Observatorul militarpresamil.ro/wp-content/uploads/2018/04/Ziar-40.pdf · cu tactul pedagogic al...

ANUL XXVI NR. 40 (1.426) 4 – 10 OCTOMBRIE 2017 24 PAGINI 1,20 LEI DECORAT CU ORDINUL „MERITUL CULTURAL” ÎN GRAD DE CAVALER

Observatorul militarFONDAT LA 23 IULIE 1859 EDITOR:

MINISTERUL AP~R~RII NA}IONALEOBSERVATORULMILITAR

www.presamil.ro

MAPN.RO

www.mapn.ro

Foto

: Val

entin

Cio

bîrc

ă

7

LINIA ÎNTÂI

9 OCTOMBRIE – ZIUA RESURSELOR UMANE

12-13

8-9 15

4-56

THALIA VETERANI

INSTRUCŢIEALMA MATER

În umbra frontului

Antrenamente comuneCu forţe proaspete, spre un nou an universitar

1 Octombrie – Ziua Internațională a Medicului

Mulți ani de pregătire continuă, sute de ore de studiu, mii de pacienți și vieți salvate. În câteva cuvinte, cam așa s-ar

traduce viața unui medic.

O măsuţă făcută praf în mijlocul piesei, tăvi ori lighene îndoite din patima interpretării teatrale, încruntări și

destinderi sufletești, actori și public înfometaţi de teatru... Ce s-a întâmplat, domnule, în Medgidia, weekend-ul trecut? Ca de obicei – Festivalul Naţional de Teatru Tanţa şi Costel.

Medgidia în lojă de teatru

Primul Război Mondial l-a lăsat orfan pe veteranul Ion Alradi, iar cel de Al Doilea l-a chemat la luptă. Abia devenise și el

tată, dar n-a ezitat. Avea o datorie, onorată de tatăl său, păstrată de el și transmisă, astăzi, nepoţilor. Totuși, pentru curajul său, soarta l-a răsplătit, păstrându-l în spatele frontului.

Aviatori și elicopte-re IAR-330 SOCAT

din Baza 95 Aeriană Erou Căpitan Aviator Alexandru Șerbănescu și din Baza 71 Aeriană General Emanoil Io-nescu s-au antrenat în cadrul unor exerciții c o m u n e î n z o n a Moldovei.

La începutul lunii octombrie, studenţii se aliniază la start

pentru un nou an universitar. Instituţiile militare de învăţă-mânt superior au marcat, luni, 2 octombrie, acest eveniment, prin ceremonii militare.

EI SUNT INVICTUS!

Observatorul militar Nr. 40 / 4 – 10 octombrie 20172

EVENIMENTuExercițiu. La Baza 95 Aeriană Erou căpitan aviator

Alexandru Șerbănescu s-a desfăşurat, la 29 septembrie, exercițiul de antrenament în teren cu forțe şi mijloace de intervenție, ce a avut ca subiect situația în care o ae-ronavă utilizează neautorizat spațiul aerian al României

şi aterizează pe aerodromul Bacău. Alături de aviatorii băcăuani au participat la acțiune Inspectoratul Județean pentru Situații de Urgență, Inspectoratul Judeţean de Jandarmi, Gruparea de Jandarmi Mobilă, SC AEROSTAR SA, Aeroportul Internațional George Enescu, ROMATSA SA, Poliția de Frontieră, Serviciul Județean de Poliţie Transporturi şi Serviciul Român de Informații. Aeronava folosită în exercițiu a fost un C-27 J Spartan de la Baza 90 Transport Aerian. (Plutonier-adjutant Lucian Irimia)uDiplomă de merit. Absolvenţii Colegiului Naţional

Militar Dimitrie Cantemir au confirmat pregătirea temei-ncă, reuşind să obţină rezultate meritorii la examenul de admitere în Academia Tehnică Militară. În cadrul festivităţii de deschidere a anului universitar 2017-2018, rectorul (comandantul) Academiei Tehnice Militare, colo-nel prof. univ. dr. ing. Constantin-Iulian Vizitiu, a adresat felicitări Colegiului Naţional Militar Dimitrie Cantemir şi a oferit comandantului instituţiei, colonel Doina Mureşan, Diploma de merit şi o plachetă pentru activitatea didactică

remarcabilă, materializată în rezultatele obţinute de ab-solvenţii colegiului la examenul de admitere în Academia Tehnică Militară. Primirea distincţiei vine să întregească paleta recunoaşterii performanțelor colegiului militar, întemeiată pe rezultate şcolare şi instituţionale deosebite. (Graţiela Mihăescu)uPerformanţă cantemiristă. S-a pregătit continuu,

dovedind că poate ajunge la performanţe notabile prin seriozitate, pregătire temeinică, ambiţie, determinare şi motivaţie. Cu media 9,98, Andreea Catinca a fost admisă

prima la Secţia aeronave şi motoare de aviaţie din Academia Tehnică Militară. În semn de preţuire pentru rezultatele de excepţie obţinute, rod al temeiniciei pregătirii îmbinate cu tactul pedagogic al cadrelor didactice şi militare din Colegiul Naţional Militar Dimitrie Cantemir, Andreea a fost felicitată şi a primit o plachetă din partea comandantului instituţiei, colonel Doina Mureşan, în cadrul festivităţii de deschidere a anului universitar 2017-2018, la Academia Tehnică Militară. La rândul ei, Andreea a adresat mulţumiri comandantului, profesorilor şi cadrelor militare pentru sprijinul şi încrederea acordate pe parcursul ascensiunii ei în colegiul militar. (Graţiela Mihăescu)

GARNIZOANA ROMÂNIA

Foto

: Făn

el T

atar

ici

Foto

: Făn

el T

atar

ici

Recepția ultimelor avioane ale primei escadrile de F-16

Secretarul de stat pentru politica de apărare şi planificare, Mircea Duşa, şi şeful Statului Major al

Forțelor Aeriene, general-locotenent Laurian Anastasof, au participat mier-curi, 27 septembrie, în cadrul unei delegații, la Baza Aeriană din Monte Real, Portugalia, la ceremonia de predare-primire a încă trei aeronave multirol, din cele 12 ale escadrilei de F-16 Fighting Falcon, moderniza-te la standardul F-16 MLU 5.2R. Prin preluarea celor trei aeronave, Forțele Aeriene Române finalizează Faza I de introducere în serviciu a avioanelor multirol F-16 Fighting Falcon.

La nivel bilateral, contractul inter-guvernamental româno-portughez repre zintă un model de cooperare efi-cientă, profesionistă, transparentă şi cu beneficii importante pentru ţările noastre, a declarat Mircea Duşa.

Oficialul român a arătat că această achiziţie este un pas major în creşterea capabilităților Armatei României şi reprezintă o etapă de tranziţie către introducerea în ser-

FOTOGRAFIA SĂPTĂMÂNII

uKilimanjaro, Tanzania.

Colonelul Adrian Tînjală, din Brigada 61 Vânători de Munte General Virgil

Bădulescu, a reuşit o ascensiune pe vârful

Uhuru din Kilimanjaro. Kilimanjaro este cel mai

înalt munte al Africii şi cel mai înalt munte de

sine stătător de pe pla-netă, vârful Uhuru atin-gând 5.895 m deasupra

nivelului mării. Aşezarea geografică a masivului

Kilimanjaro este la 340 km sud de Ecuator,

la granița dintre Tanzania şi Kenya.

Foto

: Bog

dan

Pant

ilim

on

Cooperare bilateralăŞeful Departamentului pentru

politica de apărare şi planificare (DPAP), Mircea Duşa, l-a primit,

marți, 26 septembrie, la sediul Ministerului Apărării Naţionale, pe viceministrul apărării din Lituania, Vytautas Umbrasas. Cei doi oficiali au analizat stadiul actual al coo-perării bilaterale dintre România şi Lituania, dar şi perspectivele de extindere a acestei cooperări, în domeniul apărării.

Şeful DPAP a menţionat că Lituania este un aliat de încredere şi a subliniat im-portanţa consolidării dialogului politico-militar pe probleme de securitate, având în vedere specificul poziţiei geo-strategi-ce a celor două state, de flanc al NATO şi UE, şi interesul comun de susţinere a unei abordări unitare a măsurilor de asigurare a aliaţilor pe întregul flanc estic.

Mircea Duşa a reiterat angajamen-tul României de a participa la imple-mentarea prezenţei înaintate consoli-

date a NATO (eFP), prin contribuţia la Grupul de luptă din Polonia, condus de SUA, precizând că România este, similar Lituaniei atât un beneficiar al acestor măsuri, cât şi un contributor activ la instrumentarea lor.

Cei doi oficiali au discutat şi despre perspectiva iniţierii unei cooperări între Forţele pentru Operaţii Speciale ale celor două state care să cuprindă instruirea în comun a militarilor, fie în România, fie în Lituania. n

CompetițieÎn cadrul activităților sportive organizate în lunile august

şi septembrie la nivelul misiunii multinaționale KFOR a NATO, militarii români s-au clasat pe podiumul de premi-

ere al turneelor de futsal, obținând locul I în finala cu echipa Poloniei şi respectiv locul secund în finala cu Slovenia.

Echipa contingentului românesc din cadrul KFOR se clasează în mod constant pe podium în competițiile de futsal, fapt ce a determinat conducerea Federației Române de Fotbal să ofere echipei militarilor români un set complet de echipa-ment oficial de fotbal cu sigla FRF. (Maior Florin Voicu) n

viciul Forţelor Aeriene române a aeronavelor de generaţia a V-a, iar programul de înzestrare cu aerona-vele F-16 îşi va dovedi importanţa strategică nu doar pe plan naţional,

ci şi la nivel regional, întărind ca-pacitatea României de a răspunde într-o manieră adecvată cerinţelor de descurajare şi apărare specifice regiunii Mării Negre. n

Observatorul militarNr. 40 / 4 – 10 octombrie 2017

GARNIZOANA ROMÂNIA

uAniversare. Centrul 42 Comunicații și Informatică de Sprijin a împlinit, la 1 octombrie, 45 de ani de la înființare. La ceremonia de aniversare, joi, 28 septembrie, au fost prezenți locțiitorul șefului Statului Major General, general-locotenent Adrian Tonea, șeful Comandamentului Comunicațiilor și Informaticii, general de brigadă Valentin

Becheru, reprezentanți ai unor structuri centrale ale MApN, foști comandanți și cadre militare care și-au desfășurat activitatea în unitate, oficialități locale și județene. Comandantul centrului, colonel Sorin Silviu Bălășescu, a subliniat principalele misiuni ale unității, de la înființare până acum, dar și obiectivele ce îi revin pentru perioada următoare, iar oaspeții au vizitat o expoziție de tehnică militară aflată în exploatare. Ziua s-a încheiat cu o seară în familie, în cadrul căreia Ansamblul folcloric Mugurelul, coordonat de profesoara Dana Corboș, a prezentat un program artistic cu cântece și dansuri populare specifice zonei. Cu ocazia împlinirii celor 45 de ani, Drapelul de luptă al Centrului 42 Comunicaţii și Informatică de Sprijin a fost decorat de președintele Klaus Iohannis cu Ordinul Naţional Pentru Merit în grad de Ofiţer, cu însemn de pace, pentru militari.uOpinca, la Euroscola 2017. Elevii Colegiului

Naţional Militar Ştefan cel Mare s-au înscris în con cursul pentru liceeni Euroscola 2017, organizat de Biroul de Informare al Parlamentului European în România și Ministerul Educaţiei Naţionale. Pentru a evidenţia rolul pa-trimoniului românesc în consolidarea identităţii europene, echipa de proiect a ales ca temă opinca – parte integrantă a costumului tradiţional din zona în care locuiesc elevii im-plicaţi. În acest context, liceenii militari au iniţiat o gamă

largă de activităţi pentru a evidenţia și promova, la nivel naţional și european, valoarea de patrimoniu a opincii, pentru a identifica măsurile care trebuie întreprinse pentru conservarea unui meșteșug aflat în pericol de dispariţie. Cel mai recent demers al echipajului ştefănist s-a desfășu-rat în cadrul generos al reuniunii consiliilor elevilor din li-ceele din Câmpulung Moldovenesc. Cu acest prilej, într-un schimb de bune practici între participanţi, elevii militari au împărtășit din experienţa lor, au prezentat filmul și activi-tăţile realizate în cadrul proiectului și au distribuit pliante de informare privind obiectivele de dezvoltare europeană – Strategia Europa 2020. Din echipa de proiect a Colegiului Naţional Militar Ştefan cel Mare fac parte 24 de elevi, coor-donaţi de profesorii Cătălina Gulii și Marcela Ursachi.uEmoţiile începutului. Maria-Alexandra Costache

este prima elevă admisă la examenul de admitere în cla-sa a IX-a la Colegiul Naţional Militar Mihai Viteazul, cu me-

dia 9,95. A mărturisit, cu o vădită emoţie, că îi plac mult matematica, sportul și lectura. Aceste pasiuni s-au dovedit potrivite pen-tru alegerea ei, admiterea în colegiul militar din Alba Iulia. Și-a decis drumul în clasa a VIII-a, după ce a pri-mit informaţiile necesare de la reprezentanţii Biroului Informare Recrutare Vâlcea. Despărţirea de cei dragi, de-tașarea de tot ce înseamnă confortul familiei și atmo-

sfera copilăriei au determinat-o să își găsească locul în noul colectiv. Colegii sunt o ca familie numeroasă. Își dorește ca toţi bobocii să facă faţă exigențelor colegiului, păstrându-și încrederea, zâmbetul și ambiţia. Felicitări, Alexandra, mult succes! (Daniela Filimon)

3

Plutonier-adjutant Lucian [email protected]

Ministrul apărării naționale, la Iași

Foto

: Eug

en M

ihai

Foto

: Luc

ian

Irim

ia

Joi, 28 septembrie, ministrul apărării naționale, Mihai Fifor, s-a aflat în vizită în garnizoana Iași, unde s-a întâl-nit cu personalul comandamentului Brigăzii 15

Mecanizată Podu Înalt și al Spitalului Clinic de Urgență Militar Dr. Iacob Czihac. A fost prima vizită a oficialului MApN într-o garnizoană de când a preluat mandatul minis-terial și și-a exprimat intenția ca aceste întâlniri să devină unele periodice. Ministrul apărării naționale a avut discuții cu echipele de comandă ale structurilor militare.

Am vizitat facilitățile unității şi am observat că rigoarea şi disciplina militară sunt la ele acasă. Cu o vechime îndelunga-tă în istoria noastră, brigada este una dintre cele mai impor-tante mari unităţi ale armatei române, militarii săi fiind unii dintre cei mai experimentați luptători în teatrele de operații, având la activ misiuni în Afganistan şi Irak. La Spitalul Clinic de Urgenţă Militar am stat de vorbă cu echipa medicală şi am fost asigurat de faptul că actul medical este unul realizat la înalte standarde, iar numărul de pacienți care nu fac parte din sistemul militar este unul în creştere, fapt ce atestă calitatea profesională a medicilor şi a întregii echipe. Le doresc mult succes tuturor în misiunile pe care le au de îndeplinit şi cu siguranță voi reveni la Iaşi, a declarat ministrul Fifor. n

SimpozionPresedintele României, Klaus Iohannis, minis-trul apărării naţionale,

Mihai Fifor, și șeful Statului Major General, general Nicolae Ciucă, au participat la Simpozionul forţelor pentru operaţii speciale cu tema Europe: Building Trust, organizat de Fundaţia Global Special Operations Forces (Global SOF) în parteneri-at cu Ministerul Apărării Naţionale, în zilele de 27 și 28 septembrie, la Hotelul JW Marriott din București.

Evenimentul, care se desfășoară pentru a doua oară în Europa, își propune crearea unei comunităţi

Șeful Statului Major al Forţelor Terestre, general de bri-gadă Ovidiu-Liviu Uifăleanu, a participat, în perioada 25-27 septembrie, la cea de a IV-a ediţie a forumului

comandanţilor Forţelor Terestre din Europa, care se desfășoară la Roma, în Italia. Această ediţie se bazează pe principiile indivizibilităţii securităţii în regiunea euro-medi-teraneeană și al coeziunii NATO. Subiectele incluse pe agen-da forumului tratează necesitatea de a forma o înţelegere unitară a provocărilor continentului European la adresa securității, pentru a le face faţă într-un cadru strategic unic al securității regionale. n

Locotenent Alexandru Helerea

Forumul comandanţilor forţelor

terestre din Europa

Vineri, 29 septembrie, o delegație a Ministerului Apără-elegație a Ministerului Apără-rii Naționale, condusă de Codrin-Dumitru Munteanu, secretarul general al instituției, a fost prezentă la ce-a fost prezentă la ce-

remonia de reînhumare, în Cimitirul de Onoare Românesc de la Rossoşka, regiunea Volgograd, a 345 de militari români căzuți în luptele de la Stalingrad, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial.

La activitate au participat, din partea Parlamentului României, senatorul Titus Corlățean și deputatul Bogdan-Ionel Rodeanu, ambasadorul României în Federația Rusă, Vasile Soare, precum și reprezentanți ai Secretariatului General al Guvernului și ai Ministerului Afacerilor Externe.

Serviciul religios a fost oficiat de un preot militar român. După ceremonia din 29 septembrie, numărul militarilor ro-mâni căzuţi în luptă la Stalingrad reînhumaţi în cimitirul ro-mânesc și cimitirul vechi german din localitatea Rossoșka se ridică la peste 2.200. n

Reînhumare la Rossoșka

formată din factori de decizie politico-militari, specialiști militari și operatori econo-mici care să promoveze și să contribuie la o mai bună înţelegere a rolului și impor-tanţei forţelor pentru operaţii speciale în noul context inter-naţional de securitate. Toto-dată, activitatea reprezintă o oportunitate pentru crește-rea vizibilităţii și promovarea imaginii Armatei României și a structurilor de forţe pentru operaţii speciale atât pe plan naţional, cât și internaţional. În cadrul simpozionului a

fost organizată și o expoziţie de tehnică militară specifică forţelor pentru operaţii speci-

ale, la care au participat peste 24 de companii private din domeniu. n


[email protected] Lucian Irimia

Foto: Lucian Irimia şi Crina Cristofor

Controlul la motoare se desfășoară cu mare responsabilitate.

INSTRUCŢIE

Antrenamente comuneAviatori și elicoptere IAR-330 SOCAT din Baza 95 Aeriană Erou Căpitan Aviator Alexandru Șerbănescu și din Baza 71 Aeriană General Emanoil Ionescu s-au antrenat în cadrul unor exerciții comune în zona Moldovei.

Elicopteriștii transilvăneni au trecut munții și au venit pe aerodromul din Bacău pentru o serie de exerciții comune cu aviatorii moldoveni, toți

antrenându-se pe timpul unor activități specifice, de la simplu la complex.

Fiecare zbor a fost tratat cu maximă seriozitate. Pe aerodrom am văzut mulți tineri, atât la piloți, cât și la personalul tehnic. La ambele mari unități de aviație se dorește compensarea tinereții cu multă muncă, seriozitate și responsabilitate. Acest gen de antrenamente în comun nu sunt la prima desfășurare. Este o continuare a celor efectuate în anii trecuți. Se dorește o dezvoltare a acțiunii, pentru că rezultatele obținute sunt foarte bune. Integri-tate, devotament, tenacitate nu este doar sloganul Forțelor Aeriene române, ci este aplicat foarte bine în practică de aviatorii români.

Așa că, după planificări, discuții, briefinguri, schimburi de idei, s-a trecut la zbor. Pe aerodromul Bacău totul era organizat cu minuțiozitate. Fiecare militar și-a făcut treaba, cunoscându-și rolul întregul angrenaj. Zi de zi, elicopterele erau pregătite cu responsabilitate pentru zbor de echipele tehnice.

