OBICEIURI PENTRU BOTEZUL COPILULUIPrima ceremonie din viaa unui bebelu se desfoara n momentul Sfintei Taine a Botezului, cnd acesta primete n faa Domnului numele ales de prini i nai i ncepe viaa sub semnul cretintii.

Botezul ortodox se svreste n general la aproximativ ase sptmni de la natere. Prinii desemneaz nainte de ceremonie rolurile cele mai importante, cele ale nailor, pentru persoanele care vor deveni ndrumatori spirituali ai copilului. Se alege de asemenea i o moa al carei rol este unul simbolic, ntrucat nu este vorba de cea care ajuta la moitul copilului atunci cnd acesta este adus pe lume, ci i este alturi, la fel ca i naa.Tot prinii sunt cei care trebuie s cad de acord asupra prenumelui celui mic. Acesta este, n unele prti, obligatoriu un nume sfnt, din calendarul ortodox. Muli prini aleg ns din ce n ce mai des nume sofisticate, care sa defineasca o personalitate aparte a micuului pe msura ce va crete.

Moaa aleas de mam cumpar pentru nou-nscut toate hinuele n care bebe vine mbrcat la botez. Vestimentaia lui cuprinde maieut, chiloei, osete i costuma. Moaa este cea care aduce copilul n biseric la ceremonia de botez, iar obiceiul spune c aceasta i nmneaz naei copilul sub binecuvntarea preotului.

Naa este mama spiritual a nou-nscutului i va rmne ca o ndrumtoare pentru copil pentru tot restul vietii. Naa primete copilul n brae de la moaa i n unele zone, tradiia spune c ea trebuie s i dea bani moaei ca simbol pentru nmnarea bebeluului. Tot naa este responsabil pentru achiziionarea unui trusou n care va fi mbrcat copilul dupa ce este botezat. Din trusou nu trebuie s lipseasc maieu, chiloei, osete, costuma, pijamale, pnza n care copilul este nfurat dup ce este scos din apa sfinit i o fa cu care s l lege, pturica, scutece, o jucrie, cciulita, botoei i alte hinute. Unele obiceiuri specific i cumprarea unor bijuterii pentru copil, o pereche de cercei dac este feti sau un lnisor dac este biat.

Naii cumpar i lumnarea de botez (cu funda albastr pentru biat, roz sau roie pentru fat, sau alb pentru fata sau biat), care dup ceremonie, se stinge conform obiceiului n cas, de preferat pe tocul uii de la camera copilului. n unele zone ale rii, lumnarea se pstreaz n cas, n alte pri, aceasta se duce la biseric pentru ca preotul s o foloseasc atunci cnd iese cu Sfintele Daruri.Naa cnd l aduce pe copil acas de la botez, la pragul casei l va da mamei dup ce ntinde braele cu copilul de trei ori peste prag i zice tot de trei ori "i-am luat un pgn, i-am adus un cretin".A doua zi, nasa i va face baie copilului, moment care marcheaz conform unei zicale din btrni, luatul mirului. Naa pregteste apa n cdita, n care se pun cereale, de obicei gru i porumb, petale de flori, busuioc, un ban de argint, apa de lehuza, bijuterii. Naa i descnt copilului nainte de a-l bga n baie cu crengua de busuioc:

pe la ochi "s vada lucruri bune i frumoase",

pe la urechi "s aud numai nvminte i s ia aminte la ele",

pe la gura " s vorbeasc cuvinte nelepte i s tie a respecta pe cei din jur",

pe la mnue "s fie harnic i priceput",

pe piept "s fie iubitor i cu suflet mare",

pe cap "s fie detept i luminat",

pe picioare "s l duc acolo unde trebuie i s l aduc mereu acas, lng cei dragi"

Dup ce-l spal naa trebuie s-l strige pe nume. Dup botez i pn l spal naa nimeni nu are voie s pupe copilul (se spune ca "i ia mirul") sau s-l strige pe nume.

Apa din cadi se varsa apoi la rdacina unui copac sau a unei plante. n lipsa naei, moasa este cea care preia responsabilitatea mbierii.Dupa bai, mama pstreaz lucrurile puse n cdi (petale de flori, bnui) ntr-o cutiu, alturi de suvia de pr tiat la botez.

