O relatie toxica...Poate te ignoră foarte tare.

Pasiv-agresivitatea este una dintre cele mai oribile moduri în care

poţi fi tratat(ă).

Devii din ce în ce mai mic(ă) pe zi ce trece, şi asta îţi crează (culmea!) o

dependenţă bolnăvicioasă de agresorul

eşti în braţe şi să-i spui că îl (o) itău pasiv. Ca un fel de sindrom

Stockholm (când victima empatizează cu răpitorul său, şi devine

dependentă emoţional de el)..

Vrei să i te cuibărubeşti foarte tare, iar el (ea) te împinge ofuscat(ă) şi îţi

spune că nu are chef acum de din-astea, nu vezi că e atent(ă) la

emisiune?? Ce naiba, eşti obsedat(ă) sexual??

Nu vroiai decât să îl(o) drăgăleşti câteva minute.. şi te simţi tare

vinovat(ă) că mereu te apucă trăiri din-astea siropoase, şi doar ştii că nu

e genul lui (ei) să se manifeste chiar aşa...

Ai fost selectat(ă) pentru un interviu la compania aia la care îţi doreşti

atât de mult să lucrezi într-o bună zi, şi eşti atât de fericit(ă) încât vrei să

strigi în gura mare. Şi primul lucru pe care îl faci este să pui mâna pe

telefon şi să îl(o) suni. Vrei să împarţi bucuria asta cu el (ea), dar mai ales

vrei să fie mândru(ă) de tine... Îţi răspunde greu, şi te expediază repede,

că e ocupat(ă), doar ştii că la ora asta e până peste cap la birou...

Pregăteşti o cină romantică aşa cum ai văzut în filme... bucătăreşti toată

ziua, ai luat o reţetă trăznet de pe internet, dar la un moment dat ţi se

părea că ai nevoie de centura neagră în arte marţiale să îţi poată ieşi ca

în pozele alea, apoi ţi-a luat un secol să scoţi mirosul de ceapă dinstuită

din tine, şi încă un secol să creezi decorul romantic, cu lumânări şi alte

dulcegării...

Îl (o) aştepţi cu sufletul la gură şi un pahar de vin roşu în mână, să intre

odată pe uşă, dar el (ea) întârzie chiar azi... Mai bei câte o gură cu fiecare

zgomot pe care îl auzi pe casa scărilor, până aproape că goleşti sticla...

El (ea) apare într-un târziu, încruntat(ă) şi îţi spune că a avut o zi de

rahat... Aproape că nu observă decorul romantic, noroc că se împiedică

de-un scaun... atunci te întreabă ce naiba te-a apucat să stai la lumina

lumânărilor... s-a luat curentul, sau ce?

Observă minunăţia

ta de mâncare şi se

bucură. Îi era o

foame de lup...

parcă i-ai ghicit

gândurile, că tot ce

îşi doreşte este să

mănânce bine, şi să

se culce..

Te întreabă dacă

sărbătoriţi ceva, sau

ce e cu vinul ăla, îi

spui că da, azi vrei tu să sărbătoriţi iubirea voastră... cu gura plină şi o

mână în platoul cu scoici îţi răspunde uşor emoţionat(ă):

“Dragostea trece prin stomac, mă bucur că n-ai uitat asta... hmmm... ce

bună e papa! Au, şi tu eşti cam bunăciune în seara asta... mâine

dimineaţă te savurez şi pe tine... să pui alarma aia mai devreme cu un

sfert de oră!”

Sau poate într-o zi ţi se întâmplă ceva grav, ceva care te face să suferi

foarte tare.. I te plângi.. ai nevoie să îţi spună că totul va fi bine, şi ca

el(ea) este aici, lângă tine...

Dar el(ea) se enervează..

“Păi dacă eşti proastă (prost)!! Ce să-ţi fac?? De câte ori ţi-am zis că o să

calci în străchini, că eşti praf?! Vezi? Vezi că am avut dreptate?!!”

În timp ce el (ea) îşi savurează dreptatea.. tu încerci să opreşti lacrimile

ce vor să ţâşnească, pentru că ştii că asta îl (o) enervează cel mai tare...

Sau poate e prea posesiv(ă) ..

Spun “prea”, pentru că o anumită posesivitate intră - evident - în atributul

unei relaţii de iubire.

El (ea) este iubitul(a) MEU (MEA).

Posezi. Ai. Un iubit sau o iubita la care te raportezi într-un fel sau altul zi

de zi.

Vă sincronizaţi programul în funcţie de un program al vostru, vă

consultaţi cu privire la aproape tot, vă iubiţi enorm şi vă aveţi unul pe

altul în toate felurile...

Unul poate deveni însă prea posesiv...Te vrea într-o vitrină dacă s-ar putea, numai pentru el(ea)..

Începe să-ţi controleze telefoanele, apoi conturile de socializare de pe

internet, apoi doreşte să facă puţină ordine în viaţa ta, şi cu oaczia asta o

prietenă sau două trebuie să zboare, că sunt paraşute, un prieten, doi

trebuie să dispară, că n-au cuplu şi sunt nişte bădărani, ieşirea

tradiţională de vineri seara cu fetele sau cu băieţii trebuie să îţi iasă din

cap, că acum ai un cuplu, ce să cauţi undeva fără iubitul (iubita) tau (ta),

nu??

