Numãrul 20 ESURSE SPIRITUALE -...

C

O COLECÞIE DE ARTICOLE PENTRU LUCRÃTORII CREªTINI DIN ROMÂNIA

Viktor Hamm

Robert W. Houlihan

John V. York

Cary si Faye Tidwell

Thomas E. Trask

Anthony D. Palma

Cameron W. Wilson

Sobhi Malek

William P. Farley

Festivalul Speranþei – Interviu . . . . . . . . . . . . . 1Festivalul Speranþei nu se doreºte a fi un spectacol, ci un mod de a-L glorifica pe Dumnezeu ºi de a vesti Evanghelia mântuitoare

Semne ºi minuni în lucrare . . . . . . . . . . . . . . . . 2 Evanghelia a înaintat întotdeauna prin semne ºi minuni. Când Isus a predicat despre venirea Împãrãþiei Lui, El a fãcut minuni pentru a arãta puterea lui Dumnezeu ºi pentru a înfrânge stãpânirea lui Satana. Ucenicii au urmat exemplul Domnului Isus ºi au continuat lucrarea Lui prin fapte ºi minuni.

Teologia misiunii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6În acest articol vom privi misiunea lui Dumnezeu ca fiind o binecuvântare pentru toþi oamenii prin Isus Hristos. Metoda lui Dumnezeu pentru a-ªi duce la îndeplinire misiunea este prezenþa Lui miraculoasã în mijlocul oamenilor cu care a fãcut legãmânt. Oamenii cu care a încheiat legãmânt sunt aceia care sunt numiþi o Împãrãþie a lui Dumnezeu, care au misiunea de a aduce binecuvântare tuturor naþiunilor.

Misionarii: agenþi eficienþi ai schimbãrii . . . . 10Misionarii sunt agenþi eficienþi ai schimbãrii— ei schimbã lumea noastrã într-un mod dinamic ºi puternic, conform împuternicirii pe care le-o dã Dumnezeu.

Interviu cu Thomas E. Trask—Îl întreb pe fostul Superintendent . . . . . . . . . . . . . . . . . 12Nu poþi fi penticostal fãrã a fi orientat spre misiune.

Umplerea cu Duhul Sfânt—Partea a 2-a . . . . . 16Botezul cu Duhul este, în mod logic ºi teologic, separat de experienþa convertirii, cu toate cã poate avea loc fie imediat dupã convertire sau dupã o anumitã perioadã de timp.

Sã ia aminte Europa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21

Sã vorbim despre Islam . . . . . . . . . . . . . . . . . 24

Credincioºia lui Charles Simeon . . . . . . . . . . . 26

ESURSE ESURSE SPIRITUALEP R I M Ã VA R A 2 0 0 8

Numãrul 20

onstruirea unei biserici misionare

De asemenea, înãuntru

,

"Duceþi-vã ºi faceþi ucenici din toate neamurile, botezându-i înNumele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh, ºi învãþaþi-i sãpãzeascã tot ce v-am poruncit. ªi iatã cã Eu voi fi cu voi în toatezilele, pânã la sfârºitul veacului" (Matei 28:19-20). Acest text estecunoscut cu numele de Marea Însãrcinare misionarã a DomnuluiIsus. Am subliniat, aºa cum se vede, verbele mai importante dinacest pasaj tocmai pentru a evidenþia afirmaþia din titlu, ºi anume cãMarea Însãrcinare este o poruncã pentru mai mulþi, ºi anume pentrutoþi cei care formeazã Biserica Domnului.

În cele ce urmeazã, vom arãta cã aceastã poruncã privitoare lamisiune este adresatã Bisericii ºi este foarte precisã. Ea aratã cãmisiunea încredinþatã de Domnul bisericii are un conþinut, bine pre-cizat, are o metodã întemeiatã pe învãþarea Cuvântului ºi o finalitatecare este tocmai prezenþa Domnului Isus împreunã cu Biserica Sa.Biserica misionarã—o bisericã în miºcare

Duceþi-vã...! puneþi-vã în miºcare, acþionaþi, nu fiþi leneºi sauneroditori, ar zice Domnul Isus sau Apostolul Petru credincioºilor deazi, în ton cu ceea ce e scris în 2 Petru 1:8.

Existã o tendinþã sã credem cã biserica este un loc fix, ºi chiarcând îºi propune creºterea, ne aºteptãm ca viitorii componenþi aibisericii sã vinã ei sã primeascã Evanghelia acolo. Biserica misio-narã trebuie sã ºtie sã-ºi desfãºoare inclusiv slujbele de închinare înmiºcare. Credinþa trebuie unitã cu fapta, inclusiv cu fapta uceni-cizãrii. Fãrã faptã, credinþa rãmâne o religie moartã.

Iatã ce s-a întâmplat în Faptele Apostolilor, dupã ce s-aterminat timpul de stãruinþã împreunã al Bisericii: "Cei ce se îm-prãºtiaserã mergeau din loc în loc, ºi propovãduiau Cuvântul, ...peHristos" (Fapte 8:4-5). Biserica s-a pus, deci, în miºcare, a ieºit din-colo de zidurile Templului!

Popovãduirea Cuvântului în afara localului de închinare se poateface prin învãþãturi, prin cântare ºi uneori printr-un mod de viaþãspecific, creºtin, dupã modelul—"Predicã tot timpul, ºi în orice loc,iar când este nevoie foloseºte ºi cuvinte!" Cred cã înþelegem bine cã,pentru o bisericã misionarã, începutul popovãduirii trebuie sã fiechiar viaþa credincioºilor—"epistole vii, scrise de Duhul luiDumnezeu în inimi, ºi citite de toþi oamenii" (2 Corinteni 3:2, 3).

Iatã cum, pânã ºi vestirea Cuvântului se face pretutindeni, atât înbiserici, cât ºi în orice alt loc unde se aflã credincioºii ei.Biserica misionarã are o þintã precisã—formarea de ucenici

Pentru aceasta Cuvântul trebuie sã aibã conþinut, mesaj ºiadresã. Conþinutul trebuie sã fie întotdeauna Isus Hristos. Cândfamenul etiopian a cerut lui Filip ajutor pentru interpretarea unei

profeþii de-a lui Isaia, "...Filip a luat Cuvântul, a început de la Scrip-tura aceasta, ºi i-a propovãduit pe Isus" (Fapte 8:35). Acesta esteconþinutul de bazã al învãþãturilor Bisericii - Persoana DomnuluiIsus Hristos.

Dar mesajul? Mesajul trebuie sã comunice dragostea luiDumnezeu pentru toþi oamenii ºi ceea ce a fãcut Domnul Isus pen-tru salvarea oamenilor din pãcat ºi de la moarte.

Destinatarul mesajului este lumea în general, dar mesajul trebuieaplicat fiecãrui ascultãtor în parte, astfel încât el sã ia o decizie. Aºaa fãcut Petru la Lida când a zis: "Enea, Isus Hristos te vindecã:scoalã-te ºi fã-þi patul." În asemenea condiþii Isus lucreazã împreunãcu cei din Bisericã ºi întãreºte Cuvântul lor prin semne (Marcu16:20). Duhul Sfânt este ºi El implicat atât în câºtigarea sufletelor,cât ºi în exercitarea darurilor spirituale care sã consolideze inte-grarea lor în bisericã. Cei deveniþi astfel ucenici, dovedesc cã învaþãºi prin viaþa lor nouã, dar ºi prin participarea lor activã la misiune.De altfel chiar este ºtiut cã adesea, noii ucenici sunt cei mai bunievangheliºti misionari în multe biserici.Biserica misionarã—o manifestare a prezenþei vii a lui Hristos

"ªi iatã Eu voi fi cu voi pânã la sfârºitul veacului" (Matei 28:20b).Aºa se încheie lansarea Marii Însãrcinãri, cu o promisiune a prezenþeiDomnului Isus în mijlocul Bisericii misionare. Biserica supusã ºiascultãtoare de porunca Domnului cu privire la misiune experimen-teazã prezenþa Domnului Isus în mijlocul ei "ºi acasã, ºi pe cale."

