OAMENI REPREZENTATIVI - upload.wikimedia.org · avea, asa cum se vadeste trecutul militar al...

INSTITUTUL DE ISTORIE UNIVERSALA. N. IORGAa

N. IORGA

OAMENI REPREZENTATIVI

IN PURTAREA RAZBOAIELOR

LECTII TINUTE LA COALA DE RAZBOI IN 1937

BUCURESTI 1943

N. lORGA

OAMENI REPREZENTATIVI IN PURTAREARAZBOAIELOR

INSTITUTUL DE ISTORIE UNIVERSALA N. IORGAI

N. IORGA

OAMENI REPREZENTATIVI

IN PURTAREA RAZBOAIELOR

LECTII TINUTE LA $COALA DE RAZBOI IN 1937

BUCURE$TI - 1943

Acest volum inf dfigazd incd o serie din prelegerile linute la ScoalaSuperioard de Rdzboi de Nicolae Iorga. Textul lor, cules dupd notelestenografice, a fost tipdrit prin ingrifirea d-rei Liliana Iorga, cdreiai se datoresc pdstrarea gi editarea mai multor lucrdri, rdmase in starede manuscris, ale neuitatului ei pcIrinte ; ele vor apare, la timpul lor,In publicafiile Institutului de Istorie Universald care îi poartd numele.

Imprejurclrile prin care trecem dau acestor liguri reprezentativeale r dzboaielor altor veacuri un interes poate ;i mai actual decal altorcon ferinfe ;i prelegeri, ce a;teaptcl la rd ndul lor lumina tiparului. Elesunt Dud deopotrivd de reprezentative ale concepfiei ;i puterii de evo-care ale marelui nostru istoric.

Istoriografia modernd are inteadevar tot mai mull tendinfa de-adespdrfi scrierile de caracter social fi economic, in care viafa maselorcapdtcl aspectul anonim al fenomenelor colective, pcInci la excesele dedespersonalizare ale materialismului marxist, de biografiile « oameni-lor cari au fdcut istorie », a cdror tradifie se poate urmdri dela Plutarh.In portretele ce alccItuesc aceastif serie de « oameni car au purtat rclz-boaie », Nicolae Iorga a ;Hut sd lege mereu personalitclfile alese de elIn ccimpul nesfdr;it al istoriei universale, de tot ceea ce reprezintd, regd-sind in fiecare conducdtor de oaste elementele caracteristice ale menta-litclfii f i ale vielii secolului &Yu. Cartea aduce astf el o contribulie insem-natd la infelegerea modului de a privi f i a scrie a singurului istoricromcin care a putut cuprinde In opera sa evolufia omenirii intregi.din acest punct de vedere, credem cä prelegerile vor ji citite cu interesnu numai de acei, a cdror meserie e de a purta rdzboiul in formele salecumplite de astdzi, pentru desdndr;irea ncldejdilor i ndzuinfelor ce seleagd de pregatirea lor.

GHEORGHE I. BRATIANU

I

CEA DINTAI FORMA A SPIRITULUIMILITAR

Anul trecut am prezintat istoria universala pe unja unor anumite

idei generale.Anul acesta voiam sà fac altceva, §i anuntasem pe directorul

nostru §i ma tin de ceea ce am anuntat, cu o foarte mica modi-ficare, adicä introduc pe langa materialul pe care aveam intentiasa-1 prezint §1 in care o sa Intâlniti deosebite capitole de istorie uni-versala, pe langil aceasta introduc §i o linie generala, care va,

trece prin toate aceste capitole. O sá Vá arät astfel care era lainceput titlul acestui curs, dupa aceea o sa alit care este unja ge-nerala §i indata dupa aceasta voi cauta chiar in prima lectie saating subiectul.

lata ce fagäduisem eu: sa aleg un numar de biografii de oameni

reprezentativi in purtarea razboaielor §i fiecare dintre dfin§ii sti re-prezinte spiritul unei epoci, §i in fiecare din aceste epoci caracteruldeosebitor se aduna in jurul une personaliati, a cärei biografieevident ea' n'o s'o fac sub alte laturi, n'am sa merg in domeniul teh-nicei, in care n'am nicio competenta, dar o sa fie partea militaraIn legaturd cu istoria, pe care un istoric o poate cunoa§te §i are

dreptul de a o infati§a.Chiar dela inceput, cand a fost sa aleg cele dintai biografii m'am

lovit de o greutate §i greutatea aceasta mi s'a invederat indata ceam recurs la izvoarele MAO.

Pentru lectura d-voastra nu va pot recomanda in deajuns cetireaizvoarelor. Pentru a cunoa§te o epoca este bine sa aveti contactcu omul din vremea aceea, sau cu omul cel mai apropiat de aceaepoca, omul care are mai mult sau mai putin ideile §i sentimentelede atunci, care a cunoscut cari erau popoarele, cu aplechile lor §.1

oamenii cari au jucat un rol insemnat.atunci mi-am zis eu: trebuie sa am un punct de plecare dela un

izvor care, chiar daca este mai tarziu, a intrebuintat izvoare con-temporane §i atunci am luat reeditarea in secolul al XIX-lea a ve-stitei traducen i a 4 Vietilor Paralele » a lui Plutarh din Megalo-

10 N. IORGA

polis. Ca aparenta biografiile acestea nu spun mare lucru, dar uneledin ele pornesc dela izvoarele contemporane, de exemplu pentru Sillasau Sulla, memoriile lui se gasesc In cea mai mare parte intrebuin-late in capitolul respectiv din Plutarh.

Am vazut !ma foarte repede un lucru. Gail-Mud doua capitole,capitolele privitoare la Pelopida si Epaminonda, cei doi luptätoritebani, bätalia dela Leuctra si Mantineea, si inainte de acesteaflied douà MAIL numai ale lui Pelopida, m'am gäsit inaintea uneibiografii In care se vorbeste de studiile literare ale lui Epaminonda,despre familia lui Pelopida, despre felul cum s'a organizat o con-spiratie, despre felul cum s'a dat o lovitura, de o stratagema intre-buintata de unul dintre dânsii. De aici a rezultat un lucru. Gaudm'am gandit la ceca ce este mult inainte de inceputul secolului alIV-lea, este epoca in care anii se coboara, Meat Alexandru-cel-Mare vine dupa aceasta epoca, si m'am uitat la felul acestade prezintare al biografiilor, mi-am dat seama de un lucru, anumede lucrul acela ca In cautarea militarului nu-1 gäsesti. Nici vorbanu este de o discutare tehnica cum se poate face astazi, In ce pri-veste, de exemplu, campaniile lui Napoleon I-iu; lipsesc once fel delämuriri, ¡neat nu trebuie sa va läsati inselati de ceca ce au scrisistoricii militari cu privire la razboaiele antichitatii.

Nu avem raportul imediat, lucru care se intalneste astazi asade des, nu exista' arhive. Arhivele apartin unei epoci foarte tarziisi arhivele acestea au fost foarte multa vreme politice; arhive mili-tare nu existä nici pentru räzboaiele din evul mediu, nici pentruo parte din räzboaiele din timpurile moderne. Dar chiar dacä le-amavea, asa cum se vadeste trecutul militar al omenirii, se vede anoi nu avem de-a face cu razboinici de profesie, nici cu razboi-nicii din timpurile noastre, cari au o functie sociala bine stabilita,cari au trecut prin anumite scoli, au izbutit in anumite examene,au fost inaintati din grad In grad, 'Ana* la o anumita varsta ramanIn cadrele armatei, care-si creeazä si un fel de fisionomic particu-lara, rum exista in Germania inainte de räzboi, un tip al ofiteruluicare cauta un fel de a vorbi, deosebit de felul de a vorbi obisnuit.De asa ceva nu poate fi vorba ; nu sunt oameni specializati, prega-titi, nu sunt oameni ai razboiului, ci sunt oameni cari inteun anumemoment ajung sa conduca o lupta, sau sa faca un razboi si cari adoua zi dupa aceasta se intorc in ceca ce numim noi: viata civilasi care pe vremea aceea nu se putea numi viata civila, ci viata orne-neasca' in totalitatea ei.

CEA UINTA.' FORMA A SPIRITULUI MILITAR 11

Omul putea fi luat pentru un rázboi sau pentru alt rá'zboi§i trebuia sá aibá o pregátire pentru once fel de imprejurare, ceeace poate sá fie uneori ráu, dar foarte deseori poate sä fie foartebine. A stápâni con§tiinta sufleteasca a unei societáti, §i prin ur-mare §i con§tiinta oamenilor cari vin din aceastä societate ca soldati,este un foarte mare avantaj, pe când atunci când considerd cinevasoldatul ca un om care este näscut pentru a fi dela varsta cutarepfing la varsta cutare in cadrele armatei, se poate intâmpla sá-1trateze ca o cantitate abstractä i indatá ce o armatá este consi-deratä ca o adunáturá de cantitáti abstracte, o pierzi din má'ná subalt raport cleat raportul mecanic.

atunci mi-am zis: biografiile le voi prezinta, dar in a§a felMeat sd se vadä cum se formeazá spiritul militar §i apoi categoriamilitará §i, dupä ce se formeazil categoria militará, in ce fel cate-goria aceasta a putut fi formatá prin pregätirea militará.

Acum se vede foarte limpede ceea ce urmáresc, §i odatá spuselucrurile acestea, putem intra inteo epoch' foarte indepärtatä, foarteráu inteleasá, dar de cea mai mare insemnátate, MIA de care desigurcà multe lucruri cari se vád mai tarziu ar fi. sau neobservate, sauli s'ar da o interpretare deosebitd. Astfel a fost o stare de rázboi inantichitatea mediteranianá, care cuprinde pe Greci, pe Romani§i pe barbarii din jurul Grecilor §i Romanilor, dar pe lângd antichi-tatea aceasta mediteranianá, mai apropiatá de noi sub toate rapor-turile §i din care venim in cea mai mare parte §i din barbarii all-piti pe langd aceastä antichitate mediteranianá, care cugetá canoi, simte ca noi i intelege rosturile ca noi, a fost §i o and lume, carea trait foarte multä vreme in stare de rázboi.

Eu nu §tiu dacä In manualele de istorie militará cuteaza cinevasä prezinte lucruri oarecum precizate cu privire la cealaltd antichi-tate, pentrucá vä spun cä aceste lucruri nu se pot preciza. Ar fi ocutezantá foarte mare dacd ar incerca cineva sä le infátiseze; ceeace se poate infati§a este cuno§tinta locurilor de rázboi, cuno§tintaprovinciilor a chor stäpAnire a fost urmäritä, anumite rezultate§i interese regale, cari, acestea, rásar prin anumite inscriptii, anumiteproclamatii de victorie, cari, toate acestea, sunt de acela§i fel, numainumele se schimbá. Acestea nu povestesc, n'au simtul istoric, o bátälieeste ca alta, numai at se schimbá numele luptätorilor §i data ; nuexistä nicio putintá de a trece dincolo de aceastá uniformitate de ton.

Nicio bátálie din antichitatea Orientalilor, a oamenilor din Hal-deea, din Asiria, din Persia, din Egipt, nicio astfel de IA-Me nu

12 N. IORGA

poate fi povestitil. Pare foarte curios, dar cu toate acestea este ade-vgrul cel mai desavArsit; eu am scris de mai multe ori istoria uni-versalg i totdeauna am cgutat sg revin la izvoare i impresia meaa fost aceeasi.

De aceea, o bucatg de vreme nu va pot scoate un om i sa spun:WA un om caracteristic, inteo localitate caracteristicg, pe un câmpde Male ce poate fi caracterizat. Acestea nu le putem fixa. Nuputem spune ca s'a dat o bgtalie pe un camp de bgtalie caracterizat

cà s'a castigat in cutare imprejurare, care se poate caracteriza,victorie.

Ne pare foarte rdu ca este as a, dar este asa, de ce? VA explicintgi aceasta si pe urma trecem la Greci. Noi traim lute° epocaIn care toata lumea vorbeste de pace: se simte obligat oricine invremea noastrg sa vorbeasca de pace, ca si cum ar tine intr'adevrla pace. Aceasta este conceptia noastra i sunt atätea elemente eco-nomice de salvat, sunt atatea ing,rijiri ale unei civilizatii, care cumijloacele de luptg actuale, daca razboiul se petrece lute° anuminarie, aria aceasta riscg sä fie distrusd in mare parte sub raportuloperelor civilizatiei, &ad, natural, /upatorii urmgresc biruintanu pot sä ting seama de ceea ce va fi distrus.

Dar mai este un alt motiv pentru care se vorbeste de pace: pen-trucA fiecgruia îi este fried de celglalt; dacg s'ar intampla sá fie ci-neva mai deschis pentru invazie, evident cd toatg lumea s'ar aruncaasupra lui. Dar odinioarg era contrariul. Lumea träia in ideea capacea este un lucru intamplgtor, nedorit, neutil, aare nu corespundecu sensul societgtii, lumea trgia in constiinta necesitgtii absolute si con-tinue a razboiului. Oamenii trebuie sg se batg, acesta era principiul.

Oamenii intre (Musa se pot intelege, pentrucg in once epockexistä interese comune i infrangerea invatä pe multi, cum victoriainnebuneste pe multi, insg and nu este vorba de oameni, ci de zei,atunci este altfel. Zeii acestia sunt mult mai cruzi decat oamenii:ei se bat pang la distrugere; unii zei nu permit alti zei sträini, o mi-tologie nu se poate aseza lângg alta mitologie, ori una, ori alta.

In antichitatea orientalg oamenii trgiau in convingerea cà existainteadevgr numai zei, cà oamenii sunt mânati, sfatuiti, indem-nati, pedepsiti necontenit de catre zei: De aici credinta a 'limas.

In felul nostru de a ne exprima astgzi; de exemplu, cand i sezice cuiva: batd-1 Dumnezeu », vedeti ce functiune i se atribuielui Dumnezeu, sau #Dumnezeu nu bate cu ciomagul aceasta esteo concesie, este o idee cresting care rectifica ideea cea veche. Luati

CEA DINTAI FORMA. A SPIRITULUI MILITAR 13

d-voastra Biblia, Vechiul Testament 0 vedeti ce lucran i Infioratoaresunt acolo: este Iahve, Iehova, care este stapanul poporului luiIsrael, tine numai la acesta, iar toate popoarele celelalte sunt dateIn seama poporului lui Israel 0 acesta poate face once cu dänsele.Lisa intre Evrei sunt foarte putini cari sail Snchipuie Ca' au tot-deauna pe Dumnezeu la indemana 0 ca Dumnezeu, urma§ul luiIehova de odinioara, n'are ochi pentru altfel de oameni.

Dar nu poate fi vorba de razboi nici dela o natiune la alta na-tiune, pentrucä nu exista conceptia natiunii; fiecare natiune se con-sidera ca singura natiune, de unde iar la Evrei conceptia aceastacare se Intalne§te pan'ä acum in cärtile lor sfinte, ca ei sunt menitisa stiipaneasca pamantul 0 ca popoarele celelalte trebuie sa dispara,sau sä se confunde cu dan0i. Sau notiunea din Islam ea Islamulsingur are dreptul sa stapaneasca lumea 0 ca acei cari nu vor safie omorIti, obligatia credincio0lor este sa-i omoare pe invin0,trebuie sä se rascumpere prin eharacia, care este un fel de chirie avietii. Viata invinsului este proprietatea Invingatorului, 0 invinga-torul, In Ice sa darâme viata invinsului, fi ingaduie sä traiascd, dartrebuie sa plateasca In fiecare an o chirle: mai traie0i Inca un an,daca p1ate0i la anumita data haraciul la care e§ti obligat. Fiecarepopor nu se considerd ca, popor, ci ca poporul, singurul popor alsingurilor zei, cari singuri zei au dreptul de a trai 0 inchinatoriiacestor zei au datoria de a face in a§a fel, Inca s'a nu maiexiste alti zei in jur 0 niciun alt popor care sä se Inchine acestorzei, cari trebuiesc desfiintati. De aceea razboiul este continua;Wan' ce poate cineva, se arunca asupra celorlalti.

Uneori, In timpurile noastre, se zice: catare razboi se face dinnecesitati teritoriale. Notiunea granitei este o notiune relativ noud,0 pe vremea Romanilor o granita insemna banda de teritoriu, careputea fi foarte Intinsa, 0 aceasta a trecut 0 la Bizantini 0 la Turci,de aceea Turcii aveau a raiaua », care nu era teritoriul de laugh' fron-tierä, ci era o lume intreaga care traia acolo.

Deci fázboiul pentru frontierä, pentru puncte strategice, pentruhotare naturale, acesta nu se poate concepe, pentruca acestea nusunt popoare cu harti, cu atlase; nu sunt razboaie de hotare, nusunt razboaie pentru ocuparea unei provincii.

In timpurile noastre s'a dat un razboi, s'a ocupat o provincie;gänditi-va ce au facut Germanii In Ucraina, In Prusia occidentalä,dupa cucerirea lor. Cum s'a mantuit cucerirea, apareau ofiteri carise instalau imediat la cutare oficiu, 0 tara se schimba de pe o zi

14 N. IORGA

pe alta. Noi träim Intr'o epocd In care se guverneazd prea mult.Dacd am fi läsati noi Intre noi ne-am putea Intelege, dar intervinhartii pecetluite care ne paralizeazd, ne deprind paralitici.

Prin urmare, nu poate fi vorba de ocuparea unei provincii. Naavea importantd ocuparea unei provincii pentru Faraon sau pentruun rege din Babilon sau Ninive. Observati d-voastra ce se lard*§eazd pe monumentele, din fericire a§a de numeroase §i frumoaseS'a lmplinit acum aproape un secol §i juradtate de cand ele suntcunoscute §i, cu vanzarea unei mari biblioteci, s'a &sit un foartefrumos album al lui Champollion, care infdti§eazd cele dintai prezin-tdri ale operelor de artd, In materie de zugriveald ale Egiptului. Cevedeti d-voastrd In aceste fresce? Ganditi-vd la Arcul de triumfdela Paris sau la once arc de triumf de aiurea, care are basso-reliefuri:vedeti armate care merg la asalt, trupele care infra' biruitoare. Nimicdin toate acestea nu veti gäsi aici, dar prin ce se aratd marile isprdvi.Indeplinite de Faraoni? Vedeti toate popoarele care vin §i aduc cateceva: Faraonul este a§ezat In scaun, vin oameni, colorati deosebitca sd arate diferenta dintre rase, unii sunt albi, altii ro§ii, altii negri§i aduc fiecare ce pot, aduc animale, aduc fructe ; sunt §i cativaEvrei Indoiti de spate, cari in In 'nand ni§te pungi pe care le prezintdFaraonului. Ce-i intereseazd pe d'an§ii? Sá scoatd fdrd functionaricat mai multi bani, pe cand In timpurile noastre ceea ce intereseazdeste sd ai cat mai multi functionari, ca sä n'ai la capdt bani, pen-trued banii Ii mAnâncd Insui aparatul Intrebuintat pentru a ca§tigaace§ti bani.

Prin urmare, nu poate fi rdzboi pentru botare, pentrucd nuexistA hotare, nu poate fi rdzboi pentru ocuparea unei provincii,pentrucd ei nu au functionari, n'au nevoie de functionari. Sistemula mers mai departe, peste Roma, pe deasupra Imperiului Otoman. Darce cduta Imperiul Otoman? De ce Turcii nu ne-au cucerit pe noi?

Este o tntrebare pe care mi-o pun oarecum din nou inaintead-voastrd. Noi spunem de obiceiu: pentrucd s'au Ingrozit de rezi-stenta noasträ §.1 pentrucd tara noastrd era greu de cucerit. Da, erao tard de pdduri, de rnla§tini. Bosnia a fost cucerità de SnitanulMohammed al II-lea, pentrucd se §tia care este cetatea regelui. El 1§i

spunea: bat cetatea regelui, prind pe rege, Ii tai capul §i s'a man-tuit cu tara, pe cand la noi nu §tia unde sA dea lupta, asupra cui

sA cadd, pentrucä Domnul §i boierii se ascundeau §i erau ni§te sur-prinderi de noapte. Din cauza aceasta nu s'au cucerit tdrile noastreca alte provincii.

CEA DINTAI FORMA A SPIRITULUI MILITAR 15

Dar §i pentru alt motiv. Daca Domnii no§tri se ofereau sa deaTurcilor ceea ce ar fi luat Turcii daca se arzau ei singuri, era maicomod sa' pastreze cineva pe Domnii no§tri, §i sistemul acesta a ajunsla perfectia din epoca Fanariotilor: Turcul statea la Constantinopol§i Fanariotul era buretele care se umplea aici §i pe care Turcul semultumea sa-1 stranga la Constantinopol.

Acesta este vechiul sistem al monarhiilor orientale.La noi incepe razboiul deseori din ambitia unui §ef de Stat sau

a unui factor influent In viata unui Stat, incepe räzboiul din cauzagrerlilor unor diplomati, foarte multe razboaie din timpurile noa-stre vin din grerlile diplomatilor. Se fac unele razboaie §i din cauzapresei care creeaza o du§manie intre doua popoare, sau din cauzaunei actiuni a strazii.

Dar toate lucrurile acestea nu exista In antichitatea orientala ;oamenii n'au ambitie. Nici Ludovic al XIV-lea nu avea ambitie insensul nostru, iar la Romani &A vorbim de ambitia lui Cezar, luiTraian, In sensul nostru, sunt lucruri lipsite de sens. Sau sunt raz-boaie facute pentru onoarea tarii care este ofensata, dar nu totdeaunaaceasta a hotarit razboiul. Noi traim trite° epoca In care toate na-tiunile f§i spun lucrurile cele mai desagreabile In fiecare zi §i onoareanatiunilor este a§a de: deosebita, ¡neat nu se face razboi pentruaceasta.

Vedeti, nu sunt motivele razboiului din timpurile noastre.Atunci nu exista armata permanent& ci numai o garda a regelui ;

Incolo, se facea apel la cine vrea §i putea SA meargä la razboi. Nuexista nimic scris In ce prive§te alcatuirea armatelor. La Turci s'apastrat pana tärziu sistemul de a porni 4 In buluc », cum se zicea

odinioarä, adica se repede fiecare In ordinea care se produce In mo-mentul acela, se repede fiecare care o anumitä tinta. Generali?SA se dea un singur nume de general In toatä antichitatea oriental&Nu exista. Se spune, de exemplu, de luptele Per§ilor impotrivaGrecilor, pe care le cunoa§tem numai din punctul de vedere al Gre-cilor, bat:ilia dela Marathon, dela Plateea, lupta naval a dela Salamina,daca binevoim sd acceptam interpretarea pe care au dat-o istoriciimoderni unor biete §tiri din Herodot. Dar Herodot este un om caren'a fost niciodata la rilzboi, care habar nu are de razboi; scopul lui

este sä explice dece s'au batut Grecii cu Per§ii §i nu sa arate felulcum s'au bätut. Nu este deloc sigur &A Per§ii au fost invin§i, ar cumInfatiraza lucrurile Herodot. Intre Herodot §i Eshile, poetul tragiccare o prezintä pe Atosa, mama lui Xerxe, plangänd pentru infran-

16 N. IORGA

gerea armatelor marelui rege, nu este mare deosebire ; amândoi vadlucrurile din acela§i punct de vedere, au exact aceea§i competentä.Dar chiar mai tarziu, nu trebuie sa creadä cineva In tot ce spuneTucidide. Tucidide este omul care §edea in piata publich din Atena

vedea ceea ce se poate vedea din piata publica din Atenq. Este unsingur soldat care a scris o singura carte osta§easca In toata anti-elitatea : acela este Xenofon, prin « Retragerea celor zece mii +$. Daraceasta este mai mult o excursie militarí, pentru ea' el nu po-veste§te lupta dela Cunaxa, in care a cäzut Cyrus-cel-tanar, carelupta impotriva fratelui sau, ci el aratd cum a calatorit pana laMarea Neagra, cat de greu i-a fost lui sa ajunga pang acolo. Foarteinteresantil carte de geografie, dar nu este o carte de strategie ; nu se-opre§te un singur moment sá arate valoarea militara a cutilrui saucutarui loc.

Se vede In prezintarea acestor lupte pe unele stele de victorie,pe unele din pietrele acelea pe care se sapa prezintarea simbolicaa biruintei, se vede regele care trichina zeului ca un sacrificiu,victoria sa. Si buletinele acestea vorbesc totdeauna in termeni deo cruzime fara pereche: au navalit asupra du§manului, au omoritatatia, i-au calcat in picioare, i-au distrus, ceea ce nu este totdeaunaadevarat, dar ei aveau interes sa minta putintel pe zeu, sa-i spunazeului ca s'a facut mult mai mult lucru decat atAta.

Intre sacrificiul unui animal, intre sacrificiul oamenilor, §i o bi-ruintd nu era decat un mare sacrificiu In massa, §i tare anumite prac-tice, de exemplu, la Evrei, intre circumciziune i sacrificiul lui Isaac,este o legatura. Iehova este in§elat prin circumciziune ca s'a' nucearà sacrificiul lui Isaac.

Lucrurile acestea sunt in legatura din timpurile cele mai departatepang acum.

Prin urmare, regele pleaca la razboi: el se infati§eata pe carul&au de triumf, cu ni§te cai teribili, In jurul lui sunt osta§i, a ca§tigatbätalia ; el este prezintat aducand ofranda mortilor adevärati §1 In-chipuiti §i a distrugerilor care au fost §i care n'au fost Zeului care,Cu ochii Intredeschi§i, prive* dovada aceasta ca regele §i-a !ride-

plinit toata datoria §i mai mult cleat atata nimic.In ce prive§te urmele lasate de Per§i, cari §tiau sa scrie, scrierea

-cuneiformä, care se intrebuinta pentru contractele de comert, eranatural ca din cauza razboaielor medice, chiar dacä au fost invin§i,

§i ei puteau sa acopere aceasta infrangere, era natural sa laseceva scris pentru urma§i.

Fig. 1. Ahile legiind ranile lui Patrocle (scend de pe un vas grecesc. Antigua-Hum. Berlin).

CEA DINTAI FORMA A SPIRITULUI MILITAR 17

Dar dela toti ace§ti Per§i nu ni s'a pgstrat decat inscriptia delaBehistun, inscriptie de caracter vag, care aratà ceea ce s'a Moltintr'o anumità epock

Iatk un popor rázboinic ca Hittitii din Asia Mick n'a lAsat niciunbuletin de victorie. Au lasat Egiptenii, Babilonienii, Asirienii, darHittitii, cari au stgpAnit Siria, s'au batut cu Faraonii, n'aunimic scris.

Când ajungem la Greci, vedem cá cetätile grece§ti truíiau in con-ditii foarte modeste. Nu exista un sistem militar la Atena: tintacea mai mare a Atenei era s6 OA o anumità ordine interioarà §i pelanga aceasta sà-§i lege, prin interese- de comer, cAt mai multi' lume.S'ar fi putut altfel sà." facg cum au fkut Sultanii Otomani mai tarziu,cari au cdutat sá aibA o flak au impru.mutat corniile supu§ilorlor §i dupä ce Mohammed al II-lea a luat Constantinopolul, §i-au fácuto flotà §i flota a intrat in Arhipelag, in Marea Neagrk au luat Caffa,Chilia, Cetatea-Albk !mkt la 1500 ei stäpâneau aceasta" regiune.Care a fost rezultatul? Aici avem sistemul oriental, continuarea tra-ditiei milenare rásaritene. Rezultatul a fost ca din Caffa s'a alesun biet sat, din Chilia §i Cetatea-Alba mai nimic, populatia a fostluatk mutatà la Constantinopol §i tot negotul a murit. Dac6 n'arfi fost Italienii in Marea Neagli §i Arhipelag §i regiunea aceastaar fi fost moartà pentru comer.

Dar ce a facut Atena? Prin banii ei a cA§tigat pe insularii dinArhipelag §i ei s'au oprit langa Atena, cu tezaurul ei, pus sub ocro-tirea lui Apollo, in cutare insulk i in felul acesta Atena, farà sä versesange, a ajuns sA fie stipang §i pe teritoriul din spatele ei, care o in-teresa foarte putin, cum pAn'd dupà 1370-80 pe Venetieni ii in-teresa foarte putin ceea ce era la spatele lor, in Italia de Nord, darli interesa foarte mult ce era in Istria, Dalmatia, Moreia, Albania,In insulele Arhipelagului, ce era in toate pgrtile acestea maritimedela Rdsärit.

Se spune: Sparta este un Stat militar. Sparta nu este un Statmilitar, ci un Stat hotesc, de brigandaj organizat, un Stat in careoamenii nu fac nimic in afard de acest jaf, nu creeaza nimic.

Eu am fost pe locul unde odinioarà a fiintat Sparta.Nu vg puteti inchipui sub Taiget, nu numai in ce säracie, dar

In ce ingustime au träit oamenii ace§tia. Am vAzut muzeul din Sparta:nu cuprinde nimic; nu existA statui din Sparta, piata publicfi dinSparta, Acropolea din Sparta, Spartanii §i-au esit Acropolea laTeba. §i de altrainteri In Acropolea din Teba, pe care au luat-o

2

18 N. IORGA

foarte u§or prin surprindere, o alta surprindere, o alta conspiratiei-a scos de acolo pe vremea lui Pelopida §i Epaminonda, acolosunt douà sate, la inceput cu doi Nmo0», cari au läsat moreni pe urma ;de aceea sunt doi regi in Sparta. Aceasta inseamna o mo§ie care4 umbra' pe doi batrani lo, sunt doi descendenti ; de aceea trite() casa-torie nu poate sa ia fiul dintr'o ramura regala pe fata din cealaltaramura regala: acestea trebuie sä ramana bine deosebite. Avern afacecu un sat de moreni, a§ezati In imprejurari foarte putin prielnice,oameni träind extrem de aspru. Toate legile lui Licurg sant mito-logic istorica facutä mai tarziu ; Licurg era probabil un zeulocal. Solon din Atena este o realitate istorica, poate exagerata, darLieurg este creat pe dea'ntregul. Oamenii ace§tia nu aveau niciunsentiment grecesc. Nici nu exista sentiment grecesc atunci. S'a spusca sentimental grecesc a venit din jocurile olimpice, corintice §i ne-meic,e, unde se intalneau Greci din mai multe regiuni, dar multä vrem.edialectele grece§ti ramasesera deosebite : donan, ionian, eolian, §i

multi din Greci n'au participat niciodatä la jocurile acestea ; nuveneau Grecii din Asia Mica §i Sicilia, §i Italia sudicä era piing deGreci, dar Grecii a ce§tia nu veneau la jocurile acestea.

Daca ja cineva biografia acestor dinttli reprezentanti ai spirituluimilitar grec, iata ce constatä'. Intai, spiritul acesta militar, care seobserva' prima data in epoca aceasta dela inceputul secolului al IV-lea,,atunci cand pentru intaia card' in omenire, in afara de zei, santlupte intre oameni si lupte concepute rational §i executate metodic,este in legatura cu ce? Nu cu viata greceasca, ci cu o viata careeste in gala de Grecia propriu zisa. Barbarii din interior, dela spatelecetatilor grece§ti, ace§tia sunt cei dintai cari au introdus notiunearazboiului uman, adica intre oameni. Noi putem zice cà intre-buintarea celui dintai sistem militar apartine rasei din care necoborim §i noi, pentru ca noi suntem urma§ii veehilor rase carpato-balcanice, care formau un singur ansamblu.

Am cautat in 4 Istoria Romanilor », §i in incercarea mea de IstorieUniversala, publicata in limba francezä, sa explic macedonic, iliric,

pentru ca Macedonenii sunt Iliri, urr vapsiti la suprafatä cucultura elenicä, §i putintel §i tracica, pentru ca rasa tracica s'a straindela o bucata de vreme in jurul Ilirilor, malt mai räzboinici §i maiputernici, personalitatea lui Alexandru-cel-Mare, insa mi-a scäpatdin vedere ca inainte de Alexandru-cel-Mare este altceva.

Epaminonda §i. Pelopida sunt oameni din Teba. Teba avea oAcropole, dar farä sa aib'ä o cetate, pentru ca o cetate de comert n'a

CEA DINTAI FORMA A SPIRITULUI MILITAR

fost Teba niciodatä. De altminteri, cum lucrurile de acum servescpentru a intelege cineva lucrurile din trecut, poftiti la Teba pentrua vedea ce a fost acest ora § pe vremea lui Epaminonda §i Pelopida.Teba este un tärg cum este Urlati, cum este Välenii-de-Munte, Sulita,§. a. m. d. Teba este capitala Beotiei §i spiritul beotic este socotitca ultima treaptd a inteligentei umane. Teba trebuie sà aiba uninteles care nu este grecesc, cele mai multe nume grece§ti aparlinunei mai vechi populatii, pe care Grecii au inlocuit-o. Teba, in zilelede tfirg este ceva, dar in zilele c,elelalte nu este nimic: o stradä §.1 ici§i colo presärate ateva case. A§a trebuie sä-§i inchipuie cineva me-diul lui Epaminonda §i Pelopida, §i nu altfel.

Teba multd vreme n'a insemnat nimic, dar pe atunci, pe lainceputul secolului al IV-lea, a insemnat ceva §i a invins Sparta.

Odinioarä, viata mergea dela Nord la Sud. Macedonenii §i Traciise supun Atenei §i Atena are nevoie de mijloacele Spartei, dar acumSpaita este invinsä de Teba. Vedeti cä s'a schimbat rostul lumii:regiunile uzate fac loc regiunilor proaspete. Deasupra Beotiei existäTesalia, care este o regiune de cai, Mat Atena este o regiune denegustori, Sparta este o regiune de mo§neni, Beotia este o regiune deVácari §i Tesalia este, cum este pusta ungureascA astäzi, o regiune undese cresc caii. Ahile, care vine de acolo, este inainte de toate un cavaler,de aceea se spune cä in hilada este o Ahileiada care s'a adaus, partealui Ahile, pärtii lui Agamemnon, care este de la Tirint §i Micena.Agamemnon este omul de jos §i Ahile este omul de sus. Se poateca rolul lui Ahile sä se fi impus in Iliada in mäsura in care Tesalias'a impus vietii grece§ti.

i In Tesalia sunt oameni cari vor sä fie regi ca regele-Impiirat,care in ultima instantä este regele pers. Regalitätile acestea se ma-nânca una pe alta. Regalitatea lumii intregi, stäpAnul t celor patrucolturi ale lumii s, acesta este regele Per§ilot. De altminteri §i Pelo-pida s'a dus la regele Per§ilor, intocmai a§a cum se ducea MihaiViteazul la Imparatul din Viena sau din Praga, pentru cA acela eraImpdratul. Prin urmare in Tesalia, cineva, poate inspirându-se §idela Ahile, care era seducgtor, vrea sä fie Ahile.

In marginea Macedoniei s'a ridicat un Alexandru, nu Alexandrului Filip, ci un altul mai vechi, care se cheamä Alexandru ca InIliada, dar el nu vrea sä fie ca Alexandru din Troia, care nu seprezintä ca având cine §tie ce rost In afarä de domeniul sentimentalcare a provocat insu§i räzboiul troian, Paris-Alexandru : el vrea sit*fie Ahile.

3.

Fig. 2. Pecetea lul Thotmes al II-lea(Museul Luvrului, Paris).

20 N. IORGA

Dar de data aceasta eu merg mai departe, ridic mai sus aceastäimitatie a Iliadei. Un altul este Iason, din Pheres, dar Iason este iarun nume de mitologie, care s'a räspändit pretutindeni; oamenii f§ialeg nume din legenda Troiei §i altii, fnläturInd aceasta, se aruneäasupra cetätilor grece§ti.

Pelopida §i Epaminonda se gäsesc astfel lntre Sparta, care decade§i lasä locul liber qi Intre Tesalia, care atacä cetätile grece§ti §i cautasä cadà asupra ora§elor care se gäsesc mai jos §i care formeazä Elada,Grecia propriu zisä. i atunci ei reprezintä sfortarea de a crea Inaceste ora§e, chiar §i din aceste °rap, dar Inteo regiune In care esteo populatie tárdneascä, §1 aceasta are o mai mare influentä asupraTebei dedt täränim.ea din Atica asupra Atenei, cautà sä creezeun element eroic, cetätenesc, cultivat §i civilizat, care sà se fm-potriveascA elementului eroic inspirat de Iliada, In regiunile aceleade cavaleri, de barbari, cari f§i cer acum dreptul la viatA. Vedeti,a§a se pune problema.

Dar Epaminonda §i Pelopida dau o luptä astAzi §i mäine nu semai ocupg de nimic.

Räzboaiele acestea sunt alcAtuite din lovituri de surprindere, dinidei ingenioase. Dar un militar nu Inseamnä cineva care se retrageIn viata civil/ §i In momentul and a gäsit o idee ingenioasä, faceo conspiratie In jurul acestei idei ingenioase. Aceasta este tocmaicontrar sphitului militar din timpurile noastre, care are datoria dea se feri de ideile pur ingenioase, servite de oameni cari n'au debeacel ingenium », färä care nu se poate idee ingenioa sä.

Cea dintasi formä a spiritului militar este aceasta: o trecdtoare mi.y-care defensivd a cetilfilor greceisti fa g( de cea dint& manifestare a unorbarbari, cari nu reprezinteviala milliard propriu zia, dar ale cdrorinstincte proaspete vor fi capabile de a crea pe urma o viafil militard.

H

ALEXANDRU-CEL-MARE

In aceasta a doua lectie, mil tem cà voi avea fata de mine In-sumi mai putina originalitate decat in cea dintai, fiindcd nu esteIntaia oara cand caut a fixa adevaratul chip al lui Alexandru-cel-Mare, care este cu desavarsire deosebit, in multe privinte, de chipulIn care este infatisat de obicei.

Inainte de a vä arata care este acest chip adevarat, trebuiesa va arat de unde vine celalalt tip, tipul fals: cum a fost creat,In ce timp, sub care influenta si cu ce misiune.

Dela Alexandru-cel-Mare, noi avem ceea ce se numeste: docu-ment contemporan, In masura foarte mica. Avem o proclamatiea lui, care este, fard indoiala, foarte interesanta, in care anunta Gre-cilor ce a facut el In regiunile acelea orientale, in care a cäpätatde atatea ori biruinta. Pe cand, de exemplu, In legatura cu Napo-leon Mu are cineva un imens tezaur cuprins In corespondenta lui,prin urmare 11 aude cineva vorbind, la Alexandru-cel-Mare nu existaacte contemporane deckt extrem de rar, si nu exista nici macar in-scriptii. Nu avem ceea ce s'a pastrat, de pilda, in ce priveste peAugust; pe August 11 putem recunoaste ce a vrut si ce a vrut sädea impresia ea a realizat. Este asa numitul monument « anciran »,dela Ancira, Angora de odinioara, Ankara de astazi, un mare mo-nument impartit odinioara intre mai multe case turcesti si al carui-text a fost stabilit, mergand dela una din aceste case la cealalta,tu foarte mare greutate. i acest sumar al domniei lui, pe care Au-gust s'a simtit dator sa-1 lase posteritätii, acesta nu era numai acolo.VA puteti inchipui &A August nu s'a gAndit sa aleagh dintre toatecapitalele in care puteau fi aratate isprävile lui, numai aceasta An-kara, dar au fost s'i altele, care au disparut. Dela Alexandru-cel-Marenu avem In privinta aceasta nimic.

Au ramas memorii, « Memoriile » lui Ptolomeu, care a fost unuldintre generalii lui si memoriile acestea au intrat inteo masuramai mare sau mai mica in anumite compilatii, tarzii; asa bleat, 11

zunoastem dupa anumite carti grecesti, care apartin epocei roma ne,

24 N. IORGA

sau dupa cartea lui Quintus Curtius, care este de pe vremea Ro-manilor §i care scrie In latine§te. Dar astfel de scrieri sunt facute cuun anumit scop, nu scopul pe care 1-a avut Alexandru-cel-Mare §i pecare oamenii ace§tia poate n'au fost in mäsura sa-1 inteleaga, ci Inlegatura cu anumite nevoi contemporane. Trebuiau sa serveasca pen-tru a starni §i a mentine §i Malta eroismul In societatea greceascadinteo epoca tarzie, când, acum, tocmai sub influenta lui Alexandru-cel-Mare se creeaza tipul eroului, care trebuia sä fie desvoltat maideparte, sau pentru a servi unor anumite interese de Stat, fiindcaRoma indeplinea in calitatea ei de cetate, de Stat, ceca ce in cali-tatea lui aproape personalä, mai mult ca Alexandru-cel-Mare cleatca rege al Macedoniei, lndeplinise Mexandru-cel-Mare.