Din turnul de control, totul era supravegheat și coordonat. Zborurile s-au desfășurat conform planificărilor stabilite. Toamna, însă, și-a spus cuvân-tul. Mantia ei a adus vânt și ploaie peste Moldova. Codurile galbene și portocalii de ploaie și de vânt au mai stricat din planurile aviatorilor. Atunci când a fost permis zborul, acesta s-a desfășurat în limitele de siguranță, chiar dacă elicopterele au mai prins reprize de ploaie și rafale de vânt. Pentru că, orice militar se antrenează așa cum va lupta.

Rapoartele au decurs normal, controlorii de trafic aerian și-au făcut din plin datoria. Au urmărit cu atenție zborurile și condițiile meteo, astfel încât toate acțiunile s-au desfășurat în siguranță.

Relieful nu le-a pus probleme aviatorilor arde-leni. Este la fel ca în Transilvania. Pregătirea piloților din ambele baze s-a desfășurat în condiții neașteptat de bune. IAR-330 SOCAT este același elicopter fidel. Piloții îl cunosc foarte bine și a răspuns perfect la provocările din exerciții. Nu au fost ușoare, ci au fost prevăzute cu viteze și înălțimi diferite, deasupra unui teren variat. Au existat și viraje scurte, schimbări bruște de direcție și altitudini, căutări, identificări de ținte etc. Toate desfășurate conform procedurilor învățate și puse corect în practică.

Indiferent de unde provin, pentru aviatori orice exercițiu pe care îl desfășoară înseamnă o nouă provocare și aduce un plus de experiență.

Ne bucură că am ajuns pe aerodromul din Bacău. Am venit pentru antrenamente în comun cu colegii de aici. Am participat cu elicoptere și personal din baza noastră. Este o continuare a activităților de anul trecut. Acum, am întors noi vizita camarazilor noștri băcăuani. Ne dorim intensificarea acestei reciprocități. Pregătirea în comun este benefică ambelor părți. Fiind militari trebuie să acționăm oriunde pe cerul României, a afirmat căpitan-comandorul George Diveică de la Baza 71 Aeriană.

Ne-am antrenat în comun și am aplicat aceleași tehnici, tactici și proceduri cu care ne instruim. Ne-am pus la punct pregătirea. Am dus la bun sfârșit ceea ce ne-am propus. Noi, toți aviatorii, trebuie să fim tot timpul pregătiți, astfel încât să fim oricând în stare să acționăm atunci când este nevoie, a declarat căpitan-comandorul Cristi Andrieș de la Baza 95 Aeriană. n

Ziua de zbor începe cu verificările aeronavelor.

Observatorul militar 5Nr. 40 / 4 – 10 octombrie 2017

Mâna sigură a pilotului pentru un traiect perfect.

Rând pe rând, elicopterele de

la Bazele 95 și 71 Aeriene decolează

pentru o nouă zi de instrucție.

Lucrul în echipă, cheia succesului.

Zbor tactic deasupra unui teren împădurit.

Antrenamente comune

Observatorul militar6 Nr. 40 / 4 – 10 octombrie 2017

ALMA MATER

La începutul lunii octombrie, studenţii

se aliniază la start pentru un nou an universitar.

Instituţiile militare de învăţământ superior

au marcat, luni, 2 octombrie, acest eveniment, prin

ceremonii militare.

Cu forţe proaspete, spre un nou an universitar

Preşedintele României, Klaus Iohannis, şeful Statului Major al Forţelor Navale, viceami-

ralul Alexandru Mîrşu, alături de studenţii şi profesorii Academiei Navale Mircea cel Bătrân au parti-cipat la festivitatea de deschidere a noului an universitar, organizată împreună de cele trei instituţii de învăţământ superior din Constanţa, în colaborare cu Primăria muni-cipiului, în Piaţa Ovidiu. De foarte multe ori, auzim sintagma „vrem o ţară ca afară”. Se poate, dar pentru a avea o ţară ca afară avem nevoie în primul rând de universităţi ca afară, universităţi care promovează adevă-rul, gândirea critică şi moralitatea în toate activităţile lor, a declarat Klaus Iohannis, în timpul ceremoniei.

Sublocotenent Cornelia Bă[email protected]

SIBIU

Festivităţi similare au avut loc şi în Bucureşti, la Academia Tehnică Militară şi la Universita-tea Naţională de Apărare Carol I. Ministrul apărării naţionale, Mihai Fifor, şi şeful Statului Major Gene-ral, general Nicolae Ciucă, au fost prezenţi la ambele. De asemenea,

la activitatea de la UNAp a parti-cipat secretarul general al MApN, Codrin Munteanu, iar la cea de la ATM secretarul de stat pentru armamente, Florin-Lazăr Vlădică.

Academia Forţelor Terestre Nicolae Bălcescu a marcat deschiderea anului universitar 2017-2018, pe platoul instituţiei. Ceremonia militară a debutat cu întâmpinarea secretarului de stat şi şef al Departamentului pentru politică de apărare şi planificare, Mircea Duşa, şi a continuat cu ofi-cierea serviciului religios, alocuţi-unile rectorului instituţiei, general de brigadă prof. univ. dr. ing. Ghiţă Bârsan, reprezentantului studenţilor de anul I şi a invitatu-lui oficial. La eveniment au mai fost prezenţi general-locotenent Adrian Tonea, locţiitorul şefului Statului Major General, autorităţi publice locale, comandanţi ai structurilor sistemului naţional de apărare, foşti rectori ai instituţiei, reprezentanţi ai cultelor, părinţi, rude şi prieteni ai studenţilor. Fes-tivitatea s-a încheiat cu intonarea imnului studenţesc Gaudeamus şi defilarea efectivelor academiei.

După ceremonia de pe platoul instituţiei, studenţii militari, îm-preună cu cei ai Universităţii Lucian Blaga, din Sibiu, au par-ticipat la festivităţile de la Sala Polivalentă Transilvania.

În aceeaşi zi, la Academia Forţelor Aeriene Henri Coandă, s-a desfăşurat un eveniment asemănător, avându-i invitaţi pe secretarul de stat şi şef al Departamentului pentru relaţia cu Parlamentul şi informare publică, Nicolae Nasta, şe-ful Statului Major al Forţelor Aeriene, general-locotenent

Laurian Anastasof, alături de reprezentanţi din Statul Major General, Direcţia Management şi Resurse Umane, Direcţia Audit Intern, personalităţi ale administraţiei publice locale, cadre militare în rezervă şi în

retragere, rectori şi profesori din universităţile din Braşov.

Noul an universitar a început şi pentru studenţii Institutului Medico-Militar, ceremonii similare având loc la sediile din Bucureşti şi Târgu Mureş. n

Foto

: Val

entin

Cio

bîrc

ă

Foto

: Pet

rică

Mih

alac

heFo

to: I

onuţ

Fel

ea

BRAŞOV

BUCUREŞTI

BUCUREŞTI

CONSTANŢA


LINIA ÎNTÂI

Locotenent-colonel medic Adrian Nicolae Jidovu

Faţă de medicina civilă, avem particularităţi în cadrul pregătirii noastre în specialitatea militară. Medicina militară are o caracteristică specială. Noi aplicăm medicina într-un mediu operaţional specific instituţiei pe care o deservim. Trebuie să fim pregătiţi în special pentru cazuistica de tip traumatică şi nu numai. Pe lângă asta, trebuie să respectăm şi diferite proceduri. Trebuie să ne adaptăm procedurilor, astfel încât să ne fim de folos unii altora.

Locotenent-colonel Toni Ene

Mulți ani de pregătire continuă, sute de ore de studiu, mii de pacienți și vieți salvate. În câteva cuvinte, cam așa s-ar traduce viața unui medic.

1 Octombrie – Ziua Internațională a Medicului

Referitor la starea de sănăta-te a celor doi militari răniți

în incidentul cu VBIED, din 15 septembrie, vă pot comunica faptul că aceasta este din ce în ce mai bună. Caporalul Toma Ionel a fost evacuat aerian la o facilitate medicală ROL 4 din Germania, unde este monitori-zat 24 de ore din 24. Din punct de vedere medical evoluția ge-nerală este favorabilă de la o zi la alta. Se preconizează că nu va rămâne cu niciun deficit fi-zic sau neurocognitiv. Referitor la celălalt militar, caporal Ionel Buzea, după ce a fost investigat clinic și paraclinic la facilitatea medicală ROL 3 din baza KAF, a fost preluat de echipa medicală românească pentru monitori-zare și tratament. Parametrii funcțiilor vitale se situează în limite normale, însă necesită încă o perioadă de câteva săp-tămâni de repaus până la recu-perarea completă. n

Militarii răniţi

se recuperează grabnic

Din 1984, la 1 octombrie, se sărbătorește Ziua Internațională a Medicului.

Încercam să mă documentez despre această zi, în speranța că voi reuși măcar, în câteva rânduri, să spun ce reprezintă pentru România acest lucru. Se vorbește foarte puțin despre această zi, comparativ cu Ziua Persoanelor Vârstnice sau cu cea a muzicii, care se sărbătoresc anual, la aceeași dată. De ce am vrut să scriu despre medic? Pentru că este unul din principa-lii actori ai unui batalion dislocat în Afganistan, în cadrul misiunii Resolute Support și vorbesc aici de Batalionul 280 Infanterie Protecția Forței Brave Hearts.

Am avut ocazia să cunosc, un astfel de om, medic. Cel al batalionului de inimi neînfricate este la a patra misiune în Afganis-tan. A trăit salvându-i pe alţii din momente grele, într-un mediu în care la aproape fiecare pas se auzeau împușcături, într-un loc în care oricând putea să își piardă viaţa. Recunoaște că imaginile cu

oameni răniţi sau muribunzi, pe care îi vedea zilnic, l-au afectat, dar a acceptat o astfel de provo-care, așa cum o numește chiar el, pentru că și-a dorit să își ajute colegii alături de care a împărţit bune și rele pe timp de pace.

Experiența, dobândită de-a lungul misiunilor sale, a făcut ca la această dată starea de sănătate a militarilor din batalion să fie una controlată și redusă la intervenții de rutină. Au fost și excepții care parcă întăresc regula unui joc al destinului. S-a aflat la căpătâiul militarilor implicați în incidentul din 15 septembrie, încercând, alături de medicii americani, stabilizarea unei situații dureros de complicate. Din păcate, cu tot efortul comun, un camarad s-a înrolat în armata Domnului. Pentru ceilalți doi, medicul român a pierdut nopți și zile, contopind profesionalismul cu dăruirea, ca într-un final să poată câștiga pariul pentru viață.

Generalist la bază, medicul nostru este un exemplu de determinare și profesionalism caracteristic inimilor neînfrica-te, prin pașii făcuți pe drumul perfecționării către cea de-a

doua specialitate. În puținele momente libere, pentru că, în principiu, e la dispoziția noastră cam 24 de ore din 24, gata să ne sprijine pentru orice mică văicăreală, medicul batalionului renunță la clipele de relaxare pentru a mai studia puțin. În majoritatea timpului îl găsești cu o carte imensă în față. Răb-darea este o altă caracteristică a medicului militar ce ne însoțește pe perioada dislocării. Deși este un om de o statură atletică, atunci când treci pragul infir-meriei se oprește din care are de făcut și, cu o grijă aproape părintească, ne ascultă pe fie-care, căutând să înțeleagă care ne este suferința și încercând să găsească cel mai rapid remediu pentru liniștea noastră.

Dacă în restul birourilor se fac analize, se pun la cale strategii, se anticipează acțiuni, se elaborea-ză din timp planuri, în cabinetul medical totul se desfășoară pe neașteptate. Durerea și suferința nu se anunță și nu se planifică. Ba, mai mult, spre deosebire de activitățile dintr-un cabinet me-dical din țară, aici pacienții nu se programează. Medicul trebuie să fie capabil să răspundă prezent la orice oră din zi și din noapte.

Și pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, i-am zis medic Adrian Nicolae Jidovu. Pentru militari, are gradul de loco-tenent-colonel și lucrează într-o structură centrală, dar înainte de toate... este medic și omul care a ales această meserie din dragoste pentru semeni. n

Locotenent-colonel medic Adrian Nicolae Jidovu


Acul cumetrei Gurton

În largul mării

Proştii sub clar de lună

Maior Cornelia-Gabriela Mihăilă[email protected]

THALIA

Medgidia în lojă de teatruO măsuţă făcută praf în mijlocul piesei, tăvi ori lighene îndoite din patima interpretării teatrale, încruntări şi destinderi sufleteşti, actori şi public înfometaţi de teatru... Ce s-a întâmplat, domnule, în Medgidia, weekend-ul trecut? Ca de obicei – Festivalul Naţional de Teatru Tanţa şi Costel.

Vineri, 29 septembrie. În Medgidia este un frig, un vânt şi un decor fumuriu de

nori peste oraş de nu-ţi vine să ieşi din casă. Dar exact la fel de puţin precum vă preocupă pe dumnea-voastră, dragul nostru cititor, acest aspect, tot atât le pasă localnicilor, care se grăbesc spre sala de spec-tacole a Cercului Militar Medgidia, unde se deschide ce-a de-a VI-a ediţie a Festivalului Naţional de Teatru Tanţa şi Costel. Festivalul, dedicat trupelor de teatru formate din actori amatori, este organizat de Primăria Municipiului Medgidia, prin Casa de Cultură I.N. Roman, în colaborare cu Garnizoana Medgidia şi Cercul Militar Medgidia. În forfota serii, şeful cercului militar, plutonie-rul-adjutant Aurelian Dragomir, ne cheamă: Veniţi! O să vă placă!

Deschiderea porţilor festivalului este strălucitoare. În foaierul Cercu-lui Militar, publicul şi invitaţii speciali ai serii sunt primiţi în decorul cald al

expoziţiilor: cea de fotografie, cea de pictură, Secvenţe, a artistei plastice Adina Dogaru, completată de Masca şi elementele din natură, o colecţie de măşti teatrale create de copii din cla-sa pictoriţei. Secvenţele din pânza de tablou au fost alese din spectacolele anterioare ale trupelor Thetis şi Uşa, din Medgidia, abordarea cromatică fiind în ton cu genul liric al spec-tacolelor Hamlet şi Carre de dame. Dacă ar fi, însă, să definească într-o singură culoare întregul festival, Adina Dogaru ne declară că ar alege, indiscutabil, o nuanţă de roşu, oran-ge, galben, pentru că este un festival care întâmpină publicul larg cu inima deschisă, iar o inimă bună nu poate fi încărcată decât de culori calde.

Dincolo de intrarea în sala de spectacole, care se umple aproape complet la bătaia gongului, încep a se desfăşura lumi noi sau mai vechi, situaţii diverse de viaţă, abordate cu umor în genere, ba chiar mulţi dintre noi, cei din public, ajungem, vrând, nevrând, acolo, în lumina puternică a reflectoarelor conştiinţei şi inimii noastre. Juriul este singurul

absent al festivalului. Nu are jurizare, ne lămureşte maestrul Ion Crişu, reputat regizor şi iniţiator al festiva-lului (alături de fostul şef al Cercului Militar Medgidia, plutonierul-adju-tant (r) Paul Mocanu) pentru că cel mai exigent juriu îl reprezintă tocmai spectatorul, care este ţinta directă a ceea ce faci. Dacă pe spectator îl respecţi şi îi dai un lucru de calitate, fie copil, fie tânăr, fie om în vârstă, abia atunci stimulezi mai mult actul artistic.

Festivalul este deschis de mult aşteptata trupă Thetis, a Medgidiei, care pune în scenă comedia Proştii sub clar de lună, după Theodor Mazilu, un admirabil joc de-a râsul-plânsul între două cupluri din imediata noastră apropiere. Prietenele şi riva-lele Clementina (Narcisa Hanganu) şi Ortansa (Luciana Cornea) sunt de puţină vreme colege de scenă. Dacă Narcisa Hanganu este din 1997 în trupă şi i se dedică exclusiv, Luciana Cornea, asistent medical de nutriţie şi diete, la bază, a devenit actriţă de numai un an, la îndemnul fiicelor sale. Dar amândouă fac parte din singura trupă de teatru românească ce are în componenţa ei şi militari şi personal civil, după cum aflăm de la regizorul Ion Crişu.

Urmează, după pauză, Acul cu-metrei Gurton, de William Stevenson, o farsă în cel mai pur stil englezesc – alte timpuri, alte costume, aceleaşi năravuri. Joacă trupa Din Culise din Reghin. Andreea, în vârstă de doar nouă ani, nu scapă din priviri nicio mişcare de pe scenă, urmărind spec-tacolul într-o încordare emoţională rară: Sunt atât de haioşi actorii! Nu vreau să lipsesc în nicio seară, hotă-răşte. Sala este arhiplină de tineri şi copii. Ei, alături de cei mai vârstnici, au un singur regret – puţinele repre-

zentaţii teatrale din oraş. Nici nu era nevoie de o atare afirmaţie. Setea de spectacole a localnicilor este eviden-tă, transformându-i pe cei prezenţi într-un public râvnit de orice actor. Încheierea serii revine actorilor amatori din Mediaş – ProActoria, care aduc un suflu nou cu punerea în scenă a satirei la adresa lumii me-dicale Certificatul, de Venerus Popa.

Sâmbătă, 30 septembrie. Tocmai a debutat a doua seară de reprezentaţii din Festivalul Tanţa şi Costel, cu – cine credeţi? – Ion Luca Caragiale şi D-ale carnavalului. Joacă trupa Dan Alecsandrescu, din

Roman. Cum era de aşteptat, jocul energic este la el acasă pe scenă. Radu Vatavu este de un comic atât de savuros în rolul său de personaj principal, încât parcă însuşi Caragiale îi sărută tâmpla cu drag. Par de neegalat ca ritm scenic şi comic, dar nu este aşa. Mirandolina ( Ileana Căprariu), eeei..., această Hangiţă a lui Carlo Goldoni tocmai şi-a înfipt tocul în scenă şi îşi reclamă toată strălucirea. Actriţa Maria Voronca, după ce a dedicat 50 de ani teatrului continuă să coordoneze trupa de actori amatori dedicaţi, care au scena sub picior, din Lugoj, Traian Grozovici


D-ale carnavalului

Hangiţa

Medgidia în lojă de teatru– căci despre ea este vorba –, şi ne aduce, astăzi, în faţa ochilor, o suită de costume clasice şi de reverende şi o manieră de joc clasică, uşor adusă în secolul nostru, spre a fi mai bine percepută de public. Într-adevăr, între strălucitoarele personaje, Miran-dolina noastră – fostă educatoare de grădiniţă şi dedicată exclusiv teatrului acum – străluceşte mai abitir, pentru că: Iubesc teatrul! Este visul meu, tatăl meu, doctorul meu, fratele meu şi, atunci, vreau să rămân în această relaţie de dragoste cu el. Parcă ar vorbi despre toţi actorii din festival...

Dacă nu ai cunoaşte specificul festivalului, nu ai bănui că evoluează actori neprofesionişti. Este seară târzie. Rareş (şase ani) plânge în timp ce mama sa îl duce spre casă: Voiam să mai stau, se tânguie. Mama, te rog...Ce bine că suntem mari şi nu trebuie să mai adormim devreme. Şi putem să vedem şi jocul trupei braşovene Redoute, care tocmai a început câteva Povestiri după Shakespeare, semnate Charles şi Mary Lamb, prezentate în viziunea regizorală a cunoscutu-lui Marina Râlea. Am avut noroc că Marian Râlea este braşovean şi prieten

cu noi. A creat personajele pe tipologia noastră, explică Silviu Dudescu, coordonatorul trupei şi actor în această piesă ce parodiază clişeele din teatru.

Duminică, 1 octombrie. Este seara ultimă şi festivă, care se încheie cu regretul evident al finalului unei alte ediţii prea scurte de festival Tanţa şi Costel. Pe scenă: ArtArm, din Iaşi, Skepsis, din Alba-Iulia şi Teatrul Cercului Militar Buzău.