Aceastã prezenþã este ºi un barometru ºi o premisã. Cabarometru, prezenþa Domnului ne aratã cã El ºtie cã suntem activiºi cã rãspundem corect poruncii Lui, ºi cã El recompenseazã aceas-ta printr-o prezenþã manifestatã. Biserica se bucurã de prezenþaDomnului ºi este încurajatã sã continue activitatea misionarã. Feþelese lumineazã, inimile se umplu de bucurie, iar credincioºii pot mergemai departe sã spunã altora despre Isus, într-un ciclu care continuãpânã la venirea Domnului. Pânã atunci avem mandatul sã ne conti-nuãm vestirea Evangheliei pânã va veni El (1 Corinteni 11:26b).

În încheiere îmi exprim convingerea cã articolele prezentate înacest numãr al revistei Resurse Spirituale, alãturi de acest editorial,vor fi folosite de Duhul Sfânt sã ne ajute pe noi, pastorii dinRomânia, sã zidim ºi sã slujim o bisericã misionarã activã, bazatã pemetoda Cuvântului Evangheliei ºi mereu stimulatã ºi încurajatã deprezenþa Domnului, pânã la sfârºit. Amin!

Pastor Ioan BochianPreºedintele Comunitãþii Penticostale Bucureºti

Marea Însãrcinare Misionarã - O poruncã pentru întreaga bisericãEditorial

Resurse SSpiritualeRevistã publicatã trimestrial de

LIFE PUBLISHERS INTERNATIONALStr. Ady Endre, nr. 33, 410002 Oradea, România

Tel. (0259) 236264, (0744) 624236, Fax (0259) 447180 E-mail: [email protected], Web site: www.liferomania.ro

Colectivul de redac]ieRedactor ºef: Bill L. WilliamsCoordonator: Ioan BogdanTraducãtor: Mariana Balota, Ionel SocaciuTehnoredactor: Cornelia Costi

Articolele din aceastã revistã au fost selectate ºi traduse din Enrichment—un jurnal pentru pastori ºi lidericreºtini. © Consiliul general al Assemblies of God, SUA.

IMPORTANT: Având în vedere cã unii cititori ai revistei ne-au solicitat numere suplimentare, anunþãm pe aceastã cale cã pentru continu-area publicãrii revistei contribuþiile dumneavoastrã sunt binevenite. Cheltuielile pentru o revistã sunt de 2 lei (RON) ºi aceastã sumãpoate fi depusã de cei care doresc în contul nr. 874.1/ROL al lui LIFE PUBLISHERS INTERNATIONAL, deschis la BCR Oradea.

ISSN 1454 – 1750LG07RO2491

www.liferomania.ro RESURSE SPIRITUALE • 1

R. Frate Viktor, anul trecut, înluna iulie, aþi organizat FestivalulSperanþei în Ucraina, la Kiev. Ces-a întâmplat acolo?

VH: Ucraina este vecinaRomâniei. De aceea existã multesimilaritãþi între aceste þãri. Acumdouã zile am fost surprins sãdescopãr un post de radio caretransmite în limba ucraineanã aici,în Timiºoara. Ceea ce a fãcutDumnezeu în Ucraina anul trecut cusiguranþã poate sã facã din nou înRomânia anul acesta. Ucraina este oþarã religioasã, la fel cum este ºiRomânia. Dar religia n-a salvat ºin-a mântuit nici un om în toatãlumea. Oamenii pot fi religioºi ºitotuºi sã nu cunoascã EvangheliaDomnului Isus Hristos. Ucraina seschimbã, iar liderii bisericii au deciscã acesta este momentul potrivitpentru proclamarea Veºtii Bunecãtre masele de oameni. Astfel, sutede biserici s-au unit ºi ne-au invitatpe noi, cei de la Asociaþia Evanghe-licã "Billy Graham", sã venim ºi sãorganizãm un Festival al Speranþei.Am pregãtit timp de un an de zileevenimentul acesta, care s-a þinut peStadionul Olimpic din Kiev. Amavut sute de seminarii informaþio-nale pentru biserici, chemândoamenii la rugãciune ºi îndemnân-du-i sã-ºi aducã prietenii la stadion,iar oamenii au rãspuns. Am avut unprogram deosebit acolo. În fiecaresearã a cântat un cor de aproximativ4000 de persoane, am avut orches-tra naþionalã. A fost ºi orchestrasimfonicã din Kiev, muzicienicunoscuþi, oameni faimoºi care audepus mãrturie despre cumDumnezeu i-a mântuit. FranklinGraham a exprimat într-un modfoarte concis ºi clar mesajulEvangheliei lui Hristos. De pe Sta-dionul Olimpic evanghelizarea s-atransmis prin satelit în o sutã cincialte locuri. Fiecare dintre aceste o

sutã cinci locaþii a fost pregãtitã înmod individual. S-a transmis înînchisori, în baze militare, pestrãzile oraºelor, în biserici saucãmine culturale. Numãrul total alcelor care au participat la acesteveniment a fost de 248.000 de per-soane. Mii de oameni au rãspunschemãrii lui Hristos. Cu siguranþãeste responsabilitatea bisericiilocale sã continue aceastã lucrare.Ceea ce noi am fãcut a fost sãprezentãm un mesaj al speranþeiîntr-un context al lipsei de speranþã.ªi ceea ce Dumnezeu a fãcut înUcraina poate ºi vrea sã facã ºi înRomânia.

R: De ce aþi ales România pen-tru anul 2008?

VH: În fiecare an primim sutede astfel de invitaþii. Întotdeauna nerugãm lui Dumnezeu ºi spunem:"Doamne, noi nu ºtim care esteviitorul fiecãreia dintre aceste regi-uni din lume." ªi când Dumnezeuconfirmã una dintre aceste locaþii,El o face în inimile mai multoroameni. O confirmã în inima ºimintea liderilor locali, care înþelegcã acum este momentul, o confirmã

în inimile ºi minþile celor din echipaAsociaþiei "Billy Graham" ºi creazão armonie între aceºti oameni. Ast-fel, Dumnezeu conduce circum-stanþele cãtre momentul în careînþelegem cu toþii cã: "Da, acestaeste locul, acum este momentul". ªicredem cã acum este momentulpentru România. Acum Româniaeste parte din Uniunea Europeanã.Peste 2.500.000 de familii dinaceastã þarã au un membru carelucreazã undeva în lume. Româniaîncearcã sã-ºi rezolve problemelemoºtenite din trecut. Din punct devedere social þara merge în declin.Ca o parantezã, un român bea, sta-tistic vorbind, 27 de litri de vinanual, ceea ce este mult. Cifraavorturilor este alarmantã. Cifrasinuciderilor este alarmantã. ªi cândliderii politici se uitã la situaþiaaceasta, ei trebuie sã gãseascã osoluþie. Dar cu toþii ºtim cã politicanu va schimba inimile, ci doarDumnezeu, prin Duhul Sfânt, poateschimba viaþa omului. Poþi sãschimbi þara doar pornind din interi-orul individului. Aºa cã noi credemcã acesta este un moment istoric.Nu va mai fi un timp mai potrivit caacesta. ªi cred cã rolul creºtinilordin România este extraordinar demare în contextul Europei. Europade Vest, din punct de vedere spiritu-al, este moartã. Liberalismul, uma-nismul sufocã þãrile. Convingereamea personalã este cã renaºterea vaveni din Europa de Est. Indiferentcare sunt motivele pentru careRomânia a fost acceptatã în Uniu-nea Europeanã, convingerea meaeste cã Dumnezeu a îngãduit caRomânia ºi alte þãri rãsãritene sãintre în Uniunea Europeanã pentruca sã poatã schimba spiritual vestulEuropei. ªi aceastã onoare pe careDumnezeu a aºezat-o pe umeriinoºtri ar trebui înþeleasã de fiecare

Continuare în pag. 15

Viktor Hamm

FESTIVALUL SPERANÞEI NU SE DOREºTE A FI UNSPECTACOL, CI UN MOD DE A-L GLORIFICA PE DUMNEZEU ºI DE A

VESTI EVANGHELIA MÂNTUITOAREInterviu cu Viktor Hamm, reprezentantul Asociaþiei Billy Graham

2 • PRIMÃVARA 2008 www.enrichmentjournal.ag.org

Evanghelia a înaintat întotdeaunaprin semne ºi minuni. Când Isusa predicat despre venirea

Împãrãþiei Lui, El a fãcut minuni pen-tru a arãta puterea lui Dumnezeu ºipentru a înfrânge stãpânirea lui Satana.Când Petru a predicat mulþimii în ZiuaCincizecimii, el a susþinut cã Isus eraun "om adeverit de Dumnezeu înainteavoastrã prin minunile, semnele ºilucrãrile pline de putere" (FapteleApostolilor 2:22)*. Ucenicii au urmatexemplul Domnului Isus ºi au continu-at lucrarea Lui prin fapte ºi minuni.

