Apare în f ie c a re z i d e lu c ru . R E D A C Ţ I A , Pentru Braşov cu dusul acasă pe an 24 coroane. Fără dus acasă pe anAbonamentul: pentru Austro-Ungaria pe an 24 cor., pe */8 an 12 cor., pe î l TIPOGRAFIA Şl ADMINISTRAŢIA : || 20 coroane, pe y2 an 10 coroane, pe */4 an 5 coroane. Un număr 10 bani. y4 an 6 cor. Pentru România şi streinătate pe an 40 franci, pe y# an 20 î l B R A Ş O V , PIAŢA MARE Nr. 30. î| Inserate: un şir petit 20 bani pentru o publicare. Publicări mai dese

franci, pe y4 an 10 franci. §= Telefon: Nr. 226. i i după tarif şi învoială. — Reclame pe pagina a 3-a un şir 20 bani.

O problemă de actualitate.De Dr. V. Mol^ovan.

II.

întrebarea întrebărilor e că pe ce cale am putea să asigurăm generaţiei ce vine după noi o edu­caţie politică şi mai superioară şi mai sistematică?

Cum am spus-o în articolul pre­cedent, nisaînţa noastră trebue să fie de a îmbogăţi şirurile luptăto­rilor politici de mâne, cu o ceată de conducători cu pregătiri temei­nice şi cu esperienţe politice bo­gate câştigate prin ţările mai lu­minate ale apusului.

Ştim prea bine, că guvernele maghiare au urmărit cu consecven­ţă de fier politica de-a închide hermetice graniţele patriei dinain­tea tinerilor noştri, cari au dorit să se adape la izvoarele mai bo­gate ale universităţilor din străi­nătate.

Scopul proxim al acestei poli­tice va fi fost la toată întâmplarea de-a ne împrietini cu cultura şi ştiinţa maghiară.

Nu cercetez întrucât şi-au ajuns scopul şi întrucât nu.

Un rezultat pozitiv deşi poate neintenţionat al acestei politice

v este, că nivelul ştienţific al gene­raţiilor de tineri ieşiţi din univer­sităţile din patrie a rămas cu mult înapoia generaţiilor mai vechi, cari au fost fericite să studieze şi la universităţile din străinătate.

Dar pierderea noastră nu e num ai de n a tu ră ştienţificâ , ci e nem ăsurat m ai s im ţită d in pu n ct de vedere politic.

Generaţiile de tineri crescute în şcolile ungureşti, nu numai că s’au molipsit de spiritul puţin se­rios şi chefliu al colegilor lor un­guri, ci pe nesimţite le-a slăbit în­crederea în forţele proprii precum şi în a poporului român. Le-a scă­zut moralul şi conştiinţa demnită­ţii naţionale, care era mândria ge­neraţiilor din anii şasezeci.

Concluzia acestor constatări nu prea îmbucurătoare nu poate fi decât u n a :

Eri a fost sărbătoare.Cu permisia domnului şef, dimi­

neaţa la 10 şi 55 m’am urcat în expre­sul Constanţa-Bucureşti. Am ajuns în gara de Nord la 12 şi 30.

Chiar Ia eşirea din gară, ceaţa groasă de afară mi-a pus îndoiala In suflet. Dar nu mai aveam încotro. Nu era să mă întorc înapoi. Mă urcai !n tramvaiul cu No. 1 şi. după un sfert de oră de echilibristică pe platformă, între un comisar de poliţie şi un domn solid, cu musteaţa neagră, groasă şi ţe­poasă, mă coborîi în piaţa teatrului.

In oraş ceaţa se ridicase, dar ce­rul era acoperit de nouri ameninţători, şi din când în când picături de pioae cădeau, răsunând sinistru pe fundul tare şi pe borurile pălăriei mele.

) O apucai la dreapta pe Calea Vic-,t toriéi. Există ocupaţie mai plăcută, de- i cât să căşti gura pela vitrine şi să pri­

veşti cu interes şi voe-bună la trecători?Iată-mă ajuns la Bulevard. Nu cu­

nosc capitala. Ne ’ndrăznind să m& a- venturez în altă stradă decât Calea Vic­toriei, trec pe cellalt trotuar şi o iau Înapoi spre teatru şi palat.

Jntr’o vitrină, un eventaiiu negru

D acă guvernam ental ţă r ii are in teres ca să ne ţin ă în aerul politiceşte a tâ t de n ă d u şit a l p a ­tr ie i noastre, noi trebue să chib­zuim tocm ai d in p o tr iva cum am putea trim ite în stră in ă ta te dacă nu în treaga tinerim e academ ică , cel p u ţin p e aceia , ca ri au da t dovezi de capacitate îm preu n ată cu seriositate ş i cu însufleţire naţională.

Aş fi nedrept dacă nu aş face amintire despre încercările timide, dar fără un rezultat mulţumitor ce sau făcut până acum în direcţia asta.

Există o societate, care a dat şi mai dă şi azi burse pentru stră­inătate la 2—4 tineri din Ungaria.

Cum se face însă <*ă aproape nici unul dintre ştipendiaţii aceştia nu au mulţumit aşteptările legate de dânşii şi în linia primă luptă­torii politici ai Românilor din Un­garia au tras foarte puţine foloase pe urma acestor bursieri?

Esplicarea acestor aparenţe triste e a se căuta în felul cum se împărţesc aceste burse.

Las că neorientarea şi poate şi protecţia, cari nu pot lipsi ni- câiri unde e lucru omenesc, încă au contribuit mult ca bursele să fie date la persoane nu totdeauna vrednice.

Răul principal Insă zace în faptul, că nim e nu şi-a bătut ca­pul ca să dee o d irectivă acestor tin eri, cari în lipsa acesteia s-au întors acasă cum au plecat, în cazul cel mai bun s-au ales cu oarecari cunoştinţe geografice, au cercetat câteva muzee sau teatre, au prins câteva cuvinte streine, şi mai mult nimic.

Cu totul altfel îmi închipui eu lucrul.

Vederile mele în materie le voi cuprinde în următoarele patru puncte:

1. În tâ i ş i în tâ i nim e să nu fie în vredn icit de-o bursă pen tru stră in ă ta te , în a in te de ce şi-a is ­p ră v it toate ştudiile ş i examenele teoretice d in patrie .

2 . S ă nu se dee bursa decât acelui tâ n ă r despre care com ite­

te umbrele, îmi atrage atenţia «Recla­mă 9.95>.

— (Jite o ideel mă gândesc eu, mai ales că vremea-i a pioae!

Intru deci în prăvălie. De după tejghea mă întâmpină o domnişoară cu faţa rum enă:

— Ce doreşte domnul ?— O umbrelă «reclamă» duduie

(în asemenea împrejurări nu uit nicio­dată că sunt Moldovan).

— Numaidecât! şi, cu mişcări pline de graţie, domnişoara scoase dintr’un saltar obiectul cerut.

— Ce fel de mâner doreşte dom­nul ? Da os, de metal, sau de argint oxidat? Acesta de argint costă numai cu doi lei mai mult, dar e muit mai practic şi mai elegant.

«A? Aşa era vorba?! 9 şi 95 fără mâner ?>

Desigur, am preferat mânerul de argint. Era mai practic şi mai elegant!

N-am purtat de când sânt nici baston, nici umbrelă; şi nu-mi era în- dămână acuma. Încercai să mă sprijin ia fiecare pas în umbrelă, ca toată lu­mea. Dar, nu sunt deprins să umblu în trei picioare.

Cu toată silinţa mea să acordez mişcările celor trei membre, călcam în străchini. Mă hotârîi să merg în două picioare, ca de obîceiu. Apucai cu dreapta

tu l naţional, du pă ascultarea oam enilor să i de încredere d in oraşul unde e un iversita tea , a da t un atestat de recomandare a tâ t in ce p riveşte calităţile ş i pregătirile lu i intelectuale, cât ş i m a i vârtos în p r iv in ţa caracteru­lui precum şi a zelului ş i in tere­sulu i ce l-a dovedit fa ţă de cau­zele publice rom âneşti.

3 Să i se dee cei drept p r i­lejul fiecărui bursier ca să-şi aleagă în su şi studiUe de speci­alitate, în cari vrea să-şi în tre­gească cunoştinţele, d a r să n u se treacă cu vederea n ici interesul naţional d e a avea cu tim pul bărbaţi p regă tiţi ş i specialişti în toţi ra m ii de ştiinţă, cari stau în legătură directă cu vieaţa politică a statului.

4. In fine tin erii bursieri înain te de-a merge în stră in ăta te să fie în d ru m a ţi a cere sfatul unor bărbaţi m a i aleşi, fie dela noi fie d in Rom ânia, cari să le dee instrucţiile de lipsă , să le facă chiar un p lan de studii, precum ş i alte sfa tu ri folositoare.

Se dau câteva lămuriri asupra acestor puncte.

E de sine înţeles, că nimănui nu-e scris pe frunte că ce se va alege din el, dacă va întră în vieaţa de toate zilele. Mulţi tineri, cari promiteau mult la început, au înşelat speranţele legate de ei.

Deaceea e neapărat de lipsă, ca cel ce va fi trimis pe viitor în străinătate, să fie deja un om quasi form at atât ca intelect cât ş i în p riv in ţa caracterului. Să fie un om, care a dat deja dovezi de muncă, de seriozitate şi în parte şi de talent.

Timpul cel mai potrivit e când tânărul a mântnit cn examenele teoretice, de pildă la iurişti după luarea doctoratului.

Acesta e momentul când gri­jile carierei viitoare nu a copleşit încă idealismul şi voia de studiu, iar dealtăparte cunoştinţele deja câştigate în patrie ne sunt garanţie, că va şti afla isvoarele, din cari să se adape cn rezultat şi folos pentru neam.

mânerul umbrelei şi începui s’o învâr­tesc ca aripile unei mori de vânt'; în- tâiu mai încet, apoi mai iute şi mai iute — «Perfect! Am nimerit-o!»

