La 28 ianuarie 2010,Profesorul Ion H.Ciubotaru a împlinit 70 de

ani. κi trage seva din pãmîntul rod-nic al Moldovei de sus, pãmînt „carea dat atîtea nume strãlucite ºtiinþeiromâneºti”1.

Ion al lui Costache Ciubotaru,Nicã al lui Costache, cum îi spuneauvecinii ºi cei apropiaþi, ºi-a dus viaþa,în veacul al XIX-lea, în satul BivolulMare (azi Viiºoara). Spre 1850, aajuns staroste de cãrãuºi pe moºiaboierului Balº. Acesta este cel maiîndepãrtat strãmoº despre care Ion H.Ciubotaru are informaþii2. Starostelea avut patru copii: trei fete ºi un bãiat. Al treilea nãs-cut, cãruia îi fusese hãrãzit sã ducã mai departenumele înaintaºilor, avea sã fie bunicul Ion, numit,dupã locul de baºtinã, ºi Bivoleanul. Prin cãsãtorie aajuns la Hîrtop, prin pãrþile Suharãului. În cîþiva ani i-a murit prima nevastã. Din cea de-a doua cãsãtorie, cuMaria Dorohonceanu, au apãrut pe lume ºapte copii,tatãl lui Ion H. Ciubotaru, Haralamb, fiind primul nãs-cut. În toamna anului 1913 a murit bunicul, bunicarãmînînd sã poarte de grijã la nu mai puþin de 11copii…

Neajunsuri de tot felul, care i-au marcat serios ado-lescenþa ºi primii ani ai tinereþii, l-au determinat peHaralamb Ciubotaru sã se cãsãtoreascã de timpuriu cuElena Sauciuc. Aceasta era din Arborea, iar strãbuniciidinspre mamã veneau de pe Valea Siretului. În anul derestriºte 1940, aici, în Arborea, avea sã vadã prunculIon lumina vieþii, mama fiind vegheatã, cu blîndeþe ºiîndelungã înþelegere, de cãtre baba sau moaºaMateiasa (Ruxandra lui Mitriþã Matei).

Vitregiile rãzboiului, abãtute ºi asupra celor rãmaºiacasã, emoþionanta întîlnire a tatãlui sosit de pe front,împroprietãrirea de dupã rãzboi, speranþa, din pãcatedeºartã, cã viaþa îºi va relua cursul firesc, seceta ºifoametea cumplite din anii 1946-1947, amintirea

primilor ani de ºcoalã ºi imaginea deneºters a Doamnei învãþãtoare Lazãr,precum ºi cea a vacanþelor pline de„jocuri copilãreºti”, dar ºi de lec-turile de neuitat, ucenicia asprã laºcoala muncii (la pãscutul oilor, laatelierul de dulgherie al moºuluiIorgu, la covãlia lui Nicã Huminiucsau la croitoria lui MitracheCozmuleanu din Stînca) – iatã cîtevafragmente biografice care i-au mar-cat pregnant copilãria, fragmentecare nu se vor mai ºterge nicicînd dinmemoria Profesorului Ciubotaru.

În 1951 începea instrucþia gim-nazialã la vestita ªcoalã Normalã

„Alexandru Vlahuþã” din ªendricenii Dorohoiului. Oamintire plinã de veneraþie ºi respect poartã ºi astãzimemoriei multor dascãli de aici, însã dintre toþi sedetaºeazã profesorul de istorie Gheorghe Romândaºu.În 1954 urma sã susþinã examenul de capacitate, carei-ar fi deschis calea spre cariera de învãþãtor. Cu cîte-va zile înainte i s-a adus la cunoºtinþã cã nu mai aveavoie sã-ºi continue studiile. Cauza pare azi stupidã:pãrinþii sãi, ca ºi ai altor elevi, intraserã în conflict cuinteresele partidului. Totuºi, examenul de capacitate l-a dat la Botoºani, la ªcoala Medie Tehnicã Medicalã.Pierduse ºansa de a ajunge învãþãtor, rãmînînd la ori-zont doar perspectiva de a ocupa un post de asistentmedical undeva într-un sat. Din pãcate, la terminareaanului al doilea, toate ºcolile medii tehnice din þarãintrau în lichidare.