MODELUL NOU TESTAMENTALMarea Trimitere a fost datã în contex-tul Învierii, al botezului cu Duhul Sfântºi al minunilor. Matei a proclamat pu-terea lui Isus asupra tuturor lucrurilordin cer ºi de pe pãmânt. Marcu a afir-mat cã: "semnele care vor însoþi pe ceicare vor crede: în Numele Meu vorscoate draci; vor vorbi în limbi noi…dacã vor bea ceva de moarte nu-i vavãtãma ºi bolnavii se vor însãnãtoºa"(Marcu 16:17, 18). Luca subliniazãfaptul cã "apostolii mãrturiseau cumultã putere despre învierea DomnuluiIsus" (Faptele Apostolilor 4:33). Ioan apus accent pe modelul de urmat în mi-siune: "Cum M-a trimis pe Mine Tatãl,aºa vã trimit ºi Eu pe voi" (Ioan 20:21).Aceeaºi putere ºi autoritate pentru aface semne ºi minuni, ºi lucrãri plinede putere, în Numele lui Isus le-a fostdatã ºi celor trimiºi la cei pierduþi.

Cartea lui Marcu demonstreazãputerea Împãrãþiei care este în conflictcu stãpânirea lui Satana. În primulcapitol, Marcu a pregãtit terenul pentruviaþa trãitã prin semne ºi minuni. CândDumnezeu a anunþat venirea Fiului SãuPreaiubit, Satana a încercat sã-I ºtir-beascã autoritatea lui Isus, atacându-Lcu ispitiri. Dupã victoria lui Isus în

deºert, El a predicat: "Împãrãþia luiDumnezeu este aproape. Pocãiþi-vã ºicredeþi în Evanghelie" (Marcu 1:15).

Isus a contraatacat stãpânirealui Satana, izgonind duhul necuratdin acel om aflat în sinagoga de laCapernaum (Marcu 1:24-26). Rezulta-tul a fost cã vestea s-a împrãºtiat întoate împrejurimile regiunii Galileea.În momentul în care Evanghelia ajungeîn zone noi, semne ºi minuni vin sã sealãture acelei propovãduiri.

Când Isus i-a trimis pe ceiºaptezeci ºi doi, El le-a spus ucenicilor:"sã vindecaþi pe bolnavii care vor fiacolo, ºi sã le ziceþi: «Împãrãþia luiDumnezeu s-a apropiat de voi»"(Luca 10:9). Când s-au întors ucenicii,aceºtia erau "plini de bucurie ºi au zis:«Doamne chiar ºi dracii ne sunt supuºiîn Numele Tãu»" (versetul 17). Isus adeclarat cã semnele ºi minunile fac par-te din misiunea ucenicilor când a spus:"Iatã cã v-am dat putere sã cãlcaþi pesteºerpi ºi peste scorpii, [o posibilã aluziela Satan ºi demonii lui] ºi peste toatãputerea vrãjmaºului" (versetul 19).

Ucenicii au urmat exemplulDomnului Isus ºi au

continuat lucrarea Lui prinfapte ºi minuni.

Dupã ce a fost datã MareaTrimitere, apostolii au început sã facãaceeaºi lucrare pe care Isus a avut-o pepãmânt. Dupã Înviere, pe parcursulcelor 35 de ani în care a fost scrisãcartea Faptelor Apostolilor, s-au înre-gistrat peste optzeci de menþionãridespre minunile ºi lucrãrile pline deputere fãcute de apostoli ºi ucenici înlucrarea lor.

Unul dintre adevãrurile cuprivire la misiune este cuprins în relaþia

Când Isus apredicat desprevenireaÎmpãrãþiei Lui,El a fãcut minuni pentru aarãta puterealui Dumnezeu ºipentru aînfrângestãpânirea luiSatana.

de Robert W. Houlihan


SSEEMMNNEE

MM II NNUUNN IILLUUCCRRAARREE

siîn

,


care existã între semne ºi minuni cuvenirea Împãrãþiei lui Dumnezeu. Întimp ce Evanghelia este predicatãgrupurilor culturale neatinse încã, voravea loc minuni pentru a adeverivenirea Împãrãþiei lui Dumnezeu,pentru a pune capãt stãpânirii luiSatana. Când Filip s-a dus în Samariaca sã-L vesteascã pe Hristos, oameniiluau aminte la cele spuse de Filip ºila semnele pe care le fãcea (FapteleApostolilor 8:6, 7).

Omul cel mai vinovat de perse-cutarea Bisericii primare a fost orbit deo luminã strãlucitoare din cer. Chiar ºioamenii care îl însoþeau pe Saul aurãmas încremeniþi pentru cã auziserãglasul miraculos din ceruri, dar nu vã-zuserã pe nimeni. Mai târziu Domnull-a convins printr-o vedenie pe uce-nicul Anania cã el avea sã fie un vasprin care Dumnezeu va lucra în acestcaz, prin a-i reda vederea lui Saul.(Faptele Apostolilor 9:1-19).

Petru a fost probabil cel maidogmatic dintre ucenici. A fost nevoieca Dumnezeu sã-l strige de trei oriîntr-o rãpire sufleteascã, pentru ca el sãînþeleagã caracterul transcultural alEvangheliei. Aceastã viziune era sin-gura modalitate de a-l face pe Petru sãînþeleagã cã trebuia sã ducã Evangheliaºi celor din afara culturii ebraice. CândPetru ºi cei care erau cu el a vãzut cãdarul Duhului Sfânt a fost turnat ºipeste Neamuri ºi cã aceºtia vorbeau înlimbi, a fost suficient pentru a seconvinge cã Evanghelia trebuia sãtransceadã spaþiul evreiesc (FapteleApostolilor 10:9-48).

Minunile fãcute de Dumnezeuprin Filip au dus Evanghelia prinSamaria, ºi apoi pe întreg continentulAfricii. Vindecarea orbirii lui Pavel adus adevãrurile Împãrãþiei pânã înîndepãrtata Europã. Semnele ºi minu-nile care au avut loc în casa unui sutaºroman a dus Evanghelia unui segmentde oameni pe care evreii îi ura cel maimult. Când Evanghelia ajunge la cei

neatinºi aceasta este însoþitã de semneºi minuni.

MODELUL MODERNModelul din Noul Testament bazat peînaintarea Evangheliei însoþitã desemne ºi minuni este valabil ºi astãzi.Oriunde este vestitã EvangheliaÎmpãrãþiei lui Dumnezeu au loc minunicare dovedesc puterea lui Dumnezeu ºivenirea unei noi Stãpâniri.

