IEFFREYARCHER

O CHESTIUNEDE ONOARE

I

tfreditura rao

Pnnrra iNrAI

KRENILIN, MOSCOVA,

19 MAI 1966

KREMLIN, MOSCOVA.

r9 MAr t966

- Este un fals, spuse liderul rus, uitdndu-se lintd la mimurata

pictur[ micd pe care-o linea in mdini.

- Nu-i posibil, rdspunse colegul sdu de la Biroul Politic.Icoana Sfhntului Gheorghe cu balaurul, care a aparfinut }arulul,este in Palatul de Iam[ din Leningrad, sub pazd strict6, de mai

bine de cincizeci de ani.

-Aqa e, tovar6qe Zaborski, dar arnpdzitvn fals mai bine de

cincizeci de ani, spuse bdtrdnul. Probabil ci larul a inlocuit ori-ginalul inainte ca Armata Ro;ie si intre in St. Petersburg qi sd

ndvileascd in Palatul de lam5.

$eful SecuritSlii Stahrlui se foi ner[bditor in scauno iarjoculde-a goarecele qi pisica continu5. Dupd atdf;a ani de cdnd se afla

la conducerea KGB-ului, Zaborcki qtia cine fusese distribuit inrolul qoricelului chiar din momentul in care, in acea dimineala,

la ora patru, sunase telefonul qi fusese anunlat c5 secretarulgeneral il convoacS imediat la Kremlin, la raport.

- Cum poti fi sigur cd e un fals, Leonid Ilici? intrebd omule{ul.

10 JEFFREY ARCHER

* Pdi, dragul meu Zaborski, in ultimele optsprezece luni,

vdrsta tuturor comorilor din Palatul de Iamd a fost verificatd prin

rnetoda Carbon 14, un procedeu qtiinlific modem, care nu nece-

sitd doud evaludri, spuse Brejnev, etaldndu-Ei noile cunoqtinle'

$i ceea ce am crezut noi cd este capodopera na{iunii se dove-

deqte a fi fost pictat[ la cinci sute de ani dupd realizatea origi-

nalului de cdtre Rubliov, continu[ el.

- Dar de citre cine ;i cu ce scop? intrebi neincrezdtor qeful

Securit5tii Statului.

- Speciali,stii mi-au spus cd probabil a fost un pictor de curte,

angajat s[ execute copia cu doar cdteva hrni inainte de Revolufie,

r[spunse liderul rus. Pe directorul Palatului de IamS l-a pus intot-

deauna pe ganduri faphrl cd pe spatele ramei nu se afl5 hadilion-

ala coroand de argint a larului, aqa ca la celelalte capodopere'

- Eu am crezut mereu cd acea coroand de argint a fost luatd

de vreun amator de suvenire chiar inainte ca noi sd intrim in

St. Petersburg.

- Nu. Nu coroana de argint a ,tarului a fost luatd, ci chiar pic-

tura, spuse sec secretarul general.

Spr6ncenele stufoase i se ridicau de cdte ori enunla o propozilie'

- Ce-o fi fficut {arul cu originalul? murmurd geful KGB, ca

qi cum qi-ar fi adresat sieqi inkebarea.

- Tocmai asta vreau qi eu s[ 9tiu, tovardqe, zise Brejnev'

Mdinile i se odihneau pe marginile picturii rdmase in fala lui'

Dumneata eqti cel ales s5 afle rdspunsul.

Pentru prima oar5, qeful KGB-ului pdrea nesigur pe sine'

-Aveli weun indiciu de care sd md ag6!?

- Foarte vag, recunoscu secretarul general, deschizdnd cu

o miqcare bruscd un dosar pe care-l scoase din sertarul de sus

al biroului.tgi a$ati privirea asupra insemnirilor dactilografiate cu grij5,

ce purtau titlul ,,semnificalia icoanei in istoria rus6". Cineva pe-

trecuse toati noaptea intocmind un raport de zece pagini, pe care

conducdtorul abia-qi gSsise timp s6-l examineze. Lui Brejnev

O chesdune de onoare 11

i se trezi cu adevirat interesul la pagina patru. Trecu repede

peste primele trei pagini qi abia apoi citi cu glas tare: ,,in mo-

mentul inceperii Revolufiei, larul Nicolae al Il-lea a considerat

cu siguran!5 capodopera lui Rubliov drept paqaportul libert6lii

in Vest. Probabil cd avea o copie, pe care a l6sat-o pe perete, in

biroul s[u, acolo unde inainte fusese originalul". Conducdtorul

sovietic ridicd privirea gi complet5:* in afarl de asta, avem prea puline indicii pe care sd

le folosim.

