Oastea Domnului, ca miscare duhovniceasca n cadrul Bisericii Ortodoxe Romne, a devenit o realitate vie a zilelor noastre care, prin existenta si roadele sale, a nceput sa se impuna tot mai mult atentiei opiniei publice. Unii o cunosc mai mult, altii mai putin; unii si dau parerea despre ea n cunostinta de cauza, altii numai din auzite, vaznd-o nca prin ochelarii unor prejudecati mostenite dintr-o epoca de trista amintire.

Tertulian - marele scriitor bisericesc - ne avertizeaza nsa, nca din secolul al doilea, n Apologetica sa, spunndu-ne: "Adevarul cere un singur lucru: nainte de a fi osndit, sa fie cercetat."

1. Necesitatea aparitiei Oastei Domnului. Fondatorii Dupa Primul Razboi Mondial, ncheiat n 1918, cnd jertfele ostasilor nostri au faurit Romnia Mare, contextul social-economic si moral-spiritul oferea un tablou ce nu se ridica la naltimea eroismului acestui popor si a destinului pe care Dumnezeu i 1-a rnduit aici, la gurile Dunarii. Mai mult, un fenomen nou si facea simtita prezenta: aparitia unor credinte straine ce ncercau sa pescuiasca n aceste ape tulburi. n aceste noi mprejurari se simtea nevoia acuta a unor schimbari radicale, menite sa deschida drumul pentru consolidarea si dezvoltarea Romniei Mari. Si cum ntotdeauna n istoria noastra bimilenara Hristos si Biserica Lui ne-au nsotit si calauzit n momentele de rascruce, si de data acesta, tot de aici trebuia pornit. n 1920 a fost nscaunat ca Mitropolit al Transilvaniei tnarul profesor de teologie de la Facultatea din Sibiu, dr. Nicolae Balan. si luase doctoratul la Universitatea Oxford din Anglia, tara n care Biblia era cartea cea mai citita. nsufletit de gnduri mari si de idei nnoitoare, noul ierarh si cauta colaboratori la fel de entuziasti si daruiti pentru nceperea unei ofensive spirituale n Biserica Neamului, spre a o face capabila sa raspunda nevoilor prezentului. Unul din cei chemati la aceasta lupta era si, parintele Iosif Trifa, cunoscut bine de naltul ierarh nca din timpul de pe cnd i era student la Sibiu. Astfel, n august 1921, dupa zece ani de pastorire n Vidra de Sus, e numit, cu data de 1 septembrie, duhovnic la Facultatea de Teologie, apoi din 1 ianuarie 1922 - odata cu nfiintarea foii Lumina Satelor - ajunge redactor al acesteia, ramnnd n fruntea ei pna n anul 1934. Ziarul a fost bine primit, n timp de un an cstigndu-si multi cititori. Dar totusi, preotul Iosif Trifa simtea ca nu e suficienta doar o initiativa cultural-religioasa. Plugul Bisericii trebuia sa traga o brazda mai adnca. Era nevoie de crearea unui front mai larg mpotriva pacatelor de tot felul care bntuiau poporul nostru. Noaptea revelionului lui 1923, l gaseste n genunchi, framntndu-se si cernd ajutor Mntuitorului, pentru a ncepe o lucrare misionara care sa declare razboi pacatului sub toate formele sale de manifestare. Astfel, lanseaza n numarul 1 pe ianuarie 1923 al foii Lumina Satelor acea Chemare catre toti cititorii care voiau sa se nroleze n Lucrarea Duhovniceasca a Oastei Domnului. Aceasta "chemare" este actul de nastere al Oastei Domnului. Mitropolitul Nicolae Balan a binecuvntat initiativa preotului Iosif Trifa fara de nici o rezerva, n anii ce-au urmat. inapoi sus2. Activitatea Oastei Domnului pna la instaurarea regimului comunist ntr-o prima etapa, pe termen "scurt", scopul imediat al miscarii era combaterea alcoolismului, tabagismului, sudalmei si a altor abateri de la morala si de la normele