VietnamÎn Vietnam un tânãr a fost ares-

tat pentru trafic de droguri. Înînchisoare fiind a cunoscut doi pastoriai bisericii Adunãrile lui Dumnezeu,care i-au condus la Domnul. Pastorii aufost eliberaþi dupã doi ani, iar noulcreºtin a fost eliberat ºi el o lunã maitârziu, când s-a înscris la o ºcoalã destudiu biblic. Dupã ce a urmat primulsemestru, a mers acasã ºi a predicatEvanghelia tribului White Tai care numai fusese evanghelizat vreodatã.Într-o lunã, 753 persoane din 5 sate aurãspuns chemãrii Evangheliei. Îm-pãrãþia lui Dumnezeu li s-a arãtat ºicelor din tribul White Tai.

Unul dintre adevãrurile cuprivire la misiune este cuprins

în relaþia care existã întresemne ºi minuni cu venireaÎmpãrãþiei lui Dumnezeu.

MongoliaPeriferia Mongoliei a fost izo-

latã faþã de Evanghelie timp de 2000 deani. Oamenii sunt mândri de moºte-nirea lor ancestralã oferitã de legendelelui Genghis Khan. Acest popor nomadtrãieºte în corturi de piele de animal(gers), de-a lungul câmpiilor de la nor-dul deºertului Gobi. Când o portiþã s-adeschis pentru ca þara sã poatã fi evan-ghelizatã, Adunãrile lui Dumnezeu autrimis misionari pentru a cercetaterenul. Fãrã sã existe vreo Biblie în

Aceeaºi putereºi autoritatepentru a facesemne ºiminuni, ºilucrãri pline deputere, înNumele lui Isusle-a fost datãºi celor trimiºila cei pierduþi.


limba mongolezã ºi cu un minimum deliteraturã creºtinã, s-a organizat o cru-ciadã de evanghelizare în capitala UlanBator. În seara primei întâlniri, un tânarsurd a fost vindecat, ºi alþii au fostatinºi de puterea lui Dumnezeu. În 3zile, 500 de oameni au rãspunschemãrii Evangheliei. În ultima searãun cãlugãr posedat de demoni a încer-cat sã împiedice o persoanã sã seîntoarcã la Domnul. În faþa a 800 demongolezi, puterea lui Dumnezeu azdrobit puterea lui Satana. Oamenii,care pânã atunci trãiserã în fricã faþã deputerea demonicã, au fost martorii uneiputeri mãreþe. Împãrãþia lui Dumnezeua ajuns în Mongolia.

Dupã ce cãlugãrul a fost datafarã de la întâlnire, oamenii s-auîngrãmãdit spre altar. În timp ce înain-tau aruncau hârtiile cu rugãciunibudiste, amultele ºi mãtãniile lor.Semne ºi minuni au confirmat che-marea de a-L urma pe Isus.

Myanmar (fosta Birmania)Existã 135 de grupuri de oa-

meni în Myanmar (Burma). Deoarecemulte sunt izolate în zone îndepãrtate,Evanghelia nu pãtrunsese pânã acumcâþiva ani. Unul dintre aceste grupuricare nu auzise Evanghelia era grupulArakan.

Un cãlugãr budist a auzitEvanghelia din întâmplare. A devenitcurios despre Dumnezeul numit Isus,astfel a pãrãsit mãnãstirea ºi a venit încapitala Yagon. L-a gãsit pe predica-torul Myo Chit care þinea emisiuni laradio ºi a fost condus la Hristos, ºi ast-fel s-a lepãdat de Buda. Acest creºtins-a înscris la ºcoala biblicã ºi dupãcâteva luni s-a întors acasã la el, avândresponsabilitatea sã le spunã arakanie-nilor despre Hristos. Cãlugãrii care i-aufost tovarãºi, le-au interzis oamenilorsã asculte vestirea Evangheliei despreacest Dumnezeu nou pentru ei. Fiindsingur în aceastã lucrare în oraºul natal,a continuat sã citeascã Cuvântul lui

Dumnezeu. La vremea aceea exista osecetã în provincie, ºi în timp ce noulcreºtin citea din Biblie a dat pestepasajul despre Ilie ºi profeþii lui Baal.Ilie i-a provocat pe profeþii lui Baal la oîntrecere de forþe—Dumnezeul ade-vãrat urma sã trimitã foc ºi ploaie.

Cu Biblia lui ca ºi carte decãpãtâi, acest unic creºtin i-a provocatpe cãlugãri. Fermierii din acea zonã auprimit vestea cu bucurie deoareceaveau nevoie de ploaie. Cãlugãriibudiºti s-au rugat la dumnezeii lor, fãrãsã se întâmple ceva. Cerul era senin.Dar când evanghelistul a strigat laDumnezeu pentru a se arãta prin semneºi minuni, Domnul a trimis ploaie pepãmânt. Oamenii s-au bucurat nespus,dar cãlugãrii au considerat acest lucruca fiind o purã coincidenþã. Evanghe-listul nu s-a descurajat. Dupã ce a statploaia, el a spus: "Haideþi sã mai încer-cãm încã o datã pentru a vedea careeste Dumnezeul adevãrat: Buda sauIsus." Cãlugãrii au parcurs toate rugã-ciunilor lor fãrã vreun rezultat, darcând evanghelistul a rostit o a douarugãciune, Dumnezeu a trimis ploaiedin nou. Este lesne de înþeles de ceacum sunt mai multe biserici înpoporul Arakan. Dumnezeu este unDumnezeu care trimite ploaie.

Oriunde ajunge Evanghelia,aceasta este însoþitã de semne ºi mi-nuni. Dupã Înãlþare, ucenicii "au plecatºi au propovãduit pretutindeni, ºiDomnul lucra împreunã cu ei ºi întãreaCuvântul prin semnele care-i însoþeau"(Marcu 16:20). Misionarii din ziua deazi pot face la fel, deoarece Dumnezeulnostru este acelaºi.�* Pasajele citate sunt luate din versiuneaCornilescu.

Robert W. Houlihaneste directorul unei filiale a organizaþieiForeign Missions AsiaPacific din Springfield,Missouri.

În timp ceEvanghelia

este predicatãgrupurilor cul-turale neatinseîncã, vor avea

loc minunipentru a

adeveri venireaÎmpãrãþiei lui

Dumnezeu,pentru a pune

capãtstãpânirii lui

Satana.


DE JOHN V. YORK

Misiunea luiDumnezeu estevãzutã ca binecuvântare atuturorpopoarelor prinIsus Cristos

eologia misiuniiP A G I N A T E O L O G U L U I

Teologia misiunii îºi are începuturileatunci când Dumnezeu a întocmit pla-nul istoriei, misiunea lui Dumnezeu1,

ºi poate fi urmatã dacã se merge pe liniatrasatã prin afirmaþiile majore ale intenþieidivine folosind metodologia diacronica, oparte a teologiei de misiune2. În acest articolvom privi misiunea lui Dumnezeu ca fiind obinecuvântare pentru toþi oamenii prin IsusHristos. Metoda lui Dumnezeu pentru a-ªiduce la îndeplinire misiunea este prezenþaLui miraculoasã în mijlocul oamenilor cucare a fãcut legãmânt. Oamenii cu care a în-cheiat legãmânt sunt aceia care sunt numiþi oÎmpãrãþie a lui Dumnezeu, care au misiuneade a aduce binecuvântare tuturor naþiunilor.

Cu toate cã este cunoscut faptul cãmai existã promisiuni fãcute naþiunii Israel,care încã aºteaptã sã fie împlinite în viitor, odiscuþie despre aceste promisiuni nu faceobiectul studiului nostru. Acest studiu seconcentreazã pe misiunea lui Dumnezeupentru toate naþiunile, inclusiv Israel, pe careo va împlini în era noastrã prin Bisericã.

Vom parcurge misiunea luiDumnezeu începând de la Pentateuch, CãrþileIstorice împreunã cu scrierile poetice ºiprofetice, Evangheliile, Cartea Faptelor,Epistolele Pauline ºi Epistolele Generale, ºispre sfârºit cartea Apocalipsei.

ÎNCEPUTURILE MISIUNIIÎn Genesa 1:27 scrie, "Dumnezeu a fãcut peom dupã chipul Sãu, l-a fãcut dupã chipul luiDumnezeu, parte bãrbãteascã ºi partefemeiascã i-a fãcut."3 În acest verset gãsimdouã adevãruri fundamentale cuprinse înteologia misiunii.