$eful KGB-ului avea un aer perplex. Nu reugea sI inleleagd

de ce voia Brejnev s[ implice Securitatea Statului in firtul unei

opere de interes minor.

- Cdt este de importantS glsirea originalului? intrebd el,

incercend sd mai afle weun aminunt.

Leonid Brejnev il fntui cu privirea pe colegul de la Kremlin.

- Nimic nu este mai important decdt asta, tovardqe, se auzi

rdspunsul nea$teptat. $i ifl voi asigura resursele umane qi finan-

ciare pe care le consideri necesare ca si descoperi unde se afl[icoana farului.

* Pdi, dacd ar fi s[ vd credpe cuvdnt, tovardqe secretar general,

s-ar putea sI cheltuiesc mult mai mult decit meriti pictura, spuse

;eful KGB-ului, incerc6nd si-qi ascundl neincrederea.

- N-ar fi posibil, cici nu md intereseazd icoana in sine,

r5spunse Brejnev, ficdnd o scurtl pauzd, pentru a vedea efec-

tul. Se intoarse cu spatele la geful Securitdlii Statului qi aruncd

o privire pe fereastrS. intotdeauna il enervase cd nu putea sd

vadd peste zidul Kremlinului, pin[ in Pia]a Roqie. Aqtept[

c6teva clipe inainte de a completa pe un ton oficial: Banii pe

care i-ar fi putut lua larul din vdnzarea unei astfel de capodopere

nu i-ar fi ajuns - la stilul sdu de viafd obiqnuit * decdt vreo

c6teva luni, poate un an cel mult. Ei bine, garantia pentru viala

{arului qi a familiei sale ar fi fost asigurat6 de ceea ce credem

cd a ascuns elin interiorul tabloului.

12 JEFFREY ARCHER

Pe geam, in fala secretarului general, se formd un mic roto-

col de aburi.

- Oare ce-ar putea fi atdt de pref,os? intrebd qeful Securitdfii.

- i1i mai aminteqti, tovar6qe, ce i-a promis larul lui Lenin inschimbul vielii?

- Da, dar s-a dovedit a fi o cacealma, pentru cd niciun doc-

ument nu era ascuns...

Se opri inainte de a pronunla ,,in icoan[".Zaborsir.t stltea in picioare fard sI scoatl un cuv6nt, incapa-

bil sd urmdreascd zdmbetul satisfbcut al lui Brejnev.

- in sfhr;it, ai reuqit sd-nlelegi unde bat, tovardqe. Vezi dum-

neata, documentul a fost tot trmpul ascuns in icoand. Doar ci noi

n-am avut icoana autenticS.

Conducdtorul rus mai lds[ sE treac[ un timp inainte de a se

intoarce qi'a-i inmina colegului s6u o singur[ coali de hdrtie.

-Aceasta este depozilia larului in legdturd cu ceea ce vomglsi ascuns in icoana cu Sf. Gheorghe qi balaurul. La wemea

aceea nu s-a descoperit nimic ascuns in ea, ceea ce i-a intSrit

convingerea lui Lenin cd fusese un patetic joc la cacealma al

larului, doar ca sd-qi salveze familia de la execulie.

Zaborski citi pe-ndelete depozifa scrisd de mdnd gi semnati

de lar cu cdteva ore inainte de a fi executat.

Cu mult inainte de a ajunge la ultimul paragraf,lui Zaborski

incepur[ s6-i tremure mdinile gi pe frunte ii aplru o picSturd de

sudoare. Se uiti la pictura minusculd, nu mai mare decdt o carte,

rdmasd in centrul biroului preqedintelui.

