1

Sociologie Urbana

Facultatea de Sociologie

Universitatea Babes-Bolyai, Cluj

Semestrul I, 2007-2008

Pozitionarea spatiala a contra-culturii scolare

Echipa Vata Hidrofila

Marton Simona, an IV, gr. 2

Matase Adina, an IV, gr.2

Morosan Andrei, an IV, gr. 2

Spiridon Nicoleta, an IV, gr. 3

Tapalaga Maria Daniela, an IV, gr. 3

2

Pornind de la o teorie micro-sociala, in spatiul urban, dupa Simmel in "The

Metropolis and Mental Life", indivizii invata sa discrimineze, devin rationali si calculati,

dezvolta o atitudine de incapacitate, de reactie la noi senzatii datorita saturatiei, de fapt o

detasare sociala, primeaza ratiunea/cognitivul in detrimentul sentimentului/afectului,

nepasare si neimplicare.

Prin formele de socializare si de reproducere a sistemelor sociale in cadrul

institutiilor de scolarizare, in mediul urban se dezvolta o contra-cultura tocmai datorita

diversitatii indivizilor si intereselor diferite pe care acestia le au. Dezvoltand aceasta idee,

ne-am indreptat catre o teorie ce tine de sociologia educatiei, dezvoltata de Paul Willis in

lucrarea “Learning to Labour”. Am dori sa cercetam modalitatea in care contra-cultura

despre care Willis vorbeste, poate fi identifica spatial in salile de curs. In Anglia, Paul

Willis (1977) semnala importanta unui factor in reproducerea raporturilor capitaliste de

productie: cultura locala, pe baza careia se construieste cultura adolescentilor. El a folosit

o metoda calitativa microsociologica: „observatii si observatii participative in sala de

clasa, in jurul scolii si in timpul activitatilor de timp liber, inregistrari obisnuite ale unor

discutii in grup, interviuri informale si jurnale”, avand ca obiect de studiu o „gasca” de 12

baieti din categoriile populare, dintr-un oras mic muncitoresc, pe care cercetatorul ii

urmareste pe parcursul ultimelor 18 luni de scoala si primelor cateva luni de munca (cf.

Haralambos si Holborn, 2000: 791). Conceptul central al argumentatiei e acela de contra-

cultura scolara (counter-school culture). Pentru acesti elevi, diferitele experiente scolare

se constituie intr-un ansamblu de stimulente care conduc la constructia progresiva a unei

subculturi a adolescentilor focalizata pe valori si atitudini opuse celor scolare (clameaza

dispretul pentru continuturile scolare si note, evita participarea la lectii sau, atunci cand

sunt obligati sa participe, lucreaza cat mai putin si isi exprima cat mai vizibil dezinteresul

si batjocura, sexismul si rasismul, precum si dispretul pentru autoritate etc.). Sursa din

care se alimenteaza contra-cultura scolara e o subcultura locala: cultura categoriilor

muncitoresti (shop-floor culture). Ca elevi, subiectii sunt constienti de pozitia lor, dar

aleg sa ramana in pozitia contra-culturii pe care o apreciaza ca „adevarata munca” si

folosesc batjocura si celelalte manifestari contra-culturale ca mijloace oarecum

„terapeutice” (care fac suportabila situatia). „Agentii sociali nu sunt simpli purtatori ai

3

ideologiei, ci indivizi care si-o insusesc activ si care reproduc structurile existente numai

prin lupta, contestare si o penetrare partiala a respectivelor structuri” (cf. Haralambos şi

Holborn, 2000: 793).

Consideram ca spatiul efectiv in care se produce aceasta distinctie intre cultura si

contra-cultura scolara poate fi separat in trei parti si dorinta noastra este de a stabili in

care dintre aceste spatii se manifesta si se localizeaza contra-cultura.