Vedeti dar, cat de saraca este documentatia cu privire la Ale-xandru-cel-Mare, din care cauza toti cei cari s'au ocupat de dänsul§i de urma§ii lui, au cules ici §i colo, au legat cu multa greutate,tntrebuintand o interpretare pur personala §.1 o retorica menitä saumple golurile informatiei §i, in felul acesta, au alcatuit cartidintre care unele foarte cetite, de exemplu cartea lui Droysen,pentru intregirea monarhiei macedonene, care a avut o editie §iacum cateva decenii, sau cartea lui Niese, care reprezinta tot cecace poate fi mai actual, dei a trecut atata vreme dela publicareaacestei

Jata win urmare, cand §i cum, §i cu ce scop, pentru a servi cäruiinteres §.1 in legatura cu ce politica, a fost alcatuitä legenda luiAlexandru-cel-Mare i 1§i inchipuie cineva, potrivit cu aceastälegendd, pe Alexandru-cel-Mare sub douà raporturi, care amändouäsunt gre§ite. Este intai o legendä a unuia dintre aceste raporturi,care 11 pune In legatura cu societatea greceasca. Adica, Alexandru-cel-Mare, Macedoneanul, ar fi fost Grec. Se credea cà dinastia in-sa§i ar fi fost de origine greceascä §i ca, prin urmare, el ar fi razbunatpe Greci impotiva Persiei. i atunci, i§i aduce cineva aminte deinfati§area luí Herodot, care prezinta legatura dintre Orient §.1 Grecia§a, ca §i cum ar fi doua nationalisme In lupta: de o parte, un na-tionalism persan §i de alta parte, un nationalism grecesc, prinurmare, Alexandru-cel-Mare ar fi, dupa atata trecere de vreme,pentruca Herodot este in secolul al V-lea §i Alexandru-cel-MareIn partea din urmä a secolului al 1V-lea, ar fi, krin urmare,un nou capitol din lupta aceasta fare Greci §i Per§i, sau,spun, intre Occident §.1 Orient. Natural ca Grecii, cari s'auocupat §i ei, dei nu cu multa originalitate, de Alexandru-

ALEXANDRU-CEL-MARE 26

cel-Mare, Grecii sunt incântati de aceastä prezintare ; vasäzicä, celdintai mare erou recunoscut de toatä lumea si mort la o varstäcare nu-i permitea sä facii greselile care se fac totdeauna dela o bu-catä de vreme, ar fi apartinut rasei grecesti. Si astäzi se duce luptaaceasta intre Grecii cari tin morti§ la Macedonia greceascA si Intreceilalti, cfari spun cä Macedonia es te iliricä, cu anumite strecuraritracice. Macedonia este färg indoiald o tara barbarä, barbarà In-tr'un anumit sens, adicä un popor care nu se impotriveste civili-zatiei moderne, care o cunoaste, o admirti si vrea s'o imite, dar caren'a creat aceastä civilizatie §i care, o bucatä de vreme, n'o poate cu-noaste In esenta ei §i civilizatia aceasta se Intinde asupra cätorva doarsi nu asupra natiunfi Intregi. Dar Alexandru-cel-Mare este un barbar,§i prin calitatea aceasta este In legAturä cu stramosii nostri cei maidepärtati, cari fac parte din aceeasi lume barbarä a regiunii Pin-dului, a regiunii balcanice, a Carpapor. El are si In figura lui Infrt-tisarea barbarului: nu este nimic elenic In profilul lui Alexandru-cel-Mare, un profil crud, In care se vede foarte bine originea luidin väile pline de o populatie rustled* a Vestului PeninsuleiBalcanice.

S'a incercat apoi a se face dintrInsul un tip care srt semene &Atmai mult cu tipul zeilor. Stiti legenda creatà de o bucatil de vreme,cä el nu este fiul lui Filip, c6 Olimpiada a fost cine stie cine si dinaceastä femeie s'ar fi 'Ana Alexandru, si dorinta lui de a fi primitIn mitologia contemporand, cillgtoria pe care a fácut-o el In oaza aceeaunde era templul lui Jupiter-Amon, care nu este cleat una din formelelui Amon-Ra, zeul soarelui la Egipteni, care, acesta, inteo epoc5mai tärzie, de grecizare a Egiptului, a cilutat sä fie asimilat cAt sepoate cu Zeus ; de aceea pe unele monede ale lui, se vede un chipomenesc cu coarne de berbec. Zeus-Amon era Infátisat asa, Inlegäturä cu vechea mitologie egipteanä care se In china animalelor:boului Apis, zeitei-leoaice, si asa mai departe, Oda se ajunge si laberbecul sacru, care era unul din felurile de infätisare ale lui Amon.El este Macedonean si Macedonenii nu sunt Greci. In clasa de susera tendinta de grecizare, si dinastia era influentatd dela o bucatàde vreme de spiritul elenic ; in privinta aceasta nu e indoialä.Alexandru-cel-Mare a fost incredintat ingrijirilor lui Aristotel si

hfänit ca cetirea Iliadei.Intre Alexandru-cel-Mare si Mohammed al II-lea, cuceritorul Con-

stantinopolului, este färä Indoialà o mare asemAnare. Mohammed alII-lea este fiul unui Sultan de veche traditie patriarhalà, un foarte

26 N. IOR GA

bun Musulman, având ca model, nu pe Cezar §i pe Alexandru, cipe diver§ii sfinti, pe santonii musulmani. Intr'un moment, Murad,inainte de bätälia dela Varna, intrase trite° mänastire de dervi§i,insa In fata primejdiei ce ameninta din partea lui Hunyadi a ie§itde acolo i a ca§tigat batalia. Fiul lui Muracl a fost crescut in altätraditie, el a cetit o Cartea Begilor* a lui Firdusi, legenda eroicapersana. El a cetit traducerea in limbile orientale §i o fi §tiut §i gre-ce§te, Ipoate cetea chiar direct povestea eroilor antichitatii elenice.Mohammed al II-lea s'a prezintat dela inceput ca reprezintand cuputerile natiei sale un ideal, care nu era al natiei sale. Tot a§a afacut §i Alexandru-cel-Mare. El a mobilizat toata taränimea dinBalcani §i cine a vrut sà meargä cu dansul, a mers: oameni de-prin§i sà lupte intre ei, sà navaleasca in dreapta, in stanga,unde aveau posibilitate, oameni cari traiau inteo continuà agi-tatie razboinica, oameni mai mult de incaerare decal de razboi.

atunci el a plecat cu ace§ti oameni. Grecii i-au dat o flotii, cálivasfätuitori; unii dintre generalii lui poarta nume grece§ti, darnimeni nu poate §ti care este adevarata lor origine, foarte probabilma cedoneang

Toate fázboaiele lui, seria aceea de campanii care formeazamarea lui isprava, toate acestea sunt ca§tigate, nu dupa obiceiulnostru de acum, nici dupa o traditie care sá apartina lumii grece§ti.Grecii umblau dupa incidente, lor le placea faptul mic, §i dupä ceca§tigau o batalie, aceasta nu era un angajament national sa con-tinue ceva: batalia avea un sens In ea insä§i. A§a a fäcut Epami-nonda, Pelopida; cine ar putea spune cà ace§tia ar fi avut un ideal§i ar fi dorit sa realizeze ceva? Din Teba au plecat, §i atunci cand audispärut amandoi, Teba a limas acela§i lucru; ea n'a crescut, nus'a pus in fruntea unei confederatii grece§ti, pe cand dincoace vedecineva ca este o actiune urmaritá i urmarita ca foarte multa rah-dare. Vedeti, el nu merge dela inceput la capitala lui Dariu Co-domanul, el ca§tiga o biruinta §i dupa aceea se duce unde 11 atragemai malt legenda §i unde 1§i inchipue el cd poate gasi o prada maiu§or de luat §i mai blind, el se duce in Egipt; de acolo se intoarce,ajunge in Asia Centrala, trupele lui Dariu se impra§tie §i dupii aceeael sta. §i se intreaba ce mai este de facut. Apoi calatoria pe Indus,amestecul inteo lume pe care n'a cunoscut-o deloc, o lume cu oveche traditie, de o mare importanta, capabila de a da o literatura',o arta, care, aceasta, a imprumutat foarte mult dela inveli§ul elenical campaniilor lui Alexandru-cel-Mare. Atunci abia lumea aceasta

Fig. 3. - Alexandru-cel-Mare (detaliu din .135talia dela Issos t, 333 t. C., mozaic In Museul National din Neapole).


a cunoscut monedele, care monede sunt intocmai ca §i cele grecestisi au §i inscriptii grece§ti, §i a cunoscut un anume tip umanpentru eroi, zei, care este luat din tezaurul artei elenice.

Vedeti cá aici nu este nimic grecesc, dar cu toate acestea, pesteagul lui, daca putem intrebuinta acest termen, care nu estepotrivit ca timpul, pe steagul lui este scris ceva grecesc: aceastaeste partea mo§tenita de el dela Filip, dela tatal säu, partea pe carea luat-o deadreptul din lijada, din cartea cu care §i-a hranit ado-lescenta §i in care gasea eroii pe cari se simtea dator sa-i imite.Aceasta i-a permis sà aiba o atitudine pe care n'o putea avea incalitatea lui de Macedonean; ca Macedonean ar fi fost prea putin.Dar aici nu este o creatie a lui Alexandru-cel-Mare. Indreptareaaceasta a luat-o dela tatal sail, care la randul lui a facut altcevadecat regii macedoneni de pe vremea razboaielor medice din secolulal \T-lea. El a facut acelasi lucru pe care II fäcusera nordicii dinTesalia, Iason din. Pheres, toti acesti conducatori de cete de ca-läreti din regiunea intinsa, care marginea la Nord Grecia. $i pe16110 aceasta toate micile populatii care erau pe acolo, in regiuneamuntoasä, langa defileuri, toate acestea emu in crestere in acelmoment.

Am aratat in lectia precedenta cum se produsese acum un curent,care mergea dela Sud la Nord, cum s'a creat barbarul acesta ele-nizat, intai in forma macedoneana, pe urniä ca§tigat pentru civi-lizatie, in forma cea noua, romana. Si. Filip s'a prezintat la o anumedata ca aparator al locuri/or sacre, ale unei Grecii impartite faremai multe cetati, care, Grecia aceasta, nu putea sä-§i apere co-morile sale sacre §i morale. Era sanctuarul dela Delphi; de jurimprejur dela o bucata de vreme se Intalnea acolo o populatiede jaf, care nu se gandea la altceva, cleat din atatea temple se-manate acolo §i care cuprindeau lucruri foarte pretioase, sà ja cecace putea sà indestuleze pofta lor de pradä.

Eu am fost la Delphi §i am vazut cà inteadevär el poate fi aparatcu foarte multi greutate, pentruca din toate partile poate veni ci-neva, din partea marii, din partea muntelui, ca sa atace aceastacatapeteasmä de deal, pe care se in§irä dovezile de evlavie ale tuturorsemintiilor grecesti.

Filip s'a prezintat Grecilor ca un fel de generalisim al lor, castrategul suprem al tuturor Grecilor.

Demostene n'a vrut primeasca in forma aceasta §i de aceeas'a dat lupta dela Cheroneea, in care Atenienii au fost cu desävar-

28 N. IORGA

§ire invin§i; §i dupg aceea a fost o lupta cumplitä contra lui Ale-lexandru, In momentul suirii lui pe tron.

Nu se poate zice cà Alexandru era peste mäsuril de popular §ia multi Greci au dorit sà se intoara din Asia. Dar nici el nu arätaprin nimic dorinta de a se Intoarce. Unde sä se a§eze? In cetatileacestea, ale cäror rosturi nu-1 primeau? SA se Intoara In muntiiMacedoniei, dui:4 tot ceea ce vgzuse, dupä aventurile ce gäsise,dupä betia aceasta? Nu-i vorbä, era el putintel betiv §i aceastaa fost una din cauzele mortii acesteia, a§a de repezi. I s'a intämplatlui ceea ce i s'a Intämplat unuia dintre regii Germaniei din evulmediu, care, coborIndu-se la Roma, t§i Inchipuia cà poate mânca §ibea acolo ca §i In Germania cea veche, §i s'a Imbolndvit §i a murit.

Dar Alexandru-cel-Mare s'a Imbätat §i sub raportul sufletescde tot ceca ce a väzut acolo, and s'a simtit stäpanul lumii.

Nu avem a face cu un om care reprezinta o politicg macedoneankpentrua politica macedoneang nu existä ; nu avem a face cu un omcare se prinde de idealul elenic, pentrucä el era numai pe dinafargväpsit cu lcest ideal al unei societäti cu totul deosebitä de sock-tatea lui macedoneanä ; i iarg§i, el nu este tipul eroului, care vrea säfie erou, care se gände§te numai la rostul lui individual, dei Inaintealui era Ahile, tipul lui Ahile §i atunci and a ajuns la Troia el a §ifAcut sacrificii In memoria lui Abile §i auta chiar un Patrocleläng4 dänsul, pentru a semäna intru toate cu eroul lui Homer.El n'a avut furia aceasta de a se afirma Impotriva oriarei tra-ditii, a orickei amintiri de trecut, Insä prezintd oarecari sfaturicare uimesc pe anumiti rdzboinici de mai tärziu. Napoleon a läsat§i el o indreptare, dar nu se poate zice cà atunci cand Napoleona plecat pentra campania din Italia sau Egipt, avea lnaintea lui unplan pe care sii-1 urmeze cu radare dela un popas de biruintä laaltul.

Dar Inainte de toate, acesta este lucrul care mai ales trebuiereliefat, §i tot ceca ce am spus pand acum nu este cleat o pregä-tire a acestei explicatii, care ne dà cheia personalitätii lui §i ex-plicatia pentru toate campaniile pe care le-a dus §.1 aceasta 1-afäcut pe clänsul capabil de a fi imitat de alti oameni, de altà rasä§i din alte locuri, §i cari se puteau strämuta In conditiile acestorInceputuri de directie In domeniul militar, sub anumite raporturi§i In domeniul politic organizator.

Ina din lectia trecutä am fäcut sä se atraga atentia asupra unuilucru: cà regele Persiei nu este un rege national, el nu reprezintä

ALEXANDRIJ-CEL-MARL 29

un popor care sa fi vrut ceva §i care sa-§i fi ajuns acest scop §iprin urmare, regalitatea, monarhul care stapane§te acest poporsa fie straw legat de o anume mogenire, care sä aiba sensul pe care11 are astazi, de o natiune, de un ideal national sau de o lupta pentrurealizarea idealului national.

In Orient, in depärtatul Orient exista o singurd concepfie amonarhiei 0 conceptia aceasta a monarhiei este de caracter universal,pentrucä ei credeau ca trebuie sa existe un singur stapan allumii, ceea ce, cu un cuvânt grecesc, s'ar numi: o ecumenicitate,cum se spune: patriarh ecumenic, ceea ce Inseamnd cà intelegea fi stapan peste toatä lumea. Monarhia cea veche este o monarhieecumenic& Noi vorbim de Egipteni, dar cuvantul de a Egipt i esteo reunire a mai multor cuvinte egiptene, interpretate grece§te §i pelänga aceasta, Grecii s'au gandit ca « cg-chyòç » inseamna : caprä§i are un sens, dar Egiptul nu are nimic a face cu capra, nici nuexista capre in Egipt. Acesta ar fi un cuvânt In care sunt reunite treicuvinte, care au fiecare cu desavar§ire alt sens : t a-ka-fta », «Aigyptos».

Noi vorbim de Haldeea, de Babilonia. Babilonul este o cetatecare i§i ia numele dela zeul care este adorat acolo. Fiecare cetateeste un altar §i regele este inainte de toate preotul acestui altar §ipe urmä In jurul lui se strange viata de toate felurile.

Haldeea este un termen oarecare geografic, §i la o anume data,dar ei au fost totdeauna oameni din Larsa, din Nipur. Noi spunem:Asirian, dar Asirian nu inseamna altceva decat cum spunem noi astazi :ere§tin, dupa numele lui Christos. Tot a§a Asirienii inseamnä aceiacari se Inching zeului Asur, sunt oamenii zeului Asur, ei apartinacestui zeu §i tot ce fac ei este, in legatura cu acest zeu. Nu este nicicea mai mica nota de nationalism politic sau militar. Noi spunem:Per§i ; evident ca li se zicea a§a a altii, dar ramane de vazut intru Catar fi primit ei acest calificativ. Tot a§a §i cu Mezii, cari sunt putin Ina-intea Per§ilor. Fiecare se considerä O este poporul care trebuie sàfie unic, care printr'un razboi necontenit dus In folosul zeilor saitrebuie sa inlocuiasca alte popoare §i sa ajunga a stapani lumea.La Haldeeni este chiar §i un calificativ pentru stapânitorul careajungea sa fie mai mare peste mai multe cetati: i se zicea : stäpanulcelor patru colturi ale lumii ». Eminescu, In legenda lui Arald, careeste o legendd germanica, dar care nu are nimic a face cu conceptiagermanica, zice: 4 Stihii a' lumii patru, supuse lui Arald ».

Prin urmare, ei sunt stdpanii t stihiilor lumii patru i, ca sa intrebu-intam formula aceasta a lui Eminescu. Dar yeti zice : Grecii ce cre-

30 N. IORGA

deau de aceastA monarhie? Evident cà cetatea greceasa este altceva,este o creatie a poporului grecesc din Grecia, nu a Cretanilor, carifoarte probabil erau de aceea§i rask dar mai ales sub influenta Egip-tului reprezintau altà civilizatie, o civilizatie strrducitk PkatIn prezintkile de arta dela Bucure§ti nu s'au infIti§at niciodatàminunile de artA realizate de Cretani, intr'un timp când Grecii dinGrecia peninsulard sau continentala nu insemnau nimic

Aa numita civilizatie miceniand nu este cleat un reflex al civi-lizatiei cretane, care §i ea a hnprumutat a-Ma dela civilizatia orien-talä §i a fkut dintT'insa o sintezk Dar civilizatia greceascd estereprezintatA de un grup de oameni de aceea§i origine, cari formeazao oligarhie foarte strictk foarte dispretuitoare pentru altii, o categorieprivilegiatà de oameni, c,ari se ocupg numai cu politica, Windinainte de toate in piata public6 §.1 cari pentru toate rosturile cele-lalte intrebuinteazd sclavi sau se fac servia prin ceea ce au delasträini.

Atena nu este acela§i lucru cu Corintul §i celelalte celifli grece§ti,dupà cum am vgzut dela inceput cà altceva este Atena §i altcevaeste, mult mai jos, Teba. Dar « 7c6X14 *, cetatea aceasta este o.creatie Inainte de toate a Atenienilor, In hnprejurki pe care noi nu leputem

A scris §i Aristotel despre constitutia ateniank Irish' el a scrisfoarte tkziu, pe vremea lui Alexandru-cel-Mare, potrivit cu o anumit6filosofie, cu o anumità metafizid a lui. Fondul acestei filosofii esteplin de tot felul de legende, de tot felul de figuri. Cartea este un amestecde poezie, de realitate, de religie §i de imaginatie. Grecia intreaggeste acest amestec permanent, aceasta armonizare tare religie, poezie§i realitate.

Pentru noi, acestea sunt trei domenii diferite §i dinteunul dinaceste domenii poate sà treac6 cineva In domeniul cerdlalt, dar do-meniile acestea nu coexista §i nu se stràbat unele pe altele, pe cândla Greci este a§a. Dar cetatea este o negatie a monarhiei §i atunci,cum in timpurile noastre este lupta intre a§a zisa democratie §i intredictaturk se cautà exemple pentru o asemenea luptà In trecut. Sezice: lupta aceasta a fost §i odinioarg ; s'd se intireascä dar, pline deincredere, elementele democratice, pentru cA Grecii, cari erau a§ade putini, au izbutit sa biruie toate pop oarele Prinurmare, aceasta ar fi o tncurajare.

Dar nu este a§a. Grecii s'au socotit ca fácând parte dinteo vastAIrnpAratie §i tnainte de Marathon §i dupg Marathon §i 'Ana la moartea


lui Temistocle, care, se spunea , a murit in exil; dar el s'a dusla regele Persiei, §i nu in calitate de tr5dAtor: el s'a dus la Impgratullui, la ImpAratul lumii. Acesta este sensul. El a facut apelul supremla acela care avea dreptul sA hotkascd once.

Intre mersul lui Temistocle, care se credea nedrepatit, la regelePer§ilor, care este «Basileus », §i rege §'1 Imp5rat, ca'ci nu este nimicmai presus de dfinsul, mai tarziu a venit notiunea romang de 4 Im-perator to, §i mersul lui Mihai Viteazul, invins la MiräslAu, la Rudolfal II-lea, este o mare asem'anare. In conceptia lui acesta era Impäratullui. Sau cum Horia, când a vgzut la 1784 steagul Impäratului, a spus:t Eu nu ma' bat cu Imparatuli. De ce? Pentru eh ImpAratul este ideeafundamentalà a rasei lui. Impäratul II poate intelege: « Eu vreau samerg la ImpAratul, ImpAratul mi-a spus ceva §i eu vreau sä-i spunceva Impdratului ». A§a a fAcut Horia, a§a a facut Mihai Witeazul,a§a a facut Temistocle. Regele Per§ilor era ImpAratul lui ; fuseseràneintelegeri, fuseserà lupte §i Grecii vArsaserà sfinge de al Per§ilor§i Per§ii de al Grecilor, aceasta se poate intampla, dar de aicinu rezultA nici cea mai micà zguduire a acestei notiuni fundamen-tale, pe care trne§te toatA antichitatea, care este ImpArktia.

Si atunci ce vrea Alexandru-cel-Mare and incepe ritzboiul sau,fäzboi pe care se pare cä-1 pregatise Filip, dar nu putem spune ea' elväzuse a§a de neted cum a vdzut fiul s'Au ceea ce are de fäcut?

Nu trebuie s4 uitAm insä ea' §i Hip §i Alexandru au fAcut §i cam-panii in lumea barbafg, au cAutat sà." se asigure de coloniile din re-giunea Dunärii. Alexandru-cel-Mare a trecut prin Ialomita, este unvizitator al firii noastre. Ceca ce s'a fAcut mai tarziu de SultanulMohammed I-in contra lui Mircea, nu este cleat repetarea expeditieilui Alexandru-cel-Mare. Filip mersese impotriva regelui Ateas, inpärtile Scitiei-Minore, In regiunea dela Marea Neaged. Prin urmare,cei doi mari Macedoneni au cunoscut aceste locuri, deci nu se poatespune cd ei au lichidat totul §i au facut ceea ce faceau cruciatiiIn evul mediu, cari inainte de a pleca in fa'zboiul sfânt, cAutau sàrezolve toate procesele, sà-§i desfacg toate proprietAtile §i sá adunebani de drum in buzunar, cu hogrirea de a rAmâne la Ierusalim.Ei au autat s'a. intgreasca aceastà baza §i §i-au putut da seama, prinneizbAnda amândurora, cd ei las6 aici o problemA. Lisa a§a cum fusesecrescut Alexandru, §i cum toatà societatea contemporana era plinAde studiul Iliadei, intre Traian §i intre Alexandru este o foarte marepotrivire prin aceea c5. §i unul, Macedoneanul, §i celglalt, Iberul,devenit ImpArat roman, träiesc inteo societate de spirit eroic, spirit

82 N. IORGA

eroic iesind dintr'o anume literatura care patrunsese in spiritul fie-caruia. Si Traian mai tarziu, ca si Alexandru in secolul al IV-lea,are un fel de mandat moral din paitea societätii. Fiecare dintre noieste si ce vrea el, iar daca vrea sa fie numai ce vrea el, atunci nu are&cat sä se inchidd in casä, dar daca vrea sä aiba o actiune asuprasocietätii, sä aibd un rol public, atunci el primeste anumite poruncidin partea acestei societäti, pe care trebuie sa le interpreteze potrivitCu o tintä mai Malta.

Ceca ce este fundamental inteo societate, inteun anume moment,are o asa de mare influentä, Meat nimeni nu poate scäpa cu desa-varsire de sub actiunea ei.

Spiritul epocei sale ii poruncea lui Alexandru-cel-Mare sä nudistruga Statul persan, a crede CA Alexandru-cel-Mare a vrut sadistrugä Statul persan, inseamnd a nu intelege dela tnceput rostullui, el s'a dus acolo ca SA fie Impärat a toata lumea, dar nu Impärata toata lumea, pierzänd si amintirea macedoneana si baza elenicäpe care intr'un moment, cu mai multa sau cu mai pupnà sinceritate,arata ea' o primeste si se sprijina pe dänsa, nu Imparat a toatàlumea in sensul ca el voia sä creeze ceva nou.

Una dintre greselile care se fac mai des de noi este aceia dea crede cä oamenii de odinioara voiau sa creeze.

In timpurile noastre fiecare vrea sa faca un lucru cum n'a maifost, dar vremea in care suntem noi cu expunerea, vremea aceastaeste o vreme de traditie necesarä ; fiecare se supune unor curente,dar curentele acestea se sprijinä pe o intreagä desvoltare secularasi inilenara. Asa Meat, omul asculta de tendintkle epocei sale, darepoca sa nu este altceva cleat urmarea unei lungi traditii.

Prin urmare, el nu intelege a clinti nimic din rostul monarhieiecumenice. El voia numai ca aceasta monarhie, care a fost sprijinitäpe Egipteni, Haldeeni, Babilonieni, pe Mezi si care era sprijinitaacum pe Persi, cad se dovediserä Inca din zilele lui Xenofon ca erauo rasa obositä, el voia numai ca monarhia universalà sa nu fie lasatäfara sprijin ; ea cerca un alt popor care sa i se sacrifice. Acelasi lucrua fost mai tärziu cu Roma, care a cerut ca toate natiunile s'A se sa-crifice pentru ideea romana, care nu este cleat continuarea ecumeni-citatii, servità cu catva timp inainte de Alexandru-cel-Mare. Si Bi-zantul a uzat astfel toate rasele din aceste párti, care, toate, s'au pusin servicial acestei idei a monarhiei ecumenice.

Norocul cel mare al Romanilor a fost cä noi, fiind un popor maimult de tarani si cu multä chibzuialä, la cari entuziasmul se formeaza

3


foarte greu, noi nu ne-am 16sat sedusi de ideea aceasta, care pentrusecole a pulsat toate puterile de lupta §i de creatie In once domeniusi ale Grecilor si ale Sfirbilor si ale Bulgarilor, peste cari s'au asternutapoi Turcii.

Alexandru-cel-Mare vine cu Macedonenii lui ca sA sprijine aceastäidee necesaii, de care nu se poate despaii nimeni si fArd de caretotul se prábuseste. In toate epocile este o idee de aceasta, desprecare se crede c4 &ea' piere ea totul se prAbuseste, cum a fost ideeade civilizatie, Intr'un anumit sens, sau ideea de Europa, In secolulal XIX-lea. Se credea &A' deed nu este civilizatia tuturora si Europa,pe urna popoarele ajung sa se incaere sabatec. Acura se caut:11 o altàidee cAtre care sa se tndrepte silintele tuturor natiunilor, pentru caIn aceastà colaborare sà se gäseasc6 o bazä a epocei. Aceasta, fOrrtindoialà, nu se va ggsi in legislatia dela Geneva, nici In Tribunalul delaHaga.

atunci el se duce In Asia, fOril nicio dusmanie Impotriva ni-,nanui: el este omul In locul lui Dariu Codomanul. El este stalpulcare va sustine aceastä clàdire, care n'are voie s5. se d'aime si, prinurmare, nimic din partea lui nu inseamia o prigonire a oamenilorde acolo. El Ii priveste pe toti ca trebuind sä intre In acest Stat sisä colaboreze cu dansul la refacerea unui edificiu care Incepe sA seclatine. Oriunde a fost, el a intrat in obiceiurile acelui loc, cum dealtminteri fAcuserä si Persil. Când regele persan a cucerit Haldeea,a fost un suveran haldeean, cand a cucerit Asiria, a fost un Inchi-nator al lui Asur, cfind a ajuns in Egipt, Xerses n'a fost cleat un In-locuitor al Faraonului, precum va fi fost si Alexandru, cu cornul laureche al lui Isis, Aman, precum vor fi dura ansul urmasii lui Pto-lomeu, generalul lui, seria de suverani a Ptolomeilor, cari sunt crea-toril unei sinteze.

El aduia tot ceea ce este, cauta' Oa' pAstreze tot ceea ce arevaloare si preggeste in felul acesta, fArá sa alba idei abstracte, osintezà. In mintea lui unabla si un fel de InvAtAturd religioas6 dincare a iesit mai tfirziu fenomenul, binecuvântat pentru omenire,care se chealia elenismul, si care Inseamna civilizatia greceasca,servità de rasele Orientului si imprumutand dela ele anume traditiireligioase, ambitia de a face lucruri mari, imprumutand un orizontpe care cetatea, asa de restrfing, asa de meschina uneori, nu-1 avea,§i nu numai In ce priveste posibilitAtile de viitor din care a rásaritelenismul a lucrat asa Alexandru-cel-Mare, dar a lucrat asa si In unelearianunte ale guvernarii lui. El a introdus i unele elemente noi,

84 N. IORGA

care i se datoresc lui §i care aratä o genialitate In mai mult decatun domeniu. El a vrut sä creeze cea dintäi §coala militara, incare ar fi intrat reprezintantii tuturor raselor. El, care luase pe fatalui Dariu §.1 care staruise din räsputeri ca generalii lui sa ja fe-te dinneamurile invinse, voia sa creeze o fortá militara internationala,care sa-i stea la dispozitie, §i prin care sa-§i poata desavär§i opera.

Pe de alta parte, pentru a avea un chiag intre deosebitele ele-mente ale Statului sau, el a colonizat pe Macedoneni. Ceca ce aufäcut Ru§ii cu Cazacii in secolul al XVIII-lea, ceea ce au facut maitärziu, In secolul al XIX-lea, cu elementele pe care le-au mutat inAsia, ceca ce facusera Cazacii dela sine, In secolul al XVI-lea, candau cucerit Siberia dela Hanul de acolo §i au adus-o gata cuceritäTarului contemporan, acest lucru 1-a fácut el.

Un Grec, acum catava vrerne, credea cä poate sa spuna ea' in dru-mul pe care 1-a fäcut in anumite regiuni din Asia, el ar fi gasit oamenicari aminteau tipuri de acasa dela dänsul. Este posibil; precum un-deva, in Asia centrala, prin Bactriana, Sogdiana §i in Turkestanulde astäzi, in mare parte rusesc, s'au gasit acum cativa ani ni§te oamenide dimensiuni colosale, al caror sens artistic era inainte de toatesensul grecesc.

Si Alexandru-cel-Mare a cautat, alegand fare deosebitele capitaleale monarhiei ecumenice, pe aceea care i s'a parut lui mai veche,mai vulnerabila, poate §i mai u§or de pus in legatura cu locul deunde pornise el §i cu legaturile pe care intelegea sa le pastreze. Ela ales acel Babilon, unde a §i murit. Dar cand a fost el acolo, InBabilon, cand era vorba de a petrece, el petrecea cu ai lui, ma-cedonean, §i de acolo acele certuri, varsari de sfinge, moartea luiCleytos, unul dintre cei mai buni tovara§i ai lui. Cand era vorba sadiscute filosofie, el o Tama grece§te, cu Greci de acolo, dar cand eravorba de armata, el o Tama universal, militare§te, iar cand era vorbade cult, de prestigiu, cultul §i prestigiul erau acolo, in Babilon, cecace trebuie sä fie, singurul lucru care putea sa fie acolo, adica mo§te-nirea aceasta a celui mai departat trecut. El sacrifica zeilor locului§i era incunjurat de preotii de acolo §i obiceiurile de acolo le observaIn chip pedant, pang §i in cerintele cele mai timide. Si moartealui, cum se §tie, a fost anuntata pentru spiritele superstitioase prinaceea ca, trecand pe Tanga locul unde erau ingropati regii de odinioaravântul i-a smuls palaria babilonianä pe care o purta §i a aruncat-opeste aceste morminte. Si in boala lui, in frigurile acelea teribile decare a murit, atata vreme cat a fost un element de rezistenta fizica


Inteinsul el s'a dus, cum se ducea un Suveran pios din evul mediu,s'a dus in fiecare zi ca sA zicem a§a la liturghia lui babiloniang.

Avem aface cu un tip mult mai complex cleat ni-1 inchipuim.Avem a lace cu indeplinitorul uner sinteze, ale cdrei elemente eraupregdtite da multd vreme, cu integratorul unei noi perioade In istoriacivilizaliilor umane.

Partea militará a lui este numai un element din multele elementecare alcatuesc personalitatea lui, care poate fi privitil din atAteapuncte de vedere. El nu este numai un osta4 Fl nu are in jurul luioameni cari s4 fie generali in sensul actual, adicA cineva care comandAo grupare importanti din armata. Nu se fäcuse inc4 deosebirea aceastacare pune pe un om in dal% de once alte rosturi §i 11 leagA de unul

singar, care sä. fie cel ostA§esc.Acum, ce a ie§it din tipul pe care l-a creat Alexandru-cel-Mare,

aceasta o vom vedea in leclia de maine, dud vom vorbi de Hanibal.Veti vedea cum chipul lui Alexandru trece in alte socieati, int51-ne§te alte obiceiuri §i provoacg alte situatii.

Fig. 4. Monedri a lui Lisimah, Cu chipul luiAlexandru-cel-Mare (Cabinetul de medalii,

Berlin).

in

HANIBAL

Astázi o sa và Inräti§ez un tip, de fázboinic, dad voiti, darnu dzboinic de profesie §i de pregátire, nu cineva având aptitudinid§tigate prin studii, având o preparatie tehnid, §i care pe lângáceca ce a putut dprita dela alti1, sá fi adàugit §i ceva din ideilesale proprii.

Acesta este sensul lui Hanibal, care, el, este fárá Indoiará unprodus fázboinic al unui timp care cerca mai mult dedt ceca cea dat el, fiindd el n'a avut o misiune räzboinick propriu zisk dinpartea cetátii sale. Misiunea aceasta §i-a atribuit-o el la un anumemoment §i cum o sä vedeti d-voastrá, atribuinduli aceastá misiune¿lela o bucatá de vreme a dmas In aer, adid crawl nu-1 trimisesesä fad ceca ce a fácut §i actiunea lui dela o bucatá de vreme s'adeslipit dela baza ei. Am putea zice di a fostun moment candHanibal era ceca ce erau condotierii de mai tárziu, cu o deose-bire foarte mare: cd un condotier de odinioad avea numai un me§te-§ug, pe care Il exercita §i cu care d§tiga, ca§tiga In ceca ce prive§tesalariul lui, titluri de onoare, chiar o situatie politick o stäpanireundeva, a§a cum erad condotierii in Italia secolului al XV-lea,pe când la Hanibal este altceva. Acest altceva, care nu l-a conduspfing la sfar§it, dei el a plecat dela acest lucru, acest altceva esteIn legaturd cu sensul insu§i al ora§ului din care s'a ridicat, cu directia Incare s'a Indreptat la fnceput, §i pe care mai mult sau mai putin atrebuit s'o p'áfáseasd.

Pentrud el nu avea o misiune de Indeplinit, el a trebuit sa gd-seasd personal ceva, sà" transforme In intreprindere personará ceeace era la inceput, dacá nu o Insärcinare din partea patriei sale, celpulin o aprobare din partea ei. Dela aprobare s'a trecut la tolerare

dupä tolerare a urmat páräsirea lui, paräsire mai mult sau mai putinrecunoscutk Odd ce la urmb.- Hanibal a rämas sà-§i caute personalde soarta lui, desOrtindu-se cu desävár§ire de Cartaginea, de undeplecase. Intre dansul §i Cartaginea n'a m,ai fost nicio legatura. El aramas pe contul lui propriu, a mers In conditii nenorocite §i a murit,

40 N. IORGA

izolat, In Asia, la unul din mostenitorii lui Alexandru-cel-Mare,care a consimtit sa-1 primeasca.

Dar pentru a-1 Intelege pe Hanibal, trebuie sa ne gandim la cecace este ace,asta cetate a Cartaginei, de unde a pornit el si pe carea servit-o atat cat fntelegea Cartaginea, dar dela o bucata de vreme

Impotriva intereselor cetatii, care nu ave-a nevoie de asa ceva.Putem spune cà situatia lui Hanibal Ltd de Cartaginea a fost pu-tintel cam asa cum a fost situatia, de doua ori, a lui Bonaparte fatäde guvernul francez. Atunci cand a mers el fn Italia, puterea exe-cutiva In Franta era a asa numitului Directoriu, care era compusdin supravietuitori i moderati ai Marei Revolutii, oameni cu oactivitate de politiciani, lipsiti de once moralitate si prestigiu, carise instalasera acolo printr'o intriga' si cari s'au mentinut prin obo-seala societatii franceze.

Sub Directoriu razboaiele Frantei n'au fost totdeauna fericitesi cand s'a dus Bonaparte In Italia, stiti ce armata a &sit. La epocaaceasta, armatele erau total politicianizate ; lipsea nu numai fntre-tinerea material% dar lipsea once coheziune, nu se asculta niciunfel de autoritate i atunci Bonaparte si-a facut o armata a lui,care asculta de el personal. El a imbracat-o, el a Incaltat-o, el adus-o la victorie si el a rasplätit-o, nentreband pe nimeni canderau de facut rechizitii, de fncasat sume ori de luat tablouri: toate lefacea pe seama lui. El era un fe! de Imperator al armatei sale ; sepoate zice guvernat intai armata si pe urma Franta i parteaasa de largd din Europa din seama lui.

Gaud s'a dus in Egipt, s'a dus dupa o idee care era si a altora,o idee mai veche, dar pe care In momentul acela nimeni nu-i cercas'o realizeze, s'a dus acolo si a judecat cu mintea lui, potrivit cuimprejurgrile dela fata locului, pe care le-a Inteles mai mult sau maiputin, amestecan du-se In rosturile acelea musulmane, pentru carinu avea competenta i Intrebuintand sistemul european, occidental,republican, Inteo lume care cauta altceva. Acolo In Egipt, de exemplu,era o foarte mare grijd de prestigiu: omul bogat, Imbracat In bid-nuri, omul fncarcat cu tot felul de pietre scumpe, omul care da meseCu multe feluri, omul care apare foarte rare ori, calare pe un calImpodobit, acela era omul la care se fnchina toata lumea. Eu amcetit memoriile unui Arab din vremea cand era Napoleon In Egipt,din care se vederca' acestia erau indignati ca trebuie sà asculte deun om mic,Valare pe un cal oarecare, care facand excursii In pustiulua unipui de gaina si se hranea pe drum: era cu totul altceva decat.

HANIBAL 4i

ceea ce cerea fastul oriental. i el n'a fntrebat pe nimeni când §i-apärasit armata, §i-a lasat armata care trebuia sà capituleze, cuma §i capitulat mai tarziu.

Hanibal s'a gasit astfel, dela o bucata de vreme, un om carelucreaza de capul lui.

Dar fnainte de a ajunge la vremea cand el a lucrat din propriepierzand o armata, o campanie, un razboi, periclitând

pentru mai tarziu, and s'a daramat Cartaginea, periclitAnd viito-rul tarii sale, fnainte de aceasta trebuie sà vedem ce era aceastatara, care s'a desvoltat dinteo cetate §i care a ramas totdeaunaaceasta ceta-te. Tot ce era Imprejur avea importanta mult mai mica;de acolo veneau obiectele, märfurile care se vindeau la Cartaginea,de acolo se culegeau tot felul de soldati, cari intrau In disciplina car-tagineza §i de cari s'a folosit foarte larg Hanibal. De altmintereaun soldat sau altul era acela§ lucru ; el cauta cel mult soldatul po-trivit cu o anumita misiune fntr'un anumit loc.

