Obiective turistice în apropiere de Sighișoara

Biserica fortificată evanghelică Mălâncrav (fostă bazilică romanică)

Într-un sat mic, cu un farmec însă aparte, la 25 km de Sighişoara se află Biserica evanghelică fortificată din

Mălâncrav, despre care s-a spus că este un adevărat Voroneţ al bisericilor fortificate. Biserica evanghelică din

Mălâncrav, judeţul Sibiu, comuna Laslea, a fost construită în secolul XIV, pe locul unei bazilici romanice mult mai

vechi.

Istoria ei se leagă de familia de nobili Apafi, fiindcă localitatea a fost atribuită de către regele Ungariei acestei

familii nobiliare, amintită pentru prima dată în testamentul lui Nikolaus Apafi.

Nava centrală deschide patru arcade către colaterale, cheia de boltă poartă blazonul familiei Apafi înconjurat de

inscripţia „Gentile scutum appae” (Scutul familiei Apafi). În secolul XVII sub sacristie a fost construită o criptă

pentru mormântul prinţului Mihai Apafi II.

Adevărata „comoară” a bisericii din Mălâncrav este pictura sa murală, cel mai bine păstrat ansamblu de pictură

linear-narativă gotică din secolul al XIV-lea. În cele 53 de scene apar imagini din Vechiul şi Noul Testament. În

centrul altarului, donat de Mihai Apafi şi soţia sa Clara, Sfântul Arhanghel Mihail şi Sfânta Clara se închină

Fecioarei cu Pruncul.

Biserica fortificată Biertan

Ascuns între dealuri împădurite şi livezi, Biertanul se remarcă prin clădirile impunătoare cu arhitectură urbană ce

îi „trădează” importanţa economică de altădată.

Biertanul a fost întemeiat în secolul XIII de coloniştii saşi care au îndrăgit zona pentru solul roditor şi condiţiile

viticole foarte bune transformând-o într-o adevărată „Ţară a Vinului”.

Localitatea s-a dezvoltat rapid în Evul Mediu, au apărut breslele, iar Biertanul a devenit un centru agricol şi

viticol. Mai mult de atât, în 1572, Biertanul a devenit centrul spiritual al saşilor din Transilvania, deoarece aici s-a

stabilit sediul Scaunului Episcopal Evanghelic.

Chiar dacă Biertanul şi-a pierdut aspectul urban de altădată, acesta a câştigat farmecul unei comune pitoreşti cu

case vechi tradiţionale săseşti, construite în stil baroc transilvănean, cu ziduri groase, fundaţii din piatră şi

decoraţii cu motive viticole. Toate aceste construcţii deosebite, alături de frumoasa cetate fortificată, au

determinat includerea Biertanului pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

În anul 1775 lângă Biertan a fost descoperit un donariu ce datează din secolul IV. Realizat din bronz, obiectul

conține textul latin EGO ZENOVIVS VOTVM POSVI (Ego Zenovius votum posui), (în română Eu, Zenovius am

oferit acest dar), sub care se află monograma lui Isus Hristos, ceea ce atestă existenţa timpurie în aceste locuri

a unei populaţii creştine.

Turistul sosit la Biertan poate vizita: Atelierul vechi de dogărie, Moara furajeră a domnului Moldova Vasile şi

Atelierul de tâmplărie al meşterului Irofim Vedislav. În fiecare zi de marți și joi seara, de la ora 18, femeile din

Biertan se întâlnesc la șezătoare, întâlniri comunitare cu caracter lucrativ dar şi distractiv, acest frumos obicei

românesc fiind păstrat nealterat peste ani.

Peste ani s-au păstrat şi legendele Biertanului, unele dintre acestea cu referire la cele trei tuneluri ce fac legătura

între interiorul cetăţii şi exterior. Biertanul are legendele şi frumuseţile lui, merită să le descoperim.

Cetatea Saschiz 

Până nu demult, Saschiz era cunoscut doar ca sat de sași, situat la câțiva kilometri de Sighişoara. Recent,

Prinţul Charles al Marii Britaniei şi-a făcut din Saschiz destinaţia preferată, atunci când vine în România.

Locul este de o frumuseţe extraordinară, iar pentru păstrarea acesteia nealterată a fost inclus în patrimoniul

UNESCO. Cetatea ţărănească, Biserica Evanghelică, chiar şi casele oamenilor, adevărate monumente

arhitectonice, au o valoare deosebită şi sunt protejate prin lege.

A fost o vreme când Kaissdit, aşa cum se numea pe atunci Saschizul , rivaliza chiar şi cu Sighişoara,

considerată „capitala” saşilor din Transilvania.

În anii 1400 Saschizul se lăuda cu mai multe bresle, cele mai vestite fiind ale cizmarilor, olarilor, tâmplarilor şi

zugravilor. Şi tot la acea vreme avea deja şcoală, spital şi judecătorie..

Biserica Evanghelică, construită la sfarsitul secolului al XV-lea (între anii 1493-1496) de către coloniştii saşi din

localitate, îi adăposteşte şi acum la slujbe pe enoriaşi, chiar dacă de-a lungul timpului a fost ameninţată de

incendii şi războaie.

Lângă biserică putem admira Turnul cu Ceas, cu ţiglă smălţuită şi colorată, ridicat după modelul turnului de la

Sighişoara. Următorul popas este pe un deal împădurit, la Cetatea Veche, construită pentru apărare în cazul

unor invazii.