Definirea spatiului: spatiul scolar delimitat la nivelul claselor – o dihotomie intre

cultura/ contra-cultura

• Spatiul oficial: catedra, tabla si profesorul – spatiu care reprezinta autoritate,

reproducerea cunostintelor elevilor(in momentul in care sunt ascultati),

promovarea de norme si valori general acceptate la nivelul societatii, promovarea

culturii scolare

• Spatiul reproducerii (bancile din fata) – datorita pozitiei sale foarte apropiate de

spatiul oficial l-am definit ca un spatiu ocupat de elevii cu predispozitie spre

invatare, obedienta, acceptarea culturii scolare precum si acceptarea autoritatii;

elevii din fata sunt totodata “expusi” privirilor celorlalti si privirilor profesorului,

putem spune ca sunt in permanenta monitorizati dintr-o parte sau alta a clasei.

Apare ca o deficienta pentru cei care ocupa acest spatiu, lipsa contactului cu restul

clasei (cel putin lipsa unui contact vizual permanent)

• Spatiul neoficial (bancile din spate) – l-am definit prin opozitie la spatiul

primelor banci, adica spatiul reproducerii. Elevii care ocupa locurile din spatele

clasei refuza autoritatiea, au o slaba pregatire academica si manifesta in general

dezinteres pentru activitatile ce se desfasoara pe parcursul orelor. Un plus pe care

il au in momentul ocuparii locurilor din spate e dat de controlul (vizual) mai mare

asupra situatiei din clasa datorita modului de amplasare al bancilor. Deoarece atat

cei care ocupa spatiul oficial cat si cei care ocupa spatiul neoficial tind sa preia

intr-o oarecare masura controlul asupra situatiei, adesea se ajunge la crearea unei

stari de conflict.

4

Clasa poate fi reprezentata ca un raport intre dominanti si dominati, idee care se

regaseste la Bourdieu si Passeron in “Reproduction in Education, Society and Culture”.

Dihotomia aceasta se face vizibila prin spatiul oficial, ca spatiu dominant, fiind cel care

impune normele si valorile care trebuiesc impartasite. Spatiul reproducerii se

caracterizeaza prin supunere si acceptarea acestora, iar in spatiul neoficial se manifesta o

reactie a ceea ce reprezinta spatiul oficial. Modul de asezare al bancilor si influenta lui

asupra relatiei elevi-elevi si elevi-profesori; profesorul si cei din spate au avantaj in ce

priveste campul vizual si astfel controlul situatiei

Ipoteza de cercetare: Contra-cultura scolara se dezvolta cu precadere intr-un

anumit spatiu al clasei, cel definit de noi ca fiind spatiul neoficial.

Modalitatile in care elevii se aseaza intr-un anumit spatiu, tin de factorii externi

(factori demografici) si de cei interni (factori psihologici) individului.

Factorii externi care influenteaza personalitatea individului si il determina sa

aleaga o anumita pozitie fata de restul colegilor pot fi reprezentati de background-ul

familial, mediul de provenienta, asteptarile parintilor de la copiii lor, segregare, etnie,

rasa, capitalul cultural, capitalul social precum si cel economic.

In ceea ce priveste factorii interni, ei tin de personalitatea individului, de

temperament, de sexul pe care il au, de preferinte, nevoi etc.

Deoarece credem ca exista o corelatie intre asezare in banca si personalitate am

ajuns la emiterea unor ipoteze cum ar fi:

• elevii care au stima de sine redusa tind sa se aseze in bancile din spate

pentru a nu fi in atentia profesorilor sau colegilor

• elevii care nu sunt siguri pe cunostintele lor tind sa se aseze in bancile din

spate si invers

Ne propunem de asemenea sa observam influenta pe care cultura scolara o are

asupra culturii individului - cum se face asezarea elevilor in clasa in functie de modul in

care fiecare individ interiorizeaza cultura scolara.

Ca metodologie vom folosi modelul dezvoltat de Willis in cercetarea din Anglia,

punand accent in special pe observatia participativa in sala de clasa, in pauze si in locuri

considerate de noi ca factori care pot reproduce sau mentine o anumita contra cultura prin

5

capitalul social dezvoltat de acesta (fumoarul); conversatii informale de tip etnografic

prin intermediul carora am dorit sa recoltam experiente, practici, sentimente, ganduri,

intentii, interpretari, asteptari, judecati evaluative, din perspectiva particulara a diferitilor

subiecti si exprimate in limbajul lor.

