse de țara noastră în implementarea concluziilor Consiliului European din decembrie 2016 în dome-niul securităţii şi apărării, în contextul implementării Strategiei Globale, şi au fost accentuate discuțiile cu privire la colaborarea celor două ţări în perspectiva pregătirii, la nivel naţional, a preluării Pre-şedinţiei Consiliului UE de către România, în primul semestru al anului 2019.

În încheiere, ministrul apărării naționale a subliniat interesul în apro-

fundarea cooperării tehnico-militare cu partenerul german, prin identificarea şi adoptarea unor proiecte concrete care să stimuleze investițiile germane şi tran-sferul de tehnologie în România.

Ambasadorul Meier-Klodt a sublini-at importanţa intensificării cooperării strategice germano-române şi în dome-niul apărării, ca pilon solid al sistemului de securitate european şi transatlantic. Ambasadorul a ţinut să-i mulţumească ministrului Ţuţuianu pentru interesul său faţă de proiectele concrete cu Germania şi a reiterat faptul că acestea au ca scop înfăptuirea unei producţii parteneriale, pe termen lung, la cel mai înalt nivel tehnic, precum şi crearea, în România, a unor locuri de muncă înalt calificate. n

Patru aeronave CF-188 Hornet ale Forțelor Aeriene canadiene au sosit,

de curând, în Baza aeriană din Mihail Kogălniceanu, unde vor participa la exe-cutarea unor misiuni de poliție aeriană întărită sub comandă NATO, cu preluarea responsabilității de la Forțele Aeriene Regale ale Marii Britanii.

Detaşamentul canadian Air Task Force Romania este format din aproximativ 135 de militari (piloți şi personal tehnic) şi aeronave CF-188 Hornet şi va executa, alături de aeronavele MiG-21 LanceR şi militarii Forțelor Aeriene române, misiuni de poliție aeriană în următoarele patru luni. Misiunile desfăşurate în comun vor contribui la dezvoltarea capacităţii de reacţie şi a celei de descurajare, precum şi la consolidarea interoperabilităţii între Forțele Aeriene române şi canadiene. n

Cooperare româno-germană

Foto

: Pet

rică

Mih

alac

heFo

to: C

ătăl

in D

ulm

in

Observatorul militar4 Nr. 35 / 30 august – 5 septembrie 2017

EVENIMENT

Ministrul apărării naţionale, Adrian Ţuţuianu, a primit miercuri, 23 august, la sediul Ministerului Apărării Naționale, vizita am-

basadorului Regatului Ţărilor de Jos, Stella Ronner-Grubačić.

Discuţiile au reprezentat un bun prilej pentru aprofundarea dialogului strategic pe teme de interes reciproc ce au vizat, cu precădere, aspecte referitoare la relaţiile de colaborare în cadrul NATO şi UE, dar şi aspecte ale relaţiei bilaterale, cu accent pe dezvoltarea colaborării în domeniul tehnico-militar. Ministrul român al apărării a evidențiat interesul părţii române pentru dezvoltarea relaţiei

cu partenerul olandez şi a menţionat intenţia de a consolida cooperarea bilaterală prin activităţi practice de pregătire a personalului, dar şi prin derularea unor programe de formare educațională. Ambele părți şi-au exprimat interesul pentru colaborarea aprofundată în scopul asigurării unui climat de securitate şi stabilitate în Europa şi conso-lidării cooperării în scopul combaterii terorismului.

De asemenea, au fost abordate şi subiecte privind programul de achiziţii avut în vedere la nivelul MApN pentru modernizarea Armatei României, în contextul alocării a două procente din PIB pentru apărare. n

Miercuri, 23 august, la sediul Batalionului 228 Apărare Antiaeriană Piatra Craiului din Braşov, a avut loc evaluarea inițială a detaşamen-tului de apărare antiaeriană ce va fi dislocat luna viitoare, pentru o

perioadă de şase luni, în Polonia.Detaşamentul de 120 de militari, dotat cu tunuri antiaeriene calibru 35

mm Oerlikon, este parte componentă a Grupului de luptă NATO condus de SUA, având misiunea de a asigura prezenţa înaintată şi consolidată în sistem rotațional, în nord-estul Alianţei, pentru descurajarea oricărei potenţiale agre-siuni, în conformitate cu măsurile adoptate în cadrul Summitului NATO de la Varşovia. Artileriştii antiaerieni braşoveni îi vor înlocui, în Polonia, pe colegii lor craioveni din cadrul Batalionului 205 Apărare Antiaeriană General Gheorghe Pârvulescu, aflați acum în misiune. n

Marţi, 22 august, la monumentul dedicat sublocotenentului Ecaterina Teodoroiu, situat în localitatea Muncelu, comuna

Străoane, judeţul Vrancea, a avut loc ceremonia militară şi religioasă dedicată comemorării a 100 de ani de la eroica jertfă, în bătălia de la Mărăşeşti, a celei care a fost supranumită Eroina de la Jiu.

Activitatea, organizată de Ministerul Apărării Naţionale în colaborare cu autorităţile locale, s-a desfăşurat în contextul Centenarului Primului Război Mondial şi a debutat cu o slujbă religioasă oficiată de un sobor de preoţi. La ceremonie au participat prefectul judeţului Vrancea, vicepre-şedinţi ai Consiliului Judeţean Vrancea, primăria Străoane, reprezentanţi ai Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Afacerilor Externe şi Ministerului Afacerilor Interne, precum şi elevi de la Școala nr. 2 Ecaterina Teodoroiu din municipiul Târgu Jiu şi de la şcolile gimnaziale din Străoane (Vrancea) şi Scoarţa (Gorj). După depunerea coroanelor de flori, a fost sfinţit şi un monument ridicat din iniţiativa autorităţilor locale, chiar pe locul unde, acum 100 de ani, murea răpusă de

focurile mitralierelor inamicului, împreună cu ca-marazii ei, sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu.

Devenită erou naţional datorită faptelor sale de vitejie, Ecaterina Teodoroiu, pe numele său adevărat Cătălina Vasile Toderoiu, a văzut lumina zilei la 14 ianuarie 1894 la Vădeni, Gorj. În cea de-a doua decadă a lunii august 1917, când bătălia de la Mărăşeşti intrase în faza ultimelor confruntări, sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu se află în fruntea unui pluton din Regimentul 43/59 Infanterie Lupeni. La 22 august, unitatea sa acţiona în zona dealurilor Muncelu şi Secul, urmând să participe la un atac greu. Pe timpul retragerii, Ecaterina a fost lovită de două gloanţe de mitralieră, căzând eroic la datorie. Ultimile ei cuvinte au fost: Înainte băieţi, sunteţi cu mine! A doua zi, 23 august 1917, soldaţii din pluton au înmormântat-o pe locul numit La Poenile Popii, pe raza comunei Fiţioneşti, judeţul Vrancea. După patru ani, în anul 1921, autorităţile au decis realizarea unui monument în cinstea eroinei şi mutarea osemintelor acesteia la Târgu-Jiu, într-un sarcofag amplasat în centrul oraşului. n

Dialog româno-olandez

Evaluare pentru misiune

Invictus Team România, alături de tricolori

Tricolorii s-au antrenat duminică, 27 august, la Centrul Național de Fotbal Mogoşoaia al Federaţiei Române de Fotbal, în prezența

membrilor Invictus Team România. A fost, de fapt, antrenamentul oficial al echipei naţionale a României, desfăşurat înaintea celei de-a şaptea partide a reprezentativei țării noastre din grupa E de calificare la Campionatul Mondial din Rusia (2018), contra echipei Armeniei.

Cu această ocazie, tricolorii şi membri ai Invictus Team România au făcut un schimb simbolic de tri-couri - tricolorii au înmânat reprezentantului Invictus un tricou al echipei naţionale cu semnăturile tuturor jucătorilor, iar acesta, la rândul său, a înmânat un

tricou al Invictus, de asemenea, cu semnăturile membrilor echipei.

Chiar dacă fotbaliştii români nu îi vor putea însoți la Toronto pe membrii Invictus, aceştia sunt aşteptați, la Arena Națională, să îi susțină pe tricolori la meciul din 1 septembrie, cu reprezentativa Armeniei.

Reamintim că România va fi reprezentată, în premieră, la Invictus Games Toronto – 2017, în perioa-da 23-30 septembrie, de 15 sportivi, militari răniţi sau invalizi ca urmare a misiunilor în teatrele de operaţii sau în țară, la şapte discipline sportive – tir cu arcul, atletism, înot, ridicări de greutăți, canotaj în sală la simulator, volei din şezut şi ciclism. n

Comemorarea Eroinei de la Jiu

Observatorul militar 5Nr. 35 / 30 august – 5 septembrie 2017

INSTRUCŢIE

Orice lucru pare simplu când îl privești din afară. Sau aproape orice lucru. Dar

când ți se spune că Manualul evalu-ării are 1.200 de pagini de check-list-uri care acoperă tot ce ai de evaluat din punct de vedere al standardelor NATO, te gândești că evaluarea aceea nu-i chiar simplu de făcut. Nici dacă ești evaluat, nici dacă ești evaluator.

Despre CISE este vorba în acest articol. Centrul de Instruire, Simu-lare și Evaluare a Forțelor Navale, care a împlinit anul acesta 10 ani de existență. De fapt sunt 12, dacă este să ne gândim și la Secția de instruire prin simulare și evaluare, care a fost înființată în 2005 în cadrul Centrului de informatică al Forțelor Navale (FN), cu scopul de a aplica planul de accedere și inte-grare în NATO. Separarea, în 2007, a secțiilor informatică și instruire, simulare și evaluare, reprezintă apariția pe harta unităților militare din Marină a CISE. Și de atunci au făcut istorie.

Vi l-am prezentat într-unul din numerele trecute pe maistrul mili-tar principal Marius Irimia, specia-list în seamanship – măiestrie ma-rinărească – care include activităţi de luare la remorcă, transferul de materiale sau combustibil pe mare, salvarea vieţii pe mare, navigaţia în condiţii de siguranţă, cu vizibilitate redusă, comunicaţii, luptă pentru vitalitatea navei – practic lupta cu focul pe navă și altele. Este tipul de militar, performant deja în activi-tatea pe care o desfășura, pe care CISE i-a atras ca personal. Și acest lucru se vede cel mai bine acum, după 10 ani de existență.

Instruire și evaluare

Totul a început cu nevoia de modificare a procedurilor și programului de instruire a forțelor, dar și a doctrinelor, pentru că Forțele Navale, la fel ca și celelalte categorii de forțe, urmăreau și urmăresc obținerea și menținerea interoperabilității și a deplinei integrări în raport cu celelalte forțe din NATO.

O altfel de școală de marină

Maior Bogdan [email protected]

Standardele de instruire NATO au fost cel mai repede și mai bine puse în practică la fregatele T-22, Regina Maria și Regele Ferdinand. CISE conduce, însă, de zece ani, procesul de instruire pentru toate navele din dotarea Marinei, deși, acum, paradigma s-a schimbat, pentru că Centrul îi pregătește pe cei care fac pregătire la nave, un program de tipul train the trainer.

De curând, specialiștii de la CISE au încheiat faza națională de evalu-

are și certificare a pachetului NATO Response Force 2018 (componenta maritimă), o grupare (fregată, dragor maritim, detașament EOD și ofițeri din comandament – ambar-cat sau logistic întrunit) care, de la 1 ianuarie 2018, poate fi utilizată de NATO, în cel mai scurt timp, pentru a răspunde la o eventuală criză.

Evaluarea se face după stan-dardele NATO. Manualul evaluării are 1.200 de pagini de check-list-uri care acoperă tot ce ai de evaluat

din punct de vedere al standardelor NATO. Este un proces continuu, făcut de mai multe echipe MAREVAL. Șase luni durează evaluarea națională prin care noi certificăm că forțele pot îndeplini misiunile în termenele impuse de standarde. Pregăti-rea continuă și după terminarea evaluării, aceste forțe fiind cele mai prezente în exerciții multinaționale. O fregată trebuie să aibă 108 zile de pregătire pe mare pentru a menține standardul și certificările. Toate forțele au trecut deja printr-un proces de certificare NATO. Noi, acum, raportăm șefului SMFN și la NATO că și-au menținut nivelul de capabilita-te și sunt recertificate pentru a face parte din acest task-force, spune comandantul CISE, comandorul Tiberiu Istrate.

Pregătirea prin simulare constructivă

Simularea și instruirea prin simulare reprezintă cealaltă mare direcție de acțiune a CISE. În urmă cu cinci ani, cei de la centru erau încântați că pot să facă pregătirea până la nivel de componentă operațională. Între timp, lucrurile au evoluat la centrele de instruire prin simulare și, după simularea constructivă națională, deja rea-lizată, urmează, probabil, nivelul întrunit NATO.

Am făcut niște pași grozavi. Șeful SMG, și nu-i ridic osanale, dar cred că este un om care a beneficiat de forma asta de pregătire, asistată de calculator, a înțeles-o și prin toa-te acțiunile ordonate, pot spune că anul trecut am avut primul exercițiu

de simulare constructivă distribuită între trei centre, la care au participat toate categoriile de forțe. S-au jucat comandamentele componentelor operaționale ale categoriilor de forțe. Noi am avut Forțele Navale, dar am mers mai departe și am avut celulă de răspuns și comanda-mentul de flotă, de flotilă, până la nivel de task unit, spune comando-rul Istrate.

Pentru toate standardele implementate, manualele au fost traduse, adaptate și concepute de specialiștii de la CISE. Acum, nu au manuale doar pentru partea de evaluare, ci și pentru cea de simu-lare, pentru toate clasele de nave. Lucrurile merg bine pentru Forțele Navale, din perspectiva pregătirii întrunite. Poate și pentru că navele trebuie să comunice și cu forțele de pe uscat și cu cele din aer pen-tru a-și îndeplini misiunea și atunci pregătirea de tip joint s-a potrivit foarte bine pe realitatea de fapt.

În încheiere, vă las cu un gând al comandorului Tiberiu Istrate despre problemele cele mai deranjante ale centrului, pe lângă salarii și altele comune armatei: Întârzierea programelor de moder-nizare, a fregatelor de exemplu, ne afectează, pentru că sunt entități puse la dispoziția NATO, gata ori-când de acțiune, și au trecut ani de la certificarea din 2008 a clasei de fregate T-22... Nu a venit din spate efortul de modernizare, dotare cu senzori, comunicații, tot ce trebuie. Și începi să ai gânduri triste, de genul domnule, nu se vrea să avem o marină puternică. Și nu din partea conducerii militare... n


[email protected] Lucian Irimia

Foto: Lucian Irimia şi Dan Ştefan

Pentru elicopteriștii Bazei 95 Aeriene Erou căpitan aviator Alexandru Șerbănescu, zborul pe timp de noapte este una din-tre cele mai complexe misiuni. Pregăti-tă cu minuțiozitate și responsabilitate, desfășurată conform normelor de siguranță aeronautică, activitatea s-a desfășurat, de această dată, timp de câteva ore, pe traiec-te diferite deasupra Moldovei.

INSTRUCŢIE

În noapte SOCAT-ul zbura

Zborul pe timp de noapte este una dintre cele mai complexe și dificile activități

ale aviatorilor militari, mai ales atunci când luna nu aduce un mic plus de luminozitate. Am fost la Baza 95 Aeriană din Bacău la o astfel de acțiune executată de aviatorii Escadrilei 952 Elicoptere.

Debutul zborului a început atât la sala de pregătire a piloților, cât și în linia de IAR-330 SOCAT. Peste tot simțeai responsabilita-te și implicare maxime. Maiștrii militari și inginerii au verificat cu minuțiozitate elicopterele. Fiecare sistem a fost testat și iar testat, astfel încât să funcționeze perfect pe timpul zborului. Acolo unde se indicau erori, piesele erau schimbate urgent. Maiștrii mili-tari, fiecare pe specialitatea lui, își făceau treaba chiar dacă căldura degajată de betonul bretelei era insuportabilă.

În sala de pregătire, piloții cu experiență și mai tinerii camarazi studiau despre zbor. Traiecte, minute, calcule, proceduri. Pe un neinițiat, toate acestea l-ar bulversa total. O multitudine de informații pe care creierul uman trebuie să le colecteze pentru un zbor în siguranță. Întrebări și răspunsuri pe măsură. Într-un cuvânt, pentru profesioniștii zborului, aviație! M-am retras stin-gher. Nu era film, era realitatea pregătirii profesionale a piloților români de aici pentru o activitate importantă și complexă. Zâm-bind, după ce primise și ultimele date, un pilot îmi spune: Nu ai noroc cu lumina, luna nu este așa luminoasă!

A urmat briefingul misiunii, ultimele date și fiecare s-a dus la locul lui. Tehnicii au predat eli-copterele în stare de funcționare. Zborurile de verificare au fost exe-cutate conform cerințelor. Totul era ok. Soarele parcă nu voia să apună. Timpul se scurgea greu. Apoi a venit amurgul și ... la zbor.

M-am alăturat unui echipaj. Ușor, SOCAT-ul s-a desprins de sol și a început să zboare. După

câteva tururi de pistă, lumina zilei a dispărut. Orașul văzut de sus te îmbăta cu priveliștea. Dincolo de lumina lui, se intra într-un întune-ric care te deruta instantaneu. Ici, colo câte o mică strălucire. Acolo sus, pentru novici, nu era deloc confortabil. Apoi, s-a zburat pe un traiect deasupra Moldovei. Întu-neric total, pe undeva o dâră de lumină a unui drum sau becurile anemice ale unei case. Te simțeai rătăcit și orb. Pentru echipaj, ni-mic mai simplu. Știa oricând unde se afla. Datele emise de sistemele elicopterului, calculele făcute din timp care corespundeau realității dădeau siguranță piloților. Aces-tea peste concentrarea și atenția mărită a echipajului. Fiecare știa de are de făcut, într-o coeziune perfectă. Rând pe rând, reperele traiectului erau depășite.

Pe timp de noapte sunt regle-mentate spațiile de aterizare, pen-tru că elicopterul are o anvergură destul de mare. El poate ateriza oriunde, atât timp cât terenul per-mite minimum de siguranță. Un zbor cu sistemele de vedere pe timp de noapte, la elicoptere, este limitat la instrucție la maxim trei ore per pilot. Organismul uman este foarte solicitat pe timpul desfășurării activității.

Așa, fără să îmi dau seama, furat de mirajul zborului de noap-te, am ajuns pe aerodromul din Bacău. O experiență de neuitat pe care doresc să o împărtășesc cu dumneavoastră, cititorii noștri, prin intermediul fotografiiloralăturate.

La zborul pe timp de noapte totul este frumos. Tu îi vezi pe toți ceilalți, ei nu te văd și acest lucru este un avantaj. Nicio misiune nu se execută fără sisteme de vedere pe timp de noapte. Pentru asta ne antrenăm, pentru a executa misiuni de luptă, pentru a fi în măsură să acționăm când și unde ni se cere. Zborul de noapte este o etapă su-perioară în pregătirea unui pilot. Înseamnă o pregătire intensă, mai multă concentrare, mai multă so-licitare din partea organismului, a declarat instructorul-șef zbor în cadrul Grupului 95 Operațional la Baza 95 Aeriană, locotenent-co-mandor Răzvan Roșca. n

Verificările înainte de începerea activității de zbor sunt obligatorii.

Zbor în amurg.Fiecare detaliu al misiunii este stabilit din timp.


Şi zborul de noapte are romantismul său.

Încă o misiune de zbor pe timp de noapte încheiată cu succes la Baza 95 Aeriană.În turnul de control, totul este monitorizat de la distanță.

Zbor în amurg.


Plutonier Alina Criş[email protected]

INSTRUCŢIE

Să fii pontonier nu este o meserie uşoară. Necesită mult efort fizic, iar apa este unul dintre cei mai

capricioşi inamici. Cu toate acestea, din ce în ce mai multe femei militar optează pentru această specializare, fie din dragoste pentru Dunăre, fie ca o provocare. Şi, până acum, n-am auzit să fi regretat vreuna.