1. Orice rasã, clan, limbã ºi dialect,de sex bãrbãtesc sau femeiesc, sunt în modegal subiecte ale lucrãrii de rãscumpãrare alui Dumnezeu. În ciuda cãderii omului înpãcat (Genesa 3), niciun om nu este preapãcãtos pentru ca Dumnezeu sã nu-l poatãmântui dacã acesta se pocãieºte, ºi niciun locnu este prea îndepãrtat pentru dragostea luiDumnezeu. Orice grup, din orice trib, poatelua parte, dupã ce a crezut, la misiunea luiDumnezeu pentru toate naþiunile.

2. Faptul cã am fost creaþi dupãimaginea lui Dumnezeu implicã potenþialul

pe care îl avem de a acþiona cu autoritateasemenea unor prim miniºtri sau ambasa-dori în cadrul Împãrãþiei lui Dumnezeu. Încãde la începutul Genesei, în capitolul 2:19, 20,Adam a fost însãrcinat sã dea nume tuturoranimalelor, ceea ce dovedeºte afirmaþia demai sus.4 De asemenea, Noe a fost reprezen-tantul lui Dumnezeu pe pãmânt când aconstruit arca. Astfel, nu este deloc surprin-zãtoare promisiunea repetatã a lui Dumnezeufaþã de Avraam, "toate familiile pãmântuluivor fi binecuvântate prin tine" (Genesa 12:3;conform 18:18; 22:18). Aceastã ipostazã alui Dumnezeu stabileºte baza prin careHristos îi trimite mai târziu pe ucenici cuautoritate pentru evanghelizare mondialã,prin împuterniciri repetate asupra grupurilordin Faptele Apostolilor, cu putere de a mãr-turisi, dupã cum reiese ºi din declaraþiaîndrãzneaþã a lui Pavel, "Noi dar, suntemtrimiºi împuterniciþi, ai lui Hristos; ºi ca ºicum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vãrugãm fierbinte, în Numele lui Hristos,Împãcaþi-vã cu Dumnezeu" (2 Corinteni5:20). Astfel toþi credincioºii au obligaþia dea cãuta sã primeasã de la Dumnezeu toatedarurile necesare date de El pentru împli-nirea misiunii Sale. (Ioel 2:28, 29; FapteleApostolilor 1:8; 2:16-18, 1 Corinteni 12:31;14:1, 39).

Dumnezeu a spus cã sãmânþa femeiiva zdrobi capul lui Satana (Genesa 3:15).Ulterior, în istorie, vedem în desfãºurareplanul lui Dumnezeu de a-l învinge pe Satanaprin sãmânþa omului. Potopul demonstreazãjurisdicþia Creatorului asupra întregii lumi(Genesa 6-9). Harul, de asemenea, a fostdemonstrat printr-un legãmânt etern cu toatefiinþele create (9:15, 16). Mulþi comentatoribiblici considerã cã Genesa 9:27 este opromisiune post-potop prin care DumnezeuÎºi manifestã prezenþa în corturile lui ªem.5Tablele celor 70 de popoare (capitolul 10),survin din judecata lui Dumnezeu facutã laTurnul Babel împotriva celor care, dinrãzvrãtire, au vrut "sã îºi facã un nume",(11:4). Naþiunile fiind alcãtuite, Dumnezeul-a chemat pe Avraam dându-i însãrcinareaspecificã de a aduce binecuvântare peste toatenaþiunile (12:3). Dumnezeu a lucrat singur ºiprin intermediul unui puternice teofanii ºi i-a


fãcut o promisiune lui Avraam (capitolul 15).Intenþia divinã a lui Dumnezeu este subliniatãmai apoi prin legãmântul veºnic pe care Ell-a fãcut cu Avraam (17:7).

În Genesa 22:18, prin fraza "însãmânþa ta" se reitereazã promisiunea fãcutãanterior lui Avraam în versetele 12:3 ºi 8:18.Promisiunea binecuvântãrii naþiunilor poatefi legatã de promisiunea despre sãmânþafemeii. Acest plan este subliniat ºi mai multprin promisiunea reînnoitã fãcutã lui Isaac,fiul lui Avraam (26:3, 4). Pe lângã acestea,mai târziu, Dumnezeu i s-a revelat lui Iacovca Dumnezeul lui Avraam ºi Isaac, promi-þând sã binecuvânteze toþi locuitorii pãmân-tului prin sãmânþa lui Iacov (28:13, 14).

Toate rasele, clanurile, limbile ºidialectele, bãrbaþi ºi femei sunt în modegal obiectele iubirii rãscumpãrãtoare

a lui Dumnezeu.

Apoi, la Sinai, Dumnezeu a stabilito relaþie de tip suveran-vasal, printr-unlegãmânt cu Israel, în care acesta promitea cãÎi va sluji lui Dumnezeu ca Rege (Exod19-40; Levitic).6 Exod 19:6 este un pasajsemnificativ pentru misiunea lui Dumnezeu:"Îmi veþi fi o Împãrãþie de preoþi, ºi un neamsfânt". Fiind o împãrãþie de preoþi, Israel eraobligat sã acþioneze împreunã, ca un agentprin care Dumnezeu avea sã-ªi trimitãbinecuvântarea peste naþiuni printr-o împli-nire timpurie a promisiunii din planul Sãu.Acest lucru putea sã se împlineascã prinlucrãrile preoþeºti de rugãciune ºi propo-vãduire.7

MISIUNEA ÎMPÃRÃÞIEIÎn cartea lui Iosua, oamenii aflaþi în legãmântcu Dumnezeu au primit în mod miraculos oÞarã promisã. Þara a fost cuceritã cândoamenii au avut îndrãzneala sã înainteze înascultare de Regele lor, a cãrui prezenþã le-agarantat victoria.8 Un anumit teritoriumãsurat ºi împãrþit a fost alocat fiecãrei se-minþii, pentru a fi stãpânit (Iosua 13:6;18:1-10). Dumnezeu a binecuvântat mai apoipoporul cu odihnã, ceea ce se traducea pringraniþe sigure ºi prin libertate faþã deameninþãri atât din interior cât ºi din exterior.Dupã ce Iosua a reînnoit legãmântul de douãori (8:30-35; 24:1-27), oamenii aflaþi sublegãmânt erau împuterniciþi ca sã fie obinecuvântare pentru naþiuni (4:24).

Cu toate acestea, în loc sã fie obinecuvântare, urmeazã o perioadã dedecadenþã dupã cum stã scris în carteaJudecãtorilor. Întrebarea principalã cu privire

la cine era într-adevãr Rege, este pricina unorperioade repetate de apostazie, pedeapsã,pocãinþã ºi restaurare. Aceste perioadepregãtesc scena pentru întâmplarea cuGhedeon, acesta declarã: " Domnul va domnipeste voi" (Judecãtori 8:23). El este pus ast-fel în antitezã cu Abimelec care a încercat sãuzurpe Împãrãþia lui Dumnezeu (capitolul 9).

Astfel decorul este pregãtit pentruintrarea în scenã a lui David. În 2 Samuel7:16, lui David i se promite o Împãrãþieveºnicã. Este evident faptul cã misiunea luiDumnezeu este parte din Împãrãþia eternãcare va cuprinde toate naþiunile. Promisiuneaprin care sãmânþa omului va fi binecuvântatãse va împlini prin linia genealogicã a luiDavid.