Dar, o pocnitură în spatele meu o vibrare transmisă prin umbrelă şi... moara se opri. Aripa atinsese pălăria tare din capul unui domn modest îm­brăcat, şi i-o aruncase cât-colo.

Mi-am cerşit|ertarea printr’un «paaar- don» mieros de dulce.

Domnul, om de treabă, nu se su­părase. Ştergându-şi pălăria cu mâneca surtucului, cu un zâmbet, care voia să spuie, că întâmplarea îi făcea mare plă­cere, mă asigură c ă :

— Nu face nimic!Văzând că era primejdios să-mi

întrebuinţez umbrela în chip activ, In­trodusei mâna cu mâuerul de argint la buzunar, ţinându-mi umbrela în po­ziţie orizontală, întocmai cum obişnu­iau cavalerii din vechime să-şi poarte spada.

Mi-am continuat drumul spre şo şea. Trecătorii, perindându-se pe dinna- intea ochilor, îmi sugerau fel-de-fel de gânduri.

— Uite un maior de infanterie cu cioc Napoleon 111. cu pince-nez pe nas, cu un chipiu cam boţit şi mantaua roasă la cheutori. Trebue să aibă casă grea bietul militar/

E de sine înţeleasă şi garanţia, ca numai cel pe care comitetul naţional îl află de vrednic să fie împărtăşit de ajutor.

Nu zic, că prin aceasta va peri cu totul orice favorizare ne­iertată. Dar atât pot afirma, că conştiinţa, că ochii unui organ a- tâ t de ales al neamului sunt me­reu îndreptaţi asupra tinerimei uni­versitare, va fi un stimul spre o nobilă emulaţie între cei mai buni şi mai talentaţi tineri ai noştri.

Mai importante sunt conside- rantele cuprinse în punctele 3 şi 4 şi dela o înţeleaptă a lor apli­care atârnă rezultatul dorit al edu­caţiei politice a viitoarelor gene- raţiuni.

E drept şi logic, că dela nime nu pot aştepta, ca să se speciali­zeze în studii, pentru cari nu are nici o atragere.

Dar în acelaş timp să nu se piardă din vedere, că neam ul ro­mânesc ;<n viitoarele lupte ce-l aş­teaptă are lipsă ş i de bărbaţi in- stru a ţi ş i specialişti în toţi ra m ii de ştiin ţă , cari au vre-o legătură directă sau indirectă cu lupta po­litică p arlam en tară .

Nu trebue să uităm, că au trecut vremile când politica era numai un joc al unor diletan ţi, mai mult sau mai puţini isteţi.

Azi politica e o ştiinţă, care îşi are regulele şi legile ei.

In politică azi nu se mai o- pereazâ numai cu vorbe late şi bine sunătoare.

Cine vrea să fie politician bun trebue să fie azi In curent cn o mulţime de ştiinţe cum e de pildă istoria şi în special istoria politică, economia politică, chestiunile finan­ciare etc. etc.

Cu atât m a i m ult se pretinde, ca un p a r tid politic ş i m ai ales unul nu prea num eros, cum este ş i va fi i al nostru, la care *vota non num erantur sed ponderan- tur*, să aibă în tre reprezen tan ţii să i d in parlam ent bărbaţi cu p re­g ă tir i temeinice ş i specialişti în singuraticele discipline ştienţifice.

Numai astfel vom ajunge a- colo, ca cuvântul spus de unul

— Iată şi-o guvernantă mânioasă târăşte de mână un băieţel cu ciorapi scurţi. Ştreogarul păşeşte pe pietrele ce tivesc marginea trotuarului, silindu-se să nu calce alăturea pe asfalt.

Mă feresc să iac loc.O icnitură grozavă mă face să mă

cutremur. Eram în dreptul unei herării. Făcând loc, printr’o mişcare prea bruscă, guvernantei şi băieţelului, era câtpe-aci să împlântez vârful umbrelei meie în abdomenul, moaie şi umflat al unui bur­ghez, ce tocmai eşea pe uşa stabili­mentului.

Burghezul se făcu, din stacojiu, vânăt la faţă. Căscă gura arătându-şi dinţii stricaţi, dar, o închise la ioc, fără să scoată vre-o vorbi, mulţumindu-so să mă săgeteze din ochi.

Se vede că nu era Român de-ai noştri; nu pot înţelege altfel, cum de nu şi-a adus aminte de cele sfinte.

N’avui curaj să-mi cer scuze, şi-mi continual drumul mai departe, într’o stare de supărătoare umilinţă.

Iată-mă ajuns la şosea.— Ce de lume, Domnule! Păcat

că-i aşa de ’nchisă vremea IAutomobile, trăsuri, călăreţi, bici-

ciişti fără sfârşit.Erau curse de hipodrom. Am fost

şi eu. Am pariat cinci lei pentru Gla­

dintre ai noştri să apese întot­deauna greu în cumpăna afacerilor publice ale ţârii.

Mai are apoi problema acea­sta un imperativ categoric, care zice aşa: cel ce se dedică carierei grele şi spinoase a politicei să-o facă din tot sufletul şi cu oferirea tuturor cunoştinţelor şi a energii­lor de cari dispune.

Cu alte cuvinte e neapărat de lipsă, ca cei chemaţi şi aleşi să considere politica drept o chemare de v iea ţâ , ia r nu ca o ocupaţie laterală, de-a doua m ână. Despre chestia asta voi vorbi într-un arti­col final.

La Situaţie. Lumea aşteaptă cu mart interes şedinţa de mâne a came­rei, crezând că de aci încolo lucrurile vor lua o întorsătură mai rapidă. Pănă atunci lumea se mulţumeşte cu felurite combinaţii.

Khuen speră, că făcând guvernul declaraţii cu privire la dreptul electoral, o fracţiune a partidului iusthist — vre-o 12 inşi — se va abate dela punctul de vedere de până aci al partidului. De altă parte Iusthiştii cred, că membrii mai radicali ai partidului kossuthist le vor sta în ajutor în luptă.

Se menţine şi ştirea despre disoi- varea camerei. Se afirmă, că partidul muncii va păşi foarte energic contra ob­strucţiei, dar nu se vor folosi mijloace volnice. Dacă obstrucţia nu va înceta^ va fi disolvată camera...

Aceste şi alte combinaţii sunt flori de o zi, cari se veştejesc de azi pe mâne. Realitatea poate se aducă cu to­tul alte rezultate decât cele contem­plate.

Una e sigur, că toate partidele fac pregătiri strajnice pentru şedinţa de mâne. Se ţin conferenţe pentru a se stabili tactica şi mijloacele de luptă.

Azi ţine o şedinţă şi comisiunea pentru aranjarea discuţiilor, ca să fixeze detaiurile rezistenţei de mâne.

Delegaţiunile. In Viena se va ţi­nea zilele aceste un consiliu comun de miniştri pentru a se fixa terminul în­trunirii delegaţiunilor. La consiliu va participa şi prim-ministrul Ungariei contele Khuen.

diator, dar l-a bătut Steluţa iui Mar­ghiloman c’un cap şi jumătate.

Când m’am întors în oraş, se fă­cea sară. Alesei restaurantul cu as­pectul cel mai puţin intimidant, îmi lu­ai un aer degajat şi întrai.

M’am aşezat la cea dintâiu masă liberă. Restaurantul gemea de lume. La masa de alături era o doamnă, sau o domnişoară, cam prea decoltată şi cu o pălărie imensă îu cap.

Tot timpul mesei, vecina mea m’a privit cu o măgulitoare atenţiune, ceia ce m’a făcut să mănânc cu ochii în farfurie şi să mestec cu gura închisă.

După masă, luai o cafea neagră, plătii, îmi aprinsei o ţigaretă şi cu multă prestanţă, mă ’ndreptai spre cu­ier să mă îmbrac.

Aşi fi avut o eşire foarte demnă, dacă chelnerului, din maliţiozitate, nu i-ar fi venit în minte să-mi ţ?e parde­siul. Atâta atenţie mă fâstici. După ce îmbrăcai repede mâneca stângă, mă căznii un timp, să-mi introduc mâna dreaptă în buzunarul dela piept, scăpai ţigareta din dinţi şi mă repezii spre uşă îmbujorat la faţă şi fără să ’ntore capul. Mă simţeam sfredelit pe la spa­te de ochii ironici ai ceior din resta­urant.

O tuşă violentă mă făcu să*mi aduc aminte de vecina de masă. Săr-

Pagina 2. G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I . Nr. 70—1912.

0 declaraţie bărbătească.Mărturisim sincer. Când am

văzut, că d-1 protopop Dr. Vasile Saftu pune atâtea stăruinţe pentru alegerea de deputat sinodal a ne­norocitului cameleon politic Arse- nie Vlaicu — o îndreptăţită re­voltă ne-a cutremurat sufletul. Cum? — ni-am zis — şi cei mai corecţi şi cei mai buni ai noştri vin să se înfrăţească cu transfugii noştri politici ? Bănuiam o legătu­ră intimă tăinuită, suspiţionam anumite obligamente reciproce, ne făceam fel de fel de conbiria- ţii, cari aşezau pe omul, în care ne pusesem atâtea nădejdi — în- t r ’o situaţie foarte incoloră. Fap­tul împlinit, că în urma staruinţii protop. Saftu, Vlaicu a eşit biruitor la alegeri ne punea pe gânduri şi simţeam cum în mintea noastră se înstăpâneşte cu toată puterea unui imperativ categoric, strania întrdbare : Cu cine e acest om ? Cu noi sau cu el ? Cu Braşovul curat în tradiţii sau cu vrăşmaşii lui ? Cu neamul românesc sau cu adversarii lui ? Căutam un răspuns la această întrebare şi nu-i pu­team afla.

Când iată, că protopopul, care a ţinut să-şi salveze conştiinţa de pe povârnişul prăpastiei, a venit el însuş să ne dea răspunsul.