El a fnceput Cu Numizii, stramo§ii. Maurilor de mai tarziu §ia continuat cu Iberi de speta lui Viriat, pentru ca mai tarziuse foloseascä de Galil §i unii Greci fl sustineau fati§ sau pe ascuns,iar daca una din populatiile Rance, pentruca Romanii fnsemnaunumai una din populatiile italice, §i nu cei mai numero§i, dacäar fi consimtit una din populatiile acestea sa meargä cu d'ansul, o luafoarte bucuros. Eu má fntreb In ce limba comanda el. Poate,a§a cum au invatat popoarele din Imparatia austro-ungara comenzinemte§ti, tot a§a vor fi Invatat §i ei cuvinte de acestea de comanda'cartagineza.

Pentru dansul felul cum era alcatuita o armata era cu totulindiferent, de aceea, dela o bucata de vreme, a avut o armata carenu avea niciun fel de merit. i atunci, pe de o parte a fost marelelui -talent militar, marea lui fndrazneala, marea lui dorinta de a semanifesta §i de a semana cat se poate mai mult cu Alexandru-cel-Mare §'1 pe de alta parte era massa aceasta, care nu cerca altceva decal&A se foloseascd In chipul cel mai larg, mai deplin, de ceca ce s'a numit:o deliciul Capuei

Cand au ajuns In regiunea aceasta greceasca din SudVestul-atunci ei au facut ceea ce au facut multe armate In astfel

de fmprejurari, ceca ce a facut, de pilda, o parte din armata out-patiei germane, eand a fost a§ezata la noi.

Dar fnainte, trebuie sá vedem ce era aceasta Cartagina, pen-truca In cunoa§terea Cartaginei §i in urmarirea desvoltarii acestei

42 N. IORGA

etäti feniciene, In aceasta stä secretul lui Hanibal, fiindcä, mai laurrna urmei, fiecare om fsi are o tainä a lui, pe care nu §i-o gdsestetotdeauna, ha se poate IntAmpla cd ultimul care este In stare sdgdseaseä taina, este el Insusi. Poate nici contemporanii n'o gdsese,dar trece vremea, räsar demente de comparatie i atunci abia vedecineva care a fost resortul lui.

Si In cazul acesta, ca i In cazurile celelalte, Intr'un domeniumai potrivit cu misiunea d-voastrd, trebuie sà gdsim acest secret,tare se gaseste In cetatea Insdsi.

Am vdzut in lectia de ieri cá doug lumi si-au stat fat'd In fatä :lumea barbarilor din Peninsula Balcanied i din regiunea Carpatilor,de unde, dela Macedoneni, dela Traci, dela Iliri, a räsdrit Alexandru,trecand printr'o pregdtire elenicd si atribuindu-si o misiune carenu fdcea parte din insdsi fondul aleätuirii lui, si de an' parte lumeacrientard, deprinsd cu monarhia. Nu v'am spus cà pentru Mace-donenii acestia, cari aveau o regalitate, ca si pentru Traci, cari aveausi ei regi, Macedonenii au avut dela o bucatd de vreme un singurrege, si peste toate Valle ae,estea a fost puterea lui, pe chid Ilirii

Tracii aveau mai multi regi, chiar foarte multi, regi de grupe,de sate, cdrora Grecii nu stiau cum sd le spund si atunci au intre-buintat termenul de # Basileus », si regi aveau si Scitii cari ocupautot sesul eurasiatic, faptul cá barbarii aveau regi, era o pre-gatire pentru caracterul regal, imperial, de stdpanire ecumenicd alui Mexandru ; el era In cuprinsul ideii acesteia imperiale a ,regali-tätii. i calea pe care s'a ajuns acoro, de au avut si Scitii si Traciisi Macedonenii si Ilirii regi, calea aceasta se vede foarte usor, sepoate urmdri pe hartd.

Seitii erau barbarii din dosul monarhiilor orientale, precumGermanii, Slavii, pe urmd §i Turanienii, au fost barbarii din dosul mo-narhiei romane. Dar acestia toti imità,si imitänd monarhia aceastaa Orientului, Scitii au ajuns sà aibd regi cari nu erau deal o imi-tatie, o caricaturd a regilor celor patru colturi ale lumii i. Când auavut regalitate Seitii, aceastd regalitate au trecut-o vecinilor lar, siastfel ea a ajuns la Traci si dela Traci a ajuns la Macedo-neni, la Iliri.

Dar dei ideea monarhiei rdsdritene intrase si la barbari, barbariiacestia se osebesc prin amintirea lar, prin lungul lor trecut, prindispozitia lar de spirit, prin urmdrirea vitejiei pentru vitejie, cecace monarhiile rdsdritene n'au cunoscut niciodatä. Sunt sigur cäIn limba egipteanä veche si tot asa In limba veche haldeeand, In

Fig. 5. Hanibal (bust In Museul National din Neap°le).

HANIBAL 43

dialectul deosebit al Asirienilor in limba medo-persg, nu existaniciun cuvant care sä semene egtusi de putin cu ideea de vitejie,pe care noi o numim, cu un cuvant de origing ungureascg ; ideeaaceasta de vitejie a fost fgrg indoialg in limbile acestor popoarebarbare.

Dar algturi de dânsii, deosebitg si de avântul acesta de vitejieal barbarilor carpato-balcanici si de monarhiile orientale, era o altálume, care este tocmai lumea in care, in imprejurgri deosebite, inteunloe anumit, care nu semgna cu alte locuri si care avea nevoi deo-sebite de nevoile din alte pgrti, s'a ngscut Hanibal.

Acestia sunt Fen icienii, cari unt Semiti, dar nimeni n'ar puteaspune ch. Smitii de pretutindeni sunt de acelas fel.

Foarte multi din Evreii de astazi sunt continuatorii Caza-rilor de pe vremuri i acestia sunt in relatii cu Hittitii, cu

un popor care n'are nimic din finetea profilului, din apucgturilecopilgresti ale Arabilor, i Evreii rerezintä cu totul altceva deegtSemitii din desert, si Evreii noi i Evreii vechi, cari sunt deseoriun amestec indescifrabil de natiuni, in leggturä cu morala schimbä-toare a timpului.

Fenicienii erau asezati pe marginea Mgrii Mediterane, si nu sepoate sti ce au ggsit ei acolo.

Este ing un lucru foarte sgur, cà intre Semitii puri, tare Eyresi Intre, sg zicem, rasa Akad din Haldeea, erau doug. rase acolo :rasa artisticg, care a dat toatà strAlucirea de frumusete, rasa Sumer

rasa cealaltà, in legaturg cu ocupatiile comerciale ale ac,estei re-giuni, care este rasa Akad, !litre aceastg rasa Akad i intre cele-lalte manifestatii, de cgtre Marea Mediterang, ale rasei semite suntfoarte mari deosebiri.

Fenicienii trgiau in orase, care, orasele acestea, au avut regi,era regele din Tir, din Sidon, un sir de orase de acestea cari mer-geau de-a lungul coastei siriene, 'And' in locul unde ea se imbingCu ceea ce considergm astgzi ca Africa i, odinioarg, ca o prelungirea Asiei. O activitate fäzboinieä a acestor regi nu este cunoscutä.Orasele acestea fdceau comert pentru Rdsärit ; n'au purtat rgzboicu nimeni, pentrucg asa era fäcutgl coasta d nu aveau nevoielupte impotriva

Pe de altà parte, cfind roiul acesta semit a pornit de pe coastaSiriei, s'a dus in regiuni unde n'a intalnit dusmani ; a intalnit barbari,cari nu aveau nicio coheziune, oameni färg nicio cunostintä i cari eraufoarte bucurosi sA eastige pe längà acesti ngvglitori. MA intreb chiar

44 N. IORGA

daca n'a fost candva o astfel de pätrundere semita §i pe coasta apu-seanä a Moreii, a Peloponesului, pentru eä ruinele dela Micene §iTirint, cu amintirea lui Agamemnon §i a sotiei lui, §i toate crimelesavär§ite acolo dupä legenda greceascä, ruinele acestea se prezintaIn astfel de conditii, incfit nu se sim.te nicio initiativa greceaseä§i nicio pecete elenieä n'a apäsat asupra acestor regiuni. Se vede caera o regiune pastoreascä, pe unde treceau turmele prin anumiteculoare. Dar alcatuirea arhitectonieá a Micenei §i Tirintului arecu totul alt caracter cleat cel elenic. Când infra cineva la Micene,

poarta leilor cei doi lei fäcuti foarte grosolan, unul in fataceluilalt, nu se poate sa nu-§i adueá aminte de exemple asiatice. Tot a§a§i mormintele §i mortii aceia cu fata acoperita cu o maseä de aur, pecare sunt insemnate linii ale figurii, care nu seamand cu liniile gre-ce§ti, §i tot a§a acele cladiri in forma de stup, care se intalnescjos. Toatä impresia este ca a venit cineva pe Mare §i a navalitasupra unei populatii de pastori, de agricultori, i-a stäpanit o bucatade vreme §i pe urmä a venit regalitatea din Argos, alte lumi, caresunt evident grece§ti.

Dacä Semitii ace§tia s'au a§ezat aiurea, clemente feniciene s'arfi gasit in insula Cipru, care n'a dat cine §tie ce civilizatie deosebita ;tot ce s'a aflat acolo are un caracter foarte grosolan: nicio sintezanu s'a putut injgheba in cuprinsul acestei mari §i frumoase insule.

Nu putem spune daca n'au fost astfel de strecurari in mareainsula Creta, care are o civilizatie a§a de minunata, a card taing n'agasit-o nimeni pänä acum. Dei sunt litere cretane, ce inseamnäaceste litere nu §tic nimeni, deci inscriptiile aces-tea sunt moartepen tru noi.

Fenicienii au mers pe coasta Africei, unde au intemeipt cetätivechi §i apoi cetatea noua, care este Cartaginea. S'au a§ezat acolo,au trecut apoi in Sicilia, trei sferturi din Sicilia a apartinut Car-taginezilor, §i la un moment dat, pe tirnpul räzboaielor medice,s'a dat in partile acestea bätälia dela Himera, s'a dat o mare luptaintre Grecii din Apus, Grecii din Italia-Mare §i Sicilia, cari träiausub o forma regala imprumutata dela monarhia orientala §i intreCartaginezi §i biruinta a fost ca§tigata de Grecii din Sicilia. Prinurmare, in ce prive§te expansiunea Cartaginei ca atare, politicaora§ului mergänd numai pana la marginile care trebuiau ora§ului,biruinta aceasta a Grecilor a täiat cu desavär§ire once putinta deintindere. Cartaginea insa a rimas un ora § foarte bogat; venea lumedin toate pärtile acolo, §i o flota foarte puternieä era la dispozitia

HANIBAL 46

acelor * sufeti », cari erau guvernatorii ora§ului. Era o republicä, infruntea cAreia stäteau ni§te magistrati, mai mult sau mai putinasemenea cu consulii dela Roma ; in ormul acesta nu exista spiritmilitar, nu avea de ce sä existe. Cartaginea, ap cum se avezase, nu

putea fi dislocatd de nimeni, dar in acela§i timp se vedea ea' ea nupoate merge mai departe cleat atata.

Aceasta a fost situatia in Cartaginea, in momentul &And s'a ridicat

Hanibal. Insä Cartaginea n'a putut sä scape, dei ea fäcea parte dinlumea a treia, nu din cele cloud lumi care s'au ciocnit prin Alexandru-cel-Mare §i. pe urmä s'au imbinat inteo sintezà, ea n'a putut sä scape

de influenta spiritului elenic,Alexandru-cel-Mare nu s'a gändit niciodatä sä atace aceastä

regiune ; in regiunea Cirenaicei, a Tripolisului, nu s'a gändit sä se

ducä, era In afarà de cercul actiunii lui, de harta de cucerire ce-vi

crease in minte.Insa ceea ce va fi mai tärziu elenismul, forma aceasta de cul-

turä pe care oricine o recunoa§te ca flind superioarà tuturor celor-lalte forme de culturg, a avut o actiune §i asupra Cartaginei. Ha-nibal §tia §i vorbea grece§te, prefera chiar limba greceaseä. Mai tärziu

vom vedea eá atatia dintre Romani *tiau perfect limba grecease4-§i se inspirau din istoria elenieä, din cugetarea, din filosofia Eladei §1 a

fost o luptà mare in Roma, care voia sä se pdstreze neatinsä de acestspirit. Cei dintäi filosofi cari au venit in Roma au fost expulzati ;erau considerati ca ni§te stricätoride moravuri, erau oameni cari discu-

tau, dar Roma era ceva care se sprijinea pe lucruri indiscutabile,

§i ace§tia pe urmä s'au strecurat ca preceptori in familiile aristocratice.Scipionii au fost crescuti in spirit grecesc, ea §i Hanibal.Pe de altà parte, Hanibal venea dintr'o familie foarte ambitioasá.

Desigur §i tatal sgu §i fratele sgu Hasdrubal, omorit in tabarg,intr'un moment in lagärul lui Hanibal s'a aruncat capul conservatal lui Hasdrubal ea sä vadà eä nu se mai poate sprijini pe ajutorulcare trebuia s5.4 vinä dela fratele sdu, ace§tia format' un partidIn Cartaginea.

Si in felul cum infAti§eazä Plutarh pe Hanibal, Hanibal esteIn legäturà cu partidul räzboiului. Pe de altà parte este Hanon, careIn momentul efind s'a discutat dacA trebuie sau nu fäzbot cu Romanii,a fost impotriva ruperii legAturilor pa§nice cu cei pe cari Carta-ginezii ti considerau desigur ea pe ni§te semi-sälbateci §i li acopereauCu dispretul unei cetäti a§a de stralueite, fatá de o lume de sate, demo§tenire dela Etrusci, de imprumuturi Mute dela Greci.

46 N. IORGA

Dar când Cartaginea a sprijinit politica familiei acesteia Barca,din care venea Hanibal, Cartaginea avea un scop, care era asigurareaunui rnonopol de comert, fusese mai Inainte infrängerea aceea dinpustiu, Infrangere pe care o suferise dela Greci, dar Cartaginea con-tinua mai departe sä aibà hegemonia ei maritimä. Putintel, atitudineaCartaginei fatà de Roma este atitudinea Angliei din timpurile noastre-fatà de noua Italie, §i In acelea§i ape.

Pe de altà parte, in lumea aceasta eartaginez5, räzboiul era so-cotit, numai este vorba de triumful zeului Meleart sau a celorlaltizei adorati la Cartaginea, era socotit drept un mijloc de a cilpätamaterie primä i debu§euri. Pentru fnMia oard In formarea spiri--tului militar gdsim rehboiul economic.

Cartaginea era foarte bucuroasä sä mearg4 ace§ti doi frati in pe-ninsula aceea ga de Intinsk plinä de tot felul de materiale, plinä§i de mine i avand la dispozitie oameni cari puteau fi tntrebuintatiIn räzboi mai bine cleat cavaleria u§oara a de§ertului, din care vinMaurii, Berberii din timpurile noastre. Incfit era natural sä i se dealui Hanibal aceastä rnisiune. El cucerea pentru comertul cartaginezSpania, adieä o parte din Spania, de oarece Cartaginezii nu s'auIntins In interior, nu-i interesa interiorul. Romanii au mers In interior,.Romanii cari färä. Hanibal nu s'ar fi gändit nici la posibilitatea uneicuceriri In Spania, nici In Galia-de-jos. Romanii n'au fäcut cleat sä um-ble pe urmele lui Hanibal. Hanibal, invins, le-a dat ceca ce el realizase..

Era pentru prima data In istoria Romei, cand ea imita un Statanterior §i fnainte de a urmäri mo§tenirea lui Alexandru-cel-MareIn Macedonia, si dupà aceea In Siria, In Pergam, In Egipt, in Bosfor,.Inainte de a se prezinta ca fiind un fel de mo§tenitori adau§i pe läng4mo§tenitorii fire§ti ai regelui-ImpArat macedonean, Inainte de aceastaei au Intälnit o formä imitata dupä Alexandru-cel-Mare, In perso-nalitatea acestui Sernit frecat ca elenism i lucrAnd pentru scopurieconomice, care este Hanibal.

Hanibal a intrat, §i a cucerit toatä coasta aceasta, unde.ji astäzisunt urmele acestei dominatii : este o Cartagidä iberick pästrAndnumele Cartaginei de odinioark care a dispärut ca nume cu tot.Pe länga aceasta, cum cele douä povärni§uri ale orieärui munte suntIntel) leggturà necontenitä, &Ad dac4 ai ajuns la versantul pe care-Isui §i te gäse§ti pe culme, trebuie sä vezi ce este In vale, ce se des-chide dedesubt, pe aici se leaga necontenit rasa ibericä cu rasa celtickdin care eauzd o parte din locuitorii Peninsulei lberiee se eheamäCeltiberi.

HANIBAL 47

Portughezii sunt un amestec al unor Celli, foarte numero§i, Cu

elemente iberice §i alte elemente venite pe urma, §i felul lor de a fi,limba lor, care nu seamana cu limba spaniolä, arata aceasta.Pe de altä parte, in coltul Garonei, din Franta, se ggsesc elemente

care au venit de acolo, dupà cum Gasconii nu sunt cleat Basci depe un versant §i celälalt al Pirineilor. Catalonia se continua cu re-giunea dela Perpignan, care este c,atalanä §i care se leaga in chipulcel mai natural cu Proventa, §i Provensalii seamanä mult mai binecu Catalanii decat cu Francezii din Nord. Prin urmare, a intra cinevaIn Peninsula Ibericä, este a fi invitat sä intre neaparat in Galia-de-Sud, dar aici este iara§i o legaturä geografica. Cine are Proventade astäzi, este dus in chip firesc catre trecatoarea Alpilor §i Gali

se intalneau de altminteri pe vremea aceea §i In partea francezä §ipartea italiana': erau Galii Transalpini de o parte §i Galii Cisalpinide partea cealalta, acei Gali cari inteun moment umblau dupà stä-panirea Italiei insa§i.

*titi, Roma s'a gäsit la un moment dat stransa infra Etruscii,impin§i la randul lor din Toscana de astäzi, impin§i de Grecii dinSud §.1 tare Galii cari veneau din Nord. Se poate zice ea tocmaipresiunea aceasta a dat o putere de elasticitate extraordinarä Ro-manilor, cari, inteo sfortare disperata, i-au aruncat pe unii in sus,pentru ea pe ceilalti sa-i reduca in situatia de inferioritate in careau trait §i mai departe, de§i au fost invatatorii Romei.

Astfel Hanibal a trecut dincolo de ceea ce voia. El nu putea sa-§i

inchipuie cA pentru scopul sau economic, o stapanire a Galiei-de-Sud, sau o stapanire a partif din Peninsula talica dintre Alpi §.1Pad, putea sä fie supraveghiata din acea Cartagind unde era baza lui.

Vedeti, el se desrädacineaza incetul cu incetul: §i-a intins intairamurile asupra Spaniei, dar au ajuns ramurile sa fie prea puternicepentru radacina de acolo §i ctun se intâmplä ca sunt unii copacicari lasa o radacina din ramurile insa§i, a§a a fäcut §i Hanibal.Hanibal s'a gäsit inaintea une lumi care nu se lupta cu dansul a§acum intelegea el. Situatia pe care a avut-o Hanibal cu armata aceastapermanentä, §i aceasta a fost nenorocirea lui: armata permanentä,care nu se putea innoi prin nimic, situatia aceasta seamänd cusituatia Sultanului Mohammed al II-lea, eand a trecut Dunärealupte cu Vlad Tepe, pe care nu §tia unde sa-1 gäseasca. Fabius in-deplinea aceea§i functiune pe 'care o indeplinea Domnul roman dela1462. Ron-midi ofereau lupta numai cand nu puteau face altfel, einu aveau niciun scop de glorie §1 ea§tig. Romanii erau o societate,

48 N. IOR GA

iar el era o armata : a fost lupta dintre o armatä si o societate ca reera acasa la dansa i indata ce se intampla asa -ceva, se vede undeva fi victoria.

In timpurile noastre mestesugul este ca in locul unde este numaio armata, sà creezi o societate care se poate apara impotriva socie-tatii invinse, dar acestea sunt conceptii care treceau cu mult pesteinteligenta i cunostintele lui Hanibal.

S'a intamplat ca a biruit ; fata de Roma, aceasta nu avea impor-tantä si nu avea importanta nici pentru Hanibal: nu existau poeticari sa-1 cante, istorici In Cartaginea cari sà insemne biruinta lui,nu avem nicio inscriptie cartagineza de biruinte. Este o societatecomerciala, o societate pe actiuni, pe care fleacuri de acestea n'o puteauinteresa. El era sigur ea poate birui, dar el nu putea trage niciun folosde pe urma biruintei sale. Armata biruitoare trebuia s'o puna inteunlagar si de jur imprejurul lui se forma din nou o armata, prin ur-mare aici armata i cetätenii erau tot una.

SA se astepte Hanibal sà i se trimita ajutorul din Cartagineaera imposibil, pentru ca in Cartaginea nu era dorinta de a prelungila infinit acest razboi, care, in ce o priveste, nu avea niciun rezultat,Cartaginea neputand stapani teritorii asa de intinse.

Pe de alta parte, armata aceasta, ca a lui Napoleon in Italia siEgipt, trebuia sa se hraneasca singura si se ridica populatia impo-triva ei, pentru cd nu veneau casierii platitori din Cartaginea, ca dincand in cand sá aduca aur de acolo.

In felul acesta biruinta a facut ca situatia lui Hanibal sa fie dis-pera-ta, nestiind Inc() tro sa se dud.

Veti zice : sA treaca inapoi in Cartaginea. Nu-I rasa idealul lui Ale-xandru-cel-Mare. Aceasta insemna infrangerea umila, recunoastereacatastrofei si pe laugh' aceasta este foarte posibil ca dacä s'ar fitutors inapoi la Cartaginea, i s'ar fi cerut socoteala ce a facut cu ar-mata incredintata, care sunt foloasele marilor cheltuieli de oamenisi de bani. El era un fel de izolat al propriei sale cetati si de aceeapentru dansul, atunci cand s'a man-Wit razboiul, cand s'a vazut ca.Roma nu se poate birui, n'are de unde s'o prinda cineva, pentruse reface in fiecare clipa, e intr'o continua creatie organica, atunciel a cautat un refugiu in ceca ce se lega de idealul lui, el imita pe re-gele ecumenic, pentru ca pentru dansul mai mult decal Cartagineziide acasa, cu care nu se intelegea, era Filip al Macedoniei. De aceeas'a dus el si a incheiat un tratat, care s'a pastrat de Polibiu, cel maisigur izvor in ce priveste istoria Romei, un om de Malta' cugetare,

HANIBAL 49

un filosof al istoriei, un om preocupat de adevdr, care n'are a faceCu Tit-Liviu, §i pe urm4 Hanibal, indemnând la räzboi oamenicari nu voiau sd se bat5, s'a dus in felul acesta in Asia, unde n'au§tiut cum sä scape de dansul, cu bilnueli de otrAvire In ce prive§tesfâr§itul lui.

Aici avem falimentul unei energii umane, ie§ite prin culturd dincugetarea fdrii sale, iefite prin ambifie din politica fdrii sale.

Iar pentru a vedea un astfel de om in Roma, nu ne vom ducela Cezar, ci la Mar, lupfdtorul contra Cimbrilor §i Teutonilor §icuceritorul pdrtii de Sud a Galiei.

4

Fig. 6. Moneda a lui Barca, Cu chipnl zeuluiAmon.

AT

MARIU

Fiecare dintre biog,rafiile acestea imi da ocazia sä infati§ez unintreg capitol din viata, putintel §i politica' §i culturala, din domeniulideilor, fire§te in legatura iara§i cu rosturile militare din deosebiteepoci, a§a Meat, bine inteles CA nu-mi trece prin gaud sä va faco biografie a lui Mariu, §i aceasta din mai multe motive. Un motiveste cä informatia pe care o avem noi cu privire la oamenii anti-chitatii romane este peste masura de slaba §i de nesigurd. Cândeste vorba sä cunoa§tem pe cineva din evul mediu, din epoca mo-derna, avem mijloace de informatie, care pentru antichitate lip-

sesc, dar cetitorii obi§nuiti ai unei carti de istorie nu sunt in§tiintati,a§a 'Meat, necunoscand care sunt izvoarele, i§i inchipuie ca avema face cu o informatie care se sprijina pe acela§i teren, dar nu esteadevarat. Evul mediu are un fel de märturisiri sincere, §i pitore§ti§i duioase uneori, cari lipsesc pentru antichitate.

In evul mediu scriu §i oamenii cei mici §i scriu a§a cum este firealor, §i din cauza aceasta noi putem patrunde la ceea ce am puteanumi: umanitatea lor, §i oamenii ace§tia mici hu §i dreptul de a seexprima a§a cum inteleg ei.

In evul mediu fiecare serie a§a cum este felul lui ; nu este unfel de forma de §coala. In timpurile noastre este o forma de §coalä,care da sau lucruri bine facute, potrivit cu §coala, sau da lucruricaricaturale. De exemplu, raportul unui mic functionar din evulmediu este foarte interesant, dar raportul unui jandarm din tim-purile noastre este de cele mai multe ori ridicol. Pe de alta parte,pentru epoca moderna' noi avem scrisori, dar din antichitate nuavem scrisori debe.

Ceca ce ne informeaza pe noi cu privire la antichitatea romanasunt inscriptiile. Inscriptiile insa sunt fäcute dupa un anumit tip.Este chiar §i o limbh a inscriptiilor, care sunt mai mutt din epocaimperiala §i bimba aceasta s'a format pe vremea lui August, pelane faptul ca limba aceasta latina este a§ternuta pe forme sintac-tice grece§ti, a§a incât este un alt element de falsificare. Dar avem

54 N. IORGA

pe lingi aceasta §i serien i istorice. De pildi pentru Mariu ar trebuisi recurgem In ceea ce prive§te lupta lui din Africa la vestita cartea acelui mare scriitor §i gänditor §i moralist care a fost Salustiu,om de o viati foarte indoielnia, dar mare apiritor al virtutii §i maiales al virtutilor publice, atunci and serie.

Intii, noi avem pentru epoca moderni §i manifestarea deose-bitelor partide, curente, interese, pe and aici, din lagärul lui Mariunoi nu avem nimic. Cum l-a considerat Mariu pe Sulla nu §tim, noi§tim cum l-a considerat Sulla pe Mariu, Sulla care a trait mai mult§i a ajuns dictator §i §i-a terminat dictatura prin aceea ci a abdicat.titi a umblau copiii dupä el pe stradi §i adeau de dinsul, §i el a

spus: 4 cine va face o gre§ald ca a mea, Si pi-teased ceea ce pitesc euIn acest moment ». Memoriile lui Sulla nu le-am pistrat, insi ele aufost intrebuintate de Plutarh. Adiugiti insä un lucru: ci In ceeace spune Plutarh despre Mariu, este supgrarea Grecului impo-triva unui om foarte rustic ping la sfir§it. Acesta este un täran,care n'a le§it niciodati din rosturile lui de tiran: a§a s'a niscut,a§a s'a desvoltat, a§a a condus armatele, a§a s'a amestecat in viatapublici §i a§a a sfir§it. .5i Plutarh se certa cu Mariu, ca de ce aspus ci nu vrea si illy* grece§te, §i este un intreg paragraf in bio-grafia aceasta a lui Mariu de Plutarh, in care 11 tine de xi% §i In carespune : iati, pentruci n'a intrat In contact cu geniul grecesc, careeste a§a de luminos, de aceea a isprivit el atit de riu.

Dar daa noi nu avem cu privire la dAnsul nicio colectie de in-scriptii, niciun izvor care si se ocupe de dinsul In intregime, avemIn schimb a face cu imprejuriri din Africa, din Numidia, din punctulde vedere al lui Iugurta, prezintat ca un personagiu curios §i ca omanifestare a unui suflet cu totul strain, ale unor apuaturi cutotul asiatice. Prin armare nu e vorba de conducerea lui, ci debiografia aventuroasi a omului acesta märet, Indriznet, repre-zintant al unei rase cu totul deosebiti de rasa romani.

Asupra lucrurilor pe care le-a ficut acolo Mariu noi avem limu-riri foarte putine §i lucruri de a doua na.find ; §i aici vine me§te§ugulistoricului, care trebuie si lege fanturile acestea In aga fel, inatsä dea impresia unei vieti in desvoltare deplinä. Dar and el nuare note, nu poate tn§tiinta pe cetitor §i spune a legitura a fi-cut-o el, istoricul, and nu existä un izvor care si prezinte lu-crurile In legituri, nu este nicio spovedanie a lui. In afari de faptulci antichitatea nu ne-a lisat arhive. Noi avem arhive, dar nu pentrutoati lumea ; pentru Imperiul bizantin nu avem arhive. Din cauza

MARIU 55

cuceririi cruciatilor, a Latinilor la 1204 §i a cuceririi Turcilor la1453, arhivele Imperiului bizantin au dispärut; asa Mat §i pentruvremea care merge Odd la 1453 este redus cineva sä Intrebuintezeaceleasi procedee care se intrebuinteazä de obicei peritra istoria an-tichitätii.

Aceasta pentru ca sd scuzati säräcia lucrurilor care trebuiescspuse cu privire la o personalitate desigur foarte interesantä, al dreiloc trebuie sà-1 gäsim In desvoltarea acestui spirit de oaste, care seformeazg incetul cu incetul §i pe care 11 gäsim astäzi cu totul altfelcleat odinioari.

Dar pentru a ajunge la Mariu trebuie sä arätäm ce a fost räz-boiul in vechea Romä, fnainte de a ajunge la secolul acela, putininainte de Cezar, la secolul in care se formeazä aceastä personalitate,care desigur cil nu seamänä cu aln personalitate militará romanásau cu o altd personalitate din lumea greceascä, care sä poatä fiapropiatä de a lui Mariu.

Roma n'a pornit pe räzboi. Roma este un sat de *mosneni*. IntreSparta si Roma este foarte mare asemänare, cu deosebirea ea' pentruSparta sunt doi strämosi, sau doi mosic ino§ia 4 umbra.' pe doi bä-träni*, pe cAnd Roma t umblä pe un singur baträn*, dei dac5 negändim la legenda aceea, tot In doi: Numitor §i Amuliu, Romulus siRemus; s'ar pärea ca §i aici este un caracter dublu. Insä dad ob-servä cineva cu luare aminte, vede cä unele dintre numele acesteasunt create, nu corespund la nicio realitate. Numitor, ca §i NumaPompiliu, al doilea rege al Romei, acestea sunt nume formate,inventate, fiindc6 o Am; » inseamng la Greci «lege*, §i dela 4 v6go; *s'ar fi creat o formä etruscä, fiindeä In Toscana de astäzi Romaniiau gäsit pe Etruscii,veniti din Asia cu o civilizatie foarte interesantä,extrem de veche, dela care au imprtunutat foarte mult. Cele dintálforme de culturà romanä nu sunt romane. Romanii sunt Etrusci§i ca religie §i ca demnitate §i ca superstitii §i ca idei politice; toateacestea vin dela Etrusci. i sistemul acela de a inconjura cet,ateaCu un §ant, de a considera säritura, ca in legendä, peste sant caun fel de ofensä adusd zeului, aceasta n'are nimic a face ca primacugetare romana.

Prin urmare Numitor §i Numa Pompiliu, aceasta inseamnä:oameni cari orânduesc societatea, cari fi dau un sprijin si o plat*,o sprijinire de legi. Iar in cazul lui Pompiliu, acesta vine dela o pompa *etruscä, care este In legäturd cu in cuvânt grecesc si acesta In-seamnä: un om care a dat o solemnitate Statului.

56 N. IOROA

In ceca ce prive§te pe Romulus, acesta nu inseamna dedte Romanus », numele insu§i al poporului, precum in Sicilia erauni§te barbari asupra cArora s'au a§ternut §i Cartaginezi §i Greci §iRomani, cari, barbarii ace§tia, se numeau §i Siculi §.1 Sicani; « Ro-mulus, Romanus » este acela§i lucru cu « Siculus, Sicanus ».

La inceput avem a face cu un sat de mo§neni, având un singurstr5mo§ pentru aceastd mo§ie a lor. Ei erau inteo situatie foarterea ; colinde acelea n'au valoare militar5, §i niciodatii nu s'a dat unräzboi de apdrare, sprijinit pe ceca ce puteau oferi colinde romane,dar din Roma se v5d foarte bine muntii Albani, cari sunt in legAturàCu un intreg sistem muntos §i acolo in munti stätea o populatiecare a purtat multi vreme r5zboi cu Romanii. Romanii s'au pututintinde in cetìitile latine din Latium, fära a face Romani din ace§tiLatini. Insu§i Mariu a avut sä lupte inteun anume moment cusufletul Italienilor, al plebeilor a cestora cari nu erau Romani §i caridispretuiau §i urau Roma. Cand Roma a ajuns /a stabilita teadin vremea lui Cesar, a lui August, ea ie§ise abia din cele trei pri-mejdii peste cari a trebuit sA treacd.

Int5i, populatia str5inti a plebeilor, c5rora trebuia sá li se fadun rol in Stat; a ce§tia nu veneau dela «mo§ul» intemeietor, nuaveau cultul strimo§ilor. Fiecare casii dintr'un ora § din antichitateavea §i cultul acesta al str5mo§ilor; la Roma sau aiurea, vea maimare impietate era sà profaneze cineva cultul stramo§ilor. Plebeiinu erau In legatur5 cu acest cult, ei erau oameni de altà origine,de alt5 religie, de alte obi§nuinte, de alt drept, care drept se spri-jinea pe caracterul religios al descendentei.

Cea dint5i crizti a fost criza plebeilor; cea de a doua crizd dupäaceasta a fost a Romanilor fatd de Italienii cari voiau sà intemeiezeun Stat deosebit. Stiti ea erau §i dialecte foarte deosebite de limbalatin5, dialecte pe care le invatä filologii cu foarte multà greutate,dar a c5ror alcAtuire se cunoa§te: dialectul Oscilor, al Umbrilor.

Pe urmil a fost revolta sclavilor, condusd de un om din pärtilenoastre, de un Trac, Spartacus, al c5rui nume seamän6 cu dinastiaSpartacizilor, din regiunea Nordului Márü Negre, din p5rti1e

Numai dupä ce s'a trecut prin aceste faze §i dupti ce s'a biruitfäzboiul civil in toate formele sale, Roma a fost inteadevar a§ezat5.In faza aceasta dintAi, Roma numai cAnd a fost provocatd s'a luptat§i provocarea i-a venit dela oamenii din munti. Cu Latinii i-a fostmai u§or la inceput; pe urm5 numai s'au prezintat crizele acestea pecare vi le-am spus. Dar cei din munti n4vAleau §i aceia erau

MARIU 57

Samnitii, Samniti, Sabiniti i Sabini, nu inseamná cleat acela§i

lucru.La inceput, legiunea nu era cleat chemarea ob§tei pentru apä-

rare. Legiunea are un sens asemändtor cu sensul verbului o a culege

# a aduna ». Am putea spune eä aceastä s'adunare * i Cu oarecare

alegere a elementelor de luptd, seamáná cu ceea ce a fost In Penin-

sula Balcanied la inceputul secolului al XIX-lea, mi§carea lui Ca-ragheorghe, care se intitula: s velichi-vojd », 0 din care a ie§it

Serbia contemporand. i aceastä adunare dela 1804 a lui Caragheor-

ghe a fost copiatá de Tudor Vladimirescu, care Meuse razboiul

ca ofiter in armata ruseaseä, acolo in Serbia, cunoscuse mi§careaaceasta táräneased i prin urmare el se considera ca fiind condu-

edtorul. Niciodatá nu §i-a spus altfel cleat: Slugerul Theodor. TudorVladimirescu era un om cu invätaturd, daed voiti, era un ciocoi.El crescuse pe langa un boier din Oltenia, care 11 intrebuinta 0 In

afacerile lui i fiind In Ardeal 1-a trimis la Viena.Legiunea inseamnd acest lucru: oricine avea datoria, In once

moment, &A meargd i sd apere tara. Functia civilà, functia reli-gioasä, functia militará, acestea nu erau lucruri deosebite: ele mergeau

impreung ; de exemplu, August Indeplinea functia sacerdotalrt, dar

el era 0 dictatorul civil 0 conduedtorul suprem al armatelor impe-riale. Ceva din aceasta totalitate a ramurilor de activitate a

oricarui cetatean existá bled din timpul dela inceput. .5i Roma a

mers a§a, raspunzAnd cu rezistenta ei la once atac care veneadin afard, dar fará nicio intentie de a se intinde. Roma n'a avutsensul teritorial 0 Roma_ niciodatá n'a intrat cu adevärat in sensulacesta teritorial, la care a ajuns, dar care a mâncat Roma ; dinmomentul In care s'a intemeiat Imperiul, Roma n'a mai fost ca odi-

nioará i importanta ei a scäzut.Acum dou'd zile ceteam un articol cu privire la rdzboiul cel din

urind cu Cartaginea i In acest articol se dovede§te un lucru, careInteadevar a§a este, ea' Romanii au avut o strapied fried de Car-

taginea. Toata- actiunea Romei impotriva Cartaginei, la inceput,cu primejdia aceea mare de a lupta fárd flota' cu oameni cari aveauuna 0 trebuind sA recurga la mijlocul acela de a prinde cu car-lige corabiile du§mane pentru a-§i face un camp de bataie ca peuscat. Pe urmá incercarea prin care a trecut Roma, de a avea pedu§man atatia ani de zile ca armatd de ocupatie, de a avea pe Ha-nibal acolo, dei Roma a Indráznit sa atace in Peninsula Iberied,de unde a rezultat infrangerea moartea, l'anga rtail acela, a lui

58 N. IORGA

Hasdrubal, fratele rui Hanibal. Roma a fost pentru intaia oaradeprinsa cu ideea aceasta, idee realizata in timpul Marelui Räzboide generalul Averescu, atunci cand a trecut pe la Fldmanda inBulgaria. Ei bine, ceca ce a facut generalul Averescu §i n'a reu§it,din motive care nu tineau de vointa nici de pregatirea sa, acela§lucru l-au facut Romanii atunci, atacand pe Hasdrubal in viitoareaSpanie. Romanii au trebuit sd Inv* lucruri pe cari nu le §tiauinainte, sa intreprinda actiuni la cari nu se gandisera niciodata §i.au trebuit sa sufere, dar nu chiar a§a de mult, prezenta unei ar-mate de ocupatie acasa la dan§ii.

Jata de ce au putut trece prin aceste incercari: pentruca Romaera in Roma, in # ager romanus », care era in jurul Romei, undenu aveau ce cauta ace§ti soldati de toate natiile ai lui Hanibal.Hanibal se ducea la cetatile grece§ti. Va puteti inchipui cd pe Ro-mani nu-i durea inima peste masura de faptul ca se hräne§te Ha-nibal la Greci, ha puteau spune cá a§a li se cuvine Grecilor, sa pia.-teasca ei cheltuielile razboiului. Capua nu zicea nirnic unei inimiromane, pe vremea luptei cu Hanibal; mai tarviu ¡ma, Roma, dincauza lui Hanibal §i din cauza piratilor iliri de pe coasta occiden-talá' a Peninsulei Balcanice, a ajuns &A se amestece in mo§tenirealui Alexan.dru-cel-Mare. Romanii aveau nevoie de Marea Adriatica,care infati§eaza pe partea italiana' un tarm unde nu se pot adaposticorabiile, pe and Iugoslavia, astazi, ar putea foarte bine sä intretinao flotA, fiindca insulele care sunt acolo le pot folosi de baza.

Roma a trebuit sa desfiinteze Statul acesta al regelui Agron,al reginei Teuta, sa impiedece formatiunea unei puteri ilirice, dara dat acolo de Macedonenii lui Filip, §i pe a,e,e§tia i-a zgandarit Hanibal;cand a trecut acolo, el a vrut sa puna la dispozitia lui Filip toataexperienta §i geniul lui militar. i pe de alta parte, la Roma veneaunecontenit plângeri din partea ora§elor grece§ti, care nu traiaubine sub Macedoneni ; era §i o veche traditie de Lira de pe vremealui Filip, tatal lui Alexandru, de pe vremea luptei dela Cheroneea,§i In aim% de aceasta Grecii eran bucuro§i sa aiba drept stapanipe Romani. Pentru ce?