Mama cumpar daruri pentru nai. OBICEIURI DE NUNTLa noi, romnii, nunta se svrete smbt seara, apoi fiind prilej de bucurie, slujba este urmat de o mas festiv i de distracie. Aceasta, n genere, ine pn a doua zi dimineaa, iar nuntaii, fiind foarte obosii, vor dormi n timpul Sfintei Liturghii de duminic ceea ce este un pcat foarte mare. Deci, fiind prilej de bucurie i de veselie, cununia se svrete n zi de srbtoare, dar ndat dup Sf. Liturghie cnd credincioii se afl la biseric.

Este cunoscut faptul c sunt unele perioade din timpul anului cnd nu se fac nuni. Acestea sunt trecute n calendarul cretin ortodox i trebuie respectate ntocmai.

tim c nunta este precedat de logodn. Cuvntul logodn este de origine slav i nseamn a face fgduin de cstorie. Ea este rnduiala tocmirii sau aezrii nunii a doi tineri care s-au fgduit unul altuia. Biserica binecuvinteaz aceast veche datin printr-o slujb scurt, care este svrit naintea nunii.

Se poate i aparte, cu un timp mai scurt sau mai lung nainte de nunt, dar n ziua de azi se pot face mari greeli procednd astfel. Spun aceasta pentru c muli tineri care se logodesc nainte de cstorie cred c, prin aceasta, au primit binecuvntarea i dezlegarea de a ncepe conveuirea, adic o via intim, ceea ce este total greit.

Logodna nu d dreptul la consumarea vieii conjugale, fiind doar o chezie, o promisiune pentru cstorie. Numai Taina Nunii d posibilitatea celor doi de a tri mpreun, al tririi vieii intime. n alte cazuri, cei care au fcut logodna nu mai vin ca s li se administreze Taina Cununiei i triesc toat viaa n concubinaj. Aceasta este i un mare pcat, dar poate duce i la mari nenorociri n viaa celor doi. De aceea se recomand ca cele dou slujbe s fie svrite mpreun.

Trebuie menionat faptul c ambii tineri trebuie s fie de aceeai religie, adic s fie cretini ortodoci. Nu este ngduit nunta dintre un ortodox i o persoan de alt religie. Tnrul sau tnra, dac sunt neortodoci, trebuie s treac la ortodoci. i naii trebuie s fie ortodoci, cstorii, cu o via de familie moral, exemplar, pentru a fi modele de urmat n viaa finilor.

Inelele de logodn au i ele o nsemntate deosebit: ele sunt semnul iubirii, al credincioiei, al legturii tainice pe care o furete Taina Cstoriei ntre viitorii soi. Ct privete svrirea slujbei, aceasta trebuie s i desfoare ceremonialul numai n casa domnului, n Biseric, i nu n case particulare. Nunta se celebreaz n zona cea mai central a bisericii, n naos. Pe durata nunii, cei doi tineri sunt cinstii aa cum sunt cinstii mpraii. Aceasta este i sensul ncoronrii lor.

mprtirea din paharul comun, binecuvntat nainte de preot, este simbolul bucuriei nunii, dar, mai ales, comuniunea i unirea celor doi soi, care de acum nainte se vor mprti de bucuriile i necazurile vieii mpreun. La nceput, a existat numai paharul, aa cum arat rugciunea de binecuvntare, apoi s-a adugat i pinea. Aceasta poate fi interpretat ca o reminescen din religia roman, cnd, la nunt se frngea pinea pe care mirii o mncau mpreun.