Metodologia de cercetare:

Datorita dificultatilor de acces la subiectii de care avem nevoie in aceasta

cercetare, nu am reusit sa folosim un interviu structurat sau nestructurat cu metodologia

specifica acestuia, utilizand in schimb conversatii considerate de noi ca si interviuri

etnografice. Conversatiile au fost realizate mai ales in timpul pauzelor in spatii diferite (in

clasa si in afara ei) deoarece acestea erau singurele momente in care puteam intra in

contact direct cu subiectii.

Conversatia informala (Stanciluescu, curs Metode Calitative, 2005)

• Se desfasoara intr-un spatiu « natural » (adesea, e parte a unei observatii

participative).

• Se desfasoara intr-un timp « natural »: ne aflam in contact cu subiectii un timp

indelungat sau/si revenim.

• Intrebarile sunt generate spontan, in cursul natural al interactiunii noastre cu

subiectii :

- nu dispunem de un set de intrebari pregatit in prealabil ;

- nu dispunem de nici un fel de orientare, ne lasam complet ghidati de terenul

insusi si de actiunile subiectilor ;

Informarea subiectilor : in cazul nostru, subiectii stiu ca sunt obiect al unei

cercetari fiind informati de la început sau dupa o etapa preliminara de constructie a

increderii.

In cercetarea de fata, inregistrarea datelor s-a realizat dupa ce am iesit din raza de

observaţie a subiectilor (dar imediat dupa, pentru a evita pierderile de informatie), luand

notite sau facand inregistrari, fotografii.

Observatia participativa (Stanciluescu, curs Metode Calitative, 2005)

6

Pozitia nostra va fi cea de participanti la orele de predare, ca martori oculari. Ne

vom considera observatori externi, simplii martori oculari ai evenimentelor, niste

spectatori atenti care se misca liber in spatiul in care se desfasoara actiunea, trecand

aproape neobservati de catre participanti, dar acestia fiind constienti de pozitia noasta ca

cercetatori. Scopul observatiei noastre este unul exploratoriu (pentru grupuri marginale

sau deviante, ori pentru o cunoastere mai detaliata a grupurilor „normale”); in acest caz,

utilizam strategii de cercetare inspirate din antropologie/etnologie/etnografie.

Inregistrarea datelor nu se realizeaza prin instrumente standardizate (fise de observatie),

ci in forme care ne lasa o foarte mare libertate: note de teren, jurnal de teren, fotografii. In

notele noastre de teren am urmarit

o spaţiul fizic in care actorii isi desfasoara activitatea (sala de clasa);

o scopul legitim al activitatii (modalitatile de transmitere a normelor si

valorilor promovate dinspre spatiul oficial);

o actorii sociali (elevii si profesorul care se afla acolo, identificati dupa

caracteristici de grup – gen, varsta, nivel al studiilor, nivel al veniturilor etc.);

Descrierea terenului

1. Descrierea scolilor

In cercetarea nostra am pornint de la analiza a doua licee, unul teoretic si unul

industrial, ambele aflate in spatiul urban, in municipiul Cluj-Napoca. Alegerea celor doua

licee s-a facut pe criterii de locatie, prestigiu si curriculum, indicatori ai calitatii

invatamantului, ai dotarilor, ai nivelului de pregatire al profesorilor, ai diferitelor

categorii de elevi care frecventeaza cursurile. Am ales aceste licee deoarece consideram

ca exista diferente semnificative in ceea ce priveste structura pe clase sociale in cadrul

lor, fiind amplasate in zone diferite ale orasului.