- De la moartea lui Lenin incoace, nimeni n-a crezut in vor-

bele larului, continu5 Brejnev. Dar acum nu mai existi niciundubiu: daci vom reuqi s6 afl6m unde se afli capodopera origi-nald, cu siguranti vom inha qi in posesia documentului promis.

- $i cu autoritatea pe care ne-o conferd semn[turile de pe

document, nimeni n-a.r putea sd puni la indoiald legalitatea

cererii, sublinie Zaborski.

O chestiune de onoare 13

- Fard doar qi poate cd aga vor sta lucrurile, tovardqe, repliclconducitorul rus. $i sunt sigur ci vom primi sprijinul Na{iunilor

Unite qi al Cu4ii Intemalionale de Justif,e de la Haga in cazul ?n

care americanii ar incerca sd ne conteste dreptul. Totuqi, md tem

cd acum timpul este impotriva noaskd.

- De ce? intrebd qeful Securitdlii Statului.

- Uiti-te la data trecutd de lar in depozilie qi o s6-!i dai

seama cdt timp mai avem ca sd ne onorim partea noastri din

intelegere, spuse Brejnev.

Zaborski iqi plecd privirea asupra datei scrise neglijent de

mdna,tarului: 20 iunie 1966. iiinapoie depozilia,gdndindu-se in

acelaqi timp la enormitatea sarcinii pe care i-o incredinlase qeful

sbu. Leonid Ilici Brejnev igi continud monologul.

-Aqa c6, dupd cum vezi, tovarige Zaborski, nu mai avem

decdt o luni p0nd la data limiti, dar, dacd dumneata reugeqti sd

descoperi unde se afli icoana originalS, strategia de apdrare a

preqedintelui Johnson devine practic inutili, iar Statele Unite -un pion pe tabla de gah ruseasc5.

2

APPLESHAWANGLIAIUNIE 1966

-,,Iar iubitului qi singurului meu fiu, clpitanulAdam Scott,

MC1, ii las moqtenire suma de cinci sute de lire sterline."Degi Adam se a$teptase ca suma sd fie mizerabili, rdmase

drept, ,teapdn in scaun, susflndnd privirea avocatului care se uitala el peste ochelarii cu lentile in formi de semilund.

BShdnul avocat, aEezat in spatele biroului mare, ridicd uqorcapul qi clipi cdtre 6n5ru1 chipeg din fata lui. Adam iqi trecu ner-vos m6na prin p6rul negru gi des, brusc conqtient de privireaavocatului atintitd asupra lui. Apoi ochii domnului Holbrookerevenird la hdrtiile din fa{a lui.

,,Iar fiicei mele dragi qi iubite, Margaret Scott, ii las moqtenire

suma de patru sute de lire sterline."Adam nu-;i putu reprima un mic surds amuzat care i se lili

pe chip. Chiar qi in privinla detaliilor neinsemnate ale actului sdu

final, taicd-siu r[mlsese un govin.

t Uilitary Cross (Crucea Militari * decorajie britanici)

O chestiune de onoare 15

-,,Clubului de crichet din Hampshire, doudzeci gi cinci de

lire sterline, cotizatia mea pe viatt', continui cu glas monotondomnul Holbrooke, impasibil la nefericirea domnigoarei Scott.

,,in sffirEit, plStit pdni la ultimul ban ', gdndi Adam.

-,Bdtr6nilor pungaqi, cincisprezece lire sterline. Iar bisericiiparohiale din Appleshaw, zece lire."

,,Membru p0nd la moarte", reflectiAdarn.

-,,Lui Wilf Proudfoot, gridinarul nostru credincios cu jum5-

tate de normd, zece lire, iar doamnei Mavis Cox, cea care ne

ajutd in fiecare zi, cincilire. in fine, dragei gi iubitei mele sofii,

Susan, casa in care am conviefuit qi tot restul averii mele."Aceasti hotirdre il frcu pe Adam sd doreascd sd izbucneasc[

intr-un rAs zgomotos, c[ci se indoia cd tot ce mai rdm6nea dinaverea lui Papa, chiar dacd ar vinde obligaliile cu premii printragere la sorfi qi crosele de golf antebelice, se ridica la mai mult

de incd o mie de lire sterline.