După două seri comice, cunos-cutul actor ieşean Emil Gnatenco alege să fie personajul Iona, în piesa cu acelaşi nume, după Marin Sorescu. Un monolog greu, jocul

unui singur actor, o frământare umană extremă în întoarcerea în adâncimea sinelui, un final tragic – sinuciderea. Care ar fi fost alegerea de final de piesă a lui Iona în viziunea mea, întrebaţi?, grăieş-te, epuizat, la scara scenei, Emil Gnatenco. Nu ştiu. Dar aş fi vrut să mai aibă puţină răbdare!

Între spectatorii care continuă să umple sala se află, inclusiv primarul. La fix pentru piesa care tocmai a început, În largul mării, de Slawomir Mrozeck, o tragic-comedie în care se evidenţiază lupta pentru putere şi autoritate, pe de-o parte, şi individualitate şi libertate, pe de altă parte. O tema-tică ce vizează societatea de astăzi, explică Viorel Cioflică, actor şi fondator al trupei Skepsis, care co-laborează, acum, cu Cercul Militar Alba Iulia, pentru care teatrul este o cale spirituală, deoarece încercăm să ne dezvoltăm sufleteşte prin el.

Cea de-a VI-a ediţie a Festi-valului Naţional de Teatru Tanţa şi Costel – care a reuşit să aducă, pentru trei zile, aproape toată România în Medgidia prin filonul teatrului – este încheiată în ac-cente comice de Teatrul Cercului Militar Buzău, care joacă două scenete: Insomnia şi Sentimentul, după Dumitru Solomon. Maria Radu (9 ani) şi Paul Radu (10 ani) abia aşteaptă să intre pe scenă. Între timp, ne spun cum îi influen-ţează actoria: Ne simţim mai liberi.

Juriul – publicul – i-a ales pe toţi participanţii câştigători şi i-a premi-at generos, cu aplauze în picioare. În consecinţă, primarul municipiului Medgidia, Viorel Vrabie, şi coman-dantul garnizoanei, colonelul Eugen Călin, au înmânat diplome de participare fiecărui actor în par-te. Iar, pentru Observatorul militar şi pentru Medgidia au făgăduit: Sigur că va urma ediţia a VII-a! n


Căpitan Aurelian Stegaru

Căpitan Iulian Gorun

CORESPONDENŢE

Blonde Avalanche 2017În perioada 25-29 septembrie,

în localităţile Liptovsky Miculas şi Sered, din Republica Slovacia,

s-a desfăşurat exerciţiul multina-ţional Blonde Avalanche 2017, la care România este reprezentată de o delegaţie formată din 14 militari, aparţinând Batalionului 52 Geniu Satu Mare din Brigada 10 Geniu Dunărea de Jos. Detaşa-mentul românesc este condus de locotenent-colonelul Silviu Gimi-ga, din Statul Major al Forţelor Terestre.

Exerciţiul Blonde Avalanche 2017 este o iniţiativă regională care are ca scop executarea instrucţiei în comun, de către per-sonalul Batalionului Multinaţional de Geniu, pentru perfecţionarea

deprinderilor în organizarea, pla-nificarea şi executarea sarcinilor şi misiunilor în sprijinul autorităţilor publice locale, pentru înlăturarea efectelor calamităţilor naturale, în bazinul râului Tisa. Acesta se desfa-şoară anual, prin rotaţie, pe terito-riul statelor semnatare ale acordului dintre Guvernele României, Republicii Slovace, Republicii Ungare şi Cabinetul de Miniştri al Ucrainei, privind înfiinţarea Batali-onului Multinaţional de Geniu.

România a participat la aceas-tă iniţiativă cu structuri de geniu din cadrul Forţelor Terestre la toate exerciţiile desfăşurate din anul 2002 şi până în prezent. În acest an, structuri din Brigada 10 Geniu Dunărea de Jos au mai par-ticipat la cinci exerciţii multina-ţionale desfăşurate pe teritoriul ţării noastre. n

Lucrări la infrastructura

din CincuAutospecială pentru transport materiale exploziv-incendiare

În perioada 25 septembrie-25 octombrie, un detaşament de militari din Brigada 10 Geniu Dunărea de Jos, constituit din personal şi mijloace tehnice aparținând Batalioanelor 136 şi 3 Geniu, execută lucrări de amenajare şi

consolidare a infrastructurii din Centrul Național de Instruire Întrunită Getica, de la Cincu. Sarcinile detaşamentului includ săparea şi amenajarea a 500 de metri de şanțuri pentru colectarea apelor meteorice, din zona platformelor cu construcții modulare, taluzarea, cofrarea, precum şi turnarea de beton pentru a facilita accesul trupelor în spațiile de cazare. Proiectul de execuție a lucrări-lor şi conducerea detaşamentului sunt asigurate de personal de specialitate din cadrul Batalionului 136 Geniu Apulum, sprijinul logistic fiind asigurat de Centrul Național de Instruire Întrunită Getica. n

Maior Bogdan [email protected]

După 40 de ani de serviciu neîntrerupt, auto-speciala de transport muniții experimentale şi materiale exploziv-incendiare a Centrului de

Cercetare Științifică pentru Apărare CBRN şi Ecologie (CBRNE) a trecut în rezervă. Dar nevoia operațională pentru un astfel de vehicul a rămas, aşa că specialiştii Centrului au reuşit să obțină finanțare şi să trans-forme un Duster 1.5 dCi în ceea ce aveau nevoie: o maşină capabilă să transporte în condiții de siguranță muniția experimentală în poligon.

Noi am realizat specificația, caracteristicile tehnice și de performanță ale mașinii și am lucrat cu un carosier agreat de Dacia, Romturingia SRL, care a făcut schițele de execuție și implementarea, explică locotenentul Ovidiu Iorga, asistent de cercetare ştiințifică în Laboratorul de analiză, sinteză şi încercări explozivi şi mijloace exploziv-incendiare din Centrul CBRNE.

În realizarea proiectului s-a pornit, cum e şi nor-mal, de la stabilirea specificațiilor. Pentru a transporta în siguranță pe drumurile publice, dar şi în poligon, muniția experimentală şi materialele exploziv-incen-

diare, autospeciala de care aveau nevoie trebuia să răspundă mai multor cerințe: să aibă capacitate de transport de minim 4 m³ şi sarcină utilă de minim 400 kg; să asigure protecția la şocuri, vibrații, tem-peraturi ridicate, radiație solară, umiditate; să poată pătrunde în teren accidentat, pe pante abrupte şi pe suprafețe alunecoase.

Autospeciala rezultată are doar două locuri în loc de cinci, în spațiul obținut prin eliminarea acestora introducându-se o celulă de transport materiale periculoase, din compozit de protecție, ignifug, cu sarcină utilă de peste 400 kg şi volum de 5,5 m³. În plus, garda la sol a fost ridicată cu 4 cm, prin utilizarea suspensiilor rigide. Motorul, cutia de viteze, diferențialul şi rezervorul sunt protejate cu scuturi, iar integritatea maşinii, a personalului şi a încărcăturii este asigurată suplimentar prin cadrul de protecție exterior. Autospeciala este dotată cu troliu, cu sarcina utilă de 3.600 kg, şi cu toate mijloacele şi dispozitivele prevăzute de legislația europeană pentru transportul pe drumurile publice a materialelor explozive.

Autospeciala a intrat în dotarea Centrului CBRNE de la jumătatea lunii septembrie şi a îndeplinit deja două misiuni de transport materiale periculoase. n


[email protected] Nedelcu

Foto: Adrian Olteanu

UMANITAR

Locotenent-colonel dr. Florea Vlădescu

Un donator poate salva până la trei vieți dintr-o donare. În plus, își face bine și lui însuși, pentru că își activează măduva hematogenă și își întărește liniile celulare, astfel că imunitatea organismului crește, riscul de paralizie și cel de accident vascular se reduc cu 30%, iar rezistența organismului său la șocuri crește.

Asociația Militarilor Veterani şi Veteranilor cu Dizabilităţi Sfântul Mare Mucenic Dimitrie-Izvorâtorul de Mir (AMVVD) a inițiat campania Ajută mereu, salvează o viață, vino și donează!

Donează sânge şi salvează o viață!

Campania de donare de sânge s-a desfășurat în localități în care AMVVD are

sucursale, printre care București, Buzău, Brașov, Timișoara, Iași, Tg. Mureș, Galați, Brăila și Câmpulung Muscel. A fost o mobilizare rapidă, ne-a spus președintele asociației, Marius Apostol. Au răspuns chemării Consiliului director nu numai militarii veterani, ci și membri ai familiilor lor și colegi din unitățile în care își desfășoară activitatea. Sperăm ca prin gestul nostru să-i determinăm și pe alții să ne urmeze exemplul și să contribuie, astfel, la salvarea unor persoane aflate în dificultate. Viața ne poate duce pe oricare dintre noi în situația gravă de a avea, la un moment dat, nevoie de sânge. Este foarte important ca atât timp cât suntem sănătoși să mergem să donăm sânge. Ne costă doar puțin timp, pe care îl petrecem la un centru de transfuzie sanguină. Să avem o atitudine prin care să ne arătăm solidaritatea față de cei aflați în situații critice reprezintă un comportament uman normal, mai ales în aceste vremuri în care răutatea câștigă tot mai mult teren în relațiile interpersonale. Vetera-nii din teatrele de operaţii, răniţi sau nu, ne dau lecţii de viaţă. În ultima săptămână, am fost martorii curajului și puterii lor de a-și depăși limitele, un exemplu în acest sens fiind participanţii la Invictus Games

2017, și voinţei de a veni în sprijinul altor oameni. Ei înţeleg, mai bine decât mulţi dintre noi, ce înseamnă să primești ajutor atunci când viața îți este în pericol.

Miercuri, 27 septembrie, în prima zi a campaniei inițiate de AMVVD, la Centrul de transfuzie sanguină al MApN, din Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Cen-tral Dr. Carol Davila, s-au prezentat, la ora 7.30, 20 de persoane, militari veterani, răniți sau participanți la misiuni în teatre de operații, și soțiile unora dintre ei. Au com-pletat formularul, s-au înregistrat la fișier, au mers în cabinetul de consultație, unde li s-a luat tensiunea, proba pentru hemoglo-bină, au fost cântăriţi, au răspuns întrebărilor adresate de medicul de serviciu și au ajuns în sala de recoltare. Între cinci și 10 minute durează recoltarea celor 450 de mililitri de sânge, apoi urmează o pauză de odihnă, sub supraveghe-rea personalului medical (pentru că pot apărea stări de vomă, ameţeli, convulsii), și plecarea acasă, după verificarea tensiunii. Sunt respec-tate întocmai dispoziţiile legale, în scopul de a proteja atât donatorul, cât și primitorul.

De la medicul împuternicit la comanda Centrului de transfuzie sanguină al MApN, locotenent-colo-nel dr. Florea Vlădescu, am aflat mai multe informații cu privire la modul cum se face donarea și beneficiile unei asemenea acțiuni. Din cei 450 de mililitri de sânge se pot obține mai multe componente sanguine, cu diferite durate de viață. Astfel, plasma

se poate conserva un an, eritrocitele, 43 de zile, iar trombocitele, cinci zile. Între două donări, trebuie să treacă o perioadă de minimum opt săptă-mâni, iar numărul maxim de donări pe an este de cinci, pentru bărbați, și patru, pentru femei. Orice persoană între 18 și 65 de ani poate deveni do-nator de sânge, dar, peste 60 de ani sunt acceptaţi doar donatorii fideli.

Donatorii beneficiază de șapte tichete de masă, o zi liberă de la locul de muncă sau o zi scutire de frecvență pentru elevi și studenți și reducere la jumătate pentru un abonament/lună pe mijloacele de transport în comun sau pentru transportul din localitatea de domi-ciliu la centrul de donare.

Pentru recrutarea de donatori noi și fidelizarea celor vechi, Centrul de transfuzie sanguină al MApN a desfășurat mai multe campanii de promovare. Nevoia de sânge este mare, iar uneori se înregistrează discontinuități, în anumite perioade, precum sărbători, vacanțe, caniculă, ger. Potențialul donator trebuie să știe că este nevoie să vină la un cen-tru de transfuzie sanguină odihnit, că poate consuma, înainte de recoltare, legume, fructe, lichide, dar nu pro-teine și grăsimi. De asemenea, este interzis: să fi consumat alcool, în ulti-mele trei zile, antibiotice și antiinfla-

matorii, în ultimele două săptămâni; să fi suferit intervenții stomatologice și să fi luat anticoncepționale orale, în ultimele trei luni; să fi avut tatuaje, piercinguri, acupunctură, chiure-taje, mici intervenții chirurgicale și investigații endoscopice, în ultimele șase luni. Sunt și boli care interzic donarea pentru totdeauna, precum cele infectocontagioase – hepatitele B și C, sifilis, HIV – neurologice, en-docrine, autoimune, diabet zaharat, astm bronșic, ulcere, obezitate.

Marius Apostol ne-a precizat că, până la închiderea ediției noastre, în cadrul campaniei Ajută mereu, salvează o viață, vino și donează!, inițiată de AMVVD, s-au făcut donări de sânge astfel: București – 70 persoane, Buzău – 30 persoane, Timișoara – 150 persoane, Iași – 50 persoane, Brașov – 170 persoane, Tg. Mureș – 60 persoane, Galați – 25 persoane, Brăila – 50 persoane și Câmpulung Muscel – 70 persoane. n

BRAŞOV

BUCUREŞTI

BUCUREŞTI


FOTOREPORTAJ

Echipa Invictus România s-a întors de la Toronto cu o medalie de aur, una de argint și două de bronz. Însă rezultatele sunt doar o mică parte din ce a însemnat această experienţă pentru ei.

Plutonierul-major Ionel Bida în finala probei de 50 m spate.

Finala probei de tir cu arcul compound.

Locotenentul Ciprian Iriciuc a obţinut medalia de bronz la proba de canotaj în sală.

Cicliştii români înainte de a intra în competiţie.

Locotenent Marius [email protected]

Ei sunt Invictus!

Am râs, am plâns, ne-am bucurat. Această ediţie a Jocurilor Invictus nu a fost despre medalii. A fost despre competiţie, camara-

derie şi curaj. Cei 500 de concurenţi din 17 state au demonstrat lumii că orice este posibil. Acesta este mesajul transmis de organizatorii Invictus Games Toronto 2017, la finalul competiţiei. Iar noi, românii, suntem mândri că munca depusă de invictuşii noştri în ultimii trei ani, s-a materia-lizat în medalii de aur, argint şi bronz.

În numărul precedent al săptămânalului nostru scriam despre maiorul Laurenţiu Şerban, căpitanul lotului, şi despre prima medalie adusă echipei României. Exact în ziua apariţiei ziarului, locotenentul Ciprian Iriciuc a adus cea de-a doua medalie de bronz la proba de canotaj în sală. Cu un moral ridicat şi încrezători în şansele lor, cicliştii au participat la proba de time trial, fiecare luând startul în seria specifică. La final, plutonierul-adjutant principal (r) Costel Stanciu, plutonierul-adjutant Costinel Slăniceanu şi plu-tonierul-major Dumitru Paraschiva au ocupat locuri onorante. Şi la proba de powerlifting am fost reprezentaţi de maiorul Nicolae Grigore şi de plutonierul-adjutant principal Eugen Mănăilă, cei doi fiind foarte aproape de o clasare pe podium.

Delegaţia română a răspuns invitaţiei Consulatului General al României la Toronto şi a petrecut câteva ore cu Mugurel Ioan Stănescu, consulul general, personalul instituţiei, dar şi cu români stabiliţi în Canada.

Ziua următoare a fost cea mai bogată în medalii. Calificat în finala probei de tir cu arcul compound, plutonierul-adjutant Ionuţ Butoi a obţinut medalia de argint. Mai târziu, împreună cu colonelul Augustin Nicuşor Pegulescu şi cu colonelul (ret) Dorin Petruţ, au devansat echipa SUA câştigând, astfel, medalia de aur. În aceeaşi zi, s-au desfăşurat şi probele de nataţie unde au participat maiorul Nicolae Grigore şi plutonie-rul-major Ionel Eugen Bida, ultimul clasându-se pe onorabilul loc cinci la probele de 50 m spate şi 50 m bras. La volei din şezut, ai noştri au făcut parte din echipa Unconquered alături de sportivi din alte ţări participante.

Ceremonia de închidere a Invictus Games Toronto 2017 a avut loc sâmbătă, 30 septem-brie, iar luni dimineaţa, delegaţia română a fost întâmpinată pe aeroportul Henri Coandă, din Otopeni, de un grup numeros de suporteri, între care şi ministrul apărării naţionale, Mihai Fifor, şi şeful Statului Major General, general Nicolae Ciucă. Câteva ore mai târziu, la sediul Ministerului Apărării Naţionale, invictuşii au par-ticipat la o ceremonie organizată în cinstea lor, în cadrul căreia au fost recompensaţi şi felicitaţi. Aveţi din partea noastră toată susţinerea, din toate punctele de vedere. Vă adresez cuvântul de salut al prim-ministrului care a dispus modificarea legislativă pentru ca această echipă nemaipome-nită să poată fi asimilată celorlalţi sportivi care ne reprezintă peste hotare la competiţiile sportive, să fiţi asimilaţi campionilor mondiali, campionilor olimpici, pentru că asta sunteţi, a spus ministrul Mihai Fifor, în cadrul acesteia. n


Plutonierul-major Ionel Bida în finala probei de 50 m spate.

Maiorul Nicolae Grigore,la proba de powerlifting.

Startul probei de 50 m liber.

Ministrul apărării naţionale, Mihai

Fifor, şi şeful Statului Major

General, general Nicolae Ciucă, i-au

întâmpinat pe invictuşi.


Autoritățile turce au semnat un acord de achiziționare de sisteme de apă-

rare aeriană rusești S-400, marcând ast-fel prima mare achiziție de armament din Rusia. Acest acord de cumpărare a bateriilor de rachete sol-aer rusești este cea mai mare achiziție a Turciei dintr-un stat non-NATO. Atât președintele turc, Recep Erdoğan, cât și președintele rus, Vladimir Putin, au declarat că doresc finalizarea acestui acord.

Această achiziție generează îngrijorare în statele aliate în legătură cu compatibi-litatea sistemelor rusești cu cele existente la nivelul NATO. Pentagonul a tras deja un semnal de alarmă, spunând că ar fi indicat ca aliații să achiziționeze echipamente mili-tare interoperabile, dar Erdoğan a declarat că Turcia este liberă să ia decizii de achiziție de echipamente militare în funcție de nevoile sale de securitate și că nimeni nu are dreptul să comenteze deciziile sale.

Moscova a confirmat la rândul ei acest acord prin vocea unui consilier al președintelui Putin, care a spus că toate deciziile luate cu ocazia încheierii acestui con-tract sunt în strictă conformitate cu interesele de securitate ale celor două state. Acest contract este un semn de normalizare a relațiilor dintre Turcia și Rusia, după episodul doborârii unui avion militar rus de către aviația turcă la granița cu Siria, în 2015. n

Un ofițer femeie a absolvit recent cursul pentru ofițeri de infante-

rie (Infantry Officer Course – IOC) al Corpului Infanteriei Marine din armata americană. Aceasta se califică, în acest fel, pentru o funcție de comandant de pluton într-o unitate combatantă. Locotenentul, a cărei identitate nu a fost dezvăluită, a reușit să parcurgă cu succes cursul unde alte trei ofițer femei au eșuat în trecut (una dintre ele de două ori).