Compania 1 Pontonieri din Brăila are acum cinci fete încadrate. Trei dintre ele au adunat ceva vechime, iar două abia au venit de pe băncile şcolii. Aşa că am reuşit să cuprindem în această pagină şi din tainele ponto-nieriei şi din gustul primului contact cu instrucţia la cursul de apă.

Fruntaşul Alina Angelica Trişcaş este de un an pontonier la Batalionul 72 Geniu şi pare făcută pentru aceas-tă meserie. Fostă sportivă de perfor-manţă, atletism şi handbal, Angelica are 1,78 înălţime şi determinarea unui campion în privire. Este din Brăila, iar când era copil o găseai mai des la Dunăre decât acasă. Dragostea pentru Dunăre m-a făcut să îmi doresc să de-vin pontonier, în primul rând, şi am vrut să fiu acasă, cât mai aproape de familie, soţ şi părinţi, explică militarul.

În acest an petrecut la unitatea de pe faleza Dunării, spune că s-a aco-modat foarte bine. A avut sprijinul co-legilor şi pasiunea pentru înot ca aliaţi. Cea mai grea parte a fost, la început, instrucţia pe care am făcut-o la Caracal. Era ceva necunoscut pentru mine. Iar aici, cunoaşterea tainelor pontonieriei a fost destul de greoaie. Dar, odată ce ai învăţat, lucrurile merg ca unse.

În lupta cu cel mai alunecos inamic, apa, de cele mai multe ori, pontonierii sunt înarmaţi doar cu experienţă. O bătălie în care metalul îţi este cel mai bun aliat, prezentată, de această dată, din perspectiva feminină.

Fruntaş Alina Angelica Trişcaş

Soldat Mihaela Necula

Soldat Daniela Cristu

Dragostea pentru Dunăre m-a făcut să îmi doresc să devin pontonier. Cea mai grea parte a fost la început, dar, odată ce ai învăţat, lucrurile merg ca unse.

În fiecare zi facem ceva diferit, apar noi provocări, nu apuci să te plictiseşti sau să te plafonezi.

Am ales să vin în armată pentru că există seriozitate, rigurozitate, anumite norme care trebuie respectate. Teamă nu am avut, altfel nu veneam.

Luna trecută, Angelica a bifat a treia tabără de instruire la care a participat. Şi acest lucru se simte. Experienţa contează foarte mult în această meserie, explică pontonierul, prin simplul fapt că trebuie să ştim cum să manevrăm echipamentul ca să nu ne accidentăm. Lucrează cu materiale grele, iar forţa fizică, atenţia şi lecţiile învăţate sunt primele trei cerinţe pentru o misiune reuşită. Suntem un colectiv, ne ajutăm unul pe celălalt şi, de fiecare dată, trebuie să iasă bine ceea ce realizăm, pentru că facem cu drag.

Dacă după un an se formează deja unele deprinderi în arta pontonieriei, înseamnă că soldatul Mihaela Necula ne poate oferi perspectiva primului contact cu această meserie. Brăileanca

că iubesc foarte mult apa şi îmi place să înot. Şi a fost alegerea potrivită, pentru că în fiecare zi facem ceva diferit, apar noi provocări, nu apuci să te plictiseşti sau să te plafonezi.

Sunt cinci femei în unitate şi restul bărbaţi, dar se înţeleg foarte bine. Nu există diferenţe, sunt toţi egali, pentru că doar lucrând în echipă pot obţine rezultate. Iar veteranii acestei meserii ştiu asta şi acordă o atenţie sporită co-eziunii grupului. Trebuie să ai încredere că cel de lângă tine îşi face treaba bine, fiecare pe pătrăţica lui, altfel se dărâmă tot ce construieşte echipa şi o clipă de

Abia ieşită de pe băncile şcolii, de la Caracal, a fost încadrată la pontonieri. La primul contact cu unitatea, cele două colege au fost duse direct în tabăra de instruire, să vadă cum se desfăşoară o aplicaţie. Sincer, nu am ştiut că voi ajunge la pontonieri când am ales cariera milita-ră. Abia după primul stagiu de pregătire am aflat, spune soldatul. Dar a fost o veste bună, pentru că este din Brăila. Fa-milia ei, soţul şi fetiţa de şase ani sperau să primească repartiţie aproape de casă.

Am ales să vin în armată pentru că există seriozitate, rigurozitate, anumite norme care trebuie respectate. Teamă nu am avut, altfel nu veneam. Voia să îi asigure fetiţei ei un viitor stabil din punct de vedere financiar. La pontoni-eri se pune accent mai mult pe muncă fizică, în comparație cu alte arme, dar sperăm să ne integrăm. Fetele de aici ne-au primit bine. Ne-au avertizat, totuşi, că este o meserie destul de grea. Secrete încă nu am apucat să aflăm, dar este timp, abia am venit.

Daniela şi Mihaela au ales să devi-nă militari decise să-şi construiască o carieră în acest domeniu. După doi ani, vrem să avansăm, să trecem în corpul subofiţerilor şi apoi mai vedem. Nu ră-mânem să ne plafonăm. Preferabil ar fi să aibă posibilitatea unei cariere fără a schimba garnizoana, având în vedere că amândouă şi-au format o familie în Brăila, dar sunt conştiente de riscurile meseriei şi pregătite pentru orice. Am ales un drum şi, dacă armata are nevoie de noi în altă parte, răspunsul nostru va fi întotdeauna am înţeles! n

este novice şi ca militar şi ca pontonier. Chiar mi-am dorit cariera militară şi pot spune că este mai mult decât mi-am imaginat că va fi, mai bine decât speram.

Mihaelei îi place să lucreze cu oa-menii, adoră munca în echipă, iar so-cializarea a fost întotdeauna punctul ei forte. Pontonier am ales să fiu pentru

neatenţie poate avea urmări grave. Cea mai dificilă parte este că lucrăm cu materiale grele. În rest, este o provocare continuă. Tocmai m-am întors din prima mea tabără şi sunt foarte entuziasmată, este extrem de interesant să fii pontonier.

Soldatul Daniela Cristu este colegă de promoţie şi repartiţie cu Mihaela.

Pontonieri la... feminin


ALMA MATER

Ultimii trei maeştri civili din învăţământul

muzical militar

Plutonier Alina Criş[email protected]

Un flautist, o pianistă şi un trompetist – ultimii trei profesori civili din învăţă-mântul muzical militar. Au aproape 40 de ani de experienţă şi atâtea poveşti câţi elevi le-au trecut prin mână.

Cândva, în Capitală, a existat o şcoală militară de muzică cu durata cursurilor de

cinci ani, peste 500 de elevi şi zeci de profesori aleşi dintre cei mai buni muzicieni ai ţării. Apoi, şcoala a devenit liceu şi numărul de elevi s-a redus la jumătate. În 2004, când ţara noastră a aderat la NATO, s-a desfiinţat liceul, s-a făcut o redistribuire de cadre şi nu au mai rămas decât şapte-opt profesori. Pe parcursul perioadei următoare, 2004-2017, dintre aceştia au mai ieşit la pensie. Liceul s-a transformat în Cen-trul de Instruire pentru Muzici Militare, cu un număr maxim de 25 de elevi şi trei profesori civili, care predau mai multe discipline, suplinind lipsa colegilor ieşiţi la pensie. Posturile, deşi libere, sunt blocate de ani buni. Cu aceşti ultimi trei veterani ai învăţămân-tului muzical militar am stat de vorbă despre şlefuirea talentelor.

Flautistul Cristian Bârlădeanu este profesor la multe discipline - flaut, saxofon, muzică de cameră, teoria muzicii, armonie, istoria muzicii şi stilistică. Dacă mi-a plăcut cartea, se scuză, zâmbind. A început studiul muzicii cu vioara, în clasele I-V. Apoi, am găsit un profesor de flaut care m-a captivat, m-a determinat să renunţ la vioară, unde aveam o profesoară nemţoaică. Nu prea îi plăcea să predea, dar îi plăceau prăjituri-le foarte dulci. Şi, în loc să facă vioară, se ducea să îi cumpere prăjituri. Lucru care nu prea mi-a folosit, adaugă. A luat doctora-tul în 2011, cu teza intitulată O abordare semiotică a colindului tradiţional românesc, iar în învă-ţământul militar a intrat în 1998. Eram profesor şi director-adjunct la Şcoala Populară de Artă şi nişte nepricepuţi au schimbat statutul

şcolii. Brusc, au dispărut funcţiile didactice. Nu mi-a convenit să rămân birocrat la catedră, aşa că am venit aici. E adevărat că ştiam această instituţie, colaborasem la clasa de flaut.

Elevii, militari sau civili, la înce-put sunt toţi la fel. Sunt copii. Vor să înveţe. Imediat după, intervine

bine pregătiţi pentru viaţă. Când a venit, instituţia fiind cu statut de liceu, exista o anumită competiţie între civili şi militari, care, nu de puţine ori, era câştigată de mili-tari. Pregătirea lor instrumentală de bază era mult mai omogenă, în patru ani se stabileau reflexe, se fixau deprinderi specifice care erau generatoare de performanţă pentru etapele viitoare. Elevii sunt, în momentul acesta, cu pregătire diversă, ceea ce creează de la bun început o neomogenitate la care trebuie lucrat.

Având în vedere numărul de discipline pe care le predă, petre-ce destul de mult timp în unitate. Însă, sistemul de învăţământ în mediul militar îl şi scuteşte de unele aspecte neplăcute. De exemplu, reacţia unor părinţi care îi cer socoteală profesorului de speci-alitate, fără cunoştinţe în domeniu. N-are niciun moment de regret. Dimpotrivă. Dacă se uită în urmă, are doar amintiri plăcute. Muzicile militare sunt ca folclorul. Trebuie păstrată tradiţia şi în domeniul acesta care este parte consistentă din cultura muzicală românească. Dacă vrem să o păstrăm, trebuie să crească nivelul pregătirii şi asta se întâmplă plecând de la timpul acor-dat, nouă luni sunt insuficiente.

Ana Violeta Popescu este profesor corepetitor la Centrul de Instruire pentru Muzici Militare de 38 de ani. A venit în şcoală imediat după absolvirea Conser-vatorului. Dar muzica a intrat în viaţa ei cu mult timp înainte. La patru ani, părinţii au înscris-o la cursuri de balet, unde era o pia-nistă care asigura fondul muzical dansatorilor. Mi-a plăcut cum acompania şi le-am spus părinţilor că vreau să cânt la pian. Au făcut nişte eforturi, mi-au cumpărat pian şi m-au înscris la şcoala de muzică. De la vârsta de 12 ani, am ştiut că voi deveni corepetitoare. După alţi şase, când a apărut în programă această disciplină, acompania-ment, mi-am întărit decizia. Ce este un corepetitor? Un pianist care acompaniază diferite instrumen-te. Repertoriul pe care îl abordează elevii şi deci şi eu este deosebit de variat, de la preclasic, până la muzica contemporană. În afara şcolii, a colaborat cu Colegiul Naţi-onal George Enescu, Universitatea Naţională de Muzică şi Colegiul Naţional Dinu Lipatti, corepetitor la diferite instrumente de suflat şi

canto. Meseria aceasta presupune, în primul rând, să cunoşti foarte bine pianul, regele instrumentelor muzicale. Este deosebit de versatil, deoarece poate acompania orice instrument plus vocea umană. Pianul înlocuieşte orchestra, iar profesia de corepetitor înseamnă să susţii muzical instrumentul pe care îl acompaniezi. Se creează în-tre instrumentist şi corepetitor un tot, compozitorul a gândit piesa ca un întreg, deci cei doi interpreţi trebuie să fie unul. Există această confluenţă artistică între solist şi acompaniator, această legătură şi comunicare care se menţine de la prima la ultima notă.

tirea mea, dar şi care nu şi-au dat interesul. Şi am spus mereu că o să fac tot ce pot ca să nu treacă şi alţii prin ce am trecut eu. Când s-a angajat, erau 32 de profesori titulari. Toţi civili. Plus colaboratori care erau chiar mai mulţi decât angajaţii. Acum, au rămas trei. Este un sentiment ciudat şi e păcat de şcoala asta. 500-600 de elevi umpleau holurile şcolii, număr care a scăzut din ce în mai mult, până la 24. Anul precedent, am avut opt elevi, acum am patru, trei trompe-tişti şi un basfligornist. De opt ani, predă şi la Şcoala Gimnazială de Arte Iosif Sava. Tot trompeta. Am rămas în această instituţie, în ciuda

La 22 de ani a venit în aceas-tă instituţie şi a ales să rămână în ciuda tuturor transformărilor apărute. Şcoala a fost şi este o pepinieră pentru instrumentiştii şi dirijorii din filarmonici, nu doar pentru fanfare. În 13 ani, colegii i-au ieşit la pensie şi Violeta a rămas singurul corepetitor, pentru toţi elevii şi cursanţii. Ajung şi la 40 de instrumentişti pe care trebuie să îi acompaniez. Volumul de muncă este mare, depăşeşte şase ore pe zi, doar obişnuinţa te face să rezişti. În-tr-un an, doi, va ieşi şi ea la pensie. O să cânt în continuare. Asta fac de la şase ani. Am făcut toată viaţa muzică. Dacă o las eu, oricum nu mă lasă ea, adaugă, zâmbind.

Florian Crăciun este profesor de trompetă în armată de la 1 septembrie 1990. Înainte, era angajat la Filarmonica Oltenia din Craiova şi a renunţat pentru profesorat. Chiar îmi doream să fiu profesor, mi-a plăcut dintotdea-una să predau. Am avut profesori care s-au ocupat serios de pregă-

atmosfera de cazarmă, rigoarea militară care îi schimbă puţin. Îi dis-ciplinează şi le ordonează mai bine timpul de care dispun. Sunt, într-un timp mai scurt, mai maturi şi mai

Trebuie să se înţeleagă necesitate unei profesiona-lizări şi în domeniul acesta, adică o creştere a nivelului de pregătire de specialitate pe domeniul muzicii militare. Trecerea la o armată modernă include şi muzica militară. Nu există armată importantă în lumea asta care să nu aibă muzică militară.

Cristian Bârlădeanu

În liceele de muzică, instrumentele de suflat nu mai sunt atât de căuta-te de elevi. Majoritatea instrumen-tiştilor suflători din filarmonici vin din şcoala militară de muzică, iar în viitor nu ştiu de unde îi vor mai lua.

Ana Violeta Popescu

transformărilor, pentru că mi-a plăcut foarte mult. Din primul an, copiii m-au îndrăgit şi satisfacţiile au venit imediat. Am şi găsit copii foarte buni, care studiau şi erau ascultători, mult mai ascultători decât cei din mediul civil. Ca pro-fesor, Crăciun pune pe primul loc responsabilitatea faţă de elev. Noi ne asumăm 70 la sută din reuşita sau eşecul lui. Trebuie să fiu foarte tenace şi să am răbdare, zi de zi îl am sub îngrijirea mea din punct de vedere profesional. Este foarte greu. Fiecare reacţionează altfel, are alte calităţi şi trebuie să te adaptezi pentru fiecare.

Mai are şase ani până la pen-sie, moment pe care nu îl aşteaptă cu nerăbdare. Face muzică de la cinci ani şi nu crede că s-ar putea opri. Am atâtea amintiri dragi câţi elevi mi-au trecut prin mână. Muzica este o treaptă mai sus decât orice alte domenii şi activităţi, îi sensibilizează pe oameni, îi face să aibă suflet mai bun, relaţiile dintre ei se modifică. Muzica este totul. n

Profesor Florian Crăciun


CORESPONDENŢE

La Lisabona, ca acasă

Căpitan-comandor Mihai Egorov

După nouă zile de instru-ire în comun, pe mare, a cadeților români și germani,

duminică, 20 august, Nava Școală Mircea a acostat la Lisabona, ca-pitala Portugaliei. Au fost alături de noi, încă de la sosire, Ioana Bivolaru, ambasadorul extraordinar și plenipotențiar al României în Portugalia și dr. Cristof Weil, ambasa-dorul Republicii Federale Germania în Portugalia, atașații militari ai celor două state, precum și personal al Ambasadei României. Cadeții au impresionat din nou, acordând asistenței onorul pe vergi. Fiecare escală a NS Mircea din acest marș de instrucție a avut importanța ei, dar parcă niciuna de până acum nu a avut un program atât de complex și de minuțios pregătit cu sprijinul Ambasadei României.

știut să-și creeze o imagine bună în rândul corpului diplomatic de aici, a știu să dea încredere colaboratori-lor, să coaguleze echipa ambasadei, astfel încât România să devină mai cunoscută în Portugalia. Dacă a reușit sau nu... veți afla mai târziu.

Vă spuneam că au fost multe activități oficiale la Lisabona, unde aproape în permanență ambasado-rul, atașatul militar – comandorul (av.) Adrian Duță (un prieten al ma-rinarilor încă din 2007, când a spri-jinit fregata Regele Ferdinand în mi-siunile sale din Marea Mediterană), Mihaela Crăciun – cunoscut și apreciat om de presă, acum con-silier la ambasadă –, sau personal al Ambasadei României s-au aflat la bordul navei. Ziua de luni, 21 au-gust, a început printr-un moment omagial desfășurat la Monumentul Descoperitorilor, acolo unde ambasadorul României, împreună

cu comandorul Ioan Gabriel Moise, comandantul NS Mircea, au depus o coroană de flori în memoria navigatorilor portughezi. A fost o ceremonie scurtă, dar impresionan-tă, în timpul căreia trioul de gorniști a cântat Toque de Silencio (Imnul Tăcerii), Toque de Homenagem aos Mortos (Omagiu morților) și Toque de Alvorada (Cântecul de deșteptare); garda de onoare a fost constituită din cadeți de pe NS Mircea și cadeți de la Academia Navală portugheză. Activitățile oficiale au mai inclus întâlnirea avută de comandantul NS Mircea cu conducerea Bazei Navale din Lisabona și vizita comenzii navei și a cadeților la Academia Navală portugheză. În contextul în care în acest an se împlinesc 100 de ani de relații diplomatice româno-portu-gheze, iar Ambasada României în-cearcă să creeze punți de legătură între cele două țări, aflate cumva la extremitățile Uniunii Europene

și NATO, discuțiile au vizat posibi-litatea realizării de schimburi de studenți între academiile navale ale celor două state, precum și schimburi de cadeți pe perioadele de practică.

Ați avut emoții ultima dată când v-ați întâlnit fratele, vreo rudă pe care n-ați mai văzut-o de

mult timp sau un prieten cu care ați împărtășit atâtea momente plăcute? Dacă da, veți înțelege ușor emoțiile și bucuria trăită de echipa-jul NS Mircea când a primit onorul de la nava soră, Sagres. Din păcate, misiunile pe mare nu prea țin cont de aspecte afective, astfel că în ziua sosirii NS Mircea în portul Lisabona, nava soră Sagres a plecat să conti-nue instruirea cadeților ei.

În marja prezenței NS Mircea în portul Lisabona, Ioana Bivolaru a vizitat nava – această parte de Românie, care a adus cu ea la Lisabona profesionalismul marina-rilor români, dar și tinerețea, visu-rile și candoarea cadeților aflați la bord. Cu cadeții s-a întâlnit și Ioana Bivolaru, impresionată de cum îi văzuse la sosire, sus pe vergi; a vrut să afle de la ei cum arată viața pe mare, cum e să fii departe de casă și cum este pregătirea în comun efectuată cu colegii lor germani și a rămas impresionată de răspun-

surile primite. Într-o țară în care feminismul este un curent la modă, Ioana Bivolaru s-a întâlnit și cu cele cinci studente de la Academia Navală Mircea cel Bătrân aflate la bord, pe care le-a admirat și le-a felicitat pentru alegerea acestei profesii. Departe de a fi formal, di-alogul a pivotat în jurul ideii că, în ciuda dificultăților vieții de marinar militar, fetele au aceleași șanse de reușită ca și băieții, doar dacă vor munci și se vor pregăti foarte bine.