Dar mam4 care era o adevdrati fiicd de ofiler, nu se pl6ngea,

n-o ficuse de altfel niciodatd. Dacd Dumnezeui-ar dezvdlui we-odat[ pe sfin]i, spre deosebire de weun oarecare papd de laRoma, Sfhnta Susan din Appleshaw qi-ar gdsi locul acolo sus,

lingd Maria qi Elisabeta. Toati viala lui, Papa, cum ii spunea

mereuAdam, instituise standarde foarte inalte dupd care trebuia

sa trdiascd toatd familia. Poate cd de aceea Adam continua s5-1

admire, mai presus decdt pe oricare alt blrbat. Uneori numaigdndul la acesta il frcea sd se simtd nelalocul sdu in peisajul

anilor qaizeci.

Adam incepu s[ se agite nervos in scaun, binuind ci proce-

durile legale se apropiau de sfbrqit. Avea sentimentul ci va fi cu

atdt mai bine, cu cdt vor ieqi mai repede din biroul dsta mic, rece

qi posomordt.

Domnul Holbrooke mai ridicd o datd privirea, iqi drese

glasul, de parci era pe punctul de a anunla cui urmau sd rim6nddiamantele familiei Goya sau Hapsburg, iqi impinse ochelarii cu

lentile in formd de semiluni in sus pe nas, apoi iqi pironi privirea

16 JEFFREY ARCHER

pe ultimele parugrafe din testamentul clientului sdu. Cei treimembri supraviefuitori din familia Scott qedeau in linigte. ,,Ce-armai avea de addugat?" se intrebiAdam in sine.

Orice era, avocatul cumpinise in mod evident foarte multasupra ultimului lucru l5sat prin testament, cici recitd cuvinteleca un actor foarte priceput. in tot acest timp privirea i se opridoar o datd pe actul din fa,talui.

- ,,$i tot fiului meu ii las acest plic inchis, citi domnulHolbrooke, ridic6nd plicul dup5 o scurti pauzd, gi nu pot dec6t

sd sper cI ii va aduce o fericire mai mare dec6t mi-a adus mie.in cazul in care s-ar hotdri sd deschidd plicul, o va face doar cucondilia si nu divulge niciunei alte persoane confnutul."

Adam prinse privirea surorii sale, dar aceasta didu din cap

aproape imperceptibil, neindoios la fel de nedumeriti ca el. iiarunci o privire scurtd mamei sale, care pdrea qocat6. Era oareteamd sau durere? Adam nu-qi dddea seama. F[ri altd vorb5,domnul Holbrooke ii intinse'plicul ingdlbenit singurului fiual colonelului.

Toli cei care se aflau in inclpere rimdseserd pe scaune,

neqtiind ce sI mai facd. intr-un tdrziu, domnul Holbrookeinchise dosarul pe care era trecut: ,,Colonelul Gerald Scott,DSO, OBE1, MC". impinse scaunul inapoi gi se indreptd cupas incet spre vdduvd.

in timp ce-i strdngea m6na, aceasta spuse ,,mu[umesc". IJngest de polite{e ugor ridicol, i se pSru lui Adam, cdci singura per-soand din incipere care profitase in vreun fel din aceastd han-zac{ie fusese domnul Holbrooke, qi asta in numele firmeiHolbrooke, Holbrooke gi Gascoigne.

Adam se ridicd qi se apropie repede de mama sa, care toc-mai intreba:

* Luali ceaiul cu noi, nu-i aga, domnule Holbrooke?

t DSO - Distinguished Service Officer - Ofiler Distins in Serviciu (n.tr.)OBE - Ofticer of the British Empire - Ofiler al Imperiului Britanic (n.h.)

O chestiune de onoare 17

- Md tem cd nu, dragi doamnS, incepu avocatul, darAdam

nu se osteni sd mai asculte. Era foarte clar ci onorariul nu fusese

suficient de mare ca sd acopere timpul pierdut de Holbrooke

pentru a r6m6ne la ceai.