Evenimentul a fost relatat de Washigton Post. Cursul de 13 săptămâni s-a finalizat re-cent cu un exercițiu cu trageri reale, timp de trei săptămâni, la Marine Corps Air Ground Combat Center, cunoscut și sub numele Twentynine Palms, California. Din 2016, când a fost deschis accesul femeilor către specialitățile ocupaționale militare combatante pen-tru lupta terestră (MOS – Military Occupational Specialties), patru ofițeri de sex feminin s-au înscris la cursul pentru ofițeri de infanterie, dar numai una a reușit să îl termine.

Absolvirea IOC este necesară pentru a ajunge comandant de pluton în infanteria ma-rină, fiind, de asemenea, o cerință inclusiv pentru ofițerii de informații. Cursul dificil de 13 săptămâni este menit să instruiască și să educe ofițerii de infanterie și de informații, în ideea dobândirii de calități de leadership, dar și de caracter, necesare pentru comandanții de plutoane combatante. Pentru a absolvi, candidații trebuie să finalizeze șase exerciții tactice, inclusiv marșuri de 10-15 kilometri, purtând echipamente care cântăresc până la 68 de kilograme. Aproximativ 25% dintre cei înscriși nu reușesc să termine cursul. n

Cu ocazia participării la adunarea generală a ONU, secretarul general

al NATO, Jens Stoltenberg, s-a întâlnit cu ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, care a prezentat o propunere a Rusiei de înființare a unei misiuni limi-tate ONU în Ucraina. În prezent, există pe teren în estul Ucrainei 600 de obser-vatori ai OSCE care, însă, nu au reușit să oprească ostilitățile armate în care au fost uciși 10.000 de oameni, din 2014 până în prezent.

Rusia a prezentat un proiect de rezoluție ONU pentru autorizarea unei forțe de menținere a păcii dotată cu armament ușor, pentru a proteja observatorii OSCE de-a lungul liniei de demarcație dintre trupele ucrainene și rebelii proruși. Ucraina, la rân-dul ei, a propus și ea un proiect de rezoluție care prevede dislocarea de forțe ONU de menținere a păcii în tot estul Ucrainei, nu numai pe linia de demarcație, ci și pe granița dintre Rusia și Ucraina, pentru a preveni tranzitarea trupelor și echipamen-telor. Stoltenberg a salutat toate inițiativele înaintate privind trimiterea de trupe de menținere a păcii în Ucraina, dar a subliniat că aspectul important este ca prezența ONU să fie distribuită în tot estul Ucrainei, nu numai de-a lungul liniei de demarcație.

În ciuda acordului de pace de la Minsk din 2015, violențele izbucnesc periodic în estul Ucrainei între trupele guvernamentale și separatiștii proruși, care se acuză reciproc de încălcarea prevederilor acordului. n

LUMEA DE AZI

Pagina „Lumea de azi” utilizează informaţii preluate de la agenţii de presă şi din publicaţii de specialitate care apar în întreaga lume.

Forțe de menținere a păcii în Ucraina

Premieră la cursul pentru ofițeri de infanterie

Rachete rusești pentru Turcia

Bugetul apărării al SUALa mijlocul lunii septembrie, Senatul american a aprobat, cu o majoritate covârșitoare, (89 de voturi pentru, 8 împotrivă) un buget al apărării de 700 de miliarde de dolari pentru anul 2018.

Legea, denumită National Defense Authorization Act of 2018, mar-chează o creștere semnificativă

a cheltuielilor pentru apărare față de anul trecut și reprezintă chiar cu 5% mai mult decât a solicitat administrația Trump.

Noul buget va permite, de exem-plu, investiții sporite în avioanele de luptă F-35 sau vase de luptă și tancuri M1 Abrams. Totodată, a fost prevăzută și o creștere a soldelor militarilor cu 2,1% și o alocare de aproximativ cinci miliarde de dolari pentru forțele de securitate din Afganistan, inclusiv finanțarea unui program de in-troducere a femeilor în armata afgană. Alți 8,5 miliarde de dolari sunt destinați apărării împotriva rache-telor (cu 630 de milioane mai mult decât solicitase administrația Trump) într-un context de escaladare a tensiunilor cu Coreea de Nord, care a efectuat mai multe teste nucleare în ultima perioadă. Legea prevede și 60 de milioane de dolari pentru capitolul cunoscut sub numele de Overseas Contingecy Operations și fonduri suplimentare pentru creșterea efectivelor armatei cu aproximativ 7.000 de oa-meni. De asemenea, acest buget include și finanțarea programelor de securitate europene derulate cu aliații SUA, sub argumentul că descurajarea activităților agresive ale Rusiei sunt o necesitate de durată.

În iulie, Camera Reprezentanților a votat și ea o versiune a acestei legi, iar acum cele două camere trebuie să ajungă la un numitor comun. În 2011, prin Buget Control Act, Congresul a instituit o limită ma-ximă de cheltuieli militare, cunoscută sun numele de sequestration, pentru a ține sub control cheltuielile federale. Acualul buget, de 700 de miliarde dolari, depășește limita stabilită în 2011 cu 91 de miliarde de dolari. Senatorul republican John McCain a subliniat, când a luat cuvântul, că este absolut necesar să se anuleze limitele stabilite anterior pentru a permite finanțarea completă a operațiilor militare. n

Atâta timp cât vor exista arme nucleare, Alianța Nord-Atlantică va fi o alianță nucleară.

Pagină realizată de Silvia Mircea

NATO nu susține un nou tratat de interzicere a armelor nucleare

Consiliul Nord-Atlantic și-a exprimat recent poziția în legătură cu noul Tratat privind interzicerea armelor nucleare, inițiat de un număr de state la nivelul ONU.

La Summitul NATO de la Varșovia, Alianța și-a exprimat clar poziția în legătură cu descurajarea și dezarmarea nucleară. Interzicerea armelor nucleare printr-un nou tratat, la care statele deținătoare de arme nucleare nu sunt semnatare,

nu va avea nicio eficiență, nu va reduce arsenalele nucleare și nu va spori securi-tatea și stabilitatea internațională și nici a vreunei țări. În schimb, noul tratat riscă să genereze efecte contrare, prin crearea de diviziuni și divergențe în comunitatea internațională într-un moment în care, mai mult ca niciodată, ar fi necesară o abor-dare unitară a problematicii proliferării nucleare și a amenințărilor de securitate.

Propunerea privind un nou tratat vine în contradicție cu arhitectura de dezar-mare nucleară existentă deja prin Tratatul de Non-Proliferare aflat în vigoare (Non-Proliferation Treaty – NPT), care a fost principalul instrument în acest domeniu în ultimii 50 de ani.

Criza generată de Coreea de Nord subliniază importanța prezervării actualului cadru al NPT. În opinia Consiliului, noul tratat de interzicere a armelor nucleare nu ține seama de realitățile și provocările mediului actual de securitate. Principalele obiective ale capabilităților nucleare ale NATO sunt prezervarea păcii, prevenirea folosirii forței și descurajarea agresiunilor. Scopul Alianței este acela de a promova descurajarea, ca element principal al apărării colective, și de a contribui la securita-tea indivizibilă a spațiului NATO. Atâta timp cât vor exista arme nucleare, Alianța Nord-Atlantică va fi o alianță nucleară.

Consiliul Nord-Atlantic face apel la toți partenerii și statele care iau în conside-rare să sprijine acest nou tratat să reflecteze serios asupra implicațiilor asupra păcii și securității internaționale sau asupra NPT. Statele membre NATO, care sunt deter-minate în promovarea securității prin descurajare, apărare, dezarmare, non-proli-ferare și controlul armamentelor, nu pot sprijini un nou tratat. Prin urmare, statele aliate nu vor accepta niciun argument conform căruia acest nou tratat contribuie la dezvoltarea legislației internaționale în domeniu.

NPT este un tratat internațional (semnat de 191 de state) al cărui obiectiv este prevenirea proliferării armelor și tehnologiei nucleare, promovarea cooperării în utilizarea pașnică a energiei nucleare, precum și atingerea obiectivului de dezarma-re nucleară și generală. Tratatul a fost semnat în 1968 și a intrat în vigoare în 1970. Conform prevederilor tratatului, după 25 de ani statele semnatare s-au întrunit, în 1995, și au convenit extinderea prevederilor tratatului pe termen nelimitat. Coreea de Nord a aderat la NPT în 1985, dar s-a retras în 2003. Patru state membre ale ONU, dintre care despre trei se crede că posedă arme nucleare, nu au aderat la acest tra-tat și anume India, Israel, Pakistan și Sudanul de Sud, stat fondat în 2011. Tratatul definește ca state nucleare pe cele care au construit și testat arme nucleare înainte de 1 ianuarie 1967, acestea sunt: SUA, Rusia, Marea Britanie, Franța și China. n


Un livret militar încărcat de amintiri.

Alături de soţie, la vremea tinereţii.

VETERANI

Sublocotenent (ret) Ion Alradi

Nu mai sunt cum eram, să pot să schimb lucrurile; nu mai pot să fac nimic. Nici nu mai ţin minte câte s-or fi întâmplat. Îmi iubesc ţara. Am iubit-o mereu. Prea puţini sunt veteranii rămaşi din timpul acela...

Plutonier Alina Criş[email protected]

În umbra frontului

Primul Război Mondial l-a lăsat orfan pe veteranul Ion Alradi, iar cel de Al Doilea l-a chemat la luptă. Abia devenise şi el tată, dar n-a ezitat. Avea o datorie, onorată de tatăl său, păstrată de el şi transmisă, astăzi, nepoţilor. Totuşi, pentru curajul său, soarta l-a răsplătit, păstrându-l în spatele frontului.

Pentru generaţiile de la începutul secolului al XX-lea, în majoritate oameni simpli,

de la ţară, chemarea la arme era o obligaţie la fel de firească precum prăşitul sau semănatul pământului. Crescuseră în mirosul prafului de puşcă din Primul Război Mondial.

aveau să se lupte, ci doar că țara avea nevoie de el. Era rândul lui să lupte pentru ea.

Veteranul vâlcean Ion Alradi are 103 ani. L-am găsit în Stoeneşti, jud. Vâlcea, destul de greu, pentru că noi îl căutam pe Ion Rada, conform livretului militar. Am aflat însă, că, în timp, omul nu îşi schimbă doar înfăţişarea, ci şi, uneori, numele. După eliberarea

al bunicului, a fost viceprimar la Stoeneşti, în timpul lui Ceauşescu. Şi s-a certat cu o bătrână care stătea la două case mai încolo de noi. Apoi, ca să-şi păstreze dosarul curat şi să nu mai pară că e fiul bunicului meu şi frate cu tata, el a păstrat Radi şi nouă ne-a pus un Al în faţă. A modificat totul, certifi-cate de naştere, acte de proprie-tate, tot. S-au trezit cu alt nume şi fără putinţa de a face ceva în privinţa asta. Tata are acum 82 de ani, iar fratele lui, 79, şi, cu toate acestea, de mai bine de 20 de ani nu-şi vorbesc.

Sublocotenentul (ret) Ion Alradi a fost pe front în Al Doilea Război Mondial, la infanterie, fiind ajutor-ochitor la mitraliori. Mai avusese de-a face cu milităria în 1935, când executase stagiul mili-tar. Am fost recrutat de Regimentul 2 Dorobanţi, apoi m-au pasat la Regimentul 86 Infanterie Oradea. După trei luni de instrucţie, m-au luat ca ordonanţă la comandantul Corpului 6 Armată, Cluj, general Gheorghe Florescu. De la el m-am eliberat. Am venit înapoi în 1936 sau 1937, nu-mi amintesc exact... încurcate sunt căile memoriei. Îţi aminteşti nume şi detalii nesem-nificative, dar pierzi ani întregi. Aşadar, în `36 sau în `37, tânărul soldat a revenit în Vâlcea, la Regimentul 2 Dorobanţi. N-am fost cu Regimentul 2 în prima linie. Au format altă unitate cu noi, Regimentul 42 Infanterie. Eram rezerva Regimentului 2, mergeam în urma lui. Înlocuiam ce se strica, deserveam cu muniţie regimentul, povesteşte veteranul. Când au trecut Prutul, nemţii şi ai noştri, Regimentul 2 Dorobanţi a rămas în Basarabia, la Chişinău. Deşi era pustiu. Regimentul 42, rezer-va, a primit misiunea să cureţe Chişinăul de ruşi. Dar nu au găsit nimic. Nici mâncare nu lăsaseră în urmă. Iar Regimentul 2, împre-ună cu trupele germane, a mers până la Odessa.

A stat pe front de când a înce-put războiul până în `44. A plecat şi s-a întors soldat. Sublocote-nent (ret) a fost avansat când a împlinit 100 de ani. Cum regi-mentul din care făcea parte vete-ranul nostru a fost complementar Regimentului 2 Dorobanţi, nu a avut contact cu inamicul. Sarci-nile lor erau să asigure zonele

Sublocotenentul (ret) Ion Alradi este un exemplu în acest sens. Tatăl lui a murit în Primul Război Mondial, iar mama şi-a pierdut-o când avea doar doi anişori. S-a îm-bolnăvit de tifos. A fost crescut de un bunic. Apoi, a venit Al Doilea Război Mondial. L-au chemat, şi-a luat arma şi a pornit la război. N-a avut nicio tresărire. Atât de simplu era. Pentru el nu conta cu cine

din armată, m-au făcut întâi Radi, apoi Alradi. Cine ştie de ce?!, spune veteranul. Cine şi de ce am aflat noi, de la nepotul lui. Se pare că uitarea are şi un avantaj, pe lângă amintiri dragi, şterge din memorie şi lucrurile urâte. Prima trecere, de la Rada la Radi, a fost o greşeală. Un funcţionar neatent. Cea de-a doua, însă, a fost premeditată. Fratele tatălui meu, al doilea copil

din spatele frontului, să le cureţe de ruşi şi să menţină ordinea, dar şi să deservească regimentul combatant cu muniţie, tehnică, hrană, oameni sau cu orice aveau nevoie. Aşa că, de multe ori, Regimentul 42 rămânea în oraşe şi făcea provizii. Am avut altă oprire la Iaşi. Ne-au dat misiunea de a menţine ordinea. Eu m-am nimerit în garda regimentului şi, la miezul nopţii, scoteam ruşii din case, îi luau santinelele şi îi duceau mai departe. După ce am terminat, am plecat după Regimentul 2, până în Ucraina. Au ajuns până în Cehia, unde au cantonat într-un sat. Şi acolo am nimerit să fiu tot ordonanţă la un sublocotenent, comandantul de companie. Ţine minte o zi cu soare, dis-de-dimi-neaţă, când privea Praga în vale. Trupele nemţeşti se zvârcoleau, fugeau şi am auzit cucul cum cân-ta. Ne-am gândit că ne întoarcem acasă. Vedeam cum fug nemţii, se retrăgeau. Ruşii îi respinseseră, şi pe ei şi pe noi. S-a mutat tot frontul. Atunci s-a terminat răz-boiul pentru noi. Astfel, au pornit

spre ţară. Din Moldova până în Cehia merseseră pe jos. Şi de venit înapoi, tot aşa, din Cehia până în Făgăraş. Ne luaseră ruşii toate mijloacele de transport. Nu mai aveam cu ce să ne întoarcem, încheie veteranul.

A avut noroc că avea şapte clase primare absolvite, adaugă nepotul. Scria atât de frumos de ziceai că e bătut la maşină. Aşa că a fost ordonanţă şi nu a îndurat atât de multe ca aceia din linia întâi. Au vrut să îl oprească în armată, la sfârşitul războiului, dar era însurat şi avea copii. Aşa că l-au lăsat la vatră.

Când a plecat la război, era căsătorit şi avea un copil abia născut, tatăl nepotului care îi este astăzi alături. După ce s-a întors, a revenit la ce ştia să facă – agricultură. Se vindeau foarte bine căpşunile atunci şi noi aveam multe, 5.000 mp de căpşuni... Până la 100 de ani, bunicul căra lemne cu spinarea din pădure. După ce a făcut suta, s-a îmbolnăvit şi, uite, stă de trei ani cu sonda..., ne mai spune nepotul. n


Ceremonia de premiere a Femeilor curajoase din întreaga lume, la Ambasada SUA, Bucureşti, 11 mai 2017.

Manono (Congo), octombrie 2015.

REPERE

Îmblânzirea imposibilului

Până nu de mult, domeniul militar era adjudecat doar de bărbați, dar

există femei care pot și știu să-și înde-plinească misiunile cu responsabilita-

te și curaj. Căpitanul Alina Țucă de-monstrează că atunci când îți propui

atingerea unor obiective care să-ți definească parcursul profesional, ni-

mic nu îți poate sta în cale.

Cu armata s-a întâlnit încă din copilărie, deoarece părinții lucrau într-o unitate

militară din Breaza. Poate datorită acestui mediu și-a dorit să urmeze o carieră în uniformă. Pe atunci, liceele militare nu dispuneau de locuri pentru fete, așa că a urmat un liceu civil și a absolvit apoi Academia Forțelor Terestre din Sibiu, șef de promoție, specializa-rea universitară Administrație Pu-blică. Oferta pentru academie i s-a părut tentantă și potrivită pentru firea ei activă. Era debutul unui cariere care îi asigura dezvoltarea pe mai multe planuri – militar, academic, sportiv. Unul dintre motivele alegerii carierei militare a fost faptul că militarul are un altfel de rost, special, asociat cu devota-mentul și spiritul de sacrificiu, cu puterea de a înfrunta cu demnitate riscurile. Este o meserie grea și se-rioasă și tot ce-mi doream era să împărtășesc acest destin.

Cumva, instinctiv, îndrăgești ceva fără să ai argumente raționale pen-tru asta, spune căpitanul Alina Țucă atunci când e rugată să identifice momentul în care s-a îndrăgostit de armată. Eu am considerat întotdeau-na că a fi militar este o vocație care cere foarte mult de la tine însuți.

Alina este fericita câștigătoare din acest an a distincției oferite de Ambasada SUA la București – Femei curajoase din întreaga lume. Pentru premiantele din acest an, Prima Doamnă a Americii, Melania Trump, a avut un mesaj puternic: Fiecare dintre aceste femei curajoa-se are o poveste extraordinară care trebuie să ne inspire pe fiecare din-tre noi să realizăm mai mult decât ne-am imaginat vreodată că este posibil. Viețile lor ne reamintesc de capacitățile infinite ale spiritului uman atunci când este îndrumat de claritate morală și de dorința de a face bine.

Motivația alegerii Alinei pen-tru o astfel de distincție? Cariera Alinei Țucă se caracterizează prin hotărâre, excelență și prin faptul că a fost cea dintâi de mai multe ori, se arată în documentul oficial al Ambasadei. Doamna căpitan Țucă a fost în teatrele de operații de două ori, în Afganistan și în Republica Democrată Congo, și și-a îndeplinit misiunea cu distincție și curaj. În Congo a început să se ocupe de problema dificilă a egalității de gen, înfruntând direct o societate domi-nată în mod tradițional de bărbați. Așa cum știu toți cei care au lucrat în regiunea centrală a continentului african în chestiuni referitoare la egalitatea de gen, provocările și pericolele în acest domeniu sunt extreme. În cadrul interacțiunilor sale zilnice cu bătrânii satului, ea a insistat pentru includerea femeilor,

pentru recunoașterea contribuției lor și pentru abordarea problemelor și preocupărilor lor. De asemenea, a organizat evenimente care au adus laolaltă bărbații și femeile din sat – o raritate în acea țară și o dovadă de mare curaj – pentru a promova și întări sentimentul de comuni-tate. Prin eforturile, răbdarea și curajul pe care le-a demonstrat, a reușit până la urmă să-i câștige pe bărbați de partea sa. Drept rezultat, trei sate din zona sa de responsa-bilitate au ales în ultimă instanță femei în fruntea comunităților, permițând unui nou grup de lideri cu idei novatoare să preia sarcinile de conducere.

