OBSERVAREA SISTEMATICĂ a comportamentului elevului faţă de învăţare şi

activitatea şcolară în general

Observaţia este „una din metodele de cunoaştere a personalităţii umane, care constă în

consemnarea metodică, fidelă şi intenţionată a diferitelor manifestări de comportament

individual sau colectiv, aşa cum se prezintă ele în fluxul lor natural de manifestare.” (Ion

Holban, „Cunoaşterea elevului: sinteză a metodelor”).

Observaţia asigură, în evaluare, obţinerea unor informaţii detaliate cu privire la copilul

analizat, cu o intervenţie minimă în activitatea acestuia, astfel încât să poată fi analizat într-adevăr

comportamentul său şi nu interacţiunea cu instrumentul de evaluare.

Observaţia poate oferi informaţii utile cu privire la stările emoţionale şi efectele lor asupra

prestaţiei elevilor, evidenţiind, de asemenea, o serie de caracteristici care influenţează

performanţa elevilor, precum încrederea în sine, timiditatea, anxietatea, neîncrederea în forţele

proprii, adaptabilitatea etc.

Deoarece metoda observaţiei este limitată la comportamente vizibile, este important să

notăm în grila de observaţie doar comportamentele, fără a face judecăţi de valoare. Practica

observaţională realizată constant ne ajută să evităm erorile în evaluarea copiilor. Concluziile la

care ajungem trebuie limitate la datele observate şi notate. De exemplu, dacă am notat

“vociferează în clasă” în cazul unei observaţii, nu putem concluziona că elevul “nu ştie să

comunice cu ceilalţi”. Este posibil ca, în acea situaţie anume, copilul să fi fost surescitat sau

supărat. Notarea comportamentului contribuie însă la urmărirea evoluţiei anumitor aspecte

particulare, pentru a vedea dacă reprezintă o obişnuinţă sau doar ceva trecător.

Înregistrarea, prin observaţie, a unui eveniment sau a unui comportament, se realizează de

regulă pe baza unei grile / protocoale de observaţie, care oferă un cadru de sistematizare a

obiectivelor urmărite. Astfel, pe baza comportamentului observat, putem să ne formăm o opinie în

ce priveşte dezvoltarea psihică a copilului. Având în vedere faptul că într-o sesiune de observaţie

nu poate fi urmărit întregul comportament al copilului, este necesar să se stabilească un aspect

care să fie urmărit într-o sesiune anume şi notarea comportamentelor specifice care apar în

perioada de observare sub forma unor indicatori comportamentali.

Indicatorii comportamentali reprezintă descrieri ale comportamentelor specifice ale

copilului (de ex., “vorbeşte neîntrebat”, “pune întrebări” etc).

Este important ca indicatorii comportamentali să descrie cât mai concret comportamentele

observate. Un exemplu de indicator comportamental adecvat este “cunoaşte şi foloseşte în mod

corespunzător culorile”, în timp ce “are înclinaţii spre pictură” este prea general pentru a fi

relevant.

După fiecare observaţie este util să includem şi câteva comentarii, acestea fiind de mare

ajutor în evaluarea finală. Pot fi utilizate, de asemenea, şi alte forme de implementare a metodei

observaţiei:

Observarea liberă a comportamentelor unui copil şi notarea acestora, fără a le delimita în

funcţie de anumite aspecte urmărite.

Utilizarea unor tabele, care pot fi structurate în funcţie de nivelul de detalii urmărite:

1.

Comportament Dată Comentarii / interpretare

2.

Comportament Dată Frecvenţă Durată Intensitate Context

3.

Itemii din fişă Descrierea detaliată acomportamentului

Momentul aproximativ alapariţiei/frecvenţă

4.

Domeniu de dezvoltare Comportament Dată

CARACTERISTICI ALE OBSERVĂRII SISTEMATICE:

Permite urmărirea intenţionată şi înregistrarea concretă a diferitelor manifestări

comportamentale ale copilului, precum şi a contextului comportamentului.

Asigură resurse extinse de cunoaştere a preocupărilor elevului, a motivaţiei pentru studiu

şi a potenţialului acestuia raportat la cerinţele şcolare.

Spre deosebire de toate celelalte metode de evaluare, observaţia evidenţiază în mod direct

interesul şi atitudinea elevului faţă de învăţare.

Este indispensabilă pentru orice diagnostic pedagogic sau psihologic, atât ca metodă de

sine stătătoare cât şi ca etapă în cadrul altor metode.