de convietuire crestina si sociala. Pe termen lung, n a doua etapa, fara sa se piarda din vedere obiectivele initiale, fronturile de lupta s-au largit: redescoperirea, pastrarea si trairea activa a credinti noastre ortodoxe si a sfintelor ei traditii mntuitoare, prin dinamizarea clerului si a tuturor mirenilor, la toate nivelele. n felul acesta se ajunge la redescoperirea conceptului de convertire, de nastere din nou (metanoia) prin Taina Pocaintei, avnd n centru Jertfa lui Iisus cel Rastignit, adica pe Iisus Hristos cel Euharistic si pe Iisus Hristos Cuvntul. nsusi mitropolitul Nicolae Balan motiva n 1930 aparitia acestei miscari duhovnicesti, scotndu-i n evidenta si scopurile: "n fata vremurilor schimbate ne trebuie o preotie mai activa, ne trebuie un curent de regenerare religioasa, sufleteasca. Acest curent l-a facut Miscarea Oastei Domnului, initiata si condusa de preotul Iosif Trifa (...)". Roadele n-au ntrziat sa iasa la lumina: sute de crciumi nchise, numerosi oameni si-au schimbat viata devenind buni crestini si buni cetateni. Tarani, muncitori, militari, medici, avocati, notari, primari, elevi, studenti, nvatatori, profesori, preoti, scriitori si alte categorii de oameni se nscriau n aceasta miscare ce promitea sa schimbe ntreaga fata a Romniei, lund sectelor "apa de la moara" si demonstrndu-le ca Biserica Ortodoxa nu a devenit o mama stearpa ci e capabila, prin nvatatura si mijloacele ce le are, sa nasca fii si sa-i duca pe toti la mntuire. Desigur, o astfel de miscare era ceva nou pentru tara noastra. Au aparut si contestatarii. Unii o faceau dintr-o sincera ngrijorare, temndu-se de o evolutie nedorita, altii, pentru ca erau loviti direct n interesele lor (crciumarii si fabricantii de spirtoase), iar altii, pur si simplu, din rea-credinta. n apararea Oastei s-a ridicat arhimandritul Iuliu Scriban, o figura marcanta a scrisului bisericesc romnesc dintre cele doua razboaie mondiale. Roadele nsa erau prea evidente ca sa nu se poata tine seama de ele. Pna n 1935 au aparut peste 37 titluri de carti si calendare ntr-un tiraj de 1.032.000 de exemplare, iar foile Lumina Satelor si Oastea Domnului, ntr-un tiraj de 15.580.800 de exemplare. Conflictul aparut ntre parintele Iosif Trifa si ierarhul sau, mitropolitul Nicolae Balan, consta n unele probleme de ordin administrativ si n opozitia nempacata ntre duhul lumii si Duhul lui Hristos si al Evangheliei Sale. Preotul Iosif Trifa dorea o ortodoxie militanta bazata pe trairea nvataturilor Evangheliei si ale Sfintei Traditii, singura cale prin care puteam avea o Biserica vie si luptatoare. De fapt, asa o dorea nsusi ierarhul sau, dndu-i binecuvntarea nca de la nceputurile ei sfinte. Dar, mai trziu, dupa 1935, sub influenta unui anturaj nefast, l-a caterisit tocmai pe acela pe care l sprijinise mai nainte fara rezerve. n Motiunea din 12 septembrie 1937, parintele Iosif face o clara precizare a pozitiei Oastei Domnului fata de Biserica si a rosturilor ei nationale si spirituale: "Oastea Domnului este un copil al Bisericii. S-a nascut si traieste sub aripa Bisericii. Oastea Domnului nu este altceva mai mult dect Ortodoxia, ci este o familie restrnsa, o comuniune, o fratietate evanghelica, cu gndul precis de a trai mai intens nvataturile Bibliei si ale Bisericii. Ne trudim sa iesim doar din comunul vietii, sa crestem n Domnul pentru mntuirea sufletelor noastre. Oastea Domnului nu are nici o