Drept urmare, în septembrie 1956, dãdea, din nou,admitere la ªcoala Medie de Arte Plastice din Iaºi.Cum însã pãrinþii traversau o perioadã foarte grea, iar„nebunia cotelor îi adusese în pragul disperãrii”3 ahotãrît sã rãmînã o vreme alãturi de ei. Acum, înaceastã perioada a tinereþii, se va petrece o experienþãoarecum hotãrîtoare pentru lui Ion H. Ciubotaru.Aproape de pãrinþii împovãraþi de griji, dar ºi de talpaþãrii, adolescentul Ion aude, dupã cum va mãrturisi

! ! 1010 Revista românã nr. 4 (62)/ 2010

MARCEL LUTICMARCEL LUTIC

O VIAÞÃ DEDICATÃ ETNOLOGIEIO VIAÞÃ DEDICATÃ ETNOLOGIEIROMÂNEªTI.ROMÂNEªTI.

PROFESORUL ION H. CIUBOTARUPROFESORUL ION H. CIUBOTARULA 70 DE ANILA 70 DE ANI

mai tîrziu, „glasul pãmîntului, care rãzbate pînã la noidin strãfundurile vremii. E chemarea care ne încîntãauzul de veacuri, þinîndu-ne laolaltã. (...) Agriculturaeste limanul spre care ne întoarcem, ori de cîte oriobosim, îndepãrtîndu-ne prea mult de þãrm. Este loculliniºtit, unde ne putem aduna gîndurile, regãsindu-ne.Am ancorat adesea lîngã acest liman. Aºa mi-a fostrînduit”4.

Împlinea 17 ani, iar „la aceastã vîrstã viaþa pare lafel de frumoasã, oricum ºi de oriunde ai privi-o”5.Experienþa iniþiaticã va continua într-un domeniu alagriculturii accesibil numai experimentaþilor, e vorbade semãnat. Familiarizarea cu obiceiurile specificenopþii Sfîntului Andrei ºi, mai apoi, implicarea înorganizarea celui „mai îndrãgit obicei din sat”6, anumeCãluþul bãtrînesc, precum ºi cinstea de a fi vãtafulcetei – iatã alte trepte ale unei reale ºi necesare iniþieri.

Ca într-un veritabil roman de aventuri, peripluladolescentin îºi va consuma un alt scurt episod laSfatul Popular al raionului Rãcari, undeva prin sudulþãrii, nu departe de Bucureºti, aici tînãrul Ion H.Ciubotaru fiind, pentru cîteva luni, agent poºtal. Dupãpuþinã vreme se reîntoarce la matcã. Este angajat, princoncurs, pe postul de referent principal la SfatulPopular Arborea. Exasperat de nedreptãþile la care,fãrã sã vrea, era martor, ia, de nenumãrate ori,apãrarea celor obijduiþi de trepãduºii partidului. Drepturmare, spre sfîrºitul verii lui 1957, conducereaSfatului Popular al comunei Arborea îi desface con-tractul de muncã pentru „atitudini neprincipiale”. Înacest timp, Haralamb Ciubotaru se îngrijea deja deîmpãmîntenirea feciorului Ion. Din pãcate, „rîn-duielile statornicite de veacuri fuseserã zdruncinatedin temelii ºi ameninþau sã se prãbuºeascã de la o zi laalta”7, aºa cã destinul sãu nu va mai fi legat direct deglia strãbunã, ci de slova cãrþii ziditoare de conºtiinþe.

La începutul toamnei lui 1957, un gînd nu-i dãdeapace deloc: vroia cu orice chip sã obþinã o dezlegarede la Ministerul Sãnãtãþii, care sã-i dea dreptul sã-ºitermine studiile într-un liceu cu profil teoretic. În douãsãptãmîni avea sã obþinã preþioasa dezlegare. Totuºi,pentru cã depãºise vîrsta înscrierii la admitere, a fostobligat sã dea ºapte examene de diferenþã. Dacã le tre-cea, putea fi înmatriculat în clasa a IX-a, la cursurilede zi. Le-a susþinut pe toate, promovîndu-le cu bine, laLiceul „Grigore Ghica” din Dorohoi. În felul acesta, ladeschiderea anului ºcolar din septembrie 1958, segãsea printre elevii clasei a IX-a, de la Liceul Teoreticnr. 2, din Dorohoi. Are timp sau îºi face ºi pentru pre-ocupãrile specifice vîrstei: „Mergeam în excursii,pregãteam spectacole, participam la concursuri liter-are, la petrecerile ºcolãreºti, cîntam ºi dansam”8.