Este o practică utilă în situaţia în care informaţiile vizate privesc nu doar abilităţile

motrice, ci şi obiceiurile şi personalitatea elevului, atitudinile sociale sau comportamentul în public.

Este necesară atunci când evaluarea scrisă sau orală furnizează informaţii incomplete.

Se realizează de obicei asupra unor realităţi educaţionale complexe, care implică:

oO derulare în timp

oExistenţa anumitor faze

oUn plan de desfăşurare.

ETAPELE OBSERVĂRIIPregătirea în vederea

observării:

Observarea propriu-zisă, care

presupune:

Prelucrarea şi interpretarea

informaţiilor:•Lansarea unei/ unor ipoteze

•Documentarea

•Precizarea obiectivului vizat

•Pregătirea aparatelor şi

instrumentelor necesare.

•Păstrarea discreţiei; elevul

trebuie surprins în modul său

natural de manifestare, fără

să ştie că este studiat;

•Notarea imediată a

observaţiilor, dar nu în faţa

elevilor;

•Observări repetate şi

confirmări prin alte

modalităţi pentru diminuarea

subiectivismului.

• Identificarea

elementelor esenţiale

• Stabilirea relaţiilor

cauzale

• Formularea

concluziilor.

INSTRUMENTE DE ÎNREGISTRARE ŞI SISTEMATIZARE

Instrumentele cele mai frecvent utilizate sunt:

grila de apreciere;

fişa de evaluare/ caracterizare psihopedagogică;

lista de control/verificare;

scara de clasificare.

AVANTAJE, DEZAVANTAJE

Ca şi orice altă metodă de evaluare, observaţia are atât avantaje, cât şi dezavantaje.

Avantaje Dezavantaje• surprinderea fenomenelor

psihopedagogice în modul lor natural de

manifestare;

• oferirea de informaţii precise şi detaliate;

• precizarea clară a antecedentelor şi

consecinţelor unui comportament;

• facilitarea evaluării în activitatea

cotidiană.

• Marea sursă de eroare în informaţiile

obţinute prin observare o constituie lipsa

obiectivităţii observatorului (D. Morissette, op.

cit., pag. 196)

• uneori necesită timp, atât pentru

organizarea cadrului adecvat, cât şi pentru

observaţia propriu-zisă;

• este limitată la evaluarea

comportamentelor direct observabile.

Protocol de observaţie nr. 1Tema observaţiei: Studierea comportamentului elevului L.M., clasa I A

în vederea întocmirii caracterizării psihologice

Condiţiile de spaţiu Condiţiile de timpŞcoala gimnazială...............................................Localitatea .........................................................Judeţul ...............................................................

Data: ..................................................................Disciplina: ..........................................................Ora: ....................................................................

Datele de observaţie Interpretarea lor• Eleva este punctuală la ore. A sosit

printre primii elevi în clasă şi îşi ocupă locul în bancă, aşteptând liniştită începerea lecţiei.

• Îşi pregăteşte cu grijă rechizitele şcolare pe bancă, aranjându-le la margine de bancă.

• Ţinuta vestimentară este curată, ordonată.

• Este prietenoasă cu ceilalţi colegi, le răspunde prompt la întrebările lor şi îi ajută pe unii dintre aceştia să-şi pună hainele în cuier.

• Postura generală este una tonică, dinamică

• În timpul orei stă liniştită în bancă, ascultând indicaţiile/sarcinile învăţătoarei; nu deranjează ora cu întrebări inoportune sau cu alte aspecte care nu ţin de lecţie.

• Este activă în permanenţă pe parcursul orei, răspunde prompt la cerinţe şi sarcini

• Răspunsurile pe care le dă sunt formulate în propoziţii dezvoltate; are un vocabular bogat, variat, cu termeni adecvaţi pentru răspunsurile cerute

• Vorbeşte cursiv, fluent, fără pauze în exprimare

• Simte nevoia de ordine în toate: îmbrăcăminte, rechizite, activităţi

• Capacitate mare de organizare

• Grad mare de sociabilitate

• Atenţie stabilă, capacitate mare de concentrare

• Angajare, activism, autoafirmare

• Limbaj bogat, expresiv, fluenţă a vorbirii

• Răspunsurile la întrebări sunt elaborate, gândite, argumentate

• Răspunde cu un ton civilizat atât învăţătoarei, cât şi colegilor ei

• Reţine cu uşurinţă sarcinile de lucru, ideile prezentate

• Este atentă în permanenţă la ceea ce se discută în jurul ei, la răspunsurile care se dau în clasă şi la învăţătoare

• Are o participare activă la lecţie, dorind mereu să dea şi alte exemple sau să spună şi alte propoziţii legate de lecţie