NS Mircea face diplomație navală, în orice port de escală re-prezentând cu onoare România. Și în acest marș de instrucție, partea de reprezentare a României a fost foarte importantă și, dacă Mircea a primit aprecieri pozitive pentru modul în care s-a prezentat, poate e cazul să ne amintim că în spatele imaginii afișate de navă se află munca echipajului și a studenților aflați la bord. Bricuirea navei, furbișarea alămurilor, întreținerea lemnului – toate sunt operațiuni intrate în cotidianul marinăresc și executate la bordul navei îna-intea fiecărei escale. Mircea este un ambasador plutitor de 78 de ani, acreditându-se pentru trei zile în Portugalia. Și, preț de câ-teva ore, ambasadorul NS Mircea a primit la bord vizita Ioanei

de numeroși atașați militari sau reprezentanți ai structurilor mili-tare portugheze, dar și membri ai comunității de români – o comu-nitate mult mai puțin numeroasă decât cea din Spania, dar foarte ac-tivă și prezentă la toate activitățile organizate de ambasada noastră. Într-o lună, august, în care așa cum ne spuneau și gazdele, aproape toată lumea este în concediu, să vezi atâția membri ai corpului diplomatic și militar acredidați în Portugalia, adunați la bordul legendarului velier românesc și admirând NS Mircea de pe punțile lui, ne-a dat un sentiment de mân-drie că suntem români, că avem o navă frumoasă și că am văzut concretizate eforturile făcute de Ambasada României la Lisabona pentru vizibilitatea României, dar și a noastră aici.

Sunt multe de spus despre escala portugheză efectuată de NS Mircea – care a inclus și o vizită a studenților la Fatima, celebrul loc de pelerinaj al credincioșilor catolici – dar vom mai vorbi despre asta.

Nava Școală Mircea a părăsit portul Lisabona, luând drum spre Palma de Mallorca, acolo unde se va face și schimbul de cadeți germani. Până atunci, vom întinde velele și vom căuta să ne folosim

A fost cald, la propriu, la Lisabona, unde ne-au așteptat temperaturi de peste 31 de gra-de, o căldură pe care însă echipa Ambasadei României ne-a trans-mis-o și la figurat, pe toată durata escalei de aici. La doar câteva zile de la momentul aniversar al Marinei Române, atunci când am valorizat poate mai mult ca oricând noțiunea de echipaj și ne-am (re)amintit că reușita misiunilor de pe mare nu implică acțiuni soli-tare, ci doar în echipă, am întâlnit la reprezentanța diplomatică a României din Lisabona niște oa-meni frumoși, care ne-au sprijinit în orice problemă și ne-au făcut să ne simțim ca acasă.

Când știi cât valorezi, nu te opri până nu obţii ce ţi se cuvine, scria Pierre Corneille. Acesta pare să fie mottoul după care se ghidează în activitate Ioana Bivolaru, o per-soană tânără și ambițioasă care, conștientă de valoarea proprie, a

Bivolaru, ambasadorul extraordi-nar și plenipotențiar al României în Portugalia, a dr. Cristof Weil, ambasadorul Republicii Federale Germania în Portugalia, și a al-tor aproape 30 de ambasadori acreditați în Portugalia, alături

de vântul favorabil prognozat în Atlantic, ne vom acomoda din nou cu răul de mare, vom continua in-struirea cadeților români și germani de la bord și ne vom gândi că nu mai avem foarte mult până acasă, când îi vom revedea pe cei dragi. n

Ioana Bivolaru, alături de cele cinci studente de la Academia Navală Mircea cel Bătrân.


CARIERE ÎN UNIFORMĂ

Bianca Pop

Iulia Condruz

Mâine începe astăzi Fiecare victorie din plan personal are la bază o reţetă. Ingredientele sunt, de cele mai multe ori, munca susţinută şi răbda-rea. Însă, ca orice reţetă, şi cea a succesu-lui ascunde şi ingrediente secrete.

Bianca Pop şi Iulia Condruz sunt două prietene ale per-formanţei. Iulia a absolvit

Colegiul Naţional Militar Dimitrie Cantemir din Breaza. Bianca este absolventă a Colegiului Naţional Militar Mihai Viteazul din Alba Iulia. Ambele au fost primele pe listele admişilor la academii – Iulia, la Academia Tehnică Militară, Bianca, la Academia Forţelor Aeriene. Însă viitoarea lor carieră a prins contur cu patru ani în urmă.

Eram în clasa a VI-a când am auzit pentru prima oară de liceul militar. Eram mică, dar m-a tentat foarte mult şi mi-am spus că acolo vreau să ajung. M-am pregătit sin-gură pentru examenul de admitere şi, datorită încăpăţânării mele, am reuşit să fiu admisă. Profesia mili-tară m-a atras, în primul rând, prin disciplină şi prin faptul că acest domeniu îmi va forma caracterul. Eu văd armata ca pe un loc în care disciplina şi educaţia se îmbină perfect, povesteşte Bianca. Şi Iulia are o poveste similară: Am ales cariera militară pentru că a existat, încă din copilărie, visul uniformei şi al datoriei faţă de ţară. Totoda-tă, am dorit să beneficiez de un studiu ordonat, disciplinat şi rigu-ros, care să îmi deschidă perspecti-ve către viitor. Am realizat acestea pe parcurs, motivaţia mea fiind părinţii, care m-au îndrumat spre această carieră şi care m-au sus-ţinut constant; de aceea, am dorit să se simtă mândri de copilul lor.

Anii de liceu, mai ales de liceu militar, îşi pun amprenta asupra

Sublocotenent Cornelia Bă[email protected]

sufletului. Ieşim pe porţile sale cu sufletul încărcat de emoţii. Amintirile sunt, uneori, cel mai greu bagaj. Iulia rezumă cel mai bine experienţa: În liceul militar, venim copii, departe de părinţi, şi suntem speriaţi. Ne refugiem unul pe umărul celuilalt şi plecăm tova-răşi, adulţi, militari, uniţi prin patru

aveam să nu-i mai văd zilnic, colegi care pentru mine au devenit o a doua familie. Cu greu am acceptat faptul că nu o să mai formăm o cla-să, un pluton, o familie...

Când vine vorba de pasiuni, Iulia şi Bianca se află la poli opuşi. Bianca a descoperit pasiunea pentru atletism şi a obţinut pri-mul loc la proba de cros dintre liceele militare, în anul 2016. Iulia şi-a cultivat dragostea pentru limba şi literatura română, bifând trei calificări la faza naţională a olimpiadei de limbă şi literatură română şi două calificări la faza naţională a olimpiadei Lectura ca abilitate de viaţă, Premiul special la faza naţională a Olimpiadei de limba română, Premiul al doilea la faza naţională şi calificare la faza internaţională, unde a obţi-nut premiu special.

În ciuda înclinaţiei sale pentru partea umană, Iulia a ales Aca-demia Tehnică Militară: Este ade-vărat că rezultatele mele sunt pe partea umană, dar nu neglijez nici matematica, fizica sau informati-ca. Iar alegerea acestei academii a venit ca o adaptare la o lume dinamică şi a tehnologiei, dar şi ca explorarea unei pasiuni latente faţă de ştiinţele exacte, pe care nu am apucat să o dezvolt. Bianca va deveni pilot: M-a fascinat întot-deauna neobişnuitul şi m-a atras mereu necunoscutul, iar aceste lucruri le-am regăsit în meseria de pilot. Dorinţa a apărut de nicăieri şi a pus stăpânire pe mine treptat, cu cât se apropia mai mult absolvi-rea, cu atât eram mai determinată să-mi îndeplinesc visul.

În spatele reuşitei din prezent, se află munca susţinută din tre-

cut: Succesul de la admitere a re-prezentat suma pregătirii mele pe parcursul celor patru ani de liceu. Finalizarea bacalaureatului nu a însemnat începerea vacanţei, ci continuarea pregătirii pentru con-cursul de admitere, spune Bianca. Iulia este de aceeaşi părere: Dacă înveţi constant şi la toate materiile, de-a lungul şcolii şi apoi a liceului, eşti pregătit pentru orice. Având o bază solidă, am dedicat clasa a XII-a perfecţionării matematicii şi fizicii necesare pentru admitere.

Sunt mulţi cei care le privesc cu admiraţie. Care sunt oare cali-tăţile pe care trebuie să le aibă un adolescent care vrea să îmbrace uniforma militară? Iulia consideră

că cel mai important este curajul: Curaj, curajul de încerca, de a se lăsa modelat. Apoi, onestitatea, loialitatea, ambiţia şi perseveren-ţa. Bianca mai evidenţiază câteva trăsături: Trebuie să fie organizat, inventiv, sociabil, să se adapteze uşor unor situaţii pe care nu le-a mai întâlnit şi să fie încrezător în propriile sale forţe. Drumul spre a îmbrăca haina militară începe prin încrederea pe care adolescentul o are în el şi în deciziile pe care le ia.

Cu gândul la generaţiile care vin din urmă, Iulia le dă un sfat viitorilor boboci din liceele militare: L-aş sfătui pe elevul din primul an de liceu să aibă curaj şi să se lase purtat de atmosfera ca-zonă, să aibă încredere în dascăli şi în capacitatea inedită a liceului de a transforma copiii în oameni. Bianca vine cu o completare: Sfaturile mele pentru un boboc al liceului militar ar fi să fie puternic, să nu renunţe niciodată la visul lui, să fie hotărât şi să nu lase pe nimeni şi nimic să stea în calea do-rinţelor lui, să nu se demoralizeze atunci când unele lucruri merg rău, deoarece totul poate fi îndreptat într-un final.

Concluzia este una singură: bazele viitorului se pun în pre-zent, iar fiecare efort îşi va primi răsplata, mai ales când vine vorba de carieră. Este important ca toţi cei ce şi-au fixat un ţel să îşi amin-tească, în mod constant, faptul că acel mâine începe de astăzi. n

ani în care am devenit familie. Mai mult, ne apropiem de profesori şi de cadrele militare şi, pe lângă reţeta succesului profesional, dezvoltăm şi reţeta succesului personal. Liceul militar este o şcoală completă. Şi pentru Bianca, tot prietenia este cuvântul cheie: Dacă ar fi să aleg cel mai frumos moment, cred că aş alege ultimul apel. Pentru mine a fost un moment plin de emoţii, un moment în care toate amintirile au navălit în suflet. În acea seară, mi-am amintit primele mele zile cu noii mei colegi, colegi pe care


FOTOREPORTAJ

Cu trenul care duce litereMaior Constantin Piştea

[email protected]

Dacă închizi ochii, parcă se aude trenul. Maşinăriile uriaşe, conduse de două doamne cu zâmbetul pe buze, toacă în ritm cazon, în timp ce Magda

Mihalache, într-o parte, şi Alexandrina Stan, în cealaltă, exprimă o dezarmantă siguranţă de sine. Rotative uriaşe înghit hârtia şi o marchează, pentru a livra la ieşire docu-mente militare. Pe una dintre maşini o cheamă Victoria 800 şi e ca un animal domol care se întoarce singur seara la stăpân. E în legea firii tot ce se întâmplă în această ca-meră mare, în care Alexandrina şi Magda parcă dirijează. Trenul imaginar alunecă în continuare, într-o muzică ritmată, fără disonanţe, înaintând pe culoarele şi prin încăperile Centrului Tehnic-Editorial al Armatei (CTEA).

Te întrebi cum arată totul într-o secundă de linişte to-tală, când niciun mecanism nu distribuie cerneală şi nicio rotiţă nu se mai învârte. Anormal, te gândeşti, pentru că aici asta este menirea, aşa se coace tipăritura. Lângă Dominant 3, maşina în patru grupuri de culoare, la care trudeşte plutonierul-major Ştefan Tudorache, te simţi ca într-o brutărie. Nu ştii dacă e doar o impresie, dar revista care se tipăreşte acum, Gândirea militară românească, are un miros de pâine proaspătă, care te îmbie. E ca un drog, zice Ştefan. E greu să te mai laşi, după ce te înveţi cu joaca asta cu literele. Când ştii că din mâinile tale iese ceva ce va fi privit cu interes de cineva din lumea asta, simţi că participi, că eşti un soi de creator.

Toxicitatea mediului, combătută cu un litru de lapte pe zi (cu cereale, râde Magda de la Victoria 800), aproape că nu mai contează. E magia literelor cea care se impune jos, la producţie, unde cel mai vârstnic maşinist este nea Marin, care are nu mai puţin de 40 de ani în unitate. Marin Răducan, trecut de 62 de ani – dacă mă ţin puterile, încerc să stau până la 65 – a fost martor la multe: Înainte, totul era mai mult manual. Acum, ne ajută mult electroni-ca. Cu toate astea, problemele sunt inerente, fie că vorbim despre cele ce ţin de calitatea hârtiei, fie că ne gândim la cele ce ţin de mecanică. Bine, şi noi calculăm din timp ce ar putea să apară şi ne luăm măsuri. Aşa am făcut mereu, ca să putem onora comenzile. Nea Marin are privirea jucăuşă a celui care nu şi-a pierdut bucuria. Aceeaşi privire ca a doamnei Ioana Rizea, pe care o găseşti la maşina de broşat. După ce sunt adunate, colile, în teancuri ordo-nate, ajung în mâinile dibace ale doamnei Rizea, care foloseşte această maşină ca pe o pălărie de magician. Cumva, colile sunt presate, unse şi lipite de copertă, în doi timpi şi trei mişcări.

De 20 de ani este Ioana Rizea în unitate. Ani prea puţini pentru a-i turna în sânge monotonia. Într-o zi eşti pe o maşină, în altă zi, pe altă maşină şi tot aşa. N-ai cum să te plictiseşti, spune sub privirea plutonierului Marin Nicuşor, şeful sectorului finisare, care preia cartea abia broşată şi o rotunjeşte, adică îi taie marginile. Cartea este acum gata de lectură. Miroase a cerneală proaspătă şi a lipici şi-ţi stârneşte pofta de a o răsfoi, aşa cum nu rezişti tentaţiei de a rupe un colţ dintr-o franzelă caldă.

Aceasta este partea fascinantă a muncii din CTEA, instituţie care marchează în aceste zile 97 de ani de existenţă. Totuşi, magia ei nu ar funcţiona fără alte zone şi fără oameni dedicaţi, precum cei de la biroul stabilire costuri şi control calitate, al cărui şef este Florin Dumitra – stâlpul producţiei, spune despre el un alt şef, al editurii, locotenent-colonelul Alin Crivineanu. Fără doamnele de la tehnoredactare ori de la corectură, fără cei de la atelie-rul ştampile şi sigilii ori fără cei de la formaţia pregătirea formei, unde se lucrează într-o lumină galbenă, pe care probabil ajungi să o îndrăgeşti în timp, mai ales dacă trudeşti în ea de prin 1983, asemenea lui Neculai Gocea, care mai are câteva boabe până la pensie.

Sunt 97 de ani, deşi ar putea fi mult mai mulţi, dacă va fi găsit ordinul de înfiinţare a Imprimeriei Ministe-rului de Război, a cărei continuatoare este centrul şi care tipărea, în 1860, Monitorul Oastei, actualul Buletin Informativ al Armatei (BIA). Astăzi, CTEA are în grijă, pe lângă BIA, o mulţime de tipizate, ordine şi regulamente, publicaţii, cărţi, albume, reviste etc. Are deja în dotare imprimante de carduri şi va tipări noul format al legiti-maţiilor militare, dar s-a extins şi în zona de materiale de prezentare, odată cu achiziţia unui inscriptor laser. Multe motive pentru comandantul CTEA, colonel Viorel Mihalcea, să fie mulţumit şi optimist. Avem personal cu multă experienţă, în special pe partea de producţie, spune colonelul Mihalcea. Oameni care şi-au demonstrat deja de multe ori calităţile profesionale. În biroul său, cu uşa deschisă, ajunge un zgomot de fond, greu de tradus. După ce cobori la producţie, ştii că pe acolo trece un soi de tren care duce litere. n

Colonel Viorel Mihalcea, comandantul CTEA

Plutonierul-major Ştefan Tudorache, la maşina Dominant 3.

Marin Răducan – nea Marin, cel mai vechi maşinist din CTEA.

La corectură există pupitre, astfel încât spatele cititoarelor să nu fie afectat.


Cu trenul care duce litere

În biroul tehnoredactare, prim-plan cu Ileana Mădălina Danciu, care lucrează la CTEA de 18 ani.

Paginile unei cărţi, înainte de împăturire.

Magda Mihalache şi maşina Victoria 800, la care se însemnează, printre altele, ordinele de serviciu.

Ioana Rizea, la maşina de broşat.

În lumina galbenă de la pregătirea formei, Carmen Constantin şi Neculai Gocea inscripţionează plăcile.

Foto

: mai

or C

onst

antin

Piş

tea


SĂNĂTATE

Elena [email protected]

Nutriție pentru minte, corp și suflet

Despre cele două conferințe susținute de dr. Oz în România, dedicate stilului

renumit specialist le-a sintetizat și prezentat publicului auditor au fost mai mult decât interesante și încerc să vi le detaliez. Dizertația doctorului Oz nu a fost dominată doar de probleme strict legate de

l Pătrunde în sufletul tău și analizează onest ce se întâmplă în interiorul lui, corectează ce crezi că nu te reprezintă, căci doar așa vei putea controla și ce are loc în jurul tău, în general, în viața ta.l Frica, rușinea și vina sunt cei

mai mari inamici ai schimbării. Nu ne schimbăm atitudinea, modul de a trăi pentru că este greu, ci pentru că cele trei stări ne sabo-tează.l Întreabă trei oameni care te

plac, fără a fi ipocriți, de ce o fac și asta să o exprime într-un singur cuvânt, apoi, încearcă să fii așa în fiecare clipă.l Ca să fii împăcat cu viața ta,

ține cont de următoarele aspecte: familie, dezvoltare personală, sănătate, nutriție, somn, dar mai ales de conștiință.l Tolerați-vă micile

imperfecțiuni, micile defecte. Ce ne face interesanți e tocmai faptul că suntem diferiți.l Ceea ce ne blochează

evoluția e stresul, legat de lipsa

timpului, a banilor, dezinformarea și frica de schimbare.l Pentru părinți, și nu numai,

aduceți-vă aminte că cei care vă iubesc își doresc să vă vadă sănătoși și veseli. Pentru copiii tăi tu ești modelul lor și te vor copia. Ai grijă de toți, dar nu uita de tine. Exemplul dr. Oz a fost bineînțeles luat din cardiologie: Inima, când pompează sânge, primul lucru pe care îl face este să își păstreze puțin doar pentru ea și apoi să pompeze la creier. Iar

Dorința de dulce, de zahăr face la fel de rău creierului ca și cocaina. Soluția de a scăpa

de aceasta este de a bea apă.Senzația de foame este dată

și de lipsa apei în organism. Cele șapte minute de mișcare – flotări, întinderi, yoga – pe care le face specialistul în fiecare dimineață, îl ajută să-și mențină greutatea, dar nu să și slăbească.

Pentru cei cu insomnii, reco-mandă, înainte de culcare, un ceai de cireșe, deoarece acestea conțin melatonină, cea care induce relaxa-rea. Somnul nu este un lux, el reface organismul și, mai ales, reglează hormonii. Dormitorul trebuie să fie aerisit, fără aparatură electronică, întunericul complet.

Sfaturi practice privind alimentația și nu numai

Beneficiile bicarbonatului

Beneficiile bicarbonatului sunt tratate pe larg și de presa de specialitate din

România, dar unele variante, ex-puse de dr. Oz, sunt interesante.