Pentru ca Romanii eran dincolo de Mare, pentru ea' Romaniiaveau rosturi §i aiurea, §i nu cereau sa se hraneasca din Grecia, pe andMacedonia grad', evident CA punea la contributie ora§ele acesteaale Eladei. *i pe de alta parte, Romanii foarte multa vreme n'au facutaltceva cleat sa mulga putintel popoarele care le-au cazut in 'pang,Wand darurile ce li se ofereau §i lasandu-se uneori chiar in§elati

MAR IU 59

Va aduceti aminte cand, dupd cucerirea Corintului, Romanii au In-

ceput intai cu masuri de libertate: toata lumea este libera in Grecia,

toti sa se adune In jurul nostru I dar pe urmä s'a intamplat de auatacat unele ora§e, au luat statuile, dintre cari unele s'au §i inecatpe coasta Africei, ande se pot gasi §i acuma, §i recomanda coman-dantul, ca nu cumva sa se strice vreo statuie de acest,ea, ca pe urmä

-trebuie sä o faca la loc. VA puteti Inchipui cà statuile nu sunt lucruri

care sa se poata pune la loe, a§a cum au fost I A§a Meat, Incet, incet,

s'a gasit lumea aceasta romana' prinsa In marea problema' a mo§te--nirii lui Mexandru-cel-Mare, care §i pana astäzi exista, fiindca §i

Anglia §i Rusia, patrunzänd In Asia §i Italia aceasta noua, inaintändIn Eritreea §i Libia, nu fac altceva decal sa urmeze linia aceastaidealä tag de Alexandru-cel-Mare. i atunci, vedeti, In locul oame-nilor de odinioard, cari, aceftia erau apdreltorii, acasd, ai cetf ii romane,

.au lost de aici fnainte oameni cari au iefit de acasd ca sd adauge-ceva la aceste cetdli, care erau acum un Stat. Aceasta este formula.Vedeti douà lucruri cu totul deosebite. Când era vorba de apärare,apärarea ac,easta se facea In formele normale, obi§nuite, mecanismul

de pe vremuri ajungea pentru aceasta, pe and dacä este vorbasa mergi In Peninsula Iberica, In Africa, daca este vorba sa mergiIn Asia Mica, impotriva lui Mitridate, este altceva.

Dorinta cea din urma a lui Mariu cand avea §aptezeci de ani trecuti,

era aceea de a avea el conducerea räzboiului impotriva lui Mitridate,

dar i s'a rapit comanda aceasta de catre Sulla, care nu s'a läsatscos de acolo nici inteun chip.

Atunci and se facea razboi civil In legiune, cel numit se duceaacolo §i cel care fusese inainte nu arata nicio dorinta de a pleca,dar ridica pe soldati impotriva celui trimis. A§a era pe vremea riva-

litatii dintre Mariu §i Sulla §i dintre Pompei §i inlocuitorul lui.Prin urmare, se cerca pentru aceste lupte o individualitate foarte

puternica, un om care SA ia lucrurile pe seama lui.Oamenii ace§tia au Inceput fafa' gändul de a cuceri avantagii

politice. Mariu n'a fost politician dela inceput i nici n'a intelesel prea bine ce era ma§ina aceasta de Stat. In ea a vrut sà intre,aiba locul care credea cà i se cuvine dupa talentul, dupä meritelelui, dar el n'a pornit ca Cezar. Cezar nu este chiar-a§a corupt cum poate

sa para. Intre Cezar §i Catilina. care zace §i acum sub povara # Cati-

linarelor * lui Cicerone, s'a zis ca niciodata Cicerone n'ar fi avut

curajul, inainte de zdrobirea lui Catilina, sa vorbeasca a§a cum a vorbit,

tare Cezar §i Catilina nu este mare deosebire. Dar Catilina era

60 N. IORGA

un ambitios care voia sä punä mAna pe puterea de Stat i Cezarun aristocrat din aceastä aristocratie läucezitä, 1e0natä,putintel stricatii, dispretuitoare de legi, tinzänd SA' facä un lucrunou. Imitator al lui SuIla, Neal doi oameni, filrä Catilina 0 SuIlanu ar fi fost niciodatil Cezar. Dela Catlina a Invatat s5 conspire0 dela SuIla a fnvältat sà striveasca pe adversarul säti politic. Iar peurm5 victoria, victoria a ie0t dinteo Intreagd societate, care erapregiltitä cam pentru astfel de victorii.

S'ar putea spune cà rezistenta soldatilor n'a creat nimic. Ritatrebuia creat soldatul. Crearea soldatului i impunerea unei dis-cipline de fier acestui soldat, oricine i-ar comanda, aceasta a fäeut-o.Mariu. Inca vedeti, lista ar fi ap: Mariu, Sulla, Catilina, iar rezul-tatul, cu Insu0rile personale pe care le avea: Cezar.

Prin armare, era vorba de omul care se duce Inteun loc peen-noscut, Inteun loe unde nu are prieteni, Intr'un loe ande trebuiesä descopere totul i sä fad totul de la sine. $titi care a fost situatialui Metelus I-in, pe längä care a mers Nlariu mai tärziu, cAnd a c4tigata doua biruintä Impotriva Cimbrilor i Teutonilor, la Vercele.ruinta, spune Plutarh, pare cä adev5rata biruinta este a lui Catul, nua lui Mariu i ciind a mers pe climpul de luptä pentru a vedeacine a biruit, arrnatele lui Catul erau fnsemnate pentru a se putearecunoa0e care sunt ale lui, sägetile, varfurile de länci 0 a. m.

Acolo trebuia trirnis cineva, ,titi cum? Cum in secolul al XIX-leaRu0i, In Turkestan, trimiteau pe cineva pe propria lui raspundere:dad iera bine Il aprobau, dacil nu, fl dezavuau ; i fntinderea ru-seaseä s'a fäcut In fclul acesta. Sau cum fäceau Englezii In India,când a dispärut Campania de comert a Indiei i când In locul eia venit dominatia de Stat. Guvernatorii Indiei eran oameni caripräteau cu situatia lor dacA lucrurile mergeau r5u.

Mariu era Oran dela Arpinum, Arpino de astäzi, dinteo regiunemuntoasä. El trebuie sä fi avut foarte mult sänge de Samnit ì stet-mo0i lui mil fndoiesc dacg aveau cel mai pur salve roman. Pe tat51s5u Il cherna ca pe ¡Jamul, iar mama sa avea nume täränesc. Satulunde s'a näscut el are Infätiprea unei mo0i 0 al doilea sat decare se vorbe0e In cariera lui are aceea0 finalä ; numele accsteaterminate In arpinum », acestea Inseamnä proprietatea cuiva pe carese gäsesc tärani.

Multä vreme el s'a multumit cu rosturi foarte märunte ; desigurmult mai mult agricultor decat luptätor. *i pe ulna a fnceput acelproces care a tinut eäteva decenii, de cucerire a Peninsulei Iberice-

z

-.4-'

o

,, *

03-.7!u4r

. y .; :1=7. °.1-':

.

s

'74 'EgA4,.. 7' °ANv

s.

-,

,

.'`

P ',E' .'' .,

,-..;.'..-"r4 .0,-,.,,,,,.... .,...,,r,,..,..1,.., ....,-..;.;......:g,,.......,,.. ....,-. i,z,,.,,x9,..:,,,-.,,

:;;,.,...,,.........._,-,.,.., _,,,:.:.,,,,,?,,,...; -,'---....:-...i. -..,-,.,,,,,,..- VA.Per.,..- - i ++. 'o , .-.

'4.'n:-.,i- : x.i.:°,f , ie

.,

,Jqrs '.' .: .-- -Fse-..- ',,,:, --:.

-,.. - .i; . .

-

- °

'4,-Atlf 'no"

°,%.

: e, ," ," ..t?'",34"?.

4,;,

Fig. 7. Mariu (bust in Museul Vaticanului, Roma).

!"

MA RIU 61

Era relativ usor In Peninsula Iberica sä cucereasca cineva malul Marii,.acel mal al Märii unde s'au strecurat Cartaginezii, pe urma Romaniisi Bizantinii, si astazi se gasesc urme bizantine; Bizantinii au fostacolo pand la 600 si ceva, din vremea lui Iustinian, aproape un seco!.Si este un intreg muzeu inq'unul din orasele Cataloniei, la Tarazona,In care sunt urmele acestea ale stapanirii bizantine.

Dar Romanii au intrat In adanc si au dat acolo de ciobani dinrasa lid Traian si Adrian, oameni foarte saraci si darji, de unde si cio-banul acela Viriat, un fe! de Decebal rural, care a stat in calea Ro-manilor. Aici si-a facut ucenicia intai Mariu ; dar deodatä s'a pusIn calea lui problema lui Iugurta, care era ginerele lui Bochus, erarege al Numidiei. Iugurta a avut un trecut de ucigas si tradator,Mat si-a meritat soarta mai tarziu, cand Bochus l-a vandut luiSulla, si Sulla avea obiceiul sa Infatiseze pe unele obiecte de

arta aceasta scena, si ea enerva teribil pe Mariu. Si mai tarziuIugurta stiti ea' a fost adus la Roma, purtat In triumf, zvArlit, dupace i se rupsesera cerceii de aur din urechi, zvarlit In groapa aceea,unde a strigat: « Ce reci sunt baile voastrel», dupa ce isi batuse jocde Roma si spusese: # Oras venal, si care ai pieri repede daca ai gasicine sa te cumpere ».

Mariu a venit acolo si si-a facut acolo o armaia. Acesta este mo-mentul cand Mariu isi face o armata, s'i armata aceasta a facut-oCu oricine. Inainte armata era de mosneni, de oameni din neam bun,liberi, dar el a mers pang la ultimul om care 11 putea servi, crelndo armata de säraci, de oameni Med. capatai.

Intr'un moment, un adversar al lui a fost sfrituit &A inroleze Odasi sclavi si acesta a spus: nu.

Prin urmare, o oaste de adunatura, de venetici, cari nu aveau ni-mic de pierdut. VA puteti inchipui ca. fata de astfel de oameni nu sepot Intrebuinta aceleasi procedee ca pe vremea nobila a razboiuluicu Hanibal.

Banditii acestia trebuiau tinuti in frau. Intr'un fel, Mariu afost un sef de briganzi, care lupta impotriva briganzilor, el tnsusiavand pregatirea culturala si caracterul etic pe care 11 avea Iugurta.A fost de fapt un barbar contra altui barbar, o adunatura contraaltei adunaturi. Roma este un lucru foarte nobil si de cate ori sevorbeste de Roma, nobletea Romei se coboara asupra tuturor Roma-nilor, dar acesta nu este un adevar permanent: fiecare epoca si fie-

care loe si fiecare Imprejurare Isi au normele lor deosebite. Si el amers pe urmele lui Iugurta, Oa ce Iugurta In urm6 a trebuit s'a.

62 N. IMIGA

alerge la socrul lui, §i socrul lui in fata lui Mariu era aristocratulcare venise sg fad o caricaturg dintr'un räzboi, de fapt ca§tigat,§i care pe langg aceasta avea In buzunar banii cari Ii lipseau lui Mariu,de§i Mariu era de o läcomie, de o zgärcenie §i de o brutalitate fadpereche. A venit ac,est aristocrat grecizat §i prin intrigile lui a fgcut caformula victoriei, prin trgdarea lui Iugurta sg fie In leggturg cupersoana lui, nu cu persoana generalului care comanda. A furatvictoria lui Mariu : acesta este adevärul, victoria pe care cu mijloacelecele mai barbare o ca§tigase Mariu. Trebuie sg ne inchipuim rgzboiulacesta ca momentele cele mai rele din rgzboiul pe care 1-au dus Fran-c,ezii pentru cucerirea Algerului, cu indigenii ascun§i tu cutare pe-§terg §i cari nu voiau sg iasg §i au fost Ingbu§iti acolo cu fumullemnelor aprinse la gura pc§terii. Un lucru care a fost foarte mult cri-ticat, §i cara constituie un moment nepläcut, constituie o pata pentrucampania francezg din acel moment.

Cand s'a Mors Inapoi Mariu, el era acum un om politic; In juruilui se adunaserä anume oameni. Era Cinna, care se alipise de dansul§i care i-a dat Intr'un moment mijloacele pe care nu le avea. El afost totdeauna un om tntrebuintat, omul sigur de sine, brutal, gro-solan, care atunci cand i se incredinta un lucru, 11 scotea la capgt,vechilul unor ambitii care nu erau ale lui §i din care dela o bucatá devreme a trecut ceva §i asupra personalitgtii lui, care a devenitambitioasä prin 15comie i prin dorinta de a profita.

Mariu n'a avut niciodata un program. In timpul din urmg, elera In cea mai mare parte omul fiului lui, pentru ca el, ca once aven-turier ridicat de jos, §i-a pus In minte sg se lege de aristocratia romang§i a fault o cgsätorie cu o femeie din vechea nobilime, incat fiul nuserngna cu tatgl, fiul exploata bgtranetea glorioasa a tatalui. Darinainte de a ajunge la cele §apte consulate pe care le-a avut perand, din care unul i-a fost anuntat chiar In momentul unei bi-ruinte, i Plutarh spune cg la inceput o carierg ca aceasta ti fusesevestitg prin faptul cg umblând, copil, prin copacii din munti, a ggsitun cuib de vultur cu §apte pui inguntru §i s'a interpretat aceasta cgi se hargze§te o astfel de soartg strglucitg ; de altminteri el a pgstratsuperstitii de acestea targne§ti pang la sfar§it: avea o ghicitoare deorigine sirianä, irnbräcatä lute° rochie ro§ie, care In fiecare momentanunta ceca ce se va petrece, §i aceasta avea o influentä foarte mareasupra soldatilor ; nu väd pe un Sulla sau Cezar, tinând langgdansul o astfel de vrgjitoare §i lgsfindu-se condus de ea, inaintede aceasta, el a dat lupta impotriva barbarilor din Rgsgrit, a

MAR TU 63

Cimbrilor §i a Teutonilor. Intai i-a bätut in Proventa, fiindea eimersesera dineolo de Alpi i and s'a tutors, i-a gäsit in eampiadela Vereele. Aici din nou Mariu ajunge omul care nu poate fi in-loeuit prin altul. Pentru astfel de du§mani trebuia el, cum pentrutin du§man ca Mitridate, c,are se considera ca un fe! de Alexandru-cel-Mare, ea un fel de Imparat a toatä lumea, care era plin de cultura'elenicä, era un reprezintant stralucit al elenismului, un om cuidealuri foarte vaste, in jurul caruia s'ar fi putut, daca biruia, sä segrupeze intreg Orientul 'Ana in Egipt, pentru un om ca acesta tre-buia un adversar subtire, stralatut §i el de elenism, cu idei superioare,cu studii de acestea reflectate, cum a fost Sulla.

Pe cand pentru barbarii ace§tia, cari strigau i urlau, cari veneaueu femeile i copiii, cari se aruncau asupra du§manilor, omorau pefugari i se sinucideau, stranginduli de gat copiii, pentru o astfelde hoarda trebuia tenacitatea lui Mariu, care s'a inchis in lagaruIlui, n'a dat voie nimanui sà iasd i i-a deprins intai cu toate felurilede a fi ale acestor sälbateci, i eand nu mai puteau fi impresionatioamenii lui, atunci le-a dat drumul asupra Cimbrilor, intrebuintandsistemui acela de a-i intari intr'o parte a o§tirei sale, a§ezata inteunaseunzi§. Si in felul acesta el a biruit tot a§a, cu mijloace barbare,pe barbarii ace§tia cari amenintau intreaga civilizatie a basinuluioccidental al Kalil. Mediterane.

Gaud a fost pe urma lupta impotriva raseulatilor din Italia,pentru populatia aceasta desordonata, lucrand anarhic, trebuia aeela§ispirit de darzenie neinfrantä. A§a !neat neizbutind el, Mar, intendinta lui de a face el räzboiul asiatic, neizbanda aceasta i-a rapitreputatia, pe care politica fäcuta dela o bucata de vreme i-o atinsese.

Stiti cd el, cand a fost condarnnat de Senatul roman, care dadusevoie wield omoare, in rivalitatea aceasta cu Sulla, cand s'adus in Africa §i a ratacit acolo, päräsit de toatä lurnea, a inseratlute() loealitate, unde se -tia ea oricine are dreptul sa-1 omoare, darnimeni nu voia sá ia aceasta asupra lui. i legenda spune ea s'a trinais unCimbru din rasa invin§ilor de dânsul la el, §i Cimbrul l-a vazut peintunerec, cu ochii aprin§i i cánd a fost intrebat daca vrea sà omoarepe Caius Marius, atunci el a ldsat arma §i a spus : « nu pot &A omor peMarius »; ceea ce s'a stramutat pe urma de oameni crescuti in cuno-§tinta antichitatii cu privire la Mihai Viteazul, prigonit de Alexandru-cel-rau.

Ei bine, and s'a intors de acolo, el a cäzut in mijlocul unei coloniipolitice care 11 intrebuinta. El a fost un instrument al unor politiciani

N. IORGA

din Roma, nu democratul luptänd cu aristocratul ; nici idee de asaceva. Dac4 ar fi fost democrat, nu cäuta acea askorie, nu cresteape fiul lui cum 1-a crescut, nu grämädea necontenit asupra lui con-sulate unul dupd altul, pentru a face ceea ce fäcea oricare consul.

Si atunci, el, in Roma a fost de o deosebitil cruzime. Când treceape stradà Mar, toatä lumea, ca pe omul ajuns la guvern, il saluta§i se stia c4 atunci and räspundea la salut, omul trebuia crutat,iar atunci cand nu räspundea, imediat se aruncau banditii lui asupraaceluia si-1 omorau. I-ar mai fi rämas sä fie la §aptezeci de ani, Inhalul fizic In care ajunsese, gras, greoi, i-ar fi limas sd se gäseascäIn fata lui Mitridate, recunoscanduli imediat inferioritatea lui umanä,pentru ca sfär§itul lui sä fie altfel deck acela pe care, din fericire pentrudänsul, 1-a avut. S'a tinbolnävit, §i In ultimele lui vedenii el se credea pepämäntul Asiei, luptänd impotriva lui Mitridate, scotea furios stri-gke de comandä In fruntea unei armate care nu exista si impotrivaunui du§man care nu se prezintase. Asa trebuie sii i-linchipuie cinevape Mariu in agonia lui.

Paragraful acesta din Plutarh reprezintä frird indoialä o reali-tate. El a murit in furia aceasta care distruge pe bätrâni, a§a cuma murit inteun acces de t delirium tremens * Petru-cel-Mare, care atunciand a fost desgropat de bolsevici, Infätisa o figurà a§a de inspäiman-tätoare in chinurile fizice §i in turburarea aceasta care 11 cuprin-sese, tuck aceia cari ridicaserä capacul au limas incremeniti.

Mariu nu este färä indoiald o figurä nobilä in trecutul roman,un om de mare ispravä, dar este tipul caracteristic a ceia ce putea

dea Roma, MAY cultura greceascd, ceia ce era capabil sd indepli-neascd Romanul netranslormat. O societate intreaga, transformatäetrusc, roman, din care, deodatä, iese acest primar, acest reprezintantal fundurilor antichiatii romane, pentru a indeplini o sarcinAce n'ar fi putut fi indeplinitä de nimeni altul.

Fig. 8. Monedl a lui Faustus Cornelius Sulla(pe revers, grup 1nf4i§and pe Sulla, Bochus

Iugiuta; Cabinetul de medalii, Berlin).

IT

AGRICOLA

V'am fagaduit o conferinta despre Agricola, care este socrul luiTacit, vestitul istoric. D-voastra ati avea dreptul sa intrebati : de

ce el §i nu altul?lata de ce. Pentrucä In cazul lui Agricola, pe care 11 cunoa§tem

foarte bine, din ceiace ginerele lui a scris, foarte mult §i bine, despredfinsul, pe baza martmisirilor lui Agricola, ¡neat pentru Tacit, carevorbe§te este insu§i luptatorul din Bretania §i alte regiuni, undela un moment a fost intrebuintat, --- prin Agricola ne gasim inainteaunei probleme foarte interesante: problema militara a Imperiului.

Gaud a fost vorba de Mariu, §i ati vazut cum in ultimele tim-puri ale Republicei se Infati§a omul de razboi, cum, dui:4 ce acelacare purtase razboiul, fusese un magistrat al Republicei, un repre-zintant a ceea ce numim noi puterea civilä §i care, and aveanevoie societatea de apararea lui, atunci se a§eza din nou In fruntea ar-matelor, ati vazut in cazul lui Mariu ea nu este a§a, ca atuncicând Roma nu facea numai razboi defensiv ci razboi de ofensivä,cautind sa cucereasca anumite provincii, pentru motivele aratateIn rändul trecut, atunci trebuia un om, care acela sä fabrice in-

strumentul insu§i al razboiului, imitänd intru catva pe Hanibal,care lucreaza cu o armata, care armata era familia lui §i infra catva§i armata lui personalfi. In privinta aceasta este o asemanare caren'a§ vrea sa-mi scape, a§a incät este bine sa-i spunem pe nume In

acest moment §i sä aratám cine este acela care seamäna cu Ha-nibal. Este Belisariu, generalul lui Iustinian, care, Belisariu, repre-zinta pe Iustinian §i Imperiul roman din Räsarit, care cäuta sa-§irefaca vechea harta, tot a§a cum reprezinta Hanibal Cartaginea,

adica l-a trimis pe Hanibal Cartaginea, dar nu i-a dat armatä,nu i-a dat niciodata mijloacele trebuitoare pentru a sustine ac,eastaarmata §i nu l-a sustinut prin nicio actiune politica. Acela§i lucrus'a intämplat cu Belisariu. Armata aceea cu care lucreazä Belisariu

In Africa, In Italia inainte de toate §i In Persia, armata aceianu este a Imperiului, ci armata aceia o face el, este o Intreprin-

5*

68 N. IOR GA

dere particular, intocmai asa cum au fost atatea intreprinderi par-ticulare i in secolul al XIX-lea, and cutare Rus a cucerit Turke-stanul, care a revenit pe urma Imparatiei.

Belisariu este un om care lucreaza pe cont propriu si pe careintr'un moment Iustinian l-a re-tras de pe front. Dar Cartaginea nuputea sä-1 retraga pe Hanibal, fiinda situatia lui Hanibal era ne-sfärsit superioara si pe Iânel aceasta nu era dator Hanibal Car-taginei, ceea ce era dator Belisariu Imparatului sau.

Ati väzut cum Mariu, imitänd pe Hanibal, care seamanä cuBelisariu, Ii fäcea o armata i atunci Mariu este si el un om careIi face o armata, numai cat Hanibal Meuse adunand oameni dinAfrica, si Iberi din Peninsula Iberia, pe urma Gali si cine a venitdin Italia sa se alipeasca la dânsul; el nu fäcea nicio distinctie na-tionala.

Dupa Mariu, i Sulla i Pompei i Cezar vin i \Tad ce a facutMariu í metoda lui Mariu, adia armata pe care o formezi si otu, o platesti si te folosesti de dänsa. Asa face si Sulla, cu deose-birea cá Mariu a plecat dela Oran si a ajuns sef al unei armate,care Ii apartine, pe and Sulla a plecat dela stralucirea familieilui, dela legaturile lui i le-a intrebuintat, nu atunci, pe vremea stra-lucirii celor sapte consulate ale lui Mariu, Mariu se multumeacu prestigiul pe care-1 poate da o astfel de magistratura, ci le-aintrebuintat pentru politica de partid in sensul cel mai strict, maiingust, al cuvantului.

Pe urma i Pompei, care era aristocrat si Cezar, care facea partedin aceeasi aristocratie, au imitat pe Sulla. Nu se poate intelegenici Cesar, nici Pompei, altfel cleat numai prin acest model pecare l-au avut inainte, creatorii de armata cari puteau sa se ser-veasca de ea pentru a apata magistratura si magistratura laandul ei putea servi pentru a In-Carl situatia comandantului dearmata.

Dar in lupta dintre Mariu i Sulla nu este vorba de democratiede o parte, de aristocratie de alta parte, ideile acestea modernetrebuiesc inlaturate, nu este vorba de doua programe care sastea fata in MO i grupuri militare care sa sustinä un program saualtul. Sunt oameni cari, ca in Africa, au luptat in acelas loc, auurmarit aceeasi biruintä i s'au certat pentru intaietate in ceea cepriveste cfistigurile rezultate.

La Cesar i Pompei este altfel. Este necesar sä se spuna a-teva cuvinte despre aceasta, pentru a intelege pe August si pe ur-

AGRICOLA 69

ma§i §i s'á ne am seama de necesitatea unui om ca Agricola, carevine la rfindul lui dupà alti comandanti de armatà, cari sunt mem-bri ai dinastiei. August care a biruit, dar a biruit impotriva luiAntoniu, a§a cum biruise Cesar pe Pompei, August care era un ombolravicios, care era §i necesar la Roma, cdci in conditiile in cares'a intemeiat Imperiul lui, trebuia s'a' ràmând acolo ca sa ailA toatälumea sub ochi, August n'a luptat §i a intrebuintat intai peTiberiu §i pe Germanicus, dar ei sunt membri ai dinastiei.

Acum ajungem la neamul lui Agricola. El nu este un membru aldinastiei, el vine mai tarziu, in timpurile lui Oton, Vitelius §i Vespa-sian, chiar in timpul lui Neron, dinastia aceasta a Flaviilor dincare face parte Domitian, §i viata lui s'a intins 'Aril in apropiereadomniei lui Nerva §i Traian, sub care a trait Tacit. Dar omul acestacare vine mai tfirziu este un auxiliar al Imperiului, inteun momentcand Imperiul nu mai putea scoate pe printii s5i in luptd. Putintelinainte, Vespasian scosese pe Titus cAnd a fost vorba de bi-ruinta asupra Evreilor, de arâmarea Ierusalimului ; Titus a mersacolo.

Domitian, el insu§i s'a intitulat Germanicus, s'a luptat impo-triva Dador, a mers §i a luptat in regiunile acestea ale Mesiei§i el a luat anumite mäsuri militare care au inthit granita. Deladânsul inainte frig a fost nevoie, dupä dinastia Flaviilor §i Odd'ce Traian a insemnat iarg§i intärirea Imperiului, de datoria pentruImpärat de a sta in fruntea o§tirilor, datorie care s'a pästrat, chiarcfind Impäratul era un filosof. cum a fost Marcu-Aureliu, §i care atinut pânä la sfar§itul Imperiului.

A§ezat acolo unde era a§ezat, intre un anumit sistem militar §ialt sistem militar care-i urmeazä, Agricola are interesul pe care i-1da tocmai aceasta situatie a lui.

VA promisesem c'á inainte de a ajunge la dânsul, sunt de datzAteva explicatii in douà privinte.

IntAi, de ce lupta dintre Pompei .7.i. Cesar nu seamäng cu luptadintre Mariu §i Sulla, seamAng insg foarte bine cu lupta care seva da pe urmä intre Octavian, viitorul August, §i tare Antoniu.Ace§tia merg impreung, cum ceilalti merg iar, de partea cealaltà,legati unul de altul.

In cazul lui Pompei §i Cesar, cine se luptá, aici este marea In-sematate a deosebirei, cine se luptà nu mai sunt cloud armateromane, ci cloud jumlitäli ale lumii; s'a intins stäpfinirea roman'àa§a de departe, bleat soarta celor douà lupte, una in folosul luf

70 N. IORGA

Cesar, cealalta in folosul lui Octavian, soarta acestor (loud WAHLa fost determinata de atitudinea auxiliarilor, a regilor sprijinitoriai celor doi §efi de armata romana. Daca Egiptul, prin urmare Cleo-patra, ar fi sustinut sincer, curajos §i credincios pe Pompei, dachflota egipteana n'ar fi plecat indata ce a väzut ca soarta batAlieieste nesigura, batälia dela Actium nu se mantuia cum s'a mântuit.Aceasta este o luptd Mire Orient 0 Occident, pe cand in cazul luiMariu §i SuIla, soldatii sunt aceia§i de o parte §i de cealalta. Aicise hotara§te fare Rasarit §i Apus, care este partea care va aveaconducerea lumii, fiindca intr'un moment se paruse ca Rasa-ritul, mo§tenirea lui Alexandru-cel-Mare va birui §1 pe teritoriulGreciei, care statea ca pierdut infra unii §i altii, trebuia sa se facaalegerea.

aceasta indoitä biruinta, a lui Cesar contra lui Pompei §i a luiAugust impotriva lui Antoniu, aceasta inseamna ea Occidentul abiruit, aceasta inseamna o hotarire care va avea efect asupra in-tregei desvoltari a omenirii. Daca noi, astazi, Rásaritenii, suntemsub influenta Apusului, sub presiunea Apusului, daca Apusul neintrece, aceasta se datore§te biruintei lui Cesar asupra lui Pompei

biruintei lui Octavian August asupra lui Antoniu. Altfel, ace§tiino§tenitori adevarafi ai lui Alexandru-cel-Mare ar fi ajuns, cumaveau tara mai intinsa, mai bogata, cu civilizatie mai Malta, ace§tiaar fi ajuns sa stäpaneasa lumea.

Acum ajungem la cealalta problema, la problema Imperiuluiinsu§i, la ce a putut insemna Imperiul sub raport militar. Imperiulinseamna supunerea societatii civile la un prestigiu militar, carese gase§te in afara de conditiile in care de obicei se capata, pen-truca Imparatul era acela pe care-1 proclamau soldatii §i eldupa aceea se intorcea in lumea cetateneascd. Inseamnä per-petuarea, fara o nouä victorie, a unei victorii care a fost ca§ti-gata inteun moment, transformarea tateun element de bazd a ceeace nu era altceva decal rdsplata morald a unui biruitor, Meat Im-päratul aduna pe rand toate magistraturile romane In favoarealui, el este §i Pontifex maximum ».

Mai tarziu, dad Constantin-cel-Mare a sprijinit cre§tinismul,aceasta nu inseamna ca el era incredintat ca este mai bun Isus decatzeii, ci pentrucä el avea datoria de a-§i insu§i once conducere aoricarui cult, care a ajuns sa fie admis, sprijinit §i servit de un numfirmare din locuitorii Imperiului. Imparatul este omul care adunatoate puterile la dansul.

Fig. 9. - Din luptele Romanilor cu Celtii (basso-relief In marmurft, la castelul din La Granja, langà Segovia).

AGRICOLA 71

Daeá Impäratul ar fi avut misiunea de a comanda totdeauna,aceasta a fost problema cea mare a lui August, omul care nu avea-gust sä se lupte, §i care mult mai bucuros era sä creeze o starede spirit In Roma, sä ridice Roma la virtutile de odinioarä,atunci un mare noroc a fost pentru dfingul, care nu avea fiu, fiulsotiei sale Livia, Tiberiu, care a tinut Imperiul pe umeri, §i dudacesta n'a mai putut-o face, a venit Germanicus. Au venit apoi Im-pärati cari nu mai puteau lupta §i cari nu aveau la indemänä oa-meni din familia lor pe cari sä-i intrebuinteze, cum a fost Caligula,sau Claudiu, care a scris in grece§te istorie, läsänd ca Imperiul sämeargä cu prestigiul mo§tenit pe care nu-1 putea cre§te, Neron care-era a§a imbátat de talentele sale, !neat nu voia sä piardà scenaRomei, unde era aclamat deicei cari ii datorau toatá situatia lor.

$i atunci au räsärit deodatä, din mijlocul societätii acesteia,.oameni de felul lui Agricola, cari datorau toate calitätile lor une ianumite educatii §i este in educatia aceasta un element care-i in-sufletea pe dan§ii.

August n'a fost un om de o extraordinara virtute, de§i l-a trimispe Ovidiu in exil la Tomis, pentruca Vázuse anumite lucruri pecare era mai bine sä nu le fi väzut §i pe care nu le-a märturisit nici--odatä, §i la curtea caruia cele douä Iulii s'au purtat foarte prost,fiind amestecate in tragedia lui Ovidiu. August nu era reprezin-tantul cel mai tnalt sub raport etic al societätii romane, dar tocmaifiindca era a§a §i fiindca dupà el au fost altii cari §i-au bätut jocde situatia lor sau de viata lor privatä, stoicismul grecesc a fnceput.sd pdtrundd In societatea aceasta romahlf, fi atunci avem a face cu.oameni ale cdror fnsufiri reizboinice pleacd dela elementul acesta decugetare, de filosofie, care a intrat fnteinfii.

Iatä Agricola, era dintr'o foarte bung familie, mama lui a fostomorità inteun anume moment de Ottoniani, cari veneau cu flota, audebarcat acolo unde era mo§ia mamei lui Agricola §i bätrana a fostomoritä, Agricola a invätat carte greceaseá la Marsilia, care eraora' elenic pe teritoriul Galiei, §i el a transformat in virtute militaráceea ce era inainte de toate pentru dänsul o datorie filosoficA. Vedeti,intre Agricola, acolo unde este, in ajunul domniei lui Traian §i intreMarcu-Aureliu, care este la junfätate de secol dupä ,Traian, este olegäturfi: este cärturarul ideolog care intrá In viatä condus de sen-timentul datoriei sale, §i care vrea sd infati§eze inainte de toate eroulcare se intälne§te in opera lui Plutarh. Nu mai este Alexandru-cel-_Mare, nici n'are o situatie ea a lui Alexandru-cel-Mare, cAci nu

72 N. IORGA

este al lui Statul, ci este eroul c,are vrea sä dea exemple de virtutemilitara. El gase§te un Inainta§, dar fag de Inainta§ el nu face cecace Meuse Mariu care luptase Impotriva omului care fusese supe-riorul lui, pentru ca la rändul lui, Sulla, fiind inferiorul au, sä lu-creze impotriva lui Mariu.

Pe de alta parte, cat a omorlt Mariu In viata lui este de speriat,dar aici, dimpotriva, avem a face cu un om, cu un ideolog. Rana atuncinu se vazuse aici un cuceritor care sa Intrebuinteze asemenea me-tode. El este un ctitor de tara, cu metodele pe care le-a dat cuge-tarea cea mai nobila. Dar comanda lui se isprave§te, 11 cheama laRoma, §i Agricola se Intoarce ca un simplu cetatean ; se duce acasa la&Mimi, fara &A faca zgomot. and Inc,epe razboiul In Asia, Domi-tian, foarte .gelos de dänsul, li olerá comanda acolo, dar se razgän-de§te §i-1 recheama. I§i inchipuie ea ar fi foarte mult daca Agricola§i-ar ca§tiga o situatie acolo §i-i interzice sa mearga la locul destinat.

Vä puteti lnchipui ce ar fi fost cu vechea mentalitate, dar nouamentalitate este altfel. Este, daca voiti, un fel de Washington carelibereaza coloniile engleze din America-de-Nord, §i care fiindca l-auales pre§edinte a fost pre§edinte, dar traia Intrso mansarda cu co-peri§ul care se intindea rotund dela un capat la altul al (KM, 0-§iIngrijea singur de vitele §i recoltele sale, fiindca §i la Washingtoneste tot omul lui Plutarh, tot eroul.

Prin urmare el rämäne la Roma §i moare neobservat acolo,§i daca n'ar fi scris istoria Romei §i biografia lui Agricola ginerelesäu, Tacit, el s'ar fi pierdut In multimea deosebitilor comandantide armata cari erau In aceasta vreme.

Cu aceasta ne oprim aici.Data viitoare, trecand peste tot-ceea ce a fost in Roma, pentruca

nu mai gasim tipuri noi, tipul lui Traian continua, amestecat inunele cazuri, cum este cazul lui Marcu-Aureliu, cu conceptia erouluilui Plutarh §i dupa Traian yin Impärati cari sunt ca §i Traian bit&generali, §i prin faptul ca au fost generali ajung Impärati §i ace§tia nuInteleg sa Intrebuinteze pe nimeni lane dan§ii. A§a au facut toti,Probus, Decius, Aurelian, pänä la epoca lui Constantin-cel-Marecare §i el, de altminteri, nu, cauta sa fie altceva cleat Invietorul luiAugust. Ei nu dau ceva care sa fie o creatie a lor, un tip nou, ci fie-care dintre dânsii se a§terne pe o anumitä linie care a fost trasä dina-inte. A§a Meat In Roma, Oda la sfär§it, parà in momentul cand Im-päratii, urma§ii lui Teodosiu sunt a§a de multi, Oa la Marcian care afost iara§i un general, Oa In secolul al V-lea, pana In secolul al

AGRICOLA 73

VI-lea, noi avem a face cu Impdrati de acest tip de imitatie si sin-gurul lucru nou este ca se Intrebuinteaza barbari ca auxilian i ai Im-paratului, cari barbari Irish' capatä dela o bucata de vreme, ori dacd

11 cheamä Stilicon, ori Rufin, capata dreptul de a-1 face pe Imparat,de a-1 tutela, de a-1 rasturna si de a-1 °mod cum vrea. Dar de oareceacestia sunt, cu foarte putine exceptii, niste barbari, se coboara prinurmare rolul de om de oaste la barbar si cleat sa-1 observära Infaza dela Inceput, in care barbarul doming de fapt Imparatia, darpastreaza familia romana si cu oamenii din Roma ai Imparatuluide odinioara, este mai bine &A facem o mare säriturg, sa ajungem laacela care incorporeaza si virtutea barbará' si traditia Imperiuluide odinioarä, adica la Carol-cel-Mare,

Fig. 10. Binned& a lui Cesar (stfinga) si monedalui Pompei.

VI

CAROL-CEL-MARE

conferinta aceasta despre Carol-cel-Mare va fi una mai multde rectificare, de schimbare a parerilor obisnuite, de inlaturare a unei

legende care se substituie adevarului.Legenda este foarte atragatoare ; ea a trecut i in povestirile popu-

lare si din povestirile populare In cântecele evului mediu. S'a creatastfel un Carol-cel-Mare, pentru Francezi Charlemagne, pentru Ita-lieni Carlo-Magno, caruia i se pun In seama o multime de lucruripe care nu le-a facut niciodata.

Mare razboinic, se spune, dar yeti vedea cum Carol-cel-Mare nu esteun mare razboinic, nu urmareste scopuri militare sau politice. El este inafara de dorinta de cucerire si de lacomia de a anexa, de a capata

Dorinta aceasta de a avea cat mai mult, de a stoarce cat maimult clistig din hicruri si din oameni, este un lucru din epoca noasträ.

Atunci s'a facut dinteinsul luptatorul necontenit, si se stie,acesta este adevarul, aceasta o stie si legenda, care legenda stie lucruri

care n'au fost i uita lucruri care au fost, se stie ca luptele acesteaau fost lupte pentru cruce. Carol-cel-Mare este un strämos al cru-ciatilor de mai tarziu i cruciatii l-au avut ca un model inaintealor: se inspirau dela dansul, credeau ca merg pe urmele marcialImparat. Si atunci unde nu l-au dus I El a luat In stapanire o bucatädin Spania care era necesara ca hotar natural, Mtn' cat se mai credeastazi in hotarele naturale ale tarii lui. Partea dintre Pirinei, EbruMarea Mediterana, Catalonia aceasta este pe local provinciei france

a lui Carol-cel-Mare, de odinioari.Dar dintr'insul s'a facut un mare luptator impotriva Maurilor,

s'a vazut o lupti strasnica intre crestinatatea reprezintata de dânsulintre acesti necredinciosi, intre acesti asa-zisi pagani, tntre In-

chinatorii Islamului, cari, ae,estia, n'au o capetenie i mai ales ocapetenie care sa i se poata pune in fata.