• Cere informaţii suplimentare asupra unor idei

• Îşi rezolvă singură, corect sarcinile de lucru, fără să ceară ajutor şi fără să renunţe la îndeplinirea sarcinii

• Caută să-şi impună părerea numai după ce îi ascultă şi pe ceilalţi colegi, fiind foarte sigură pe răspunsurile ei

• Caută să se remarce în faţa colegilor, a învăţătoarei, fiind mulţumită de aprecierile pe care le primeşte atunci când răspunde

• Este o fire veselă, sociabilă, caută grupul, dar nu se lasă condusă de opiniile lui

• Prelucrare complexă a informaţiilor

• Respect faţă de grup

• Rapiditate a întipăririi informaţiilor

• Atenţie stabilă şi distributivă

• Autoafirmare, activism, dinamism

• Curiozitate mare, interes crescut

• Independenţă în rezolvarea sarcinilor, siguranţă de sine

• Încredere mare în forţele proprii, stăpânire de sine

• Autoafirmare

• Grad mare de sociabilitate, siguranţă şi independenţă

Protocol de observaţie nr. 2Tema observaţiei: Studierea comportamentului elevului C.C., clasa I A

în vederea întocmirii caracterizării psihologice

Condiţiile de spaţiu Condiţiile de timpŞcoala gimnazială...............................................Localitatea .........................................................Judeţul ...............................................................

Data: .................................................................Disciplina: .........................................................Ora: ...................................................................

Datele de observaţie Interpretarea lor• Elevul nu este punctual la oră. Intră în

fugă în clasă după ce s-a sunat de intrare la oră

• Se agită în jurul băncii, certându-se cu colegii săi, acuzându-i că aceştia i-au făcut deranj pe masă

• Are o ţinută vestimentară curată, dar dezordonată, iar pe bancă rechizitele sunt aruncate la întâmplare

• Îşi pregăteşte cele necesare lecţiei cu întârziere, la insistenţele învăţătoarei

• Postura generală este laxică• Este foarte calm şi liniştit în bancă sau

când răspunde• Răspunde foarte încet, nesigur,

şovăielnic la întrebări• Dă răspunsuri simple , cu tendinţă

monosilabică; răspunsurile sale sunt precipitate, neclare, confuze; are pauze dese în exprimare

• Răspunde însă civilizat, respectuos, dar cu teamă parcă, să nu fie certat

• Reţine cu dificultate sarcinile de lucru şi ideile; nu îndrăzneşte să întrebe încă o dată ce are de făcut, dar nedumerirea i se citeşte pe faţă; apelează la colegi, întrebându-i pe

• Lipsă de ordine în activitate, îmbrăcăminte, rechizite

• Capacitate redusă de autoorganizare

• Regulile grupului din care face parte nu sunt interiorizate

• Tip inert de activitate nervoasă superioară

• Lipsă de încredere în sine

• Limbaj sărac, vorbire lipsită de fluenţă şi cursivitate

• Timiditate accentuată

• Ritm lent de întipărire a informaţiilor, timiditate, neîncredere în forţele proprii

aceştia ce trebuie să facă

• Nu reuşeşte să urmărească desfăşurarea exerciţiilor desfăşurate în clasă, fiind mereu în urma sarcinii date

• Oboseşte rapid în a urmări dialogurile colegilor cu învăţătoarea

• Are o participare pasivă la lecţie, preferând să răspundă numai atunci când este solicitat

• Are nevoie de ajutor şi de încurajare pentru rezolvarea sarcinii de lucru, dar nu-l solicită, ci aşteaptă să-i fie oferit de învăţătoare sau de colegi

• Ezită să se apuce de rezolvarea sarcinii de lucru, nu cere informaţii suplimentare şi, dacă nu este observat, renunţă la efort

• În timp ce se discută lecţia în clasă stă pasiv, îşi priveşte colegii cum răspund, dar nu se oferă deloc să răspundă şi el şi nici nu are o părere atunci când este întrebat

• Se pierde în faţa grupului, îşi ascunde la spate mâinile şi lasă capul în jos, evitând privirile celorlalţi; tace, în pofida solicitărilor verbale

• Atenţie puţin stabilă, fluctuantă

• Capacitate redusă de concentrare şi rezistenţă la efort intelectual

• Pasivitate, lipsă de angajare şi autoafirmare

• Emotivitate, lipsa încrederii în sine

• Lipsă de interes, indiferenţă

• Lipsa atitudinii critice şi a angajării

• Emotivitate, grad mic de sociabilitate