Unele turnuri ale cetăţii – cel al Şcoalei, Muniţiei, Turnul Voievodal sau al Preotului, sunt încă în picioare. Intactă

a rămas şi fântâna din mijloc, adâncă de 65 de metri, despre care se spune că face legătura, printr-un tunel

secret, cu centrul comunei.

Saschizul s-a făcut cunoscut şi atrage nu doar datorită monumentelor sale ci şi datorită oamenilor şi

îndeletnicirilor acestora.

Gemurile din Saschiz au dus faima localităţii chiar şi peste graniţe, iar cei care vizitează Saschizul pot degusta şi

chiar cumpăra acelaşi gem pe care şi prinţul Charles l-a dus acasă în Marea Britanie. Şi mierea şi pâinea de

casă din Saschiz sunt renumite iar uriştii care vin în zonă caută imediat produsele tradiţionale.

Copşa Mare

La câţiva kilometri de Sighişoara sunt localităţi încă „neatinse” de modernitate, cu un farmec rural deosebit.

Printre acestea şi Copşa Mare, mai demult Căpuşul Mare, este un sat în partea de nord a judeţului Sibiu, în

Podişul Târnavelor. Aparţine de comuna Biertan.

Comună liberă a vechiului Fundus Regius, Copşa Mare stăpânea cele mai întinse şi renumite plantaţii viticole

din Ţara Vinului.

Localitatea a fost atestată documentar pentru prima dată în anul 1283. Pe o pantă în estul satului se află cetatea

bisericească.

Prima construcţie religioasă a fost o bazilică gotică cu 3 nave turn, ridicată la începutul secolului al XIV-lea.

Ca în multe alte cazuri, şi bazilica de aici a suferit numeroase transformări de-a lungul vremii datorate situaţiei

politice şi economice din Transilvania. Faptul că această comunitate a cunoscut o ascensiune economică destul

de rapidă i-a determinat pe locuitorii din Copşa Mare să-şi dorească o biserică la fel de frumoasă ca cea din

învecinatul Biertan.

Comunitatea a iniţiat planul de construcţie al bisericii dar acesta a fost sistat după ce Transilvania a intrat sub

suzeranitate otomană în urma înfrângerii de la Mohács (1526). Lucrările au fost reluate la începutul secolului al

XVIII-lea. Cutremurul din 1802 a avariat considerabil biserica, iar şantierul de renovare a fost reînfiinţat. S-au

reconstruit o parte din colateralele desfiinţate în secolul al XVI-lea şi s-a adăugat o tribună pentru orgă în partea

de vest.

Astăzi, biserica se prezintă sub forma unui complex arhitectural gotic ce străjuieşte localitatea şi împrejurimile.

Pierdută între dealuri domoale, Copşa Mare reprezintă un loc perfect pentru descoperirea unui patrimoniu

arhitectural săsesc bine conservat, laCopşa Mare existând totodată numeroase posibilităţi de practicare a

turismului „verde”.

Valachid

La doar 22 km de Sighişoara, turiştii veniţi pe tărâm transilvănean au parte de un loc cu un farmec deosebit:

Valchid, o mică localitate de un pitoresc aparte.

Situată în valea unui mic afluent al Târnavei Mari, așezarea din Valchid se spune că apare documentar pentru

prima dată într-un incident nu prea onorabil: în 1345, ţăranii din Valchid au fost interogaţi în procesul prădării

greavilor saşi din Curciu şi din alte sate aparţinând micilor comune învecinate, Roandola şi Noul Săsesc.

Numele satului apare într-un document datat 21 decembrie 1390, când Papa Bonifaciu al IX-lea a acordat o

indulgenţă bisericii parohiale a Apostolului Andrei din Waldhütten (Valchid), nume care s-ar putea traduce drept

Colibele Pădurii.

Biserica Fortificată Evanghelică Valchid este unul dintre cele mai importante obiective turistice din zonă, obiectiv

pe care nu ar trebui să-l rataţi dacă vă aflaţi în apropiere.

Nu se cunoaşte cu certitudine anul în care a fost ridicată această biserică dar se presupune că lucrările au fost

începute în anul 1390.

Biserica Fortificată Evanghelică Valchid este construită în stil gotic matur şi nu are turn, iar anul 1507, incizat în

tencuiala peretelui de sud al corului, sub streaşină, se referă probabil la ridicarea bolţii corului, o boltă

semicilindrică cu penetraţii, îmbrăcată într-o reţea romboidală de nervuri din teracotă. Edificiul este îngust, lung

şi înconjurat de zece contraforţi, care sprijină pereţii sălii, iar alţi cinci întăresc colţurile absidei pentagonale.

Ferestre se mai păstrează numai în frontonul vestic şi în peretele de est al corului, fiecare având câte patru lobi

traforaţi. În secolul al XIX-lea a fost construită la vest şi „tribuna băieţilor”, restaurată în 1922

Terenul din colţul de nord-est al fortificaţiei bisericii a fost loc comun de înhumare, mulţi localnici căzând victime

molimelor sau războaielor. Un asemenea masacru poate să se fi întâmplat aici în timpul războiului civil din mai

1605, când trupele voievodului transilvănean Ştefan Bocskay, un adversar al Habsburgilor, au incendiat

comunele Valchid, Copşa Mare, Richiş şi Şaroş.

Istorii locale şi frumuseţi deosebite îţi sunt descoperite cu ajutorul oamenilor locului, despre oamenii din Valchid

cunoscându-se că sunt buni şi ospitalieri.