7

Colegiul National „George Cosbuc”, amplasat pe strada Avram Iancu nr 70-72 in

centrul orasului, numara astazi 55 de clase, cu un efectiv de 1411 de elevi, cuprinsi in

doua sectii: romana si germana. Scoala functioneaza ca institutie de invatamant cu toate

ciclurile preuniversitare: primar, gimnazial, si liceal, din 1974 existand in paralel doua

sectii romana si germana-materna la toate cele trei cicluri. La nivel liceal, sectiile sunt

impartite astfel: la sectia romana cursul liceal a 12 clase cu profilurile: matematica-

informatica (o clasa), stiintele naturii (trei clase), management institutional (patru clase)

si istorie-studii europene (patru clase); iar la sectia germana: stiintele naturii (patru clase)

si filologie (patru clase). Este o unitate scolara de prestigiu, avand o promovabilitate la

examenul de bacalaureat de 99,36% in anul scolar 2006-2007, iar conform statisticilor

prezentate pe site-ul propriu, colegiul are rezultate exceptionale la fazele judetene si

nationale ale olimpiadelor. Pornind de la aceste informatii, studiul nostru devine relevant

prin faptul ca putem considera ca acest colegiu national reflecta intr-un mod obiectiv

transmiterea si asimilarea normelor si valorilor promovate de sistemul educational

romanesc.

8

Grupul Scolar „Aurel Vlaicu”, amplasat pe B-dul Muncii nr. 199-201 in zona

industriala a municipiului Cluj-Napoca. In scoala invata aproximativ 500 de elevi,

cuprinsi in invatamantul liceal zi si seral si scoala de arte si meserii. In invatamantul

liceal de zi se pregatesc elevi in specializarile electronica si automatizari, mecanica,

specializari care au ca finalitati: tehnician operator tehnica de calcul respectiv tehnician

mecatronist, tehnician prelucrari mecanice. Finalitatea invatamantului liceal seral este de

tehnician prelucrari mecanice. In urma consultarii site-ului Ministerului Educatiei si

Cercetarii (www.edu.ro) putem conclude ca grupul scolar este o unitate de invatamant

sub nivelul mediu, in principal datorita promovabilitatii scazute la bacalaureat, care in

2006 a fost de aproximativ 56%.

2. Descrierea salilor de clasa

La colegiul National „George Cosbuc” am participat la o ora de filosofie a clasei a

XII-a C cu profil management institutional. Aceasta a avut loc in cabinetul de stiinte

umane a colegiului, in corpul nou, la etajul doi. Inainte de a asista la ora propriu-zisa, am

instiintat profesoara si elevii ca vom fi observatori neparticipativi la ora, anuntand ca vom

face cateva fotografii (fara blitz pentru a nu perturba ora). Nu am anuntat explicit

motivele prezentei noastre si nici tema cercetarii. Pentru a fi posibila preluarea de date si

fotografii, a fost necesar consimtamantul directiunii colegiului pe care l-am obtinut verbal

in urma unei cereri scrise emisa de facultatea noastra. Am considerat ca prezenta la o ora

din domeniul stiintelor socio-umane ar fi cea mai indicata.

9

Primul lucru pe care l-am observat a fost modul de asezare al bancilor in sala, in

forma de semicerc pe patru randuri, iar catedra era plasata in mijloc, lipita practic de

primul rand. Sala avea un aspect general ingrijit, era curata, moderna, mobilierul era nou,

avand pe pereti diferite panouri, postere, colaje, afise cu informatii despre Uniunea

Europeana, despre separarea puterilor in stat, educatie civica etc. Purtand o discutie cu

profesoara in timp ce elevii se instalau in banci, aceasta ne-a atras atentia asupra modului

in care sunt pozitionate si asezate bancile pentru a facilita procesul de comunicare. Am

observat ca unii baieti s-au instalat in ultimul rand formand un mic grup distinct de

ceilalti colegi.

Dorim sa analizam aceste fotografii deoarece pe tot parcursul observatiei din

timpul orei cei doi elevi din spate s-au evidentiat ca si grup distinct fata de restul clasei,

manifestandu-se intr-un mod diferit. In timp ce majoritatea elevilor participau activ la ora

(in special fetele din prima banca), acestia ignorau activitatile scolare, discutand intre ei,

nu luau notite, se jucau pe telefoanele mobile, faceau comentarii care nu aveau legatura

cu discutiile din clasa, fiind mai degraba interesati de prezenta noastra acolo. De altfel in

cea de-a doua fotografie, se observa ca sunt singurii care isi indreapta atentia spre

obiectiv. Deoarece au format un grup distinct si s-au asezat in spatele clasei, in spatiul

neoficial care ne intereseaza in cercetarea de fata, am considerat ca este necesar sa-i

abordam in afara orei. Discutia s-a desfasurat la locul de fumat aflat in afara scolii, pe

10

stada Avram Iancu in dreptul Bastionului Croitorilor, de unde din pacate nu am preluat

date fotografice, la cererea acestora.