Pentru Alina, a fi curajos în-seamnă a-ți spune povestea a ceea ce ești tu, cu toată inima, să poți recunoaște că ești imperfect, dar să ai puterea de a înfrunta

dificultățile, pericolul, durerea, să-ți aperi valorile, să acționezi în conformitate cu convingerile tale.

M-am simțit onorată și mân-dră că am fost aleasă de Depar-tamentul de Stat al SUA, prin Ambasada SUA de la București, să reprezint imaginea feminității, a femeii care a demonstrat că are calități de lider, are resurse interioare și multă voință pentru a schimba nu lumea – fiindcă acestea sunt vorbe mari – ci de a face din locul în care muncește și trăiește un loc mai bun decât era înainte de implicarea ei. În același timp, doresc să împart această distincție cu toate femeile din Armata României, femei în uni-formă, curajoase, care execută, cum am făcut și eu, misiuni cu risc ridicat în teatrele de operații și în R.D. Congo.

Prima misiune într-un teatru de operații a venit și cu teama de necunoscut, cu riscurile și cu pericolele specifice unui teatru de operații; provocarea constă în faptul că ești dislocat într-o țară cu tradiții diferite, în care riscurile majore la care te expui sunt diverse. Este momentul în care teoria se transpune în prac-tică, în care spiritul de echipă, fermitatea, implicarea și profesi-onalismul sunt pilonii pe care te bazezi zilnic. Aspectul benefic al acestor experiențe este faptul că realizezi ce înseamnă să trăiești într-o țară în care pericolele sunt la fiecare pas. De asemenea, dobândești mai multe cunoștințe, ai un control mai mare asupra emoțiilor, devii mai puternic, prețuiești și apreciezi mai mult fa-milia, prietenii și, în același timp, îi ești recunoscător Celui de Sus că ai privilegiul de a trăi într-o țară liberă și independentă.

Nu crede în modele, dar poartă în suflet oameni speci-ali din viața ei. În primul rând, părinții mei – mama, ființa capa-bilă de sacrificiu pentru copilul ei, fiind pentru mine un exemplu de femeie puternică și dedicată, iar la tatăl meu, colonel în rezervă, admir capacitatea intelectuală.

Are puțini dascăli/mentori de suflet din aceia pe care i-a întâl-nit și cărora le admiră probitatea profesională, rigoarea științifică, frumusețea morală.

Și cum în multe din iposta-zele în care a așezat-o destinul a fost cea dintâi, este și prima femeie militar din Armata României care a reușit să urce în cel mai înalt punct al masivului Kilimanjaro. Cu drapelul în mână și bujorul românesc la piept, a călcat pe Acoperișul Africii chiar de ziua ei, 2 septembrie, la ora 6.15. A fost o provocare pe care și-a dorit-o și a depășit-o: esca-ladarea celui mai înalt vârf din Africa, vârful Uhuru. Am reușit,

Elena [email protected]


Căpitan Alina Ţucă

Kilimanjaro (Tanzania), 9 aprilie 2016.

Katshambuyu (Congo), august 2015.

La o festivitate de premiere, Africa, ianuarie 2016.

cu voință și încredere în Dumne-zeu și în mine. A fost un moment de încercare, dar azi îmi aduc aminte cu plăcere de zorii zilei de 2 septembrie 2015, când, printr-un joc fericit al destinului, mi-a fost dat să trec pragul dintre vârste purtând spre vârf, pe Acoperișul Africii, drapelul tricolor al Româ-niei.

Urcușul a fost foarte dificil, mai ales în ultima parte a ascensi-unii, dar dorința să depășesc toate obstacolele, să ating visul de a fi la înălțime mi-a asigurat sprijinul fizic și moral. Pentru a ajunge în vârf, cea mai importantă este voința, însă sunt limite omenești pe care doar cu voință nu le putem surmonta. Întâlnirea cu Kilimanjaro mi-a adus conștiința finitudinii mele ca om.

Când descrie ascensiunea, Alina se transpune, este dincolo de tot ce poate trăi și simți un om. Din cel mai înalt punct al masivului Kilimanjaro, am văzut umbra vârfului Uhuru proiectată pe cer și pe imensa canava de nori, priveliște ciudată și răsfrântă, ac-cesibilă doar celor norocoși care ajung pe unul dintre acoperișurile lumii. Măreția și solemnitatea muntelui vine din priveliștea geo-logică, minerală și aridă, alcătuită din rămășiţele ghețarilor care au stăpânit pe vârf cu mii de ani în

urmă. Craterul stins, cenușiu e martor posomorât și sumbru la bucuria puținilor trekkeri ajunși în vârf, care, fără să se cunoască, se felicită între ei pentru reușită sau își zâmbesc cu înțelegere.

Despre trăirile din acele mo-mente, Alina recunoaște faptul că, dincolo de condiția fizică și de echipamentul adecvat, urcatul pe Kilimanjaro este și un joc al minții. Lipsa de oxigen, la aces-te altitudini, își spune cuvântul (concentrația de oxigen este de 40% din cea de la nivelul mării!). Este ca și cum ai porni de la Ecuator și ai ajunge la Pol. A tre-cut prin aproape toate zonele de climă și de altitudine. Întreaga expediție mi-a dat bucurii pe care nu le pot compara cu nimic altceva trăit până acum. Țin în inimă toate

acele clipe, sperând că timpul nu le va estompa și nu se vor șterge... În special momentul când, în vârful cel mai înalt, vederii mele mi s-a arătat, precum zeilor, un răsărit unic.

A participat la misiuni internaționale, în teatrele de operații. Este prima femeie ofițer român care a dus la bun sfârșit și cu rezultate impresionante misiunea din R.D. Congo. Am vrut să-mi demonstrez mie însămi, că nu sunt cu nimic mai prejos decât camarazii mei bărbați. Am reușit, în ciuda vicisitudinilor de climă, cultură, tradiții, de boli și de insecu-ritate socială, să-mi duc mandatul până la capăt, să aduc un zâmbet, o rază de bucurie localnicilor, cred că a fost cel mai important lucru, alături de alte aspecte de gen, care au făcut subiectul unor interacțiuni cu populația locală.

Proiectele la care lucrează sunt legate de relaționarea cu perso-nalul militar selecționat și trimis în misiuni temporare ale ONU, UE sau OSCE. Ca formă de pregătire,

în viitorul apropiat intenționează să urmeze cursurile masterului de comandă din cadrul Universității Naționale de Apărare.

Este pregătită să răspundă prompt oricărei misiuni în care să reprezinte cu profesionalism Armata României. În plan perso-nal, își dorește o familie și privile-giul de a deveni mamă.

Pentru Alina, contează foarte mult oamenii pe care îi iubește și îi respectă, fie că e vorba de familie sau de prietenii foarte apropiați. Fără cei dragi, nici viața noastră nu ar avea deplin sens, nici profesia, nici aspirațiile noastre.

Sportul este un mod de viață. Schi, înot, tenis de câmp, jogging, plimbări cu bicicleta, expediții pe trasee montane, dans, călătorii pentru a desco-peri locuri noi, nimic nu pare prea greu pentru Alina. Savurea-ză cu aceeași plăcere o piesă de teatru, un concert, o carte bună. Este convinsă că putem oferi, în jurul nostru, bunătate și încrede-

re și că lumea poate fi un loc mai bun pentru toți.

Alina Ţucă este omul care îți va spune exact tot ceea ce gândește fără menajamente, fără a evita sinceritatea de dragul unei politeți convenționale. Uneori comporta-mentul ei denotă un tip de sensi-bilitate care vine dintr-o exigență nemiloasă. La o privire mai atentă, dincolo de formal, se întrevede delicatețea și un mod inimitabil de a lua lucrurile în serios. E o plă-cere să împarți cu ea o conversație prietenească, deoarece este un om drept și afectuos.

Toate datele duc spre un profesionist perfect instruit și in-format care nu-și îngăduie super-ficialitatea sau improvizația, falsul sau eschiva, care înțelege lucrurile în toată profunzimea lor, domi-nându-le cu o adâncă subtilitate.

Mă bucur că am cunoscut un om cu virtuți atât de rare și sunt sigură că Dumnezeu îi știe frumusețea și inocența de fond și de aceea e-n forța inimii ei. n

Observatorul militar18CULTURĂ

Nr. 40 / 4 – 10 octombrie 2017

În general, comunicarea lingvistică are loc în cadrul unei convorbiri sau se realizează printr-un discurs, despre care s-ar putea spune că este o parte a unei convorbiri extinse.

Limbajul oferă instrumente pentru integrarea celor spuse de fiecare din cei care ajung să dețină, în convorbire, rolul de vorbitor (Adrian Akmajian, Richard A. Demers, Ann K. Far-mer, Robert M. Harnish, „An Introduction to Language and Communication”, Forth Edition, The MIT Press, Cambridge, Masachussets, Londin, England, 1995 - Akmajian, Demers, Farmer, Harnish, 1995, pp. 371-374).

Desfășurarea unei convorbiri în care este posibil să fie inclus și un discurs are o structură ușor de observat.

Convorbirea începe în general ceremonios cu ritualul saluturilor. Se utilizează formule de salut în conformitate cu obiceiurile participanților.

Se recurge la cuvântul „salut” echivalent cu urarea „sănă-tate!”, ca în latină, de unde provine și unde „salus” se referă la starea fizică sau morală bună a cuiva, chiar la „sănătate”. Latinii utilizau acest cuvânt în intitularea scrisorilor: „Cicero Attico salus” (prima-elementa.fr).

Se mai zice „Salutare!”, dar mai ales „Bună dimineața / ziua / seara” sau, pe scurt, „Bună”.

Odinioară se spunea că oamenii „își dau binețe”, adică se salută: „se ridicară automat și, făcându-și reverențe reciproce, își dădură binețe una alteia: - Bună seara. - Bună seara” (Rodica Ojog Brașoveanu, „Întâlnire la Elysée”, scritub.com).

Din italiană a fost împrumutat cuvântul „ciao” (de la

LIMBA ROMÂNĂ ESTE PATRIA MEA.NICHITA STĂNESCU

Aurelia Nă[email protected]

latinescul „sclavus”) (Florica Dimitrescu, „Dicționar de cuvinte recente”, ediția a II-a Logos, 1997).

„Servus” este considerat „cuvânt latinesc, care înseamnă «rob» - adică «îs robu tău» și care se întrebuințează ca formulă de salutare politicoasă și glumeață, mai ales de ardeleni și buco-vineni, care l-au luat de la germani” (August Scriban, „Dicționarul limbii românești”, Institutul de Arte Grafice „Presa Bună”, 1939).

Prin schimbul de saluturi se realizează posibilitatea ca participanții la convorbire să vorbească pe rând și astfel i se rezervă fiecăruia momentul în care să poată să spună ceva. De

notat că ar fi ciudat ca, în timpul saluturilor și al prezentărilor, cineva să înceapă să spună o poveste lungă, să țină un discurs.

Fiecărei convorbiri îi este proprie o anumită familiaritate, mai multă sau mai puțină, în relațiile dintre participanți, un grad mai ridicat sau mai scăzut de formalizare.

După un asemenea început, cineva ia cuvântul și se trece la conținutul conversației.

Pentru ca informația comunicată într-o convorbire să ajungă la receptor, să fie receptată, este nevoie ca participanții să nu vorbească deodată, ci pe rând. Spre evitarea suprapunerii per-turbatoare de replici, este nevoie ca participantul la convorbire

care a spus primul cuvânt să fie considerat vorbitor și ca urmare ceilalți participanți să se considere ascultători. Vorbitorul îl se-lectează pe vorbitorul următor, de pildă punându-i o întrebare. Cel întrebat devine astfel vorbitor, deși s-ar putea ca altcineva să spună ceva înaintea celui întrebat și să fie ascultat de ceilalți. Este posibil și ca, după ce a adresat întrebarea, vorbitorul inițial să continue să vorbească (v. J. Shenkein, „Studies in the organization of conversational interaction”, New York, Academic Press, 1974, apud Akmajian, Demers, Farmer, Harnish, 1995). Oricum s-ar proceda, rolul de vorbitor și cel de ascultător sunt inevitabile și, în convorbire, participanții trec de la un rol la celălalt.

Convorbirea se încheie de obicei cu o secvență de replici în care participanții își exprimă acordul de a încheia, cum ar fi: „Am avut o întâlnire de lucru care a vizat pregătirea județului [...] pentru sezonul rece” (hotnews.ro).

Urmează chiar secvența de încheiere, în care participanții își adresează individual formule adecvate momentului: „Salutare”, „formulă de salut folosită mai ales la despărțire” („Dicționarul explicativ al limbii române”, ediția a II-a revăzută și adăugită, Academia Română, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2009). Formulele de acest fel sunt însoțite uneori de completări ale convorbirii ori de sublinieri conclusive: „Farfuridi [...]: Ne du-cem, dar gândește-te stimabile, [...] Cum ziceam adineaori [...]: trădare să fie [...], dar s-o știm și noi [...] iubesc trădarea [...], dar urăsc pe trădători [...] Salutare, salutare, stimabile!” (I. L. Caragiale, „O scrisoare pierdută”, 1883, ro.wikisource.org).

Sunt actuale formule precum „la revedere”, „pe curând”. n

LA PRIMA LECTURĂ

Aspecte ale convorbirii

Sublocotenent Cornelia Bă[email protected]

Cercul Militar NaţionalInterferențe

Culturale – Gânduri duhovnicești

Joi, 12 octombrie 2017, ora 18.15, la Sala Ștefan cel Mare și Sfânt, va avea loc expunerea Gândul inspi-rat, susținută de preotul Niculae Constantin. Intrarea este liberă.

Expoziții:Galeria Artelor. Expoziția de grafică și

pictură Carnivale a artistului plastic Andrei Damo, deschisă în perioada 25 septembrie-12 octombrie.

Sala Foaier. Expoziția de pictură a artis-tului plastic Dorin Apreutesei, deschisă în perioada 25 septembrie-8 octombrie. Ofițer în rezervă, artistul a urmat cursurile Școlii de Artă din București, între anii 1985-1988, la clasa profesorului George-Paul Mihail. Prima expoziție personală a organizat-o anul trecut, la Cercul Militar Național, iar acum revine cu

Căpitan GEORGE BRĂESCU

Educaţia socială a Naţiunei Armate.

Viitorul ofiţer: în şcoală, în armată şi în societate.

Bucureşti, p. 55-57

Ofiţerul în voiajCARTEA DE ALTĂDATĂ

Atât geamantanul, cât și sacul de mână fiind obiecte intime, indispensabile ofiţe-

rului, ţinând seama că ele sunt supuse vederii tuturor, prin vagoane, hoteluri sau familii, fiecare caută să se prezinte sub aspectele cele mai favorabile, sfătuiesc cu toată seriozitatea pe tinerii camarazi să îngrijească ca ele să fie curate, solide, de cea mai bună calitate și chiar elegante. Pe fiecare din ele va fi gravat numele sau iniţialele ofiţerului, pe o placă de metal alb, ovală sau se va atârna la unul din mânere o ramă de piele sau metal, cu capac de celuloid, în care va încadra cartea de vizită. Pentru buna lor păstrare, geamantanul și sacul de mână vor avea învelitori de pânză asortate la culoare.

În cufăr și în geamantan lucrurile se așa-ză din timp, în bună rânduială, pentru a nu se mototoli, punem deasupra pe cele mai ușoare, pe cele care le întrebuinţăm mai des învelind în hârtie tot ce poate murdări rufele sau hainele, astupând cât se poate de bine și înfășurând în bucăţi de pânză tot ce conţine lichide sau unsori.

Fiecare ofiţer trebuie să posede cel mai recent indicator al mersului trenurilor. Când te-ai hotărât să pleci, prima grijă este să-ţi stabilești bine planul călătoriei, hotărând după natura intereselor.

Când ai bagaj puţin, iei trăsură, dacă ai nevoie, ordonanţa curat îmbrăcată și nu roși deloc s-o pui alăturea cu tine. Când este aglomeraţie la casa de bilete, lasă soldatului, după ce l-ai lămurit îndeajuns, grija de a-ţi scoate biletul și de a-ţi pre-da bagajul sau în lipsa acestuia, însărcinează cu această operaţiune un hamal, în schimbul unui mic bacșiș. Nu șade bine unui ofiţer să fie îngrămădit de mulţime, să aibă altercaţii cu tot soiul de oameni sau să se expună la revendicări violente. În orice caz, când nu poţi face altfel, stai rezervat de o parte, trenul nu pleacă niciodată înainte de a se fi distribuit bilete tuturor călătorilor și în asemenea cazuri e preferabil să rămâi cel din urmă decât să ieși cel dintâi mototolit din mulţime. n

Se spune că există minimum două variante ale aceleiași povești. Evident, adevă-rul se află undeva, la intersecţie. Uneori îl descoperim. Alteori el ne descoperă pe noi.

Logodnica, scrisă de Doina Ruști, se bazează pe această situaţie. În colţul din dreapta, David, realizator de documentare, născut în Belfast, stabilit în Norvegia. Omul vestului, promisiunea lumii de dincolo de Cortina de Fier. În colţul din stânga, Alisa, din Republica Moldova, prezentatoare de matinal, suma trăsăturilor tuturor celor peste care au trecut, în valuri, comunismul și democraţia, lăsând un gust amar.

Este mai mult decât o poveste de dragoste. Este, în aparenţă, povestea bărbatului prins în capcană, a femeii mereu în goana după bani și foloase materiale, ilustrarea actuală a celebrului dicton Scopul scuză mijloacele! Dar... oare chiar acesta să fie adevărul?

Cartea este scrisă în două părţi. Două povești la poli opuși. Est contra Vest. Po-vestea lui David deschide romanul și se axează, în principal, pe contaminarea sa cu

Alisa, femeia văzută ca virus, care se întoarce la el de nenumărate ori, constrânsă doar de nevoile materiale. Citești și te sufocă revolta. Păţania lui David pare că s-a întâmplat în vremuri necunoscute nouă, dar este, totuși, atât de actuală. Îi plângi bietului om de milă, clatini din cap de fiecare dată când Alisa reapare în peisaj. I-ai urla personajului masculin, la fiecare pas, să fugă mâncând pământul. Regreţi, odată cu el, banii aruncaţi pe fereastră și speranţele false.

Urmează partea a doua, Alisa. Cealaltă latură a poveștii care te lasă fără argu-mente. Nu mai știi nici ce să crezi, nici de partea cui să fii. Alisa demontează pas cu pas povestea lui David, de parcă, în timp ce citeai primele o sută și ceva de pagini, ea citea simultan, peste umărul tău și șoptea: Ei, nu a fost chiar aşa...

Așadar, adevărul se află undeva, la mijloc. Fiecare cititor este îndreptăţit să își aleagă o tabără sau, de ce nu, să rămână neutru. Însă Logodnica Doinei Ruști o să îţi „ruleze” undeva, în fundal, inclusiv la zile, bune după ce termini cartea. n

Adevărul este undeva la mijloc

Doina Ruști,Logodnica.

Editura Polirom, București, 2017, 256 de pagini.

altă expoziție, care aduce vizitatorilor lucrări noi cu naturi statice, portrete și peisaje.

Sala Rondă. Expoziția de icoane a artistei plastice Ioana Stoilă și a invitaților săi, elevi ai Școlii Gimnaziale nr. 1 Ciorogârla, deschisă în perioada 25 septembrie-8 octombrie.

Expozițiile sunt deschise zilnic, între orele 11.00-19.00. Intrarea este liberă.

Informaţii: www.cmn.ro, www.facebook.com/cmn.ro n

Observatorul militar 19ARMA CONDEIULUI

Nr. 40 / 4 – 10 octombrie 2017

Colonel (r) Ion [email protected]

General-maior Maricel D. Popa

DREPTUL LA ZÂMBET

PE LOC, REPAUS!

Nu-i aşa că ne simţim foarte bine atunci când dăm sfaturi altora despre cum să-şi facă treaba?! Nu-i aşa că nu ne simţim foarte bine atunci când noi primim astfel de sfaturi?!