pretentie dogmatica sau canonica, nu avem nimic de adaugat canoanelor. Oastea Domnului nici nu a vrut, nici nu vrea sa faca reguli peste sau contra Bisericii. Dar Oastea Domnului vrea sa traiasca cu toata fiinta regulile existente ale Bisericii." Parintele Iosif nu voia o reforma a nvataturii Bisericii, ci a vietii noastre, din temelii, prin Taina Pocaintei si a Nasterii din Nou cum mentionam n rndurile precedente. Multi credeau ca dupa moartea preotului Iosif Trifa (12 februarie 1938), Oastea Domnului se va dizolva. Ea a continuat nsa, avndu-i ca mentori pe nvatatorul Ioan Marini si poetul Traian Dorz, ambii decedati (primul n 2 februarie 1947, iar al doilea n 20 iunie 1989). Aceasta Lucrare duhovniceasca era ceva cu totul inedit pentru ortodoxia romneasca. De aici acceptarea ei fara rezerve de catre unii credinciosi si pastori, sau respingerea ei totala de catre altii. inapoi sus3. Oastea Domnului n anii comunismului Instaurarea regimului ateu de dupa 1947 gaseste n Oastea Domnului nu un aliat, ci un "dusman primejdios n calea construirii socialismului si a comunismului". Prin nsusi statutul ei, Oastea nu face nici un fel de politica militanta. Aceasta nu nseamna ca ea nu critica raul politic de pe pozitiile Evangheliei lui Hristos. Iata de ce din 1948 aceasta Lucrare a fost scoasa n afara legilor statului comunist. Membrii si mentorii spirituali ai Lucrarii au activat nsa n ilegalitate, conform principiului evanghelic: "Trebuie sa ascultam mai mult pe Dumnezeu dect pe oameni" (Fapte 5, 29). n consecinta au preferat sa fie dati afara din servicii, aruncati n nchisori sau supusi la amenzi grele, dect sa dea cezarului si ceea ce i se cuvenea lui Dumnezeu. Justitia comunista le-a aplicat pedepse penale, care au totalizat sute de ani de nchisoare si amenzi de sute de mii de lei (la valoarea monedei de atunci). Multi ostasi au murit n nchisori sau n lagare de munca fortata. Ei n-au renuntat nsa la credinta si la idealul lor crestin. Sub presiunea Departamentului Cultelor si a politicii de partid, precum si din cauza indiferentei sau a lasitatii anumitei parti din oficialitatea bisericeasca, timp de aproape 40 de ani Oastea a fost identificata cu sectele, sau i s-au pus n seama acuzatii politice fara nici un temei real. inapoi sus4. Oastea Domnului dupa Revolutia din Decembrie 1989 Schimbarile petrecute n tara noastra dupa Revolutie, au avut un efect pozitiv si asupra Oastei Domnului, care a fost repusa n drepturile ei. Primul act emanat din partea Sfntului Sinod, publicat n numarul 1 al ziarului Vestitorul Ortodoxiei din 1990, prevedea ca Oastea Domnului sa fie cooptata n activitatea misionara a Bisericii. Urmeaza apoi alte acte reparatorii: n sedinta Sfntului Sinod din 28 septembrie 1990, Oastea este recunoscuta ca un madular viu si fidel al Bisericii Ortodoxe, aprobndu-i-se si statutul de functionare. n aceeasi sedinta, parintelui Iosif Trifa i este ridicata nedreapta caterisire si i se reabiliteaza memoria. Prin sentinta civila nr. 1002 din martie1990 a Judecatoriei Sibiu, completata cu sentinta civila nr. 626 a aceleiasi Judecatorii, Oastea Domnului devine Persoana Juridica cu caracter neguvernamental si non-profit, avnd centrul actual n Sibiu. Mijloacele de ntretinere provin din donatiile membrilor si ale simpatizantilor ei. Asociatia este raspndita pe ntreg teritoriul Romniei, avnd membri si dincolo de granite, n rndurile diasporei romnesti. Pna