In tr’o declaraţie solemnă, ho­tărâtă, plină de bărbăţie spulberă temelia bânuelilor noastre şi’n glasul puternic al nnei conştiinţe răsvrătite ne spune credeul sufle­tului său.

Netăgăduit, că Dr. Saftu a făcut o mare greşala atunci, când de dragul de a mulcomi nişte am­biţii personale — a sprijinit can­didatura lui Arsenic Vlaicu — dar acel mea culpa, care se desprinde din bărbăteasca sa declaraţie, ne dovedeşte, că protopopul Braşovu­lui e o conştiinţă integră, care a doua oară nu va mai' abandona principiul de dragul de a amuţi o ambiţie personală.

Luăm deci cu plăcere act de declaraţia d-lui Dr. Saftu, prin care dânsul se mărturiseşte de „ade­rent neclintit al partidului naţional" şi prin care spune verde, că dân­sul rupe legăturile cu politicianul Vlaicu.

E o chezăşie declaraţia protop. Saftu, că tractul Braşovului va fi sălaşul cinstei ş’al curăţeniei na­ţionale şi e o confirmare a ade­vărului, că numai calea dreaptă e cărarea pe care poate merge o conştiinţă integră. Tot ce e per­fid, tot ce e minciună trebue să se spargă de puterea atot-stăpă- nitoare a adevărului, a virtuţii, a cinstei, a idealului.

Consecvenţi în ţinnta noastră de a înfiera to t ceeace e împo­triva programului nostru ş’a in­tegrităţii noastre naţionale şi de a preamări orice act, care e pas

în slujba neamului nostru — aşa şi de astădată nu ne sfiim, ba cu mândrie chiar recunoaştem însem­nătatea declaraţiei părin. Saftu şi nu ne oprim de a ne pune toată încrederea în viitorul acestui şef de tract, care ţioe să se afirme ca un demn urmaş ai marilor bărbaţi, cari in trecut au ocupat scaunul protopopesc al Braşovului şi ca un consecvent păstrător al înălţătoarelor tradiţii româneşti le­gate de acest oraş.

Centenarul răpîrei Basa­rabiei.

— Chestia ratificării anexiunii Ba­sarabiei. — Serbări de ; doliu. — Mişcare naţională. — O chestie

diplomatică. —La Chişinău, în Basarabia; româ­

nească, răpită şi ruptă cu volnicie dela corpul naţiunii române de călăii ruşi, se fac cu zor pregătirile oficioase pentru a serba amintirea marei mişel li de acum o sută de ani. Ca răspuns ia aceste serbări, în România se vor a- ranja din acest prilej serbări de doliu, în cari se va da expresiune durerii sufletului românesc asupra pierderii unei perle atât de preţioase din stema României, se va înfiera actul hoţesc de acum o sută de ani ai Rusiei şi se va ridica un protest solemn în faţa lumi! culte contra* lui. In Basarabia vor ră­suna ţi m bal ele de veselie ale Ţarilor cuţropitori, preamărind o mişel ie şi hoţie seculară, iar pe atunci dincoace de Prut un popor cernit in doliu, îşi va ridica glasul revindicându-şi drepturile străvechi şi inprescriptlbiie asupra mo­şiei răpite şi 'înstrăinate.

Comitetul de acţiune constituit in Iaşi pentru serbări desvosltă o lăudabilă activitate întru aranjarea serbărilor şi manifestaţiei naţionale.

in şedinţa ultimă ţinută îo Vinerea patimilor, în Iaşi, comitetul a fixat pro­gramul manifestaţiilor. Despre şedinţa aceasta se anunţă următoareiele:

D. Const. Stere a ţinut o cuvân­tare arătând că nu există nici un act oficial eliberat nici dela foştii domnitori, nici dela puterile constituite, prin care să se fi ratificat anexarea Basarabiei de Rusia Jla 26 Mai 1812.

Ceilalţi membri au complectat a- ceste amănunte arătând că toate încer­cările lăcute de Rusia pentru a obţine o astfel de ratificare, au fost respinse de români. Ceva mai mult, ia congresul din Berlin, ţinut la 1878, a’a oferit de c&tră Gorciacoff României 300 milioane şi alte avantagii în schimbul ratiflcărei lu&rei Basarabiei. S’a respins de c&trâ România aceastâ ofertă.

Comitetul a hotărât, ca răspuns la serbările din Chişinău, să se organizeze în ţară o mişcare naţională, care se re­zumă în punctele următoare:

1) Să se răspândească în ţară a- devărui că anexarea n’a fost ratificată.

2) D. A. D. Xenopol va scrie în »Vieaţa Românească« un studiu asupra răpirei Basarabiei, care se va răspândi apoi gratuit în 50.000 exemplare.

Situaţia In Croaţia. Ziarele ma­ghiare prezintă roadele noului regim croat în colori cât se poate de tranda­firii legânându-se în speranţa, că comi­sarului regal îi va succede să restabi­lească ştările normale în Croaţia. Pre­tinsa linişte, ce domneşte actualmente în Croaţia, aduce însă mult cu liniştea în preajma izbucnirei furtunei. Măsurile riguroase, aplicate faţă de ziarele croate, cari se manifestă prin confiscări şi ex­pulzări de redactori, au avut — cei drept — ca urmare dispariţia mai mul­tor ziare, cu atât mai mare agitaţie domneşte însă in cercurile Slavilor de sud şi ale Cehilor radicali. După ştiri din Zara deputaţii dalmatini ameninţă cu obstrucţie îu camera austriacă pen­tru evenimentele recente din Croaţia. Obstrucţiunei se vor alătura şi depu­taţii cehi radicali. Ziarul bosniac »Hrvatski Dnevnikc *r-uză în n-rul de Paşti pe Maj. Sa, căv şi-a călcat jură­mântul prin trimiterea unui comisar regal în Croaţia. Semnificativ este, că autorităţile bosniace n-au confiscat aceşt număr din numitul ziar.

Reforma administrativi» bos­niaci». Monitorul oficial din Serajevo publică (ordonanţa privitoare la reforma administrativă bosniacă, care a intrat in vigoare cu ziua de eri.

0 luptă esasperată electoralăd a t e r i în oraşu l Kornorn în ju ­r iu l m an da tu lu i de deputat diétái. F aţă în fa ţă şi-au sta t can dida tu l p a r tid u lu i m u n cii S árkán yt Fe­renc» ş i fü stis tü l B á llá A ladár. A legerii s'a d a t o deosebită im p o r­tan ţă po litică ’ de că tră cercurile m aghiare în a junul isbucnirei d in nou a obstrucţiei parlam entare. JPresiunea a fo st la culme. Alegă­to r ii ju stiş tî au atacat m iliţ ia cu p ie tr i ş i flecare c lipă ■am eninţa cu o baie sângeroasă. O en darm ii au tra s câteva salve în aer ş i au ope­r a t câteva arestări. Seara p e la 8 s'a term in a t alegerea în m ijlocul un ei ag ita ţiu n i extreme. G uverna­m entalu l Sarkady a fost ales cu o m ajorita te de — 29 voturi.

Remaniere tn guvernul Romă'Hiei- Unele d in ziarele bucureştene înregistrează ştirea despre o re- m an iare im inentă în guvernul Rom âniei. „V oinţa N aţională“ e in form ată că în noul guvern vor în tră d -n ii Th. Rosetti, P a n g ra ti ş i general A rgetoianu , ia r d-n ii C arp , M arghilom an , Filipescu ş i Delavrancea se vor retrage. Noul guvern va fi p rezida t de d-l T itu Maiorescu. D ăm ştir ile aceste cu toată rezerva.

Dela ordinea zilei.— Episcopia gr. cat. maghiară. — Ce-i cu grandomania maghiară ? —

«Kel Ért.» e informat, afirmativ din sursă autorizată, că în locurile competente se consideră ca fapt îm-

mana se ’necase siliadu-se să-şi stăpâ­nească veselia.

îmi venii în fire, cum se cade, de abia prin dreptul palatului.

Mă liniştisem, uitasem de întâm­plarea dela restaurant, dar tot parcă nu mă simţeam bine, parcă mă stin­ghereau mânile. încercai să le ţin pe amândouă în buzunar, să le port libere, vârâi dreapta la piept, între doi nas­turi aie pardesiului... Degeaba. Nu-mi era îndemână; parcă-mi lipsea ceva din mâni... «Aaa !! Umbrela 1 Îmi fulge­ră prin minte, am uitat-o la restau­rant I»... şi mă oprii brusc Iu faţa unei doamne în negru.

Nu ştiu ce expresie o fi avut faţa mea în acea clipă supremă, dar, doam­na In negru se feri, Îngrozită, In lături, ca la vederea unui asasin cu cuţitul Iu mână.

— Ce să fac acum? Sa mă’ntorc s’o iau? Îmi era frică să nu întârzii la teatru, unde eram hotărât să petrec restul sării.

— S’o las până mâne? Nu se poate ; se perde. Mă hotărâi să mă ’ntorc.

„Iar dau cu ochii de chelner».O pornii Înapoi spre restaurant,

întinzând din ce în ce mai mult pasul. Dela o bucată de vreme, băgai de sa­mă, o’aveam în faţă pa doamna în ne­

plinit înfiinţarea nouei episcopii gr. cat. maghiare. Noua episcopie va avea 176 de parohii, cu 187,518 de credin­cioşi. Din diecezele române se vor des­face şi alipi la noua episcopie 98 de parohii, de ia Ruteni 78.