Desen realizat de locotenent-colonel (r)

Cristi Vecerdea – CRIV

Episodul par-ticipării spor-tivilor militari la Jocurile Invictus ne-a dat tuturor o lecţie nemai-pomenită de viaţă. Ne-a demonstrat că limitele umane pot fi depăşite, chiar dacă speranţele sunt spulbe-rate uneori de suferinţe care macină cele mai redutabi-le caractere.

Ca principiu, toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii. Ca realitate, unii sunt mai egali decât alţii. • Toate problemele noastre, ale oame-nilor, au soluţii. Multe dintre acestea, fiind greşite, de altfel. Dar,

dacă lucrurile n-ar sta aşa, natura umană şi-ar pierde o mare parte din farmec. Şi din şansa ca problemele lumii să aibă continuitate... • Nu vă jucaţi cu certitudinile. Nici nu bănuiţi peste ce aţi putea da... • În încercarea lor de a inventa roata, oamenii au avut de-a face şi cu eşe-curi. De exemplu, roata norocului. Cel puţin după cum se concretizează ea la unii... • Se ştie că hoţul neprins este negustor cinstit. Şi nu ştiu cum se face, dar lumea asta este plină de negustori cinstiţi. • La împărţirea problemelor, Dumnezeu a lucrat în mod obiectiv, nepărtinitor. De ace-ea, nu există om care să nu aibă cel puţin o problemă. • Democraţia este reală atunci când libertatea este un drept adevărat, şi nu o favoare. • La nivel social, cunoaşterea şi dreptatea sunt dovezi concrete ale faptului că răbdarea şi puterea adevărului sunt nemărginite. De altfel, adevăruri încă nerelevate rămân aşa, ca atare, şi vor fi aşteptate de curiozitatea constructivă şi de speranţele generaţiilor care ne vor urma. • Paradisul şi infernul se supun unei anumite gramatici spirituale, să-i spunem. De aceea, când noi vorbim despre ele la singular, despre un paradis sau un infern, noi vorbim, de fapt, despre pluralul lor. • Este axiomatic faptul că nu toate întrebările merită răspunsuri. De altfel, la unele chiar nu există răspunsuri, iar la altele nu le găsim noi... • Pe măsură ce trece vremea, vei constata că cel mai important lucru este ca să ai păreri. Vei găsi, aproape mereu, pe câte cineva care să fie de acord cu ceea ce gândeşti, spui sau faci tu. Iar dacă nu găseşti, vei constata că, de fapt, acest lucru nici nu contează... • Nu-i aşa că ne simţim foarte bine atunci când dăm sfaturi altora despre cum să-şi facă treaba?! Nu-i aşa că nu ne simţim foarte bine atunci când noi primim astfel de sfaturi?! • Având în vedere stadiul actual al dezvoltării condiţiei umane, primul mare şoc al omenirii ar fi atunci când simplitatea ar deveni legea de bază a existenţei. • Dacă fiecare funcţionar va genera cel puţin o hârtie importantă, dacă fiecare comparti-ment va genera cel puţin o lucrare importantă, iar la nivelul fiecărui birou se va adopta cel puţin o decizie importantă, rezultă necesitatea stringentă a existenţei altor structuri, mari şi importante, care să determine conţinutul noţiunii de important. • Să creşteţi pe lângă voi, întotdeauna, câte un ţap ispăşitor. Acest sfat are ca bază lecţii învăţate ale Istoriei. • Există un blestem al scării, care se resimte uşor la nivelul socialului: ca să urci pe treptele de sus ale scării, calci pe cele de jos. Pentru cei rău intenţionaţi, pentru arivişti sau pentru cei fără de bun-simţ, acest lucru se transformă într-un mod de a-şi dovedi stofa selectă, sângele nobil, autoritatea, competenţa... n

Vieţi răvăşite

Medaliile de aur, de argint şi de bronz, obţinute

recent de lotul sportiv al Armatei României la Jocurile Paralimpice „Invictus”, de la Toronto, aduc în actualitate exem-plul de voință şi de curaj al militarilor noştri, grav răniţi în misiuni, de a continua lupta. Cu orice preţ. De această dată, nu în deşerturile ostile şi ari-de ale teatrelor de ope-raţii, ci pe arenele unei întreceri sportive de su-flet, găzduită, anul aces-ta, de Canada. Odiseea selecţionării şi pregătirii sportivilor noştri a înce-put mai demult şi nu se va încheia curând, lotul urmând să se lărgească şi să se întărească, pe viitor. Cu sprijinul unor oameni luminaţi din ierarhia militară şi sportivă, care au înţeles complexitatea, importanţa şi resorturile intime ale acestui feno-men sportiv. Cu aportul unor antrenori şi echipe tehnice sudate, care s-au mobilizat extraordinar. Cu toţii au acţionat şi ac-ţionează, la unison, pen-tru materializarea unui proiect măreţ, călăuziţi de spiritul Invictus.

Episodul participării sportivilor militari la Jocurile Invictus ne-a dat tuturor o lecţie nemai-pomenită de viaţă. Ne-a demonstrat că limitele umane pot fi depăşite, chiar dacă speranţele sunt spulberate uneori

de suferinţe care macină cele mai redutabile carac-tere. Chiar dacă luptătorii noştri au fost grav răniţi în misiuni, ei au arătat lumii întregi că sunt de neînvins. Au dovedit că visele ruinate, risipite şi năruite de un destin implacabil se pot aduna, se pot întregi şi împlini. Căpătând sens şi valoare. Cu eforturile supraome-neşti ale unor minţi şi ale unor trupuri care poartă pe ele urmele crunte ale războiului. Un exemplu de modestie, de voinţă şi de curaj, calităţi întâlnite, cu siguranţă, la fiecare membru al echipei care ne-a reprezentat cu cin-ste, în această toamnă, la

Jocurile Paralimpice de peste ocean. Şi, deasupra tuturor, o solidaritate a echipei, care a încântat toată suflarea prezentă în tribunele competiţiei sau în faţa micilor ecrane.

Vântul tăios al aces-tei toamne îmi aduce aminte de povestea de viaţă a unui fost coleg. Fostul sportiv militar Marin Cîrnu. Din păcate, povestea vieţii lui este tristă. Şi poate fără legă-tură cu ce am scris mai sus. El a capitulat în faţa unui accident. Petrecut nu în teatrul de operaţii, ci pe o stradă banală din Bucureşti. Fusese un apreciat gimnast în echi-pa şcolii militare şi apoi a unităţii în care fusese repartizat. În noaptea de Revelion, venea spre casă, cu soţia, de la loca-lul unde petrecuseră ală-turi de mai mulţi prieteni. Lângă blocul în care lo-cuiau a sfârâit, deodată, o petardă. Suflul exploziei i-a spulberat ochiul drept şi l-a umplut de răni şi de sânge. Ambulanţă, spital, dureri, tratamente, prote-ză în străinătate. A reve-nit peste o jumătate de an la serviciu. Soţia îl pă-răsise, lăsându-l cu pro-blemele lui. Căutam să-l încurajăm să depăşească situaţia. Nu am făcut tot ce a trebuit pentru el. Nu l-am ocrotit cu gesturile noastre binevoitoare. Nici el nu a putut găsi în mintea lui acele resorturi intime de a depăşi situa-

ţia în care se afla. Aveam să aflu că preocupările lui luaseră, de la o vreme, o turnură diferită. Făcea sporturi extreme. Se avânta pe cele mai difi-cile şi neumblate trasee din munţi. Escalada cei mai periculoşi versanţi. Căuta parcă ceva. Poate se căuta pe sine şi nu se regăsea. Viaţa lui s-a sfârşit în condiţii tragice, pe munte, într-o iarnă ge-roasă, cu multă zăpadă. El şi prietena lui au fost găsiţi îngheţaţi la aproa-pe o sută de metri de cabana lângă care schiau. Norii se năpustiseră din-tr-o dată pe pârtie şi au întunecat totul în jur, în câteva clipe. Vântul bătea

în rafale, împingându-i cu putere spre hăul prăpas-tiei. Au zăbovit, un timp, culcaţi la pământ pentru ca, apoi, să se îndrepte spre cabană. N-au mai nimerit poteca îngustă din lăstărişul de brazi. Căutaseră disperaţi adă-postul unde înnoptaseră. Ore bune se învârtiseră în jurul lui, fără să-l gă-sească. În ziua în care au fost descoperiţi de salvamontişti, încă se mai distingeau urmelor rotocoalele lor largi prin zăpada troienită şi visco-lită. Zăceau îmbrățişați, cu mâinile încleştate pe staţiile de radio. Câte apeluri or fi făcut, în ne-ant, până când bateriile au amuţit? Ce au simțit în clipele de groază până când inimile lor au înce-tat să mai bată? Care au fost ultimele lor gânduri în fața morții perfide, ivi-te din imensitatea albă? Erau întrebări pe care ni le puneam cei care îi cunoşteam. Pentru că vestea morţii lor a căzut cumplit. Pentru familiile lor şi pentru noi, ceilalți, colegii de muncă. Două vieți se curmaseră brusc şi dramatic. O poveste de dragoste se sfârşea şi ea. Când abia începuse. Într-un mister pe care ne străduiam să-l pricepem. Muntele luase ofrandă încă două vieți tinere. Cunoşteam aceste legi nescrise ale muntelui, dar loviseră prea dur şi prea aproape de noi pentru a le mai înțelege. Au fost înmormântați împreună, aşa cum îşi doriseră să trăiască...

După un timp, am dat filmul înapoi, încer-când să înțeleg destinul colegului meu. Nu era unul dintre acei teribilişti porniți să sfideze legile aspre ale muntelui. Şi nu ar fi pus viața nimă-nui în pericol de dragul aventurii. Sau, cine ştie? Câteodată, gesturile unor oameni pe care credem că i-am cunoscut îndeajuns ne iau prin surprindere. Şi ne dărâmă tot eşafodajul construit rațional în minte, cu migală, până atunci. Resping şi acum ideea că s-ar fi abandonat voit în natura vitregă pentru a fi tot timpul alături de cea pe care o iubea nespus. Cum nu-mi dau seama de ce nu a putut un om ca el să găsească drumul de întoarcere şi să se învârtă, ore în şir, în cerc. Ca un beduin în pustiu, în căutarea unei oaze salva-toare, derutat de mirajul unei fata morgana... n

Fusese un apreciat gimnast în echipa şcolii militare şi apoi a unităţii în care fusese repartizat. În noaptea de Revelion, venea spre casă, cu soţia, de la localul unde petrecuseră alături de mai mulţi prieteni.

ANIVERSĂRIFamilia urează multă sănă-tate, viaţă lungă, multe sa-tisfacţii şi împlinirea tuturor dorinţelor alături de cei dragi doamnei FP Mariana Udroiu, din Direcţia Financiar - Con-tabilă, care, la 10 octombrie, va împlini frumoasa vârstă de 60 de ani şi 41 de ani de muncă, dintre care peste 32 de ani în structurile centrale ale Ministerului Apărării Naţi-onale. La mulţi ani fericiţi!

DECESEPersonalul Centrului de Cer-cetare Științifică pentru Apă-rare CBRN şi Ecologie este ală-turi de şeful acestei instituții, colonel ing. Gabriel Epure, în greaua pierdere suferită în urma decesului fulgerător al tatălui său. Transmitem întrea-ga noastră compasiune fami-liei îndoliate. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Comitetul Filialei ANCMRR sector 6, prietenii, foştii stu-denţi militari şi familia, cu adânc regret, fac cunoscut decesul, la 15 septembrie, a colonelului (r) servicii VASILE T.ȘTEFAN. Militar de carieră, profesor la catedra de Con-ducere Logistică din Acade-mia de Înalte Studii Militare, a contribuit la formarea multor generaţii de ofiţeri cu specia-litatea conducere servicii. Era cunoscut ca un bun familist şi gospodar, orientându-şi copiii şi nepoţii să-şi perfecţioneze permanent nivelul de compe-tenţă şi cultură. A fost respec-tat şi iubit de toţi cei ce l-au cunoscut şi i-au fost aproape. Dumnezeu să-l odihnească în pace! Sincere condoleanţe fa-miliei îndurerate!

Comitetul Filialei ANCMRR sector 6, foştii colegi, priete-nii şi camarazii apropiaţi ne exprimăm profundul regret pentru decesul celui ce a fost

comandor (r) aviaţie PRUIA AUREL. În anul 1943 a primit botezul zborului, fiind breve-tat pilot de turism. Absolvent al şcolii militare, promoţia 1950, a urmat activitatea ca instructor de zbor, parcur-gând treptele ierarhiei mili-tare, ajungând la gradul de comandor de aviaţie. După ieşirea la pensie s-a dedicat scrisului, publicând în cali-tate de autor şi coautor cărţi despre aeronautica română, cea mai preţioasă lucrare a sa fiind: Biografii contemporane ale aviatorilor români de ieri şi până azi. Plecarea dintre noi, pe drumul fără de întoarcere, constituie pentru familie, cât şi pentru filiala noastră, o grea pierdere. Dumnezeu să-l odih-nească în pace! Sincere condo-leanţe familiei îndurerate!

COMEMORĂRIPios omagiu, tristă şi dure-roasă amintire, la împlinirea, pe 5 octombrie, a nouă ani

de la plecarea de lângă noi a dragului nostru soț şi tată, general PARANIAC CORNEL. Îl purtăm în suflet şi în gând şi nu-l vom uita niciodată!

Soția și copiii

La 5 octombrie, comemo-răm nouă ani de la trecerea la cele veşnice a generalului Paraniac Cornel, ofițer de înaltă ținută morală, exemplu de comportament, onoare şi responsabilitate profesională şi socială, un camarad ome-nos, loial, desăvârşit. Trece-rea generalului PARANIAC CORNEL prin Armata Româ-niei, în ascensiunea carierei sale, a lăsat urme pozitive adânci şi un spirit de muncă provocator, competitiv. Ne rugăm Domnului, împreună cu cei care-şi opresc o cli-pă gândul spre a-l omagia, pentru odihna sufletului său nobil şi pentru binele celor dragi şi apropiați.

General-maior (ret) Marin Stafie

Personalul militar şi civil din Ministerul Apărării Naţionale, foşti colegi, camarazi de armă, prieteni sau subordonaţi ai ce-lui ce a fost general PARANIAC CORNEL aduc acestuia un pios şi camaraderesc omagiu, la comemorarea a nouă ani de la trecerea sa la cele veşnice. Spiritul său bun şi blând, exemplul său de dăruire şi solidaritate, personalitatea sa distinsă, marcată de hotărâre şi profunzime, de clarviziune şi altruism, îndeamnă şi en-tuziasmează paşii celor ce-şi desfăşoară misiunile în uni-tăţile şi instituţiile militare pe care le-a condus, în calitate de şef sau de comandant. Dum-nezeu să-l odihnească în pace!

La comemorarea celor nouă ani de la plecarea la Domnul a generalului PARANIAC COR-NEL, amintirile mele frumoase legate de acest om deosebit îmi răscolesc sufletul şi-mi duc gândul şi ruga alături de dânsul, în admiraţie pentru spiritul său

frumos şi plin de lumină, pentru faptele ce-au rămas şi cu care ne mângâiem trecerea zilelor. Dumnezeu să-l odihnească!

General-maior (r) Petru Bejinariu

Cu doi ani în urmă, la 8 oc-tombrie, generalul-maior dr. ing. GÂȚĂ ILIE, fost preşedinte al filialei Galați a ANCMRR, a trecut la cele veşnice. Pen-tru noi, membrii filialei, va rămâne mereu o amintire vie şi dragă. Ne rugăm pentru sufletul său mare. Transmitem gândurile noastre de compa-siune familiei. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

La 28 septembrie s-a îm-plinit un an de când a ple-cat dintre noi cel ce a fost maiorul MILEA FLORIN, co-mandantul comenduirii gar-nizoanei Ploieşti. Fie-i ţărâna uşoară!

Familia și colegii din UM 02494 Ploiești și din unităţile

din garnizoană


IMPACT

Plutonier-adjutant Lucian Irimia

Tânărul despre care vă vorbesc este fiul meu şi a fost diagnosticat cu o cumplită boală a sângelui pe care timp de aproape trei luni şi jumătate am reuşit să o ţinem întrucâtva sub control, până în

momentul în care a apărut o complicaţie care se pare că nu se poate rezolva în ţara noastră, fiind nevoie de investigaţii şi tratament de specialitate (transplant medular), în străinătate. Din păcate nu deţinem fondurile necesare (peste 200.000 euro) şi nu avem la dispoziţie nici timpul necesar pentru a strânge aceşti bani. De aceea, vă implor să ascultaţi strigătul de ajutor al unor părinţi disperaţi, al căror unic fiu se luptă cu boala pe un pat de spital şi donaţi cât puteţi şi cât vă lasă inima în conturile deschise în acest scop, iar Bunul Dumnezeu să vă răsplătească fapta de omenie şi să vă întoarcă înzecit ajutorul acordat! Să încercăm împreună să împiedicăm cortina să se lase înainte de sfârşitul spectacolului! Să lăsăm spec-tacolul să continue, aripile frânte să se vindece, iar tânărul actor să-şi reia zborul către cucerirea lumii.

Împreună putem reuşi şi învinge! Împreună putem să transformăm imposibilul în posibil! Vă mulţu-mesc şi vă rog să transmiteți apelul către cunoscuți! Conturile sunt deschise la Banca Transilvania, Agenţia Ploieşti Vest, pe numele Georgescu Marius Cristian. Cont în euro: RO61BTRLEURCRT0413769201; Cont în ron: RO14BTRLRONCRT0413769201. n

ANUNŢ UMANITAR Comemorarea eroilor Batalionului 812 Infanterie Bistrița

Respect pentru veterani

Luni, 2 octombrie, pe platoul unității, în prezanța comandantului Brigăzii 81 Mecanizată General Grigore Bălan, colonel Mircea Gologan, a avut loc comemorarea eroilor Batali-

onului 812 Infanterie Bistrița. Locotenent-colonelul Gheorghe Gherghe a evocat eroii ba-talionului, reiterând faptul că Eroii noştri vor rămâne veşnic în amintirea noastră şi a propus asistenței păstrarea unui moment de reculegere. Activitatea a continuat cu depunerea unei coroane de flori la Monumentul Eroilor Batalionului 812 Infanterie Bistrița, în semn de recunoştință şi apreciere a celor care şi-au făcut datoria chiar cu prețul vieții. Ulterior, la biserica militară de garnizoană, a avut loc slujba de pomenire a sublocotenenților (pm) Marius Florin Sfecheş şi Cristian Petru Filip, eroii care şi-au sacrificat viața sub culorile Drapelului Național al României. La 1 octombrie s-au împlinit şapte ani de când aceştia au trecut în neființă, pe timpul executării unei misiuni în Afganistan, în urma unui atac cu un dispozitiv exploziv improvizat asupra vehiculului HMMWV în care se aflau. La slujba de pomenire, oficiată de preotul militar Ovidiu Halas, au participat atât militari din cadrul batalionului, cât şi membrii familiilor celor doi eroi.