Ar fi navalit In Spania, ar fi vrut si distruga credinta aceastacate i se parea lui profana i ar fi vrut sa aduca din nou teritoriulacesta In umbra crucii. Dar si aceasta este prea putin. Carol-cel-

78 N. IORGA

Mare trebuie &A meargä la Constantinopol. Dar panä la Constanti-nopol nu se ridica ambitia lui, care este cu mult mai modestadecat atta; el avea mare respect pentru Imparatul din Constan-tinopol. Veti vedea d-voastra unde, in ce imprejurari a ajuns el Im-pärat, cine 1-a facut si pentru ce 1-a fácut, care a fost misiunea care is'a dat dela inceput si pana unde putea merge aceasta misiune, ceputea sa aduca Bisericii si ce putea sa-i aduca Biserica lui. Acesteasunt lucruri care daca nu se inteleg, Carol-cel-Mare este cu desa-varsire in aer, in fals. Dar pentru Constantinopol, pentru Bizant,el nu era un adevarat Imparat. Bizantul n'a recunoscut niciodatape Carol-cel-Mare ca pe un fel de tovaras, de frate-Imparat, cum s'aincercat mai tarziu sa se fixeze legatura dintre acesti doi Imparati.Imparatul cel adevarat, legitim, autentic, singurul, Imparatul carepoate sa se gaseasca in crestinatate, dincolo, in Islam, poate sase gaseasca un imitator cu pretentii mai mari s'i putere mai intinsadecal el, dar in crestinatate nu poate fi alt Imparat decal dansul,acesta este Impäratul din Constantinopol, si nu de Constantinopol ;i se zice Imparat de Orient, dar este Imparatul din Orient, Imparatulroman din Orient. Expresia : Imparat de Rasarit, o intrebuintam, dareste Imparat din Rasarit, cu pretentii asupra tuturor. S'a mai nas-cocit intr'un moment si ideea aceasta, pe care n'o poate inlatura nimeni,ideea ca el ar fi primit solii bizantini cari i s'au anuntat si i-au spus:4Basileus *, care inseamna si rege si Imparat, ca ar fi venit ambasadoriiacestia la dansul pe Rhin, la Aachen si i s'ar fi inchinat lui ca unuiImparat. Este adevarat ca analele Frantei vorbesc de faptul ca afost numit s Basileus E Aici sunt de observat doua lucruri. Intai,un ambasador care vrea sa fie bine primit, se poate intampla sa treacAsi dincolo de marginile misiunii lui; nu i se da un text sa-1 repetesi sa nu mai poata pune nimic dela dânsul. lar pe de alta parte, asazice cronica franca, dar noi nu avem din partea Bizantului niciunfel de marturie de felul acesta. Dar Bizantul, tuturor acestor impäratidin Apus le zice e rex », rege, mai departe decal atat, nu. NiciodataIn Bizant nu i s'a spus e Basileus *, in sensul imperia. I. Dar, pe de altaparte, 4 Basileus* inseamna si rege si Imparat, prin urmare s'a pututintrebuinta acest termen, dar nu in sensul acela imperial. Dar nunumai atata. In legatura cu Carol-cel-Mare, care reprezinta toatamandria, toata trufia, toate pretentiile si toata insolenta Apusuluifata de Bizant, mult mai respectabil prin originile, dreptul, chemareasa, se mai spune: mai la urma urmei, nu era numai recunoasterealui ca Imparat, dar era si un plan de casatorie.

CAROL-CEL-MARE 79

In Räsarit, pe vremea aceea, puterea o avea Irina, care avuseseun sot care murise, avusese §i un fiu pe care l-a rasturnat §i l-a orbit§i acum Irina, care restabilise ortodoxia peste iure§ul iconoclasmului§.1 care era in momentul pcela adulata de Biserica, foarte bucuroasa§i-a recapatat situatia de odinioarä, Irina aceasta ar fi vrut se se mariteCu Carol-cel-Mare, sau Carol-cel-Mare ar fi vrut sa se insoare cu Irina.

Acum, In ce prive§te planurile acestea ale lui Carol-cel-Mare,care a avut un mare numar de neveste §i tiitoare, toata familiaaceasta franca apare inteun fel de promiscuitate, pe care o martu-risesc §i izvoarele: a trecut §i in legendä cutare fata a lui Carol-cel-Mare care primea vizita lui Eginhard, de care v'am vorbit, scrii-torul, §i. aflandu-se ca s'a dat de urma acestor vizite §i trebuind saiasa Eginhard din odaia princesei, princesa l-a luat in spinare ; erazapada §i drumul s'a insemnat numai de picioarele princesei, pe candacei cari trebuiau sà dea de urma lui Eginhard, cäutau picioarelemai solide ale lui, Carol-cel-Mare nu avea mari ambitii in ceea ceprive§te legaturile lui legitime sau nelegitime.

Nu §tim exact care era proportia !litre varsta lui §i a Irinei. Oricum,In anumita masura se tine seama de oarecare potrivire de varsta.Poate ca §i aici sä fie un impediment, in afara de faptul ca nici Irinanu se putea muta la Aachen §i nici Carol-cel-Mare sä se a§eze la Con-stantinopol. Ar fi fost o imposibilitate. In timpurile noastre, comu-nicatia este mai rapida, dar in timpurile acelea sa porneasca cinevadela un capat la alta! al Europei, era lucru imposibil. Casätoriileacestea de forma cu c,ari epoca noastra de ipocrizie este deprinsä,casatoriile acestea nu se obi§nuiau pe atunci.

Dar este altceva : Irina nu era socotita acolo, la Constantinopol,ca o Imparateasa, ci din moment ce nu era Imparat, guverna ea sin-gura, in numele ei. Ea era Imparat, pe monetele ei se zicea : i Basileus§i nu: t Basilissa * §i evident ca doi Impärati nu se pot lua unul pealtul, oricare ar fi deosebirea lor in ordinea realitatilor.

In afara de aceasta, acea marturie bizantina pe care se spri-jina ideea casatoriei intre Irina §i Carol-cel-Mare, pe care caut s'oInlatur de cate ori o vad inaintea mea, cuprinde ca total alte,eva.

Inauntru nu se spune alt lucru decal numai ea a fost acuzatcutare consilier al Irinei, ca s'ar fi gandit la aqa cava. Acesta eraun punct din acuzatiile care se aduceau in aceasta cronica unui omcare avusese o mare situatie politica' §i fusese rasturnat. Prin urmare,este cu totul altceva decat o marturie oficiala, venita din parteaunui om care nu urmare§te niciun scop de lupta. i pasagiul acesta

80 N. IORGA

mai are MO un element foarte folositor pentru explicatia de careavem nevoie. Acolo nu se zice ca. este Impärat Carol-cel-Mare, 'ci:*Carol-cel-Mare, pe care Papa I-a fácut Imparat »; aceasta inseamnäcg e Impärat pentru acela care 1-a fAcut, dar nu pentru acei carinici nu 1-au facut, nici nu 1-au aclamat, nici nu 1-au recunoscut.

Dar mai mult decAt aka: va sd zic5, a fost prefäcut Carol-cel-Mare in luptätor in Spania, prefäcut In luptätor pentru cuce-rirea Constantinopolului, unde ar fi fAcut un pelerinaj tnarmat, pre-fAcut in petitor pentru aceastA teribilä IrinA. VA puteti inchipui c4multe lucruri din Constantinopol nu se vor fi stiut in Apus, dar aea i-a scos ochii lui fiu-säu, aceasta se stia destul de bine, si Carol-cel-Mare tinea desigur sä ispräveasca cu ochii amAndoi i in starede a vedea. Dar pe lAngA aceasta, el trebuia sA fie prefäcut, tot dinaceastä mfindrie occidentalà, intr'un ocrotitor al Ierusalimului, alSfantului MormAnt si de acolo i s'ar fi trirnis din partea Musulmanilor,cari erau stäpAni pe Ierusalim, toate semnele stäpAnirii: un steag,cheile SfAntului MormAnt. Pânà astäzi este discutie in aceastä privintä.Natural, Apusenii, mai ales Apusenii catolici, de oarece Carol-cel-Mare a fost canonizat, trecAnd !litre sfinti lute° epocd mai tArzie,acestia doresc sA se pAstreze,rsi In vederea pretentiilor lor asupraMormAntului Domnului, doresc sà. pästreze aceste legAturi asa devechi, dela inceputul secolului al IX-lea, care ar avea mai bine deo mie de ani acuma.

Mie mi s'a pärut totdeauna foarte curios ca stApAnitorul mu-sulman al Ierusalimului sä trimitä cheile SfAntului MormAnt lui Carol.Toate silintele care se fac pentru a se pästra ceva din aceastä legendA,privite de aproape, nu se pot sprijini. Pentru ca sa se inteleagAaceastä asertiune, care se sprijinä in& adevär pe un text istoric carevorbe&te de aceastA trimitere, cum se vorbeste de elefantul pe care1-a trimis Califul din Bagdad lui Carol-cel-Mare, pentru ca sA se vadAcA lucrul este imposibil, trebuie sä ne gAndim, la aceasta s'a gAndit

altul, si un tAnär american, care a fost foarte aspru criticat de uniiEuropeni fiindcä incerca sA däràme aceasta legendä, trebuie s negAndim ce putea si fie pentru Califul din Bagdad, (stiti cA sefulIslamului si-a mutat resedinta: a fost cAndva in Damasc, in Siriasi din Siria a trecut in Mesopotamia, la Bagdad), ce putea fiCarol-cel-Mare pentru clAnsul. Un foarte mic rege crestin, defoarte departe, de care Califul nu se temea debe. Nu avea fatä dedansul un respect deosebit. Am observat un lucru: cA Musulmaniidin Spania pe vremea aceea apartineau altei ramuri a Islamului

CAROL-CEL-MARE 81

.era o deosebire §i dinasticd §i religioasa, !neat Carol-cel-Mare era-pentru Califul din Bagdad foarte bun pentruca sà loveascd InCaliful uzurpator din Spania. Meat, sub acest singur raport, ca unprincipe oarecare, care poate sä supere In folosul Califului dinBagdad, numai sub acest raport era privit Carol-cel-Mare.

Carol-cel-Mare este mare pentru Apus, pentru Biserica romanä,pentru catolici, dar pentru Bizant nu este peste mäsurd de marelar pentru Califul din Bagdad este Inca mai mic §i fijad cre§tin, sea§eaz4 pe un plan inferior.

Aceasta este legenda lui Carol-cel-Mare, §i legenda aceasta pe careo adoptä §i biografii lui cei mai recunoscuti §i mai autorizati,profesorul Kleinclausz dela Lyon a dat acum o carte asupra lui,legenda aceasta trebuie Inräturatá aproape cu totul.

Pentru a vedea ce este Carol-cel-Mare Inteadevär, trebuie sä.facem dela Inceput o distinctie, care este esentiala §i pe urmä, dacdfacem aceastä distinctie, tntelegem §i rostul räzboaielor lui, care aufost fácute bite() singura parte, lute° singurd regiune, §i dupä ceau fnceput räzboaiele In directiunea aceasta, a trebuit sä meargäpanä la capdt §i s'a oprit numai putin In lumea noasträ, pentruca§i Inainta§ii no§tri au fácut parte din Impärätia lui Carol-cel-Mare.Numai cä, nealipindu-ne la Biserica catolicä, legätura aceasta n'aavut nicio träinicie, dar toti acei cari erau catolici In Europa centralä§i räsäriteanä au fost legati de Statul lui Carol-cel Mare.

Vedeti, cetätile din Ardeal pe care Ungurii le numesc u várcetätile din lumea Slavilor rdsäriteni §i sud-estici, care se numesc4 graduri », toate acestea nu sunt altceva cleat u burgurile » lui Carol-cel-Mare, care a avut §i un sistem militar. Putem zice c.d. este mai.mult un organizalor militar decdt un cuceritor. Dintre aceste douglucruri pe care le-a rácut: cucerirea §i organizarea, lucrul cel maiimportant nu este cucerirea. Nu vi-1 Inchipuiti pe Carol-cel-Marecälare, In fruntea o§tilor sale, dänd un formidabil asalt, ca In cutarebätälie a lui Henric al IV-lea, unde se vedea pana§ul säu.

Carol-cel-Mare nu este un om cu pana; vremea lui nu admitea§a ceva. Dar toate cetatile pe care le vedem noi In Rdsdrit, cetätilelui *tefan-cel-Mare, cetatea Romanului, a Neamtului, cetatea luiCfáciun, cetatea Hotinului, toate nu sunt cleat pe o bazA anticA §ipreistoricä, creata §i pentru Slavi, §i pentru Unguri, cari sunt imitatoriai cetätilor lui Carol-cel-Mare. De aici §i legätura ; de exemplu la Ro-man era episcopul §i pärcalabul, dar In alte cetäti n'a fost a§a.ceva. La Neamt era pe de o parte egumenul §i de altä parte par-

6

82 24, IORGA

calabul, cei doi pärcalabi, i aceasta facea parte din sistemul luiCarol-cel-Mare, care cucere§te pentru cruce §i Ii a§eaza acolo 4 bur-gravul *, In ungure§te porcoläb*, din care a venit 4 pâralabul *nostru, care nu este cleat « burgrav ». A§eza acolo « burgravul i§i.längä el punea episcopul. Dar influenta lui Carol-cel-Mare se poatevedea i altfel. Noi zicem: rege », dar rege este un neologism, ilia-inta§ii no§ti ziceau « riga », dupa grece§te, de unde a limas rigala cartile de joc, iar In ceca ce prive§te numele cel vechi, acelaeste crai », care « crai * este « kral » al Särbilor, al Cehilor, al Polo-nilor, dar « kral In ungure§te « király », nu este cleat 4 Carol »,nu este cleat Carolus », Carol-cel-Mare. Numele lui a ajunsfie sinonim cu ¡deja regalitâtii, precum numele lui Cezar, devenittar i, a ajuns numele Impäratului, in Rasärit.

Dar pentru a Intelege unja aceasta a razboaielor lui, trebuiesä' facem la inceput distinctiunea pe care v'o anuntasem.

Multi 10 inchipuie a§a: Carol-cel-Mare a fost intAi rege, rege din,dinastia noug. Papa intervenise, rasturnase vechea dinastie netreb-nica i pierduta In pacate a Merovingienilor i cu Pipin incepusedinastia nouä. Dupä aceasta, se spune, el a inaintat §i a ajuns Impä*rat..

Multi vad intre Domn, Rege i Impärat un fel de scara §i dinaceasta cauzä toata societatea româneasca a fost a§a de bucuroasaatunci cand Regele Carol, care fusese Domn inainte de aceasta, adevenit rege, crezänd ca prin aceasta tara s'a inaltat peste masura,pe când t Domn * cuprinde ideea imperiald. e Doran * este mult maimult dedt t rege » i ar fi fost bine daca s'ar fi pastrat pe länga titlulde rege » i titlul vechi de « Domn ».

Dar nu numai ca nu este o Inaintare a lui Carol dela regalitatela Inaperiu, dar el a functionat dupä ce a fost Imparat, In arandouicalitätile: Inteo calitate, Inteun rost i in altá calitate, In alt rost.El a rämas rege al Francilor. Toata administratia lui a fast o admi-nistratie de rege al Francilor. El, ca Imparat, nu putea sa cheme oarmatä, nu putea sà stränga anume venituri; tot ceea ce a fäcut,a Newt In vechea lui calitate de rege al Francilor. i ca rege al Fran-cilor, era In legatura cu regii cei vechi, inainte de cucerirea Galiei,era in legatura cu un trecut sacru, divin, era prin mila vechilor zei.

« din mila lui Dumnezeu », titlu care a fost primit pe urmade toti monarhii, nu este debe ceca ce credem noi: este mult maiputin cleat atät; nu este contactul direct cu divinitatea dela carevine aceastä grape, ci este o formula care a avut odinioara altsens.

'

!k:4-*1;:!" ' ,

r.Y,; ;

--

."'1?

to. 1

Fig. 11. Carol-cel-Mare. (Miniaturà din secolul al IX-lea, Scoala franca-saxonl. Codex 84, Gotha).

6*

CAROL-CEL-MARE 83

Pe de altà parte, el este mo§tenitorul cuceritorilor §i pe vremeaaceia a cuceri o tara sau a cO§tiga un cal de fázboi, ni§te armesau un me], sau un lant, era acela§i lucru, din care cauzA regiifranci puteau täia tara lor de mo§tenire In cAte buckti voiau. Sub.Merovingieni, cfind erau mai multi fii, impArteau teritoriul nationalintre dan§ii. A§a s'a fácut de insu§i Carol-cel-Mare, care §i-a impOrtit.nu ImpArätia, care nu se putea ImpOrti, pentrucd Impa'rätia delainceput §i pang In timpurile noastre este un lucru unic §i etern §iabsolut: ea nu admite salturi, ea nu admite intreruperi §.1 nu ad-mite niciun fel de impOrtire.

Prin urmare, ceea ce face el, o face cu cucerirea lui, cu proprietatealui, dar Imperiul nu este o proprieta te ci o demnitate ; mai mult cleatatäta, este o binecuvântare, este o misiune cereascA venita prin PapA.

Acum, de ce s'a ajuns la ideea aceasta a Imperiului?Din foarte multe motive. De multA vreme in Italia se ridicau

a§a-numitii antarti; cuvântul acesta s'a intrebuintat In sens de 4 ras-culat », dar antartii nu erau altceva cleat ni§te Imperatori proclamatide armati. Once armatä, din once provincie, putea In anumite im-prejurari, dug cii§tiga o victorie, dacO avea iubire §i admiratie pentru§eful ei, putea s4 proclame un Impdrat. Antartii ace§tia nu suntpentru Italia §1 Apus, ci pentru ca sá ajungä sil stApaneascä Roma,.unde este §i Papa §i, dacg se poate, sä mearga §i la Constantinopol.ora § mult mai mare cleat Roma.

Carol-cel-Mare, cAnd a fost proclamat Impgrat la Roma, In con-ditiunile care le voi arOta, a fost proclamat §i pentru Constan-tinopol, pentru ImpOrAtia intreagil. Bizantinii credeau CO au dreptulde a stäpgini §i Franta §i Italia §i Germania §i Spania. Tot a§a Carol-cel-Mare, dadi ar fi fost imprejurgri favorabile ar fi cAutat sà mearg5la Constantinopol. Intre cele douä impArAtii .a fost §i o lupta de gra-nita: Venetia, Istria, Dalmatia. Dar aceasta nu inseama un hotarfixat ca In timpurile noastre ; fiecare este linparat ecumenic, Domnal lumii Intregi, dupä vechea conceptie a monarhiilor orientale.

Prin urmare, sunt cloud rosturi lntr'insul: un rost vechi, mo-§tenit, pe care nu-1 pgrOse§te, nu-1 poate pärgsi §i care este baza lui,rostul lui; rOzboaiele-lui-Carol cel Mare sunt fázboiae purtate dedânsul ca rege f ranc, cu mijloacele pe care le are un rege al Fran-cilor, insA rezultatul nu trebuia sil fie al Statului franc, ci din punctde vedere moral, rezultatul acesta trebuia sd fie al Imperiului, In el fnsu.g.

Urma§ al vechilor antarti, In legOturà sträns6 cu impgratii deodinioara, el a ajuns sO fie fricut inteun moment Imphat, pentru a_

84 N. IORGA

face ca Biserica sd capete fntreaga mostenire a lui Iisus Hristos, fiindcdIntreg evul mediu este dominat de o idee, de ideea lui Hristos, caredomne§te: 4 Christ's regnat », cum se zice In Apus. °amend suntnumai fnatisärile trecdtoare ale unei idealitäti supreme, divine,crtreia trebuie sà i se supunä lumea Intreagi.

Biserica era deprinsd sä nu mai tind seama de Bizant de maimulti vreme, §.1 mobvul pentru care T!ll tinca seama de Bizant eracä acesta o bucati de vrerm. fusese contra icoanelor. Bizantul eraeretic §i cum Papa avea nevoie de sprijin, 1-a cdutat la regeleFrancilor §i regele Francilor, Pipin, 1ntr'un moment a lost socotitpatriciu roman. Titlul acesta nu-1 &idea Impdratui din Constant-nopol ; din moment ce Papa da titlul de « patricia », aceasta In-semna CA Papa sorbea In el puterea care este a Impäratului s.i pu-terca aceast.a, odatil sorbiti In el, putea s'o treacä, In ceca ce privesteIndeplinirea materiald a scopurilor Bisericei, cuiva. .5titi, Papa träiasi In amintirea Imperiului dar si In cunostinta teoriei pe care o deBiblia. Dar ce este In Biblie? In Biblie este Intäi Saul, care a fostfmpotriva poruncilor Domnului §i din cauza a ceea a fnebunit. .Arfi de asemänat ca Impäratul bizantin iconoclast, care este un fe!de Saul, prin urmare de Saul acesta nu se tine seamd. Apoi, InBiblie vine David, care cântà cu harfa i Insenineazi sufletul lui Sauleel nebun. Dar intervine profetul Samuil, Papa se aseamänä cu el,ja mirul sfintit i mirul acesta 11 picurd pe fruntea lui David, care nuar fi fost rege dacä nu ar fi fost mirul de consacrare al lui Samuil.

Prin urmare, In legAturd cu vechile conceptii romane pe de oparte §i pe de altä parte, având fnainte Biblia si fntelegand sä in-tervie si sá transmitd putcrea printr'un fel de hirotonisire, cum estehirotonisirea celui care intrd in rándurile preotilor, printeun actsolemn pe care 11 face, prin punerea aceasta a mainilor, prin aceastapoate sd delege puterea asupra hunii Intregi.

S'au adus i al-te motive In chestiunea aceasta a proclamdrii caImpArat si a Incorondrii lui Carol-cel-Mare ; toate acestea sunt iarIn discutie.

Unii vorbesc de o ambitie a lui Carol-cel-Mare, care n'a existat.Carol-cel-Mare venise In Italia, sfärämase regatul Longobarzilor,devenise el Insu§i rege al lor §i dupd aceia era un fel de pro-tector al Romei bisericesti, unde Papa, care In cre§tindtate avea unasa de mare prestigiu, era de fapt acolo la dispozitia oricdrui intri-gant §i oricärui fndrAznet, care 11 putea rásturna, 11 putea arunca In In-chisoare, 11 putea orbi, dupä obiceiul bizantin, sau fi putea táia limba.

CAROL-CEL-MARE 85

El era pentru Papa' un fel de pAstrAtor al ordinei, un fel de räz-bunAtor contra acelora cari indrAzneau sä se ating5 de dAnsul, §iCarol avea reprezentanti cari indeplineau functia de asigurare aordinei §i a sigurantei in Roma. In felul acesta el mergea, cummergeau Domnii no§tri la unele mAnAstiri, el venea de CrAciun,de Pa§ti la Roma. CAnd s'a fAcut proclamarea §i incoronarea lui, erade Cfáciunul anului 800. Mult5 vreme anul s'a inceput dela CrAciun ;a fost §i anul dela Pa§ti i anul dela Septembre la Bi7antini.

Prin unpare, el venea pentru petrece sArbAtorile acolo, fArAniciun fel de ambitie. I§i inchipue cineva cA el se gAndea la Impä-rAtia romanfi §i cA zicea: päcat cA nu sunt deck rege 1 N'a avutniciodatA ac,eastA idee. El indeplinea o functie quasi-imperiald, cutitlul de *patriciu » pe care 11 avusese §i pArintele lui.

Este adevärat &A el avea o Curte la care veneau inviltati din In-sulele Britanice, din Anglia, Saxoni, cari, ace§tia §i Irlandezii cultivauinv5tAturile mult mai mult cleat Francii. Pe de altä parte, misio-nan ii Bisericii catolice pleeau de acolo: sfAntul Columb, mergAndOng la Salzburg §i sfAntul Bonifaciu, inaintAnd in Germania §.1deschizAnd in numele lui Isus drumul pentru Carol. S'ar puteaspune cA Bonifaciu a fost un fe! de loan Boteettorul inaintea luiHristos.

Era §i un fel de Academie la Curtea lui Carol-cel-Mare, un ommai degrabA aspru, §i in Academia aceasta era Alcuin, care eraanglo-saxon, §i ace§tia gAndeau roman, dar mai era con,stiinfapopulard care cerea Imperial. In cazul acesta, cereau §i intelectualiicu deplinA con§tiint5 §i cereau i clasele populare, prin instinctullor, §i in felul aeesta se intemeiazA lucrurile durabil, cAnd ceea ceeste limpede in cugetarea straturilor superioare se gAse§te §i ininstinctul durabil al claselor populare.

Desigur cA i aceasta a influentat asupra proclamArii lui Carol-cel-Mare ca Imp5rat.

Mai era §i dorinta Papei de a avea pe cineva care s5-1 apere, unfel de prefect de politie al lui. Pe lAngil aceasta mai era incA inRoma poporul roman, c,are Ii aducea aminte de tot trecutul i astfelel dorea sA poatä aclama, cum se aclama §i la Constantinopol Im-pAratul de multime, cum se aclamau Domnii no§tri, mai tärziu, pebaza aceleiasi traditii.

CAnd a fost ales succesorul lui Matei Basarab, Constantin, cAnda fost ales BrAncoveanu, s'a adunat toatä lumea §i a fost un singurstrigAt: Intru multi ani trAiascA 1 ». A§a s'a strigat la Roma

86 N. IORGA

pentru Carol-cel-Mare: o Multi ani lui Carol Augustul, stkAnitorul §iimpgratul lumii fntregi

Dar poporul roman era foarte bucuros sà-§i aiba Impäratul, unImpärat ilcut de dansul. Si iatà, din toate lucrurile a cestea a rezultatImperiul. Misiunea Imperiului era sa Intinda cre§tinismul pdnd lacapdtul lumii Iniregi, daca se poate sá distrug5 schisnaa constanti-nopolitang, fntru at se poate vorbi de schisma pe vremea aceea,sá distruga i acest Islam, pe care 11 censiderau ca o necredintà §ica o pkgAnkate.

S'a fntamplat fug cà aceast5 misiune §i sensul monarhiei regalea Francilor se potriveau, a§a fnat regele Francilor, care nu fusesefnlocuit prin Impärat, fndeplinea functiunea sa de rege al Francilor,pentru ca sá fnchine pe urrra biruinta Scaunului roman al Impgra-tului acesta cre§tin, s'a intAmplat cA§i Imperiul §i regalitatea aceastafranca se puteau lega Intr'un anume moment ca sA Indeplineasao °peed care era a amAndurora.

De Carol-cel-Mare contemporanii au vorbit In multe feluri. Egin-hard a copiat pe Suetoniu, care reprezintase viata lui August §i afnlocuit doar numele, (land numai un fel de contrafacere a uneicgrti foarte mult cetite In antichitate iar dupä aceea, cutare alugardela mânästirea Saint-Gall, din partea elvetian5, a prezintat totfelul de anecdote privitoare la dânsul. Analele au Insemnat ceea cese parea a are mai multi valoare istoricA, dar niaieri nu i s'auInAltat lui Carol-cel-Mare acele imnuri care In alte epoci, dominatede alte idei §i avfind la fndemânä alte mijloace literare, servesc pentrua legana o ambitie.

Pe de alta parte, Carol-cel-Mare nu putea cuceri In sensul nostru,pentrua el nu avea mijloacele trebuitoare pentru aceasta. Armatalui erau oameni convocati, cari trebuiau sa apara In ampul luiMarte Intocmai cum se adunau toti osta§ii lui tefan-cel-Mare atunciand era vorba de o expeditie. Nu era o armatá permanent5: atunciand se mântuia expeditia, armata se 1rnpr6§tia. Aceasta este cauzapentru care Carol-cel-Mare ar putea servi mai mult pentru a ardtaneexistenta conceptiei militare. Carol-cel-Mare nu s'a putut impo-trivi atacului necontenit, care a §i distrus formatiunea lui politicrt,nu s'a putut fmpotrivi atacului necontenit al piratilor din Scandi-navia, a aqa-numitilor Nortmani, carii-ace§tia, veneau pe luntrile lor,care puteau cuprinde o companie intreagA de luptAtori, intrauprin gura rAurilor, prAdau In dreapta i In stânga §i se a§ezau pe¡ara, pentru ca In primhvarà s5 se Intoara fnapoi §i and vor

CAROL-CEL-MARE 87

avea nevoie de prad'a sä via din nou. Un Stat careare o organizatiecivila i mijloace militare, evident a poate rezista la a§a ceva, pe candfata de navalirile Nortmanilor a trebuit sa se recurgä la punerea laadapost a populatiei de ea 1llS41. Se cauta cineva mai indraznet,care avea o ridicatura de pämänt i pe aceea se facea un castel, sauo t mottá acolo se facea intai, cum erau cetatile muntene din secolulal XV-lea, se fäcea un inconjur de lemn, mai tarziu ajungandu-se,sub influenta bizantina', §i a castelul de plated'. Si atunci alergacineva la omul care era mai In stare sa apere, pentruca nici Impä-ratul ca Imparat i nici regele ca rege nu erau In stare sa apere.

Vedeti, o armatd care poate sà cucereaseá pänä foarte departe,dar care nu poate sa apere nici mäcar capitala lor ; putea sà vindo bandä de Norvegieni pan'a in marginea Parisului I care seridica incet, Meet la o situatie de capitala. Daca ar fi fost unul maiindraznet putea sa coboare pe Rhin, sa dea foc palatului i bisericiidela Aachen, §i nimeni nu-1 impiedeca. Expeditiile acestea se faceauca armata convocatä anume, farä finante, fära intendenta, i foartemultá vreme se pierdea astfel, iar populatia era aceea care tre-buia sä dea mijloacele de hrana.

Saxonii pe cari i-a atacat el, ace§tia au fost urmäriti, pana când?Pang In momentul and s'au botezat, de forma mai mult decal deconvingere ; ei au primit ideile de bune. Si din loc In loc se faceaucetatile acestea, care aveau mai multe comunicatii intre dansele,care eran mai mult puncte de sprijin. Carol-cel-Mare nu avea nici-°data functionari: el facea exact (Tea ce au facut Domnii no§tri,pentruca sistemul a trecut §i la noi, adicá, atunci &And aveau nevoiede un serviciu public, el insarcina pe unul dintre credincio§ii luisá indeplineasca aceastä functiune. Cum, la noi, daca era vorba decladitul unei biserici, de un lucru la o cetate, de deschiderea unuidrum, de facerea unui pod, Domnul trimitea o scrisoare cutáruiboier i acela i§i lasa toate rosturile lui i státea acolo pang ce sarcinaera indeplinita. A.5a facea i Carol-cel-Mare, avand pe länga aceastaun fel de inspectori, acei: missi dominici*; ace§tia erau contii, ducii,cari indeplineau functiuni asemanatoare ca cele dintai functiuniale ispravnicului. La Inceput ispravnicul era In legatura cu oisprava ; fäcea isprava, se itntorcea acasa la dansul §i nu mai eraispravnic, misionar al Domnului sau.. Aceasta Insemna un razboiu allui Carol-cel-Mare. Dar In felul acesta el a supus pe Saxoni; s'acoborit pe urma In lumea slavà, ande §i-a a§ezat aici oamenii lui.Dar erau In Panonia Avaril, cari Iti aveau In mána pe toti Slavii

88 N. IORGA

din pärtile acestea, ii trimiteau ande voiau §i se serveau de dän§ii.atunci Carol-cel-Mare a mers §i a facut campania din Panonia,

s'a luptat in aceste pärti, §i pe Avarii cari nu erau dispu§i sä meargäla cristelnitä, pe ace§tia i-a distrus, i-a imprä§tiat §i nu s'a ales.nimic din lagärul de acolo.

Pe urm5, a inch-mat toate bogAtiile grämädite de cAteva secolede Avari din prada Imperiului bizantin, le-a suit in cärute i druteleacestea au scArtäit de-a lungul Europei, pänä ce §i-a mutat acasäla dänsul aceste boggtii. Ceva . ca mult mai mult decfit au pututlua Romanii din atät de exagerata pradà a Dador lui Decebal. Acestaeste Carol-cel-Mare, ac,esta i nhnic mai mult decät atfita.

Prin urmare, nu trebuie sà strämuti intr'o epoeä ideile altei epocisensul acestor lectii este Inainte de toate acela de a vä aräta, nu

continuarea unui tip din alte vremuri §i din alte täri, aceasta esteIntotdeauna o gre§alà, ci de-a va arAta cum fiecare societate areanumite nevoi i ideile fundamentale ale societätii se potrivesc dupäaceste oevoi i Intelepciunea cea mare este färä Indoialà, pästränduncle lucruri c,are sunt un c'd§tig pentru omenire, lucrurile acesteasä le adaptezi realitätii pe care o ai Inainte, fiindc5 altfel, din luptafare form5 i realitate, biruinta o cA§tiga totdeauna realitatea.Numai cät, daeä realitatea aceasta nu este unità cu forma, rezul-tatul este un rezultat anacronic i prin urmare opera de creatietrebuie luatä dela inceput, peste foarte multà pierdere de vreme,de avere, de sänge omenesc.

Carol-cel-Mare reprezinta adaptarea, la Inceputul evului mediu,a tradifillor venite §i din Imperiu fi din Bisericd, inseamnd sintezarealizatd de voinia ci deseori numai de instinctul situ, tntri acestecloud traditii deosebite.

El deschide un drum §i veti vedea cum tipul Carol-cel-Mare, dupätrecere de patru sute de ani, a ajuns s5 dea un exemplar istoric cutotul deosebit de ceea ce fuseserä inainta§ii, dela cari ti luase exemplul.

Fig. 12. BulA de plumb a lui Carol-cel-Mare(dupii o reproducere, In Biblioteca NationalA din

Paris).

V11

LUDOVIC-CEL-SFANT

In lectia de ieri d-voastra a-ti putut vedea ea sunt doua puteri cad-o bucata de vreme merg alaturi, dintre cari una este puterea intai.§i cealalta este puterea care deriva dela cea dintai. Imperiul esteo gratie a Bisericii, Biserica reprezintând pe Hristos, cum Petrua fost puterea pe care, spune Mântuitorul, se va intemeia Biserica ;'In felul acesta, Biserica Sfântului Petru este puterea pe care se vaIntemeia lumea. A§a tacit ea prime§te nuniai de sus puterea ei, iarImparatul este doar indeplinitorul, in numele Bisericii, a unor lu--cruri pe care Biserica ea hash*, Biserica singura nu le putea face.Aceasta este deosebirea. El este sabia Bisericii, care pentru un-moment nu crede ca are dreptul de a tainui aceastä solie. Imparatulnu poate schitnba Biserica, dar Biserica poate da oricand mandatulpe care-1 are Imparatul, 11 poate da aftcuiva. Intre deosebitiistapanitori de popoare, Biserica romana are dreptul de a-vi facealegerea sa.

Un timp, cele cloud puteri, dintre care una pleaca dela Hristos,iar cealalta pleaca in ce prive§te puterea materiala dela cucerireafranca, iar in ce prive§te puterea spirituala dela ungerea cu mirul.cel sfant, aceste douä puteri au mers alaturi. In ce prive§te Bi-serica, ei nu-i poate porunci Impäratul. Biserica merge pe dru-murile ei, nu-i poate porunci nimeni, Biserica in ea insa§i, nu per-soana Papei, pentru ca persoana Papei este supusa la Roma tuturorumilintelor *i persoana aceasta a Papei trebuia sa recurga la spri-jinul Impäratului. S'au väzut Papi dati in judecata, condamnatila moarte §i rama§itele lor aruncate in Tibru; altii condamnati §idupä moarte, dupa ce au fost täräti, sco§i din morminte pentrujudecata.

In evul mediu se face o deosebire intre ceea ce este autoritate.§1 intre ceca ce este reprezintantul autoritatii; autoritatea ramaneneatinsä sus, de§i cei cari o reprezintä pot fi supu*i la tot felul descaderi omene§ti, iar acestea pot sa atraga actiuni violente de pemina carora pot sa sufere.

92 N. IORGA

Imperiul nu suferd autoritate din partea Bisericii, nici nu exer-citä vreo autoritate asupra Bisericii, ci are a face cu Papa. Alte stintraporturile dintre Biseric i Impgrat. Imparatul are o misiune caretrebuie Indeplinità de acest Impärat, care este regele cutärui popor,sau regele altui popor, care poate avea functiune imperialä, Insaaducerea lumii Intregi In sensul singurei Biserici mäntuitoare desuflet, socotitä cA este Biserica apuseanä, Biserica catolicA, cea räsä-riteana fiind socotitä ca schismatick acesta este un lucru caretrebuie sä se facd. Biserica observA pe Impärat, Ii sine socotealà deceea ce face §i Inseamnä i succesele, pe care §i le atribuie ime-diat, i Inseamng i scklerile, care tree In contul Impäratuluiincapabil, sau care se gäse§te In Imprejurari de acelea de nu poatelucra, nu-§i poate Indeplini mandatul ce i s'a Incredintat. Bisericaintervine ca anchetatoare, i IntämplAtor i pedepsitoare, pentru eä_Biserica are mijlocul acela teribil, de care a uzat §i a abuzat pan5.ce s'a uzat In evul mediu, anume anatema. Cutare este anatemizat:.este scos din tovär4ia credincio§ilor, i se face o ceremonia religioasäIn c,are lumänärile se pleacg In jos §i se sting, dupà care nimeni numai datore§te nu numai niciun fel de ascultare, dar niciun fel delegdtura acelui anatemizat, care nu mai este sotul nevestei lui, numai este tatäl copiilor lui.

Mai tärziu, ettre sfär§itul secolului al XI-lea §i Inceputul seco-lului al XII-lea, Impäratul Henric al IV-lea, care a fost afurisitfelul acesta, nici nu este Ingropat Inteo bisericA, ci a§ezat undevaInteo insulá, a§a cum s'ar arunca un animal.

Biserica a Incercat In unele momente sä-§i exercite controlulacesta, i ocazia de exercita Biserica acest control s'a prezintatimediat dupà moartea lui Carol-cel-Mare. Biserica ar fi putut sd-1Intrebe pe Carol-cel-Mare In ce fel voie§te el acea parte din stäpA-nirea lui Iisus, care este Franta i pärtile vecine, i unde pot venipägänii din Scandinavia, Norwgia, cari ar trebui admi§i la cre§ti-nism i cari, In loc sa fie admi§i la cre§tinism, yin cu luntrile sä pradepe credincio§ii lui Hristos.

Dar Carol-cel-Mare era la sfär§itul unei lungi cariere, cu prestigiullui extraordinar, care trecuse In legenda, Meal nu era stäpfinitorulcaruia sä i se poatä cere socotealà. El fug Imparte Intre fill lui mo-§tenirea lui de rege franc §i fili ace§tia, cari nu erau din aceea§i egsà-torie, s'au luat la ceartà Intre dän§ii i acela care era mai mare, dupäoarecari schimbäri fäcute prin moartea unora dintre mo§tenitori, InImpArtirea mo§tenirii, acela mare a fost Impärat, hag n'a mers la

LUDOVIC-CEL-SFANT 93

Roma &A se incoroneze, nu s'a gasit In imprejurarea de a face drumulla Roma, ceea ce pentru ideile timpului acela era o foarte mare sea-dere. Una insemna Imparatul miruit, i miruit la Roma de Papa,

altceva era Imparatul prin mostenire. Probabil cà acesti Carolingieniau incercat sa traga lucrurile acestea catre dânii, mergand la Roma,nemergand la Roma, miruiti sau nu de Papa, sa-si tread autoritateaimperialä, asa cum Ii treceau situatia lor de regi franci.

Dar aceasta n'a mers, pentru cà mostenitorul cel mai In varstd,acela care, neincoronat, are coroana imperialä, Ludovic, caruia i s'azis Pius, un om preocupat de Biserica, traind in Biserica, supunandu-seumil hotaririlor Bisericii, i Biserica putea sä-1 condamne, sau sa-I ierte,

vedeti cat de mult este el intrat inteo randuialä care nu este a pu-terii laice, acesta ajunge in cearta nu numai cu fratii sai, dar si cusal i atunci se clä lupta intre acesti fii. Ce! din Apus vine impotrivaaceluia din mijloc, Lotar, de unde vine Lotaringia, Lorena francezd,Carol-cel-Plesuv intra In luptä cu acela care stapaneste pe teritoriulsaxon, cu Ludovic Germanicul, iar Papa vine In calitatea lui desef suprem al crestinatätii, de reprezintant al lui Hristos pe pamant,sa hotarasd. I se raspunde foarte neted sa se intoard inapoi laRoma, fiindd este si altfel de hotarire a lui Hristos cleat cea repre-zintata printeinsul i anume rezultatul insusi al luptei, ceca ce este sila baza duelului dintre indivizi.

Acesta este falimentul autoritatii Papei. Carolingienii, urmasii luiLudovic, cel evlavios, sunt liberi de acum inainte sa fad intre dansiice vor. Nu se face apel la Sfântul Scaun, i interventia SfantuluiScaun, cand se prezintd, este refuzatd.