Într-o noapte din primãvara lui 1958, aflat la gazdadin Dorohoi, unde-ºi pregãtea examenele particulare,a avut un coºmar din care a înþeles repede cã acasãsunt necazuri. Într-adevãr, tatãl sãu fusese arestat deSecuritate pentru cã refuza cu îndîrjire sã se înscrie înGospodãria colectivã. L-au judecat în procedurã deurgenþã. Dupã 24 de ore de la arestare era deja con-damnat. Pus în faþa unei crunte dileme, eliminã dinstart ideea întreruperii studiilor. Totuºi, trebuianeapãrat sã rezolve o problemã care ameninþa foarteserios viaþa familiei sale, Haralamb Ciubotaru avînd,în momentul arestãrii, „în derulare nu mai puþin dezece contracte: patru pentru animale ºi ºase pentruproduse agricole, însumînd peste zece tone de grîu,porumb ºi floarea soarelui. Toate aveau scadenþa încursul anului 1960”9. Drept urmare, imediat dupãîncheierea cursurilor ºcolare, a venit acasã „hotãrît sãrezolv aceste probleme gospodãreºti extrem de difi-cile. (...) La optsprezece ani îmi asumam responsabil-itãþile capului de familie, deºi în jurul meu erau doarvaiete, deznãdejde ºi sãrãcie”10. A cutreierat toatãvara, de data aceastã într-o veritabilã iniþiere întru alenegustoriei, satele ºi iarmaroacele din þinutulDorohoiului. La începutul toamnei, problema erarezolvatã. Avînd cugetul împãcat ºi mama oarecumliniºtitã, se întorcea „la ºcoalã istovit, gata sã începultima clasã de liceu. Lãsam în urmã o varã iniþiat-icã”11.

Din cei aproape patru ani de închisoare, HaralambCiubotaru a fãcut aproape trei. S-a reîntors la Arboreape la mijlocul verii lui 1961, cînd seceriºul era în toi.Cumva firesc, a plecat împreunã cu Ion la strînsulgrîului, „ca ºi cum ne-am fi continuat munca din ziuaprecedentã. Cîteva luni mai tîrziu, îmi începeam studi-ile la Facultatea de Filologie a Universitãþii«Alexandru Ioan Cuza» din Iaºi”12.

...Din toamna anului 1962, momentul întîlniriiprovidenþiale cu Profesorul Petru Caraman, studentulIon H. Ciubotaru13 va avea parte de o altã iniþiere, maisubtilã, determinantã pentru profilul cãrturarului demai tîrziu. Putem afirma cã aceastã întîlnire îi vaschimba radical viaþa, de atunci ºi pînã astãzi existenþãlui Ion H. Ciubotaru stînd sub semnul inconfundabil allui Petru Caraman. Reputatul etnolog Ion Taloº afir-ma, în acest sens, cã cei doi, „Caraman ºi Ciubotaru,sunt de nedespãrþit. Niciodatã nu se va putea vorbidespre unul fãrã sã fie mãcar amintit ºi celãlalt. Mi separe cã între ei a existat (ºi continuã sã existe) o legã-turã mai mult decît spiritualã. Genele lor comune setrag de undeva din strãfundurile Moldovei, ale aceleiMoldove rurale, care ne-a dat un Eminescu, unCreangã, un Sadoveanu ºi atîþia alþii”14. Aºa dupã cum