Dumnezeu să-i odihnească! Cinste şi onoare memoriei lor! nCăpitan Andreea Bîrzu

Foto

: cap

oral

Cris

tain

Ang

helin

a

Luni, 25 septembrie, militari din Brigada 76

Cercetare, Supraveghere şi Recunoaştere l-au vizitat la Dolhasca, jud. Suceava, pe sublocotenentul (ret) Constantin Florea, la îm-plinirea vârstei de 101 ani, şi i-au transmis mesajul de felicitare şi o diplomă din partea conducerii Statului Major al Forțelor Aerie-ne. I-au urat un sincer La mulți ani! şi i-au adus flori şi un tort. Veteranul de război a fost încorporat în 1938 la Flotila 1 Aviație din Iaşi. A făcut stagiul militar trei ani. Imediat după terminarea acestuia a fost concentrat. Pe toată durată războiului a făcut parte din Flotila 2 Bom-bardament, ca mecanic de avion. A participat la toate campaniile atât din Est, cât şi din Vest, locuind în corturi pe toată durată

războiului, fie că era iarnă sau vară. După declararea războiului, a trecut Prutul, Nistrul, iar în1942 era pe un aerodrom lângă Odessa. În 1943, ajungea la Cotul Donului. Aici a fost cel mai greu, după care a fost retras în țară, la Țăndărei, în jud. Ialomița. În 1944 a

trecut în Ungaria, unde a luptat până în 1945. A ple-cat în țară de pe aerodro-mul de la Budapesta, când a fost deconcentrat.

Militarii l-au vizitat pe veteran, aşa cum au promis anul trecut, şi au fost prezenți la aniversarea sa alături de familia acestuia. n

Emoţie de toamnăLa 25 septembrie, dis-de-di-mineaţă, Batalionul 3 Apă-

rare Antiaeriană Potaissa a fost vizitat de un fost militar nostal-gic, căpitan (ret) Suciu Ioan.

În vârstă de 82 de ani, a ple-cat din Bucureşti şi a petrecut o noapte pe tren pentru a ajunge la unitatea militară unde a fost încadrat ca soldat. În acest an s-au împlinit 60 de ani de la lă-sarea la vatră, iar pentru a sărbă-tori acest eveniment şi-a dorit să revadă clădirea unde a petrecut trei ani din viaţă. În anul 2004 a mai vizitat o dată unitatea pentru a marca 50 de ani de la depunerea Jurământului militar. Ca soldat, a fost încadrat la unitatea militară 03804, adică Regimentul 167 Aviaţie Asalt din Turda. Aviaţia, pasiunea

Recunoştinţă eroilor!Marţi, 26 septembrie, militari din cadrul

Batalionului 812 Infanterie Bistriţa, au desfăşurat, la Cimitirul Eroilor din municipiul Bistriţa, lucrări de întreţinere şi îngrijire a mormintelor eroilor căzuţi la datorie în lupta pentru patrie. Activitatea s-a desfăşurat în cadrul manifestărilor dedicate Centenarului

Primului Război Mondial (2017) şi Marii Uniri (2018). Atât datorie creştinescă, cât şi datorie de onoare, acest gen de activităţi sunt mereu îndeplinite de militarii bistriţeni, ca un act de recunoştinţă faţă de sacrificiile eroilor neamului. n

Căpitan Andreea Bîrzu

lui de când era copil, se mai regăseşte şi azi în activitatea lui, dar de această dată prin confecţionarea machetelor de avioane din plastic, pe care le asamblează, le vopseşte şi le înmatriculează.

La întrebarea Ce l-a deter-minat să petreacă atât de mult timp pe drum?, căpitanul (ret) Suciu a răspuns: E greu de spus; e ca la şah, alb-negru. Eu am fost dintotdeauna un sentimental. De lucrurile care m-au bucurat în viaţă, îmi aduc aminte cu plă-cere. Voiam să mai văd încă o dată locurile unde mi-am făcut datoria faţă de ţară. n

Căpitan Raluca Huluba

Balanţă (23 septembrie-22 octombrie): Cunoaşteţi oameni interesanţi, care vă povestesc experienţele de

viaţă şi care vi le împărtăşesc chiar şi pe cele profesionale. Aveţi parte de o săptămână încărcată emoţional, pe fondul unor întâmplări din familie.

Scorpion (23 octombrie-21 noiembrie): Vă pricepeţi de minune să manevraţi eventualele neajunsuri, astfel

încât să ieşiţi cu capul sus din orice situaţie. Trebuie să fiţi cumpătat în afirmaţiile sau acuzaţiile pe care le faceţi la adresa unor persoane importante.

Săgetător (22 noiembrie-20 decembrie): Pofta de via-ţă care vă caracterizează vă ajută să vă păstraţi calmul

în câteva momente dificile, care ţin de călătoriile pe care le faceţi în afara oraşului. Faceţi treabă bună la serviciu şi chiar vă surprindeţi şefii cu ideile pe care le aveţi.

Capricorn (21 decembrie-19 ianuarie): Reluaţi, cu cineva, o legătură mai veche, dar nu luaţi în calcul

toate aspectele cu care poate veni această decizie. Trebuie să fiţi atent la cum vă poate afecta luarea mai multor sarcini asupra dumneavoastră.

Vărsător (20 ianuarie-18 februarie): Treceţi prin stări contradictorii şi cu greu reuşiţi să vă concentraţi

asupra tuturor aspectelor de la serviciu. Aveţi de partea dumneavoastră câţiva oameni de nădejde atât din familie, cât şi dintre cei cu care colaboraţi.

Peşti (19 februarie-20 martie): Vă axaţi foarte mult pe partea tehnică a serviciului dumneavoastră, neglijând

aspectele care ţin de fineţe. Ar fi util să cereţi şi părerea unor alţi specialişti înainte de a demara rezolvarea unor proiecte. n

Berbec (21 martie-20 aprilie): Chiar dacă simţiţi că nu sunteţi în totalitate mulţumit de felul în care aţi pus la

punct aspectele de familie, vă refugiaţi în muncă pentru a vă con-serva psihicul. Finalul de săptămână anunţă o vizită neaşteptată.

Taur (21 aprilie-20 mai): Aveţi darul de a lăsa toate greu-tăţile pe umerii altora, iar acest aspect vi se poate reproşa

foarte des. Consideraţi că este suficient să organizaţi oamenii şi sarcinile de la serviciu, fără o implicare profundă. Câteva veşti referitoare la bani vă pot da peste cap cheltuielile planificate.

Gemeni (21 mai-21 iunie): Comunicarea este foarte im-portantă pentru dumneavoastră, dar şi sprijinul pe care îl

puteţi primi din partea familiei. Totuşi, în ultimele săptămâni aţi simţit că duceţi singur problemele care au apărut. În aceste zile se vor clarifica aspectele care ţin de partea birocratică.

Rac (22 iunie-22 iulie): Nervii dumneavoastră sunt întinşi la maximum şi aveţi tendinţa de a răbufni la serviciu. Insis-

tenţa unui coleg de serviciu vă supără şi faceţi tot posibilul să-l puneţi la punct. În relaţia de cuplu pot interveni discuţii legate de planificarea unui eveniment.

Leu (23 iulie-22 august): Deciziile dumneavoastră din ultimul an sunt surprinzătoare pentru cei care vă cunosc.

Vă puteţi trezi cu câteva facturi restante şi cu rezilierea unor contracte, aşa că este bine să nu faceţi cheltuieli nechibzuite. Pe plan sentimental, situaţia este una idealizată de dumneavoastră şi nicidecum reală.

Fecioară (23 august-22 septembrie): Viaţa vă încearcă adesea tăria de caracter şi sentimentele, dar consecvenţa

dumneavoastră este de neclintit. Vă gândiţi serios să faceţi unele modificări în plan gospodăresc.

TRANSMISIE, ECRANE, FAX, L, DIODA, RP, ERE, PIRONI, FE, L, IMPAR, OCHIT, AU, A, NEGARE, NOR, IP, NASTERE, STATIE, RA, TAXI, UNIRE.

DIFUZARE

Plutonier-adjutant Rodica Dinc`,

Costel B`lan, Anelia Pricop,

tel. 021/322.82.87

ÎN LUMINA ASTRELOR

Plutonier-majorElena-Irina Spilcă[email protected]

Observatorul militar 21

CALEIDOSCOP

Nr. 40 / 4 – 10 octombrie 2017

|nchiderea edi]iei – mar]i,

ora 12.00

REDACTOR-{EF ADJUNCT

Colonel Gheorghe Vi[an,

tel. 021/322.82.87, int. 109.

REDACTOR-{EF ADJUNCT

PERIODICE

Maior

Constantin Pi[tea,

tel. 021/322.82.87, int. 111.

SECRETAR DE REDAC}IE

Locotenent-colonel Viorel Amz`rescu,

tel. 021/322.82.87 int. 110.

{EF STUDIO MULTIMEDIA

Maior Dan Constantin Mireanu

REDACTORI

Maior Cornelia Mih`il`,

maior Bogdan Oproiu,

locotenent Marius Mocanu

locotenent Andreea Motoc,

plutonier-adjutant Lucian Irimia,

plutonier Alina Cri[an,

sergent Cristian Lenga,

sergent Marius Lupu

Irina-Mihaela Nedelcu,

Silvia Mircea, Elena David

Tiparul executat la GRUPUL DE PRES~ ROM@N

FOTOREPORTAJ

Plutonier-adjutant

Eugen Mihai, Petric` Mihalache

TEHNO REDACTARE

COMPUTERIZAT~

Maria-Ioana Gal,

plutonier-major C`t`lin Ovreiu

DIRECTOR

Comandor Alexandru Leaua

REDACTOR-{EF

Colonel Florin {perlea

tel. 021/322.66.34,

e-mail: [email protected]

Responsabil de num`r:

Locotenent Marius Mocanu

ADRESA REDAC}IEI:

Bucure[ti, Bulevardul Unirii,

nr. 57, bloc E4, sector 3,

O.P. 4, C.P. 4-159, Cod 741382

Tel./fax 021/322.83.88

© M i n i s te r u l Ap ă ră r i i N aţ i o n a l e „Reproducerea de scurte extra se este permisă în condi ţiile prevă zute de art. 33 din Legea nr. 8/1996 privind drep tul de autor şi drep turile conexe.”

ABONAMENTE tel. 021.322.82.87Cont:RO56TREZ

70320360150XXXXXTaxele po[tale – achitate conform

aprob`rii D.G.P.T.C nr.137/8598-1980.

ISSN1223-3641. 0614

C. 1258/2017

Colonel (r) Teodor AmzoiCRIPTOGRAFIE

Dezlegare la criptografia Henţ (9,6,2,4,2,6) din Observatorul militar nr. 39/2017Dezlegare la careul Careul transmisioniştilor

din Observatorul militar nr. 39/2017

TRUSTUL DE PRES~

AL MINISTERULUI

AP~R~RII

NA}IONALE

[email protected]

www.facebook.com/OBSERVATORULMILITAR

[email protected]

www.presamil.ro w

w

w

Orizontal: 1) Se avântă în faţa tre-nului. 2) Specialist în manevrarea unor ace – Reducea cantitatea de combusti-bil la vechile locomotive cu abur. 3) Ce-feristul din familie – Manifestă lipsă to-tală de răspundere – Limită de vârstă! 4) Unsoare de protecţie – Lada cu amintiri valoroase. 5) Conducători la căile ferate. 6) Trecută la ruşi prin schimbarea bo-ghiurilor de tren – Concert pentru flaut şi oboi. 7) Local de petrecere de unde se pleacă pe două cărări – Croit în relief cu linii paralele. 8) Simbol de argint – Cu-tremur resimţit la ...personal – Primele la prezent! 9) Tip de bilet procurat de la agenţie – Măsuri de capacitate. 10) Ele-

Colonel (r) Nicolae Laurenţiu Popa

ŞTIAŢI CĂ...Ilarion Barbu

...Astronautul ameri-can Neil Armstrong (foto)(1930-2012) a fost primul om care a păşit pe lună (1969)? Lui îi aparţine celebra frază: Un pas mic pen-tru om, un pas mare pentru omenire.. . . A n t o n i e P h i l i p s Leeuwenhcek (1632-1723), om de ştiinţă olandez, este consi-derat a fi părintele microbiologiei şi primul microbiolog cunoscut şi pentru îmbunătăţirile aduse microscopului?...La 27 august 1943 a încetat din viaţă mareşalul Constantin Prezan, erou al Primului Război Mondial? A fost înmormântat cu funeralii naţionale în curtea reşedinţei sale de la Schinetea, Vaslui....Johann Wolfgang von Goethe (1749-1832), perso-nalitate de seamă a culturii universale, a fost poet german, ilustru gânditor şi om de ştiinţă, diplomat şi avocat?...În august 1913, regina Wilhelmina a Olandei a deschis, la Haga, Palatul Păcii, care adăposteşte Curtea Internaţională de Justiţie, Curtea Permanen-tă de Arbitraj, Academia de Drept Internaţional şi Biblioteca Palatului? n

mente de suprastructură (masc.) – Încu-rajează tot timpul mersul Rapidului.

Vertical: 1) Schimbare de traseu – Şiruri de spectacole solemne. 2) Mer-sul trenurilor – Prins în tren fără bilet. 3) Mereu afumat la vechile locomoti-ve – A dus la descoperirea gravitaţiei – Aflate în stoc! 4) Ultimele la peron! – Asigură circulaţia la căile ferate. 5) Dialogul surzilor. 6) A se aşeza pe locul său – Răsucite pe fus ...la tren. 7) Vechi depozite de cale ferată. 8) Blocate în lift! – A face ca sirena trenului – Un sfat ini-ţial! 9) Bilet de încredere – Poamă bună. 10) Specialişti în mersul trenurilor – Aş-teptat în gară. n

CORECTUR~

Oprina Melcioiu

Ileana Vulpescu

Foto

: Nic

uşor

Com

ănes

cu

Să te gândești de o sută de ori când scoți vorba din gură, că nu știi unde lovești cu ea.

Introduce mingea cu mâna în poartă.

Careul ceferiştilor militari

Izolare (12,8,5,10,2,7)


Plutonier-adjutant principal Marcel Măgurean

COMPETIŢII

Câștigătorii SilvanieiRecent, în garnizoana Șimleu Silvaniei a avut loc etapa pe Regimentul 69 Artilerie Mixtă Silvania a competiţiei Subofiţerul/Soldatul Anului 2017.

Același concurs s-a desfășurat și la Brigada 15 Mecanizată Podu Înalt. La categoria Subofițerul Anului 2017 s-a impus

plutonierul-major Marcel Coca din Batalionul 151 Infanterie, urmat de plutonierul Vasile Ragoșca din Batalionul 335 Artilerie și de plutonierul Marius Moraru din Batalionul 631 Tancuri.Categoria Soldatul Anului 2017 a fost câștigată de caporalul clasa a III-a Florin Bostan, din compania cercetare a Brigăzii 15 Mecanizată, celelalte două poziții ale podiumului revenind fruntașului Adrian Acostăchioaie, din Batalionul 634 Infanterie, și fruntașului Cătălin Astăcioaie, din Batalionul 198 Sprijin Logistic.Competiția, organizată de plutonierul-adjutant principal Cristian Stancu, a fost găzduită de Batalionul 631 Tancuri din Bacău, iar premierea câștigătorilor a fost făcută de colonelul Dan Popa, comandantul Batalionului 635 Apărare Antiaeriană.

Concursul, început timid în 2008, are în acest moment zece ani de existență, peri-

oadă în care militarii din regiment, datorită profesionalismului, nu au ratat niciodată podiumul la etapa pe Divizia 4 Infanterie Gemina. În trei ani consecutivi s-au clasat pe locul întâi la această fază. De asemenea, în 2016, din rândul gradaților profesioniști un caporal clasa a III-a a ocupat locul al treilea la etapa finală pe Statul Major al Forțelor Terestre și a fost trecut în corpul subofițerilor.

An de an această competiție a crescut în valoare, pe de o parte datorită concurenților care s-au prezentat tot mai bine pregătiți, iar pe de altă parte datorită gradu-lui de dificultate și al diversității cerințelor și provocărilor. Conform regulamentului competiţiei, care

a început de la nivel baterie/com-panie, competitorii au fost testați și evaluați la anumite probe: de educație fizică militară, de cunoș-tinţe teoretice, de instrucția tragerii cu armamentul de infanterie, de orientare, de limbă engleză, de prezentare în faţa comisiei de evaluare etc. Ca o noutate, a fost in-clusă proba de verificare a portului regulamentar al ținutei militare. La acestea s-a adăugat proba-surpriză, cea care, de fiecare dată, a pus în dificultate maximă concurenții și în urma căreia clasamentul poate suferi modificări neașteptate.

Probele practice au fost evaluate de cei mai profesioniști subofițeri din regiment, participanți în misiuni internaționale și câștigători ai edițiilor anterioare ai acestei competiții.

Competiţia a debutat cu proba de pregătire fizică, ce a reușit să încingă atmosfera la propriu și la figurat, dar și să insufle concurenţi-lor spiritul concursului. Ulterior, s-a trecut la a doua probă a zilei, cea teoretică. Aceasta a fost mai puţin solicitantă din punct de vedere fizic, dar avea ca scop verificarea cunoștințelor militare generale și de limba engleză.

În a doua zi a competiţiei, cen-trul de greutate a fost în poligonul Crasna, unde militarii au putut să-și etaleze calitățile de buni ochitori. Condițiile meteo au fost inițial favorabile desfășurării probei. Apoi, s-a adăugat și ploaia torențială. Era vremea artileristului, așa cum a spus caporalul clasa a III-a Ionuț Pușcaș, din Batalionul 315 Artilerie, unul dintre cei mai buni trăgători. În partea a doua a zilei, proba-surpri-ză a constat în executarea tragerilor cu pistolul-mitralieră, în barem cu masca contra gazelor pe figură.

Aici, plutonierul Adrian Văsăliuț, din Batalionul 316 Asigurare Date, a obținut un punctaj de 72 de puncte din 100 posibile.

Pădurea Bic, situată la mar-ginea orașului Șimleu Silvaniei, a fost laboratorul celei de a treia zi a competiției în care concurenții și-au pus în valoare cunoștințele acumulate de-a lungul timpului în deplasarea contra timp prin pădure, după azimut, pe distanța de patru kilometri.

A fost o probă care ne-a solicitat fizic, dar și la cunoștințe practice-aplicativ militare. Greutatea în abordarea primei părți a acestei probe a constituit-o dificultatea iden-tificării reperelor pe timpul deplasării, precum și găsirea în timp scurt a indiciilor de la fiecare loc de stație. Experienţa acumulată de-a lungul anilor pe terenurile de instrucţie a făcut diferența, a declarat caporalul clasa a III-a Marius Ianc, din Batalio-nul 7 Cercetare.

Ultima probă a competiției a fost cea de prezentare in faţa comisiei de evaluare, un lucru simplu la prima vedere. Cunoștințele militare generale precum și modul de port regu-lamentar al ținutei militare le-a creat emoţii participanţilor. Nu avea cum să fie altfel, atunci când cei care te evaluează sunt cei mai importanți subofiţeri din regi-ment, subofițerii de comandă.

Fairplay-ul a fost cuvântul de ordine pe parcursul întregii competiții, iar concurenții au dat dovadă de spirit de echipă, s-au ajutat la nevoie, fiind, în primul rând, camarazi și, apoi, competitori. La fi-nalul concursului, a urmat stabilirea clasamentului final și festivitatea de premiere oficiată de comandantul Regimentului 69 Artilerie Mixtă, co-lonel Ștefan Toader, care a mulțumit pentru efortul și spiritul competitiv al tuturor participanților.

Subofițerul Anului 2017 este sergentul Dan Găvră, din coman-damentul Regimentului 69 Artile-rie Mixtă, locul II fiind ocupat de

plutonierul Adrian Văsăliuț, din Batalionul 316 Asigurare Date, iar locul al III-lea a revenind sergentu-lui Ștefan Szilagy, din Batalionul 7 Aruncătoare Proiectile Reactive.

Soldatul Anului 2017 este fruntașul Andreea Inceu, din Ba-

talionul 317 Sprijin Logistic, locul II fiind obținut de caporalul clasa a III-a Radu Turian, din Batalionul 317 Sprijin Logistic, iar locul III a fost ocupat de caporalul clasa a III-a Marius Ianc din Batalionul 7 Aruncătoare Proiectile Reactive. n


SPORT

Etapa finală a Campionate-lor Naționale de pentatlon modern a avut loc, conform

tradiției, la București. Stelistul Marian Ivana a cucerit titlul național la seniori, cu 1.376 de puncte.