Faţă de acest comunicat, «Peşti Hirl.» e informat altcum. In nrul de alaltăieri ziarul publică un articol mai lung, cu titlul «Maghiari gr. cat.» fără a indica sursa din care îşi ia informa­ţiile. Articolul e plin de afirmaţii falşe şi calomnii la adresa poporului român, cum obicinuiesc a scrie ziarele perciu­nate de la noi. Cu deosebire e înfuriat autorul articolului pe prelaţii noştri gr. cat., că au întrevenit la Roma. In­tervenţia lor cinstită şi loială e nu­mită în articol: intrigă. Pentru noi insă e de interes pasagiui din urmă al articolului, în care se scriu urmă­toarele :

«După informaţiile noastre, pri­mite din isvor bine acreditat, nu tre­bue să ne temem, că intrigile valahe vor împedeca în Roma acordarea «iuris dictionis» pentru noua episcopie. Nu­mai despre aceea poate fi vorba, că sfântul scaun papal va lăsa în pose­siunea diecezelor române mai multe sau mai puţine parohii. Dar şi aceasta ar însemna un atât de mare eşec ai punctului de vedere maghiar, încât nu s-ar putea ierta nici când acelora, cari prin negiigenţa lor au făcut posibil, ca Roma să lase a se sfâşia din corpul Ungariei şi al maghiarimii teritorii în­tregi destinate pentru valahisare.>

Mai încet perciunaţilor, căci nu veţi căpăta cât vreţi să înghiţiţi!.«.

*

Să vaieră patrioţii perciunaţi] şi neperciunaţi! Corespondentul diu Pariz al lui «Peşti Hiriap» din prilejui Paşti­lor a voit să afle părerea unor scrii­tori mondiali francezi asupra dramei maghiare. (Asta în sine e o grandoma nie !) S-a dus deci se stoarcă declara­ţii de la Brieux, Faguet, Lavedan, Le- maitre, Prévost şi de Régnier. Şi ce a aflat grandomanul perciunat? A aflat, că aceste celebrităţi mondiale al Fran­ciéi nu numai că n-au luat notă despre «drama maghiară», dar nu s-au prea ocupat nici chiar cu literatura şi vi- eaţa culturală maghiară, fiind aceasta de minimală însemnătate în marile cu­rente culturale. Astfel Faguet, care e profesor la Sorbona, a confundat pe Petőfi cu Iusth Zsigcnond, Lavedan a zis, că-i place de Maghiari, pe cari Francezii abia îi disting de Germani, Lemaitre s-a mirat mult auzind, că Maghiarii au literatură proprie, drame, teatre, )n cari se joacă ungureşte etc.

Ziarele şoviniste stau încrucite şi se miră, cum se poate ca despre o na­ţie atât da aleasă, atât de glorioasă, vitează, neîntrecută, măreaţă, sublimă... ia atât de puţină notă lumea cultă.

Şovinismului grandomanii s-au mai eluntat din nou coarnele!

gru. Crezându-se urmărită, se grăbea din răsputeri să scape. încercai s’o în­trec. In zadar. Nenorocita începu să alerge aproape.

Ca să n’o năcăjesc, trecui strada pe cellalt trotuar. Doamna în negru se opri îu loc privindu-mă fix. Atunci, ca s’o liniştesc, îi zâmbii cu bună­voinţă.

Nu ştiu cum şi-a explicat dum­neaei manevra şi zâmbetul meu, dar o văzui că se Întoarse, deodată, şi dis­păru în cea mai apropiată prăvălie.

«Strălucit succes ! N’am ce spune!»Cum am intrat pe uşa restauran­

tului, chelnerul (era om cum se cade în fond) îmi şi întinse umbrela. Mulţumii. Ce bine! M’a scutit de explicaţii!

Intr’o goană o pornii spre teatru. Pe la jumătatea drumului începu să picure.

Ehei! Ce-mi pasă! «Ce senzaţie plăcută avui, când intrebninţându-mi pentru prima oară umbrela, am apăsat pe buton şi am simţit rezistenţa te­lurilor.

Mergeam cu paşi iuţi şi mari, pri­vind în sus cum se împestriţa de pică­turi pânza întinsă şi nouă.

Când am ajuns la teatru nu mai era nici-o părticică uscată pe toată faţa umbrelei.

«Să mai plătesc garderobă? Par­desiul mi-i subţire. Nu face!»

Am Intrat. Locu! meu era la cap de bancă, fotoliurile din stânga nu e- rau ocupate.

— Cu atât mai bine!Nu aşteptai mult şi cortina se

ridică. Se juca o comedie, care dela început mi-a fixat toată atenţia. Numai umbrela jilavă mă distra în chip ne­plăcut Încercai s’o ţin între picioare, sprijinindu-mi mânile şi bărbia pe mâ­ner. Trebuia să stau cu picioarele răş­chirate Sntr’o poziţie nefirească. Mă hotărâi s’o ţin la dreapta mea la oare­care distanţă, cu vârful sprijinit în du- şamea şi apăsând cu palma mân ei pe mâner.

Deşi simţeam că-mi amorţeşte braţul, îmi era mai bine aşa şl puteam urmări cu toată atenţia, cele ce se pe­treceau pe scenă.

Intr’un moment de deosebit interes dramatic, uitai însă de ticăloasa um­brelă, care profitând de aceasta, îmi scapă de sub mână şi căzu cu zgomot pe parchet.

Toate capetele din faţa mea se întoarseră, arătându-mi un număr în­doit de sprâncene încreţite şi de ochi furioşi. Domnul cărunt, din faţă, sâsâi cu mânie.

Ridicai cu dazgust da joa umbrela

plină de praf şi după un mic compro­mis cu propria-mi conştiinţă, o pusei între spătarul şi fundul, ridieat In sus, al fotoliului liber de lângă mine.

Tocmai pe când domnul marchiz, se nimerise, întâmplător, în dosul para­vanului, auzea şi vedea prin oglindă tot ce vorbea şi făcea doamna marchiză cu Baiandra, fui ridicat In picioare de un domn mărunt şi chel, în redengotă de gală şi fui strivit de speteaza foto­liului şi călcat pe bătături de consoarta dumnealui: o cucoană groasă in rochie de postav alb. Au cam lntârziatâră, cum spunea dumneaei.

Marchizul şi durerea ascuţită lc bătături, mă împedecară să-mi dau seamă de împrejurări.

îmi adusei aminte cu spaimă de umbrelă, după ce domtoul şi doamua luaseră loc în fotoliurile din stânga mea.

Restul actului a fost, pentru mine, tragic. Cucoana nu se aşezase chiar de tot pe umbrelă.

Cu ochii spre scenă, chipurile ur­mărind eu nevinovăţie desfăşurarea ac­ţiunii, cu mâna pe mânerul de argint oxidat, cu inima palpitând şi eu zvâc- nituri ia tâmple, începui să trag, biilii- nişor, spre mine.

Doamna făcu mişcare.... Crezui că m i prăbuşesc!

Renunţai Ja orice altă încercare

3) Se va interveni la »Liga Cul­turală« c a să ia sub scutul ei aceste serbări.

4) Se va profita de prilejul confe­rinţelor didactice pentru a se invita toţi institutorii şi [învăţătorii să parti­cipe ia aceste serbări.

5) Se va profita de prilejul inau- gurărei statuei lui Cuza-Vod&, care are loc Ia 3 Maiu, pentru a se face propa­gandă întinsă în vederea acestor serbări.

6) In zfua de 26 Maiu, ia toate ca­sele româneşti, din întreaga ţară, să se arboreze drapele negre în semn de do­liu naţional. Nu va fi bun român acela ce nu va arbora drapelul negru la casa sa.

7) Studenţii şi elevii şcoalelor[se­cundare vor fi invitaţi să aducă ia cu­noştinţă in toate straturile sociale ne­dreptatea făcută prin răpirea Basarabiei.

8) Se vor ţine conferinţe în toate capitalele de judeţ arătându-se că, prin trădarea unui secret de stat, ruşii au pus mâna pe Basarabia.

9) Se va invita presa spre a da concursul ei.

*O discuţie mai interesantă a fost

cu privire la faptul [ că la serbările din Chişinău, la cari va azista probabil şi ţarul, regele Caro! va fi nevoit să tri- meată o deputaţiuoe oa să salute pe suveranul ruşilor.

Membrii adunaţi cred însă [că su­veranul României ştiind că nu există nici un act oficial prin care românii să fi ratificat anexarea Basarabiei, va putea Invoca dreptul internaţional în această privinţă, pentru a se scuza şi a ou tri­mite o deputaţiune la Chişănâu.

Episcopia st. cat. maghiară.— Urmare şi fine. —

Duşmanii noştri să ţin foarte pu­ternici în Roma. Altcum nu ar fi umi­lit episcopatul noştru, nu l’ar fi îndru­mat să se declare ca un solgabirău de provincie in termin sumar. Bajocura aceasta suna neamului nostru întreg.

Nici Roma nu a întrebat corul nos­tru episcopasc, ci J’a surprins. Nici la atâta nu l’a învrednicit că particular sâ-1 infor­meze, să-i comunice ca unui cor epis- copesc interesat cât a comunicat Stri- goniului. Ba a fost ia Roma în audi­entă Rev. Domn Dr. Vasile 8uciu după Crăciun, când deja Ungurii aveau în­cuviinţarea în buzunar, şi Preasfântul Părinte, deşi la tot cazul s’a interesat de soartea noastră In convorbirea a- vută cu reprezentantul căpeteniei pro­vinciei noastre bisericeşti, nu i-a făcut amintire de încuviinţarea episcopiei ma­ghiare. A tăcut, şi 6’a ţinut in taină luerul, a’a pregătit surprinderea. De altă parte duşmanii noştri nu au adunat subscrieri, au purces în taină, hoţeşte, au urgitat rezoivirea unei vechi rugări, care de mult fusese respinsă. De ce a tăinuit Roma?? Că duşmanii noştri de ce au făcut secret — o ştim. Le era frică că vom informa Papa r&u infor­mat. De ce ne-a preferat duşmanii Roma ? De ce nu s’a informat ? De ce ? ? La întrebările aceste nu voiu primii nid când răspunsul cuvenit. Dar faptele vorbesc, ne putem face noi judecata, ne putem reconstrui cronica evenimen­telor, icoana adevărată a Vaticanului din era lui Piu al X-lea. Vaticanul de

la fei, aşteptând liniştit (!) sfârşitul ac­tului. După căderea cortinei perechea de alături se ridică să iasă din saiă.