Dupi ce plrSsi biroul, Adam le instald pe mama qi pe sora sa

confortabil pe bancheta din spate a automobilului familiei, un

Morris Minor; apoi iqi lui gi el locul la volan. Parcase pe High

Street, in fafa clSdirii in care se afla biroul domnului Holbrooke.

Pe strlzile dinAppleshaw nu giseai marcaje rutiere -,,Nu inc5",

se g6ndi el. inainte chiar de a rlsuci cheia in contact, maicS-sa

ii aruncd foarte sec:

* $tii cd va trebui si ne descotorosim de asta. Nu-mi permit sa

o mai folosesc acum, cand un galon de benzind costi qase gilingi.

- Hai sd nu ne mai facem griji din pricina asta azi, spuse

Margaret consolator, dar vocea ei trdda faptul cd acceptase ade-

v6rul spuselor mamei sale. Md inffeb ce poate fi in plicul acela,

Adam, addugi ea, vrind sd schimbe subiectul.

- Instrucliuni detaliate privind modul in care sd investesc

cele cinci sute de lire ale mele, cu siguran{5, spuse fratele ei,

incercAnd sd mai inveseleascd atmosfera.

- Nu fi necuviincios cu moqtii, zise maic5-sa, qi pe fald i se

agternu aceeagi team6. L-am implorat pe tat6l tlu sd distrugd

plicul acela, adiugd cu o voce abia qoptit[.

Adam str6nse buzele aproape involuntar c6nd igi dddu seama

cd acela trebuia sd fie plical la care se referise tat5l sdu in to{i

acei ani, atunci c6nd, in trecut, el fusese martor la singura ceart5

dintre pdrinlii sdi. Adam incd iEi mai amintea vocea ridicati a

tatdlui s5u, cuvintele lui pline de firrie, la doar cdteva zile de la

intoarcerea din Germania: ,,Trebuie sd-l deschid, nu inlelegi?"

insistase Papa. ,,Niciodati. Dupd toate sacrificiile pe care le-am

fIcut, imi dalorezimdcar atdtalucru", rdspunsese mama lui.

Trecuserd mai bine de doulzeei de ani de la acea confruntare

5i nu mai auzise nicio referire la acest subiect. Singura dati c6nd

18 JEFFREY ARCHER

Adam ii menlionase acest lucru surorii sale, ea nu putuse s5-i

ofere nicio limurire privind motivul disputei dintre p[rinlii lor.

Adam aplsi piciorul pe frdni in momentul in care ajunseri

la o interseclie in I pe High Street, la capdtul strdzii.

Fdcu un viraj la dreapta qi continui sd conducd incd weo doikilometri afard din sat, pe un drum de lard, cotit, dupd care opri

automobilul vechi, Morris Minor. Se strecurd afard din magind

qi deschise poarta acoperitd cu un grdtar de lemn.

Poteca croiti de-a lungul unui gazon cochet qi ingrijit ducea

la o micd caband, cu acoperiqul de paie.

- Sunt sigurd c[ ar toebui si te intorci la Londra, furi primele

cuvinte pe care le spuse mama sa c6nd intrard in camera de zi.

-Nu mi grlbesc, mam6. Toate problemele mele pot aqtepta

p6rna mdine.

- Cum doreqti, dragul meu, dar nu trebuie sd-!i faci griji dinpricina mea, continul maic5-sa.

+. .,. -iqi ridicl privirea qi o afinti asupra tdnbrului inalt, care-i

aruinteaatAt de mult de Gerald. Ar fi fost la fel de chipeq ca solul

ei daci nu s-ar fi cunoscut - uqor, ce-i drept - c6 a a"ut nasul

spart. Acelaqi pdr negru qi aceiagi ochi ciprui ad6nci, acelaqi chip

deschis qi onest, chiar qi acelagi mod de a se apropia de oricine-iieqea in cale. Dar, mai presus de toate, aceleaqi standarde inalte

de moralitate care-i aduseserl in situalia nefericit[ de acum.

- $i, oricum, o am pe Margaret care s5-mi poarte de grijd,

addugdea.