VIAÞÃ ÎN ÎMPÃRÃÞIEMisiunea lui Dumnezeu este prezentã înPoemele Înþelepciunii în special prin temeprecum Împãrãþia ºi "frica de Domnul".9

Psalmii regeºti Îl sãrbãtoresc peDomnul care a fost uns ca Împãrat peste toþioamenii (Psalmii 2; 18; 20; 21; 45; 72; 89;101; 110; 132; 144). În vreme ce împãraþiilui Israel ºi Iuda nu aveau voie sã-ºiextindã graniþele dincolo de cele numite deDumnezeu, aceºti psalmi prezintã imagineaunui Dumnezeu mãreþ, care conducea înmare splendoare peste toate naþiunile pãmân-tului. La rândul lor, naþiunile erau cuprinse înlegãmântul lui Dumnezeu ca "poporulDumnezeului lui Avraam" (Psalmul 47:9).Psalmul 67 este în întregime pe aceeaºi temãcu binecuvântarea lui Aaron din Numeri6: 24-26 ºi are ca obiectiv extinderea dom-niei ºi a binecuvântãrii legãmântului luiDumnezeu faþã de naþiuni.10 În Psalmul 117toate popoarele sunt îndemnate sã-L laude peYahweh (Numele lui Dumnezeu în legãmân-tul cu Israel).11 Misiunea lui Dumnezeu poatefi vãzutã într-o zi foarte specialã, pe careDumnezeu a rânduit-o cu acest scop înPsalmul 118:22-26. Aceastã zi a fost aceea încare piatra care a fost respinsã de cãtre zidaria ajuns sã fie piatra din capul unghiuluiclãdirii (versetul 22). Psalmul se încheie cu ofrumoasã încoronare: "Binecuvântat sã fiecel ce vine în Numele Domnului" (versetul26). Între respingere ºi aceastã încoronare segãseºte rugãciunea: "Doamne ajutã, Doamnedã izbândã"(versetul 25). Astfel psalmistul aanticipat fiecare componentã a lucrãrii luiHristos din Noul Testament: respingerea pecare Isus a trãit-o la Rãstignire, perioada deglorie în care a proclamat mântuirea înperioada Bisericii, aºezarea Lui pe tron ºi adoua Lui venire. Psalmii înþelepciunii ne mai

Nici un popor nueste aºa de

pãcãtos încâtDumnezeu sã nu

poatã sã-l mântu-iascã, dacã se

pocãieºte, ºi niciun loc nu este

dincolo dedragostea lui

Dumnezeu.


învaþã ºi despre frica de Domnul cafiind începutul unei vieþi binecuvân-tate, sursã de înþelepciune, dreptate ºidragoste (în ebraicã hesed). Intenþia luiDumnezeu este ca popoarele sã vadãacest stil de viaþã exemplar ºi sã fieatrase în legãmânt cu Dumnezeu.

JUDECATÃ ªI FÃGÃDUINÞEPe durata Vechiului Testament,oamenii lui Dumnezeu s-au rãzvrãtitîmpotriva conducerii lui Dumnezeu.Legãmântul avraamic de binecuvân-tare a naþiunilor nu putea sã fieîmplinit cu un popor rebel faþã delegãmântul mozaic. În acest context avorbit Dumnezeu prin profeþi pentru aînvinui poporul într-un proces de jude-catã. De exemplu, în Mica 6:1-8, estefolosit un limbaj juridic pentru adescrie cazul lui Iahve împotrivapoporului Sãu.12 Regele ºi toþi oameniide rând erau gãsiþi vinovaþi de încãl-carea legãmântului, ºi toþi urmau sã fiejudecaþi. Nici celelalte popoare nuerau scutite de judecatã. Cu toate cã nucunoºteau fãgãduinþa, trãiserã în rãz-vrãtire împotriva Dumnezeului între-gului Univers ºi aveau sã fie judecaþi.

În ciuda acestei siguranþe ajudecãþii universale, profeþii au pre-vestit venirea unui Mesia, uns ca Robal lui Iahve care avea sã ispãºeascã întotalitate pãcatele lui Israel ºi aleîntregii lumi. Aveau sã vinã vremuribune, dar numai dupã judecata ºipocãinþa naþiunii, iar apoi venirea unuiRob care "va vesti neamurilor judeca-ta" (Isaia 42:1).

Profeþii au insistat cu propo-vãduirea faptului cã dupã ce Împãrãþialui Iehova avea sã fie restauratã, atuncitoate naþiunile se vor numãra printrecele rãscumpãrate. Isaia a consideratcã slava Robului era atât de mare încâtera un lucru prea neînsemnat ca doarIsraelul sã fie rãscumpãrat. Într-ade-vãr, lumina Evangheliei avea sãajungã ºi la Neamuri, chiar ºi "pânã lamarginile pãmânului" (49:6). Apoi avãzut casa lui Dumnezeu ca fiind "ocasã de rugãciune pentru toatepopoarele" (56:7). Ioel a vãzut revãr-sarea universalã a Duhului Sfânt pestetoate fiinþele, pentru ca toþi cei cecheamã Numele Domnului sã fie mân-tuiþi (Ioel 2:28-32). Atât Obadia cât ºiAmos au vãzut cum Edomul, duºma-nul principal Îl slujea pe Domnul

într-o împãrãþie restauratã (Obadia 21;Amos 9:11, 12). Daniel a vãzut sfinþiiCelui Preaînalt primind Împãrãþia luiDumnezeu, care avea sã sfarme ºi apoisã nimiceascã toate celelalte împãrãþiiºi ea va domni pentru totdeauna(Daniel 2:44; 7:18). Zaharia a declaratcã multe neamuri se vor alipi deDomnul, ºi împreunã cu Israel vordeveni poporul lui Dumnezeu, înmijlocul cãruia va locui Dumnezeu(Zaharia 2:11).

REGELE DECLARÃ MISIUNEA LUIFuncþia primarã a Evangheliilor estesã declare cã a venit Regele. Matei afãcut legãtura între promisiunea luiAvraam ºi a lui David, afirmând cãIsus se trage din linia genealogicã aamândoura (Matei 1:1). Planul luiDumnezeu pentru Împãrãþie avea sã seîmplineascã prin persoana Regelui.Din moment ce Împãrãþia promisãavea sã cuprindã toate popoarele,magii au venit de la Est ca sã seînchine. Simeon a declarat desprePruncul Isus cã era "lumina care sãlumineze neamurile, ºi slava poporuluiTãu Israel" (Luca 2:32).

Isus a fãcut cunoscut subiec-tul Împãrãþiei atât în predicile Sale câtºi în minuni, anunþând în mod deschisstãpânirea internaþionalã pe care o vaavea Împãrãþia Lui. A scãpat-o pe fiicaunui femei cananeence de un duhnecurat (Marcu 7:24-30). A vindecatfiul unui sutaº declarând cã nu a maigãsit o credinþã atât de mare nici înIsrael (Matei 8:5-13). Într-adevãr,multe neamuri veneau de la rãsãrit ºide la apus, dar fiii Împãrãþiei au rãmaspe dinafarã (8:11, 12). Nu a fost delocsurprinzãtor faptul cã eroul uneiadintre cele mai celebre pilde, a fostcel la care nu se aºtepta nimeni, unsamaritean. În timp ce oraºe evreieºtierau condamnate, Isus a declarat cuîndrãznealã cã tovarãºii lor dintre nea-muri s-ar fi pocãit negreºit dacã ar fiavut o oportunitate egalã cu a lor(11:21-24).

A fi creat în imaginea lui Dumnezeuimplicã potenþialul de a acþiona cu autoritate ca ºi viceregenþi

sau ambasadori în Împãrãþia lui Dumnezeu.