Bicarbonatul poate trata aftele. Încercați să creaţi o pastă având ca bază bicarbonatul de sodiu și puţină apă, apoi apli-caţi-o. Dacă vi se pare prea dură procedura, dizolvați bicarbona-

tul în apa de gură. Pasta făcută este indicată și pentru micozele de la picioare, negi, înțepături și alte mâncărimi.

Pentru spini și așchii, lăsaţi pasta peste locul afectat timp de două ore, pentru efectul dorit.

Este foarte eficace și în trata-rea insolațiilor. Diluat în comprese cu puțină apă rece, atenuează durerea și arsura.

albește dinții, combate placa dentară.

Amestecați în șamponul pe care-l folosiți puțin bicarbonat de sodiu pentru ca părul dum-neavoastră să capete volum, să se îngrașe mai greu.

Pasta obținută din combinația cu zeamă de lămâie, folosită la periajul dentar albește, curăță și dezinfectează. n

Pentru a vă reface dintr-o situație pe care ați traversat-o cu stres și epuizare, faceți o baie cal-dă în care ați dizolvat două căni de bicarbonat de sodiu. Recompensa nu se va lăsa așteptată.

O gargară cu apă caldă în care ați diluat o linguriță din acest produs reduce durerea de gât, dezinfectează cavitatea bucală, înlătură respirația grea,

Pentru cei care vor să slăbească, cea mai indicată lună pentru a înce-pe o dietă este mai.

Convins de posibilitățile nutriției din România, doctorul Oz subliniază faptul că la noi, încă, există hrana organică de care ar trebui să profităm. Cele mai sănătoase pas-te sunt cele din grâu dur, fierte al dente.

Pentru marii consumatori de pește, dr. Oz recomandă efectuarea unei ana-lize privind cantitatea de mercur din or-ganism. În cazul în care este peste limita maximă, revizuiți-vă sursele din care vă faceți aprovizionarea cu acest produs.

Este bine să introducem mâncă-ruri cât mai picante în alimentaţie, pentru că accelerează metabolismul și ne ajută să mâncăm mai puţin.

Abordând subiectul detoxifierii, atât de întâlnit în mediile noastre, doc-

torul Oz afirmă faptul că acest proces nu se rezolvă cu medicamente sau siropuri scumpe. Dacă îți respecți cor-pul, eleminarea toxinelor înseamnă de fapt restaurarea sistemului imuni-tar, consumând doar fructe și legume în cure de câte trei zile consecutiv.

Un produs aflat la îndemâna tutu-ror, sucul de castravete, este o minune nutrițională care ajută organismul în lupta împotriva radicalilor liberi, redu-când riscul diferitelor forme de cancer.

După o anumită vârstă, pentru a fi capabil să ai grijă de sănătatea ta, e bine să cunoști valoarea celor cinci numere vitale, adică: tensiunea arterială, greu-tatea, nivelul colesterolului, glicemia, dimensiunea taliei, pentru a putea lua măsurile ce se impun în cazul în care valorile lor nu sunt cele așteptate. n

asta nu pentru că e egoistă, ci pen-tru că e important să facă asta, pentru organismul nostru. Ai grijă de tine, mai întâi, ca să poți avea grijă de familia ta!l Soția dr. Oz și cei doi copii ai

acestora sunt vegetarieni, iar dr. Oz consumă doar ocazional puțină carne slabă sau pește. Mâncarea care se gătește în casa lor este vegetariană, se consumă doar apă plată, rareori au la masă și desert și, surprinzător pentru noi, bucătă-ria se închide la ora 19:30. n

sănătos de viață, am vorbit, în parte, într-un alt număr al ziarului nostru. Problemele pe care acest

sănătate, ci și de cele referitoare la dezvoltarea personală, esențe din esențe, adevărate lecții de viață.


SĂNĂTATE

Elena [email protected]

Noua Medicină GermanăEste dovedit faptul că, în fața bolii și a morții, omul are o perspectivă di-ferită asupra vieții. Dr. Ryke Hamer, fondatorul conceptului Noua Medi-cină Germană (GNM) (trăind propria experiență), a cercetat și demonstrat care este motivul pentru care apar bo-lile oncologice (și nu numai), oferind și metoda prin care acestea pot fi vin-decate. Dr. Hamer a tratat cu succes peste 31.000 de pacienți doar stând de vorbă cu ei.

Rezultatele cercetărilor au fost reunite într-o diagra-mă științifică (ce ilustrează

legătura biologică dintre psihic și creier cu organele și țesuturile întregului organism uman), de-numită de specialist Cele Cinci Legi Biologice ale Noii Medicine Germanice, legi care oferă altă perspectivă asupra înțelegerii cauzei, a dezvoltării și a procesu-lui natural de vindecare a bolii. Noua Medicina Germană este o știință a naturii, bazată pe cinci legi biologice care sunt aplicabile fiecarei boli. În viață, fiecare dintre noi avem ocazia să ne confrun-tăm, în general, cu două tipuri de conflicte sau evenimente. Prima categorie cuprinde evenimentele normale, cele care nu ne surprind, deoarece avem capacitatea de a le anticipa și de a le depăși. Celelalte sunt evenimente biologice (con-flict – șoc), conflicte apărute pe neașteptate, care ne dau senti-mentul de neputință și ne aduc în imposibilitatea de a reacționa și care ne vor induce o stare de șoc însoțită de panică. Dr. Hamer afirmă faptul că orice boală este declanșată de un șoc emoțional care surprinde individul complet nepregătit, iar aceasta este și prima lege biologică. Acest con-flict emoțional se propagă mai întâi la nivelul creierului. Primul pas în terapia GNM este să oferi o înțelegere a naturii biologice a simptomului, de exemplu un anumit tip de cancer, în relație cu cauzele sale pihice. O tomografie și un istoric medical complex sunt de asemenea vitale pentru a determina dacă pacientul este încă în faza activă a conflictului, sau deja se vindecă. În faza activă, atenția trebuie îndreptată asupra identificării motivului șocului inițial și dezvoltării unei strategii

pentru rezolvarea conflictului. Este crucială pregătirea paci-entului și informarea lui despre simptome și despre procesul vindecării, dar și despre eventu-alele complicații ce pot apărea. A doua lege biologică afirmă că afecțiunea generată de conflict are o evoluție în două faze: faza de îmbolnăvire și faza de auto-vindecare. Bolile cu cele două faze (îmbolnăvire și vindecare) sunt funcții biologice deosebite care ne permit să depășim și să ne redresăm funcțional, după ce am fost confruntați cu proble-me biologice neobișnuite sau neașteptate generate, de obicei, de conflicte psihologice. A treia lege biologică se referă la faptul că un anumit tip de conflict afec-tează o anumită zonă a creierului, care prezintă o multiplicare a celulelor în faza de îmbolnăvire, afectând un anumit organ.

A patra lege biologică se referă la faza de autovindecare și la rolul microbilor benefici ce participă la acest proces. Legea a cincea este cea care prezintă chintesența, tra-dusă prin semnificația biologică și nu numai a fiecăruia din progra-

mele biologice speciale ale natu-rii. De aceea și spaniolii au numit noua medicină germană sagrada, adică sacră. Conform acestei legi, boala nu este o eroare fără rost a naturii sau a biologiei, ci un pro-gram special creat de natură, de-a lungul a milioane de ani de evolu-tie, pentru a permite organismelor să poată depăși funcționarea standard, să poată face față unor situații de urgență excepționale sau neobișnuite. Prin acest dublu mecanism, îmbolnăvire – auto-vindecare, natura îmbunătățește șansa de supraviețuire a celui care a putut să-și rezolve conflictul de auto subevaluare.

Noul concept vine cu noutăți pe toate palierele. Pacientul este cel care hotărăște tratamentul și procedurile de vindecare. Relația dintre pacient și medic este total regândită și redefinită. Se folosesc puține medicamente. Pacientul trebuie să caute în istoricul per-sonal și să înțeleagă cauza care a provocat conflictul și de aici boala. Împreună cu medicul curant, el va găsi cea mai bună rezolvare a conflictului generator al bolii și vor stabili cea mai bună strategie de evitare a acelui conflict.

Apariția unei astfel de afecțiuni este ilustrată întotdeauna de o tomografie pe care cei care știu să o interpreteze o pot traduce foarte corect. Pentru ilustrare, un experi-ment al dr. Hamer. După o prezen-tare pe care acesta a susţinut-o la Viena, în mai 1991, un medic i-a înmânat o tomografie a unui paci-ent și l-a rugat să îi spună leziunile

organice (bolile) pe care le are pa-cientul respectiv și căror conflicte interioare se datorează acestea. În acel moment, de faţă erau pre-zente 20 de persoane, inclusiv ra-diologi și specialiști în tomografie computerizată. Doctorul Hamer, în cadrul unui interviu, afirma: Din toate cele trei niveluri, eu aveam în faţă doar imaginea creierului. Din tomografie am putut diagnostica un carcinom vezical hemoragic re-cent, un carcinom de prostată vechi, un diabet, un carcinom pulmonar vechi şi o paralizie senzorială a ariei specifice din corp şi, bineînţeles, conflictele corespunzătoare (care au condus la instalarea acestor boli).

Medicul respectiv s-a ridicat şi m-a felicitat spunând: Cinci diagnostice corecte! Este exact ceea ce are paci-entul şi aţi fost capabil chiar să di-ferenţiaţi afecţiunile recente de cele vechi. Fantastic!

Nu orice conflict cu rezonanță emoțională este generator de cancer. Șocurile care se află la originea bolilor vor determina însă, de la primul moment, un fel de stres continuu (toate gândurile vor gravita în jurul fenomenului respectiv), iar la nivelul corpului fizic se va observa fenomenul de mâini și picioare reci, pierderea poftei de mâncare, pierdere în greutate, apariţia insomniilor. Toate aceste manifestări vor dispărea atunci când se va rezolva conflictul psihic. Revenirea la normal apare imediat ce s-a rezolvat conflictul interior. Dr. Hamer afirmă faptul că mai poate persista însă o anumită oboseală și nevoia de odihnă, tu-mora se oprește din creștere, iar pe tomografie apar semnele specifice de revenire la normal.

Concluziile dr. Hamer sunt elocvente.

Mama natură nu a creat această fază de stres (şoc emoţional) fără un scop, din moment ce, din cauza acestui stres, individul va fi capabil să rezolve un anumit conflict interior, va elimina ceva care se opunea cursului natural al vieţii. Fiecare boală trebuie înţeleasă ca un program biologic al naturii, care are importanţă evoluti-vă, în sensul că fiecare boală are un program specific, ce rezolvă un con-flict biologic excepţional, neanticipat. Putem observa şi înţelege faptul că există o ordine naturală şi că fiecare proces individual din natură are sem-nificaţie, raportat la tot ceea ce există.

Teoria dr. Hamer a fost susținută de foarte multe personalități de nivel mondial. Unul dintre ei, autorul american Gregg Braden, devenit faimos pentru modul său neconvențional de abordare a tratamentului can-cerului susține, de asemenea, că emoțiile afectează în mod direct structura ADN-ului, și că puterea însumată a gândurilor, canalizată prin autosugestie sau rugăciune, poate vindeca orice boală fizică. Efectul canceros poate fi stopat prin voință și conștientizarea si-nergiei dintre gândurile noastre și manifestările lor concrete din lumea fizică.

Ce ar trebui subliniat în mod special este faptul că emoțiile, sentimentele și gândurile noastre sunt o parte esențială a existenței noastre care influențează starea noastră psihică, fizică și intelec-tuală. Și Nikola Tesla susținea că, într-o bună zi, oamenii vor putea produce energia electrică doar prin puterea propriilor gânduri, formă de energie deosebit de puternică. De aceea, controlul gândurilor și al sentimentelor este esențială în păstrarea stării de bine. Tot Tesla afirmă că puterea gân-durilor colective poate alcătui un câmp electromagnetic de o putere excepțională, care poate influența practic mediul înconjurător.

Medicul care a studiat și a aplicat mai întâi pe propria persoană, pentru două diagnos-tice severe, noul concept al dr. Hamer, în România este dr. Crina Vereș – terapeut și conferențiar internațional care prin tot ce face pentru cei loviți de astfel de diagnostice, și nu numai, intenționează să construiască și o clinică pentru tratarea oamenilor – cu înțelepciune şi iubire. Acest specialist ne oferă prin cursuri accesul la ceea ce a învățat și ex-perimentat de-a lungul timpului: Mulțumesc cu fiecare ocazie tuturor ființelor minunate care au apărut în calea mea şi m-au ajutat să văd lumea cu alți ochi, să mă descopăr pe mine, să îmi lărgesc orizonturile cu privire la potențialul uman neli-mitat, să înțeleg din ce cauze, în ce situații, şi cum apar bolile, şi cum să ne vindecăm trupurile şi sufletele!

Alte precizări despre NMG și aplicațiile ei, într-o nouă ediție, în-tr-un interviu cu dr. Crina Vereș. n


PASIUNI

Am mai scris despre pa-siunile studenţilor de la Academia Forţelor Terestre

Nicolae Bălcescu din Sibiu. Fie că este vorba de sportivi care fac performanţă sau de cadeţi care scriu cărţi, academia, în ciuda pro-gramului încărcat şi a multitudinii de activităţi, reprezintă un loc în care pasiunile se dezvoltă.

Ceea ce astăzi este un simplu hobby, mâine se poate transforma în performanţă. Ceea ce astăzi pare o joacă, mâine poate deveni un lucru serios, căci este bine cunoscut faptul că cele mai mari descoperiri ale omenirii au luat naştere… accidental. Dacă mai există şi susţinerea şi încurajarea celor din jur, succesul este garantat.

Un hobby cu viitor

Când vine vorba despre aeromode-

lism, lucrurile par o joacă. În spatele

acestei pasiuni stă, însă, multă muncă

susţinută, documen-tare şi încercări.

Răzvan Parfenov a încheiat primul său an în calitate de cadet al Academiei Forţelor Terestre Nicolae Bălcescu. A absolvit Colegiul Naţional Militar Şte-fan cel Mare, din Câmpulung Moldovenesc, şi a continuat cariera militară. A ales apoi arma infanterie, specialitatea paraşu-tişti, din dragoste pentru cer şi… încă ceva.

Răzvan are o pasiune, aero-modelismul. Aeromodelismul este un sport tehnico-aplicativ şi constă în proiectarea, construirea şi pilotarea sau lansarea fără co-mandă directă a aeromodelelor. Dar cum se naşte, oare, o astfel de pasiune? De la șase ani am început să dezmembrez mașinu-ţe și toate jucăriile pe care mi le cumpărau părinţii. Așa am început să învăţ. Am construit fel de fel de modele care totuși nu zburau, pen-

tru că eram la început și nu ţineam cont de anumite lucruri. În clasa a noua, am hotărât să mă apuc se-rios de treabă. M-am documentat un an întreg despre aeromodelism și am început să construiesc, iar în prima vacanţă de după clasa a noua am construit câteva modele, unele bune, altele nu, dar așa am învăţat. Construiam, poate, câte o săptămână unul și zbura 30 de secunde și îl distrugeam. Așa am făcut șapte modele, după care am început să învăţ, să evoluez, m-au ajutat și alţi oameni cu experienţă și am ajuns, în momentul actual, să nu mai am probleme cu pilota-rea sau construirea lor, povesteşte Răzvan.

Pas cu pas, joaca a devenit treabă serioasă, mai ales după ce a ajuns student. Susţinut şi încurajat de conferenţiarul universitar Silviu Mihai Petrişor,

Rezultatele nu au întârziat să apară. Anul acesta, Răzvan a participat, în calitate de invitat, la cea de-a doua ediţie a Salonului Naţional cu Participare Interna-ţională a Inovării şi Cercetării Ştiinţifice Studenţeşti – Cadet INOVA’17, în cadrul căruia a primit un premiu special din partea delegaţiei venite de la Institutul de Ştiinţe şi Inginerie din Malaezia.

Şi cum susţinerea şi încuraja-rea sunt vitale, profesorul Silviu Petrişor este alături de Răzvan la fiecare proiect: Anul viitor va par-ticipa la saloane de mare anvergu-ră, cum este cel de la Iași sau de la București. Îl susţinem, suntem ală-turi de el, astfel de studenţi trebuie ajutaţi și promovaţi. Dintr-o joacă, s-a ajuns la lucruri serioase și se îndreaptă către rezultatul unor produse tehnologice care vor ajuta armata în misiunile încredinţate. Răzvan este prins într-un contract de cercetare depus de mine anul trecut și va fi membru în echipă cu drepturi depline și atunci va fi mai simplu, pentru că vom avea resur-se financiare ca să realizăm tot ce ne-am propus. Important este că vrea, poate și își ocupă mai tot timpul cu această pasiune. În zilele în care alţii erau liberi, el prefera să vină în laboratorul de inginerie mecanică și să lucreze.

Viitorul stă, încă, sub semnul întrebării. Nu știu unde voi ajunge după absolvire, dar pasiunea mea va veni cu mine.

Pasiunile trebuie încurajate în permanenţă. Poate ceea ce astăzi pare o joacă sau un mod de petrecere a timpului liber, mâine se va dovedi a fi un prim- pas spre inovaţie. În plus, totul este mai uşor, cum spune şi o melodie a celebrei formaţii The Beatles, cu puţin ajutor din partea prietenilor. n

profesorul său îndrumător, visu-rile lui Răzvan au prins aripi. La propriu. Până acum, am construit niște avioane simple și o dronă și am zis că aș putea să le combin. Am văzut niște modele pe internet și am dorit să construiesc ceva mai special, diferit faţă de celelalte. Am ajuns la un proiect, un avion cu decolare pe verticală, necesar pe partea de detecţie, pentru a putea fi folosit în misiuni ale armatei, pentru vizualizarea câmpului de luptă, căutare și salvare. Am înce-put proiectul în decembrie 2016 și nu eram convins că îmi va reuși. Am construit timp de trei luni, am întâmpinat și probleme, dar le-am remediat.

Şi, ce-i drept, lucrurile nu sunt deloc simple. Este mult de muncă. În primul rând, trebuie ideea, structura modelului. Trebuie să fie destul de rigidă, să reziste la vibraţiile care se produc de la mo-toare. Asta este partea de concep-ţie. Sunt lucruri esenţiale de care trebuie să se ţină cont: centrul de greutate, unghiurile de incidenţă ale motoarelor și așa mai departe. Asta este partea de proiectare în ceea ce privește documentaţia tehnică și de calcul. Apoi se trece la realizarea machetei, machetă care trebuie să fie funcţională, mai bine spus realizăm un mini-produs. Urmează partea de programare și simulare, destul de dificilă, pentru că sunt mai multe motoare care funcţionează simultan, contro-lerul de zbor calculează poziţiile în aer ale modelului, vibraţii pot influenţa mișcarea giroscoapelor și a accelerometrelor, controlerul ripostează prin turarea motoarelor opuse și drona ajunge în balans dacă nu are structura bună. După proiectarea organologică și cea de calcul tehnic, apare partea de sof-tware care trebuie verificată, întâi virtual, apoi se fac simulări reale în spaţiul de lucru, explică Răzvan.

Sublocotenent Cornelia BădinFoto: Petrică Maxim


Monumentul integrării României în NATO.

Mozaicul monumental de la Canalul Dunăre-Marea Neagră.

Foto

: Val

entin

Cio

bîrc

ă

PRO MEMORIA

Artistul armatei, Gheorghe Ioniță,

la ceas de rămas bun

Atunci când moare un artist, lumea înconjurătoare pierde ceva din bogăția

ei cromatica, căci artiștii sunt cei care trezesc la viață culori-le și le dăruiesc semenilor lor înveșmântate într-o reverberație de lumină nebănuită.