Apoi trebuie să verifice el(ea) care e pulsul la tine la birou, şi descoperă

nişte chestii oribile...

Colegul(a) de la personal e fiert (fiartă) după tine, se vede de la o poştă,

cretinul (a) ăla (aia) de la contabilitate ori are sindrom tourette, ori chiar

nu îşi dă seama că tu ai o relaţie stabilă, de vorbeşte atâtea tâmpenii, şi

până la final ajungi să ai voie să vorbeşti doar cu femeia de servici, dar

grijă şi la aia, ca s-a cam lăudat cu fiu-su (fiică-sa)... poate e şireată şi te

vrea de noră (ginere)...

Te sună mama într-o bună zi, şi îţi spune de controlul la ginecolog la care

a fost cu vecina, iar el (ea) pune o falcă în cer şi una-n pământ... după 3

ore de rugăminţi, afli că motivul e chiar mama... mama-soacră! De ce nu

ai pus-o pe speaker? Ai ceva de ascuns?

Vrei să faci un curs de specializare, dar el (ea) nu înţelege de ce ai nevoie

de aşa ceva, câtă vreme ai deja un job bun...

Vrei să mergi la sală, să scoţi energia negativă din tine, şi să te menţii

sănătoasă (sănătos), dar la un moment dat nici nu mai îndrăzneşti să

spui măcar, pentru că ştii deja ce îţi va spune... tu eşti perfect(ă) aşa cum

eşti, iar în ora aia pe care ai petrece-o la sală printre gorile fără creier şi

piţipoance fandosite, mai bine aţi face o plimbare prin parc..

Pasiv sau posesiv, partenerul tău te transformă uşor-uşor într-un (o) sălbatic(ă).

La un moment dat te trezeşti singur(ă) pe lume.

Mai ai poate un prieten - doi rătăciţi care îţi mai dau ceva credit, dar şi ei

destul de reticenţi, şi cu care oricum simţi că ai o relaţie aproape

adulteră... pentru că partenerul tău nici nu îi agreează, şi nici nu prea îţi

rămâne timp pentru prietenii... doar ai o relaţie de cuplu pentru care te

vezi nevoit(ă) să lupţi în permanenţă...

Şi te trezeşti că nu-ţi mai place deloc ce vezi în oglindă... Te-ai îngrăşat,

sau ai slăbit ca naiba... ai cearcăne... nu ţi-ai mai luat o haină nouă de

mult... preferi să-i cumperi lui (ei)...

Şi te trezeşti că tu insăţi (însuţi) nu mai dai doi bani pe tine, şi că nimic

altceva nu mai contează decât să îl (o) ai pe el (ea), care mereu îţi scapă

parcă printre degete... şi în acelaşi timp te acaparează până la epuizare..

Şi uneori îl (o) întrebi dacă te iubeşte, sau măcar dacă însemni ceva

pentru el (ea).

Şi îţi răspunde de fiecare dată că dacă nu te iubea, nu era aici cu tine...

Nu îţi spune că te iubeşte, nu îţi spune că eşti important(ă) pentru el (ea),

dar nici nu te lasă... şi atunci te pune să-i deduci sentimentele, ca şi când

deja ţi-a oferit prea mult din timpul său, cât timp să mai piardă şi cu

declaraţii inutile?

Ceva însemni tu, dacă magnificul de el sau fabuloasa de ea îşi pierde

vremea cu tine...

Pasiv sau posesiv, partenerul tău de viaţă este agresiv. Cu stima ta de sine, cu viaţa ta, cu sentimentele tale...

Şi după ce ţi-a eliminat din jur tot ce nu are legătură cu el (ea), şi te-a

minimalizat până la... minim, tu devii dependent(ă) de dulcele tău

agresor...

Ajungi să trăieşti pentru puţinele momente în care te face oarecum

fericit(ă).

Ai vrea să renunţi câteodată, însă intri într-o stare de sevraj chiar şi

numai când te gândeşti la asta..

Şi viaţa ta se transformă într-o permanentă fugă de sevraj.

Pentru că crezi că nu ai să poţi să respiri fără el sau ea.

Pasiv(ă) sau posesiv(ă), el (ea) este cel (cea) cu care tu ai o relaţie toxică... şi este ca un drog pentru tine.O dependenţă.

Ca orice dependenţă toxică.

La fel ca dependenţa de droguri, de alcool, etc..

Creierul tău are nevoie de endorfinele alea pe care le eliberezi doar în

prezenţa lui (ei).

Cum scapi?...

Este un proces dificil de dezintoxicare.

La fel ca dezalcolizarea, spre exemplu.

Implică în primul rând multă voinţă.O motivaţie.Ceva care să te facă să te vrei pe tine mai mult decât pe el (ea).. Ceva care să te facă să vrei să te mai vrei...

Uneori, persoane minunate îşi trăiesc vieţile până la final cu relaţiile lor

toxice.

Sunt dependente, au un fond dependent, şi nu îşi imaginează că există

viaţă după el (ea).

Au uitat cât valorează, sau au uitat că valorează... persoane care spun

des “Asta-i viaţa.. n-am ce să fac...”

http://angeoudemon.ucoz.ro