Obiceiul frngerii pinii se mai pstreaz i azi n unele pri. Astfel, cnd mireasa prsete casa printeasc arunc din pragul casei, cu spatele spre lume, o bucat de pine, aceasta fiind mncat de nuntai. Practica, ns, nu are o semnificaie religioas i a rmas o datin popular. Obiceiul practicat n Transilvaniei de a da loc de vin miere, nu se justific.

mprtirea din acelai pahar i din aceeai pine ne poart mai degrab cu gndul la mprtirea mirilor care se fcea n acest moment al slujbei. Cntarea Paharul mntuirii, care se rostete la mprtirea mirilor, ne duce cu gndul la paharul, sau potirul din care se mprteau credincioii. De aceea momentul trebuie s fie plin de sobrietate, cum, de altfel plin de mreie trebuie s fie i toat rnduiala slujbei.

nconjurarea mesei sau dansul ritual, trebuie fcut cu decen i sobrietate nu cu pai agitai, ritm de dans sau opieli. Acest moment exprim bucuria sau ntemeierea unei familii, n vederea naterii de prunci aa cum a nscut Maica Domnului n urma prorociei lui Isaia 7, 14, ca i sfinilor prin viaa virtuoas n cadrul csniciei. Dansul acesta nu este hora lumii n care intr tinerii, cum mai auzim spunndu-se cu acest prilej, de ctre unii preoi, ci un dans ritual cu semnificaie teologic i moral.

ntlnim i unele practici neliturgice i necanonice. Astfel, este ntlnit n prile Transilvaniei, legarea minilor celor doi cu o batist alb, dup ce preotul le citete rugciunea a treia i le mpreuneaz minile. Alt obicei care nu are nici o justificare: amgirea sau pclirea tinerilor atunci cnd li se d s guste din pine i din vin este una din practicile ntlnite la unii din preoi, mai ales din mediul rural, dar uneori i la ora, are intenia de a nveseli pe nuntai.

n unele localiti este aa de ndtinat, ca i cel cu aruncatul bomboanelor, nct mirii se ateapt de la nceput de aceasta, iar dac preotul nu procedeaz aa atunci se produce nedumerire i chiar nemulumire a nuntailor. Obiceiurile nu trebuie comentate cci ele sunt, fr ndoial, greite, se denatureaz i se ridiculizeaz un moment foarte important al slujbei. Atitudinea mireselor de a se feri una de alta, i de a evita s se ntlneasc pe drum, este una din practicile superstiioase care nu se justific n nici un fel. Biserica i slujba nu ne ndeamn la o asemenea comportare, ci, dimpotriv, ne recomand comuniunea. Miresele ar trebui s se ntlneasc, s se mbrieze, s se felicite, amintindu-i toat viaa c s-au cununat la aceeai biseric. Atunci ar trebui s se manifeste prietenia i dragostea, iar nu dumnia i ura. Biserica nu dezbin ci unete.

Timpul nunii

Romnii se cstoresc n general la sate ncepnd cu vrsta de 20 de ani. "Sezonul nunii" apare atunci cnd vinul este destul de btrn i n cantitate mare. Nici o nunt nu poate avea loc n posturile mari, in cele 40 de zile dinaintea Crciunului sau Patilor.

Unele comuniti rurale nc mai cheam peitori pentru a uni familiile n devenire. Unde nu e folosit un peitor, tradiia cere ca prinii soului s cear mna fetei de la prinii acesteia. Peitorul folosete o poezie special, cunoscut de folcloriti sub denumirea de oraie de nunt, o alegorie n care un tnr vntor pleac sa vneze o caprioar.

Familia mirelui trece apoi din cas n cas cu sticle de uic sau vin pentru a invita pe locuitorii satului la nunta feciorului lor. Toi iau parte la nchinare, pentru c refuzul este echivalent cu refuzul invitaiei la nunt.

Naii lor de botez, sau ali apropiai, se altur familiei nupiale la nunta bisericeasc i la recepia de mai trziu, ce are s dureze o noapte ntreag. Unul din momentele cheie ale ceremoniei vizeaz despletirea coroniei de mireas, care simbolizeaz schimbarea de statut, trecerea de la poziia de fat la cea de nevast. n trecut, petrecerea nunii dura trei zile i trei nopi. Pentru cei care nu i-au gsit nc un partener de via, o veche tradiie continu i astzi. Brbaii i femeile eligibile se ntlnesc la "Festivalul Fecioriei pe Muntele Gina" n Transilvania, pentru a se cunoate i eventual pentru a-i gsi poteniali parteneri.