Dar Carolingienii acestia cari n'au o autoritate personala, carinu inteleg sä se foloseaseä de autoritatea Papei, ei sunt deacum inainte la dispozitia imprejurarilor i imprejudrile acestea lesunt de atatea ori neprielnice. Ei au In fata lor primejdii foartemari, cum e primejdia Normanzilor, primejdia Arabilor cari s'auIntins dealungul Africei, cari tree In Sicilia, ameninta Sudul Italiei,ocupa Sardinia, se fixeaza In anumite puncte din Proventa francezd

prada, intrand pe gura Tibrului, fac intocmai ca Normanzii mai

la Nord, yin la gura Tibrului i amenintä Roma, si se fac IncercariIn Roma pentru a impiedeca cucerirea sfintei cetati, sfinte sub raportroman si bisericesc, de Arabi.

Pe de alta parte, Carolingienii sunt foarte multi si sub dansii esteconstiinta deosebitelor provincii ca ele sunt tari, i ceca te se desfacedin desvoltarea lor organid, adica tärile de viitor, cu se desfiintead

94 N. IORGA

a§a u§or. Notiunea unei ri traie§te dedesubt i influenteaza, pestesuprafata aceasta a intrarii intr'o anumitä legatura, §i vine un moment

and ceea ce a fost odinioara se intoarce.Atunci atotputernicii sunt aparatorii cei adevarati ai deosebitelor

regiuni, cei cari fiind puternici strang pe ceilalti in jurul lor, cei cari

au o cetate, mai multe cetati, carora prin tot felul de inchinari care sefac dela om la om li se inching teritoriile, i oamenii cari au acesteteritorii raman In legatura aceasta de inchinare. Teritoriul mai slab

se inchinä teritoriului mai tare §i stapanitorul teritoriului mai slab

devine vasalul aceluia cu teritoriu mai tare. i prin urmare credin-cio§ii, cari se schimba foarte adese ori, ai deosebitilor Carolingieni din

Franta, Germania, Italia, Lotaringia mijlocie, ace§tia hotarasc, insaace§tia nu pot forma o baza. Baza nu poate fi alatuitä din oamenicari fiecare lucreaza local §i personal, baza poate fi numai intre au-toritati, sau ¡litre foarte mari puteri, care raman neclintite. Darvedeti, fiecare din ace§ti credincio§i pe cari noi ti numim vasali §i.cari sunt, unii vasali, altii suzerani, avand anumite posesiuni incre-dintate in anumite conditii de cineva mai mare cleat dan§ii, dar care

pe urnia le poate relua ca adevärata stapanire, ace§tia se numescfeudali pentru a au aceste feude, care, feuda, la inceput, are un ca-racter personal §i treator §i pe urmä se preface inteun alodiu desä-

var§it.Dar oamenii ace§tia sunt i ei la dispozitia altora mai mici, de

sub dan§ii, i ceca ce fac ei Imparatului sau regelui, pot a faa vasaliilor fata de dan§ii.

Cum vedeti, este o ordine de lucruri ca desavar§ire nestabila.astfel, dui:4 trecerea a mai putin de un secol, cáci stapânirea

aceasta carolingiana de caracter ecum,enic, peste toga lumea, aceasta

nu tine nici macar o suta de ani, nici macar pang in anul 900, atunci

este haosul care dureaza mai bine de o jumatate de veac.Incearca in momentul acesta sä se ridice in toate partile un

fel de surogat de Imparat, regalitatea aceea care se ridica prin and900, §i s'a crezut foarte multa vreme ea intre regi, a§a cum se intalnese

nu pe la 900 §i ceva, ci panä dincolo de jumatatea acestui secol,

fare rege i Imparat este o deosebire, ea alta ar fi esenta unuia

§i alta esenta celuilalt. i de aici prejudecata aceea, inadmisibila,cugetarea politica nu se ridicase a§a de sus, nu se poate asemana cacugetarea politica pe care o avem noi, s'a crezut cà Imparatulinseamnä o mare putere internationald §i de partea cealalta sunt regii,

cari inseamna natiunea. Parere care trebuie respinsa ca deavar§ire.

LUDOVIC-CEL-SFANT 9E,

Dacg se cautà sa eibg cineva un rege in Franta, §i nu In toafd

Franta, fiindd sunt §i douà Burgundii, fiindca' este §i o ProventA,care-§i au regii lor deosebiti, o Burgundie care este in Franta §i altaIn Elvetia romanda, §i un duc,at de Aquitania in Ortile gascone,farà a vorbi de Bretoni, cari trAiesc independenti cu regele lor celt§i in Nord de un duce al Normandiei, de origine scandinavg-norve-giang, primit de unii din Carolingieni la inceputul secolului al X-lea§i care de fapt guverneazd cum vrea el, mult mai puternic cleat re-gele, la 1066, care va cuceri Anglia, Mil s'e' aibà aceee§i situatie in Anglia

§i in Franta, dar este creatorul leggturii intre cele douà posesiuni aleaceleia§i dinastii; regele Angliei, ca duce de Normandia, guverneaz6In Anglia §i se intoarce s'd fie ingropat in Normandia, care ràmâne

la bazà, dac6 este totu§i un rege al Frantei, pe care ceilalti totiil recunosc ca acela care continuà vechea §i legitima ordine de lu-cruri, aceasta pentru ce? Nu fiindc'd exista o natiune, ci fiinda' pebaza vechii provincii a Imperiului roman, care se cherna Galia,

s'a alatuit in cre§tingtate o form6 bisericeasca sub acela§i arhie-

piscop, care este arhiepiscopul dela Reims.Harta provinciei romane este harta Bisericii §i tot ceea ce se

va petrece acolo tinde &A se potriveascg cu harta Bisericii, care tri-mite la vechea forma romand. Nu este vorba de natiunea care creez6ceva nou, ci de un grup de oameni cari intrd In formele cele vechifi se modeleavl dupe! ele.

Nu este niciun antagonism intre rege §i Impärat, ba mai multcleat atAta : regii ace§tia pe cari necesitatea hartii ii cuprinde in

anumite hotare, ace§tia vor s'd fie Impgrati; nu e niciunul care sA nu

aibd aceastà ambitie. 0 putem constata la fiecare dintre an§ii: unBerengariu, un Guido, un Lotar, ace§tia toti ar don i s'd aiba

intreg Apusul §i dad se poate s'd fad drum la Constantinopol, s'a'

refacd pentru dan§ii ImpgrAtia romanA. Ei se intituleaza Imparati,a Basileus », §i regele anglo-saxon, acolo au fost §apteopt regate,In Britania Mare, dar pe urmg a ajuns unul singur, acesta jatitlul de 4Basileus* §i in Biserica Angliei este o influentà a Bizantului.Regele din Proventa se duce in Italia cu once risc, unul dintredfin§ii a fost orbit acolo, dupà obiceiul bizantin, iar Burgunzii nudoresc mai mult cleat s'd coboare in Italia.

Mai tarziu, regele din Germania, c,are nu este al Germaniei,aceasta v'o aratà §i harta de acum: cAnd cetiti Preussen, aceastanu inseamng Prusia, ci Prusieni, cfind zicem Saxen, aceasta inseamngSaxoni §i Bayern inseama Bavarezii, cari au avut un ducat deo-

96 N. IORGA

sebit, regele acestor teritorii, peste deosebirilel de trib, visa sàajung6 in Italia. Intrebuintând o cAsatorie Cu o mo§tenitoare acoroanei italiene, Adelaida, ajunge Otto sd coboare in Italia. PentruapArarea drepturilor nevestei §i intr'o situatie nesigura devine el regeacolo, nu ca cuceritor ; cuceritor nu mai existä.

Dacä a fost o impotrivire fatä de nävälirea Ungurilor, cari aupätruns pfind in fundul Frantei, pang in Italia, cea dintai vizitäin Italia a fost vizita Ungurilor, pe la 900, cari prädau negustoriiIn Italia-de-Nord, cAnd au apdrut Ungurii, natural ch. regele Ger-maniei trebuia sä se apere §i atunci a fost lupta lui Henric Pdsärarul,lupta lui Otto impotriva acestei pätrunderi a Ungurilor.

Dar in afarà de aceasta, nimeni nu cAuta sä ja pämänt, pentrucä nu se urmäresc cleat cloud lucruri: sau forma cea veche a regelui,sau forma universalä a Imperiului; nu se fac cuceriri de clasä, caresä administreze direct, cum este In timpurile noastre.

Fiul lui Otto I-iu, acela reprezintä altceva : el mo§tene§te drepturileAdelaidei, dar Otto al II-lea ja o princesd bizanting §i luand peaceastä princesd bizantind, ea aduce cu dânsa conceptia Impärätieia toatä lumea.

Otto al III-lea este iar altceva. Dad el s'ar fi insurat §i ar fiträit mai mult, dar el a murit foarte tândr, ce avea el de gaudse vede din faptul cä s'a dus la Aachen, a deschis cripta lui Carol-cel-Mare, §i s'a inchinat inaintea lui, dacä s'ar fi insurat Otto al III-leabine, atunci s'ar fi stabilit o astfel de ordine de lucruri in Europa,inat razboaiele n'ar rflai fi fost necesare.

Insä cum in Germania erau deosebite regiuni, se succedau petronul regalitätii germane oameni cari mergeau la Roma sä se incoro-neze cu coroana imperialä, oarneni de multe feluri, cu puteri care nuerau acelea§i, cu temperamente deosebite §i de acolo a rezultat dela obucatá de vreme falimentul §i al acestei forme a Imperiului. AtunciPapa a cäutat in dreapta §i in stänga oameni pe call i-ar putea inarma§i i-ar putea trimite pcntru indeplinirea misiunii de ... aduce la HristosIn forma catolicd pe oricine. Din cauza aceasta VoL.vodul Ungurilor,cari reprezina ceea ce fusese Maghiarul la inceput, adicä un amestecde Finezi §i Turci, Turcii stápfinitori §i Finezii supu,i §i cari primiserd

forme bizantine §i slave dela Slavii din Moravia ; Ungurii nu re-prezintä deloc o natiune : sunt un amestec de multe semintii :}i cul-

tura lor este un amalgam confuz, care nu s'a ldmurit nici Ong astäzi,Voevodul acesta a fost prefäcut in rege, in rege apostolic in numele

Papei, cu misiune de cruciat ; am zice un fel de Impärat de män-

LUDOVIC-CEL-SFANT

tuire, care din secol in secol este dator sà pandeasca unde este pa-ganul, unde este ortodoxul schismatic, sa-i sara in cap.

Regalitatea aceasta ungureasca n'a mers bine, pentruca multiUnguri nu s'au lasat crestinati ; s'au luptat un secol intreg ca.stie daca sà ramana crestini san nu.

Dupa ce s'a mantuit lupta aceasta interna tare dansii, pe bazareligioasa, dupa aceea regele a trebuit sa-si impuna autoritateasefilor de semintii.

Ungurii aveau trei directii care care se puteau indrepta : catreApus, unde intalneau pe Germani cari le tiliau drumul, catre Sud, undeintAlneau pe Bizantini cari le tineau calea, catre Rasarit, unde audat de Pecenegi si de cele din-Val forme de autonomie romaneasca.

lath' ce s'a intamplat cu noua Incercare.Toate lucrurile acestea vi le spun pentru a Intelege o personali-

tate ca a Sfantului Ludovic. Altfel nu-i puteti da de rost.Dela un timp tnsa in aceasta cadere pe rand a oamenilor cari

vor sa fie stapanii lumii, pentruca au binecuvântarea SfântuluiPetru, urmasul lui Hristos, prin cele cinci degete ale manii drepte

a Papel, o bucatä de vreme acel rege dintre regil, odinioara bar-bari, cari erau mai vechi, a caror cucerire i impäc,are cu societateacucerita era mai veche, regele acela a crescut necontenit ca autoritate,insä bine inteles regele germ. n nu reprezinta decat aducerea la cres-tinism, prin sabia lui Carol-cel-Mare, a Saxonilor i Bavarezilor.

In ce priveste regele italian, acesta este asa de strans legat deregele germanic i crede asa de mult in regele germanic, bleat nuse poate vorbi de cineva care s'ar se formeze in Italia si care sa in-locuiascd insuficienta de prestigiu a regelui Germaniei.

De altii nu se poate vorbi, nu din insula unde stapanesc acumregii normanzi o sa plece o astfel de stäpanire a toata lumeaAtunci ramane Francia, regele Franciei care este nu un u rex Fran-

corum ci u rex Franciae », regele unui teritoriu bine stabilitsub dansul se formeaza din ce in ce mai mult, intai ca instinct, peurma in ce priveste constiinta, regele Frantei. *i este si o vita-litate franceza extraordinard care se revarsä pretutindeni: este ovreme de mare putere franceza. Manastirea dela Cluny, din Bur-gundia, care a dat indirect si pe Grigore al VII-lea, care este crescut

spiritul acesta dela Cluny, manästirea dela Meaux, de unde auvenit calugarii Sfantului Bernard, cari au facut manastirea Cartadin tara Fagarasului, acestea sunt domnitoarele ca spirit ale Bisericii.

Atatea legaturi de familie fac cá i In Germania cutare reging, re-7

98 N. IORGA

gina Agnes, care este mama lui Henric al IV-lea §i sotia lui Henrical III-lea, este franced, vine din Burgundia. Burgundia aceasta seapleaca tot mai mult catre Germania, dar la bad este o bucatadesfacuta din Galia de odinioara.

In felul acesta, prin influenta bisericeasca, prin legaturi de fa-milie, prin lini§tea OHL prin numarul locuitorilor, prin calitati derasa, ajunge regalitatea franced sa fie cea dintfii, i impreunacu alma poporul francez, in Europa.

Dar regalitatea franced nu datore§te situatia ei Papei. Pe Papanu l-a consultat, legatura nu este cu Roma depärtatä, C cu Scaunuldin Reims, unde se face incoronarea. Este o ridicare prin Bisericd,dar In forma locald, care se fndreaptd cdtre o formd national& Darregele accsta francez, fad sa fi pomenit pe Sfäntul Ludovic, dad'ati um:41.A ati putut vedea cum se a§terne incetul cu fncetul putereaaceasta din a carei legaturi se desface rostul politic §i militar alSfantului Ludovic, regele acesta francez s'a ridicat dela o bucatade vreme peste puterea nu numai a tarilor vecine, dar peste puterea

dupa nereu§ita marelui plan al lui Grigore al VII-lea,care n'a putut sa stapfineasd lumea, a provocat cruciata, a luptatimpotriva Imparatului, §i a murit in exil, i urma§ul lui, Urbanal II-lea, este tot Francez din Franta.

Pang pe vremea Papei Pascal, la 1220, refugiul acestor Papi esteIn Franta. Cruciata intaia a fost predicatä §i in sinodul dela Pia-centa, dar a fost hotäritä in sinodul dela Clermont: papalitateaMAO ajunge a se sprijini pe Franta ; din Franta yin cele mai multevenituri, regele Frantei este fiul cel mai mare al Bisericii.

Prin urmare, prin aceste legaturi domind Franta §i Biserica,acei cari reprezintà." universalitatea, /egatura fireasca, indestructi-bila dintre popoare.

Dar in acela§ timp când Franta ca§tiga aceasta insemnätatefata de Biserica, regele Frantei intra tot mai mult In rosturile bi-serice§ti §i vine vremea aceea cand, in a doua jumatate a secoluluial XIII-lea, Biserica este oprita in loc, cum este oprita in loc §ilupta dintre aceste doua puteri de caracter universal.

Pe de o parte este Frederic al II-lea. Acesta, dad se uita cinevabine, este §i el In legatura ca vitalitatea §i expansiunea francezä,fiindca tatal lui este fiul lui Frederic Barba-Ro§ie, Henric al VI-lea,iar mama lui este o princesa normanda, Constanta, din Normanziiaceia cari au cucerit Sudul Italiei, cu pretentia de a domina toataItalia. Este lupta aceasta teribila intre Papalitate §i intre Frederic

Fig. 13. Ludovic-cel-SfAnt (statuetàdela Sainte-Chapelle, acum la Museul

Cluny, Paris).

LUDOVIC-CEL-SFANT 99

al II-lea. Papii Inocentiu, Grigore al IX-lea, hotarasc sa ispraveasca°data cu ceia ce se numea la Roma a cuibul de naparci i, ac,e§ti Ho-henstaufeni. Inteadevar Frederic al II-lea isprave9te oarecum In-vins, dar Papalitatea este prea slabä ca sa ia stApanirea. *i. atuncideodata, ie§ind din formele traditionale ale evului mediu, rasareFranta §i energia franceza, dar räsare in prima linie ceca ce se vedemai mult, rdsare regalitatea f rancezil, care trdie§te fntreagd In Bi-serial. *i aici este MAO drama lui Ludovic, drama aceea pe caremulti o vad sub o forma de comedie; zic: iata un om neintelegator,un om bolnav, un fanatic care pentru Francezi nici nu corespundecu rasa lor, cu felul cum 1§i inteleg rasa, pentruca el este fiul Blanceide Castilia, o Iberica, o Spaniola, §i desigur in faptura lui Ludovical IX-lea traie§te mai mult mama lui.

Evident ca se poate admite aceasta transmisie straina in fiintamoraba §i fizicd a lui Ludovic al IX-lea. Dar Francezii cari, pretuindu-1ca relativ mai putin Francez cleat altii dintre stapanitorii lor, 1-arcritica pentru faptul ea el n'a purtat razboi Angliei, ace§tia gre§esc,pentruca el se gäsea in astfel de conditii nu prin el insu§i, ci prinmo§tenirea primita dela inainta§i. Inteadevar regele Angliei, dindinastia aceasta normanda, acum din dinastia Plantagenetilor, careeste de doua ori franceza, Gulielm Cuceritorul era duce de Nor-mandia. Pe 'Irma tronul, prin femei, a trecut la Plantageneti, carisunt din Anjou, Angevini. El este un rege francez mai puternic cleatregele din Franta, care este legat de cucerirea de odinioarä, §i

a avut dinastia cea veche binecuvântarea Papei, dar el atarnade anumite forme, iar cucerirea este tocmai in fund. In Anglia cucerireaeste dela 1066, §i pe vremea lui Ludovic al IX-lea sunt numai 200de ani de cand regele a cucerit aceasta Ora, a cucerit-o cu un numarde baroni de cari trebue sa se tina seama.

De aici vine origina Parlamentului, adaugindu-se pe urma §iora§ele, inteun rol mult inferior. Dar regele acesta are la dispozitieo nobilime darza care traiqte pang acum §i el are puterea de a smulgemai mult din Anglia cleat regele Frantei din Franta.

Ludovic al IX-lea cand a mers la razboi a trebuit &A se imprumuteIn conditii foarte grele, a trebuit sa lucreze ca un particular. Lu-dovic al VII-lea a cerut bani de acasa, unde pe cine lasase el caregent? Pe abatele dela Saint-Denis, Sugerius. Ajunge aceasta casa vedeti cat de mult regele era legat de Biserica. Ce ati zice d-voa-stra daca *tefan-cel-Mare ar fi lasat ca regent be un egumen delaManastirea Neamtului §i acesta ar fi primit scrisoare dela tefan-

7*

100 N. IORGA

cel-Mare ca sä-i cearä bani? Insä In Franta s'a petrecut In secolulal XI-lea acest lucru. Dar ceea ce era In secolul al XI-lea este cuat-At mai mult In secolul al XIII-lea.

Intr'un moment este lupta Intre regele Frantei §i regele Angliei,care pästreaz4 feudele din Franta, §i din lupia aceasta fntre regeleAngliei, care este vasal al regelui Frantei §i fntre regele Frantei,care tine acum de chicä prin situatia de suzeran pe regele Angliei,iese un räzboi. S'au dat cloud bätälii. Ludovic al IX-lea biruie, §i

dupg aceea? Dupà aceea el f§i face socoteala ce i se cuvine §i ce nu, §idä fnapoi regelui Angliei ce nu i se cuvine.

Este un caz unic In istorie restituirea aceasta de teritoriu.Dar nu trebue sä uitam un lucru. Nu numai cd regele Frantei

este un rege legat de Bisericä, dar mai este §i altceva : este legat deun anumit drept, care este In legAturg cu con§tiinta cre§tind §i cuanumite obiceiuri mai mult cleat cu dreptul roman. loan fära-de-tarda aruncat In Inchisoare pe nepotul säu Artur, care a dispärut §i atunci,fiind sub bänuiala c'ä l-a omorft, este dat In judecatä §i condamnat.Ranh' foarte tárziu niciun rege al Angliei nu s'a ridicat fmpotrivaunei sentinte date In forma medievalä.

Dar Ludovic simte In el virtutea ostä§easca a fnainta§ilor säi, eleste un om venit dintr'o rasä obi§nuitä sä poarte sabia. Prestigiulfrancez nu se poate sustine cleat prin asemenea oameni. El esteun rege cäläret, trecAtor de hotare, cuceritor erou, §i atunci ceface Ludovic al IX-lea? Se duce la Locurile Sfinte, indepline§tefunctiunea pe care trebuia s'o indeplineascg ImpAratul, tine loc deImpArat prin aceea cä se duce §i face campania din Räsärit. InRäsärit, Ierusalimul, Locurile Sfinte pe care le luase printr'un tratat,dar le pierduse imediat Frederic al II-lea, aceste Locuri Sfinte tre-buiau reca§tigate §i acela care era dator sa conducA aceastä expe-ditie de reca§tigare trebuia sä fie regele, cu caracter imperial,al Frantei. Mid a Intreprins aceastä expeditie, el s'a gäsit fnainteaunei politici pe care o urmase Imperiul bizantin fatä de Soliman§i politica aceasta Indreaptä tot mai mult catre Egipt, pentrucä pevremea vestitului Saladin din Egipt venise marele stäpanitor So-liman. *i atunci s'a spus: lovitura n'o däm numai acolo unde suntdregatorii §i ofiterii Sultanului din Egipt, ci lovitura trebuie dataIn Egipt. S'a dus In Egipt §i acolo s'a gäsit In Ord sträinä, MAconducere, färä cäläuzire, fard hranä §i a fost prins ; Ludovic alIX-lea a cäzut In robia stdpánitorilor Egiptului, cari pe vremeaaceea erau Mamelucii.

MID OVIC-CEL-SFANT 101

Va-inchipuiti d-voastra In timpurile noastre ce lucru grozav esteun Suveran care ajunge sä capituleze, sä fie prizonierul dusmanilorsal 1 Napoleon al III-lea capituland la Sedan, aceasta a insemnatdärâmarea unei imparatii, inlaturarea unei dinastii, o imensä.durere pentru Franta.

Dar Ludovic al IX-lea este altfel de om: el este omul Bisericii,este dator sa lupte pentru Hristos, si este foarte bucuros când pri-meste suferinta pentru Hristos. Idealul nu mai este Alexandru-cel-Mare, ci lust* Hristos pus pe cruce pentru binele omenirii si

ca sa se indeplineasca vointa Parintelui sau care este In ceruri.Se intoarce acasa, gaseste tara pe care o carmuise destul de bine

mama lui, Blanca de Castilia, dar una este stapanirea deadreptula regelui s'i alta a regentei. Franta aceasta este pe cale de prefacere,-ta se indreapta catre .o puternicä autoritate regalä, dar pentruaceasta regele trebuie sa ramana acasä. Pe dansul insäll scormo-neste ideia cá el totusi nu si-a facut toatä datoria si ca. poateDumnezeu ii rezerva ceva mai mult deck atata. Inteadevär Dum-nezeu i-a rezervat din punctul nostru de vedere o mare nenorocire,o mare catastrofa, dar pentru dansul era a doua fericire si fericireasupremä, dincolo de care n'a mai avut decal fericirea cereasca.

De obicei se _prezinta lucrurile asa: cum fratele lui, Carol I-iu.Inlocuise pe Hohenstaufeni in Italia-de-Sud si Intemeiase acolaaspra stapanire de caracter roman, cum exista Carol de Anjou InNeapole si Sicilia, pe care urmasul lui a pierdut-o, cum el cautasä ja Albania, Peninsula Balcanica, sa se faca Impkat in Constanti-nopol, sa aiba si coasta de Nord a Africei, sa refaca Mediteranaromana de odinioarä, vedeti ce superb vis 1 si avea la dispozitie atara bogatä, baronii acestia normanzi pe cari ii supusese cu totulautoritätii sale, cu legi, cu decrete, intocmai ca Cesar de pe vre-muri, cand Carol de Anjou 1-a invitat pe fratele lui sa vina sa-1ajute sa ja Africa, Ludovic al IX-lea a primiti Judecata obisnuitazice: a primit pentrucä 1-a incurcat fratele lui ambitios In planuride acestea de stapanire. La Carol de Anjou nu erau planuri de sta-panire obisnuite, ci era Roma care trivia.

Carol de Anjou ar fi fost toatä viata lui un senior francez oare-care, dar când a venit aici, solul roman 1-a prefkut in urmas alCesarilor. In acelas timp Ludovic al IX-lea a väzut ocazia bine ve-nitä de a face a doua cruciata.

Dumnezeu il Indemna, pe Carol de Anjou, de a-1 pofti pe frateleski la aceasta noua incercare. Este conceptia cretina: cu cat te

102 N. IORGA

bate Dumnezeu mai tare, cu atfit va fi mai mare rOsplata n ceruri.Acesta se duce §i debara la Tunis, unde du§manii nu Insemnaunimic, Ins6 a venit ciuma §i s'a mbolnàvit, i a avut mare bu-;curie ea s'a ImbolnAvit.

A pus sà i se faca un pat de cenu§A, §i pe patul acesta dat su-fletul, iar armata Intreagä s'a retras din aceastà operà, care nu puteafi dusd mai departe. i aducând rama§itele regelui pentru a le de-pune In Paris, ea a stradtut sub ochii nemultumiti ai lui Carol de An-jou, care vedea cà alegerea lui nu s'a terminat, a strObOtut Italia,punand capOt unuia dintre capitolele cele rnai interesante din istoriaevului mediu.

Iat.:1 ce Inseamnd rOzboi, cucerire, un mare cApitan de armatapentru conceptia europeand din anii 1260-1270, sau dincolo deaceastä margine.

Dupà ce am vazut ce inseamn4 un luptAtor In aceasta vreme,data viitoare trecem la un lupfátor cum se Intelegea In secolul alXIV-lea, dupg trecere de un secol, §i vom avea pe conetabilul luiCarol al V-lea, pe vestitul Bertrand du Guesclin.

Vom vedea cfità deosebire este fare el §i ceilalti §i cfit de multschimbarea vremurilor a adus §i o schimbare a oamenilor.

Fig. 14. Pecetea SfAntului Lu-dovic (Arhivele Nationale, Paris).

BERTRAND DU GUESCLIN

Trecem astäzi dela o situatie la una cu totul deosebitä, §i prinurmare §i tipul care iese din situatia aceasta nouä n'are asemänarecu tipul care se desfAcea in chipul cel mai natural din situatia ceaveche.

Ati väzut pe Sfäntul Ludovic, care este nu in serviciul Bisericii, dIn serviciul religiei, pe care poate in cutare moment el §i-ar fi inchi-puit ca o reprezintä mai bine cleat Papa insu§i, pentru cä nuPapa, in deosebire de cei dintäi Papi cari au pornit cruciatele §icari au predicat cruciatele ; §titi cä intäia cruciatä a fost predicat:4de Papa Urban al II-lea la Clermont §i Piacenta, nu Papa l-a in-vätat pe Ludovic al IX-lea sa facd o astfel de expeditie, nu el i-a in-dicat cari sunt du§manii, nu el i-a pus la dispozitie mijloacele Sfän-tului Scaun.

Nu numai atat, dar cred ea' nu rexistä mgcar o corespondentäurmatä intre Sfäntul Scaun §i Ludovic cu privire la ideea aceasta decruciatä. De altminteri, aceasta ar fi in legAturà cu ceva care se intam-plase putintel in urmä §i care a zguduit legäturile care fuseserà Oddatunci intre Papalitate §i cruciate.

Trebuie sä ne intoarcem deci putintel in urmä pentru ca sä nedäm seama de ruptura aceasta dintre initiativa pontific,a14 §i feno-menul cruciatei §i dintre neindemânarea regelui franc de a face o-expeditie, de a face o expeditie de uh anume fel §i nu o alta, de unfe! deosebit.

La 1204 s'a fäcut o expeditie cruciatä, care se nume§te de obiceicruciata a patra, dei socotelile acestea sunt mai mult sau mai putinrelative, fiindcä de fapt cruciatele acestea erau in serie §i mici ex-peditii puteau fi calificate tot de cruciate. Au pornit un nurnär decavaleri, mai ales Francezi, in legaturà cu Venetienii §i cavaleriiace§tia, suiti pe cordbiile venetiene, erau §i trupe venetiene, §i

dogele Dandolo, trebuiau sä meargA in Locurile Sfinte, in mo-mentul cand ceca ce mai fámäsese din regatul de Ierusalim §i dinfeudele lui era in plinä desfacere. In loc de aceasta, in drum, cu_

106 N. IORGA

sau fara Intelegere prealabilä, au Inalnit cruciatii ace§tia pe unfiu de Imparat bizantin, pe Akxe, fiul Imparatului Isaac, carefusese rästurnat §i orbit de fratele sàu §i acesta i-a angajat sá meargala Constantinopol, sa-1 a§eze pe dansul §i pe fatal sau orb pe tron.

atunci au facut expeditia, au mers §i 1-au a§ezat pe Isaac §*1 peAlexe pe tron §i cum trebuiau plätite aceste servicii §i ace§tiImpärati nu aveau cu ce, atunci armata aceasta de cruciati s'a a§ezatIn lagar, a§teptând sa li se plateasca.

La sfar§it, cum nu se suferea lumea latina cu cea greceasca, s'aajuns la lupta §i Constantinopolul a fost cucerit §i pradat. Vaselebizantine au fugit In Asia Mica §i Epir, iar aici s'a intemeiat a§a nu-mitul : Imperiu latin de Constantinopol, adica un Imperil' bizantinca once Imperiu bizantin, care avea Insá in frunte seniori din Apus,ca marchisul de Montferrat sau, pe tiring, Balduin de Flandra ; o

serie de Imparati cari au tinut pana pe la 1261. Papa binecuvantaseaceasta cruciatä, dar nu pentru cucerirea Constantinopolului ; aceastaCu atat mai putin cu cat Papa In momentul acesta negocia pentruunirea Bisericii i cu Bizantul §i ca Statul acela care se nume§tebulgäresc, dar care era sprijinit pe o clasa militará valaha §i aveao dinastie de aceea§i origine, dinastia Asane§tilor: Petre, Asan,

Prin urmare, Papa urma o politica' §i In mijlocul acestei politicia intervenit aceasta deviare a cruciatei.

Aveti astfel, la 1204, o cruciata pe care Papa o predica, osustine, cäreia Papa este gata sa-i dea anumite ajutoare §i c,are

deodatä este Indreptata altfel, §i Sfântul Scaun se Intelege foartegreu cu lumea aceasta nouà care se Intemeieza pretutindeni pevechile ruine ale Imperiului bizantin.

Acum tntelegeti de ce, dupä o trecere de jumatate de veac, lega-turile dintre Papá §i cruciate nu mai sunt cele de odinioara. Dupace unii, plecand dela drumul pe care 11 fixase Papa, au luat drumullor, potrivit cu anume spirit de aventurä, cu anume capricii ale lor,dupa aceea este foarte u§or sa vinà cineva care nu intreaba pe nimeni,§i cu atat mai putin pe un Papa, care In lupta cu Frederic al II-lease bucurä de a§a de putin prestigiu.

Pentru a preciza ce reprezinta tipul militar al lui Ludovic alIX-lea In ideea cruciatei: el nu lucreazä ca un rege francez, ca unrege teritorial, am zice chiar, Intru eat se poate zice a§a ceva, caun rege national, §i nu lucreaza nici ca un Suveran laic, ci lucreazdlua§a fel, ca §i cura toata ideea cretina, toata cre§tinätatea, Cu toatetendintele, cu toate drepturile, cu toate sperantele ei s'ar fi lntrupat

BERTRAND DU GUESCLIN 107

In el. S'ar Om ca regalitatea franceza manânca Biserica §i Intre-buinteaza anumite lozinci ale Bisericii §i anume traditii ale Romeipontificale pentru ni§te scopuri care nu sunt nici ale Frantei, niciale teritoriului francez, nici ale natiunii franceze, nici ale grupuluide Suverani laici cari erau acolo. In momentul acesta este insa uniparecare antagonism Intre regalitate §i Biserica. Biserica ar fi cerutca aceasta cruciatä sa fie facuta cu voia §i pe linia ei. Dar antago-nism' acesta, care exista win Insu§i felul cum Ludovic al IX-leaIntelege cruciata : de sine stätätoare, autonoma, antagonismul acestase desemneaza §i mai tare cand Ludovic al IX-lea I§i face celedouà expeditii. Expeditiile s'au fäcut foarte cu greu. El a trebuitsä-§i faca o armata pe care s'o adune om de om, grup de grup, pe cares'o pia-teased din veniturile Statului francez. Pe de &A parte, Pa-palitatea are §i ea nevoie, In lupta pe care o poarta cu du§manul säu,cu Imparatul, are nevoie de venituri cat mai multe. SA se mai adaugeInca un lucru, pentru ca A.' Intelegeti de ce leRatura aceasta dintreBiserica §i regalitatea francezä a ajuns sa se prezinte cu totul altfel.Dintr'o, nu ascultare a regelui de Papa, dar dintr'o colaborare, fiecarepe unja sa, dintre rege §i Papa, s'a ajuns la o du§manie, la un con-flict, la ceea ce se socoate de obicei sechestrarea, stabilirea Papeipe teritoriul francez. Veti vedea fndata cä aceasta nu Inseamna se-.chestrare, un act de violentä §i situatia de umilinta, dar aparentaeste aceasta.

S'a Intämplat Inca un lucru. In Italia-de-jos s'a a§ezat fratelelui Ludovic al IX-lea, un om teribil ea egoism, ca violentä, ca la-comie ; pe de OVA parte, v'am spus ca acest Carol de Anjou repre-zinta un Suveran ca pe vremea vechei Rome, oarecum pagan; chiarFrederic al II-lea, predecesorul lui la Neapole, se socot,ea ca unCezar §i se Infäti§a ca Imparatii de odinioara ai Romei, §i evlavialui era foarte Indoelnicä, Insä§i credinta lui a fost suspecta. Se spuneca Inteun moment, el, care se inconjura §i de Saracini, §i de Musulmani,pe cari li a§eza la Lucera, in Sudul Italiei, se spune ca ar fi fäcutgluma aceia impie §i de foarte rat' gust, care seamanri Cu Iimbagiullui Frederic al II-lea, din secolul al XVIII-lea, celalalt Frederic,cum vedeti, §i unul §i altul I§i corespund In aceasta atitudine fatade Biserica §i religie, i se atribuie lui Frederic al II-lea, regeleNeapolului, aceastä gluma, Ca « au fost trei In§elatori: Moise, Iisus§i Mohammed ». Prin urmare, judecand In felul acesta, Frederic al II-lea,rostul lui In cre§tinatate, acolo, In Italia-de-Sud, se Intemeiase o tradi-tie pe care Carol de Anjou, cu spiritul lui rece, calculat, crud, nemilos,

108 N. IOR GA

a adoptat-o imediat §i Papii au fost Ale§i dupd voia lui, dui:a de-signarea lui, cardinalii fiind siliti sa se pronuirte pentru cine voia el.

Adaugindu-se toate lucrurile spuse pang acum, intelegeti cum.s'a putut face cà la inc,eputul secolului al XIV-lea,-- dud, sa nu uitam,ideile de drept roman, care se raspandesc intai in §coala dela Bo-logna, in Italia-de-Sud, ideile acestea patrund pretutindeni, s'aajuns prin urmare acolo, Meat §i din cauza intinderii acestor ideide drept roman, Filip-cel-Frumos, regele Frantei, nu departe in ceprive§te seria cronologica de Ludovic al IX-lea, a infruntat pe PapaBonifaciu al VIII-lea. Papa a incercat sa-1 trasneasca' de doua orica doua bule al caror efect scontat nu s'a produs, iar trimisul regelui,un legist dela Curtea lui, a insultat pe Papa la Anagni, lane Roma,In casa care se pästreaza §i acum. Eu am fost, inteo calatorie re-centa, chiar in odaia in care a patfinit aceasta suprema jignire Boni-faciu al VIII-lea, trista odaie pentru un trist act! In istoria des-voltarii morale a omenirii, omenirea este cu atat mai sus cu catrespectä mai mult autoritatile §i in rândul intai, nu autoritgile celenoi, care n'au trecut prin experientA, ci autoritatile cele vechi, careau suferit incercarea secolelor.

In decadenta aceasta romana, Biserica vine sub Imperiu, in4 Istoria Românilor », a mea, chiar reproduc un pasagiu foarte carac-teristic §i frumos ca fel de exprimare din Optat din Mileva, care spuneea: Biserica este In Imperiu, nu Imperiul in Biserica. Vedeti, tocmaipunctul de vedere contrar, acela care a dat na§tere monarhiei imperialea lui Carol-cel-Mare, spune : Biserica este In Imperiu, pentru ca maipresus de Imperiu nu poate sä fie nimic.

Evident 64 Filip-cel-Frumos este stápanit de aceasta idee.Toate regalitatile acestea nu sunt cleat o forma recunoscutä, §i.

impiedecata de a se desvolta, a Imperiului. Nu cunoa§te evul mediualtceva decat o Christus regnat » §i pe acela care a primit prin miruiredreptul de a exercita o autoritat,e imperiala. Mai este insä §i altceva.In timpurile acestea moderne autoritatea nu ajunge ; trebuie pu-terea, trebuie elemental material al puterii: elementul acesta materialsunt soldatii §i tezaurul care serve§te pentru plata soldatilor. Sibanii regatului francez, ca §i banii atator tari, mergeau in parte laRoma, care 1§i rezerva anumite venituri, dar Filip-cel-Frumos vine eateoria aceasta: Eu nu dau ; ceca ce este In tara mea este pentru taramea §1 In primul rand pentru mine, care sunt regele acestei OA.

De aici lupta, §i Papa se muta la Avignon, care este proprietatealui, a§a Meat el nu era pe pamântul regal, regele era dincolo de


Rhon. Este foarte interesant sa viziteze cineva regiunea : se vedeAvignonul, cu ziduri Matte, contra regelui franc, Intamplator,daca ar voi sà se amestece, cu biserica frumoasa, In stil gotic,Notre-Dame-des-Doms i cu bisericile Papilor, care sunt niste ca-tedrale In miniatura. Iar dincolo de apd se vede cetatea noua Vil-leneuve-les-Avignon adica cetatea cea nota de langa Avignon,fiindca « les » este « langa », ca In italieneste.

Acum regalitatea, Indrumata In felul acesta de Filip-cel-Frumos,nu continua conflictul, fiindca a biruit, fiindca nu mai &A bani, fiindcaPapii acestia, cari sunt asezati Inteun punct Incunjurat de toate par-tile de posesiunile regelui franc, Papii acestia nu pot sa cearg, nu segäsesc In situatia de a cere ceea ce puteau cere Papii cari se ggseauIn Roma, cari puteau fi ocrotiti de alte puteri. Regele Franciei nupoate sh intervina In rosturile acestea pontificale i, in acelasi timp,-nu poate cineva de aiurea sà vinà sà apere pe Papa, In locul unde s'amutat fiind de toate partile pamânturi care apartin regalitatii franeeze.

Asa s'a desvoltat aceastg regalitate a Frantei. Deodata hug,intervine un lucru nou, care si-a avut efectul timp de un secol, alecarui urme se Intind pand foarte departe, si care forraeazg unul din-evenimentele cele mai importante ale acestui sfarsit de ev mediu.S'a produs lupta pentru coroana Frantei fntre descendentii prin femeiai lui Filip-cel-Frumos, i dupa moartea celor trei fü ai lui Filip-cel-Frumos, o ruda Indepartatg, care a fost Incoronata, Filip deValois a Inceput dinastia de Valois. Descendentii prin femei ai luiFilip-cel-Frumos sunt regii Angliei, care Anglie, nu trebuie uitat,pe vremea aceasta este o tara de limba francezd, literatura esteIn frantuzeste, abia In secolul al XIV-lea se fac cele dintai In-tercari de literatura In limba tdrii. Este vestitul Chaucer, cu « Po-vestile dela Canterbury », care, Chaucer, aratä prin numele lui ce muttrost francez era in Anglia, Chaucer este «chaussier». i desbaterile Par-lamentului sunt In frantuzeste, discursurile solemne ale regelui, atuncicand nu sunt Matte In latineste, sunt In aceeasi limba francezäpand astazi anumite formule franceze au limas la regalitatea en-gleza din acest moment; se vor auzi cuvinte franceze i in ceremoniaaceasta, apropiatg, de Incoronare.