In fotografia alaturata se poate

observa un alt grup distinct format din cele

trei fete din prima banca, acestea fiind cele

mai active eleve din clasa, raspunzand

prompt la intrebarile profesoarei, punand

intrebari suplimentare la ceea ce se preda.

Aceste trei fete sunt exemple ale celor care

ocupa spatiului reproducerii,detinand caracteristicile asteptate de la persoanele din acest

spatiu si anume afinitatea si atitudinea pe care o au fata de ceea ce reprezinta spatiul

oficial. In urma observatiei, am constat ca datorita pozitionarii bancilor, se poate forma

un nou grup avand aceleasi caracteristici cu grupul din spatiul neoficial, dar localizat in

imediata apropiere a spatiului oficial dominat de profesoara. Cei doi elevi aflati cu

spatele, datorita viziunii panoptice asupra spatiului oficial, se pot incarda intr-o forma de

caracteristici specifice contra-culturii, acestia purtand discutii subtile, in soapta, nefiind

neaparat preocupati de activitatile didactice, observand in acest sens o lipsa constanta de

eye-contactt intre ei si profesoara. Am dorit sa purtam discutii si cu acestia in timpul

pauzelor pentru a afla mai multe informatii despre ei si motivele pe care le-au avut pentru

a se aseza in acest spatiu, insa acestia au plecat de la scoala. Cu toate ca orele de curs nu

se terminasera, i-am vazut parasind incinta scolii in timp ce noi purtam discutii cu primul

grup despre care am vorbit. In general, ora a decurs fara incidente, restul de date preluate

nemaiavand relevanta pentru demersul cercetarii noastre. Astfel, dupa terminarea orei, i-

am urmat pe cei doi baieti din spatele clasei, catre locul de fumat deoarece era un spatiu

familial, diferit de spatiul oficial al scolii. Aici am purtat o discutie deschisa in urma

careia am aflat ca ambii aveau 18 ani, mediul lor de provenienta fiind un cartier bine

famat din oras si anume Andrei Muresanu.Ambii locuiau la case iar parintii acestora

aveau studii superioare si dupa spusele lor „o conditie materiala buna”. Am aflat de la

acestia motivele personale pentru care s-au asezat in locul respectiv in clasa, acestia

argumentand ca in acel loc „se pot plictisi fara sa fie deranjati”, ca se pot juca pe telefon

11

si sa nu atraga atentia profesorului, ca pot evita, datorita colegilor din fata, privirea

profesorului si ca in mai toate materiile nu sunt interesati. Acestia considerau scoala ca

un loc de intalnire cu prietenii si mai putin de invatat, deoarece in clasa a XII-a nu este

necesar sa iti „umpli capul cu prostii”, argumentand ca ceea ce ii intereseaza sunt numai

materiile la care sustin examenul de bacalaureat, si dupa spusele lor ”nici la alea prea

mult stres”. Am purtat discutii si despre colegii lor din fata, in special cele trei fete,

pentru a afla informatii despre ele, si ami ales perceptia acestor baieti despre fetele din

fata. Cu toate ca informatiile pot fi deformate, am considerat ca este necesara o astfel de

cunostere deoarece am dorit sa aflam numai lucruri obiective despre ele cum ar fi situatia

scoalara (note), unde locuiau, cat si atitudinea profesorilor fata de ele cat si a acestora fata

de invatare (nu absenteaza de la ore). In urma discutiilor, baietii considerau fetele ca fiind

„ass lickers” fata de profesori.