Petitul Petitul este vizita efectuata de catre mire (eventual impreuna cu prietenii sai cei mai apropiati) la parintii miresei, pentru a le cere consimtamantul in vederea casatoriei. In zilele noastre, de cele mai multe ori petitul este o formalitate, si de regula parintii sunt instiintati dupa ce mirii au luat deja hotararea sa se casatoreasca. Indiferent ca vizita la parinti are loc inainte sau dupa ce mirii au decis casatoria, petitul se incheie cu ciocnirea unui pahar de sampanie, eventual chiar cu o mica petrecere.

Inelul de logodnaInelul de logodna reprezenta in trecut insemnul unei femei prin care aceasta lasa de inteles eventualilor curtezani ca este deja promisa unui anumit barbat. Piatra inelului de logodna sugera statutul social pe care acel barbat il avea. Cu cat era mai instarit, cu atat piatra era mai rara si mai scumpa. Tocmai de aceea, se considera ca dragostea adevarata este reflectata de diamante, cele mai rare si mai scumpe pietre pretioase. Alegerea inelului de logodna este o adevarata arta, cu atat mai mult cu cat viitoarea sotie il va purta la mana pentru totdeauna (pentru mai multe detalii despre alegerea inelului de logodna, apasa aici)

Ploconul Acesta reprezinta primul cadou pregatit de viitorii miri celor pe care acestia si-i doresc ca nasi. Ploconul cuprinde o gaina (sau alt tip de pasare - pui, curcan, rata, etc), o sticla de vin sau sampanie, grau, ulei, zahar. Conform traditiei, mirii se duc la nasi neanuntati, ciocanesc la usa si spun "nasule, am venit cu ploconul....uite-l! Ne cununi ori ba?". Nasul trebuie sa inspecteze cu atentie ploconul, si daca este multumit de ceea ce se afla in cos primeste darul: "Da, finule! Da ploconul incoace si sa fie cu noroc!". Daca nu este satisfacut, poate inapoia darul: "Cam saracut ploconul...luati-l cu voi si mai veniti cand mai creste!", iar acest lucru inseamna ca nu este de acord sa-i naseasca.

Cavalerii de onoare In vremurile stravechi, mireasa era furata de catre mire, fara acceptul parintilor sau chiar al ei. Acesta o suia pe cal si fugea cu ea cat mai departe de familie. Cavalerii de onoare erau prieteniii mirelui, care il ajutau pe acesta sa-si apere pe aleasa inimii sale de incercarile familei de a o recupera.

Brbieritul mirelui Acest obicei reprezinta tranformarea flacaului in barbat. Unul dintre cavalerii de onoare incepe sa il barbiereasca pe mire (se preface, dand cu spuma de ras, pe care apoi o curata cu latura neascutita a unui cutit). In tot acest timp, mirele tine cu multa grija sub talpa piciorului banii cu care trebuie sa-l plateasca pe cel care il barbiereste. In tot timpul barbieritului, ceilalti cavaleri de onoare si lautarii vor incerca sa fure banii de sub piciorul mirelui, iar acesta sa ii pazesca cu strasnicie, caci daca ar ramane fara bani, ar ramane nebarbierit deci nu ar mai deveni barbat.

Voalul miresei Voalul este este cel care protejeaza privirea miresei de imaginea altor mirese din jurul sau. Tot voalul aduce si o nota de mister si eleganta atitudinii miresei. Cati dintre noi si-ar putea imagina o mireasa fara voal? Dar radacinile acestui obicei de a purta voal nu sunt deloc placute. Voalul isi are originea in perioada in care casatoriile erau aranjate. Se pare ca menirea sa era sa acopere fata viitoarei sotii, pana cand cununia era incheiata, si deci era prea tarziu pentru mire sa se mai razgandeasca si sa refuze casatoria.

Gtitul miresei Nasa, mama, surorile si domnisoarele de onoare o ajuta pe mireasa sa imbrace rochia alba si accesoriile pregatite. La final, nasa prinde in parul miresei voalul si parura (de cele mai multe ori, mireasa are deja parul prins si aranjat, inclusiv voalul si parura, asa incat nasa doar se preface, miscand un pic de voal).

Hora miresei Aceasta hora se mai numeste si `nuneasca` si are menirea de a celebra bucuria tuturor la vederea cuplului de miri alaturati pentru prima oara. Toti nuntasii, alaturi de miri, nasi si socri, incing o hora mare in fata casei miresei.