Un astfel de artist al culorii a fost Gheorghe Ioniță, plecat mult prea devreme dintre noi la marea întâlnire cu eternitatea. Artist proteic, cu o forță de muncă și de creație remarcabile, înzestrat cu o sensibilitate și o capacitate de pătrundere dincolo de aparențele înșelătoare ale realității directe, Gheorghe Ioniță a abordat cu dă-ruire aproape toate genurile artei: pictura de șevalet și arta monu-mentală, fresca și mozaicul, sculp-tura, acuarela și grafica de șevalet, artele decorative, putând trece cu ușurinţă, aplomb și har de la un registru la altul, reformulându-și de fiecare dată demersul artistic, dar rămânând mereu același artist serios, sensibil, expresiv.

Născut la 16 ianuarie 1940, la Piatra Neamț, pe tărâmuri molda-ve, de unde, de cele mai multe ori, au purces artiștii sensibilității nea-mului, Gheorghe Ioniță și-a mani-festat de timpuriu harul cu care a fost dăruit. A urmat cursurile Lice-ului de Artă Octav Bancilă, din Iași, și apoi pe cele ale Institutului de Arte Plastice Nicolae Grigorescu, din București, pe care le-a absolvit în anul 1964, la clasa maestrului Paul Miracovici. Spirit alert, viu, energic a abordat încă din anii de studii variate domenii și tehnici plastice, astfel că în clipa exame-nului de licență era deja un tânăr artist cu o largă deschidere ideati-că. Au urmat 13 ani în învățământ ca dascăl de desen și pictură, perioadă în care și-a cristalizat și

fundamentat demersul și credo-ul său artistic. În anul 1976 a ocupat, în urma unui concurs, funcția de pictor la Studioul de Arte Plastice al Armatei. Cu elanul, determi-narea și seriozitatea care îi erau caracteristice s-a integrat plenar, încă de la început, în colectivul de artiști plastici care își dăruiau o bună parte din creația lor imaginii armatei române, devenind în scurtă vreme un exemplu pentru colegii săi. În mod firesc, valoarea demersului său artistic, spiritul său colegial, sentimentul de echipă și calitatea sa umană l-au propulsat, în anul 1981, în poziția de șef al studioului. Conștient că servește patria în uniformă, și-a finalizat studiile militare, fără a-și neglija orele din fața paletei și șevaletului, devenind după examene riguroa-se colonel al armatei române. Și-a asumat încă de la început funcția de șef, nu ca un privilegiu, ci ca o obligație de onoare, conștient de faptul că este mult mai dificil de condus și armonizat un colectiv de artiști cu personalități, viziuni și orgolii diferite, uneori antagonice, decât o unitate militară obișnuită. Formația sa de dascăl, răbdarea,

tactul, diplomația, cordialitatea, spiritul de echilibru l-au ajutat de fiecare dată să creeze acea atmosferă caldă, colegială, unită, pozitivă. Prin exemplul personal și-a asumat întotdeau-na cele mai dificile sarcini, fiind întotdeauna un reper de urmat. Trecut în rezervă la limită de vârstă, în anul 1995, nu a putut să rămână departe de colec-tivul care îi devenise o a doua

familie, astfel că și-a continuat activitatea de creație în studiou până în anul 2010, îmbogățind patrimoniul artistic al armatei cu nenumărate opere plastice remarcabile. Lucrări monumen-tale, de mare anvergură, pe care le-a realizat de-a lungul timpului, sunt astăzi repere afective ale imaginii armatei în viața publică. Printre acestea, pot fi amintite mozaicul monumental onorând

realitatea într-o viziune personală caldă, tonică, odihnitoare. Pictura sa este definită de un optimism plenar, o implicare afectivă subtilă și un adânc respect pentru adevă-ratul meșteșug artistic.

Viața unui artist este una de zbucium, de luptă permanentă cu propriile limite, o tensiune perma-nentă în căutarea actului creator, o viață de îndoieli și incertitudini, dar și de profunde satisfacții

Valentin Tănase, directorul Studioului

de Arte Plastice al Armatei

participarea militarilor români la construirea Canalului Dunare-Ma-rea Neagră, monumentul închinat contribuției armatei române la mi-siuni internaționale de menținere a păcii, din fața clădirii Ministeru-lui Apărării Naționale, numeroase alte lucrări care decorează edificii reprezentative ale instituției mili-tare. Dincolo de aceste adevărate opere de anvergură, adevăratul Gheorghe Ioniță, artistul sen-sibil și profund, poate fi regăsit în creația sa de șevalet, pictura, acuarela, desenul.

Realizate cu tușe ferme, sigure, sintetice, spontane, lucrările sale redau prospețimea gestului plastic, încărcat de emoție, cu reverberații cromatice subtile, oglindind

atunci când, din eter, coboară clipa de grație. Artiștii au privilegiul, față de oamenii obișnuiți, că nu mor decât prin ființa lor fizică, conti-nuând să rămână vii și prezenți prin opera lor, adevărata mărturie a esenței lor spirituale. Chiar dacă omul Gheorghe Ioniță a plecat în Marea Călătorie, artistul Gheorghe Ioniță este și va fi mereu prezent prin opera sa, nu doar în patrimo-niul artistic al armatei române, ci și în memoria afectivă a tuturor iubitorilor de frumos.

La ceas de rămas bun, armata română îi prezintă onorul! n

Observatorul militar18CULTURĂ

Nr. 35 / 30 august – 5 septembrie 2017

Dincolo de convingerea că „între cuvânt şi faptă, înţelese ca realităţi etice, există legături strânse” (Nicolae Steinhard, „Escale în timp şi spațiu”, Mănăstirea Rohia, Polirom, 2010,

books.google.ro), realitatea şi literatura scot în evidență adesea nepotrivirea dintre cuvânt şi faptă: „aşa sunt şi unii oameni, una zic şi alta fac, iar de făgăduiesc ceva, o fac numai de fală şi ca să aţâţe bucuria cuiva, dar din mâini nu dau nimic” („Lupul şi baba”, „Esopia”, în „Cărți populare”, Litera, 1998, books.google.ro); „Păi, cucoane, să nu vă fie cu supărare, dar de la vorbă până la faptă este mare deosebire” (Ion Creangă, „Moş Ion Roată şi Unirea!”, în „Convorbiri literare”, 1 februarie 1885, ro.wikisource.org).

Sunt însă şi situații în care vorba este chiar faptă, când acțiunea constă anume din enunțul alcătuit din foneme, mor-feme, cuvinte, expresii, propoziții, fraze. Faptele sunt „acte de limbaj” („act of speech”) şi limbajul este o cale de acțiune, un instrument cu care cel care vorbeşte îl determină pe cel care as-cultă să acționeze (v. Alan H. Gardiner, „The theory of speech and language”, Oxford, The Clarendon Press, 1932 şi id., „Langage et actes de langage. Au source de la pragmatique”, Lille, Presse uni-versitaire de Lille, 1989).

În continuare, actele de limbaj (relatarea, întrebarea, cererea şi exclamația) au fost ilustrate cu citate din „O scrisoare pierdută” de I. L. Caragiale.

Astfel, într-o primă ipostază, cel care vorbeşte anunță, rela-tează, afirmă ceva: „aseară, ațipisem nițel după-masă, precum e misia noastră... că acuma dumneavoastră ştiți că bietul polițai n-are şi el ceas de mâncare, de băutură, de culcare, de sculare, ca tot creştinul...”.

LIMBA ROMÂNĂ ESTE PATRIA MEA.NICHITA STĂNESCU

Aurelia Nă[email protected]

Sau neagă, refuză ori respinge ceva: „Tipătescu (supărat): Domnilor, nu primesc acasă la mine astfel de observații, pe care, dați-mi voie să vă spui, le consider ca nişte insulte...”.

În a doua ipostază, cel care vorbeşte întreabă ceva şi i-ar reveni celui care ascultă formularea unui răspuns.

În funcție de întrebare, ar urma ca replica să se refere la predi-catul sintagmei interogative, constând în esență din „da” sau „nu”: „Tipătescu: Ei?... s-a pus patruzeci şi patru de steaguri? / Pristanda (cu tărie): S-a pus, coane Fănică, s-a pus... Poate unul-două să le fi dat vântul jos... da’ s-a pus. [...] Tipătescu: Să-mi afli ce scrisoare e aia şi de cine e vorba. / Pristanda: Ascult, coane Fănică” .

Dacă întrebarea este orientată spre obiectul sintagmei inte-rogative, ar fi de aşteptat ca răspuns o caracterizare, o precizare: „Tipătescu: Cine era? / Pristanda: Cine să fie? Dăscălimea: Ionescu, Popescu, popa Pripici... / Tipătescu: Și popa? / Pristanda: Da, popa şi d. Tăchiță, şi Petcuş, şi Zapisescu, toată gaşca-n păr [...] Tipătescu: Și Cațavencu mă-njura? / Pristanda: Grozav, coane Fănică, pe guvern şi pe dv. ... şi-şi număra voturile” .

În a treia ipostază, se cere ceva în variante diverse.Se ordonă: „Ghiță… apoi nu mă orbi de la obraz aşa”.Se adresează o rugăminte: „Fii bun, cetățene, du-te. Aldată

mai vorbim”.

Se imploră: „Fănică, dacă mă iubeşti, dacă ai ținut tu la mine mă-car un moment în viața ta, scapă-mă... scapă-mă de ruşine! [...] Fănică! Fănică! hotărâşte-te! Poți fi tu duşmanul liniştii mele?... Spune!”.

Ascultătorul este consiliat, îndrumat: „Ei, astâmpără-te, omule, şi lasă odată mofturile, avem lucruri mai serioase de vorbit.”

În a patra ipostază, se exprimă ceva prin exclamație.Se evidențiază o stare. „Nu se poate! O să-i rup oasele mizerabi-

lului!... Nu se poate!”.Se demonstrează o atitudine, se subliniază o opinie: „A! ce co-

ruptă soțietate!... Nu mai e moral, nu mai sunt prințipuri, nu mai e nimic: enteresul şi iar enteresul...”.

Se strigă după sprijin: „Ajutor! Săriți! Mă omoară vampirul! Prefectul asasin! Ajutor!”.

Se transmite o dorință, la care este posibil să se răspundă tot cu o exclamație, dar nu neapărat acceptându-se îndeplinirea dorinței: „Farfuridi: Să nu ne iuțim, stimabile... / Tipătescu: Cum să nu mă iuțesc, onorabile?” .

Se recurge la interjecții. Unele înseamnă satisfacție: „A făcut cin-ste d. Nae... l-am băut... oo! l-am băut!”.

Altele, nerăbdare: „Brânzovenescu: D. Trahanache la vizită la d. Cațavencu... / Tipătescu: Ei? / Farfuridi: Madam Trahanache la vizită la d. Cațavencu... / Tipătescu: Ei?”.

Altele, dezaprobare: „Tipătescu (deschide nervos depeşa şi citeşte): «Cu orice preț, dar cu orice preț, colegiul d-voastră al II-lea trebuie să aleagă pe d. Agamemnon Dandanache. (Toți mişcare.) Se face din aceasta pentru d-voastră o înaltă şi ultimă chestie de încredere...» A! / Farfuridi şi Brânzovenescu: Aha! [...] Toată lumea: Afară! ho! huideo!”. n

LA PRIMA LECTURĂ

Stelian Neicu

Vorba ca faptă

Elena David

Cercul Militar NaţionalExpoziții:Sala Foaier.

Expoziția de pictură Puncte de vedere a

artistei plastice Liliana Baston, deschisă în perioada 28 august-10 septembrie.

ION F. BURICESCU, căpitan ION STOKA

Elemente de psihologie şi pedagogie militară,

1932, Bucureşti,Pag. 169-170

PanicaCARTEA DE ALTĂDATĂ

Pentru ca o trupă să intre în panică, trebuie să fie descurajată de loviturile

dureroase, primite din partea inamicului, de insuccesele ei repetate.

O trupă respinsă pe tot frontul, aşa cum s-a întâmplat cu francezii la primele întâlniri cu germanii, în 1914, sau cum s-a întâm-plat cu armata noastră împinsă înapoi din Transilvania şi apoi din Muntenia, până la Siret, în 1916, poate intra în panică dacă in-tervin şi alţi factori determinanţi. Unul dintre aceştia este lipsa de armament, muniţie şi hrană. Altul este bănuiala ce se strecoară în sufletul soldaţilor despre incapacitatea comandanţilor. Sunt apoi cazuri, când panica se explică prin situaţia cu totul nouă ce se creează în condiţiile de luptă, prin introdu-cerea unei inovaţii: astfel au fost fugăriţi, cuprinşi de panică, soldaţii romani, când au fost atacaţi de Pirus, regele Epirului, cu elefanţi – animale necunoscute până atunci de populaţia Italiei.

Aşa s-a întâmplat în 1918, pe frontul apu-sean, când armatele aliate au folosit tancurile împotriva germanilor, fără ca aceştia să găsească niciun mijloc de a se apăra în contra lor. Frica strecurată în sufletele soldaţilor s-a transformat în panică, graţie căreia frontul german a fost străpuns de aliaţi.

Felul cum se manifestă panica, merită să fie cunoscut de ofiţeri. O trupă cuprinsă de panică are ceva din psihologia unei turme de oi, care, speriată, fuge, ţinându-se după cea care merge în frunte şi care se poate arunca în apă sau în pră-pastie, spre a pieri. Frica individuală e o emoţie cu caracter defensiv: omul cuprins de această stare sufletească reacţionează, de obicei, în mod instinctiv, în aşa chip încât să scape de pericolul ce-l ameninţă. n

Cea mai frumoasă carte din lume, de Eric-Emmanuel Schmitt, s-a născut, la prima vedere, fără prea multe preparative. Cartea se naşte în timp ce autorul regizează un film. În timpul montajului, al turnării scenelor, profită de rarele

ore libere, se izolează de echipă şi, aşa cum singur mărturiseşte, redactez pe colţurile meselor, dimineaţa, la micul dejun, seara, în camerele de hotel, aceste nuvele pe care le aveam în minte de ceva vreme. Lucrarea reprezintă de fapt o colecţie formată din opt povestiri pe care le parcurgi savurându-le şi rămâi oarecum trist că ai ajuns la sfârşit.

La o primă vedere, titlul te trimite la un gest ieftin de marketing; în realitate, autorul nu-şi dezminte renumele. Este scriitorul căruia i s-au decernat peste 20 de premii şi distincţii literare prestigioase, iar cărţile lui sunt traduse în peste 40 de limbi. După Oscar și tanti Roz şi O noapte de foc, E. E. Schmitt reuşeşte să mă cucerească din nou, unicul regret fiind acela că volumul are doar două sute de pagini. De la început m-a impresionat mottoul acestei cărţi, ales de Schmitt şi semnat de Romain Gary: ...acele buchete de flori care pornesc în căutarea unei inimi și nu găsesc decât o vază.

Revenind, fiecare istorisire e povestea altei femei, surprinsă în diferite ipostaze ale existenţei, analizată în profunzime, discret şi onest de către autor. Eric Emmanuel Schmitt este un fin cunoscător al psihologiei feminine, povestirile cuprind fiecare o problemă de viaţă, iar autorul tratează personajele cu atitudinea, sentimentele şi sensibilitatea fiecăruia în aproape toate ipostazele vieţii – când suferă, când plâng,

când iubesc, femei care se pierd ca să se regăsească. Toate devin speciale şi pentru faptul că deţin forţa şi înţelepciunea de a depăşi obstacolele vieţii, chiar dacă aparţin diferitelor categorii sociale.

Este o carte uşor de parcurs, poate şi pentru că te regăseşti în multe din stările sau ipostazele personajelor, fără a mai vorbi de faptul că fiecare povestire poate fi o lecţie de viaţă. Emoţia vine şi din modalitatea în care autorul tratează situaţiile delicate ale vieţii într-o manieră destul de optimistă. Ca majoritatea scrierilor lui Eric-Emmanuel Schmitt, şi povestirea Odette Toulemonde din acest volum a fost ecranizată în anul 2006 de autor, avându-i în rolurile principale pe Catherine Frot, Albert Dupontel şi Jacques Weber.

Toate povestirile au farmecul lor, dar ultima nuvelă, cea care dă şi titlul cărții, are ca esență dragostea de mamă, şi reprezintă chipul iubirii mamelor pentru fiicele lor. Într-un lagăr din Siberia, mai multe mame erau închise, pe vremea lui Stalin, ca deținute politice. Este înduioşătoare descrierea femeilor, a dorinței lor cea mai mare de a avea un creion cu care să scrie un mesaj pentru fiicele rămase acasă.

Cartea merită toată atenția, deoarece, legată de acest nume, al lui Eric-Emmanuel Schmitt, cu poveştile sale de iubire, dezvăluie natura magică a întâmplărilor de fie-care zi şi cu acel ceva pe care îl găsim doar printre rânduri. n

Opt ipostaze ale sufletului feminin

Eric-Emmanuel Schmitt Cea mai frumoasă carte din lume

Editura Humanitas FictionBucureşti - 2006

Sala Rondă. Expoziția de pictură Anotimpuri a artistului plastic Stelian Neicu, deschisă în perioada 28 august-10 septembrie.

Expozițiile sunt deschise zilnic, între orele 11.00-19.00. Intrarea este liberă.