Fiind și junior, Marian Ivana și-a adjudecat titlul național și la această categorie de vârstă. În ierarhia seniorilor, Ivana a fost secondat de coechipierul său de la Steaua, Dan Bobric, care a strâns 1.234 de puncte.

La proba de ștafetă, Marian Ivana și Dan Bobric au cumulat 1.383 de puncte și au cucerit o nouă medalie de aur.

Palmaresul Stelei la ediția din 2017 a Campionatelor Naționale de pen-tatlon modern a fost de patru medalii, dintre care trei de aur și una de argint. Cei doi sportivi sunt pregătiți de antre-norul Adrian Toader.

Pagină realizată de Cristian Frisk

Trei titluri naționale la pentatlon modernPentatlonul modern este un

sport de sorginte militară, care pre-supune cumulul de puncte după probe cum sunt scrima, călăria, înotul, alergarea și tirul. Inventato-rul sportului celor cinci sporturi este baronul francez Pierre de Couber-tin, restauratorul olimpismului modern. Dacă ne ghidăm după o poveste cu caracter de legendă, pentatlonul modern provine din antichitate, după ce un soldat a pri-mit ordinul de a transmite un mesaj de importanță capitală, în spatele liniilor inamice. Pentru a-și duce la bun sfârșit misiunea imposibilă, militarul a străbătut un curs de râu înot, a alergat, a parcurs o parte din drum călare, a trebuit să se dueleze cu soldații armatei inamice, dar și să îi ochească pe aceștia de la distanță, cu armele din dotare. Așa s-a născut ideea unui sport care să

consacre atletul complet și devotat, capabil să lupte cu diverse arme și în diverse forme, pentru atingerea unui scop nobil.

CSA Steaua București are o misi-une de blazon, aceea de a duce mai departe tradiția complexei discipline olimpice pentatlon modern. Nu tre-

buie făcută confuzia cu pentatlonul antic, care reprezenta tot o cumula-re de puncte, însă numai din probe specifice atletismului. n

Voleibaliștii au câștigat Cupa SteauaLa Sala Mihai Viteazul din

București, la finele săptămânii trecute, au avut loc meciurile

contând pentru Cupa Steaua la volei masculin, competiție care a însemnat o ultimă verificare înainte de startul campionatului național Divizia A1.

Roș-albaștrii, pregătiți de tandemul de antrenori Bogdan Tănase-Răzvan Roșu, au reușit să câștige toate cele trei meciuri în

care au fost implicați, obținând, grație acestui punctaj, trofeul pus în joc.

Debutul a însemnat o victorie în fața celor de la CSM București, cu scorul de 3-1 (20-25, 27-25, 26-24, 26-24). Apoi, formația noastră s-a impus cu scorul de 3-0 (25-17, 25-21, 25-15) în fața bulgarilor de la Hebar, în meciul zilei a doua, astfel că partida cu SCM Craiova, vicecampioana națională en titre,

a însemnat finala competiției. La capătul unui joc palpitant, scorul de 3-2 (20-25, 25-22, 25-23, 22-25, 15-8) ne-a adus și trofeul.

Clasamentul final al Cupei Steaua ediția 2017: 1. Steaua, 8 puncte;

2. SCM Craiova, 7 puncte; 3. Hebar (Bulgaria), 3 puncte; 4. Știința București, 0 puncte.

CSM București nu a jucat decât în prima etapă, fiind apoi înlocuită de Știința București. n

Săptămână încărcată

pentru fotbaliști

Echipa de fotbal Steaua București va avea din nou o agendă aglomerată, urmând

ca, pe parcursul acestei săptămâni, să susțină două partide oficiale.

Mai întâi, marți, 3 octombrie, echipa roș-albastră a întâlnit în Ghencea pe VK Soccer București, în turul al doilea al Cupei României. După aceea, vineri, 6 octombrie, tot în Ghencea, de la ora 15.00, susținem un meci cu AS Tricolor.

Săptămâna trecută formația noastră a obținut 6 puncte după victoriile cu marea rivală, Dinamo, 8-0, respectiv 11-0, în deplasare cu Victoria.

Steaua are cel mai bun go-laveraj din serie, 44-1, fiind pe locul al doilea după 6 runde, cu un total de 15 puncte. S-a anulat meciul câștigat în deplasare cu Sportul Studențesc, 4-0, deoarece echipa studenților s-a retras din competiție.

Fotoliul de lider este ocupat, momentan, de Academia Rapid, care are 18 puncte. Meciul direct dintre cele două va avea loc la 14 octombrie, în Giulești. Maximum de puncte, din 5 meciuri, are și ocupanta locului al treilea, Carmen, care, de asemenea, emite pretenții la promovare. n

Aur la Campionatele Mondiale de canotaj

Steaua a câștigat Cupa României

la spadă femininStelistele au contribuit la

performanțele înregistrate în cadrul Campionatelor Mondi-

ale de canotaj de la Sarasota-Bra-denton (Florida, SUA), din perioada 24 septembrie-1 octombrie.

Prima medalie de aur a fost cucerită de echipajul format din stelista Gianina-Elena Beleagă și Ionela-Livia Lehaci (CS Dinamo), în proba feminină de dublu vâsle categorie ușoară, cu timpul de 6 min 55 sec 880/1000. Sportivele au detronat Noua Zeelandă și Statele

Unite ale Americii. Cealaltă medalie de aur a fost obținută de echipajul feminin de 8+1, alcătuit din stelis-tele Ioana Vrînceanu, Iuliana Popa, Laura Oprea și celelalte colege care au completat echipa României: Viviana-Iuliana Bejinariu, Mihaela Petrilă, Mădălina Bereș, Denisa Tîlvescu, Adelina Boguș, Daniela Druncea. Canotoarele au terminat proba cu timpul de 6 min și 6 sec 400/1000.

În proba de 8+1 masculin, echi-pa României s-a clasat pe locul 5. n

Cupa României la spadă pentru seniori, ediția 2017, s-a disputat în perioada 28 septembrie-1 octombrie, la Craiova. Evenimentul s-a desfășurat la feminin și masculin, individual și pe echipe și a

fost găzduit de sala de sport a Liceului cu program sportiv Petrache Trișcu.Vineri, 29 septembrie, a avut loc cea de-a doua probă: spadă feminin

pe echipe. La start, șase formații s-au luptat, urmând sistemul de concurs: tablou de eliminări directe, cu meciuri de clasament până la locul 6. Anul acesta, trofeul a fost câștigat de echipa feminină Steaua București, alcă-tuită din sportivele: Greta Vereș, Alexandra Predescu, Denisa Barosan și Ramona Calcan și antrenată de George Epurescu.

De pe marginea planșei, fetele au fost susținute pe tot parcursul competiției de campioana mondială și olimpică la scrimă, Ana Maria Popescu. n

că nu sunt un geniu, dar ştiu şi că nu sunt normal. În ce sens? Nu sunt la normă. Nu neapărat neobişnuit, dar un om care îşi vede de treabă. Şi, în zilele noastre, când vezi un om normal, îţi faci cruce şi zici: Doamne, am văzut-o şi pe asta! Pentru că toţi suntem ciupiţi de molii, cum se spune într-un film celebru, 12 oameni furioşi.

De-a lungul timpului, aţi avut multe expoziţii la Cercul Militar Naţional. Ce anume vă leagă de CMN? Am făcut expoziții şi în urmă cu

40 de ani. Şi atunci mi-a plăcut foarte mult cum eram primit, cum eram privit. Sunt spații generoase, care mai pot fi îmbunătățite, bineînțeles. Dar acestea se vor face cu timpul şi apoi va fi o bătălie mare pentru a expune în acest spațiu.

Cum îl privește artistul Andrei Damo pe militarul care cunoaște realitatea câmpului de luptă și cum simțiți că vă percepe militarul arta?Ne întoarcem la Carnivale. Adică

sub haina militară este un om cu predispoziții mai mari sau mai mici spre artă, spre imagine, spre litera-tură. Acel om are un interior foarte bogat. Am fost, la un moment dat, la hirotonisirea unui preot, tocmai în timpul războiului din Bosnia. Unii preoți mai tineri spuneau că e acolo un popor rău, care trebuie pedepsit. Arhiepiscopul se ridică în picioare şi spune cu bunătate: Dragă, nu există popoare bune şi popoare rele. Există oameni buni şi răi. Un alt preot a spus că există doar oameni buni şi oameni care nu ştiu să se manifes-te. La fel este şi cu militarul. El este disciplinat, mereu gata să execute ordine, dar, în acelaşi timp, judecă, are sentimente. Cineva mi-a spus, la o expoziție din Ploieşti, că par a fi chirurg. Se referea la realitatea şi la precizia lucrului. Aşa îi percep eu şi pe militari. La un moment dat, la o expoziție au intrat doi polițişti. Ei văzuseră tablourile mele într-un alt spațiu şi erau interesați să vadă cum arată şi în locul respectiv. Adică, ei erau îmbrăcați în „mască”, dar au ve-nit să-şi hrănească acolo sufletul. La fel s-a întâmplat şi cu o domnişoară îmbrăcată în uniforma armatei. Mă bucură aceste incursiuni în lumea artei ale celor în uniformă. n

Sunteți un artist căruia îi place comunicarea cu ceilalți, iar ta-blourile dumneavoastră ridică teme interesante…Vizitatorul vine din afară cu alt

bagaj, cu altă stare de moment şi atunci el citeşte altfel lucrurile şi e foarte important pentru această realitate care glisează, de fapt, să ți se ofere fațete la care nu te aşteptai, o simplă întrebare oferindu-ți o nouă perspectivă. De multe ori, e benefic dialogul cu vizitatorul. În general, vizitatorul român intră greu în con-tact cu artistul, are o reținere, e timid. Pentru cel care intră în expoziție, pictura devine arta tăcută, nu te invită, nu te ia de mână să-ți ofere chei de înțelegere. Fiecare, când intră într-o expoziție, are predispoziția de a citi ceva. Vezi după cum priveşte. „Mănâncă” tabloul cu ochii! Alții sunt superficiali, „mătură cu ochii” şi au ieşit. Dar aceştia, cei care „mătură cu ochii”, sunt benefici. În general, înveți foarte multe de la vizitatori. Ei au profesii variate. O discuție este foarte importan-tă. Poate să fie şi un om foarte simplu care să-ți ofere alte fațete, neaşteptate, după cum poate să fie unul complex, cu studii. Omul este măsura tuturor lucrurilor!

Un pictor petrece mult timp cu el însuși. Cum vă raportați la dumneavoastră, uneori, când vă simțiți poate neputincios, alteori plin de elan?Trebuie să-ți accepți limitele. Când

sunt neputincios, bat cuie (râde!). Uneori, sunt nevizitabil. Lucrez. Dar, după aceea, totul reintră în normal. În artă, nu poți să faci nimic cu forța pentru că se vede. Pictura este foarte geloasă. N-o practici, te uită! Am un prieten care spune: Pictura mă iubeşte pe mine mai mult decât o iubesc eu pe ea. E şi asta o atitudine, adică pictează mai puțin.Totuşi îi iese, omul are talent. Dar cu această neputință te obişnuieşti, pe măsură ce îmbătrâneşti, însă exercițiul o face să dispară. Şi Picasso, la bătrânețe, îşi conserva energia pentru pictură. Am avut ieri nişte vizitatori din Statele Unite şi întrebau: Bine, şi concediu când luați? Le-am spus că e un cuvânt pe care nu-l înțeleg foarte bine, fiind-că pentru artist nu există concediu. Mergi pe stradă, vezi un tramvai, un obiect, îți dau idei, aşadar tu lucrezi chiar şi atunci când nu lucrezi...

Ce vă inspiră?Sunt multe întâmplări. Cu ani în

urmă, aveam atelierul în Bucureşti, locuiam într-o parte a unui cartier, la 20-30 de minute de atelier, şi, mergând spre casă, în fața mea era o codană şi pe partea cealaltă a dru-mului probabil o colegă de şcoală, o cunoştință, şi îi zice: Ce faci, dragă? Iar ea: Ce să fac, mă dau cu preşul pe con-ductă! N-am înțeles nimic din dialo-gul fetelor. Am ajuns acasă, am uitat, dar a doua zi mi-am adus aminte, nu-mi dădeau pace preşul şi conduc-ta. Şi mi-am adus aminte de o temă medievală, Voluptas, reprezentarea unei femei goale, şi am făcut un ta-blou foarte interesant, cu o conductă pe care Voluptas făcea acrobație. Şi iată cum, dintr-o cimilitură, am putut să fac un tablou interesant care îşi are locul lui în creația mea.

Din tablourile dumneavoastră țâșnesc viața, erotismul. Ce vă inspiră, de unde vă luați mode-lele, cum le visați, ce se petrece în mintea artistului?Arta imaginii este, de fapt, o

problemă de geometrie. Ai limita celor patru laturi şi raportul dintre ele. Având această limită, îți pui tot timpul probleme, ca la şah. O să vă dau un exemplu, din politică. La un moment dat, în timpul revoltelor din Polonia, Jacek Kuron, care era ideolo-gul Solidarității, mergea la discuții cu preşedintele Jaruzelski şi zicea: Noi jucăm şah şi ăştia joacă dame. Cu pic-tura e ca la şah. Are reguli, are laturi, are pătrate, are fel de fel de câmpuri. Nu poți să joci dame. Aşadar, mate-matică, volume, reguli, trebuie să te înscrii în ele cu proiectele din mintea ta. De aici vin nudurile. Vezi un chip frumos, un corp frumos, un bust, iar mintea ta le combină. Exact ca în an-tichitatea greacă. Venus, aşa frumoa-să, este cea din mintea sculptorului. Ea are capul unei domnişoare, sânii alteia, o combinație care contribuie la conturarea unui nou profil estetic.

Peste care suflarea divină oferă viață...Aveam un prieten care s-a pră-

pădit, profesor universitar, discutam multe. Îl întrebam: Cum faci tu aşa frumos şi iese ca în realitate? Foarte uşor, spune el. Când pictez, eu sunt dincolo de pictură, nu sunt dincoace. Şi atunci, normal că poți să vorbeşti cu ea. Dacă eu vorbesc cu ea, şi tu ai să poți vorbi cu ea. Pictura abstractă

şi pictura cubistă sunt ermetice. Din cauza asta, nu poți să treci de pânză. Ea este făcută cu respec-tarea tuturor regulilor structurale şi tehnica tabloului, dar nu poți să intri. De aceea au viață, chiar dacă sunt disproporționate... Mă întreba cineva care este diferența dintre arta profesionistă şi arta neprofesionistă. Foarte simplu, zic, arta profesionistă, ca şi muzica, e pe note. Ai partitura, pui notele, nu faci disonanţe şi iese totul foarte bine. Cealaltă se vede că este neprofesionistă. Cauţi par-titura şi nu este nicăieri. Este uşor pentru cineva care cunoaşte. Iar ca să cunoşti, trebuie să înveţi, să nu-ţi fie lene. Era o glumă cândva şi toţi ciuleau urechile când o auzeau, se spunea că americanii au găsit taina îmbogăţirii. Cum? Munca! Aşa este şi cu pictura. Munca este taina fru-mosului. Când eram tânăr, rupeam şi aruncam uşor lucrările, pentru că atunci când greşeşti, dacă repari, se vede. Mulţi m-au întrebat, Andrei, ce faci când greşeşti un tablou? Aaa, foarte simplu – nu greşesc!

Societatea aceasta de consum ne îndeamnă să alergăm tot timpul în multe direcţii. Acum există tot felul de cursuri care ne învaţă cum să fim mai buni, mai deștepţi, mai buni lideri, dar nu ne ajută întotdeauna să ne găsim calea. Artistul care imită, de fapt se

minte pe sine. Este foarte greu. Şi ne întoarcem la mască. Dintr-o dată, ai impresia că masca pe care o porţi eşti tu. În cinematografie şi în teatru se cheamă că ai intrat în pielea per-sonajului şi nu mai poţi să ieşi din el. Şi atunci ce faci? Trăieşti în minciună. Aici apar, pe plan personal, şi divor-ţurile. De multe ori, intri foarte tare în profunzime şi chiar că nu mai ieşi din pielea personajului, chiar devii unul rău. Adică nu e bine. Dacă îţi spun mai mulţi că eşti beat, trebuie să te culci. Dar dacă îţi spun prea mulţi că eşti deştept şi tu eşti prost, e bine tot să te culci. Aici este glisarea realităţii. În filmul Glissando, Mircea Daneliuc se referea tocmai la această glisare a rea-lităţii, adică fuga de adevăr, de boală.

Există, la noi, şi o carenţă educa-ţională. Omul trebuie să fie învăţat să aibă un program de viaţă. Eu mi-am făcut unul pe la 25 de ani. Cei care sunt foarte impresionaţi de ce fac, îmi spun: Ştii că eşti un geniu? Ştiu

V-am invitat pe un front care ar putea să pară atipic pen-tru dumneavoastră, ca artist plastic, acela al cuvântului, dar aveți, în această calitate, destule „fronturi”, iar fron-tul cuvintelor vine fericit în completarea penelului. O nouă expozițe, marca Andrei Damo, a avut recent vernisa-jul la Palatul Cercului Militar Național, una care, așa cum se întâmplă de obicei, intrigă, cheamă, bucură privirea. Nu acesta este scopul artistului?Da, este o expoziție mai degrabă

aluzivă despre carnaval, despre car-navalul de la Veneția, despre carna-valul din lume, în general. Aici sunt fel de fel de costume, este o lume colorată, atipică în raport cu realita-tea de zi cu zi, dar masca are şi un alt rol, un rol acoperitor şi subtil. Pentru că un om, dacă vorbeşti cu el, poate nu-ti spune mare lucru, dar dacă-i oferi o mască îți mărturiseşte lucruri neaşteptate, pe care nu le-ar fi mărturisit vreodată. Şi atunci masca are un rol benefic în privința comunicării. Pe de altă parte, educația şi profilul nostru profesio-nal ne oferă câte o mască, preotul are o mască, de pildă, militarul una, judecătorul alta. Dacă observați pe reprezentanții acestor profesii veți descoperi unele ticuri verbale, gri-mase. Reprezentarea măştii e foarte variată. Eu am încercat să fiu aluziv, să nu fac o expoziție cu peisaje din Veneția sau o expoziție de case printre care umblă aceia pierduți în carnaval. De aceea, am şi numit-o Carnivale, pentru că este un început al postului Paştelui, de fapt. Sunt mai multe măşti, mai multe atitudini care subliniază viața de zi cu zi.

Cât de aproape suntem de rea-litate față de rolul jucat?S-ar putea ca masca să joace şi

feste, dacă ai ales-o prea tematic te dai de gol imediat. Sub o mască se poate ascunde şi un rău-voitor, şi un om blajin. Asemenea lui Casanova, personajul real pe care îl alege Fellini mimează versatilitatea oamenilor. Casanova joacă multe roluri, e cardinal, dar e şi un depravat, însă masca îi poate induce în eroare pe ceilalți. Ştiți că şi în descrierea zodiilor (sărim pe altă „brazdă”!) unele sunt mai predispuse la măşti, altele nu. Bineînțeles, toate au calitățile lor.


Foto

: Mar

ius V

oica

PERSONALITĂŢI

Într-o expoziție de pictură,

fiecare are predispoziția

de a „citi ceva”

Interviu realizat de maior Constantin Mireanu

Andrei Damo:

Observatorul militarpresamil.ro/wp-content/uploads/2018/04/Ziar-40.pdf · cu tactul pedagogic al...

Documents

Transcript of Observatorul militarpresamil.ro/wp-content/uploads/2018/04/Ziar-40.pdf · cu tactul pedagogic al...