— Doamne, îndură-te 1... Nu! n-au băgat de samă!

Ii lăs.ai să treacă, lipindu-mâ de spătar, şi eşii şi eu îu urma lor.

Iu culuoar, îndrăznii să-mi furişez privirea spre fusta doamaei.

— Dumnezeule 1! Pe postavul alb al fustei şi pe fondul luminos al con­ştiinţei mele, se desenau lămurit două pete cenuşii, una mai mare şi una mai mică f

Ca un Cain urmărit de răzbunarea divină, am fugit afară, la aer.

Restul vremei, până la ora trenu­lui, îl petrecui zbuciumându-mă îu chi­nurile remuşcărilor.

La 11 şi 50 m-am urcat în vagon şi la 1 şi 25 am sosit în staţie la noi.

După e noapte de nesomn — iată- mă la post.

Umbrela nouă, cu mânerul de ar­gint oxidat şi-a continuat călătoria, sin­gură, uitată de stăpâoul său, în reţeaua vagonului de clasa doua Vârciorova- Constanţa direet.

Nu ştiu nimic până aouma de soarta ei, deşi i-am spus, prin aparat, lui Fio- rescu dela Constanţa, s-o caute.

L V.

Hr. 70.—1012. ö A Z É T A T R A N S I L V A N I E I . Pagina 5

o vreme îndelungată surprinde lumea. Pe semne Mery del Vall are informa­tori buni, autentici, infalibili, că nu tre- bue să studieze, să cerceteze. Au sur­prins moderniştii, au surprins lumea cu «Non temere» pe care au scos’o din puterea de drept la cererea protestan­tului Tisza. Au surprins pe Prohâszka. Politica iui Piu al X-lea să peste numi politica surprinderilor şi a eşecurilor.

Cazul privit din punctul de ve­dere fel dr&ptului nostru canonic şi is­toric este foarte grav. Noi la 1700 am făcut un pact pur dogmatic bilateral cu Roma. Mai târziu după ce s’a con­vins Rorra despre credinţa noastră a Întărit pactul prin bulla «Ecclesiam Or işti» din 1858, iar la anul jubilar de 200 de ani a întărit hotărârile şi ca­noanele statutului sinodului provincial al lll-lea al provinciei noastre biseri­ceşti, cari statute să pot numi «garanţa independinţei noastre ca biserică gr. cath. naţională română». Bulla «Eccle- siam Oişti» a Înfăptuit pactul din 1700, a Încoronat ope? a unirei. Din bulla a- ceasta să crează provincia bisericească gr. cat. română de Alba-Iulia si Făgă­raş, care să declară egală oricărei pro­vincii similare bisericeşti, să scoate prin urmare de subt autoritatea Stri- goniului, şi să declară egală cu provin­cia rom. cat. maghiară pusă subt as­cultarea primatelui. Metropoiitul nostru are să corespondeze în chestiile bise­riceşti direct cu Roma, chiar cu încun- jurul nunţiului de Viena. Să recunoaşte caracterul naţional al provinciei noastre, întregitatea s'a canonică teritorială.

Atât prin pactul din 1700, cât şi prin bulla «Ecciesiam Oişti» să recu­noaşte uniunea dogmatică cu primatul Romei, dar rămâne neatins dreptul nostru de-a ne organiza pe bazele rechi naţionale, ca teritoriu independent: pentruce noi nu am făcut unire admi­nistrativă cu Roma, dreptul nostru la autonomia naţională, la statutul orga­nic, la o organizaţie democratică cu mi­renii rămâne neatins. Am făcut cu Roma legătură pur religioasă. Chiar din faptul acesta rosul tă, că noi nu a- vem aiară de Roma şi de sinoadele ecumenice cu ceilalţi latini ori gr. cat. nici o afacere comună. Episcopii noştri nu au ce căuta nici la congresele anu­ale catolice, nici ia consfătuirile anuale ale corului episcopatului latin. E drept cS am protestat şi câtva timp s’au re­ţinut episcopii noştri dela participare. Bar cine a intervenit să participe? orna gaa Viena? Ori cine ar fi inter- enit s’a făcut abuz faţă de starea oastr& de drept, faţă de independenţa

ijtoitxă. Să umileşte biserica noastră, itamul nostru. Metropolitului nostru Uu-i să recunoaşte dreptul de egal. Ca Ap al unei provincii bisericeşti ar avea i& prezideze alături de Vaszary şi ifatul ar fi s& fie ai corului episcopesc al provinciei bisericeşti rom. cat. şi al corului episcopesc al provinciei gr. cat române. Mitropolitului nostru nu li sâ dl atenţiunea ce li compete pe baza dreptului canonic. E relevat ca un aimplu mitropolit alături de cel de Kalocsa, ba prezidează ca locţiitor chiar un episcop mai bătrân la aceste adu­nări. Aceste sunt gravaminele noastre. Papa a călcat in picioare pactul di o 1700, l’a rupt unilateral s’a abătut dela itarea de drept creată prin buile, ş’a târguit «de nobis sine nobis», ş’a in- suşit tactica politică a duşmanului. Prin faptele aceste s’a rosturnat toată ordi­nea legală. Noi nu ştim şi nu putem (ti de absolutism.

Faţă de nesiguranţa ce nl-i s’a ereiat un singur leac avem: înfăptuirea grabnică a autonomiei noastre, a sta­tutului nostru organic. Căpeteniile noas­tre bisericeşti au astăzi încrederea în­tregului neam. Ce v’a fi mâine?! Soartea "jteoilor să ne fie un memento. Bat vănturi grele, să clătina instituţia noas­tră, trebue Întărită prin primirea po­

rului în organizarea şi conducerea vieţii bisericeşti. Aceasta e condiţia sine ţoa non »existenţei bisericei noastre. A nsit timpul să ne organizăm, că de ou duşmanul secular ne v’a pregăti Marţea rutenilor. Ambiţioşi, trântori, ţi păcătoşi avem destui. Faţă de dânşii

faţă de prepotenţa guvernului şi a Romei numai poporul Întreg ne poate tpăra. Ce azi nu pot face clericii, că-i euează credinţa, disciplina, — poporul

cuteza să o facă. Astăzi când roa- arizarea vine şi tn numele catoli-

smului, noi numai prin statutul orga­nic putem naţionaliza biserica noastră

Cu ,dl Septiraiu Pop am o că răfuială. D-sa îmi perverteşte în- lesui articoiilor anteriori. Nici când o am făcut propagaudă pentru «achiz- a generală». Nici nu am provocat gu- ernui român să espuizeze clerul, ci a accentuat posibilitatea aceasta, indeâ faptul Papei e fapt de caracter flternaţionai. iar espresiuniie ea «aii- ţa şovinismului ş’a schizaiei», a

igrii» «ereeri bolnavi» «principiile lo- ior> etc, sa le ţie în guşiţa D-sal* ea cuvioasă pu viitor.

Un gr. cat.

Ş T I R I .— 29 Martie 1912.

Tarsári ds ape- Din mai multe părţi ale ţării dar mai ales^din Sătrnar ţi Maramurăş sosesc ştiri îngrozitoare despre ravagiile cauzate de furia râu­rilor, cari in urma ploilor continue, au esundat, pricinuind pagube şi mizerii enorme.

O mare parte din hotarele comu­nelor Királyháza, Tekehaza, Csepe, Bő­kény şi Tiszaujlak e acoperită de apa Tisei, care creşte in conţinu. Din cauza şoselelor înecate şi & podurilor sfărâ­mate prin mai multe părţi circulaţia a încetat cu totul. Comuna Tekeháza, care acum vre-o 50 ani a fost dusă cu totul de valurile Tisei, se pare că se află din nou în faţa aceleiaşi primejdi.

In Sătmar de câteva zile plouă îo continuu, din care cauză Someşul a crescut atât de tare, in cât s au luat măsuri pentru Întărirea zăgazurilor de apărare. In comuna Szinervarlja s-a re­vărsat apa râuleţului Qziner. 200 case stau sub apă. Populaţia îngrozită caută să se salveze pe locurile mai ridicate. Primăria şi biserica catolică sunt izolate cu totul. Circulaţia pe străzi se face cu luntri. O mulţime de galiţe şi animale au fost răpite de valurile furioase. Şi e cu atât mai mare temerea în sat, cu cât dispune de prea puţini articoli de alimentaţie iar din cauza vărsărilor de ape, d n comunele învecinate nu pot aduce nimic.

In Maramurăş Vişăul a înecat o mare parte a comunei Vişăul de sus Drumul de ţară prin mai multe locuri se află tub apă, împedecând astfel cir­culaţia. O mulţime de poduri >u fost distruse de furia valurilor.. Plouă şi ningeMîn^continu.

Tot astfel de ştiri sosesc şi din Macău, unde apele au pătruns prin case— mai ales prin ale muocitorfior, — silin- du-i să-şi părăsească locuinţele.

Logodnă în familia imperială, incastelul Wallsee a avut loc alaltăieri logodna arhiducesei Elisabeta Francisca, fiica arhiducelui Francisc Salvator şi a arhiducesei Maria Valéria, cu^contele George Waldburg-Zeil. De faţă la acea­stă logodnă a fost şi Maj. Sa.

Necrolog- Despre moartea îregre- tatului profesor şi preot Sever Secula, mult Întristata familie a lansat urmă­torul anunţ iunebral: Cu inima frântă de durere anunţăm tuturor rudeniilor şi cunoscuţilor, că scumpul şi neuitatul nostru fiu, soţ, tată şi frate Septimiu Sever Secula, fost referent şcolar şi pro­fesor seminarial în Arad, pe urmă preo­tul ort. român al Odvoşului, după lungi şi grele suferinţe, azi Ja 12 ore noap­tea şi-a dat'blândul şi nobilul său suflet, împărtăşit cu Sfintele Taine, în mânile Creatorului, In etate de 42 de ani. În­mormântarea scumpului defunct va fi Joi, In 11 Aprilie, la 11 ore a. m. în cimiterul din Deva.

