Displaziile dentare congenitale.

Gavril Ana ,S1202

Displazie tulburare de dezvoltare a ţesuturilor,

organelor sau părţilor anatomice care se

petrec pre şi postnatal antrenând

malformaţii sau deformaţii;

Perioade surprinse în timpul

odontogenezei

Etiopatogenia displaziilor dentare

Generalităţi:

Displaziile ereditare (de origine genetică) se datorează

exclusiv leziunilor pe gene izolate ce antrenează

perturbări ale:

Amelogenezei - smalţ

Amelogeneză imperfectă

Hipoplazică;

Hipomineralizată;

Hipomatură.

Displaziile dentare ereditare

Dentinogenezei - dentină

Dentinogeneză imperfectă – Tip I

- Tip II

- Tip III

Displazii dentinare

TIP I radiculare;

TIP II coronare.

Odontogenezei (smalţ + dentină)- displazii amelodentinare

Odontogeneza imperfectă

Odontodisplazia

Amelogeneza imperfectă- reprezintă un grup de

defecte ereditare (mutaţie genetică a genei smalţului), ce afectează dezvoltarea smalţului dentar, caracterizată printr-o discromie gălbui- maronie a dinţilor,datorată defectelor în funcţionarea ameloblastelor şi în mineralizarea matricei de smalţ.

Caracteristici: afectează ambele dentaţii; frecvenţă.f.redusă 1/ 14000; 1/16000 – (SUA)

Witkop modificări selective la niv smalţului – culoare,

structură, aspect neafectrea dentinei şi cementului; tendinţa la incluzii dentare

Displaziile ereditare ale smalţului Amelogeneza imperfectă ereditară

(coloraţia brună a smalţului-Maladia Sidney-Finn)

TIP I - FORMA HIPOPLAZICĂ A. Hipoplazie (depresiuni), autosomală dominantă; B. Hipoplazie (localizată), autosomală dominantă; C. Hipoplazie (localizată), autosomal recesivă; D. Hipoplazie (plană), autosomală dominantă; E. Hipoplazie (plană), gonosomială dominantă (X); F. Hipoplazie (rugoasă), autosomală dominantă; G. Agenezia smalţului, autosomal recesivă.

TIP II - FORMA HIPOMATURĂ A. Hipomaturaţie, cu pigmentare autosomal recesivă; B. Hipomaturaţie, gonosomială recesivă; C. Dinţi cu “scufie de zăpadă” — snow capped teeth.

TIP III - FORMA HIPOMINERALIZATĂ A. Autosomal dominantă; B. Autosomal recesivă.

TIP IV - FORME ASOCIATE (HIPOMATURAŢIE - HIPOPLAZIE) CU TAURODONTISM A. Tip Winter (GB) — hipomaturaţie — hipoplazie cu taurodontism, autosomal dominantă; B. Tip Crawford (SUA) — hipoplazie — hipomaturaţie cu taurodontism, autosomal dominantă.

Clasificare din 1995 realizată de către Aldred MJ şi Crawford PJ ce evidenţiază 14 subtipuri distincte bazate pe fenotip( ca prim indicator) şi pe modul de moştenire

Forma hipoplazica

•smalţ normal structurat •aspru,subţire, rezistent la uzură•zone hipoplazice sub formă de striuri orizontale şi/sau verticale cu depresiuni sau fisuri•prin transparenţă se observă dentina galben-brun

Dentinogeneza imperfectă- anomalie ereditară în procesul de formare a

dentinei.

Caracteristici:• transmiterea ereditară a tulb. odontoblaştilor - afectare preponderent

dentinară;• afectează ambele dentaţii;• mai frecventă în raport cu amelogeneza 1/6000; 1/8000.• dinţi vulnerabili (fragilitatea dentinei),modificaţi de culoare,cu aspect

opalescent, culoarea marmorată sau gri-albăstruie;• tendinţă la ocluzie adâncă prăbuşită.Clasificare: DI tip I (asociată cu OI ereditară) DI tip II (nu prezintă simptome de OI) – “ dentina ereditară opalescentă” DI tip III (forma izolată – “ Brandywine”) – cunoscută şi ca forma severă

a tipII

Displaziile ereditare ale dentineiDentinogeneza imperfectă ereditară

(dentina opalescentă ereditară)Displaziile dentinare

Forme

Modificari de culoare determinate de tetraciclina Modificarile de culoare apar la incisivii îi caninii

superiori îi inferiori, dupa administrare de tetraciclina, începând din luna a IV-a de viata intrauterina si pâna la vârsta de 7 ani. Mecanismul de aparitie al coloratiei tetraciclinice se crede ca este o reactie de chelare a ionilor de calciu de la suprafata structurii hidroxiapatitei în curs demineralizare. Tetraciclina nu este acumulata decât partial în smalt, cea mai mare parte gasindu-se în dentina(Brown, 1974.) 