! ! 1111Revista românã nr. 4 (62) / 2010

bine remarca Ioana Repciuc, „Profesorul PetruCaraman ºi Ion H. Ciubotaru s-au întîlnit într-unmoment de rãscruce: primul avea de suportat nedrep-tatea înlãturãrii abuzive de la catedrã, iar cel de-aldoilea cãuta un sprijin în materializarea pasiunii salepentru studierea culturii tradiþionale. Reciprocitateapare sã fie legea care a stat la baza providenþialuluiparcurs împreunã. Dacã discipolul a reuºit sã asimi-leze pe deplin darurile oferite, cu atîta generozitate, demaestru, dintr-un preaplin al profesorului genial,învãþatul ºi-a gãsit în acesta speranþa unei posteritãþimai luminoase decît marasmul contemporaneitãþiiadverse; a fost mulþumit de mintea sa strãlucitã ºi deinegalabilul devotament pe care i l-a arãtat”15. Maiadãugãm ºi faptul, extrem de elocvent pentru legãturadintre cele douã mari spirite creatoare ale neamuluinostru, cã „cea mai mare parte din creaþia ºtiinþificã amarelui cãrturar [Petru Caraman] a vãzut luminatiparului dupã dispariþia lui, în 1980, prin grija unorspecialiºti ºi discipoli fideli, ca Ion H. Ciubotaru,Ovidiu Bîrlea ºi Iordan Datcu”16.

Dupã terminarea studiilor universitare, Ion H.Ciubotaru este angajat, în octombrie 1966, caîndrumãtor de specialitate la Muzeul Etnografic alMoldovei17. Cele 10 luni de „activitate muzeisticã auprefigurat abilitãþile ordonatoare”18 ale lui Ion H.Ciubotaru. La începutul lui aprilie 1968, deveneacercetãtor în cadrul Centrului de Lingvisticã, IstorieLiterarã ºi Folclor al Academiei Române din Iaºi19. Înaceeaºi instituþie, cu titulatura schimbatã (Institutul deFilologie Românã „A. Philippide”), îl regãsim ºi astãzipe Profesorul Ciubotaru, studiind cu aceeaºi pasiuneteme majore ale etnologiei româneºti. Dupã 1989,predã Etnologie studenþilor de la Facultãþile de Istorieºi Filologie ale Universitãþii ieºene, încercînd sãiniþieze, la rîndul sãu, tineri capabili sã-i calce peurme. Între anii 1991 ºi 2004, Ion H. Ciubotaru s-aaflat la conducerea Centrului Judeþean al CreaþieiPopulare din Iaºi20. Din 1966 încoace, peste tot peunde Dumnezeu i-a cãlãuzit paºii, la muzeu, laInstitut, la Universitate, la Centrul Creaþiei Popularesau prin sutele de sate de unde a adunat o mulþime deinformaþii, Ion H. Ciubotaru a manifestat ferm „voinþade a sistematiza, ordona, clasifica, interpreta ºi valori-fica actele de culturã tradiþionalã, atît de pulverizate înmanifestãri ºi iniþiative izolate”21.

Ion Taloº, atunci cînd amintea de întemeiereaArhivei de Folclor a Moldovei ºi Bucovinei (AFMB)de cãtre tînãrul Ion H. Ciubotaru, afirma cã e un„grandios proiect, [care a îmbogãþit] sensibil docu-mentaþia cu privire la cultura neamului românesc”22.Însã proiectul de alcãtuire a fost elaborat ºi impus cudestule adversitãþi, în cadrul lui universul culturii pop-

ulare fiind investigat în toatã complexitatea sa. Dupãaproape 40 de ani de activitate, la Iaºi s-a constituit unbogat fond arhivistic. Astfel, fondurile AFMBînsumeazã peste 300.000 de documente etno-fol-clorice, formate din rãspunsurile la chestionarele com-pletate ºi manuscrisele din satele anchetate. Pe lîngãacestea, „arhiva adãposteºte o fonotecã, numãrîndpeste 700 de benzi de magnetofon, o amplã fototecã cunegativele filmelor foto, diapozitive color, fotografiiîn douã exemplare (circa 8.000 de fotocopii cu totatîtea dublete), 15 filme etnografice ºi un fond consti-tuit din colecþia profesorului Petru Caraman”23. Încadrul AFMB „au fost descoperite cãile necesare uneiînþelegeri superioare a cercetãrii limbajelor specificediferitelor arte: literaturã, plasticã, muzicã sau core-grafie, care participã ºi dau viaþã actului folcloric. (...)Ion H. Ciubotaru, mentorul celor ce ºi-au desfãºuratactivitatea în cadrul Arhivei de Folclor a Moldovei ºiBucovinei, a avut un rol determinant în iniþierea ºidezvoltarea cercetãrii etnomuzicologice româneºtipentru întreg spaþiul moldovenesc. Înrîuririle sale teo-retice ºi metodologice, în privinþa cercetãrilor deteren, au fost determinante”24.