La Grupul Scolar „Aurel Vlaicu” am participat la o ora de limba si literatura

romana a clasei a XII-a B, clasa cu profil electrotehnic, deoarece doream participarea la o

materie de profil uman, acest grup scolar nedispunand de curriculum de stiinte socio-

umane. Pentru a avea accesul in sala de clasa am luat legatura cu doamna profesoara de

limba romana care si-a aratat bunavointa fata de noi si ne-a permis participarea la ore,

fara a mai avea nevoie de o adeverinta de la facultate. Putem spune ca accesul in aceasta

unitate scolara a fost mult mai usor decat in Colegiul National „George Cosbuc”. Inainte

de a asista la ora propriu-zisa, am instiintat profesoara si elevii ca vom fi observatori

neparticipativi la ora, mentionand de asemena ca vom face cateva fotografii (fara blitz

pentru a nu perturba ora). Nici aici nu am anuntat explicit motivele prezentei noastre si

nici tema cercetarii.

Primul lucru pe care l-am observat a fost asezarea bancilor in stil clasic, pe trei

randuri, exceptie facand spatele clasei unde bancile si scaunele erau asezate haotic. Ne-

am pozitionat in fata clasei pentru a avea o vedere completa a ceea ce se petrece in timpul

orei. Sala avea un aspect general neingrijit, peretii aveau urme de pantofi din loc in loc,

mobilierul, desi nou, era deja deteriorat avand diferite inscriptii si desene. In spatele

clasei bancile erau asezate in mod diferit pentru ca elevii asezati acolo doreau oarecum

separarea de restul clasei pentru a facilita contactul vizual si comunicarea dintre ei.

12

Elevii purtau caciuli si geci deoarece temperatura din clasa era destul de scazuta,

afland din discutiile avute ulterior cu ei ca aceasta situatie persista inca de la inceputul

lunii octombrie.

Cu toate ca ora era deja inceputa, in clasa era mult zgomot iar profesoara nu putea

sa-si desfasoare activitatea in conditiile date. Elevii nu manifestau nici un fel de interes

fata de autoritate, materia predata sau orice altceva ce se intampla in spatiul oficial,

aratand acest dezinteres prin gesturile lor (isi asezau capul pe banca, se intindeau,

cascau). Activitatea cea mai frecventa a elevilor in timpul orelor de curs, mai ales a celor

din spatele clasei, erau jocurile pe telefonul mobil sau ascultatul muzicii la diferite

aparate electonice.

Ne-am concentrat atentia asupra spatiului din spatele clasei deoarece atat fetele

cat si baietii asezati acolo formau un grup diferit de restul elevilor aflati in clasa. Am

considerat necesara o discutie ulterioara cu acestia, in pauza dintre doua ore de curs

pentru a afla, ca in cazul anterior, informatii legate de motivatiile si carcateristicile

acestor elevi.

13

Profesoara purta discutii despre materie doar cu elevii din fata clasei ignorand

total grupul format in spate. Cu toate ca discutiile nu erau foarte aprinse, exista in clasa o

stare de apatie, doar elevii din fata clasei manifestand mai mult interes fata de ceea ce se

preda fiind de altfel singurii care participau. De

indata ce clopotelul a anuntat incheierea orei, elevii

au iesit din clasa chiar daca profesoara nu-si

incheiase ideea. Deoarece subiectul observatiei

noastre il reprezentau elevii asezati in spatele clasei,

dupa terminarea orei i-am abordat, pentru a purta o

discutie cu ei. Acestia s-au dovedit cooperanti, cu

conditia de a-i urma la fumuar, adica in baia scolii.

Atat fetele cat si baietii ne-au permis sa ii

fotografiem in aceasta ipostaza. In urma discutiilor

am aflat ca cei patru elevi cu care am discutat

locuiau in cartierul Marasti provenind din familii cu

parinti muncitori in fabricile Sinterom si Terapia.

Baietii au argumentat ca si-au ales pozitia din spatele

clasei deoarece „pot combina fetele mai bine”, pot sa

asculte manele fara a fi deranjati si pentru ca oricum

„scoala este un mare...(beeeep)”. Intrebandu-i despre

ceilalti elevi din clasa si mai ales despre colegele din

primele banci care erau atente la ora, acestia ne-au spus

ca ele ”sunt nf...„ in acel moment starnindu-se hohote

de ras si alte ironii la adresa colegelor lor. Am

considerat ca datele culese sunt suficiente pentru a

considera ca acesti patru elevi sunt reprezentanti ai

contra-culturii scolare. In spatiul unde se fuma , erau adunati elevi din diferite clase.

