Obiceiuri de Anul Nou la români. Jocurile cu măşti

 vezi articolul in HTML531 Dec 2008, 12:10

În săptămâna dintre Crăciun şi Anul Nou, în satele româneşti, cete de

flăcăi se pregătesc pentru ?urat?, respectând datinile şi obiceiurile

din timpul sărbătorilor de iarnă. În ajunul Noului An, pe înserat, îşi fac

apariţia ?mascaţii?. Din repertoriul jocurilor cu măşti fac parte Capra,

Cerbul, Ursul, Căiuţii, Turca, Măştile umane, Malanca. 

Jocurile cu măşti se practică, în funcţie de zonă, atât la Crăciun, cât

şi între Crăciun şi Anul Nou, dar şi în ziua de Anul Nou şi a doua zi. În

aceste jocuri, obiectul cel mai important este capul de animal cu cioc

clampănitor, făcut din lemn şi purtat de un flăcău, însoţit de personaje

mascate. 

Capra

Ceata, care diferă atât ca număr de participanţi, cât şi ca alcătuire,

după regiunea unde se desfăşoară obiceiul, are următoarele

personaje: capra, căpitanul, vânătorul, mireasa, baba, moşneagul,

ofiţerul, evreul, arapul, doctorul, vătaful, fluieraşii, neguţătorul,

neamţul, turcul ş.a. Capra poate fi ?în picioare? ori ?pe brânci?. 

Capul caprei este confecţionat din lemn de mesteacăn, cioplit în

formă cât mai apropiată de reprezentarea naturală a acesteia, partea

de jos a botului fiind lucrată dintr-un lemn aparte, prins cu un cui în

aşa fel încât trăgându-se de sfoara cu care este prins, botul caprei să

clămpănească. dos. 

Cerbul 

Cerbul ridică aceleaşi probleme de construcţie, ca şi capra, cu

singura deosebire că în loc de corniţele de ţap, la capul de lemn se

ataşează coarne de cerb, iar spaţiul de împodobit al coarnelor fiind

mai mare, elementele folosite în decorare au dimensiuni

corespunzătoare, fiind folosite uneori chiar şi panglicile colorate. Şi

cerbii, ca şi caprele, trebuie să aibă pe spate o cergă împodobită cu

panglici colorate şi oglinzi mici. Cerbul mai poate fi îmbrăcat în piele

de capră, oaie sau de iepure. 

Ursul. 

Personajul este îmbrăcat în piele de urs sau din alte animale, uneori

fiind acoperit cu trestie sau stuf cusute pe o haină ori, pur şi simplu, o

cergă, iar ochii sunt două oglinzi. În picioare are mâneci de cojoc

întoarse pe dos, iar pe mâini, bucăţi de piele, ca labele ursului.

Ursarul este mânjit pe faţă, are chipiu şi o bâtă în mână, de care este

prins un lănţişor cu un belciug, care pleacă de la nasul Ursului.

Câteodată, chiar Ursul ţine un băţ lung şi noduros între labe, pe care

încearcă să se urce. Ceilalţi însoţitori poartă costume naţionale. 

Căiuţii

În noaptea de Anul Nou vin şi Căiuţii. În Moldova, o casă de

gospodar unde în seara de Anul Nou nu poposesc Căiuţii este ceva

nemaivăzut, acel gospodar înseamnă că este marginalizat, că nu-i va

merge bine anul viitor. Această vizită este un fel de "binecuvântare"

din partea comunităţii. 

La Căiuţi grupul de personaje diferă, în funcţie de alegerea celor care

urează: urătorul, un Căluţ, cel cu doba, cel cu fluierul; patru Cai,

mama Cailor şi mânzul; cel ce face căluţul să joace, cămăraşul,

baba, doi, trei mascaţi; căiuţi, ofiţeri cu diverse grade.Obiceiul

presupune automat existenţa unei fanfare. 

O formaţie de căiuţi, formată din aproximativ 30 de membri, conţine

cel puţin doi căiuţi, restul fiind comişi, mascaţi şi inevitabil o mireasă

(un tânăr deghizat în costumaţia miresei). Mascaţii, înarmaţi cu

ciomege şi încărcaţi cu tălăngi, au rolul unor veritabili bodyguarzi

moderni.