Tin sa spun lucrurile acestea pentru a Inlatura o pgrere foarte raspan-ditä, aceia cá in acest secol al XIV-lea, prin ce se numeste Razboiulde o sutä de ani », ar fi fost lupta fare Francezi i Englezi : de o parteFrancezii, ca constiinta franceza si de alta parte Englezii, cu con-.stiinta englezä. Nu luptd Anglia si poporul englez, ci luptd Coroana,

110 N. IOR GA

dinastia englezd, pentru un drept pe care fl crede superior dreptulufacestei rude depeirtate a dinastiei capefiene, care este din casa deValois. i cand s'a intamplat ca biruinta regelui englez i-a dat Frantala indemänä, prin urmare pe vremea lui Henric al V-lea, a luiHenric al V1-lea, care, Henric al VI-lea, fiul unei princese franceze,.fata lui Carol al VI-lea, a fost salutat in leagan ca rege §i al Angliei§i al Frantei, nu-§i inchipuie cineva ca s'a introdus acolo cine §tie CRstapânire militar engleza, cine §tie ce administratie corespunzatoare,.ca limba franceza ar fi cedat limbei engleze, ca ceea ce numim astaziidealurile nationale ale Englezilor, ar fi inlocuit idealurile nationaleale Francezilor. Nimic din toate acestea. Franta a limas tot Franta,Anglia a rämas tot Anglia, cu toate elementele franceze pe care leavea dinainte §.1 care se puteau §i intari. SA' nu uitäm Inca un lucru.Normandia a fost pierduta, cum au fost pierdute §i afte stapâniri alediiiastiei engleze pe pamantul Frantei, dar toata Gasconia, cu Bor-deaux, a fost pAna foarte multa vreme, §i din cauza Razboiuluide o sutä de ani, stäpanire engleza. Si cum astazi este o legaturafoarte stransa intre Anglia §i Portugalia, pentru ca Portugalia facevin §i Englezii il beau sau il valid, tot a§a, odinioara, Bordeaux eralegat de Anglia, fiindca vinul de Bordeaux trecea la Englezi, cariil consumau. Cand Bordeaux a devenit francez, a fost o mare lovi-tura pentru interesele ora§ului ; ora§ul era dezolat ca a trecutsub stäpanirea regelui Frantei, care nu putea acorda toate avan-tagiile pe care le acorda regele englez.

Inteo carte de istorie, foarte bine facuta, a lui Anatole Francedespre Ioana D'Arc, o carte foarte solidä, in doug volume, cu ¡Litre-buintarea izvoarelor inauntru, el spune, sub o forma care pare para-doxala, in fond insa era indreptatit, ca Ioana D'Arc a adus un foarterau serviciu luptand impotriva Englezilor §i contribuind la izgo-nirea lor din Franta ; ea care, de altminteri, pornise in rändul intaidintr'un fel de sentiment taränesc, täranul caruia nu-i place caarmatele cu caii lor sa strice semanäturile. Prin urmare, era rezi-stenta plugarului impotriva acelora cari calca in picioare roduImuncei lui. Dar Anatole France spune, §i cu foarte multa dreptate,.ca Ioana D'Arc a luptat contra adevaratelor interese ale poporuluifrancez, fiindca altfel Franta ar fi ramas stäpana Angliei, dar infelul a cesta, prin plecarea armatelor engleze din Franta, prin pier-derea provinciilor gascone, canalul acesta, care nu insemna cleato linie de apa tare douä posesiuni ale aceleia§i dinastii, normanda-angevina, canalul acesta a devenit inteadevär un §ant separator.

BERTRAND DU GUESCLIN in

Acela despre care v'am fagaduit sa va vorbesc se apaza in ac,estmediu pe care 11 creaza Rázboiul de o suta de ani. Si daca acest raz-boiu ar fi avut caracterul acela national, care i se atibue de obicei,daca ar fi fost inteadevär un razboi de o suta de ani, care sa fidurat din an in an, timp de un secol, daca ar fi fost un plan, dacd s'arfi urmarit o tinta, dacd ar fi fost o singura actiune chibzuita, atunciun om cum a fost conetabilul Bertrand du Guesclin n'ar fi pututsa se produca §i sa formeze un tip nou. Dar tocmai fiindca Räzboiulde o sutä de ani este ceea ce este, el nu putea sa ridice la supra-fatä decat un om a§a cum a fost acesta. Daca ii observam cariera,daca in fiecare moment raportam ceva din aceastä cariera la me-diul in mijlocul caruia se desvolta, vom tntelege cat de putin neapartinem nouà §i ce mult apartinem mediului, pe care uneori 11dispretuim. Bertrand du Guesclin este Breton §i in afara de PrintulNegru, fiul lui Eduard al III-lea; care a fost un biruitor, inteunanume moment, §i in awl' de regele Henric al V-lea, care a fostfara indoiala unul din cei mai mari luptätori ai dinastiei engleze,In afara de ace§tia doi, cari sunt de a§ezat in istorii de acestea re-gale §i cronici, desigur ca Bertrand du Guesclin este un tip carac-teristic. Dar el n'are nimic nafional frar'insul, nu are sentimentulfrancez pe care ati vazut ca Ioana D'Arc 11 are, numai in legaturacu o anumita clasa §i cu aspiratiile acestei clase. Are tot a§a de putinsentiment francez, cat are sentiment spaniol o alta figura a evuluimediu, care este Cid Campeador, pe care 11 cunoa§tem mai putindin « Romancero » cantecele epice spaniole decat prin Corneille,care nu face altceva decal imita pe povestitorul spaniol care luase§i subiectul §i spiritul dela aceste « Romancero ». Cidul, al &arid numenu inseamna cleat « senior», in limba araba, Cidul era socotit de po-porul spaniol, pe vremea aceea, ca reprezintänd o opera de intarireimpotiiva Arabilor. De fapt insa nu era a§a: uneori Cidul a servitpe Arabi impotriva regelui de Castilla; cind se supara, trecea lainamic §i de acolo se intorcea inapoi la acela care era numai foarteaproximativ regele &Au, pentruca regalitatea nu avea caracterul demai tärziu. Gänditi-va d-voastra ea §i Le grand Condé inteun mo-ment a trecut de partea regelui Spaniei, §i aceasta in prima jumätatea secolului al XVII-lea, nu in evul mediu. Du Guesclin este unBreton ca faptura, ca temperament, un Breton izolat, a§a cum este

tara sa, rasa sa. Stiti, Bretania, ducatul acesta de Bretania, s'apastrat Odd la casatoria Anei de Bretania Cu Carol al VIII-lea §i,dupa el, cu Ludovic al XII-lea, prin urmare 'Ana la inceputul

112 N. IORGA

secolului al XVI-lea i Bretania s'a socotit ca Inteadeva'r legatiide Franta numai atunci and fata, nascutg din a doua adtorie, aAnei de Bretania, o mid princed Maria i schioapA, and fataaceasta, Claude, s'a mgritat ca Francisc J-iu i deci urmasii lui Fran-cisc I-iu au fost si continuatorii ducilor de Bretania de odinioarà.

Noi avem a face cu omul unui anume tinut, care este si omulunei anume rase, omul mid traditii milenare. CAnd Inteun moments'a luat o mäsurà Impotriva ducelui loan de Bretania, urmasula celui duce de Bretania pe care la Inceputul carierei sale l-a servitDu Guesclin, era lupta fare Jean de Montfort si Charles de Blois,cari amfindoi erau concurenti la mostenirea ducatului de Bretaniasi cele dintAi arme le-a facut Du Guesclin acolo la dânsul, nu pentrulupta dintre coroana franced i cea bretonä, ci pentru lupta dintredoi concurenti la aceastá coroana mia a Bretaniei, and s'a dato lovitud Bretaniei, atunci seniorii bretoni au iesit de sub stea-gurile Frantei ca protestare si Du Guesclin a gent tot asa, refu-and d serveasa mai departe pe rege.

SA se mai adauge Inca un lucru, care si acesta trebuie stiut i su-bliniat foarte apasat ca s6-1 Intelegem pe d'ansul. Evident cà fáz-boiul acesta a fost un proces cu arraele, In deosebire de vechileprocese, ca acela prin care loan-fad-de-tad' a pierdut Normandia,si care se pierdeau fad sä fie nevoie d se Intrebuinteze armele.Dad voiti, era un duel Intre regele Frantei i regele Angliei. Dum-nezeu trebuia sá hotArasa pentru victorie ; nu era niciun fel dedusmänie, de lira, Intre o tabAra i alta tabka. Regele Ioan-cel-Bun,

care « bun » nu Inseamna bungtate, ci Insearrma ca era un buncavaler, un loaial cavaler, un om care tsi tinea cuvântul, care Ii riscaviata pentru causa pe care o servea, loan-cel-Bun, and a fost prinsIn Walla dela Poitiers, s'a dus la Londra si a fost tinut acolo Inconditiile cele mai onorabile. Era vorba d se Incheie un tratatmire regele Frantei i regele Angliei, i tratatul s'a facut, totusi repre-zintantii deosebitelor clase ale regatului, care se adunau pentru ahotarl In chestiuni politice si de subsidii, n'au vrut sa primeasdpacea dela Brétigny i atunci Ioan-cel-Bun a limas de buna voieIn captivitate, In care a si murit, i ducele de Normandia, fiul du,viitorul Carol al V-lea, a ramas sá guverneze regatul.

Räzboiul fusese pornit, prin urmare, pentru niste drepturi, carenu puteau sä. tread Inaintea unui tribunal de pe pamânt i treceacauza, prin luptd, inaintea tribunalului suprem al lui Dumnezeu.Ind luptatorii, si mai ales cei francezi, fiindd regele Angliei avea

Fig. 15. Bertrand du Guesclin (dupà statuia funerar5; sec. al XIV-lea, Saint-Denis).


arca§ii lui de origina ruralä, cari erau astfel inceputul infanteriei mo-clerne, §i cari reprezintau o altä armata decat cavaleria, dar inFranta nu exista a§a ceva ; abia mai tarziu au inceput sa se creezeCompaniile de ordonante, a§a numitii o franc-archers », cari nu pla-teau contributii §i cari nu sunt decal imitatia arca§ilor genovezi,pe cari regii Frantei Ii intrebuintau inainte de aceasta ca sa aibaoameni cu arce, pentru a sta in fata arca§ilor englezi, cava-leria, care reprezinta o intreaga armata franceza, care nu era ame-stecata cu elemente rurale de infanterie, s'a indulcit la razboi.Lor le era absolut indiferent dad' biruie regele din Londra sau dacäbiruie regele din Paris, care Paris, de altminteri, foarte multa vremea avut sentimentele engleze cele mai pronuntate §i toata Burgundiaa fost pentru Englezi. Ducii de Burgundia, dei se coborau din-tr'un fiu al lui loan-cel-Bun, au ramas strans legati de Anglia, iarcronicarul Rázboiului de o suta de ani, cronicarul francez Froissarta stat o bucatä de vreme din viata lui in Anglia, cu atat mai multen cat regina Angliei era din Tarile-de-Jos §i el era in acela§ timp§i un baiat sentimental, §i pentru frumoasa tanara regina a Anglieiar fi sacrificat el multe legaturi de dincolo, din Franta. Nu era cinevaTau patriot prin faptul ca striga : H trälaseá Henric al V-lea, rege alFrantei §i Angliei I », sau ca se tinea de copilul lui Henric al V-leaIn loc sa se tina de Carol al VII-lea, fiul unui rege nebun §i alune femei fArà niciun fel de socoteala §i scrintitä, pe care l-a inviatputintel legenda foanei D'Arc. Un om slab de picioare, care a muritbänuind ca este otravit: ca sa combata otrava s'a hotarit sa nu ma-nfince nimic §i atunci a murit. Altfel de rege era Henric al VI-lea§i altfel era acest Dauphin, pe care Ioana D'Arc l-a adus sa-1 incoro-neze dupa vechea traditie in c,are depe vremuri era cuprins tot ro-stul regatului francez.

Lor le placea fázboiul, doreau sa nu se mântue, erau incantatiea' tine. Ei vedeau lupta din fiecare zi ca intalnirea In fiecare zi a unuigrup de luptatori sub un steag, cu alt grup de luptätori, sub alt steag.Ei se rugau lui Dumnezeu ca aceasta situatie, a§a de puna de di-.stractii, &A nu se mai ispraveasca niciodata. Insa inteun tarziu, dinpartea regelui Angliei, din partea lui Henric al IV-lea §i a lui Henrical V-lea s'a adaus un sentiment mai limit; ace§tia, nu numai caaveau cuno§tint,e de drept, dar misticismul Ioanei D'Arc se In-talne§te §*1 de partea cealaltä. i atunci Henric al V-lea pornea lafázboiu in credinta ca sfintii protectori ai Angliei Ii cer aceastä luptapentra drept i c'.4 ace§tia sunt totdeauna langa flansul §i-1 povA-

8

114 N. IORGA

tuesc sti mar& inainte, fiindca Intreg Olimpul cre§tin sta la spa-tele acestei lupte.

MA foarte multa vreme inainte de acest inceput al secoluluial XV-lea este marea petrecere a timpului retzboiului, acest razboiIn mai multe etape, care se poate strange sub doua perioade. A§a11 Intelege, razboiul, §i Bertrand du Guesclin.

Intr'un anume moment regele li cere sä scoata din tara, nupe soldatii straini, ci pe proprii sal soldati de care nu §tia cum säscape, a§a numitele grandes compagnies, pentruca pe vremea aceeaerau oameni cari se a§ezau In orice tara; se strangeau luptatoriiIn jurul lor, unii se Incaierau, lucrau pe seama proprie, aveau §ipierderile luptei §i toate avantagiile care puteau sa rezulte din pradä.

De exemplu, In Italia nu era un singur om care sa nu se cutre-mure cand auzea numele lui Giovanni Acuto, s'ar zice ca estevorba de un Italian, dar fl cherna Hawkwood, un Englez, al caruinume s'a popularizat In Italia, unde a jucat un rol foarte mare.

Aceste grandes campagnies, daca erau cerute In cutare tara, seduceau acolo.

In Spania, In acel tiny luptau Englezii, fiindca era o legatura!litre regalitatea castiliana §i Intre regalitatea engleza, legaturade familie, dar In acela§ thnp erau legaturi mult mai vechi §i maistrans& Intre regalitatea franceza §i regalitatea aceasta de Ca-

stilla. Mama lui Ludovic al IX-lea era Blanca de Castilla. Cumastazi se bat anume OH europene pe socoteala Spaniolilor, ceva ase-manator se petrecea pe vremea aceea §i cum astazi sunt douit par-tide inver§unate, unul impotriva celuilalt, tot a§a erau doi fraticari se luptau pentru tron : era Petru-cel-Crud §i Henric de Tran-stamare, cari au mers 'Ana all infige arma unul In trupul celuilalt.

*i atunci Bertrand du Guesclin, dacd a vazut ca. nu are de lucruIn Franta, s'a dus sa lucreze In Anglia. Acum, §.1 In Franta fuseseprins andva, inteo Mane, platise §i li dadusera drmul. A fi cinevaprins, a ie§i din captivitate prin suma pe care o aduna, a petreceImpreuna dupd ce s'a varsat partea de räscumpärare, pe seama chiar

al acestui pret de rascumparare, a§a Meat acel care se räscumparasemanca banii lui Impreuna cu cel care 11 prinsese, acestea erau lucruriobi§nuite, se faceau cu o foarte mare politete. Cand s'a dus In Spaniaintai a fost invins §i prins, apoi i-au dat drumul §i la randul lui i-a

batut pe ceilalti.Se gasea In toate lucrurile acestea o foarte mare placere, §i toti

le admirau. Ceea ce cautam noi astazi la cinematograf aici, se gasea


acolo In realitatea lucrurilor ; era un public incantat sá vada a§aceva. O armata hiving nu insen-ma nicio durere pentru societateacareia Ii apartinea aceastä armata. titi cand erau bucuro§i? Gaudatitudinea era frumoasa. Da, cutare a biruit ca un mojic, dar cebine imi sta mie, in momentul and am fost invins §i pins, ce fi-gurd bung. faceaml A face bunä figura.* cavalereascä, acesta este lu--crul de capetenie §i, In afara de aceasta, a intrebuinta ca§tigulluptä pentra micile avantagii ale vietii. Du Guesclin ar fi pututcontinua pe once campie de luptä: Ii era tot una. A trecut, esteadevarat, §i intr'un cant epic francez, care s'a citat foarte multavreme.

Francezii §i 1-au adoptat, con§tiinta franceza a Francezului de-mai tarziu 1-a adoptat, dar el n'a adoptat niciodata ideile franceze.

de altminteri, cum el nu avea legaturile acestea cu natiunea fran-cezä §i regele de atunci, Carol al V-lea, nu §i-a simtit niciodata datoriasá conduca o armata, fiind un om de o sanatate slaba, care a traitdestul de mult dar n'a ie§it din palatul lui, razboiul nu-1 privea pedânsul, ci pe Bertrand, acela era Insarcinatul de afaceri al regatuluifrancez pentru continuarea procesului, cu armele In mana, intre el §Ivarul &Au din Anglia, cu care nu era suparat debe; relatiile rama--neau cele mai bune i nimeni nu 1-a putut clinti pe Carol al V-leadin palatul lui.

Carol al VI-lea, care dela o bucata de vreme a fost nebun, niciel n'a comandat vreo armatä francezä.

Eduard al III-lea §i Henric al IV-lea §i Henric al V-lea comandauarmatele, §i in razboaiele civile din Anglia i Henric al VI-lea a co-mandat armata, toti regii ace§tia englezi pang la Henric al VIII-lea,.ale cdrui aplecari In ordinea conjugala §i numärul de femei pe carele-a lasat, pe uncle le-a trimis la e§afod sau le-a gatuit, toateocupatiile aces-tea, care banuesc ca. trebuie sa fie destul de absor-bante, 1-au Impiedecat de a conduce o armata.

Dar toti ceilalti regi englezi se bat. Regii francezi nu se bat.Carol al VI-lea a fost odata In primej die de moarte, dar la un

bal. Era un bal mascat §i se imbracaserä cu un fel de costum vätuit,acoperit cu tot felul de substante inflamabile, -tinand torte In.

mani §i apropiindu-se tortele acestea de haine, hainele hu luat foc.el a inebunit din cauza unui sunet de arme. Intr'o padure, el

era numai cu ai lui §i cum ii intrase In cap ca vor sa-1 omoare, cands'au ciocnit cloud arme la spatele lui, a socotit ca acesta este mo-mentul &a-0 piarda mintile, dar nu ca osta§.

s.

116 N. IORGA

De fapt, Franta trebuia s'o apere taranca aceea care rasare delaDomremy §i fiindca era curentul mistic, dar §i fiindca nu era alt-cineva sa indeplineasch acest rol.

Iatä unde se ajunge cu tipul razboinic. Tipul razboinic, de dataaceasta, se Intrupeaza inteo femeie care are viziuni, care este sta.-pfinita de o nobild manie liberatoare, care se crede sub influentaputerilor cere§ti i ndepline§te o misiune care Ii este incredintataei. Nu are Franta un alt razboinic, In adevaratul inteles al cuvan-tului, decat pe dansa ; toti ceilalti sunt oameni cari fac sportul relz-boinic. Evident ea' atunci and lupta ajunge sa fie la un popor unsport, aceasta este una din cele mai teribile nenorociri.

Dupa ce am vazut ce inseamna un luptAtor din aceastá vreme,facem iard§i o mare saritura in timp, §i ajungem la cineva pe care,ea Romani 11 cunoa§tem foarte bine, fiindca el a stat In fata celuimai viteaz dintre Domnii romani, care Domn roman nu este unrazboinic de vocatie, ci un admirabil instinct 11 face intr'un anumemoment sa dovedeasca insu§iri militare la care nu s'a gandit niciodata.

Mihai Viteazul nu s'a nascut pentru a fi un viteaz ; lui i s'a impusintr'un moment sarcina aceasta de aparare a tarii §i a vazut inainteidealul care inviase prin Alexandru, prin cartile populare despreAlexandru Machedon, dar adversarul lui, acela este un soldat care delainceput a fost soldat §i care .se coboarä din soldati, Gheorghe Basta.

Fig. 16. Statuia funeraril a lui Du Guesclin (sec. al XIV-lea,Saint-Denis).

ix

GHEORGHE BASTA

Tipul pe care vreau sä vi-1 prezint astäzi este cu totul deosebitde acel reprezintant desavargit al evului mediu, pe care 1-ati VázutIn lectia trecutd gi pe care, acum un seco! i jumätate, 1-au putut vedea

profanatorii mormintelor dela Saint-Denis, unde se Ingropau regii

Frantei i unde era Ingropat 0 Du Guesclin.Dar omul de care este vorba acum nu s'a Inscris In nobilime

dei a avut situatie foarte Inaltd gi a terminat fnconjurat de celemai mari onoruri din partea Habsburgilor, pe cari i-a servit gi alea-1.°r instrument a fost Inteun anumit moment, Gheorghe Basta

reprezinta in fizionomia lui o forma cu totul deosebitä In viatasocietätilor europene, In Viata lor publica i morala 0 tot aga i In

c,eea ce privegte organizarea militara.Daca 1-ar fi fntrebat cineva pe Du Guesclin ce gtie In ce privegte

razboaiele antichitätii, n'ar fi putut da niciun raspuns. O fi gtiutsA ceteascA, sä. iscaleascä, dar cunogtintele lui nu mergeau mult maideparte cleat aceste elemente indispensabile pentru un om careträiegte lute° astfel de societate i Indeplinegte astfel de rol.

In epoca lui Carol al V-lea insa antichitatea fncepe sä fie cunos-

cutä: este un fel de Pre-Renagtere, un fel de preetire a Renagterii.Pe cand Renagterea cealalta este fnainte de toate un fenomen italian,aceasta se petrece In Franta secolului al XIV-lea.

Acolo, pe vremea lui Carol al V-lea, se adunau biblioteci, se fm-podobeau frumos cärtile, se cetea in latinegte, fn grecegte era sa seceteascä mai tärziu. Pe laugh' aceasta, pentru ca la Indemana oricui

sä. fie cugetarea oamenilor antichitätii i pentru ca sä aibä i oarecari

notiuni de forma superioarä In care 10 Imbracau scrierile, Incepuse

o opera de traducere, i atunci s'au tradus Economicele » lui Ari-

stotel de Nicole Oresme, s'a tradus gi din Tit-Liviu gi din ValeriuMaxim, cu privire la anumite personalitäti i anumite elemente din

viata acestor personalitäti, care sunt adunate din mai multe izvoare.Dar fara fndoiala ca nici In politica, nici In räzboi, In acest secol

al XIV-lea nu patrundea nimic din cugetarea antichitatii. Antichitatea

120 N. 1011 GA

era un obiect de curiozitate, ceva cu care te puteai läuda atunci candintamplarea sau sfortarile îi permiteau sa cuno§ti ceva dinteinsa.

In secolul al XV-lea a fast altceva. In acest seco! al XV-lea s'acetit foarte mult in Italia, care n'a facut decat sä imite literaturaclasica. Ceva de felul acesta a trecut i in Franta, unde nu se poatezice ea era acela§i lucru ca la Italieni, unde toata lumea era pä'trunsade iubire pentru antichitate i toata societatea se transforma dupanormele antice.

Data la cineva nu numai cutare scriitor, care introduce cuvintedin latine§te cari nu se vor pastra, cuvinte cari erau cu totul nepo-trivite cu spiritul limbii i cari prin urmare s'au dus, intalne§tecueva lima* gandirea politica a antichitätii in aceasta vreme.

De exenaplu, putintel inainte de momentul cand in Florentascria Machiavel, care face consideratiile lui cu privire la <4 Decadele »lui Tit-Liviu §i face un fel de tip de Print, care poate sa se impule

sä ca§tige biruinta impotriva oricui. sä-§i creeze o stapânire§i s'o apere impotriva oricarui du§man, in vestita lui carte: 11 prin-cipe », care nu inseamna o recomandatie morala, in aceasta carteek spune tine nu este a§a, nu reu§e§te ; e liber sä primeasca cinevaa nu reu§i, fiind om de treaba, sau sa adopte aceastä metoda, carepfina atunci s'a dovedit folositoare, pe vremea aceasta in Frantascrie, dupa Froissard, care umbla numai dupa aventuri, care se in-canta de dänsele, care este rnarele romancier al timpului, dupa dansulscrie Philippe de Commines, care imparte critica sau lauda dupa cumcineva se tine de prindpiile antichitatii, §i face o teorie cu privire lanatiune i rege, cA regele trebuie sa se supuna vointei natiunii,intocmai a§a cum anumiti declamatori filosofici prezintau lucrurileIn antichitate.

Dar pentru moment acestea sunt teorii care ramän in cartidata Ludovic al XI-lea a ajuns, ajutat de un noroc extraordinar,sa cucereasca toata Franta, pentru ca. adversarii lui au murit atuncicând Ii trebuia lui, dad Ludovic al XI-lea a ajuns acolo, nu estepentru ch. s'a inspirat din aceste principii ale antichitatii; lecturalui trebuie sa fi fost destul de restransa, de§i acum in urmä am vazuto scrisoare a lui Ludovic al XI-lea, care in ceea ce prive§te ortografia

stilul li face mare onoare.Antichitatea ace,asta, care fusese un obiect de curiozitate in secolul

al XIV-lea, care fusese, i mA gandesc inainte de toate la Franta,fusese in secolul al XV-lea cetita in original §i trecutä in teorie

politica, ceca ce nu era cazul inainte, antichitatea aceasta este hrana.

GHEORGHE BASTA 121

de toate zilele a oamenilor din secolul al XVI-lea. Oamenii din se-colul al XVI-lea fac lucruri §tiintifice ; se gandesc intai asupra lor,cauta model, se inspira din acel Model §i cauta ca acel model sa fietu realitate, ceea ce era pentru Machiavel o experientä umana pe careo prezinta §i pe care poate con§tiinta lui o desaproba. Aceasta for-meaza insa§i esenta sufleteasca a oamenilor din secolul al XVI-lea.Ae,est secol al XVI-lea minte §i 1n§a15 §i cel care §tie sà intrebuin-teze aceste mijloace cu mai multi rabdare §i cu mai multi finetaacela este socotit ca mai corespunzator menirei lui politice §i situa-tiei lui tu viata politica. Nu este o epoca de chinuri de con§tiinta,de mustrare de cuget ; nimeni nu cauta sa semene cu eroii din vremealui Plutarh, cari §i ace§tia, daca se uitä cineva mai bine la dan§ii, §iace§tia deseori au intrebuintat ceca ce mai tarziu va forma o teoriepentru scriitorul florentin Machiavel.

Este o epoca pe care noi o condamnam. Cat de larga ar fi judecatanoastra in ce prive§te unele slabiciuni morale, cat de mult am fidispu§i sA intrebuintam criteriul istoric, sa nu ne tinem la uneleadevaruri absolute, care, ori de iinem seama de dansele ori de nu,ele exista §i se razbuna impotriva acelom cari lucreaza impotrivalor, cu toate acestea nu se poate impiedeca cineva sa alba un sen-timent de profund desgust. Oamenii din aceasta vreme nu apartininch' trecutului ; ei se mentin cu apucaturile de odinioara in anumitaperioada din viata lor §1 in unele imprejuräri, dar chiar §i ace§tia,daca Ii cerceteaza cineva in alte imprejurari §i alte momente, vedeimediat cum a patruns spiritul timpului. lata un caz: cazul luiFrancisc I-iu, care a avut multe pacate in viata §i a murit de peurma lor.

Dar in afara de aceasta, Francisc I-iu, un om de o talle malta, foarteviguros, foarte frumos, foarte sprinten, excelent cavaler, gata tot-deauna sa se puna in fruntea trupelor sale, sa primeasca o infrangerea§a cum a primit-o inainta§ul lui, loan-cel-Bun, bunul cavaler delaPoitiers, in cea mai mare parte din viata §i actiunile lui face impresiacuiva care apartine altei epoci. Nu se simte nicio influenta a aceleipärti din antichitate, care nu este virtute, acea virtute, in italie-ne§te t virtt )>, care nu inseamna altceva decat colectia tuturor mij-loacelor prin care poate cineva sa reu§easca. « Virtit* este facutäinainte de toate dintr'o mare inteligenta, dibacie §i tot ce trebuie calipsa de scrupule, pentru ca omul sa treaca puntea.

Cand a fost invins in lupta dela Pavia, ati cetit scrisoarea, a§a deraspandita in toate cartile de istorie, in care a anuntat mamei, care

122 N. IORGA

il crescuse In traditia italianä, Luisei de Savoia: a Tout est perdu,forl l'honneur 1».

Pfin4 aici avem a face cu perfecthl cavaler. Elsa iatà ce se intamplaCu el: prins la Pavia, a fost imbarcat pe un vas cu toate onorurile,trimis in Spania §i a§ezat in castelul dela Madrid. Din cauza aceastael §i-a facut la Paris un mic castel care poarta numele de Madrid,una din cele mai frumoase case ale Rena§terii.

In lipsa lui s'a incheiat un tratat ca adversarul sau, Carol al V-lea,care il prinsese, tratat asemänätor cu tratatul lui loan-cel-Bun, dupgbätälia dela Poitiers §i prin acest tratat l§i ceda drepturile lui asupraunei provincii lui Carol al V-lea, urma§ul lui Carol CutezAtorul, du-cele Burgundiei, a cOrui personalitate politicO este mult mai multfrancezà; de§i era rege in Spania, traditia politicii lui era mai multburgundO, prin armare franceza.

Cum s'a incheiat In secolul al XIV-lea un tratat ca pgrOsireaunor provincii, a§a se face §i acum, dar este o deosebire: cAnd Stateleregatului francez n'au primit tratatul dela Brétigny, ati väzut CAloan-cel-Bun a rOmas in inchisoare, de unde n'a ie§it pfing la moarte,pe când Francisc I-iu a iscalit, i s'a dat drumul, s'a intors acasä §in'a cedat nimic.

Vedeti, ni se strica putintel figura unitara, de caracter medieval,cavaleresc, de mare cuceritor in cAutare de aventurà a lui Fran-cisc I-iu.

In ce prive§te Carol al V-lea, el a intrebuintat in 'are mAsurAmijloacele ce i se päreau ea ies din cetirea antichirátii clasice. Au fostcondamnOri la moarte in Spania, in Castilla, dupà rOscoala a§a nu-mitilor (4 comuneros », nu §tiu ce le-a fägaduit, dar multe capete aucäzut, pe urma coroana imperialà a fost cA§tigatà. Fiecare dintreconcurenti plAtea: a plOtit §i regele Frantei §i Carol de Castilla §ide Aragon, pe vremea aceea mai mult de Aragon decat de Castilla,pentru el n'a fost rege singur in Castilla, decat când a murit mamalui, loana Nebuna, pentru &A murise tatäl ei, sotul vestitei regineIsabela. Prin urmare Imperiul acesta nu l-a cfi§tigat prin insu§irilelui personale sau prin scine §tie ce propaganda ideologicä. In Imperius'a inteles uneori cu protestantii, alte ori nu s'a inteles, uneori aizbutit sà-i intrebuinteze, alte ori i-au scapat de sub manä. Cânda fost sa se manifeste ca Impärat, n'a facut-o. El nici nu avea ocapitala, aceasta era §i in esenta acestui Imperiu german,nu avea o capitald a lui acolo, nu avea o Curte, nu erau cere-monii imperiale. Nu era ca in Franta, unde totul era in leggtura cu

GHEORGHE BASTA 123

regele: regele dispunea de toate veniturile t.grii, regele puteafacá 1 cu once avere §i ca once persoang ce-i plgcea lui. Nu aveaitezaurul lui; imprumuta dela vestitii bancheri din Augsburg, cariau luat anumite inscrisuri ale lui §i, aprinzAndu-le, au dat lamingpallor. Nu avea o armatg a lui ; era silit sg intrebuinteze trupespaniole.

Mal s'a produs ridicarea pretendentilor impotriva lui, §i Mauriciu'de Saxonia nu era 14110 dgnsul, el a fugit in Tirol.

Acesta nu este un Suveran din evul media.Intre loan-cel-Bun §i intre Regele loan al Boemiei, care era orb

§i in bgtglia dela Crécy a pus sg-i legé calul lui de calul unuia carevedea §i a murit astfel, lap-and algturi de prieteni, de rude §1 de su-zeranul lui, cu totul altfel este Carol al V-lea I Carol al V-lea, in im-pgrtirea tgrilor sale lash' Germania lui Ferdinand §i lasg Spania, cuposesiunile italiene §i cu descoperirea de dincolo de Ocean, fiului sguFilip al II-lea, un om foarte rece, foarte ascutit, aspru catolic, cgutandsg aducà toatg lumea la catolicism, §i urmgrind pe baza catolicismuluistgpanirea lumii intregi. El a luat in cgsgtorie pe unta reging aAngliei, Maria. Amândoi sunt socotiti regi ai Angliei, dar el stgteaIn Spania §i ea stgtea in Anglia. Insg acest reprezintant al credinteivechi, acest urmgritor de stapfinire universalg, este capabil sgbuinteze oriunde merge actiunea lui de rege foarte muncitor, primindraporturi necontenit, trimitând din Escurialul acesta, Mat de tunuriacum, trimitând in fiecare moment §tafetele lui, care mergeauOng in pgrtile noastre. Pe atunci erau trupe spaniole in Ardeal,trupele lui Castaldo, generalul lui Ferdinand, care cguta sg pgstrezenurrxai Ardealul, dar a§eza pretendenti ai regelui §i in Muntenia§i in Moldova, pe cari nu i-a putut mentine. Regele acesta nu aveaniciun fel de scrupul §1 cei cari Il inconjurau tot a§a.

Politica pe care a urmat-o el in Prile-de-Jos a dus la rgscoalaacestor posesiuni ale Casei de Burgundia, care pe urmg s'au impgrtitIn doug : pe de o parte au fost provinciile olandeze, care, acestea,ramânând in erezia calving, au ajuns sg formeze un Stat care a fostrecunoscut numai la 1648, Olanda este numai de atunci, pe

cfind pgrtile din Apus, care au fost aduse cu sila la catolicism,acestea au rgmas in stgpAnirea Habsburgilor din Austria §i maitarziu, trecând prin Revolutia francezg, reunite din nou cu Olandaprin Tratatul dela Viena, au ajuns sä fie, la 1830, Belgia de astgzi.

Olanda este din 1648 de drept public. Noi suntem printre ceivechi ai Europei fatd de astfel de State.

124 N. IOR GA

Ei bine, in Tärile-de-Jos ca sä se ajung6 la acest rezultat, mär-ginirea Insträinärii de catolicism Oa la granitele dintre actualaOlandä si Belgia, pentru aceasta s'au Intrebuintat mijloacele celemal crude. Atund seniorii cari stäteau In fruntea mändrei nobilimidin aceste locuri, un Egmont §i un Horn, cari au intrat In poezialui Goethe §i In expunerea poetic6 a lui Schiller, ace§tia s'au suitpe esafod. Atunci era ducele de Alba, a cirui casa a fost distrusäacum, In luptele ce s'au dat In Spania. Eu am väzut casa duceluide Alba §i Intre tablourile lui era §i unul, strälucit, care-1 reprezintape ansul: figura aceea prelungg, osoasä, palia, värfurile aceleade barbä albA. Ducele de Alba, cu tribunalul lui de sfinge, cucari a§teptau condarnnatii la moarte ca sä le zboare capetele, acestaInseamnä färä Indoiala unul din momentele cele mai urtt carac-teristic,e ale secolului al XVI-lea.

Acolo s'a format Gheorghe Basta, acela care a InFlat peMihai Viteazul, care a fost in§elat §i el de Mihai Viteazul si nuse poate ca Insusi Mihai Viteazul sä. scape de acest spirit al vremii,care pktrunsese §i In Orient, la Constantinopol, unde a träit aparte din viata lui, care pätrundea prin Ardeal, §i ajungea sä stä-pAneasa §i tärile noastre, unde fusese un om al Renasterii, umbländ§i el pe o laugh' cale de trädare, ca Despot-Voa.

Dar Gheorghe Basta, Albanez de origine, s'a formal dupe' prac-licite occidentale, pe care le-a reprezintat In regiunile noa-stre inteo forma cu totul caracteristicd. El a fäcut o politicä deIn§elare, de trädare, a pandit pe Mihai, I-a pArft In toate pgrtile,dar s'a särutat cu ansul atunci and dupà Miräsläu si dupg pier-derea campaniei contra Polonilor In Tara Româneaseä, Mihai Vi-teazul s'a dus la Praga, la Viena si când contra lui Sigismundhory, In asteptarea räzbunärii dela Gordslau, i s'a cerut lui Mihaisä comande Impreunä cu Basta, färä sä se fixeze rolul unuia §i altuia,ceca ce Insemna discreditul pregAtit anume de Habsburgi. I s'au pusla dispozitie mercenari, cari nu-1 puteau nici apara nici fázbuna,§i la Inceput au trebuit A. se Imbräti§eze, Met sä: se triple contem-poranii In ceea ce prive§te sinceritatea lui Basta, pe cand urea vio-lentä, aplecatà spre uitare, a lui Mihai Viteazul a crezut cä a des-coperit In dusmanul lui de odinioarà un bun tovarä§ pentru o cam-panie menità sä-1 fázbune Impotriva necredintei nobililor din Ardeal,ridicati Impotriva lui.

Basta a intrat hied de tänär In serviciul lui Filip al II-lea si cumera un om foarte priceput §i un om. Invätat, care a scris §i doa carti:

..

o

:

-

a .1'.

rt.

r2 o. L 7

a

-

.1:

' ,Ral.t---4. , Al -'e nr .,. -*, - - , el, s: ,,,,,, ."-- . , ' L

,_ ; .c... 7....,-74....1..,!.....' ...-11::11

. _ t

,. o

tc o

.1r

°

e:*

r

°

e 41'k.:

""'

a

Fig. 17. Alihai Viteazul la Curtea lui Rudolf al II-lea (dura tabloul lui Franz Franeken II, Cresas arAtAndubog5(iile lui Solon s, copie dela Roma, Galeria Cor,ini).

GHEORGHE BASTA 125

una despre cavaleria ward §i alta despre: «II maestro de campo o,el a Inaintat foarte epede §i s'a luptat ani de zile In l'arile-de-Jos.Tot ce a facut el In cursul vietii lui nu este decat transpunereaIn realitatea contemporand -a povefelor luate din antichit ate. Totifaceau a§a. Mihai Viteazul n'a fäcut a§a §i pentru aceasta a pierdutbatalia dela Miraslaus pentruca nu avea experienta lui Basta, ex--perienta aceasta care se poate rezuma In: a-§i pästra cineva san-gele rece §i a nu se supära deloc. Batalia deIa Miraslau a fost pier-dutä pentruca Mihai Viteazul a crezut ca retragerea lui Basta esteadevarata §i a strigat: o Fuge cainele de Italian b> §1 s'a aruncatasupra unui om care a§tepta numai atat ca sa-1 tnläture §i sa-i di-strugä armata.

Dar ca dänsul sunt toti §i daca ja cineva o istorie a luptelordin 'raffle-de-Jos, o sä gaseasca o multime de exemplare de generalide ace§tia, cari n'au nicio credinta : servesc cand pe unul, când pealtul. Au fost Francezi cari au servit pe Turci, §i au fäcut carieraacolo. i daca cite§te cineva istoricii luptelor din Tärile-de-Jos,vede cd lucrurile acestea sunt judecate din acest punct de vedere,al unei perfecte tehnice militare §i a unei desävär§ite indiferentemorale, care intrebuinteaza once mipoc pentru a ajunge la tinta.