Menþionãm cã la baza constituirii acestei impre-sionate arhive a stat Chestionarul folcloric ºi etnograf-ic general, alcãtuit de tînãrul cercetãtor sub îndru-marea directã a lui Petru Caraman, un instrument delucru extrem de util în munca de cercetare pe teren ºicare cuprinde nu mai puþin de 1175 de întrebãri ce sur-prind toate palierele culturii populare25. Chestionarul afost elaborat în circa doi ani; în 1971 era expediat înnu mai puþin de 1800 de localitãþi, la Iaºi întorcîndu-se aproximativ 800 de chestionare completate26.

Rezultatele în planul publicisticii de specialitate nuau întîrziat sã aparã. Cele 10 volume din seria„Caietelor Arhivei de Folclor” „constituie o referinþãpentru cercetarea ºi redarea creaþiei populare în spe-cial pentru respectul acut faþã de autenticitatea formeiºi contextului în care au fost emise”27. În 1987, OvidiuBîrlea remarca: „Caietele Arhivei de Folclor s-auimpus cu rapiditate. O publicaþie ºtiinþificã binevenitã,care ºi-a cîºtigat notorietatea atît în þarã, cît ºi pestehotare”28, iar în 2005 Lucia Cireº scria despre Ion H.Ciubotaru: „Între anii 1979-1991 coordoneazã colecþiacelor zece volume din seria «Caietele Arhivei deFolclor», extrem de favorabil primite de specialiºti, acãror apariþie se datoreazã, în primul rînd, asiduitãþiisale”29.

În perioada 1991-2004, Ion H. Ciubotaru a iniþiat„un proiect gigant, care din pãcate nu poate fi adunatla suma realizãrilor. Condiþiile socio-politice (dar ºifactori de naturã subiectivã) au reuºit sã stopeze ceeace ar fi putut deveni cea mai mare izbîndã ºtiinþificã

! ! 1212 Revista românã nr. 4 (62) / 2010

din domeniul antropologiei culturale zonaleromâneºti: Tezaurul etno-folcloric din Moldova”30.Ceea ce consemna Profesorul Ciubotaru în urmã cu 18ani, chiar la începutul publicaþiei-program, rãmîne demare actualitate ºi pentru generaþia mai tînãrã deetnologi ºi etnografi români: „Tezaurul etno-folcloriceste o lucrare a cãrei lipsã continuã sã se resimtã în lit-eratura noastrã de specialitate”31.

Nu avem spaþiul necesar pentru a insera mãcartitlurile cãrþilor ºi studiilor de referinþã care poartãsemnãtura inconfundabilã a Profesorului Ion H.Ciubotaru. Ele se regãsesc, cu multe ºi pertinentecomentarii, în grandiosul volum omagial (nu maipuþin de 808 pagini în format academic!) editat, laceas aniversar, de Muzeul Etnografic al Moldovei32.Amintim doar cîteva aprecieri la adresa trilogieiCatolicii din Moldova. Universul culturii populare33,trilogie cãreia Ion H. Ciubotaru i-a dedicat un deceniude muncã intensã, aceasta fiind socotitã de confraþii debreaslã „contribuþia sa cea mai importantã de pînãacum”34: „este o lucrare obiectivã, convingãtoare”35;„monumentala lucrare (...) reprezintã o operã de refer-inþã36, (...) un reper de neocolit”37; „o lucrare impunã-toare”38; „un unicat în literatura etnograficã”39; „oimpresionantã monografie”40; „cele trei volume ale luiIon H. Ciubotaru se constituie într-o lucrare monu-mentalã, atît prin imensa arie de investigaþie, cît ºi prinrezultatele obþinute. Autorul se scufundã adînc în tre-cutul cultural moldovenesc, dar dovedeºte în acelaºitimp un acut spirit de observare a fenomenelor de cul-turã popularã în funcþie de evoluþia vieþii sociale,respectiv de mutaþiile care au avut loc în ultimeledecenii în zona cercetatã, ºi ne oferã în acest fel undocument de epocã, pe care cercetãrile viitoare nu-lvor putea în nici un caz ignora”41.