Adam privi spre sora sa, intreb6ndu-se cum avea sd se impace

cu Sfhnta Susan din Appleshaw.

Margaret se logodise de pulin timp cu un agent de bursd

din City qi, deqi cdsStoria fusese amdnat6, in curdnd avea s[-gi

doreascd si inceapd o via!6 nou6, proprie. Slav[ Domnului,logodnicul ei plStise deja cu bani ghea!5 o cdsuli care se afla

doar la 22 de kilometri depdrtare.

Dupd ceai gi dupd un monolog trist, neintrerupt, al mamei,

privind virtufile qi nenorocirile tatilui 1or, Margaret strAnse masa

O chestiune de onoate 19

;i-i lasa pe cei doi singuri. Am6ndoi il iubiseri in moduri atit de

rlitbrite, deqi Adam avea impresia cd nu-i ddduse niciodat[ prile-jul lui Papa si afle cu adevbrat cit de mult il respectS.

- Dragul meu, acum, cd nu mai eqti in armat6, sper din tot

sufletul cd ai si reugeqti sd-fi gdseqti o slujbl care si merite,

spuse maicd-sa stingherit[, cici iqi amintea cdt,de greu se

rlovedise a fi acest lucru pentru taicS-sdu.

- Sunt sigur ci totul o sd fie bine, mam5, rdspunse Adam.

Arn primit de la Ministerul de Externe o solicitare. Vor si md

tluc acolo din nou, addugd, sper6nd s-o liniqteascS.

- Totuqi, acum, cI ai cinci sute de lire doar ale tale, ar trebui

srili fie mai uqor, spuse ea.

Adam ii zdmbi dr6gdstos, intrebdndu-se in sinea lui cdnd

potrecuse ea ultima oard o zi la Londra. Doar chiria apartamen-

tului din Chelsea se ridica la patru lire pe sdptlmdn[, qi ?nc6 mai

cra nevoit sd mdndnce pe apucate.

Maic6-sa ridic[ ochii la ceasul de pe c6min.

- Ar trebui sd pleci, dragul meu. imi displace ideea c[ veiturnbla pe motocicleta aceea dupd ldsarea inhrnericului.

Adam se aplec5, o sdruti pe obraz qi spuse:

- t1i telefonez m6ine. in drum spre ieqire, bdgd capul pe uqa

bucdtiriei gi strigd la sord-sa: Plec. O sd-}i trimit un cec de cin-

cizeci de lire.

- De ce? intrebd Margaret, ridicAnd privirea din chiuvetd.

- S[ zicem ci e contribulia mea pentru drepturile femeii.

tnchise repede uqa de la bucdtirie, reuqind sd evite cdrpa de

vase aruncati spre el. Adam tur[ pulin motorul motocicleteisale BSA qi porni spre Londra pe drumul A 303, prin Andover.

Aproape toati circulalia se desfEqura dinspre oraq spre vest,

Ei astfel drumul pdnd la apartamentul din Ifield Road nu-i lu5

rnult timp.

Adam aqteptS sd ajung[ in intimitatea camerei sale ca sE

deschidi plicul. in ultima vreme, existenla sa nu fusese prea

oaptivantS, astfel cd aceasti intdmplare cu scrisoarea nu-l l6sa

22 JEFFREYARCHER

Scott nu se gisea pe listA. Camarazii de promo{ie fuseseri sincer

surprinqi, dar ofilerii mai vdrstnici din regiment nu comenta-seri in niciun fel. LuiAdam ii devenea din ce in ce mai limpede

cd nu i se d6dea $ansa sd rdscumpere gregeala pe care se considera

c[ o fdcuse taic[-siu.in cele din urmd, fusese avansat cdpitan, nu inainte de a se fi

distins in jungla Malaysiei, in luptele corp la corp irnpotriva valu-rilor nesffirgite de soldali chinezi. Fusese capturat qi fbcut pri-zonier de comuniqti, indurase singurltatea qi o torturd pentrucare niciun fel de antrenament, oric6t de indelungat, nu l-ar fipututpregiti. Evadase dupd opt luni de incarcerare qi, intorc6n-

du-se pe linia frontului, aflase c6-i fusese conferiti postum

Crucea Militar5. Cdnd, la dou[zeci qi noud de ani, cdpitanulScott gi-a dat examenul pentru admiterea in Statul Major, dar totnu i s-a oferit locul mentat, a acceptat intr-un t6rziu ideea cI nuputea sd mai spere weodatE cd va comanda un regiment. $i-a dat

demisia cdteva sSptdmdni mai tdrziu;nici nu fusese nevoie sd

sugereze cd motivul era nevoia de mai mulfi bani.