Mihai Viteazul nu §tia aceste lucruri. El ti tnchipuia cd dibacialui bizantinä este tot ce poate fi mai rafinat, §i ajunge sä se superecdatä pentru a striga cum a strigat: o Rudolf, §i verii, §i fratii lui nusunt cleat Sa§i fara omenie lo, §i alta data: 4 Daca o sa continue a§a,se va vedea unde o sä ajunga Praga §i Viena lo. Basta n'ar fi desva-luit niciodata ceca ce este In fundul sufletului sau. El a venit dupace Meuse o frumoasa carierä la Filip al II-lea, a venit in partilerasaritene, doi ani dupa biruinta lui Mihai Viteazul la Calugareni.Indata dupä aceasta, cum In Ardeal se retrasese Sigismund Bäthory§i. retragerea se Meuse In folosul fratelui Impäratului Rudolf, arhi-ducele Maximilian, care fusese ales rege In Polonia §i nu se putuseimpune acolo, s'a impus Sigismund de Suedia, a tncheiat, iar po-trivit cu morala timpului, tranzactia dela Bedzin, ca sa nu ajungaprizonier al Poloniei, dar de a doua zi a tntrebuintat toate milloac,elepentru a capata Polonia, §i-1 Indemna pe Mihai Viteazul in sensulacesta. Era vorba ca arhiducele Maximilian sa vie In Ardeal, darel nu era om de vointa, §i atunci trebuia sa fie tutore Basta. Acestaera planul, ling Sigismund a revenit, a fnlaturat pe reprezintantiiImparatului §i din nou hotartrea &A plece a cazut pe tânarul luivar din Polonia, pe cardinalul Andrei, care, acesta, s'a instalat acolo

126 N. IORGA

Impotriva dreptului lui Maximilian. Peutru Habsburgi chestiuneaera aceasta : cat mai repede afara cu Andrei, fiindca Andrei, in loesá urmeze politica de cruciata a lui Sigismund, intrase imediat Innegociatii ca Turcil, cari erau amicii Polonilor, si el, venind dinPolonia, nu ram cleat sa continue in Ardeal politica traditionaläa regatului polon, iar Basta statea sus, In Ungaria superioara, gatasa cada asupra Ardealului. Mihai Viteazul trebuia sa ajute si de-sigur ca Basta intelegea lucrurile asa el sa porneascä actiunea,el sa cucereasca Ardealul, sa se instaleze ca guvernator al Ardealului,el sh tina locul arhiducelui, care nu se grabea sá vinà, iar « Valahul »

cum i se zicea sa fad o diversiune acolo In Carpati, pentruca pe urma sa i se dea o recompensa oarecare, sa-1 trimita inapoiacasd sá lupte Impotriva Turcilor, ajutând la cucerirea Ardealuluisi la cruciata Inceputa de multa vreme Impotriva Turcilor.

Din anumite motive, lipsa de bani, insuficienta trupelor, spi-ritul acesta coreligionar al oamenilor cari irevati arta in carticari Inteleg sá mearga la sigur, Basta nu risca.

Mihai Viteazul era indreptat intreg cátre risc. Primejdia, riscul11 atrageau, pe cand toate acestea i se pareau mare pacat erudituluigeneral care era Basta.

A intrat Mihai i a luat Ardealul. De aici ura cumplità a luiBasta, caruia Ardealul ii scapa din mana, de aici parile pe carenecontenit le-a strecurat, prin agenti cari erau exact ca i dansulcrescuti in aceeasi scoala, cu aceeasi deprindere de a minti i aceeasiusurintä de a intriga. De aceea denuntarile acestea necontenite laPraga si Viena, de aceea lipsa de bani pentru Mihai, de ace,ea Mihailasat sá faca, numai cu mijloacele sale, o politica pe propria sa ras-pundere, in credinta ea' va fi bátut In Moldova, i 1-ar fi amestecatusor i bucuros inteun razboi cu Polonii, ca sa-1 infunde acolo..

De altminteri, acolo era un om intru toate asemenea cu Basta,dar incapabil de a intrebuinta necontenit minciuna si care siar fidat inapoi inaintea unui act de tradare, figura ca mult mai nobila&cat aceea a Albanezului italianizat i grecizat: este vorba deloan Zamoyski, care a Invatat la Padova, adanc cunoscator alcärtilor de tehnica militara din antichitate.

Mihai s'a gasit de doua ori, el, cu spiritul lui oriental, medieval,cu dorinta de a imita pe Alexandru-cel-Mare, s'a gäsit 1nainteaacestei precise tehnice antice pe care au intrebuintat-o pe randcontra lui, °data', 1naintea lui, Basta, a doua oarà, Inaintea lui,Zamoyski.

GHEORGHE BASTA 127

Din cauza aceasta a fost 1nvins.liabdarea, calculul de fiecare clipa, me§te§ugul de joc de §ah

al lui Zamoyski a ca§tigat victoria, In afara de faptul ca, fara In-

doiala, trupele de care dispunea cancelarul §i hatmanul polon, erautrupe cu mult mai pregatite, de multa vreme, In vederea unei cru-ciate Impotriva Turcilor, decat trupele de boieri, tarani, mercenari,nu totdeauna sigure, toata adunatura aceasta, In mare parte nepla-tita, de care dispunea Mihai. Mihai a cautat totdeauna o armata§i n'a putut-o gasi. El a fost un mare general prin geniul lui ir.-

stinctiv, care n'a avut nici sfatuitori §i nici luptatori sub steagurilesale. Dar experienta aceasta indoitä nu i-a servit, pentruca one-stitatea §i generozitatea spiritului &au 11 faceau sa creada cadacä a putut cineva sa fie neloaial fata de dansul, acesta este unmoment, o Intamplare, dar pe urma, purtându-se cum se poartael, va izbuti sa-1 schimbe §i pe adversarul salt. De aceea a con-sim-tit la enorma gre§ald pe care a fdcut-o In momentul cand i s'adat o armatä de oameni cari nu erau ai lui §i nu atarnau de dansul,nici macar prin faptul ca soldatii erau ai lui, pentru ca soldatii eraula Praga §i Viena §i, evident, nu se trimiteau In randul intai catredânsul. A fost u§or sà se ca§tige biruinta cople§itoare contra lui

Sigismund, care a fost strivit, desfiintandu-se armata lui. Mihaivoia sa se tntoarca pe urma In tall, ceca ce arata, nu cd el para.-sise drepturile pe care le ca§tigase asupra Ardealului, dar aratä c,a-In moraentul acesta el nu se prezinta ca rival, ca concurent al luiBasta, In ceea ce prive§te luarea In stapanire a Ardealului.

Era vechea noastra conceptie: dacä este cineva In serviciul unui

Domn mai mare, ca Imparatul, Imparatul este marele judecator,el va fi acela care tntr'un anume moment ti va recunoa§te dreptatea ;

acela§ imparat care nu i-o recunoscuse tnainte de Miraslau, i-o varecunoa§te acum. Mihai a vrut sa plece In jos §i atunci Basta a facutceca ce Invatase In Tarile-de-Jos ale ducelui de Alba: interpretareaoricarui gest de surprindere ca un gest de rezistenta, care ar dadreptul uciga§ilor, trimi§i cu lectia Invatata, de a-I arunca la pamânt

din cea dintai lovitura de halebarda.lata ce reprezinta un conducator de oaste din timpul lui Basta.

Dar pe urrnä? Dibacia aceasta 11Iva-tat:a din ca.* §i experienta ca§ti-gata In 'raffle-de-Jos, aceea poate folosi In altd lume decat in lumea

de dibacie asiatica a nobilimei ungure§ti, care pana In timpmilenoastre a continuat traditiile din epoca nobiliara, a§a !neat tmpo-triva InFlatoriei au fost oameni cari erau In stare sa tn§ele cu

128 N. IORGA

mult mai bine decAt dAnsul, §i. inteun moment Basta a pierdut Ar-dealul ; 1-au luat §i. 1-au dat afarA din provincia aceasta. VA putetiinchipui a o astfel de ispravA, dupA ce el intelesese sa pecetluiasaprinteun congres succesul lui, distruge un om 0 ultimele zile alelui Basta, intrebuintat in servicii secundare in Apus, au fost fárAindoiald o pedeaps5.

Dupà ce am vAzut generalul care lucreazA pe baza exemplelorantice, in serviciul unui rege care nu luptA, fiinda niciodatd Filipal II-lea nu s'a suit alare sA condua armatele sale §i Rudolf alII-lea impungea prin perd ele pe du§manul lui inchipuit, nueste imposibil ca aceastá apuaturA a lui Rudolf al II-lea &A fieIn relatie cu scena din t Hamlet*, §i Basta, ca in general condu-atorii de oaste din aceastä vreme, lucreazA personal ca un tehni-nician, chemat cum se cheamA un chirurg &A facd o operatie,yeti vedea cum indata dupà aceasta vine altceva. Vine o regali-tate mAndri, areia ii place prestigiul militar, care *i and in-trebuinteazA pe cineva, intelege ca pe omul acesta sA-1 tinA in mAnä,dar care preferg ceca ce a fAcut §i Ludovic al XV-lea in tineretea lui,ceea ce a fAcut in Anume moment §i Ludovic al XIV-lea, preferdca ea, regalitatea, sd apará din nou pe ampul de luptA, pentru cagloria marelui cuceritor sA fie gloria monarhului. De aceea pentrusecolul al XVII-lea, vom recurge la personalitatea cea mai nobilädin aceastA vreme, care este a lui Gustav-Adolf, regele Suediei.

Va rAmAne sA vedem, treand peste secolul al XVIII-lea, fáz-boiul din afarA, and ofiterii de o parte §i. de cealaltA se invatAcare sh tragA intAi, vom ajunge la oamenii ridicati de jos, care incei dint& ani ai Revolutiei franceze au creat alt tip de räzboi.

Fig. 18. Gheorghe Basta (duplio me dalle comemorativA. Museul

national maghiar).

X

GUSTAV-ADOLF

Ati vazut In lectia trecuta razboinicul §tiintific, räzboinicul deteorie, care s'a format prin lectura lui, nu prin §coalä, fiindca §coaläde razboi nu exista. In -tot trecutul omenirii exista numai o incercarede a face §coala de razboi, a lui Alexandru-cel-Mare, care nu era facutadin punct de vedere al invataturii, cat din alt punct de vedere : casa se intalneasca osta§ii din toate natiunile §i in felul acesta sa secreeze aceeni rasà comuna, de acela0 fel de cultura, care mai tärziua sustinut acea civilizaie a§a de impunatoare, mai impunatoaredecat civilizatia armonioasa a elenismului, care a trecut pe urmala Romani.

Prin urmare, ace§tia sunt oamenii lecturilor lor, sau daca aumers la o §coala inaltá, §coala aceasta Malta nu putea avea specia-litatea razboiului. Ati vazut ca Zamoyski a fost la Universitateadin Padova, dar aceastä Universitate era pentru tot felul destudenti, se Inv* acolo §i medicina §i drept §i ceea ce numimnoi astazi litere, a§a bleat futre litere §i futre specialitatea aceasta,In parte istorica, in parte de tehnica, a razboiului, era o legatura carenu exista In timpurile noastre, §i care nu era chiar a§a de rea, pentTuca in timpurile noastre se scriu &Atli foarte groase, de oameni carihabar n'au de ce inseamna lupta §i se tntampla iara§i de se fac foartecompetente critici militare, cu privire la popoare care sunt necunos-cute in esenta lor criticului §i se vorbeFte de oameni c,ari sunt privitfnumai pe latura aceasta militara, dar intregimea psihologiei lor,provenienta lor, legaturile lor, c,are, acestea, au o influentä asuprafelului cum se manifestO In momentul In care se aratä participareamilitara, Taman lucruri necunoscute.

Am adus inainte pe Basta, dar el nu este singurul. Este o lumeintreagä care seamanä cu dânsul, unii dintre dan§ii cari s'au distins,altii cari au ramas oarecum obscuri, al caror nume se int.41ne§te cândeste vorba de o actiune locala, mai mult sau mai putin stralucita.

Este, prin urmare, un tip de acest fel §i cum In aceasta serie amcautat sa infati§ez tipuri, ne-am intalnit §i cu tipul acesta, din care

96

132 N. IORGA

face parte si Zamoyski si vestitul general Tilly, care a fost adversarullui Wallenstein: mai mult deat atát, aproape inlocuind in ceea cepriveste comanda armatelor pe Electorul de Bavaria.

Tilly, care a stat in fata lui Gustav-Adolf, Tilly care avea sapte-zeci de ani trecuti prin anii 1630-1632, and s'a f Acut marea in-cercare intre soldatii suedezi, cari erau de un fel sub raportuI scoaleisi intre soldatii ceilalti, cari erau de un alt fel, Tilly este un om cares'a format in a doua jum5tate a secolului al XVI-lea, dar estemai Val* cleat Wallenstein, este simtitor mai tanar decát Gustav-Adolf, care s'a suit pe tron in primele decenii ale secolului alXVII-lea, avand saptesprezece ani. Tilly a luat parte la fäzboiuldin Ungaria, la acea actiune de cruciatá care s'a fäcut in numelePapel Clement al VIII-lea, in numele Imparatului Rudolf s'i cuajutorul lui Mihai Viteazul, el insusi, si in care Basta a avut rolulpe care 1-ati v5zut. PregAtirea lui Tilly n'o cunoastem asa de binecum o cunoastem pe a lui Zamoyski. Invdtätorii lui ne scat* larIn ceca ce priveste am5nuntele vietii lui, inainte de a jue,a un rol asade mare In 115zboiul de treizeci de ani, fiinda am ajuns acum laR5zboiul de treizeci de ani,. partea aceasta dinaintea marelui rolpe care 1-a jucat atunci este mult mai putin cunoscutà deat parteadela inceput din cariera lui Basta, despre care vorbeste toata seriaaceea de izvoare privitoare la luptele din Tárile-de-Jos. Tilly estefar5 indoialá de aceeasi speta ; generatia care vine indatä dupà ge-neratia lui Basta, Zamoyski, Tilly, generatia care vine pe urmA,aceasta pAstreazd foarte multe lucruri dela generatia cea veche. Raz-boiul sfânt nu se paraseste si chiar va veni un moment and oameniicari cunosc razboiul sfânt vor domni: aceasta este dupa 1650, Ina doua jumätate a secolului al XVII-lea. Este putintel romantism,individualism, spirit de aventurä, este pechiul ep mediu care setntoarce pentru un moment, fiinda niciodati o epoa nu moaredinteodata: moare, invie dup5 ativa ani si de multe ori invie si atreia si a patra oarà. Sunt intoarceri de acestea ale trecutului, caretrebuiesc totdeauna deosebite, pentru c5, dac,5 nu-ti dai seama c5este o intoarcere a trecutului, atunci fará indoiala a multe lucruri nuse pot intelege.

Dar In a doua jumAtate a secolului al XVII-lea sunt iar5si gene-ralii sfinti, de exemplu: Montecuccoli, ale arui Atfit de interesantememorii 15muresc si lucrurile din pArtile ardelenesti. Am observatacum in urmA, a in legnurá cu räzboiul acesta pe care il poartäImperialii contra Turcilor pentru stäpitnirea Ardealului, sunt ob-

GUSTAV-AD OLF 133

servatii extrem de interesante cu privire la un alt general sfändin aceastä vreme, din marea famine italianä Caraffa, §i anumeacestea se gäsesc Inteo carte a vestitului cugetätor filosofic §i

istoric Giambattista Vico, ale arui opere cu privire la perioadele,la ritmul istoriei sunt foarte bine cunoscute, dar partea aceasta nuse gäse§te dead In editia complectä a operelor lui. Din punct de vederemilitar este foarte interesantä, pentru a el a avut notele dela Caraffa.Este vremea and tot In Ardeal se manifestä un Francez, generalulde Souches, care a räsärit In pärtile acestea ; tot atunci sunt doi,unul German, celälalt Francez, cari stau In serviciul Austriei §i decari, In alt an, o sä am piilejul sa vorbesc. De o parte este mar-chizul de Baden, de altà parte este vestitul duce de Lorena, carea §.1 iscälit acea conventie, prin care Ardealul a fost pgräsit prinabdicare de cei doi Apaffi, tatäl §i fiul, ultimii printi ai Ardealului,§i a trecut In stäpfinirea Impäratului. Vine un ir intreg de astfelde oameni, cari reprezintä räzboiul studiat In carte i aplicat la fatalocului. Insä tipul, exemplarul pe care 11 gäsise cineva In literaturaprecedentä, nu este acum, In secolul al XVIII-lea; in afard de oameniextraordinar Inzestrati prin darul lui Dumnezeu, cum a fost Frederical II-lea, In afarà de ate un general cava mai bun al Casei de Au-stria, In afarä de ace§tia, räzboiul 11 fac seniorii cu man§ete de dan-telà, cari nu se supärd prea mult and sunt invin§i, nici poporul nuse supgrà atund and armata lor n'a reu§it. De atatea ori Francezii,and se intämpla o Infrangere a armatelor, ori dacä luptau Impotrivalui Frederic al II-lea, ori daa lupta se adea fmpotriva Austriecilor,s cornean antece, lar la Paris fäceau un haz extraordinar pe so-coteala generalului fnvins, färä sá aibà debe sentimentul pe care-1

avem noi de a simti fiecare ca un fel de Infrängere personalä,ca un fel de adana umilintd tot ceea ce atinge forta armatàa tdrii.

Când se va isprävi aceastä perioadd §i räzboiul va redeveni serios,rázboiul acesta, redevenit serios, este prin ridicarea altei clase ; clasanobiliarà ml putea face alt räzboi cleat acela. Dupg cuceririle celemari ale lui Ludovic al XIV-lea, In epoca lui Ludovic al XV-lea,

a§a este eroismul: se eälätore§te, amesteandu-se nobilii cari se duesä se lupte In America-de-Nord, ca Lafayette sau cutare German,

care a mers §i el acolo, cari, ace§tia, au cel putin un sentiment oarecurnsincer, de§i fázboiul acela de unde a ie§it libertatea Americii-de-Nord

nu este deal o glumg. C,ea dintai mare bätälie care s'a dus, nu contraEnglezilor, ci contra trupelor de mercenari germani pe care le Inchiria

134 N. IORGA

Anglia dela printii germani, printul fncheia contractul prin carevindea un numar de ostasi, cea dintai bfruinta a rebelilor americanis'a petrecut cam In felul urmator : se daduse ordin de arestare pentrucei cari erau In fruntea miscarii de eliberare si atunci au umblatnoaptea sa-i prinda si s'a auzit, si cum era o vale adanca, lumea s'a adu-nat sus ca sa vadá ce se petrece. Si in alergarea aceasta dupa oameniicari trebuiau arestati, §i in America, in imprejurärile de atunci, fie-care era fnarmat ; nu numai ea era obiceiul de a purta sabie, daraveau si cate o purä la indemana, a tras cineva cu pura de sussau de jos, nu se va sti niciodata cine a tras fntai, a fost unfel de tarmozeala §i la urma urmei Germanii ace§tia a cäror pide afost vanduta nu aveau nicio dorinta sä si-o gaureasca si atunci s'aure-tras, §i astfel s'a castigat marea victorie care se fnscrie In frunteatuturor victoriilor americane.

Cand va veni razboiul serios, fázboiul serios se datoreste fap- .tului ca se ridicä oameni de jos: acestia sunt generalii Revolutieifranceze. Generalii Revolutiei franceze sunt interesanti pentru raz-boiul Revolutiei franceze, dar si prin viata lor fnainte de a ajungegenera, la o varsta de multe ori foarte tanarä, cum a fost cazulCu Hoche ; oameni cari veneau din cine stie ce ora § din Acvitania,pentru a ajunge regi ai Suediei §i Norvegiei, sau cutare Evreu, cunumele italian, care a devenit unul dintre cei mai importanti generalidin vremea lui Napoleon.

Este un razboi de sans culottes, de oameni cari de fapt nu stiaunhnic, cari n'au fill/gat nimic, cari nici n'au avut vreme &A Invetesi cari izbutesc sa biruie armata mecanizata a lui Frederic al II-lea§i a generalilor austrieci, tocmai fiindca in once razboi sau in oncefntrecere fiecare f§i fnchipuie ce va lace adversarul, dar cand ad-versarul este neexperient, prost sau nebun, se poate sa ca§tige bi-ruinta tocmai din cauza aceasta, pentru ca nimanui nu-i poate treceprin minte ce va face celalalt. Cele dintai biruinte au fost ca§tigateastfel.

Armatele acestea permanente erau comandate de oameni deprin§ia se cruta, pentru c,ari razboiul era o cariera, pe cand acestia eraudisperati cari se aruncau cu tot avantul lor revolutionar si Cu toatalipsa lor de experiega.

Nimeni nu este mai viteaz decal cine nu stie ce este primejdia.Rázboiul cu picioare §i lovituri a lui Bonaparte a trebuit pe urma,cand nu mai era geniul lui la fndemána §i Imprejurari favorabilepentru ca geniul lui sa se manifeste, a trebuit sa fie regularizat,

GIJS'I4AV-ADOLF 135

sO intre bite() anumitä formä, pe care in cea mai mare parte i-audat-o Germanii, invin§i de loviturile acestea cumplite ale strglucitiloraventurieri ai fäzboiului, pe cari ii produce revolutia.

V'am fOcut tot acest tablou al deosebitelor epoci, pentru ca inmijlocul lui, la locul care i se cuvine, sa' putem a§eza acum pe regeleGustav-Adolf.

Intai trebuie facutà o observatie. §efii de armatä din alte timpuriurmAreau inteadevAr un scop militar, sau daa serveau un scoppolitic, acela nu era al lor, era al tdrii areia apartineau, ori al aceluiacare ii luase in serviciu. Mercenarii jucau un rol foarte importantIn secolul al XVI-lea, §i sub un anume raport §i Gustav-Adolf §i ge-neralii suedezi §i printii germani, cum era printul de Saxa-Weimar,unit cu un Wranghel, Baner, ace§tia indeplinesc in serviciul luiRichelieu §i al Frantei o functiune de mercenari, cari i§i a§teptausalariul. Se poate repeta formula cea veche a Elvetienilor, intrebuintatiIn rOzboiul Frantei §i cari, atunci and li se pilátea, mergeau la fázboi,and nu, fámaneau pe loc: 4 pas d'argent, pas de Suisse ».

Avem a face cu oameni cari se angajeazà, cari sunt urma§ii, binedeosebiti, fundamental deosebiti, ai condotierilor de pe vremuri.Cuvinte care in timpurile noastre se iau foarte u§or, de oameni ne-competenti ; de exemplu, daa spui a' intr'un moment Mihai Viteazulavea situatia unui condotier, la Goräsiläu el avea aceastà situatie,cu bani stralni §i soldati cari nu erau ai lui, se sperie, zic: aceastaeste o grava insultä. Nu este a§a, dar condotierul in serviciul luiRudolf era una §i Domnul românesc, and alca pe pamfintul românesc,era altceva : era in marile noastre traditii istorice, pe care le-a intrupat.Dar condotierii erau oameni cari umblau pentru propria lor glorie,oameni cari doreau s4 imite pe eroii antichitátii, cari erau bucuro§iand bite() frumoas4 expunere lating se vorbea de ceea ce au fäcutei, un Sforza sau un Piccinino, atatia altii cari §i-au 15sat numele in

analele fäzboaielor.De data aceasta nu este a§a. Este un timp and omul face negot

cu §tiinta lui de fázboi §i cu vitejia lui, nu are niciun fel de ideal,nu existä nicio responsabilitate, ii este absolut egal daa este YAWLMoare un rfind de camera, cumparà altii, precum acela care intrebuin-teaz6 pe comandant, and comandantul trece la ceilálalt, §i treceaufoarte des dela unul la altul, atunci, natural, se adreseazA la altcineva.

Peste perioada aceasta a mercenariatului, care da §i pe Elvetieni§i pe a§a numitii e reitres I) din Franta, cari nu sunt deat a reiter »,

cavaleri germani, cari stau la dispozitia oricui, Mihai Viteazul

136 N. TONGA

cerca 4 raitäri » de Silezia., §i el tinea grozav sä aibä o astfel de ca-valerie, sä ailA archebusieri, dar §i traitäri »; In urmä a luat §i Cazaci,dar aceea era cavalerie u§oarä. Mai tärziu Radu erban a cfi§tigatuna din bätnliile dela Bra§ov, prin faptul cd erau caläreti de ace§tiade origine germanä, cari serviserd la Poloni, dupg epoca aceastade simplu mercenariat se observä la unii generali un lucru pe care,natural, n'o sà-1 autAm la Zamoyski, care este un mare nobil polon§i are mo§iile sale. Este omul care apartine regelui Poloniei §i carenu cautä sä Intemeieze un S-tat pentru dänsul, dar Basta cautä,Basta umbra' dupä Ardeal, cheia rosturilor lui Basta este pofta aceastade Ardeal. El Intelege situatia a§a: undeva e arhiducele Maximilian,care intinde protectia lui asupra regimului pe care. In folosul &Au per-sonal §i pentru märirea sa, 11 introduce §i-1 mentine Basta InArdeal.

Ceea ce se observä dela o bucatä de vreme este generalul careurea sd facd un Slat, care vrea sel conducd un Stat. Vedeti, Tilly se&We In situatia In care Basta voia sä fie fat:A de Maximilian.

El nu voia sd ia Bavaria, nu avea dreptul, nimeni nu l'ar fi

acceptat, nici nu visase de alt Stat, dar Electorul de Bavaria MilTilly nu putea face nimic. Tilly comanda trupele plätite de ElectoruIde Bavaria. In ceea ce prive§te pe Wallenstein, care, cum §titi,voia sa Invie Statul Boemiei de odinioarä, dupà ce Inainte deaceasta I§i cgutase, §i a capätat, un titlu de duce, el cäutase ten-toril In pärtile dela Marea Balticä, acest mic senior boem voia sdfie Intemeietor de tali. Inteacolo mergeau toate visurile lui §i deaceea a devenit a§a de suspect Casei de Austria, care obi§nuia Sh.ucidà In chip tfädätor pe toti cei cari li stäteau In cale. In secoluIal XVI-lea, Austriecii au omorit pe cglugärul franciscan, care erade fapt §i stäpfinul Ardealului, cu multe legAturi §i la noi, pe fra-tele Gheorghe Utjesenovici, Barata, cum li spuneau oamenii no§tri,

obarat » Inseamnä o frate » In ungure§te, Barata a fost ucis din or-dinul lui Ferdinand, chiar cu ingkluinta lui.

Tot a§a Mihai Viteazul a fost ucis cu IngAduinta, §i cu oarecarepregätire a lui Rudolf al II-lea §i cfind chestiunea uciderii lui aajuns la Curtea din Praga, niciodatà Basta n'a fost tras la räspun-dere pentru ceea ce Meuse, §titi care a fost räspunsul dat de acolo?o Nu ne supäräm ». *i tot a§a a fost omorit, atunci când situatia luiera mai strälucità §i visurile lui mai Indräznete, a§a a fost omorltWallenstein, care n'a putut fi Inlocuit niciodatä. Casa de Austrias'a gäsit intT'un moment lipsitä de cei doi oameni care Ii sprijineau

GUSTAV-AD OLF 137

razboiul. Unul moare de varsta §i de obosealä, Tilly, celälalt moarede sabia austriaca a aceluia care a venit noaptea §i l-a omorit incastelul lui.

Ce s'a intamplat !ma cu exemplul acestor generali invatati,indräzneti, cu planuri malt cari voiau sä intemeieze un Stat?

Cineva nu se lasä inlocuit u§or; poate sä uite de situatia §idreptul lui cat nu vede pe concurent, dar cand il vede, atunci revinela insu§ifile pe cari le neglijase 'Ana atunci. i Suveranii caristateau acasa la dan§ii, cari nu purtau razboi, cari se fäceau in-locuiti prin ace§ti comandanti, au bagat de seama ca ace§tiaumbra sa le fure ori Statul intreg ori o parte din acest Stat. Suve-ranii de pe vremea lui Ludovic al XIII-lea nu apar pe ampul delupta. Ludovic al XIII-lea a fost un bolavicios, a murit uitatde toata lumea in marginea Parisului. Veti zice: dar Henric alIV-lea? El este altceva. Este un om din provincie, un om careaduce o psihologie de indepartat trecut, nu este un contemporan,este un \rant proaspät de ev mediu care a intrat in atmosfera aceeade pe vremea ffilor Ecaterinei de Medicis, dintre care niciunul n'amers la razboi, nici Francisc al II-lea, nici Carol al IX-lea, careimpu§ca pe sub u§a pe protestanti, nici Henric al 111-lea, care a fostomorit, nu calare pe calul lui de luptä, ci gezat pe un anumit scauncu o anumitä destinatie. §i in atmosfera aceasta in care regii §i printii§i curtezanii purtau cercei §i aveau spanzurata la gat un fel de la-dirá in care era un fel de castel de aiming, mic, va puteti inchipui,cand a aparut Henric al IV-lea a fost altceva: erau timpurile eroicecare reveneau §i de aceea §i planul care l'a manifestat.

Henric al IV-lea este altceva, dar cei cari au venit pe urma,aceia nu merg la räzboiu §i nu numai cä nu merg ei, dar n'au unministru capabil de a face acest lucru. Richelieu este un cardinalcare nu face ceca ce faceau §efii relig,io§i in evul mediu, nu Inca-leca §i nu pleaca la lupta ; el cautA oamenii pe care sä-i anga-jeze §i sä-i plateascä sa mearga la lupta §i este in stare &A

plateasca un Stat intreg, o armata intreaga §i un rege, §i dacase prezintau mai multi regi ii platea pe toti cu punctualitate, dar§i cu oarecare zgarcenie franceza. Cred ca nu totdeauna au fostmultumiti Suedezii de sumele pentru care s4mnau In actele deangajament.

Prin urmare, regii incep a deprinde rdzboiul, vItzdnd cum co-mandanlii de armate Incearcef a deveni prinfi, f i clued se poate f iregi: aceasta este explicatia pentru Gustav-Adolf.

138 N. ICIRGA.

Gustav-Adolf mai are vi alt5 explicatie: regalitatea aceastasuedeza apartine unei dinastii noi; dinastia aceasta s'a ridicat lainceputul secolului al XVI-lea cu Gustav Vasa, care este de ori-gine täräneascä, movneneasca. Gustav Vasa este un fel de razev,

ava a ramas tot timpul. Ceva din caracterul lui Gustav Vasa s'apastrat o bucata de vreme, pe urmà insa au venit printi c,ari nuaveau insuvirile i mai ales nu aveau mäsura lui ; cutare dintre danviia fost inchis o viatä intreaga, i astazi se arata inchisoarea undevi-a trecut atatia ani din viata, rudele inlocuindu-se, cutare ra-sturnandu-vi ruda de aproape ca ja locul. Un print de Suedia,Sigismund, a trecut in Polonia vi a fost rege acolo, nu Mfg sperantade a ramane i dincolo, in Suedia, i Vladislav, fiul lui Sigismund, a visatea* s'ar putea intoarce, fara a paräsi Polonia, unde regele reprezintaava de putin, in tara strämovilor sai, unde regalitatea reprezinta nunumai un lucru foarte solid vi respectat, dar in acelavi timp un lucrupopular; dinastia aceasta este o dinastie de folklor. Acum este odinastie de origina franceza, dinastia Bernadotte, care este cu totulaltceva decal vechea dinastie Vasa, care a pastrat calitätile trite-meietorului, chiar dad in cutare generatie aceste calitati au fostumbrite de vreo stare bolnävicioasa a cate unuia dintre

Dar acolo mai este ceva. Aceasta eroica dinastie Vasa, careva da pe Carol al XII-lea, Carol al XII-lea poate fi luat ca model,dar pentru altceva : pentru tipul de Alexandru-cel-Mare inviat, carese intálnevte byte° forma' mult superioara la Carol al XII-lea,care este rege suedez, dar inteinsul nu traievte sufletul insuvi alSuedezului, sunt insuvirile Suedezului, dar el nu se simte legatde interesele de Stat ale Suediei, este gata in once momentca interesele acestea de Stat sá le sacrifice. *i vtiti ea moartea luiCarol al XII-lea este foarte suspecta: el a murit inaintea unei for-tärete din Norvegia care era unita cu Biserica, ori el era in razboicu Biserica vi acolo, stand inaintea zidurilor, l-a nemerit un glonte.El a fost desgropat acum cativa ani; capul este admirabil pastrat,pielea este aderenta, afara de partea care este rupta lu toate par-tile de intrarea glontelui, dar glontele acesta a fost tras foarte deaproape, a fost tras de un preot suedez, care intelegea ca Suediasa nu fie legata de spiritul aventuros al acestui mare erou, care oputea duce Oda cine vtie unde, poate Oak' la ruina complecta.Este in dinastia Vasa o tendinta, care la urma da un tip ca a luiCarol al XII-lea, dar in Gustav-Adolf este movtenirea cea dreaptä,movtenirea intreaga a intemeietorului dinastiei i intemeietorul

iln3 aitAA,.7t1 Scbr*n.

zren fn boirmfia)Siaff.Ail

r3e,g1Dtfon warm.

fmtog gottavemr¡utlfslet

Fig. 19. Intrarea lui Gustav-Adolf in Affinchen (dupii o gravuril contemporanfi).

GUSTAIr-ADOLF 139

dinastiei este un protestant, un foarte bun gi credincios protestant§i in ceea ce privegte dispretul fat'a de catolicism, dar este In ace-

timp gi un fel de misticism protestant, care s'a pierdut incetuleu incetul.

Astazi nu mai exista. Asfäzi protestantismul este un fel de cre-gtinism aproape laic, cu frumoase discursuri folositoare care setin din amvon, cu adunari in care se discuta cu privire la admini-stratie, cu considerarea Mantuitorului ca un eveniment istoric.

Ramane cineva uimit cand vede anumite carti despre cregti-nism, care yin din tabara aceasta protestanta gi in care Isusaproape dispare; atata filolog,ie i atata istorie exista inauntru,Incat partea religioasa aproape s'a evaporat.

Pe atunci !ma era cu totul altceva. Protestantismul incalzeade o furie razboinica i intarea printr'o incredere absolutä drep-tatea c,auzei pentru care se dädea lupta, gi de aici puteau sà iasaeroi.

Gustav-Adolf este in mijlocul armatei sale gi un fel de marepreot: acolo el lace rugäciuni, precum i in Parlament se citeazaSfanta Scripturä. El Meuse pana atunci trei razboaie: contra Dane-marcei, contra Rugilor i Polonilor; el este acela care a cdpatatcelalalt mal baltic, regiunea aceea unde Petru-cel-Mare a faultPetersburgul gi tot el este acela care a voit sa aiba toata Marea Bal-tica, mergand pang la Stettin, in jos, gi daca se poate pana la Da--nemarca, dacd se poate i peste Danemarca gi peste Norvegialegatä de Danemarca. Danemarca i Norvegia au fost pana la in-reputul secolului al XIX-lea o singura tarà i limba norvegianaa trebuit sa se formeze cu amintiri istorice i afinitati populare,inlocuind dialectul danificat, care se tntrebuinteaza pan la 1830-1840

In Norvegia. In Norvegia au schimbat, ca sa infature amintireaDanemarcei, numele capitalei, au scos din fundul evului mediunumele de Oslo in loc de Cristiania, care vine dela un rege al Dane-marcei, a &grid amintire trebuia sä dispara' neaparat.

Cand pleaca Gustav-Adolf pentru razbohd lui cel mare, atunci,In 1630-31, el tine un mare discurs In Parlament, prevazandpoate nu se va intoarce niciodata i, chemand binecuvantarea luiDumnezeu asupra celor cari vor ramâne, dupa aceea citeaza de douàori Sfanta Scriptura ; ulthnele cuvinte rostite de el in tara lui, au fostcuvinte mate din Biblie. Inainte de fiecare batalie, se facea un serviciudivin, care dadea pe aceasta cale un eroism neinvins ostagilor.cà inteuna din batalii, sunt trei la Latzen, Lech gi

140 N. IORGA

Leipzig, dar inaintea fiecareia dintre aceste batälii, era o s1ujb6religioas i aceasta le dAdea inver§unarea, In cutare din acestebatalii au fost §apte atacuri i dupa ce Gustav-Adolf a cäzut, asupratrupului lui s'a dat o lupta cumplia ; el a fost gasit amestecat cuceilalti morti i in a§a fel zdrobit de acele necontenite §arje de cava-lene, Inca ai lui abia 1-au recunoscut.

El nu punta cuirasa din c,auza unei rani i avea un fel de aparätoarefacuta din vata, acoperita cu piele, pe care am vazut-o inteunul dinmuzeele Norduluf-§i care este Inca patatd de sfingele lui. El a fost ranitla brat i apoi a prhnit a doua §i a treia lovitura dupá ce cazuse depe cal. Ei bine, astfel de hot:Arad nebiruite, astfel de inclarätnice-silinti, dispretuitoare de moarte, acestea nu se capata nici prin notabunä pe care a avut-o cineva la o §coala militara, nu se capäta niciprin insemnarile favorabile pe care le-a facut superiorul pe un anumeregistru §i nu se capätä nici prin dorinta de a lace o carierä, ci secapata. dintr'o anume stare morald cu totul superioara, care se poatecomunica dela un comandant la armata lui Intreaga.

Englezii au o expresie ; a zice de cineva ca este In 4 high spiritsaceasta Inseamna : a trece peste, a trece peste masura obi§nuitä pecare o pot da puterile omene§ti.

Fiecare dintre noi are puteri pe care nu le banue§te §i care aparinteun anume moment, §i sunt vrajitori cari pot sa facä sà rasardbiruitoare astfel de porniri.

Toate luptele acestea, panä In acea zi Ward' dela Ltitzen, nureprezinta executarea rece a unui plan copiat dupa invätaturile an-tichitatii, nu reprezinta iafä§i serviciul onest facut aceluia care plà-te§te, nu inseamna nici realizarea unei ambitii, de§i i se oferea sä-1aleaga rege al Romanilor, adica Imparat. D-voastra §titi ca el a dove-dit-o dupa biruinta dela Leipzig, cand In loc sa coboare drept asupracapitalei suveranului austriac, el a lasat pe aliatul lui, ducele de Sa-xonia, sa mearga In aceasta directie, iar el s'a Intors in pärtile delaRhin, ca sa nu-1 ja cineva pe la spate, ca sà merite stipendiile lui Ri-chelieu, care 11 critica pe el ea a mers acolo, dar de fapt Richelieu eraincantat ca In loc sa lupte In Saxonia sau in Germania rasariteana, elvenea i aducea servicii esentiale politicei franceze. El se considera afacum se considerau In Biblie oamenii cari lupiau pe cdile Domnuluipentru ca vointa Celni Prea Inalt sa se indeplineasca. i aici este o ase-manare intre el §i un contemporan care s'a luptat numai In tristulfäzboi civil din tara sa §i care, dela inceput Oa la sfar§it, a avutaceea§i Indäratnica convingere pe care o &ink In scrisul lui: este

GUSTAV-ADOLF 141

vorba de Cromwell, care atunci cand a trimis la e§afod pe Carol I-iu,I-a trimis a§a cum David ar fi trebuit s'o facd fatà de Saul, carenu umbla In calen Domnului. Am observat c'á aceia cari au con-damnat la moarte pe regele Angliei n'au pus ni§te biete iscalituriIncoase, ci cea mai frumoasd caligrafie, pentru GI erau convin§i cäprin aceasta Indeplinesc o datorie fa tA de Dumnezeu. Aceasta estevremea cfind In Anglia scrie o Paradisul Pierdut * Milton. Este unmoment unic In istoria Europei, momentul acesta care din punct

*le vedere militar se IntruchipeazA In Gustav-Adolf.Imi pare bine cà la sffir§itul acestor lectii ne oprim, nu asupra

unui aventurier, asupra unui simplu imitator al fázboaielor trecute,ci ne oprim asupra unui om complect §i care serve§te un Inalt idealcu toate puterile sufletului sAu.

Fig. 20. Semnlitura luí Gustav-Adolf.

CUPR TNSULPag.

Cea dintAl formA a spiritulni militar 7Alexandru-cel-Mare 21

HL Hanibal 37Mariu 51Agricola 65Carol-cel-Mare 75Ludovic-cel-StAnt 89Bertrand du Guesclin 103Gheorghe Basta 117Gustav-Adolf 129

OAMENI REPREZENTATIVI - upload.wikimedia.org · avea, asa cum se vadeste trecutul militar al...

Documents

Transcript of OAMENI REPREZENTATIVI - upload.wikimedia.org · avea, asa cum se vadeste trecutul militar al...