Nu întîmplãtor, valoarea lucrãrii a fost confirmatãprin decernarea, în anul 2007, a celei mai înalte dis-tincþii internaþionale, Premio Internazionale di StudiDemoetnoantropologici „Giuseppe Pitré – SalvatoreS. Marino” (pentru anul 2005) din Palermo, premiunumit de specialiºti „Nobelul în domeniu”, iarAcademia Românã a acordat lucrãrii premiul „SimeonFlorea Marian”, la secþia Etnografie ºi Folclor42.

Ce s-ar mai putea spune despre Ion H. Ciubotaru?Dar cîte nu s-ar mai putea spune? Iatã numai douãopinii venite din registre diferite: „Ion H. Ciubotaru senumãrã printre reprezentanþii de seamã care s-auimpus în ultimele decenii în domeniul etnologiei ºifolclorului. (...) Profesorul Ciubotaru se impune ca unadevãrat om de ºtiinþã, la care pasiunea pentru cerc-etare ºi priceperea se întovãrãºesc în chip fericit. (...)[Ion H. Ciubotaru] se distinge de cei mai mulþi din ceicare cerceteazã viaþa satelor noastre prin aspectele pe

care le evocã ºi mai ales prin erudiþia cu care rãspundela întrebãrile pe care le suscitã studiile de teren. Omulde ºtiinþã are astfel acea formaþie fericitã care îmbinãtalentul culegerii cu situarea culegerilor în domeniulde ansamblu al ºtiinþelor sociale, cu interpretãrile judi-cioase, cu implicarea teoriilor celor mai potrivite pen-tru a înþelege un fapt social. (...) Este evident cãnumele lui Ion H. Ciubotaru trebuie adãugat numelorstrãlucite care s-au aplecat asupra tradiþiilor populareale satelor din regiunile româneºti”43; „Pentru toateacestea (ºi multe altele), profesorul Ion H. Ciubotarumeritã din plin toate onorurile academice. Orice acad-emie din lume ar fi încîntatã sã deþinã o cercetare deanvergura ºi valoarea celei realizate de profesorul ºietnologul Ion H. Ciubotaru, alãturi de echipa sa. Eatrebuie sã devinã model de cercetare pentru tinerelegeneraþii de etnologi, sociologi ºi antropologi. Oriceuniversitate sau academie din lume ar fi onoratã sã-laibã printre angajaþi pe profesorul Ion H. Ciubotaru.(...) Într-un cuvînt, discipolul lui Petru Caraman esteun model pentru noi toþi”44.

...8 mai 2010. Aula Academiei Române – FilialaIaºi. Profesorul Ciubotaru a fost sãrbãtorit ºi omagiataºa cum se cuvine de cãtre comunitatea ºtiinþificã ºiacademicã ieºeanã ºi naþionalã. Au fost prezenþi atîtcolegi de generaþie ai Profesorului Ciubotaru, person-alitãþi de prestigiu ale ºtiinþelor sociale, cît ºi tinericercetãtori, declaraþi deja, mai mult sau mai puþin, dis-cipoli ai omagiatului. Evenimentul, pus în operã decãtre Muzeul Etnografic al Moldovei, Filiala Iaºi aAcademiei Române ºi Direcþia Judeþeanã pentruCulturã, Culte ºi Patrimoniul Cultural Naþional Iaºi, aprilejuit, în primul rînd, lansarea monumentalei lucrãridedicate Profesorului Ion H. Ciubotaru. Apoi s-adesfãºurat Colocviul naþional „Etnologia româneascãla început de mileniu”, fiind evidenþiatã starea ºtiinþeinoastre în momentul actual. AcademicianulAlexandru Zub, statornic preþuitor al activitãþii ºioperei lui Ion H. Ciubotaru, reputatul Profesor IonCuceu de la Cluj-Napoca, Nicu Gavriluþã, tînãruldecan al Facultãþii de Filosofie ºi ªtiinþe Social-Politice de la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iaºi,Vasile Munteanu, la fel de tînãrul director al DirecþieiJudeþene pentru Culturã, Culte ºi Patrimoniul CulturalNaþional Iaºi sau harnicul cercetãtor Pamfil Bilþiu dela Sighetu Marmaþiei au subliniat, cu toþii, strãlucitelemerite ale celui omagiat, personalitatea sa puternicãsau capacitatea sa de a deschide, pe linia trasatãmagistral de Petru Caraman, drumuri extrem de folos-itoare pentru etnologia româneascã.