Informaţii: www.cmn.ro, www.facebook.com/cmn.ro n

Subiectul dezbaterii noilor legi ale justiției l-a trecut, pentru moment, în planul secund, pe cel al salarizării militarilor. Totodată, prin efectul de domino, și pe

cel al pensiilor pe care aceștia le vor primi la sfârșitul unei cariere plină de privațiuni, restricții și sacrificii. Nu vreau să-l readuc în prim-plan, să mai învârt dramatic și inutil cuțitul în rană, deși ar fi fost binevenite niște clarificări suplimentare, acum că s-au mai liniștit apele. Și pentru a nu se mai învolbura și mai mult, pe viitor, acest subiect. Spun, ca de fiecare dată, că deranjul produs și acum la adresa unor oameni care nu au făcut nimic altceva decât datoria față de țară a fost imens. Așa îl văd eu: imens și gratuit. A răscolit pe veteranii de război în anul în care i-au omagiat pe părinții și frații lor căzuți pe câmpurile de bătălie ale primei conflagrații mondiale. I-a înveninat pe cei care, ca rezerviști, au continuat să susțină, prin diverse forme, un sistem aflat într-o continuă transfor-mare și evoluție, în acord cu realitățile și cerințele noului mediu internațional de securitate. Îndrăznesc să spun că i-a determinat și pe cei mai tineri să se gândească, mai mult și mai profund, dacă să îmbrățișeze sau nu cariera armelor. Blogurile și paginile de socializare s-au înroșit, cum se spune, de comentarii privind operarea cu diferite noțiuni. Neînțelese sau slab înțelese. Salarii mari, pensii speciale, pensii nesimțite, solde nemeritate. Toate învă-luite, la grămadă, rostogolite, amplificate și înveninate la televiziuni de analiști atoateștiutori. Fără invitați avizați care să exprime realitatea din sistem și să facă delimitările corespunzătoare. Am auzit expresii care mai de care mai dure și mai tendențioase la adresa militarului român. Am văzut încercări și demonstrații pline de ură ale unor necu-noscători ai fenomenului militar și ai legislației conexe din domeniul salarizării. Este clar că noțiunile nu sunt înțelese pe deplin, chiar acolo unde ar fi trebuit să fie asumate și

explicate și, de aici, ploaia de invective care s-a reabătut și multiplicat împotriva unei bresle care nu are altă cale de răspuns decât îndeplinirea în continuare a misiunilor constituționale încredințate. Pentru că militarul activ va deveni, la un moment dat, militar rezervist și orice încer-care de a pune față în față pe vechii comandanți, ieșiți la pensie, cu subordonații lor, care le-au luat locul pe funcții, pe cei mai tineri cu cei care le-au lăsat moștenire o parte din învățătura și priceperea lor este sortită eșecului. Așa funcționează această profesie a caracterelor tari, deopo-trivă frumoasă și dificilă, deopotrivă sensibilă și dură. Care nu este și nu va fi îmbrățișată de oricine. Sistemul militar s-a dovedit, în timp, că are acea tărie și responsabilitate de a-și înțelege rostul, locul și rolul în cadrul organis-mului social global. A fost vârful de lance al eforturilor concertate și concentrate de integrare a României în Alianța Nord-Atlantică și în Uniunea Europeană. A dus, totodată, greul îndeplinirii misiunilor ce ne-au revenit, ca națiune, furnizor și contributor activ de securitate în zonele fierbinți ale globului, pentru a combate flagelul amenințător al terorismului. Eroii și răniții teatrelor de operații, miile de combatanți care au încadrat fiecare rotație a detașamentelor participante la misiuni externe, familiile lor, toți cei care au susținut, moral și logistic, acest efort substanțial sunt dovezile de netăgăduit ale implicării responsabile a Armatei României. Militarii noștri au fost apreciați de oficialități înalte din cele mai puternice arma-te ale lumii ca foarte buni profesioniști, pe care oricine se poate baza. Buni camarazi, cei mai buni ambasadori ai țării noastre, au fost ei caracterizați și de oficialii noștri, pentru a scoate în evidență determinarea și devotamentul cu care și-au îndeplinit misiunile de pace, de stabilitate și de reconstrucție în zonele pustiite de flagelul războaielor. Pentru toate acestea și pentru tot ce se întâmplă în po-

ligoanele și terenurile de instrucție din țară, în misiunile de intervenție la calamități și pentru salvarea populației și a bunurilor afectate de dezastrele naturale, militarii nu așteaptă recunoștință. Se așteaptă însă la decență și la respect în tratarea problemelor lor, parte dintre ele fiind ale întregii societăți. De aceea sarabanda de invective, începând cu aceea a declamării inutilității sociale a or-ganismului militar, din moment ce nu au existat războaie în ultima vreme, și până la cea a decăderii la condiția de asistat social a celui care iese la pensie, după ce și-a servit Țara, întreaga viață, sub Jurământ de credință, trebuie să înceteze. Pentru că nu face bine nimănui învrăjbirea dintre oamenii care sunt puși să apere tradițiile și valorile acestui neam, moștenite din străbuni, la care aducem și noi partea noastră de contribuție. În arhitectura socială, fiecare om este important și el trebuie să fie respectat pentru ceea ce știe și pentru ceea ce face pentru binele comunității de care aparține. Trebuie să se știe că, în arma-tă, resursa umană este mai valoroasă decât echipamente-le și tehnica de luptă cele mai sofisticate, achiziționate cu bani grei. Expresii, de genul dacă vrei poți să pleci, că afară așteaptă zece care să-ți ia locul, rostite cu aroganță de unii patroni din viața civilă, nu au acoperire în sistemul militar. Aici sunt necesari ani întregi, chiar zeci de ani, de pregătire pe tehnica de ultimă generație, de instruire în comun, pe bază de proceduri standard, cu partenerii și aliații, în poli-goane special amenajate în condițiile câmpului de luptă. Nutrim și speranța că experiența la conducerea unor eșaloane strategice a celor care au ieșit la pensie în ultima vreme să fie compensată rapid de valoarea, pregătirea și determinarea noilor comandanți numiți în funcții. Care să apere, cu toată forța de convingere, înclusiv condiția subordonatului, indiferent de categoria de personal de care aparține. n

Observatorul militar 19ARMA CONDEIULUI


Colonel (r) Ion [email protected]

Colonel Florin Ş[email protected]

DREPTUL LA ZÂMBET

Desen realizat de locotenent-colonel (r) Cristi Vecerdea – CRIV

Profesia militară, între țintă și asumare

În arhitectura socială, fiecare om este important și el trebuie să fie respectat pentru ceea ce știe și pentru ceea ce face pentru binele comunității de care aparține.

O „militarizare” necesară

Nu apucaseră bine să se stingă ecourile deciziei premierului Mihai Tudose, luată recent în

ședința Guvernului României, de a se trece Institutul Cantacuzino în subor-dinea MApN, că au și apărut voci ale societății civile, însetate de dreptate civică, perorând principiile clasice ale democrației – dar nu atât de vigilente în multe alte privințe, la fel de grave, care subminează temeinic incipienta noastră democrație originală! – so-cotind că se produce o „militarizare” deloc benefică bunului mers civil al societății. Acestora li s-au adăugat chiar și militari, de pildă generalul (r) Ștefan Dănilă, fostul șef al Statului Major General, care, într-o postare pe pagina sa dintr-o rețea de socializare, și-a amintit că armata „luptă”, nu prea are ea timp să „disciplineze” instituții eminamente civile și nici nu ar fi de da-toria ei un asemenea act care, spunea Domnia Sa, îi amintește de implicarea în economia națională a armatei, atât de dragă lui Nicolae Ceaușescu. M-am gândit, citindu-i postarea, că armata are destui „neluptători” (inclusiv me-dici cu specializări diverse, rânduiți în multe spitale militare!), atât de nece-sari însă, în împrejurări diverse, așa în-cât am fost fericit că ei au „supraviețuit” mandatului fostului șef al SMG, dacă atenția paternă a acestuia va fi fost în-dreptată exclusiv asupra câmpului de luptă și luptătorilor.

Situația aceasta vine, în bună mă-sură, în continuarea alteia – preluarea

Nu am nicio îndoială că viitorimea va fi recunoscătoare și va ști să prețuiască așa cum se cuvine rostul unei asemenea decizii de astăzi!

Crucii Eroilor Neamului din Munții Bucegi (Caraiman), pentru reabilitare, de Ministerul Apărării Naționale, care a obținut, prin eforturile susținute ale secretarului general al MApN, Codrin Munteanu, un român cu inimă mare, înainte de a fi un funcționar public de rang înalt, fondurile europene ne-cesare refacerii minunatului simbol național din Carpații Meridionali. Știu prea bine povestea acestei preluări, „Observatorul militar” a relatat, în nu-meroase rânduri, despre acest epi-sod, aflat în derulare, astfel încât nu mă feresc să spun că neputința unor autorități publice a făcut ca acest im-presionant monument, elogiind jertfa militarilor români din anii primei conflagrații mondiale, să ajungă, în cele din urmă, în custodia MApN, pen-tru reparații radicale și reamenajare.

Și cazul Institutului Cantacuzino este, din nefericire, tot o neputință, eufemistic vorbind. Desigur, la câte neputințe are statul român, s-ar putea întâmpla ca, vreodată, să ajung să-i dau dreptate generalului Dănilă, fiind-că militarii sunt capabili, fără îndoială, dar menirea armatei este aceea de a se pregăti continuu pentru a-și îndeplini misiunile care îi sunt încredințate și nu rezolvarea tuturor neputințelor statu-lui român.

Însă trebuie să vă mărturisesc că am primit cu multă bucurie preluarea Institutului Cantacuzino de armată, mai degrabă operând cu instrumen-tele istoricului. Principalul inamic în

campania armatei române la sud de Dunăre, în 1913, în Al Doilea Război Balcanic, a fost holera. Despre holeră ni-meni nu vorbea, nimeni nu știa nimic – scrie Constantin Argetoianu în memo-riile sale. Înaltul nostru Comandament nu era informat despre prezența ei în Bulgaria, așa încât nicio măsură nu se lu-ase, nicio instrucțiune nu se dăduse tru-pelor cu privire la periculoasa molimă. Lipsiți de o minimă educație sanitară, comportamentul celor confruntați cu holera se dovedea cu desăvârșire ires-ponsabil, transportând pâinea pentru trupă, de pildă, cu aceleași căruțe des-tinate bolnavilor de holeră! Proasta rânduială în această privință și nevo-ia găsirii unei rapide rezolvări a unei situații ce amenința întreaga armată mobilizată la sud de Dunăre au făcut ca profesorul Ion Cantacuzino să fie tri-mis pe front, cu gradul de locotenent în rezervă, pentru a lua toate măsurile profilactice necesare și a administra vaccinurile antiholerice, subordo-nând, din ordinul regelui, pretinde Alexandru Marghiloman, spre hazul multora care asistau la lecțiile fonda-torului școlii românești de imunologie, generali și colonei medici smeriți pe care îi considera, spune Argetoianu, „dobitoci”. O bună lecție, de altminteri, pentru toți aceia care se opun astăzi vaccinării, semn că studierea istoriei ar putea fi (și) un mijloc de informare a populației nu doar cu evenimente petrecute altădată, ci (și) cu lecții ale trecutului atât de necesare prezentu-lui. De asemenea, măsurile luate de medicul Ion Cantacuzino, în Moldova, în prima jumătate a anului 1917, au contribuit la diminuarea epidemiei de tifos exantematic, într-o perioadă în care singurul nostru inamic au fost bolile, mizeria și foametea.

Așadar, m-am bucurat de prelua-rea Institutului Cantacuzino de armată în primul rând ca istoric. Pe de o parte,

Ion Cantacuzino, cel care, în uniforma armatei române în anii celui de Al Doilea Război Balcanic și ai Primului Război Mondial, i-a scăpat pe militari de holeră și tifos exantematic, are par-te, acum, de recunoștința militarilor, care vor face, astfel, să-i reziste numele și instituția! Iar pe de altă parte, dacă un asemenea institut de importanță națională și strategică – încorporând tradițiile românești admirabile din

cadrul școlii internaționale de epide-miologie, atât de bine ilustrate tocmai în condițiile dificile ale unor conflicte militare de amploare! – nu poate fi readus pe linia de plutire de nicio instituție a statului român, prefer vari-anta militarizării!

Nu am nicio îndoială că viitori-mea va fi recunoscătoare și va ști să prețuiască așa cum se cuvine rostul unei asemenea decizii de astăzi! n

ANIVERSĂRIComitetul filialei ANCMRRsector 6 Bucureşti, priete-nii apropiaţi, foştii colegi şi subordonaţi anunţă, cu mare bucurie, o aniversare frumoasă trăită de colegul şi camaradul nostru, ge-neral de brigadă (ret) ing. Gheorghe D. Gabroveanu, care, la 1 septembrie, adau-gă pe umerii săi frumoa-sa vârstă de 79 de ani. La acest eveniment ne ală-turăm şi noi cu cele mai calde urări de sănătate, fericire, bucurii, împlini-rea tuturor dorinţelor şi La mulţi ani!

Comitetul filialei ANCMRRsector 6 transmite tutu-ror membrilor săi care îşi aniversează, în luna sep-tembrie, ziua de naştere şi onomastica, cele mai calde urări de sănătate, fericire, bucurii, împlinirea tuturor dorinţelor şi La mulţi ani! următorilor colegi: gene-ralul-maior (r) Nicolae Ur-seanu, generalii de brigadă (r) Gheorghe Enea, Mitică Detot, Gheorghe D. Ga-broveanu Dragoş Costa-che, Vasile Matei, Vasile Tu-tuianu, coloneii/comando-rii (r) Gheorghe Stroe, Ioan Joldea, Ionel Onea, Ilie Pan-tazi, Dumitru Artagea, Ma-rian Tudor, Petru Alupoaie, Vasile Badea, Cezar Bălaşa, Valeriu Creţu, Emil Găvan, Corneliu Iliescu, Constan-tin Popescu, Paul Totolici, Constantin Toma, Ion Stan, Cornel Zamfirescu, Neculai Zârna, locotenenţi-colone-ii (r) Nicuşor Agache, Paul Andrei, Gheorghe Călin, Ştefan Filip, Marian Iacob, Nicolae Nanu, Stelian Ti-motei, Petre Zorlescu, ma-iorii/locotenenţi-comando-rii (r) Gheorghe Badea, La-urenţiu Calian, Ion Cârjan, maiştrii militari principali/plutonierii-adjutanți (r)

Marin Anin, Neculai Bălan, Francisc Cancel, Dumitru Cornescu, Mihai Florea, Mihai Grigoraş, Gheorghe Mara, Constantin Trandafir, Ion Zavate şi urmaşii Maria Tudor, Mariana Suciu, Flo-rea Stroe, Mariana Sambo-tin, Anastasia Moldovan şi Nina Călin.

Consiliul Director al ACMRRATIRE urează mul-tă sănătate, viață lungă şi multe satisfacții alături de familie şi de cei dragi, urmă-torilor membri ai asociației care, în cursul lunii septem-brie, împlinesc frumoase vârste, după cum urmează: general-maior (r) ing. Ionel Dumitrescu, general-maior (r) Leonard Bantaş, general de brigadă (r) Mitică Detot, general de brigadă (r) ing. Dumitru Vintea, coloneii (r) ing. Mihai Constantin, Ovidiu Marius Maier, Virgil Popescu, Vasile Râmnicea-nu şi colonelul (r) Brujan Chirilă. La mulți ani!

Filiala ANCMRR Decebal Mehedinţi urează membri-lor săi care, în luna august, sărbătoresc ziua de naştere, multă sănătate, viaţă lungă şi fericire, alături de familie şi cei dragi, după cum ur-mează: coloneii (r) Gheor-ghe Cameniţă, Constantin Golumbeanu, Constantin Uţă, Augustin Balaci, Vasile Mărăşescu, locotenent-co-lonelul (r) Ion Andreescu, căpitan-comandorul (r) Gheorghe Cioană, maio-rii (r) Constantin Perianu, Dumitru Pribeagu, Viorel Răveanu, plutonierul-ad-jutant principal (r) Ioan Dop, plutonierii-adjutanți (r) Ion Albici, Sorin Muftu-rel, maistrul militar clasa I Mircea Achimescu, pluto-nierul (r) Mihai Fruntelată şi doamnele Petria Casapu, Ana Cotarcea şi Lucreția Petrescu.

PROMOŢIIPromoţia 1972 a Şcolii Militare de Ofiţeri Activi Ni-colae Bălcescu, arma geniu, organizează, în perioada 1-3 septembrie 2017, la Bucureşti, întâlnirea după 45 de ani de la absolvire. Organizatori şi persoane de contact: coloneii (r) Cristian Creţu, Nicu Stanciu (0724 232 321), Ion Militaru (0722 809 777).

Promoţia 1984, arma tan-curi, a Şcolii Militare de Ofi-ţeri de Tancuri şi Auto Mihai Viteazul, organizează la sediul UM 01261 Piteşti, în ziua de 14 octombrie, întâl-nirea de 30 de ani. Doritorii pot depune suma de 100 de lei de persoană, până la 1 octombrie, în contul Bunduc Dan, RO 06 BACX 0000004020893000, cu precizarea PENTRU REVEDE-RE. Informaţii suplimentare pot fi solicitate la numărul de telefon: 0744 553 275, persoană de contact Con-stantin Popescu.

În perioada 15-17.09.2017, la Academia Forțelor Aerie-ne din Braşov se va sărbători împlinirea a 35 de ani de la absolvire a promoției 1982 de subofițeri, arma artilerie şi rachete antiaeriene. Per-soane de contact: plutonier-adjutant principal (r) Călin Giorgică, tel. 0740 040 056, şi plutonier-adjutant principal Mircea Nedeianu, tel. 0721 098 848. Vă aşteptăm cu drag să depănăm amintiri!

Promoția 23 August 1971 a Şcolii Militare de Ofițeri Activi Nicolae Bălcescu, arma chimie, organizează sărbătorirea a 46 de ani de la absolvire, în pe-rioada 4–7.09.2017, în garni-zoana Câmpulung, la Cabana Voina. Detalii suplimentare puteţi obţine de la colonelul

(ret) Vasile Lelcu, tel. 0729 850 005, şi colonel (ret) Eugeniu Popescu, tel. 0742 414686.

Avem bucuria şi onoarea să vă anunţăm că Promoţia 1987 Radiolocaţie sărbăto-reşte împlinirea a 30 de ani de la absolvirea academi-ei. Programul activităţilor se va derula, în perioada 22-24 septembrie 2017, la Academia Forţelor Aeriene Henri Coandă Braşov.

Cei ce doresc să par-ticipe se pot înscrie la tel: 0766 513 012, e-mail [email protected], Brincoveanu Ioan, sau 0744 339 209, email [email protected], Leah Traian.

Comitetul de organizare a revederii după 35 de ani de la absolvirea Liceului Militar Dimitrie Cantemir, din Breaza, invită colegii să participe la eveniment, la 7 octombrie, orele 10.30, la sediul liceului militar. Contacte: general-maior Marius Harabagiu, tel. 0723 556 184, general-maior Marian Sima, tel. 0726 112 597, colonel Florin Tomiţă, tel. 0724 303 408, colonel (r) Gheorghe Chiulea, tel. 0727 774 990.

Promoţia 1964 a Liceului Militar Ştefan cel Mare, din Câmpulung Moldovenesc, invită colegii, inclusiv pe cei din perioada 1960-1962 care au absolvit la Breaza, la întâlnirea aniversară, în perioada 22-25.09.2017, la Hotel Şandru din localita-te (23.09.2016, între orele 10.00-14.00, la colegiul mi-litar). Persoană de contact: Cristian Gheorghiu, tel. 0755.104.648. Confirmarea participării se va face prin de-punerea, până la 10.09.2017, a 450 lei/persoană în contul IBAN RO31INGB0 00 0999901105474, deschis la ING Filiala Alexandria,

județul Teleorman, pe nu-mele Briceag Gheorghe, tel. 0761.334.084, [email protected].

Promoţia 1967 a Şcolii Militare Superioare de Ofi-ţeri Activi Nicolae Bălcescu anunţă întâlnirea prilejuită de împlinirea a 50 de ani de la absolvire, în perioada 1-3 septembrie 2017, la Sibiu. Preşedintele comitetului de organizare – Neculai Stoina, tel. 0722 587 645. Participan-ţii, pe care-i dorim cât mai numeroşi, sunt rugaţi să so-licite informaţii referitoare la eveniment de la: infanterişti: Teodor Bulea, la tel. 0770 241 408, Liviu Zanfirescu, la tel. 0746 322 703; artilerişti, topografi, chimişti: Emil Mi-hai Dragotă, la tel. 0723 182 720, Oliviu Antal, la tel. 0727 854 895; transmisionişti: Li-viu Stăvar, la tel. 0744 546 845; genişti, constructori fe-roviari, pompieri: Constan-tin Teodorescu, la tel. 0722 234 996; intendanţi, financi-ari: Ionel Pârvan, la tel. 0730 963 372, jandarmi: Ionel Ol-teanu, la tel. 0269/55 36 01.

Promoţia 23 august 1977 a Şcolii de Ofiţeri Activi Tancuri şi Auto Mihai Viteazul, arma tancuri, anunţă întâlnirea prilejuită de împlinirea a 40 de ani de la absolvire, în pe-rioada 1-3 septembrie 2017, la Piteşti. Comitetul de orga-nizare adresează rugămintea de a confirma participarea prin depunerea sumei de 200 de lei/persoană, în con-tul RO INGB 0000 9999 0703 3432, deschis la ING Office Vitan-Olteniţei, sectorul 4, Bucureşti, pe numele Man-ciu Ion. Persoane de contact: Ioan Grecu (0722 380 092), Zamfir Brănescu (0742 942 095), Ion Manciu (0765 143 153), Ion Mitran (0744 301 601). Prezenţa la Căminul Mi-litar Piteşti, la 1 septembrie, până la ora 18.00.

Promoţia de ofiţeri 1992 a Institutului Militar de Ge-niu, Construcţii şi Căi Ferate Panait Donici, din Râmnicu Vâlcea, va sărbători împli-nirea a 25 de ani de la ab-solvire la 9 septembrie, la sediul Centrului de Instruire pentru Geniu, EOD şi Apă-rare CBRN Panait Donici, din Râmnicul Vâlcea. Pentru toţi ofiţerii din armele geniu şi construcţii – promoţia 1992, care doresc să participe la această aniversare, comite-tul de organizare adresează rugămintea de a confirma participarea prin depunerea sumei de 100 de lei de per-soană în contul RO89BTRL-03901201B13650XX, Banca Transilvania – Râmnicu Vâl-cea. Persoane de contact: Dan Cebuc, tel. 0723 767 356, STAR 5049/118, şi Liviu Boscagini, tel. 0740 190 196, STAR 5049/173.