Incercand sa identificam o posibila mutare a elevilor in banci la diferite ore, am

abordat si cele doua profesoare dupa terminarea orelor, purtand o discutie despre

amplasarea in banci, a elevilor din aceste clase, la orele dumnealor. Am aflat astfel ca

acei elevi care s-au plasat in bancile din spate si-au facut un obicei din acest lucru,

14

neschimbandu-si pozitiile. Profesoarele au confirmat de asemena observatiile pe care noi

le-am facut si anume faptul ca acesti elevi doreau sa iasa in evidenta prin comentarii

repetate si prin tot felul de actiuni care sa atraga atentia colegilor. Existau de asemenea

momente in care acestia nu deranjau ora in mod vizibil dar discutau intre ei sau aveau alte

preocupari cu totul diferite de cele ce se desfasura in clasa.

Concluzii:

Urmand ideea lui Willis despre contra-cultura scolara, am incercat cu

metodologia aleasa sa identificam aceasta contra-cultura intr-un spatiu al clasei. Am ales

cele doua licee deoarece am considerat ca sunt relevante pentru cercetarea desfasurata

fiind diferite ca profile, amplasare, reputatie, prestigiu si calitatea predarii cat si a

rezultatelor obtinute in urma acesteia. Am abordat clase din an terminal , in ambele licee,

deoarece in decurs de patru ani se formeaza diferite legaturi intre elevii dintr-o clasa si

spatiul in care acestia invata. In urma observatiilor participative la ore de profil uman se

identifica un pattern de pozitionare a contra-culturii in special in spatele clasei. Dorind sa

aflam mai multe despre motivatiile si valorile elevilor care se aseaza in spatele clasei, am

ales sa triangulam observatia participativa cu discutii informale, iar datorita timpului

redus pe care pauza ni-l acorda, acestea s-au desfasurat in spatiul desemnat de elevi. . In

urma informatiilor prelucrate de noi, rezulta ca motivatiile pentru care elevii pe care noi

i-am identificat a fi reprezentanti ai contra-culturii scolare sunt cam aceleasi in cazul

ambelor licee: motivatiile nu depind in general de mediul de provenienta, sex,

background familial, situatia materiala (adica de factorii externi) ci in special

pozitionarea depinde de atitudinea fata de scoala, autoritate, modul de predare (factori

interni).

Plecand de la ipoteza noastra principala de cercetare si anume „Contra-cultura

scolara se dezvolta cu precadere intr-un anumit spatiu al clasei, cel definit de noi ca fiind

spatiul neoficial.” putem spune ca ea se confirma. In ceea ce priveste cea de-a doua

ipoteza enuntata de noi „Modalitatile in care elevii se aseaza intr-un anumit spatiu, tin de

factorii externi (factori demografici) si de cei interni (factori psihologici) individului.”

putem spune ca doar o parte a ei poate fi confirmata, cu precadere ca pozitionarea contra-

culturii tine de factori interni individului, in special atitudinea fata de scoala si autoritate.

15

Astfel, ipoteza conform careia exista o corelatie intre modul de asezare in banca si

personalitatea individului este confirmata. Se confirma de asemenea si asumptia noastra

cum ca elevii nesiguri pe cunostintele lor tind sa se aseze in bancile din spate, iar cei care

stapanesc bine cunostintele ocupa primele locuri in banci. Ipoteza noastra conform careia

in bancile din spate se aseaza elevii cu stima de sine redusa se infirma, dupa cum am

observat in urma discutiilor cu acestia.