Turta miresei La sfarsitul horei miresei, nasa rupe deasupra capului miresei turta miresei in patru bucati, care se impart apoi tuturor celor prezenti. Traditia spune ca toti ce vor gusta din turta miresei vor fi fericiti si vor avea mult noroc in anul urmator.

Asezarea miresei la stanga mirelui Pozitionarea miresei la stanga mirelui provine de pe vremea cand mirele isi rapea iubita si apoi se lupta pentru a o pazi de cei care doreau sa o recupereze. De aceea mana dreapta trebuie sa fie libera, pentru putea manui sabia.

Verighetele Utilizarea verighetelor ca simbol al iubirii isi are originea in Egiptul Antic. Egiptenii credeau ca prin inelarul mainii stangi trece o vena care duce direct la inima. Astfel, prin schimbul de verighete intre soti, se considera ca se realizeaza o legatura directa intre inimile lor. Verighetele sunt realizate din aur (un metal pur) pentru a simboliza atat durabilitatea casniciei, cat si puritatea sa.

Calcatul pe picior Se spune ca primul dintre miri care va reusi sa-si calce partenerul pe picior in timpul dansului in jurul mesei (in biserica) va conduce in casnicie si va avea intotdeauna ultimul cuvant de spus.

Marturii Marturiile (bomboniere sau saculeti cu bomboane) sunt cadouri ale mirilor catre invitati. Nuntasii vor lua acasa aceste marturii. De regula marturiile contin 5 bombonele invelite in martipan sau zahar caramelizat, simbolizand sanatatea, fericirea, fertilitatea, viata lunga si belsugul. Aceste marturii se pot face cadou invitatilor in biserica (imediat dupa slujba) sau la local, prin asezarea lor pe masa, la fiecare loc in parte. Marturiile pot avea adaugat un cartonas cu numele persoanei care trebuie sa se aseze, sau cu numele (eventual poza) mirilor.

Aruncarea cu grau si orez Graul si orezul se arunca in calea tinerilor insuratei ca simbol al belsugului si fertilitatii acestora. Se pot arunca si la cununia civila, nu doar la cea religioasa.

Valsul miresei Dansul cu care mirii deschid seara poate fi un vals sau orice alta melodie pe care acestia o doresc sau o considera sugestiva. Aceasta traditie provine de pe vremea balurilor de la palatele regale, unde primii care deschideau seara (si dansul) erau gazdele. Dansul lor este urmat de cel al nasilor, al socrilor si de abia apoi de catre ceilalti nuntasi. Daca mirii doresc, pot dedica melodii sugestive si pot prezenta la microfon intr-un mod mai deosebit si dansul mirelui cu mama sa, si al miresei cu tatal acesteia.

Furatul miresei Furtul miresei este probabil cel mai raspandit obicei traditional romanesc. Mai multi nuntasi, pe ascuns, si feriti de privirile mirelui si ale nasilor, rapesc mireasa si o duc intr-un loc stiut numai de ei. Apoi aduc pantoful acesteia sau alta dovada pentru a demonstra mirelui ca intr-adevar mireasa este la ei. Pentru a o aduce inapoi, se cere o rascumparare. Aceasta poate fi platita in sticle de bautura, mici atentii, sau chiar indeplinirea unor sarcini haioase. Mireasa este considerata a fi in grija nasului pana la miezul noptii, si a mirelui dupa aceasta ora. De aceea, daca furtul are loc pana in ora 12, nasul este cel care plateste raspcumpararea, iar dupa aceasta ora mirele este cel responsabil.

Tortul de nunta Acesta este un simbol foarte important al nuntii, fiind primul lucru pe care mirii il impart atat intre ei. cat si cu restul nuntasilor. Taierea tortului este primul lucru pe care mirii il fac impreuna, dupa cununie. Daca are o compozitie speciala ce ii permite pastrarea la congelator, etajul superior al tortului este pastrat astfel incat mirii sa guste din acesta la aniversarea unui an de la casatorie.