Sibiiu, In 8 Aprilie 1912. — Jal­nica familie.

Societatea »România Jună« lovităa şezătoarea lîfcerară-arfcistică, care va aveu loc Sâmbătă, ÎS 1. c. oara 8 seara in sala albă a otelului Riedhof (Vili., Schösselgasse 14). Programul: Cuvânt de deschidere — d. D. Marmeliuc ; »Pe-al nostru steag« — corul societăţii; Des- batere despre trimiterea unei deiega- ţiuni din partea)*coloniei şi »României June« la desvâiirea statuei lui Cuza- Vodâ din Iaşi; 2 cântări In cvartet; Profesorul A. C. Cuza (conferinţă) — d-1 Vasile Marcu; Cântece — d l Ionel Crişan ; 2 cântări în cvartet; Cântece— d-1 Ionel Rădulescu. — Dans.

Din Yâtican. O telegramă din Pa­ris anunţă, că papa se simte foarte in­dispus. In unele cercuri se spune, că starea Pontificelui este foarte gravă, din care cauză s-a renunţat la planul, ca Vaticanul să se puoă In legătură telefonică cu Veneţia cu ocazia sfinţi- rei Campaniile].

încetarea grevei miniere în Anglia.Din Londra se anunţă, câ lucrul a reînceput aproape în toate minele. Ex­ploatarea întâmpină însă mari dificul­tăţi, dat fiind că cele mai multe mine se află sub apă. încetarea grevei mi­niere a stârnit mare bucurie în toate eercurile. Cu toate acestea sunt temeri că se vor ivi dificultăţi. Muncitorii, cari lucrează la suprafaţă cer să li se acor­de şi lor salariul minimal stabilit prin lege şi să se[;reducă oarele de muncă. Ziarele engleze spun că vor trece câte­va săptămâni până ce minele.vor re­intra In deplină exploataţiune. Pretu­tindeni trebuesc luate măsuri particu­lare spre a se preveni accidentele. La finele acestei săptămâni probabil că diferitele industrii vor fi în [putinţă a relua lucrul.

Ucigaşul văd. Sita Manolascu dinBucureşti, nu a putut fi eruat până acum. Toţi oltenii cari veneau prin curte, toţi furnisorii şi aproape toţi cei cari eunoşteau pe Sita Manolescu au fost aduşi Înaintea judecătorului de instrucţie, care n-a putut descoperi absolut nici e urmă de vinovăţie la cei

instruiţi. In cele din urmă toate bănu­ielile au căzut asupra grădinarului Vasile al Cărturăresei, care adus fiind la poliţie, i s-a iuat un interogatoriu mai amănunţit, din care însă a rezul­tat, că nici bătrânul grădinar nu poate fi autorul fiorosului atentat. Bănueiile se îndreaptă acum asupra unei rude şi a unei foste servitoare a asasinatei, care ar fi de origine din Braşov. Alal- tăeri deschizându-se cassa de bani a rentierei omorâte s-au găsit în cassă în total titluri de rentă 1 milion 395 mii lei şi 25 mii lei în bani.

Sărbătorirea adjutantului general COnte Paar. Adjutantul general al îm­păratului, contele Paar, împlinind 25 de ani în serviciul Maj. Sale Monarhului, a fost Duminecă obiectul unor mari onoruri. împăratul l-a felicitat remi- ţându-i o medalie comemorativa, care poartă pe o faţă portretul jubilar, iar pe alta semnătura împăratului cu vorbe onorătoare. De-a; e menea la prânzul dat ia Walsee, cu ocaziunea logodnei ce a avut Ioc acolo, împăratul, după ce a toastat pentru tânăra pereche, a toastat pentru contele Paar, credincio­sul său amic. Contele Paar a primit de-asemenea felicitări telegrafice din partea împăratului Wilhelm delaCorfu, de Ia regele Bulgariei, etc.

Dn vapor ca escarsionişti ş’a scu­fundat alaltaeri seara în Nil. După cum se anunţă'din Cairo, pe bordul vaporului se aflau 300 persoane, dintre cari mai multe au fost salvate de vapoarele cari au plecat în ajutorul nenorociţilor. S’au scos însă din valurile Nilului şi 17 ca­davre şi se crede că numărul celor îne­caţi ar fi 50. Cauza catastrofei este ciocnirea, care a avut ioc între vaporul scufundat cu un alt vapor de tra«port.

Un groaznic uragan s’a desiănţuitalaltaeri asupra împrejurimilor Hatnbur- gului, care a pricinuit pagube enorme în port. Mai maite vapoare cu pasageri, neputându-se apropia de*ţărm, plutesc în largul mării. Unele dintre ele s’au scufuudat. In nort a încetat lucrul cu desăvârşire, de oarece atelierele se află sub apă. Vapoarele nu pot părăsi por­tul, i&r vapoarele cu destinaţia la Ham­burg sunt nevoite să se oprească la Cuxhafen. Vaporul cu pânze »Mifcer- iei« s’a scufundat în valuri în apro- piere'defgura Elbei. La Helecoland s’au scufundat două vapoare cari se aflau în port, iar ai treilea sD Împotmolit.

Accident la o luptă ca tauri. Du­minecă cu ocaziunea luptei cu tauri, ce a avut loc în oraşul Avignon un taur luând în coarne pe matadorul Builiste 11 aruncă în aer şi-l câlcă apoi în pi­cioare, până ce matadorul îşi dete su­fletul. Un alt taur a sărit peste grilaj. Publicul cuprins de spaimă a năvălit spre eşire. 21 persoane au fost grav rănite tu acea învălmăşeală.

Nenorocire la nn concert Din Parisse anunţă, că o mare nenorocire s’a întâmplat la Hondáin, cu ocaziunea u- nui concert organizat de Liga patrioti­că a femeilor franceze în sala unui res­taurant. In timpul concertului, Ja care a asistat un public foarte numeros, a explodat o lampă, iar petrolul arzând s’a revărsat asupra femeilor din apro­piere, ale e&ror haine au luat foc. O mare panică s’a produs atunci în sală. Toată lumea s’a îngrămădit spre eşire. Câteva^femei şi copii au fost călcaţi în picioare. 20 răniţi au fost transportaţi la spital, dintre cari 7 au încetat din viaţă.

Episod din răsboinl trlpolltan. Zia­rul socialist «Avânţi» află din Tripolis, că rezerviştii italieni din contingentul 1888 nu mai vor să se supună ordine­lor. In caz extrem ei execută ordinele foarte încet şi greşit. Ofiţerii nu Je fac nici o observaţie, de oarece ei înţeleg amărăciunea soldaţilor. Aceştia sunt pe câmpul de război de 6 luni, şi acum pretiud să fie trimişi in patrie. Ei seriu pe zidurile forturilor şi'agaţă pe vârfu­rile palmierilor diferite piacarde cu in­scripţia : «Contingentul 1888 voeşte să meargă acasă».

La 3 Aprilie un regiment a primit ordin să se îmbarce pe un vas de răs- boiu pentru a pleca într’o direcţie ne­cunoscută. Soldaţii au început să înjure şi sâ blesteme, ofiţerii însă nu le-au fă­cut nici o observaţie.

Isprăvile apaşilor ia Paris. Apaşii,cari îşi fac serviciul militar, nu voesc sâ se supună ordinelor şi provoacă scan daluri. Doi apaşi, cari fac serviciul în regimentul de dragoni, aflâctdu-se în gară, li-s-au cerut biletele. Apaşii refu­zând au fost opriţi pe loc. S-a iscat o bătaie îutre ei şi funcţionarii gărei, îri cursul căreia s-au descărcat mai multe focuri de revolver. Apaşii au ucis pe un funcţionar.

La Rouen un apaş liberat de cu­rând din regimentul de artilerie a des­cărcat trei focuri de revolver asupra gazdei sale, rânindu-o grav.

Pe drumul, care duce spre Nizza mai mulţi soldaţi au atacat un factcr poştal. Doi soldaţi au fost arestaţi, cei­lalţi au reuşit să fugă.

La periferia Parisului, sub un zid,

a fost găsit alaltăieri seară cadavrul poliţistului Abou, cu capul sfărâmat. Se crede, că Abou a căzut victima a- paşilor.

Un elev de 15 ani din liceul dela Bezancon a plecat cu bicicleta la un­chiul său. Pe drum a fost atacat de patru bandiţi, cari veneau cu automo­bilul, au bătut până la sânge pe licean şi i-au aruncat într-un şanţ. Un bandit i-a luat apoi bicicleta şi a dispărut, Iar ceilalţi şi-au continuat drumul cu auto­mobilul. Liceanul revenindu-şi în fire, a reuşit să se ducă până în localitatea învecinată anunţând cazul jandarmilor. Banditul, care a furat bicicleta, a fost arestat. Poliţia e pe urma celorlalţi bandiţi.

Spioni francezi arestaţi In Germa­nia. Lângă München a debarcat alaltă­ieri un balon, ai cărui pasageri, fiind duşi la poliţie, au declarat, că sunt din Paris şi că unul dintre*ei;!este; croitor, iar celălalt funcţionar de bancă. Poliţia a găsit la ei mai mulţi bani şi aparate fotografice. Ambii au fost arestaţi, de­oarece se crede, că sunt ofiţeri fran­cezi şi fac spionaj.

Incendii. Un groaznic; incendiu a distrus in comuna Goleşti din Româ­nia — în mai puţin de o jumătate oră — 7 case, lăsând pe drumuri peste 35 suflete. Pagubele se urcă la peste 10 mii lei.