Seceriºul este punctul centralîn pildele lui Isus rostite anticipat faþã

de misiunea cãtre toate popoarele.Evanghelia lui Ioan este bazatã pe olistã de cuvinte cheie ºi termeni aleºicu atenþie pentru a sugera misiuneacãtre neamuri. Aceºti termeni includ"cuvânt" (logos), "lume" (kosmos),"crede", "toþi oamenii", "orice om","oriºicine", "alte oi", "greci" ºi "astfelvã trimit". Isus ªi-a revelat adevãrataidentitate, cã El este Mesia, tocmaiunei femei Samaritence (Ioan 4). El aanunþat faptul cã urma sã fie rãstignitprin promisiunea cã atunci când aveasã fie înãlþat la cer, El avea sã atragã laEl "pe toþi oamenii" (12:32). Cu toatecã cei 12 au fost iniþial trimiºi doar la"oile pierdute ale lui Israel", aceastãtrimitere limitatã avea sã sufere omodificare ºi în scurt timp înlocuitã cuo trimitere mai mare cãtre toate oile(Matei 10; 28).13

MISIUNEA ÎN ACÞIUNETema principalã a cãrþii Faptele Apos-tolilor aratã progresiv misiunea luiHristos: Ierusalim, Iudea, Samaria, ºimarginile pãmântului (Faptele aposto-lilor 1:8). Aceastã temã prinde viaþã înurma evenimentelor din Ziua Cinci-zecimii, când credincioºii adunaþiacolo au fost umpluþi cu Duhul Sfântºi au izbucnit într-un cor care se închi-na în limbile neamurilor.14

Petru a deschis uºa mai întâievreilor, apoi neamurilor. În Antiohia,Duhul a dat naºtere unei biserici mixtede evrei ºi de neamuri, care avea sãtrimitã misionari (capitolul 13). Suc-cesul pe care misiunea l-a avut înrândul neamurilor a forþat adunareaBisericii sã ia în calcul poziþia lor înBisericã (capitolul 15). Iacov a inter-pretat profeþia din Amos 9:11, 12 caavând însemnãtatea cã atunci cândIsus S-a fãcut cunoscut ca Rege, nea-murile erau libere sã fie acceptate cacopii ai lui Dumnezeu prin legãmânt,fãrã sã mai adere la cerinþele legalis-mului eveiesc. În urma acestei decizii,Biserica a crescut rapid pânã aajuns la Roma, cãpetenia imperiuluineamurilor.

BISERICILE MISIONARE ªI ÎMPÃRÃÞIALUI DUMNEZEUEpistolele lui Pavel au fost scrise maiîntâi pentru a rezolva problemelebisericilor în care predominau nea-murile. Pavel s-a considerat dator


tuturor oamenilor (Romani 1:14)pentru cã toþi au pãcãtuit ºi toþi suntvinovaþi în faþa lui Dumnezeu. S-aexprimat în mod specific cu privirela Dumnezeu ca fiind nu doarDumnezeul Iudeilor, ci ºi "al Neamu-rilor" (3:29).15 Vechea promisiunedespre sãmânþa lui Avraam se aplicãîn cazul lui Isus, pentru ca la rândulLui, Isus sã fie o binecuvântare pentrutoþi oamenii (Galateni 3:8, 16). Promi-siunea din Exod 19:6 a unei "preoþiiîmpãrãteºti" intrã în vizor când Pavela afirmat cã datoria lui preoþeascã este"slujba Evangheliei lui Dumnezeu,pentru ca neamurile sã-i fie o jertfãbine primitã, sfinþitã de Duhul Sfânt“(Romani 15:16). În aceeaºi ordine deidei, Pavel a afirmat cã ambiþia lui erasã predice Evanghelia unde nu eraîncã cunoscutã (15:20).

În Efeseni, doctrina bisericiia fost formulatã în termeni misionari:zidul este dãrâmat, ºi atât evreii cât ºigrecii sunt pe picior de egalitate în faþalui Dumnezeu.16 În 2 Corinteni, Paveltânjea sã ajungã în "þinuturi care suntdincolo" (10:16). Filipenilor, Pavelle-a explicat faptul cã Isus S-a smeritpânã la poziþia de rob, astfel încât"orice limbã sã mãrturiseascã spreslava lui Dumnezeu Tatãl, cã IsusHristos este Domnul" (2:7-11).

Temele întregii Biblii cu privire la misiunea lui Dumnezeu se

finalizeazã în cartea Apocalipsei.

Petru s-a referit de asemenea lanatura preoþeascã pe care o primescoamenii lui Dumnezeu folosind unlimbaj care aduce cu acela din Exod(1 Petru 2:9). Apoi a explicat cã întâr-zierea reîntoarcerii lui Hristos sedatoreazã rãbdãrii pe care o areDumnezeu aºteptând ca mulþi sã fiemântuiþi. El a îndemnat biserica sãtrãiascã în aºa fel încât sã grãbeascã"venirea zilei lui Dumnezeu" (2 Petru3:12).17 Ioan s-a referit la Hristos cafiind "Mântuitorul lumii" (Ioan 4:42;1 Ioan 4:14).

TRIUMFUL ÎMPÃRÃÞIEISpre final, subiectele despre misiune,din întreaga Biblie, s-au reunit încartea Apocalipsei. Tema care cu-prinde "orice seminþie, de orice limbã,din orice norod ºi de orice neam" este

menþionatã în 5:9 ºi în 7:9. Cuvântul"neam" apare de 19 ori în Apocalipsa.Hristos, Cel Vrednic, ia cheia luiDavid (3:7), cucerind atât ca ºi Mielcare a fost junghiat, cât ºi ca Leu dintribul lui Iuda (capitolul 5). Într-o notãtriumfalã, este declaratã victoria, "Îm-pãrãþia lumii a trecut în mâinileDomnului nostru ºi ale HristosuluiSãu. ªi El va împãrãþi în vecii vecilor"(11:15). În anticiparea marii Lui vic-torii, este lansatã o ultimã invitaþiecelor ce vor sã audã: "ªi Duhul ºiMireasa zic: «Vino!» ªi cine aude sãzicã: «Vino!» ªi celui ce îi este sete, sãvinã; cine vrea, sã ia apa vieþii fãrãplatã" (22:17).

CONCLUZIECu toate cã metodologia diacronicãaplicatã în teologia biblicã nu poateîmpãca toate abordãrile care existã cuprivire la misiune, ea ajutã în maremãsurã la identificarea misiunii luiDumnezeu. Atunci, la ce se referãmisiunea? Misiunea are loc cândbiserica împuternicitã de Duhul Sfântmerge în toatã lumea în ascultare vo-luntarã ºi cu bucurie, ca ambasadoarea lui Hristos, care duce la îndepliniremisiunea prin care Dumnezeu vabinecuvânta popoarele. �John V. York, D.Min., este directorulCentrului de pregãtire teologicãAfrica, al Filialei pentru Misiuni înStrãinãtate.

NOTE1. Termenul latin missio Dei este folosit frecvent

de cãtre misiologi când discutã despre misiunealui Dumnezeu. (Cf. Johannes Verkuyl, Con-temporary Missiology, [Grand Rapids: Eerd-mans, 1978], 2-5.)

2. Acest lucru înseamnã cã Biblia este analizatãdin punct de vedere al perioadelor de timp încare a fost scrisã. Metodologia diacronicã a fostdezvoltatã de cãtre Walter C. Kaiser, Jr., înToward an Old Testament Theology (GrandRapids: Zondervan, 1978), 5, 6, 9.

3. Pasajele citate sunt din versiunea Cornilescu. 4. A da nume animalelor implicã o anumitã

autoritate asupra lor. Aceasta este autoritatealui Dumnezeu cu care îl împuterniceºte pereprezentantul sãu, Adam. (Cf. Gerhard VonRad, Genesis in The Old Testament Library,eds. Peter Ackroyd, James Barr, Bernhard W.Anderson, James L. Mays [Philadelphia: West-minster Press, 1961], 83; ºi Eugene H. Merrill"A Theology of the Pentateuch" in BiblicalTheology of the Old Testament, eds. Roy B.Zuck, Eugene H. Merrill, and Darrell L. Bock[Chicago: Moody Press, 1991], 15.) Merrillscrie cã atunci când "Iahve a adus animalele laAdam, El transfera efectiv din El cãtre Adamstãpânirea pentru care a fost creat omul". Ex,Kaiser, 37-39. Pasajul este vãzut ca o legãturã

între promisiunea binecuvântãrii seminþei lui(3:15) ºi promisiunea din urmã fãcutã luiAvraam, el însuºi un descendent al lui ªem.