Scoaterea voalului Nasa o aseaza pe tanara mireasa pe un scaun in mijlocul nuntasilor, unde in vazul lumii ii scoate voalul din par. Scosul voalului semnifica trecerea tinerei fete la statutul de femeie maritata, la casa ei. Tocmai de aceea, odata cu scosul voalului, nasa il si inlocuieste cu o esarfa rosie, pentru ca toata lumea sa ia aminte ca fata s-a transformat in femeie. Voalul scos este prins de mireasa in parul altei domnisoare nemaritate, eventual chiar de catre cea care va fi prins buchetul aruncat.

Aruncarea buchetului Fetele nemaritate se grupeaza in spatele miresei, iar aceasta, fara a se uita, arunca peste umeri buchetul de mireasa. Se spune ca cea care il va prinde, sau care este cea mai apropiata de locul in care a cazut buchetul, va fi urmatoarea care se va marita in curand.

Aruncarea jartelei Mirele ii va scoate miresei jarteaua de pe picior, de cele mai multe prin gesturi menite sa aduca zambetul pe chipul invitatilor (eventual se poate renunta la maini, iar scoaterea jartelei sa se faca exclusiv cu dintii). Baietii neinsurati se grupeaza apoi in spatele mirelui, iar acesta, fara a se uita, arunca jarteaua peste umeri. Se spune ca cel care il va prinde, sau care este cel mai apropiat de locul in care a cazut jarteaua, va fi urmatoarul care se va insura.

Trecerea pragului Motivul pentru care se obisnuia ca mirele sa isi treaca sotia in brate peste prag atunci cand paseau pentru prima oara in caminul comun, era acela de a o feri de spiritele rele ascunse sub pragul casei.

Ciorba de potroace Dupa o noapte intreaga de baut si dantuit, nuntasii au nevoie de o ciorbita fierbinte pentru a se drege. Astfel, se aduna la miri acasa (sau la unii dintre socrii), unde continua petrecerea de a doua zi, denumita si `ciorba de potroace`. La aceasta petrecere sunt invitati numai rudele sau prietenii extrem de apropiati, fiind de regula un prilej de a schimba impresii despre nunta si a ii felicita inca o data pe miri.

Luna de miere Desi in zilele noastre notiunea de `luna de miere` are o conotatie pozitiva, aceasta traditie are la baza un obicei nu tocmai fericit pentru tanara mireasa. Pe vremuri, cand mirii obisnuiau sa isi rapeasca cu forta iubitele, aveau nevoie de un timp in care sa le tina departe de casa in speranta ca si ele se vor indragosti de ei. Astfel a inceput sa se formeze notiunea de `luna` petrecuta de cei doi singuri si izolati de restul lumii. Mierea se pare ca esti inclusa in aceasta expresie, intrucat bautura cu care mirele isi ametea iubita pentru a nu mai incerca sa fuga era pe baza de miere. Si de aici notiunea de `luna de miere`.

Ceva vechi, ceva nou, ceva de imprumut, ceva albastru Exista cate o semnificatie pentru categoriile de obiecte de mai sus. Ceva vechi (o bijuterie de-a bunicii, un evantai, un pieptane sau o oglinjoara) simbolizeaza continuitatea familiei si a generatiilor care vor urma. Ceva nou (rochia de mireasa sau accesoriile acesteia) sugereaza viitorul fericit pe care tinerii miri il au in fata lor. Ceva de imprumut (poseta, un pieptene, o oglinjoara, un ruj) va trebui luat de la o persoana cu noroc in viata pentru a `imprumuta` norocul si proaspetilor casatoriti. Ceva albastru (de cele mai multe ori jarteaua sau o batistuta) semnifica fertilitatea cuplului.

Imbracamintea identica a cavalerilor de onoare si a domnisoarelor de onoare Se pare ca pe vremurile cand mirele isi rapea mireasa cu forta si impreuna cu camarazii sai fugea cat mai departe de familia acesteia, cavalerii si domnisoarele de onoare se imbracau identic cu mirele si mireasa pentru a-i deruta pe urmaritori. In felul acesta rudele fetei rapite nu stiau pe cine sa urmareasca si de cele mai multe ori pierdeau urma tinerilor insuratei.

4