10 septembrie 2010. Muzeul Naþional deEtnografie ºi Istorie Naturalã din Chiºinãu –Republica Moldova. La Sesiunea anualã de comu-

! ! 1313Revista românã nr. 4 (62) / 2010

nicãri ºtiinþifice a muzeului, organizatorii au consacratcea mai mare parte a deschiderii oficiale sãrbãtoririiProfesorului Ion H. Ciubotaru. Atmosfera emoþionan-tã ºi caldã a fost întreþinutã de Gheorghe Posticã, vice-ministrul Culturii din Republica Moldova, MihaiUrsu, inimosul director al muzeului din Chiºinãu, deVarvara Buzilã, directorul ºtiinþific al aceluiaºimuzeu, precum ºi de mulþi dintre colegii de breaslã dinBasarabia. Cu toþii au elogiat activitatea remarcabilã aProfesorului de la Iaºi, bucuria de a-l avea ca oaspetede seamã, satisfacþia cã sunt contemporanii unuiasemenea cãrturar. Mai multe diplome din parteaMinisterului Culturii, Academiei Republicii Moldovaºi a Muzeului Naþional de Etnografie ºi IstorieNaturalã, dar ºi o emisiune filatelicã destinatã specialde Poºta Moldovei împlinirii a 70 de ani de cãtreProfesorul Ion H. Ciubotaru, au arãtat mãsura preþuiriide care se bucurã mentorul nostru peste Prut, opreþuire de care nu a avut parte din partea instituþiilorstatului român din cealaltã parte a Prutului.

...Trãim vremuri tulburi. Simþim cu toþii, într-o maimicã sau mai mare mãsurã, aceastã stare. Acum parcãse discern mai bine lucrurile mãreþe de cele mãrunte,grîul de neghinã, albul de negru, caracterele integrefaþã de sufletele sufocate de meschinãrie... Dumnezeu,ca un Veghetor Absolut, înadins trimite în aceste vre-muri tulburi spirite înalte, caractere puternice, oameniplãmãdiþi dintr-un aluat special ce insuflã semenilorsperanþã, curaj ºi încredere cã rînduiala dreaptã vareveni ºi va dãinui încã mult timp în lumea cu dor.Aceste spirite sunt, prin har divin ºi prin propria oste-nealã, daruri binefãcãtoare pentru cei cãrora le stau înpreajmã ºi repere ineluctabile pentru cei care serãtãcesc pe cale. Un astfel de spirit înalt este, credem,Profesorul Ion H. Ciubotaru. Sã ne trãiþi întru mulþiani Domnule Profesor!

Note:1. Paul H. Sthal, Un adevãrat om de ºtiinþã (text inedit), în

„Anuarul Muzeului Etnografic al Moldovei – X. In honoremProf. Univ. dr. Ion H. Ciubotaru” (în continuare AMEM-IHC),Iaºi, 2010, p. 766.

2. Menþionãm cã cele mai multe informaþii din aceastã primãparte a materialului nostru sunt din AMEM-IHC. A se vedeaSecþiunea „Rememorãri” a „Anuarului”, mai precis emoþionantulmaterial autobiografic intitulat semnificativ Vatra regãsitã(Deveniri), p. 19-74.

3. Ibidem, p. 55.4. Ibidem, p. 56.5. Ibidem.6. Ibidem, p. 58-60.7. Ibidem, p. 67.8. Ibidem, p. 69.9. Ibidem, p. 72.10. Ibidem, p. 73.11. Ibidem, p. 74.