— In Ispwich (Anglia) a fost complet distrusă de un incendiu o fa­brică de maşini * agricole. Dio cauza vântului, estinzându-se focul şi asupra clădirilor din apropiere, abia a putut fi stâns după o muncă^îacordată de 27 oare. Pagubele se evaluează la 6 mi­lioane lei.

ştiri mărunte. Răufăcători au pă­truns Duminecă noaptea în o sinagogă din Berlin, de unde au furat o mulţime de obiecte defargint.

— Profesorul universitar Billet din Paris a fost împuşcat de fiul său în timpul unei certe. Se crede, că tinărul a săvârşit fapta într-un acces de ne­bunie.

— După ştiri din Izvor turcesc patru turci, cari se duceau |la Kars au fost ucişi pe teritoriul rusesc de cătră soldaţii ruşi.

Ajutoare pentru Arabii răniţi- Mo-hamedanii din Bosnia şi Herţegovina au adunat 250.000 coroane pentru A- rabii răniţi fn războiul din Tripolitania.

Din Braşov şi Ţara-Bârsei.Serbarea Junilor.

Junii noştri n’au avut noroc anul acesta cu serbările lor frumoase stră­moşeşti. Eri după amiazi, când o mul­ţime imenzâ venise să le admire cor- tejul imposant pornit »dintre Pietri«, au fost ploaţî pâuă la piele, iar astăzi, când conform obiceiului vechiu au să-şi petreacă cu familiile lor pe iivadia din Groaveri, ninge ca In dricul iernii.

Cu toate aceste Junii noştri nu s’au lăsat speriaţi şi eri la amiazi, deşi cerul prevestea o ploaie abundentă, au plecat călări între Pietri, însoţiţi de fa­miliile Iar şi de număroşi streini sosiţi anume la Braşov, ca să asiste la acest obicei atât da frumos. Venise la faţa loculiţi şi un fotograf din Bucureşti, care a fotografiat câteva scene pentru un chinemotegraf din capitala Ro­mâniei.

Pe ia oarele 3 p. m. a început să cearnă o ploaie deasă, care, cu scurte întreruperi, a durat până târziu seara. Pe la 5 oare Junii şi-au făcut apariţia în Schei, traversând in mândru corte­giu, deşi udaţi până la piele, stradele principale şi indreptându-sa spre bise­rica din Groaveri, unde erau aşteptaţi de câteva mii de privitori şi de mu­zica militară. In fruntea cortegiului că­lăreau »Junii tineri«, urmară apoi »Ju­nii bătrâni«, »curcanii«, »roşiorii« şi de încheiere »Junii albi«, fiecare grup având in frunte taraful de lăutari şi brazii. Cel mai impozant şi pitoresc grup a fost, atât ca număr cât şi ca frumuseţe a costumului, grupul »Juni­lor albi« împărţiţi în două compănii. Numărul Junilor a fost de aproape 150

> iar trăsurile, cari însoţeau cortegiul, în număr de vre-o 40. Pe la oarele 6 ser­barea s’a terminat, după ce fiecare grup cântase în faţa bisericei din Groaveri strămoşescul »Cristos a înviat«.

De încheiere am avea o obser­vare la adresa conducătorilor şi aran­jorilor cortegiului de eri. Ar fi de do­rit, ca să se ia măsuri serioase în ce priveşte consumaţia beuturei »între Pietri« de cătră »Junii« noştri. Recu­noaştem, că o astfel de petrecere nu se poate face fără beutură, am dori însă ca tocmai în interesul reputaţiu- net »Junilor« noştri alcoolul să se cow- mtme în cantităţi moderate, ca să nu se ivească scene uricioase, cum s’a întâm­plat de pildă eri, când un membru al grupului , roşiorilor« deabia se mai pu­tea ţinea pe eai. Am mai dori apoi, ca să dispară înjurăturile şi cuvintele urlfce folosite de unii şi de alţii dintre

Juni, cari nu se potrivesc de loc cu caracterul religios al instituţiunei »Ju­nilor«. Junii noştri să nu uite nici când, că mii de oameni, Români dar mai cu seamă streini, îi întâmpină cu dragoste şi li admiră şi prin urmare să caute să impună publicului privitor prin ţinută bărbătească şi purtare fru­moasă. Iar dacă unul sau altul dintre Juni nu s’ar supune disciplinei, să caute să-l delăture din sânul lor.

Am scris aceste rânduri în marea dragoste ce-o avem faţă de Junii noş­tri şi în speranţa, că la an nu se vor mai ^repeţi astfel de scene supără- cioase.

O telegramă din oraşul Italian Ti- voli ne anunţă, că escurzioniştii noştri au sosit acoio| sănătoşi azi dimineaţă

Consiliul comunal al oraşului Braşov va ţinea în 12 Aprilie o şedinţă. La ordinea zilei este între altele mult trăgănata alegere \ sublocotenentului de poliţie.

Nenorocire pricinuită de tramvai. O maşină a tramvaiului, care manevra azi dimineaţa pe ia oarele 8 în piaţa Braşovului, a lovit pe servitoarea Ana Roman, rănind-o mal greu la faţă, mâni şi picioare. Victima a fost transportată la s p i t a l u n d e ii -f s’au dat primele ajutoare.

Sinucidere. Eri dimineaţă s’a si­nucis în locuinţa sa din Strada neagră calfa Ludovic' Petermann. Cauza — dra­goste nenorocită.

Cununie- J) şoara Stelina V. Bidu şIlConstantin 1. Pănescu ne anunţă cu­nunia lor, care se va oficia astăzi Joi in 2 9 Martie v. în biserica Sf. Treimi de pe Tocile.

Avls. Subsemnatul am onoare a aduce la cunoştinţa On. public din Bra­şov şi jur, tcă am luat în întreprindere birtul numit Finta din Piaţa Prundului Nr. 14 Braşov. Stau la dispoziţia On. public românesc cu mâncări calde, me­zeluri. Beuturi curate, procurate de mine. Biliard şi popicărie de vară şi iarnă. Grădină frumoasă cu arbori. Rog On. public a* mi da tot sprijinul. — lancu Axente, fost comerciant în Arpătac.

In elite proiectograf Europa se va reprezenta în 12 şi 13 Aprilie. Tontoiini şi măgarul săuŞ;(humor). Iu* birea de mamă (mare dramă socială)" Pentru un fir de pai (humor). Viena* (după natură). Afară din „ program : Povestea iubirei sale (mare dramă de senzaţie in 2 acte, film 1200 m.). Un contabil ideal (humor).

C ă rţi şl rev iste .€ Viaţa românească». Din marea

şi excelenta .revistă,] ştiinţifică-literară «Viaţa românească» din Iaşi a apărut Nr. 2 cu un bogat material literar, stl- enţific. critice, recenzii şi dări de seamă etc. Iu fruntea numărului se află o schiţă frumoasă «Casa amintirii» deMi- haii Sadoveanu, apoi găsim articlii şi schiţe de I. Botez, St. Popescu, A. Go- rovei, Ioan Al. Brătescu-Voineşti etc.

La foiţa de azi dăm o schiţă din acest^nr. al «Vieţii R».

Invitare de abonament.Cu l-a Aprilie 1912 se deschide

un nou abonament la

„Gazeta T ransil vaniei“pe cvartal şi jumătaterde(,an,

la care invităm pe toţi amicii şi spri­jinitorii ziarului nostru. Ii rugăm pe toţi a se îngriji de trimiterea la timp a preţului de abonament, ca să nu fim siliţi a sista trimiterea ziarului.

Pe credit »Gazeta Transilvaniei« nu se dă la nime.

Deşi »Gazeta« şi-a mărit formatul şi a introdus înbunătăţiri, împreunate cu mari spese,

Preţul abonamentuluia rămas acelaş, ca până acum, anum e:

Pentru Austro-Ungarla: Pe un an 24 coroane, pe şase luni 12 coroane, pe trei luni 5 coroane, pe o lună 2 coroane.

Pentru România şi străinătate: Pe un an 40 franci, pe şase luni 20 franci, pe trei luni 10 franci, pe o lună fr. 3.50.

ADMINISTRAŢIA.

Proprietar:Tip. A. Mureşianu : Branisce et Oomp.

Redactor responzabil: loan Brotea.

Pagina 4. G A Z E T A T R A N S I L V A N I E I . Nr. 70—1912. Vt

N. If. 4918/912.

Fiiblicaţiune.referitoare dea lua în vedere listele, care cuprinde propunerile dăj- di ei de venite clasa III pentru a statori contribuţiunile pentru pe­riodul anului 1011— 1912 de afaceri nouă, întrepiinderi şi meserii, precum şi contribuţiiinea reuniunilor, institutelor, care sunt obli­gate a publica bilanţul pro 1912 şi ordinea de zi a pertractărilor comisiei pentru statorirea dajdiei: Locul de pertractare: sala cea mare deîa Sfat (Piaţa Franz losef).

începutul pertractărilor, fiecare zi punct 8 oare dimineaţa.18 April 1912 N. P. 2732—2800 (69 positii) Dulgeri, tâmplari,

moaşe, ceasornicari, Opticări, Giuvaergiu, tinichegii, bărbieri, fabri­canţi de piele, negustori de piele, Pantofari, Oismari, comersanţi de candite, cofetari,

19 April N. P. 2801-—2882 (81 poziţie) Fiacheri, cărăuşi, mă- estri de poşte, fotografi, arhitecţi zidari, negustori de lemne, pro prietari de ferestréu cu abur, răpăitori de odăi, văpsitori de firme, farmacist, ţapeteri, negustori de mobile, mănuşari, rotari, fauri, lă­cătuşi, instalatori, mehanici, tehnici, sculptori, pietrari, cariere de piatră.

20 Aprilie: 2883—2997 (96 poziţii) detailişti, negustori cu peşte, poame, brânză, compactori, librari, tipografi, prăvăliaşi, locandişti, eârciumari, birtaşi, fabrici de licher, negustori cu vinuri, cafegii, Bodegă, eârciumari cu plată.