Promoţia 1997 a Liceului Militari Mihai Viteazul orga-nizează întâlnirea de 20 de ani de la absolvire, în perioa-da 15-17.09.2017, în localita-tea Alba Iulia. Pentru detalii organizatorice se poate lua legătura cu preşedintele co-mitetului de organizare, ma-ior Dan Adrian Mircea, tel. 0744 588 804. Pentru strân-gerea fondurilor necesare desfăşurării activităţii (240 lei/absolvent sau 420 lei/absolvent şi soţie) s-a des-chis contul RO 791INGB000 0999905448464, titular Dan Adrian Mircea, la ING Bank.

DECESEANCMRR Filiala Decebal din Mehedinți anunță tre-cerea în neființă, la 23 au-gust, a celui care a fost colo-nel (ret) MÂNDRUȚESCU TE-ODOR. În aceste clipe grele, transmitem familiei îndu-rerate sincere condoleanțe. Dumnezeu să-l odihnească în pace!


IMPACT

În perioada 1 octombrie 2017 – 30 iunie 2018, Cercul Militar Naţional organizează următoarele cursuri pentru copii şi adulţi: Cursuri de limbi străine pentru adulți – nivel începători, mediu, avansaţi şi perfec-

ţionare :u Engleză (cu obținerea atestatului aprobat de Ministerul Muncii şi Justiției Sociale

şi de Ministerul Educației Naționale)u Germană uItaliană u Spaniolă uRusă u Franceză Cursuri de artă plastică pentru copii şi adulţi; Cursuri de instrumente muzicale pentru copii şi adulţi: pian, chitară clasică şi

vioară; Cursuri de coregrafie şi mişcare scenică pentru copii; Cursuri de gimnastică aerobică pentru adulţi; Cursuri de dans modern şi sportiv pentru adulţi – tango argentinian.Înscrierile se primesc în perioada 11 – 29 septembrie 2017, între orele 10.00 – 13.00

şi 14.00 – 18.00, la secretariatul cursuri, etaj IV, camera 75. Cursurile sunt contracost.Relaţii la telefon: 021.313.86.80, interior 156. Mai multe informații despre cursuri: http://www.cmn.ro/CURSURI.html

www.cmn.ro n

Gauss cu elipsa sa... mi-a călăuzit peste 20 de ani traiec-toria. Nimic nu-i nou. Totul este, în fapt, un trecut reinventat. Şi pentru că trecutul era cândva un viitor plin de încredere, iată că a venit momentul când m-a prins din urmă. Trecutul! Este momen-tul meu, momentul unui viitor plin de neprevăzut, dar şi plin de promisiuni.

Cu un bagaj sufletesc şi in-telectual, dăruit din plin de instituția militară, mă depărtez puțin de o latură importantă a simțirilor mele. Deloc cu regret, pentru că este calea aleasă de mine şi pentru că am făcut totul ca să fie bine.

Pe frontul cifrelor atât de dragi mie, atât în perioada când am fost la artilerie, cât şi ulte-rior, când am devenit Leuț, în domeniul financiar, am luptat cu pasiune şi dăruire. Am avut înţelepciunea să cred că, dincolo de cifre, sunt oamenii şi sufletele lor. M-ați iubit cel puţin o dată pe lună (la salariu), am simțit asta, iar starea voastră de bine, chiar de era de scurtă durată din cauza puținelor cifre repartizate de mine, m-a motivat permanent. Supărarea unora a fost şi a mea.

Împlinit profesional, am decis să mă retrag. Momentan. Cred cu toată tăria caracterului meu că pasul făcut era previzibil şi necesar. Rămâneți cu bine dragi camarazi! n

Al vostru, în continuare devotat, locotenent-colonel (r) Dorin Drăgan (Leuț), fostul contabil-șef al Batalionului 72 Apărare CBRN.

Adio arme! Cercul Militar Naţional Oferta de Cursuri

2017 - 2018

Balanţă (23 septembrie-22 octombrie): Comunicaţi greu, vă simţiţi obosit şi tracasat, iar micile afecţiuni

de sănătate vă debusolează. Apelaţi la ajutorul familiei şi îi respingeţi pe prietenii care încearcă să vă ajute. La locul de muncă, sunteţi dispus să amânaţi o serie de proiecte.

Scorpion (23 octombrie-21 noiembrie): Banii în sine nu vă atrag decât în măsura în care vă simţiţi provocat de

modalitatea prin care îi puteţi face. Aveţi o minte făcută pentru afaceri şi, ca atare, fiecare zi este o surpriză pentru colaboratorii dumneavoastră.

Săgetător (22 noiembrie-20 decembrie): Vă plac schimbările, iar acestea vă oferă emoţia noului. Cel mai

des vă schimbaţi serviciul sau vă gândiţi la aspecte pe care le-aţi putea încerca în meseria pe care o practicaţi. Pe plan sentimental, aveţi de lămurit o serie de probleme legate de viitorul relaţiei.

Capricorn (21 decembrie-19 ianuarie): Ancorarea de trecut vă pune obstacole în ceea ce doriţi să realizaţi în

prezent. Petreceţi mult timp cu familia şi vă gândiţi serios să finalizaţi un împrumut mai vechi prin achitarea lui integrală. Asta înseamnă că doriţi să căutaţi proiecte care să vă ajute să câştigaţi bani.

Vărsător (20 ianuarie-18 februarie): Jonglaţi cu mai multe activităţi care ţin de dezvoltarea dumneavoastră personală

şi, totodată, ajungeţi la finalul unui drum pe care aţi rătăcit multă vreme. Aveţi parte de un nou început pe plan personal.

Peşti (19 februarie-20 martie): Puneţi accent îndeosebi pe creativitate, dar şi pe partea tehnică a sarcinilor de ser-

viciu. Vă descoperiţi o latură interesantă care ţine de talentul de a fi un bun lider. n

Berbec (21 martie-20 aprilie): Vă liniştiţi după o perioadă îndelungată în care aţi fost foarte agitat şi aţi încercat să

vă puneţi ordine în viaţă. Primiţi, spre finalul săptămânii, o sumă consistentă de bani cu care puteţi face amenajări în casă sau o păstrați pentru a face o achiziţie importantă.

Taur (21 aprilie-20 mai): Călătoriţi şi, în acelaşi timp, vă organizaţi timpul pentru a participa la o serie de evenimente care vor

avea loc în următoarele săptămâni sau chiar peste câteva luni. Foarte important pentru dumneavoastră este să vă reabilitaţi relaţiile cu familia.

Gemeni (21 mai-21 iunie): Apelaţi la tot felul de terapii şi tratamente pentru a găsi rezolvarea unor probleme de

sănătate pentru cineva apropiat. La locul de muncă este bine să fiţi atent la detalii, pentru că puteţi face greşeli, din dorinţa de a termina rapid unele sarcini.

Rac (22 iunie-22 iulie): Vreţi să faceţi schimbări în viaţa dumneavoastră, dar nu ştiţi cu ce să începeţi. Parcă aţi vrea

să mergeţi la doctor, ca să vedeţi cum staţi cu sănătatea, dar vă răzgândiţi din cauza a ceea ce aţi putea afla; ba vreţi să purtaţi discuţii cu persoana iubită, dar le tot amânaţi de teama răspunsurilor. Această săptămână este de tatonare.

Leu (23 iulie-22 august): Vreţi totul rapid şi nimeni nu vă poate convinge că graba strică treaba. Trebuie să fiţi diplomat,

mai ales dacă doriţi să obţineţi rezultatele scontate în urma unor negocieri. Atenţie la seriozitatea cu care trataţi contractele!

Fecioară (23 august-22 septembrie): Sunteţi cu gândul la vacanţă şi la relaţia de cuplu. Aveţi tendinţa de a marginaliza

acele persoane care vă contrazic şi sunteţi foarte rigid. Este o perioadă favorabilă pentru citit, pentru dat examene sau interviuri, mai ales dacă doriţi să vă schimbaţi serviciul.

DIMA, ACORD, ABENDROTH, NE, CITAT, P, GRIEG, DEDA, AI, RASARIT, ANL, I, LAR, A, O, I, VOCI, MARENZIO, C, COMISEL, MH, O, A, ELIGII.

DIFUZARE

Plutonier-adjutant Rodica Dinc`,

Costel B`lan, Anelia Pricop,

tel. 021/322.82.87

ÎN LUMINA ASTRELOR

Plutonier-majorElena-Irina Spilcă[email protected]

Observatorul militar 21

CALEIDOSCOP


|nchiderea edi]iei – mar]i,

ora 12.00

REDACTOR-{EF ADJUNCT

Colonel Gheorghe Vi[an,

tel. 021/322.82.87, int. 109.

REDACTOR-{EF ADJUNCT

PERIODICE

Maior

Constantin Pi[tea,

tel. 021/322.82.87, int. 111.

SECRETAR DE REDAC}IE

Locotenent-colonel Viorel Amz`rescu,

tel. 021/322.82.87 int. 110.

{EF STUDIO MULTIMEDIA

Maior Dan Constantin Mireanu

REDACTORI

Maior Cornelia Mih`il`,

maior Bogdan Oproiu,

locotenent Marius Mocanu

locotenent Andreea Motoc,

plutonier-adjutant Lucian Irimia,

plutonier Alina Cri[an,

sergent Cristian Lenga,

sergent Marius Lupu

Irina-Mihaela Nedelcu,

Silvia Mircea, Elena David

Tiparul executat la GRUPUL DE PRES~ ROM@N

FOTOREPORTAJ

Plutonier-adjutant

Eugen Mihai, Petric` Mihalache

TEHNO REDACTARE

COMPUTERIZAT~

Maria-Ioana Gal,

plutonier-major C`t`lin Ovreiu

DIRECTOR

Comandor Alexandru Leaua

REDACTOR-{EF

Colonel Florin {perlea

tel. 021/322.66.34,

e-mail: [email protected]

Responsabil de num`r:

Maior Bogdan Oproiu

ADRESA REDAC}IEI:

Bucure[ti, Bulevardul Unirii,

nr. 57, bloc E4, sector 3,

O.P. 4, C.P. 4-159, Cod 741382

Tel./fax 021/322.83.88

© M i n i s te r u l Ap ă ră r i i N aţ i o n a l e „Reproducerea de scurte extra se este permisă în condi ţiile prevă zute de art. 33 din Legea nr. 8/1996 privind drep tul de autor şi drep turile conexe.”

ABONAMENTE tel. 021.322.82.87Cont:RO56TREZ

70320360150XXXXXTaxele po[tale – achitate conform

aprob`rii D.G.P.T.C nr.137/8598-1980.

ISSN1223-3641. 0614

C. 1092 /2017

Careul puştilor

Concurs (10,5,3,3,1,6)

Colonel (r) Teodor AmzoiCRIPTOGRAFIE

Dezlegare la criptografia Prietenie(2,6,2,5)din Observatorul militar nr. 34/2017

Dezlegare la careul E cu cântec din Observatorul militar nr. 34/2017

TRUSTUL DE PRES~

AL MINISTERULUI

AP~R~RII

NA}IONALE

[email protected]

www.facebook.com/OBSERVATORULMILITAR

[email protected]

www.presamil.ro w

w

w

Orizontal: 1) Puşti – Om de ordine. 2) Puşti – Puşti foarte mici. 3) Puşti – Inedit. 4) Cuvânt de repetiţie – Bătut în lemn – Prinţişorul regelui. 5) Culese! – Trupul gol! – Ţine capul sus. 6) Banca popula-ră – Pe din dos! 7) Desprins de la chei – Casa ostaşului din bivuac – Orare! 8) Bate drumurile – Puşti. 9) Sprijinul puş-tilor – Cal sălbatic. 10) Cununi! – Bun pentru puşti (2 cuvinte). 11) Puşti – Mas-că de protecţie.

În cercul de amici.

Colonel (r) Nicolae Laurenţiu Popa

ŞTIAŢI CĂ...Ilarion Barbu

...9 august este Ziua Internaţională a Grădinilor Zoologice? În România există 26 de astfel de grădini....Împăratul Traian a murit în anul 117, urna de aur cu cenuşa lui fiind depusă într-o nişă din soclul Columnei din Roma?...La 9 august 1601 a fost asasinat Mihai Viteazul din ordinul generalului Gheorghe Basta? Capul domnitorului a fost în-gropat la Mânăstirea Dealu, lângă Târgovişte. ...În 1675 a fost pusă pia-tra de temelie a Observa-torului Regal Greenwich din Londra, clădire con-struită după planurile ar-hitectului Christian Wren?...La 10 august 1913 a fost semnată Pacea de la Bucureşti, după cel de Al Doilea Război Balcanic în care Bulgaria, Grecia, Serbia şi-au împărţit Macedonia, iar România a anexat Cadrilaterul?...O diplomă militară romană din anul 106, descoperită la Porolissum, atestă că, la această dată, se constituise provin-cia romană imperială Dacia?...În 1959 s-a deschis, la Moscova, Aeroportul Internaţional Șeremetievo, al doilea ca mărime din Rusia?...Ultima eclipsă de soare din secolul al XX-lea, vizibilă în România, s-a produs la 11 august 1999? Bucureştiul a fost singura capitală europeană situată pe linia centrală a benzii de totalitate. n

Vertical: 1) Puşti – Puşti. 2) Puşti – Făcută de oaie. 3) Numai... puşti (sin-gular). 4) Mistuit de foc – Micul ecran – Măiestrie. 5) Luni(!) cu... puşti – Abis! 6) Soldat prost – Aflate în stoc! – A fi la cu-rent. 7) A da în opoziţie – Stă de strajă. 8) Deasupra solului – Pe plaiuri… mioritice. 9) Puşti – Nu-i a bună. 10) Fruntaş ca la carte – Implicaţii la trecerea unui curs. 11) Puşti (diminutiv popular) – Ghid de orientare în teren. n

CORECTUR~

Oprina Melcioiu

Panait Istrati

Foto

: Mirc

ea T

ufăr

eanu

E mai bine să dai uneori înapoi decât să nu te mişti.

Observatorul militar22

FINANCIAR


Radar economicuÎmbunătățirea calificării forței de

muncă, în atenția Guvernului. Săptămâna trecută, Executivul a aprobat printr-o hotărâre procedura de constituire și funcționare a cen-trelor comunitare de învățare permanentă, instituții care vor contribui la îmbunătățirea continuă a calificării profesionale, potrivit cerințelor mediului de afaceri și în acord cu programele europene de educație pe tot parcursul vieții. Centrele pot fi înființate ca instituții publice de subordonare locală sau ca activități pe lângă o instituție de subordonare locală finanțată integral din bugetul local, cu condiția încadrării în numărul maxim de pos-turi al unității administrativ teritoriale, aprobat prin buget. Acestea pot fi finanțate din veni-turi proprii ale autorităților locale, granturi sau alte tipuri de finanțări interne și/sau externe, donații, sponsorizări, taxe de participare, care sunt aprobate ca taxe speciale.

Centrele pot fi frecventate atât de copii, cât și de adulți, însă înființarea lor are ca prin-cipală țintă încurajarea adulților, cu vârste în-tre 25 și 64 de ani, să ia parte la activități de învățare pe tot parcursul vieții, obiectivul fi-ind creșterea gradului de participare la astfel de activități de la 1,5%, cât este în prezent, la 10% în 2020.

Fiecare centru va acoperi minimum patru arii de competență: management/coordo-nare, servicii educaționale, utilizarea noilor tehnologii de informare și comunicare, admi-nistrativ-financiar.uBani europeni pentru infrastructura

românească. Comisarul european Corina Cre-ţu a anunțat recent că peste 201 de milioane de euro din Fondul de coeziune, în perioada de programare 2014-2020, vor fi investite în faza a doua a proiectului privind modernizarea legăturii feroviare dintre localităţile Sighișoara (județul Mureș) și Coșlariu (județul Alba), în Transilvania. După reabilitarea celor aproape

100 de km de cale ferată, trenurile vor putea cir-cula cu viteze cuprinse între 120 și 160 km/h. De asemenea, alte 66,5 de milioane de euro din Fondul de coeziu-ne vor fi investite în două mari proiecte ce vizează ex-tinderea și modernizarea sistemului de apă și canalizare din Mehedinți (39 de milioane de euro) și Arad (27,5 milioane de euro). Dema-

rate în exerciţiul bugetar 2007-2013, ambele proiecte au beneficiat până acum de cofinan-ţare, prin Fondul de coeziune, de 76,2 milioane de euro (Arad), respectiv 10,6 milioane de euro (Mehedinţi).uFondurile private de pensii, active în

creștere cu peste 30%. Potrivit unui raport al Autorității de Supraveghere Financiară (ASF), valoarea totală a activelor nete înregistrată la 30 iunie de fondurile de pensii administrate privat (Pilon II) a fost de 36,06 miliarde de lei (7,92 miliarde de euro), ritmul anual de creștere fiind de 30,76% (29,82% raportat la moneda euro). La jumătatea acestui an, valoarea medie a unui cont în sistemul pensiilor administrate privat era de 5.404 lei (circa 1.180 de euro). În același timp, 6,92 milioane de participanți erau înregistrați în sistemul pensiilor administrate privat, cu un avans anual de 3,47%. La sfârșitul lunii iunie, bărbații reprezentau 52,09% dintre participanți. În ceea ce privește distribuția pe vârstă, 46,41% aveau până în 35 de ani și restul peste această etate. n

Pagină realizată de colonel Gheorghe Vişan

Lira sterlină, la minimul ultimelor 10 luni

Efectele Brexit-ului continuă să se răsfrângă asupra lirei sterline, care s-a depreciat cu 1% în perioada 18-25 august.

Scăderea mone-dei britanice de

pe piețele valutare externe s-a resimțit și pe plan local, Banca Națională a României co-municând vineri, 25 august un curs de 4,9860 de lei pentru o liră ster-lină, cea mai mică valoare de după 11 octombrie 2016. De altfel, moneda noastră a înregis-trat aprecieri în fața valutelor principale, francul elvețian consemnând o pierdere săptă-mânală de 0,60%, până la 4,0363 lei.

Tot vinerea tre-cută, prețul anunțat de BNR pentru gra-mul de aur a fost de 160,9372, cu 1,7706 lei (1,08%) mai puțin decât în 18 august. n

Reguli noi pentru operatorii economici din industria națională de apărare

Pentru a fi autorizate să desfășoare în România activitățile necesare realizării de produse militare, firmele trebuie să îndeplinească mai multe criterii, potrivit Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 232/2016 privind industria naţională de apărare, aprobate recent de Guvern.

Actul normativ amintit prevede înființarea Registrului unic al operatorilor economici, al

capacităților de producție și servicii în domeniul apărării naționale. Astfel, fiecare operator economic autorizat să desfășoare activități legate de rea-lizarea produselor militare, sensibile și strategice sau a serviciilor aferente acestora va fi înscris în acest registru unic clasificat, organizat și administrat de Ministerul Economiei, prin direcția de specialitate. Înscrierea se va face pe baza unei autorizații emise de Ministerul Economiei.

Normele metodologice regle-mentează procedura de înregistrare și radiere a operatorilor economici din domeniul apărării naționale, conser-

varea și securizarea capacităților de producție aferente, modul de asigu-rare a mentenanței armamentului și tehnicii militare, precum și modul de reorganizare, restructurare și privatiza-re a acestor firme. Pentru a fi autorizat să desfășoare în țara noastră activități necesare realizării de produse militare, precum și pentru a avea dreptul de a se înscrie în Registrul unic, un opera-tor economic trebuie să îndeplineas-că, cumulativ, mai multe criterii: să fie înregistrat ca persoană juridică româ-nă; actul său constitutiv să cuprindă cel puţin o activitate aferentă indus-triei de apărare; să dețină una sau mai multe capacități și să desfășoare una sau mai multe activități specifice, conform prevederilor Legii 232/2016.