Displazii congenitaleColoratia medicamentoasa

Pentru că acestea sunt limitele calcifierii și

mineralizării dinților. Dinții temporari sunt afectați dacă se administrează tetraciclina la 10 – 14 luni, dinții permanenți anteriori dacă se administrează de la 8 luni până la 5 ani, iar cei permanenți posteriori la aplicarea antibioticului între 5 și 7 ani.

De ce sunt afectați de tetraciclină doar copiii mai mici de 7 ani și cei ale căror mame au urmat un astfel de

tratament în al doilea sau al treilea trimestru de sarcină?

Dupa eruptia dintilor, sub influenta luminii complexul de

chelare calciu-tetraciclina-oxifosfat se oxideaza, îsi pierde fluorescenta prin pierderea fosforului si se formeaza un pigment rosu de 4-alfa-12-anhidro-4-oxo-dometil-amino-tetraciclina Davies,1985.

Dintii permanenti anteriori sufera un proces de pigmentare în urma tratamentului cu tetraciclina efectuat la vârste cuprinse între 3-7 ani, iar tipul alterarii culorii depinde de doza de antibiotic administrata (coloratia apare dupa o doza de 21mg/ kg/zi), de durata tratamentului (o durata medie de 4-5 zile este suficientå pentru o colorare evidentå a smaltului) si mai depinde de derivatii de tetra-ciclina utilizati.

Clasificare:  – Forma usoara – modificarea de culoare apare în

nuante de galben-deschis sau, mai rar, gri-deschis, uniform distribuitå în 1/3 incizala;  

– Forma moderata – colora¡ia este uniforma, dar de nuante mai pronuntate de galben- închis pâna la brun îi cenusiu (fig. 1);  

– Forma severa – coloratia este intensa, gri-închis spre albastru sau cafeniu-purpuriu, extinsa sub forma de benzi transversale, cu zone de concentratie în 1/3 cervicala (fig. 2).

Figura 1Figura 2

B. Modificari de culoare determinate de fluoroza Apar daca în primii ani de viata copilul ingereaza o concentratie de fluor de peste 1mg/l de apå.Smaltul dintilor apare pestrit, marmorat, cu aspect „mâncat de molii“, din cauza interferarii fluorului în procesul de calcifiere a matricei smaltului dintilor permanenti. Aceasta determina o in-completa maturare a smaltului, care devine poros si opac.Coloratia se limiteaza la smalt, este bilaterala si bimaxilara si, dupa gravitate, are trei forme: – Forma minora – smaltul apare patat, cu zone albicioase,

cretoase (fig. 3); – Forma medie – apar pete cafeniu-galbui (fig. 4); – Forma severa – apar modificari în textura smaltului, care devine

opac, cafeniu, friabil îi se desprinde parcelar de pe dentinåa(fig. 5).

Figura 3

Figura 4

Figura 5

  C. Modificari de culoare din cauze necunoscute Sunt discromii dentare rare, care apar fara cauze

aparente si pot însoti boli generale, cum ar fi osteogeneza imperfecta. Se caracterizeaza prin aparitia pe dinte a unor zone colorate în portocaliu, de întindere variabila. În afectiunile hepatice cu icter hemolitic poate aparea o impregnare a tesuturilor dure dentare cu pigmenti biliari din circulatia generala. S-au semnalat discromii dentare în unele avitaminoze B, C, PP, în thalasemia si eritroblastoza fetala, în anemia hemolitica, în unele afectiuni endocrine.

D. Pata alba (White Spot) Pata alba cretoasa poate fi congenitala sau

poate sa apara prin combinarea mai multor factori care actioneaza în perioada de dezvoltare a dintilor permanenti (fig. 6)

Figura 6

Nu tetraciclinei in timpul sarcine!!!