22 Aprilie: N. P. 2998—3070 (72 poziţii) Măcelari, Şarctieri (eârnăţari), spălătorii, medici, advocaţi, veterinari, brutari, iumănă- rari, vânzători de lumânări, postovari, comersanţi de manufactură şi mărunţişuri, neguţători de mărfuri de modă pentru dame, negu­ţători de confecţiuni şi haine, cazangerie.

23 Aprilie N. P. 3071—3149 (79 poziţii) Croitori de bărbaţi şi dame, ciprasari, curelari, pielari, neguţători de producte, agenţi, samsari, asigurări de maşini şi agenţi comerciali, speculanţi, negu­ţători cu articole de lux, fabrica de sticlărie, ferari, Messenger Boy.

24 Aprilie N. P. 3150—3231 (81 posiţie) maeştrii de pian, pro­fesoare de dans, muzicanţi orăşăneşti, muzicanţi ţigăneşti, arendaşi de pământuri, artişti streini, teatru kinematograf

25 Aprilie: N. P. 1 — 15 (80 posiţie) Reuniunile, institutele şi întreprinderile cari sunt obligate a publica socotelile.

Listele referitoare la comercianţi, meseriaşi, agenţi etc. provă- zute din partea comisiunei, cu sume de dare de câştig clasa III. sunt depuse Ia oficiul de dare orăşăneseşi se pot vedea de orişicine în decurs de 8 zile deli 10 April până la 18 April 1912 iar cele pentru institutele obligate la publicarea socotelilor dela 17 April până la 24 April 1912.

Observări contra stabilirei contribuţiuneî atât proprie cât şi pentru alte persoane se pot adtesa la Direcţia financiară r. u. în 8ciis în decursul timpului arătat.

Brassó, 5 Aprilie 1912.l-s. Oficiul de dare orăşenesc.

® © e © 8 e e s © © © © 9 S © e © 0 0 © © 6 © Q © © © Q s e '

Atelier de croitorie românesc

GEORGE BUCA.Aduc la cunoştinţa On. Public că atelierul meu de

croitorie bărbătească se află în BraŞOY, Strada PrUIldllllIÎ Nr* 35 (casele proprii) unde se confecţionează după măsură în timpul cel mai scurt to t felul de haine fine după ultima modă.

Totodată aduc la cunoştinţă că mi au sosit pentru sesonul de primăvară şi vară un asortiment mare de stofe. Desenuri moderne, prima calitate, aşa că pot satisface do­rinţelor celor mai esagerate a tâ t în croială cât şi în lu­crare solida şi conştienţioasă. pe lângă preţuri convenabile.

Rugând pentru încurajarea meseriei românesemnez cu toată stima

George Bucă,% croitor. $© U2 Braşov, Str. Prundului 45. y® o @ © d e e e e e s ® 0 © e e i 3 e 0 e @ 9 © @ © @ © © © @ d

M agazinul iabricei de pălării

HENRI TISCHLERBRAŞOV, Piaţa Francisc losif (Târgul inului) 7.

Depozitulp. C- H A B 1 Gfabricautul curţii imp. reg. de pă­

lării din Viena

DepozitulB 0 R 8 A L I N 0fabricant de pă- lării din AlexaU'

dria, Italia.

Specialităţi în pălării de pâslă, de paie, precum şi în caschete pentrumodă, sport şi turistică.

Curăţire pentru pălării de Panama.

„Albina“ institut de credit şi de esonomii, Sibiiu.

Nr. 11,245.

P ro s p e c t.Adunarea noastră generală ţinută în 23 crt. a luat ou privire

la urcarea capitalului societar următorul eoncluz:Capitalul societar se urcă dela K 3.000,000 la K 6,000 000.In acest scop se vor emite 15,000 acţii noui de câte K 200

sub numerii curenţi 15,001—30,000.Fiecare acţionar actual are dreptul de preferinţă să cpteze pen­

tru atâtea acţii noui, câte acţii vechi sunt trecute pe numele lui în Registrul acţionarilor (§ 7 al Stat.)

Abateri dela condifiunea, ca acţiile vechi să fie înregistrate pe proprietarul actual se admit numai erezilor cari vor dovedi: că proprietarul vechiu a răposat, că ei sunt îndreptăţiţi a moşteni ac­ţiile vechi înregistrate pe numele decedatului şi că s’a pus la cale procedura de ereditare, dar nu s’a terminat. Această excepţiune însă se poate admite numai până la terminul fixat pentru insinua­rea optării.

Astfel de acţii se vor libera îndreptăţi ţii or numai după preda­rea judecătorească a eredităţii.

Preţul acţiilor se va răspunde Iu senzul § ului 9 al Statutelor în cinci rate de trei luni egale şi anume:

prima rată până la 1 Iulie a. c. a doua „ n „ 1 Oct. a. c.a treia „ „ „ 1 Ianuarie 1913a patra „ „ „ 1 Aprilie 1913a cincia„ „ „ 1 Iulie 1913.

Se pot plăti insă şi mai multe rate deodată.Acţiile noui nu vor participa Ia dividenda anului curent, ci ac­

ţionarii vor primi numai 5% interese după sumele răspunse, dela ziua sosirii banilor ia cassa institutului până la ultima Decemvrie a. c.

Vor participa îusă la dividenda anulai viitor, din care motiv ratele a patra şi a cincia se vor răspunde cu interese dela 1 Ianuarie 1913.

F aţă de acţionarii cari nu vor plăti ratele regulat se va aplica § 10 al Statutelor.

Terminul pentru optare se fixează pe ziua de 15 Iunie a. c.Acţiile cari nu se vor subscrie până ia acest termin, se vor

vinde în favorol Fondului de garanţie al scrisurilor fonciare cu preţul şi până la terminul ce-1 va fixa direcţiunea ulterior. Şi cu privire la aceste acţii au prioritate acţionarii actuali.

Acţiile noui se vor data din 1 Iulie 1913.Deodată cu prima rată, se va răspunde de fiecare acţie o taxă

de câte K 10 pentru acoperirea speselor.Această taxă se va conta la fondul special de rezervă, din care

se vor acoperi şi speseleIntru executarea acestui conclus Domnii acţionari să binevoiasca

a prozenta acţiile (din emisinnile anterioare fără coaiele de cupon) subsemnatei direcţiuni insinuând optarea pe epistola de pe contra­pagină.

Sibiiu, în 23 Martie 19J2.Direcţiunea.

Pentru a confecţiona ori şi ce

Haine bărbăteştidupă cea mai noua croială

şi fason se recom aufă

Siegfried J. Schlossercroitor bărbătesc

Braşov, Strada Orfanilor 9.Serviciu reci.

i8?s - t»i5ŢCasa de «sport şi fab rica de

artieoSi b Igienă ei

I. K E L E T IB ud ap e s t , IV. koronaherceg-utca 17.

serbează jubileu de 34 de ani dela fondare.

Din înprnjurarea aceasta trimite franco

P re ţcu ren t ju b ila rcarele trimite la cerere gratis şi franco.Acest preţeurent este unic în felnl său. Se poate folosi ca registru ce conţine toate noutăţile. Compas de

espert conţine.Produsele principale şi specialităţi sunt:

Artleoli higieniel.Bandaje pentru s^rpatnri

e. s. r. priv.Aparate orthopediee. bA n l şt p icioare A rtis tic e . Corsete artistice, legaturi,

bretele ortopedice. Ciorapi «le g u m i pentru

sgăreluri.A parate electro-mediăaîe. Scaune pentru bolnavi si

closete de odae.IJtensiiiI de voiaj, maSaJ.

Firma se conduce de principiula servi punctual cele mai bune pro- Cuse pe lângă.: preţurile iefuine de — fabrică. —

Anunţ de licitaţie.în 22 şi 23 April St. n. 1912 se

7or vinde cu licitaţie obiectele ce »au amanetat din 15 Ian. 1911 pănâ nclusive în 18 Martie 1912 şi a ciume: sub numărul 642—1911' până inclusiv© cu Nr. 3918—191 il căror termin a espirat şi du j’au rescumpărat.

Licitaţia va avea loc In Io- salul Casei de zăloage, dela 8 oare pănă la 11 oare a. m. şi în 3as de lipsă dela 2 până la 4 :>are p. m.

Obiectele, cari se vor vinde, sünt: Gfiuvaericale, Ciasornice de aur şi irgint şi alte scule de aramă, Cioaie, Cositor’ flanele, haine bărbăteşti şi femeiesc!, Cisme, Ghete şi altele.

Vânzarea se face în bani gata.Rescumpărarea sau înoirea a-

manetelor se poate face numai până^ cu o zi înainte de licitaţie.

în ziua vânzării cu licitaţie qu se permite nici într’un chip a prelungi amanetarea.

B ra s s ó , 22 Martie 1912.1~ 3)' Oficiul cassei ie amanetare fiin B r»

AVIZ.A m onoarea a aduce la cunoştinţa On. public din oraş şi împrejurime că la magazinul meu de haine pentru bărbaţi,

copii şi băeţi din Târgul inului Nr. 88 (Palatul Czell) am Înfiinţat şi

o secţie de haine pentru fe tiţedupă modelele oraşelor mari, cu haine de primăvară confecţioaate din cele mni fine şi modeme stofe. Ia privinţa calităţii şi preţului pot concura cu ori şi care magazin din capitală.

Totodată anunţ On. public, câ mi-a sosit pentru sesonul de primăvară

Haine de b ă rb a ţ i , băe ţ i ş i c o p i imodeme şi mă rog a vizita magazinul fără obligament de a cumpăra.

Recomand afacerea mea bunăvoinţei şi sprijinului On. public. Cu toată stimaN. P. G odm ann Succesor

S a m u e l L ipot .Târgul Inului Nr. 33 (palatul Czell.)

TIPARUL TIPOORAÏIII A. UUBOŞIAKU : BRAMSOB A COMP, BRAŞOV.