De asemenea, operatorul economic trebuie să obțină și un aviz prealabil din partea instituțiilor din domeniul securității naționale, iar asociații/acționarii care deţin cel puţin 10% din părțile sociale/acțiuni, precum și administratorii operatorului econo-mic trebuie să nu fi fost condamnați definitiv pentru infracțiuni împotriva persoanei, infracțiuni contra patri-moniului prin nesocotirea încrederii, infracțiuni de corupție, delapidare, infracțiuni de fals în înscrisuri sau evaziune fiscală.

Conservarea și securizarea capacităților de producție și/sau a serviciilor pentru apărare se va face în baza unui inventar și a planurilor de conservare, pe care operatorii economici trebuie să le transmită ministerului de resort până la data de 30 aprilie a fiecărui an, astfel încât sumele necesare să poată fi incluse de minister în proiectul de buget propriu. Pe baza planurilor de con-servare aprobate, ministerul de resort poate încheia cu operatorii economici contracte de finanţare, iar decontarea

cheltuielilor materiale se va face pe bază de documente justificative. Conservarea va presupune trecerea în starea de păstrare/menținere în scopul menţinerii parametrilor tehnico-funcţionali reglementaţi de instrucţiunile și normativele tehnice și tehnologice, a capacităților sau a unor active din cadrul acestora, care sunt destinate exclusiv satisfacerii cererilor Forţelor Sistemului Naţional de Apărare (FSNA) în timp de pace, mobilizare sau război, constând în: protecţia temporară a acestora împo-triva coroziunii, îmbătrânirii, degra-dării fizice și chimice, determinate de lipsa de comenzi și/sau contracte ori de imposibilitatea obiectivă a execu-tării de către operatorul economic a altor activităţi productive.

Mentenanța armamentului și a tehnicii militare va fi asigurată de operatorii economici care îndeplinesc cerințele emise de instituțiile din cadrul FSNA și care vor fi desemnaţi drept centre de mentenanță pe categorii de tehnică, în condițiile legii. Normele metodologice prevăd că desemnarea acestor operatori se va face de minis-terul de resort, cu avizul instituțiilor din cadrul FSNA, care propune spre apro-bare Guvernului un memorandum cu-prinzând operatorii economici înscriși în registru și care sunt desemnaţi drept centre de mentenanță. n


SPORT

Partida a început în nota de dominare a steliștilor, care au culcat balonul în terenul advers de țintă, în prima repriză, prin

Florin Ioniță și Eseria Vueti. Prima încercare a fost transformată de Vlaicu, astfel că roș-albaștrii s-au desprins la 12-0.

Pe fondul unor neatenții, aproape de pauză, oaspeții au marcat două eseuri prin mijlocașul la grămadă Tudorel Bratu, tot el fiind și transformerul. Astfel, Dinamo a intrat în avantaj la cabine, la o distanță de două puncte.

Steliștii au jucat însă bine în partea secundă, contestând cu succes marginile adverse, iar dominarea în jocul deschis a creat posibilitățile de eseu fructificate de Boldor și

de Sosefo Sakalia. A mai punctat și Vlaicu, o transformare și o lovitură de pedeapsă, astfel că Steaua s-a desprins decisiv.

Pe final, unele mici emoții am avut la dubla inferioritate numerică, după cartonașele galbene încasate de Neagu și Dumitru. Dinamo a redus din handicap prin eseul lui Melinte, dar acesta nu a fost transformat, astfel că în Ghencea a venit și bonificația ofensivă, scorul consemnat însemnând o marjă de 8 puncte, 27-19.

Garnitura utilizată de antrenorul debutant, Dănuț Dumbravă, a fost alcătuită din următorii jucători: 15. Sabin Strătilă, 11. Ionuț Dumitru, 13. Florin Vlaicu, 12. Florin Ioniță, 14.

Robert Neagu, 10. Tudor Boldor, 9. Grigoraș Diaconescu, 1. Nicolae Nere, 2. Sosefo Sakalia, 3. Vlad Bădălicescu, 4. Alexandru Grigore, 5. Bogdan Doroftei, 6. Moyake Kuselo, 7. Viorel Lucaci, 8. Eseria Vueti.

Rezerve: 16. Cristi Pană, 17. Andrei Florescu, 18. Mikheil Archuashvili, 19. Damian Strătilă, 20. Florin Surugiu, 21. Dennis Perju, 22. Robert Dascălu, 23. Alex Gordaș.

Omul meciului a fost declarat Sosefo Sakalia.

În etapa următoare, rugbyștii steliști vor efectua o deplasare la Iași, pentru meciul contra echipei locale, în etapa secundă a Superligii. n

Pagină realizată de Cristian Frisk

Echipa de rugby CSA Steaua București s-a

impus în fața eternei rivale, Dinamo, într-un

meci contând pentru prima etapă

a Superligii, cu scorul de 27-19 (12-14).

Formația roș-albastră a avut un raport al

eseurilor de 4-3, acumulând, astfel, și

bonusul ofensiv.

Echipa de fotbal CSA Steaua București, în fața debutului competițional

Programul este următorul:

Etapa 1: STEAUA - AFC Venus 1914 – 1.09.2017Etapa 2: Sportul Studențesc - STEAUA – 8.09.2017 Etapa 3: STEAUA - CS Progresul 2005 – 15.09.2017

Etapa 4: AS Termo - STEAUA – 22.09.2017Etapa 5: STEAUA - Dinamo – 26.09.2017

Etapa 6: ACS Victoria - STEAUA – 29.09.2017Etapa 7: STEAUA - FC Tricolor – 6.10.2017

Etapa 8: Academia Rapid - STEAUA – 13.10.2017Etapa 9: STEAUA - AFC Comprest Gym – 17.10.2017

Etapa 10: STEAUA - AFC Rapid – 20.10.2017Etapa 11: AFC Progresul 1944 Spartac II - STEAUA – 27.10.2017

Etapa 12: STEAUA - AFC Asalt – 3.11.2017Etapa 13: AFC Carmen - STEAUA – 10.10.2017

Etapa 14: STEAUA - FC Metaglobus II – 17.11.2017Etapa 15: AS Romprim - STEAUA – 24.11.2017

Start cu dreptul pentru rugbyști

La finele acestei săptămâni, echipa de fotbal CSA Steaua București va păși în noul sezon competițional. Formația

roș-albastră, avându-l antrenor principal pe Ion Ion, va evolua în Liga a IV-a, competiție organizată sub auspiciile Asociației Municipale de Fotbal București.

Militarii, care au în staff doi dintre eroii de la Sevilla, Marius Lăcătuș și Ștefan Iovan, se vor duela cu alte nume de tradiție ale fotba-lului românesc, gen Dinamo, Rapid, Progresul, Sportul Studențesc, Venus sau Carmen.

Primul meci al noii provocări va avea loc în Ghencea, pe 1 septembrie, de la

ora 17.00, în compania celor de la Venus 1914.

Până atunci, să amintim că, în ultimul test, fotbaliștii noștri au câștigat cate-goric, cu 9-0, partida contra celor de la Unirea Izvoarele ( jud. Giurgiu).

Regulamentul competiției Liga a IV-a

prevede ca, la finele sezonului regulat, primele patru echipe să acceadă în faza play-off. Câștigătoarea va participa apoi la un baraj interjudețean la care participă trei echipe, toate campioane județene. În urma acestui turneu triunghiular, o formație va promova în Liga a III-a. n

s-ar spune, farmecul ei, pe cât de efemer, pe atât de irepetabil!

Ai fost un adolescent rebel?Nu. Și îmi pare tare rău că la vâr-

sta marilor năzbâtii mi-am reprimat anumite porniri. Multe porniri! Am plutit, în schimb, într-un glob de me-lancolie. Tare mi-e teamă ca nu cum-va să devin acum, în contratimp, un rebel bătrân. S-au mai văzut cazuri, în generația prostamol!

Care a fost perioada cea mai specială pentru dezvoltarea ta ca poet?Dacă-ți spun că cea din armată,

poate nu mă crezi! Mediul cazon are poezia lui specială. Cântece de cătănie de-ți dau lacrimile, lirism în cadență, între umor (in)voluntar și dileme existențiale. Armura poeziei nu ruginește niciodată. Mulți se miră când aud de militari care evadează în poezie. Chipurile, nu poți fi și cu capul în nori și la raport. Aiureli. Mi se pare o prejudecată absurdă și frivolă.

început să se cristalizeze cumva abia în adolescență și să devină, cum ai spus, conștientă de sine. Ca să fiu mai lămuritor, e ca și cum te-ar locui cineva, ca și cum ai avea un chiriaș în propriul trup, de care nu mai poți să scapi. Fără să fie vorba de o dedu-blare, ca să fim înțeleși. Asumându-ți această stare poetică nu înseamnă, totuși, că devii altceva sau altcineva. E pretențios spus.

Cu cine aveai dialog, cine te înțelegea, cine te cultiva? Primul poet pe care l-am văzut

în viața mea a fost Dimitrie Stelaru. Eram în primul an de liceu, în 1969, și s-a întâmplat la Biblioteca din Buftea. Fără vreo ocazie specială. Le recita unor cunoscuți un poem de-al lui și am zis atunci, da domnule, ăsta poet! Am avut cu adevărat o revelație. Cunoscătorii știu că e vorba despre un scriitor de valoare, un talent debordant, dar și o mare figură. L-aș fixa aici cu doar un amănunt picant

zeilor. Clădirea nu mai există, fiind demolată din cauza lărgirii străzii, dar spiritul a rămas. Multe din abordările noastre literare de mai târziu își află sorgintea acolo. Există și puritani care aruncă anatema peste boemă, ca peste un loc de pierzanie, dar comit o mare împietate. Oameni fără lecturi. Mă bucur sincer că șeful Restaurantului Militar, domnul Puiu Merlan, un om rafinat, încearcă să re-învie și în acest spațiu de o sobrietate elegantă farmecul convivialității și al bunelor maniere, în spiritul faimoa-selor tradiții culturale bucureștene. La ce lucrezi acum, ce ți-ai mai

dori să apară sub semnătura ta? Pregătesc un volum în care am adunat unele poeme despre care mărturisesc că nu au fost scrise cu o intenție preliminară de a fi așezate cândva într-o carte de versuri. Ele nu curg unele din altele și nici nu se susțin, cum nici nu se completează reciproc. Oricare dintre aceste poe-me este total independent față de celelalte, având fiecare timpul său și o poveste, evident separată. Sunt poezii complet disparate, iar faptul, ca atare, se va reflectă și în titlul cărții. Se spune că poezia se hrănește

din tine, proza din ceilalți...Așa este! Depun mărturie, cu

mâna pe inimă.Crezi că pentru spirit banul e un corset?Averile nu pot fi decât de două

feluri: materiale sau spirituale. Lucruri ori sentimente. Obiecte sau suflete. Banul nu încorsetează spiri-tul, e-adevărat, dar nici nu-l cultivă. Din păcate, foarte mulți oameni preferă să conjuge verbul a avea, în detrimentul verbului a fi! Sunt liberi să aleagă... Posteritatea este, deseori,

parșivă cu destinul artiștilor. Totuși, cu ce ai vrea să asocieze lumea numele lui Liviu Vișan?Nu bat cu gândul chiar atât de

departe! Am primit, de-a lungul timpului, câteva premii literare, dar nu le voi menționa aici, importantă este, în primul rând, recunoașterea acordată de confrați și, mai ales, de publicul cititor. Dacă cineva îți recită un vers, iar cel care ascultă îți rostește numele, înseamnă că ai câștigat pariul cu poezia. Dacă rămâi în memoria colectivă cu un singur vers, înseamnă că ești poet. Iar dacă se întâmplă și să-ți găsești cărțile pe masa unui anticariat, asta da surpriză! Atunci e clar... n

al vieții lui boeme. Și-a jucat farsa morții, dând un anunț la mica pu-blicitate, să vadă cum reacționează prietenii! Tot atunci l-am cunoscut pe Virgil Carianopol. L-a adus la li-ceul din Buftea nepoata lui, Virginia Carianopol, diriginta și profesoara mea de limba și literatura română, autoare a câtorva cărți de versuri bine primite de critică. De la dânsa aveam să învăț multe din tainele scri-sului și tot ea m-a introdus în lumea scriitorilor, recomandându-mă unor autori consacrați, nume sonore la acea vreme. Debutasem, tot atunci, într-o culegere de versuri a elevilor de liceu, apărută în Ilfov, și în câteva reviste. Simțeam, în naivitatea mea, adevăratul gust al gloriei! Acum îmi vine să râd. Adolescența are, orice

Adevărul e că artele, în ansamblul lor, nu doar poezia, s-au însoțit din toate timpurile și au făcut casă bună cu armele. Stau mărturie exemple ilustre, din toate epocile, nume celebre pe care nu avem loc să le inserăm aici. Istoria de aproa-pe un secol și jumătate a Cercului Militar Național, de pildă, conține un tezaur de valori autentice, din toate artele, care exprimă sugestiv și convingător vocația culturală a militarilor. E un loc în care viața lite-rară a militarilor e foarte vie. Există aici un cenaclu, care se întrunește lunar, sub conducerea cunoscutu-lui critic literar, poet și eseist Radu Voinescu, unde s-au remarcat, în cei 20 de ani de existență, pe care îi vom serba în această formulă anul acesta, numeroși scriitori din armată, nume cunoscute iubitori-lor de literatură și publicului larg. Sunt oameni talentați care dau, fără îndoială, un plus de strălucire imaginii instituției militare.

Amos Oz spune că poeții și scri-itorii sunt cei care arată calea. Dacă e adevărat, tu ai găsit-o pe a ta?Există un sâmbure de adevăr în

aserțiunea lui, dar și o exagerare. Mă faci să scot la repezeală din rafturi niște cărți în care ți se arată căi pe care n-ai vrea niciodată să apuci! Sigur că putem vorbi despre o funcție educativă intrinsecă a literaturii, dar în ansamblu și în nici un caz în mod strict aplicat. Sunt doar sugestii care, într-adevăr, îți pot deschide un orizont. Ce sunt, de fapt, cărțile? Niște sfătuitori de taină. Unele chiar pot ține loc de duhovnic, dacă intri în rezonanță cu ele. Însă, pe calea ce-ai deschis-o cu întrebarea ta, vorba lui Eminescu, n-oi merge niciodată! Îmi amintesc vag un vers în care spunem că fiecare rătăcire e o întoarcere spre casă.

Când scrii, de obicei, care e tehnica pe care o utilizezi, ce relație ai cu ea?Răspunsul, pe șleau, e foarte

simplu: când mă vizitează muza! De detaliat e ceva mai greu. Nu se întâmplă oricând și oricum o astfel de minune. Să nu-ți imaginezi că un poet se așază la masa de lucru, ca un școlar, își ascute creioanele și se-apucă de scris ori se postează la claviatura calculatorului și-i dă bătaie. Modul de lucru al poetului e complet atipic. Odată îl vezi că rupe un colț de hârtie dintr-un ziar și scrie pe manșeta albă câteva rânduri, o temă, o notație, un vers, o strofă, un poem, în funcție de starea acumulată în clipa și numai în clipa

respectivă. Se poate întâmpla în timpul unei discuții cu prietenii, în tren, în toiul nopții, la o petrecere, într-o ședință și așa mai departe. Starea de grație nu durează mult și, de regulă, dacă ratezi clipa, poemul se pierde definitiv. Am irosit multe clipe de inspirație neavând la mine ceva de scris. Cele mai frumoase po-eme sau, mă rog, cele la care țin cel mai mult, poate cele mai reușite, le-am scris noaptea, când mi se rulau singure în cap și nu trebuia decât să aprind veioza ca să le transcriu. Am întodeauna pe noptieră un pix și o coală albă, întinsă ca o capcană. Sunt grijuliu și zgârcit cu scrisul meu. Unii, ce-i drept, sunt grafo-mani, scriu mai mult decât vorbesc și nu citesc nici măcar cât scriu, dar scriu din toate pozițiile, mai tare ca teroriștii de la revoluție.

Ce este mai important, ca sursă de inspirație pentru scrisul de calitate: victoria sau înfrânge-rea, suferința sau fericirea, ori poate doar postura de obser-vator?Tensiunile sufletești pot fi

depășite, dacă nu chiar rezolvate, mult mai ușor prin scris. Ca la spove-danie. Scoți răul din tine sau împarți bucuria, fie și cu cineva imaginar. Cuvântul poate face minuni. Chiar face. Se spune că poezia este jurnalul unui animal marin care trăiește pe uscat, dar ar vrea să zboare. Vezi cât e de greu?!

Boema e fascinantă, dar și te-nebroasă, tu cum o percepi?Într-o cronică pe care mi-a făcut-

o la apariția unui volum de versuri, Vasile Preda a folosit sintagma Grupul de la Tismana, invocând în subtext o prietenie literară, închega-tă în redacția revistei Viața militară. Se referea la poeții George Florin Cozma, dispărut și el ca Vasile mult prea devreme, Nicolae Boghian, Marius C. Nica, George Mihalcea, Vasile Ursache, George David care, împreună cu Preda și cu mine, ală-turi de alte prezențe episodice ne întâlneam frecvent la Restaurantul Tismana, de pe Strada Berzei, unde-va lângă redacția noastră. Locul era frecventat de mulți scriitori și artiști, între care și pictorul Piliuță, ca să dau un singur nume. Citind cronica, fostul nostru redactor-șef, colonelul (r) Ion Jianu, crezând că este vorba despre Mănăstirea Tismana, s-a mirat: Cum, măi, vă întâlneați tocmai la Tismana?! La care Vasile a izbuc-nit într-un râs homeric. Ei bine, se încingeau, la terasa de pe Berzei, discuții și dispute aprinse, pe teme literare, un adevărat festin la masa

Când ai conștientizat că ești un poet, că ai devenit altceva decât ai fost?Sincer să fiu, cred că nimeni nu

are amintiri din ziua în care s-a năs-cut! Ursitoarele, ele și numai ele sunt vinovate sau răspunzătoare pentru bruma de talent, acolo unde există. Poți fi înzestrat, prin hazard, fie cu ureche muzicală (n-am avut parte!), fie cu un simț acut al culorilor (mi-ar fi plăcut pictura, dar nu am niciun pic de har!) sau – după cum mă suspectezi cu această întrebare – cu o oarecare sensibilitate poetică. Ei bine, aici am avut, cred, un gram de noroc. De când mă știu, am simțit că există un fior special în adâncul ființei, o febră interioară care m-a însoțit mereu. Sigur, această stare a


Om de carte și de gust, Liviu Vișan este generos și dez-interesat, plin de umor și de afecțiune. Se risipește fără rezerve, suportă greu însingurarea și-i posedat de nevoia de a-i ajuta pe ceilalți. Lanț de generozități ce culminează cu un har: poezia.

INTERVIU

l

l

Născut pe 18 octombrie 1953, la Baloteşti, Ilfov. A absolvit: Liceul teoretic Buftea (1972); Şcoala postliceală de biblioteconomie (1974); Școala Militară de Ofițeri Activi Nicolae Bălcescu, Sibiu (1978); Facultatea de filosofie, Universitatea Bucureşti (1989); Facultatea de jurnalism şi ştiinţele comunicării (1995). Peste 30 de ani de activitate publicistică. Redactor la diverse publicații militare. Redactor-șef al revistei de literatură și artă Viaţa armatei (2001). Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Președintele Societății Scriitorilor Militari.

Un alt fel de livrare de sine

Interviu realizat de Elena David

Observatorul militar - presamil.ropresamil.ro/wp-content/uploads/2018/04/Ziar-35.pdf · cu avioane...

Documents

Transcript of Observatorul militar - presamil.ropresamil.ro/wp-content/uploads/2018/04/Ziar-35.pdf · cu avioane...