12. Ibidem.13. Ioana Repciuc, Discipol al Profesorului Petru Caraman,

în AMEM-IHC, p. 115.14. Ion Taloº, Monumentul Petru Caraman, recenzie la

lucrarea lui Ion H. Ciubotaru, Petru Craman. Destinul cãrturaru-lui, Iaºi, Editura Universitãþii „Al.I. Cuza”, 2008, publicatã în„Vatra”, anul XXXV, nr. 452-453, serie nouã, Tîrgu Mureº,noiembrie-decembrie 2008, p. 175-176, republicatã în AMEM-IHC, p. 788-790.

15. Ioana Repciuc, op. cit., p. 111.16. Livia Cotorcea, O imagine culturalã emblematicã: Petru

Caraman, în AMEM-IHC, p. 736.17. Adina Hulubaº, Vocaþia întemeierii, în AMEM-IHC, p.

91 ºi 102.18. Ibidem; Ioana Repciuc, op. cit., p. 123-124.19. Adina Hulubaº, op. cit., p. 91.20. Ibidem, p. 102.21. Ibidem, p. 104.22. Ion Taloº, Douã capodopere: La chanson de Roland ºi

Mioria, în AMEM-IHC, p. 653.23. Adina Hulubaº, op. cit., p. 96.24. Florin Bucescu, Viorel Bîrleanu, Melosul popular în

Caietele Arhivei de Folclor, în AMEM-IHC, p. 717-718.25. Adina Hulubaº, op. cit., p. 92.26. Ibidem, p. 92-93.27. Ibidem, p. 97.28. Ibidem, p. 97-98.29. Lucia Cireº, Ion H. Ciubotaru la 65 de ani, în „Revista

românã”, anul XI, nr. 2 (40), Iaºi, iunie 2005, p. 5.30. Adina Hulubaº, op. cit., p. 103.31. Ion H. Ciubotaru, Tezaurul etno-folcloric din Moldova

(TEM), Iaºi-Chiºinãu, 1992, p. 1.32. În special în materialele ºi studiile semnate, deja menþion-

ate mai sus, de Adina Hulubaº, Ioana Repciuc, Florin Bucescu ºiViorel Bîrleanu, în AMEM-IHC.

33. Vol. I, Iaºi, 1998; vol. II, Iaºi, 2002; vol. III, Iaºi, 2005;toate volumele au apãrut la Editura Presa Bunã, fiind tipãrite, încondiþii grafice excepþionale, la Tipografia Vaticanului.

34. Iordan Datcu, Ion H. Ciubotaru la un moment aniversar,în AMEM-IHC, p. 89.

35. Ibidem.36. Nicu Gavriluþã, Ciclul sãrbãtorilor de iarnã la catolicii

din Moldova. Specificul cercetãrii etnologului Ion H. Ciubotaru,în AMEM-IHC, p. 379.

37. Ibidem, p. 385.38. Lucia Cireº, O lucrare impunãtoare, recenzie la Ion H.

Ciubotaru, Catolicii din Moldova. Universul culturii populare,vol. III, în „Anuarul Muzeului Etnografic al Moldovei”, VII,2007, p. 403-418; republicatã în AMEM-IHC, p. 751-757.

39. Georgeta Stoica, Un unicat în literatura etnograficã (textinedit), recenzie la lucrarea lui Ion H. Ciubotaru, Catolicii dinMoldova. Universul culturii populare, vol. I, Iaºi, Editura PresaBunã, 1998, în AMEM-IHC, p. 768-770.

40. Ion Taloº, O impresionantã monografie, recenzie la IonH. Ciubotaru, Catolicii din Moldova. Universul culturii popu-lare, vol. I, Iaºi, 1998; vol. II, Iaºi, 2002; vol. III, Iaºi, 2005, pub-licatã în „Steaua”. Revistã de literaturã, culturã ºi spiritualitateromâneascã, anul LVII, nr. 12, Cluj-Napoca, decembrie 2006, p.56-57; republicatã în AMEM-IHC, p. 770-774.

41. Ibidem, p. 773-774.42. Lucia Cireº, O lucrare..., p. 751-752.43. Paul H. Sthal, op. cit.44. Nicu Gavriluþã, op. cit., p. 385.

! ! 1414 Revista românã nr. 4 (62) / 2010