Prin formele de socializare si de reproducere a sistemelor sociale in cadrul

institutiilor de scolarizare se dezvolta o contra-cultura tocmai datorita diversitatii

indivizilor si intereselor diferite pe care acestia le au, relatia dintre aceste categorii de

indivizi cu scoala fiind un raport intre dominati si dominanti. Reluam aici o idee

formulata de Bourdieu si Passeron, si anume cultura scolara le e impusa acestor categorii,

daca nu ca singura cultura posibila, cel putin ca singura cultura care merita sa fie

recunoscuta ca atare. Caracterul de impunere, de violenta al acestui raport rezulta din

faptul ca nu putem gasi criterii universale, absolute, inatacabile pe baza carora sa

decidem pozitia privilegiata a culturii scolare si pozitia subordonata a celorlalte tipuri de

culturi. Singurul criteriu identificabil e defapt un raport de putere intre cei care apartin si

isi interiorizeaza un anumit tip de cultura. Scoala este cea care ofera categoriilor

dezavantajate sansa de a-si insusi cultura si de a accede astfel la pozitii superioare.

Pentru categoriile defavorizate, reusita echivaleaza cu o convertire a intregul sistem de

valori, atitudini, credinte, coduri de vorbire in sistemul acela propus de scoala, in timp ce

pentru categoriile dominante, care impartasesc o cultura asemanatoare cu cea de tip

scolar, in viata lor de zi cu zi, scoala nu face altceva decat sa confirme si sa intareasca

sistemul de valori, atitudini si practici.

Ipoteza noastra principala poate fi dezvoltata in alte cercetari ulterioare in care sa

se analizeze intr-un mod mai amanuntit factorii externi care determina alegerile legate de

pozitionarea indivizilor in spatiul clasei, deoarece credem ca si acestia au o pondere

semnificativa.

16

Limitele cercetarii:

Cercetarea noastra s-a desfasurat intr-un timp limitat din cauza accesului dificil in

unitatile de invatamant vizate, si desi consideram necesare mai multe reveniri pentru a

culege cat mai multe informatii, din diverse motive ele nu au fost posibile. Acestea ne-ar

fi ajutat sa ne dam seama daca elevii care se plaseaza in spatele claselor, spatiul

identificat de noi ca reprezentand localizarea contra-culturii, raman aceeasi intotdeauna

sau isi schimba pozitia. Totusi aceste date au fost obtinute verbal de la elevii cu care am

purtat discutii, nu prin observatie directa. De asemenea, ne-am limitat cu discutiile la acei

elevi care ne-au trezit interesul pentru cercetarea noastra, astfel incat informatiile preluate

de la ei referitoare la colegi pot fi de natura subiectiva.

O alta situatie problematica ar putea fi, desi noi nu ne-am anuntat explicit

motivele prezentei la orele de curs si nici tema cercetarii noastre, schimbarea

comportamentelor elevilor si poate si a profesorului datorate prezentei noastre in sala.

Desi bine incadrata teoretic, cercetarea noastra nu ar putea fi extinsa/generalizata

din cauza nivelului micro social la care a fost realizata, avand ca subiecti mai putin de

zece cazuri de elevi pe care i-am putut incadra ca reprezentanti ai contra-culturii in

clasele abordate de noi.

17

Bibliografie:

1. Bourdieu, Pierre &Passeron, Jean-Claude

„Repreoduction in Education, Society and Culture”, Sage, 1990, (in French: La

Reproduction. Éléments pour une théorie du système d'enseignement, Minuit,

1970)

2. Bowles, Samuel & Gintis,Herbert

“Schooling in Capitalist America”, Academic Press, New York, 1976

3. Moore, Rob

“Cultural Capital: objective probability and the cultural arbitrary”, British

Journal of Sociology of Education, vol 25, nr.4, sept. 2004

4. Simmel, Georg & Kurt H. Wolff

“The Sociology of Georg Simmel”(cap. "The Metropolis and Mental Life" )

Glencoe, Free Press, 1950

5. Stanciulescu, Elisabeta

“Sociologia educatiei familiale”, vol II “Familie si educatie in societatea

romaneasca. O istorie critica a interventionismului utopic”, Polirom, Iasi, 1998

6. Stanciluescu, Elisabeta

curs Metode Calitative, 2005

7. Willis, Paul

“Learning to Labour”, Aldershot, Gower, 1977

8. Site-uri

http://www.gcosbuc.ro/

18

http://www.gsavlaicu.ro/

http://www.edu.ro/