n 1994, P.S. Sa Serafim Fagarasanul a fost delegat din partea Sfntului Sinod pentru problemele Oastei, iar dupa promovarea n scaunul de Mitropolit pentru Biserica Ortodoxa Romna din Europa Centrala si de Nord, calitatea de delegat i-a revenit P.S. Sale parintelui episcop Calinic de Arges. Parintele prof. dr. Vasile Mihoc iar, mai recent, si P.S. Sa episcop vicar Visarion Rasinareanu, raspund din partea Sfntului Sinod de publicatiile Oastei Domnului. Prin aprobarea Secretariatului de Stat pentru Culte si a Ministerului Culturii, se nfiinteaza n 1991, la Sibiu Editura Oastea Domnului, de asemenea cu caracter non-profit si neguvernamental. n cadrul acesteia apare lunar ziarul Iisus Biruitorul, ca Asociatiei, iar cu 1 ianuarie a.c. devine saptamnal cu mentiunea pe manseta ziarului "Apare cu binecuvntarea Sfntului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romne. Pentru copii ti tineret se editeaza trimestrial, revista Timotheos. n aceasta editura au vazut lumina tiparului peste saizeci de titluri de carti religioase, folositoare pentru educatia crestina a membrilor ei si a celorlalti credinciosi din Biserica Ortodoxa. Conform statului sau juridic si duhovnicesc, Oastea Domnului si realizeaza scopurile sale prin: - participare activa a ostasilor la serviciile religioase din cadrul Bisericii Ortodoxe; - organizarea de adunari duhovnicesti, n afara serviciilor cultice, n care preotii si mirenii, care adera la idealurile acestei Lucrari sau le simpatizeaza, mediteaza asupra textelor scripturistice n lumina Sfintei Traditii, pentru a patrunde rostul nvataturilor crestine si a-si realiza, prin traire, idealul lor - mntuirea; - catehizarea copiilor si a tineretului; - activitati cu caracter cultural-crestin; - lupta mpotriva criminalitatii cauzate prin liberalizarea avorturilor; - protejarea mamei, a copilului si a familiei, prin care Dumnezeu si ndeplineste planurile Sale de mntuire a neamului omenesc; - combaterea (prin mijloacele pe care le ofera Evanghelia lui Hristos si Biserica Sa) sodomiei si a tuturor abaterilor de la poruncile pe care Dumnezeu le-a rnduit pentru existenta oamenilor din toate timpurile; - actiuni de caritate crestina (ajutorarea saracilor, a bolnavilor si a handicapatilor, evanghelizare n nchisori etc.), prin grupuri de misiune, donatii de carte si ziare religioase, iar pentru fratii romni din Ucraina, Basarabia, Iugoslavia si Ungaria - si carti de cult, acolo unde este cazul. inapoi sus5. Actualitatea Oastei Domnului n contextul de dupa 1990, cnd propaganda prozelitista neoprotestanta este n ofensiva, scotnd n teren toate "armele" moderne de "evanghelizare", Oastea Domnului, chiar daca n-ar fi existat, ar fi trebuit "inventata". Ea este un brat viu al Bisericii si, acolo unde pastorii stiu sa o pretuiasca si sa o puna la lucru, se obtin rezultate spectaculoase. Conform principiilor Oastei, e necesar sa facem noi, ortodocsii, "evanghelizarea", sa n-o lasam pe mini straine. Credinta noastra nu este nici din secolul al XVI-lea, nici de la 1700. O avem direct de la Mntuitorul, prin Sfintii Apostoli, respectiv prin Sfntul Apostol Andrei. n veacul de aur al crestinismului, fiecare membru al Bisericii Primare era un misionar, stiind sa dea fiecaruia seama de credinta pe care o slujeste. Numai cnd fiecare ortodox si va cunoaste si-si va trai credinta, vom obtine biruinta asupra evanghelizatorilor de pe stadioane. inapoi sus