in ultimele luni petrecute in regiment, Adam aflase de la

maicd-sa c[ Papa mai avea de trlit doar cdteva s[ptimdni. Adamse hotir6se sd nu-l anunte pe tatll s5u de demisie. $tia c[ Papa

n-ar fi frcut dec6t s5 se autoinvinov5feascd, qi mdcar acum era

mu[umit cd murise firI sd afle de stigmatul care devenise parte

din viala de zi cu zi a fiului siu.Ajungdnd la periferia Londrei, g6ndul lui Adam se indrept[

in altd direclie, asa cum de fapt se intdmpla adesea in ultimultimp: spre problema presanti a gdsirii unui loc de muncd binepldtit. in cele qapte s5pt[mdni de cdnd era gomer, avusese multmai multe int6lniri cu directorul blncii sale dec6t cu potenlialipatroni la care s-ar fi putut angaja. Era adevlrat, mai avea aran-jatd o intdlrrire la Ministerul de Exteme, dar fusese impresionat

de nivelul intelectual al celorlalfi candidali pe care-i intdlnise,qi asta-l f[cuse s5-qi dea prea bine seama de lipsa unei pregdtiriuniversitare. Cu toate acestea, simlea ci primul contact decursese

O chestiune de onoare 23

bine, gi i se comunicase imediat c6|i foqti ofileri intraserd lalixteme. C6nd a aflat cd insugi preqedintele comisiei de selecfie

cra delindtorul Crucii Militare, Adam a presupus cd nu aveau invcdere pentru el un post de conlopist.

Ficu un viraj cu motocicleta qi ajunse in King's Road. inlcest timp mai pipii o datl plicul din buzunarul interior al hainei,

sperdnd cu rSutate cd Lawrence nu se intorsese de la banc5. Nucd ar fi ayut de ce se pl6nge: vechiul sdu prieten qi coleg de

iicoali fusese extrem de generos cdnd ii oferise o camerd atit de

pldcutd in apartamentul sdu spalios, cu o chirie de numai patrulire pe sdptdm6nS.

- O sI plSteqti mai mult c0nd te-or face ambasador, se amu-

zase Lawrence.

- incepi sd semeni cu Rachmann, ii replicase Adam, zdm-bindu-i celui pe care-l admirase atdt de mult in perioada petre-

cutd Ia Wellington.

Spre deosebire deAdam, lui Lawrence toate p5reau sd-i vindat6t de uqor - examene, slujbe, sport, femei, mai ales femeile.Cdnd iqi cdgtigase pozilia de la Balliol qi mai apoi oblinuse unprim PPE, nimeni nu fusese surprins. Dar c6nd Lawrence isialesese profesia in domeniul bancar, amicii nu reugiser[ sd-gi

ascundd scepticismul. P5rea sd fie prima oard c6nd se apuca gi de

altceva decdt ceea ce ar fi putut fi descris ca monden.

Adam parci motocicleta imediat dincolo de Ifield Road, per-

fect conqtient cd, dacd slujba de la Ministerul de Externe nu

devenea raalitate, motocicleta hebuia v6ndut6; la fet qi vechiulautomobil Morris Minor al mamei sale. Pe cdnd se indreptaagale spre apartament, o fatd care trecea pe strad[ il fixI un

moment cu privirea; el nu bIgI de seami. UrcE sclrile c6te trei,

ajunse la etajul cinci qi tocmai pokivea cheia in broascS, cdnd o

voce dinduntru strigd:

- E inchisi cu zIvorul.

,,Fir-ar si fle", iqi zise Adam in barbd.