5. Vezi Roy B. Zuck, ed., A Biblical Theology ofthe Old Testament (Chicago: Moody Press,1989) despre subiectul legãmântului suveran-vasal.

6. Observaþi acest concept al împãrãþiei care aredouã roluri: proclamarea, în Romani 15:16, ºirugãciunile (jertfe spirituale) în 1 Petru 2:5.

7. Promisiunea lui Isus în Matei 28:20 este datãdupã afirmaþia lui despre autoritatea împã-rãteascã (28:18), ºi trimiterea Lui (28:19).Aceasta este o paralelã la Iosua, în care Iahveeste în poziþia de Rege în armistiþiului suveran-vasal din Exod. Isus evocã astfel cuvântulIahve pentru a-ºi echilibra autoritatea, misiuneaºi prezenþa ca o garanþie a succesului pe careIahve l-a avut în cazul lui Iosua.

8. Nu se încearcã o diferenþiere a Cãrþilor Poeticefaþã de Poemele Înþelepciunii.

9. Se face referire specificã la extinderea stãpâniriilui Elohim pe pãmânt, mântuirea popoarelor,(Psalmul 67:2), lauda pe care popoarele o aduclui Elohim (versetele 1, 3, 5), ºi stare de binecu-vântare a popoarelor în timp ce se supunstãpânirii lui Elohim (versetele 4, 5, 7). Schim-barea din Iahve, din Numeri, la Elohim, înPsalmul 67, poate fi o încercare deliberatã de aarãta natura binecuvântãrii ce urmeazã sã fieprimitã de cãtre popoare. Cu toate cã numeleIahve este folosit în Numeri în faþa unei audi-enþe evreieºti, schimbarea de nume survenitã înPsalmul 67 pare sã se confirme ca fiindadresatã unui public mai larg, de exempluoamenilor care au depus legãmânt în faþaCreatorului, cu toate cã nu sunt cuprinºi înlegãmântul lui Israel.

10. Faptul cã naþiunile Îl laudã pe Iahve esteexcepþional pentru cã ar însemna cã acestea aufost absorbite în poporul lui Dumnezeu prinlegãmânt.

11. Dumnezeu se exprimã în termeni judiciaricontemporani pentru a acuza poporul Lui deîncãlcare a legãmântului. Restaurarea este pre-vestitã apoi prin Mesia (Robul) care avea sãvinã, iar apoi, conform cu planul original allegãmântului, scopul lui Dumnezeu de a bine-cuvânta naþiunile va fi realizat. (Cf. JamesLuther Mays, Micah: A Commentary in TheOld Testament Library, eds. Berhard W.Anderson, John Bright, James Barr, and PeterAckroyd [Philadelphia: Westminster Press,1976], 132.)

12. Pentru o tratare mai detaliatã a textelor cheiefundamentale pentru misiunea mondialã dinEvanghelii ºi Romani, vezi Robert DuncanCulver, A Greater Commission: A Theologyfor World Missions (Chicago: Moody Press,1984).

13. Pentru a afla semnificaþia acestor limbi aleNeamurilor, vezi Don Richardson, "The Hid-den Message of Acts" in Eternity in Their Heart(Ventura, Calif.: Regal Books, 1984), 197-99.

14. Pentru o tratare detaliatã a antecedentelor dinVechiul Testament gãsite în Romani 3:29, veziDavid Filbeck, Yes, God of the Gentiles, Too(Wheaton: Billy Graham Center, 1994).

15. Pentru o discuþie despre relaþia din Efeseni,între dãrâmarea zidului ºi atenþia asupradarurilor în misiune, vezi Charles Van Engen,God's Missionary People: Rethinking the Pur-pose of the Local Church (Grand Rapids: BakerBook House, 1991) 25-84.

16. Pentru implicaþiile frazei "grãbind venireaLui", vezi Kenneth Barker, gen. ed., "2 Peter3:12" în NIV Study Bible (Grand Rapids:Zondervan, 1985), 1903.


Misionarii sunt agenþi eficienþi ai schim-bãrii - ei schimbã lumea noastrã într-un

mod dinamic ºi puternic, conform împuterni-cirii pe care le-o dã Dumnezeu. Este extrem deimportant, atât pentru credincioºii individualicât ºi pentru bisericile care susþin lucrarea demisiune, sã înþeleagã atât chemarea unicã, câtºi provocãrile cãrora misionarii ºi familiile lortrebuie sã le facã faþã. În cele ce urmeazã,prezentãm rãspunsuri la câteva întrebãri, carene vor ajuta sã aruncãm o privire pe fereastravieþii misionare.

PRIN CE SE DEOSEBESC MISIONARIIDE CEILALÞI OAMENI?Misionarii sunt oameni obiºnuiþi, chemaþi deDumnezeu în lucrare. Plecarea în misiune ceresacrificii atât din partea misionarilor adulþi, câtºi din partea copiilor acestora. Ei sunt respon-sabili nu doar de eficienþa generalã în noulmediu, ci ºi de calitatea ºi eficienþa cu care îºiîndeplinesc lucrarea misionarã.

În prezent organizaþia The Assem-blies of God din Statele Unite are 1.775 demisionari adulþi, la care se adaugã un numãrde 2.500 copii ºi aceºtia slujesc în 148 de þãri.

Evanghelizarea lumii necesitã oinvestiþie atât de mare de resurse

umane, încât nu poate fi compensatãdecât de rezultatele eterne

pe care le produce.

ªcolile de misiune trimit în fiecare ano mulþime de misionari, care sã ducã Evanghe-lia pânã la marginile pãmântului.

Evanghelizarea lumii necesitã oinvestiþie atât de mare de resurse umane, încâtnu poate fi compensatã decât de rezultateleeterne pe care le produce. Deseori sacrificiul ºisuferinþa sunt însoþitorii misionarilor pe câm-pul de misiune.

CE ANUME ÎI FACE PE UNII MISIONARIMAI PERSEVERENÞI DECÂT ALÞII?Studiile efectuate nu au descoperit nicio legã-turã semnificativã între tipul de personalitatepe care îl are cineva ºi gradul de adaptare a

misionarului respectiv la cultura în careslujeºte. Cei care aud vocea lui Dumnezeu ºipãstreazã echilibrul în viaþã, sunt cei care potsã persevereze.

DE UNDE PROVIN ACEªTI AGENÞI AISCHIMBÃRII?Misionarii provin din diferite biserici dinîntreaga þarã. Pãrinþii, liderii bisericilor ºimembrii acestora îºi aduc cu toþii contribuþiala pregãtirea oamenilor pentru a deveni agenþiai schimbãrii.

Un sondaj recent fãcut în cadrul fa-miliei misionare a organizaþiei Assemblies ofGod din Statele Unite a arãtat cã peste 86%dintre cei care au rãspuns chestionarului aufost mântuiþi pânã la vârsta de 19 ani, iar 42%au spus cã au primit chemarea la misiune, lavârste cuprinse între 5 ºi 19 ani.

CARE SUNT CARACTERISTICILEAGENÞILOR EFICIENÞI AI SCHIMBÃRII?Agenþii eficienþi ai schimbãrii sunt misionariicare:

• Îi evanghelizeazã pe cei pierduþi dinþãrile în care slujesc.

• Sunt dedicaþi învãþãrii pe tot parcur-sul vieþii, precum ºi dezvoltãrii continue întoate domeniile vieþii lor: fizic, intelectual,emoþional, social ºi spiritual.

• Pot sã facã faþã pericolelor ºi incer-titudinilor vieþii ºi sã treacã victorioºi prin ele.

• Se adapteazã la suferinþa acesteilumi ºi sunt profund miºcaþi de aceasta, fãrã afi afectaþi în mod negativ.

• Au inima ºi viziunea lui Dumnezeupentru lumea pierdutã.

• Sunt gata sã facã sacrificii ºi sãrenunþe la confortul personal, în faþa tragediei,pierderii ºi dezamãgirii.

• Au scopuri ºi atitudini interdepen-dente ºi care se autosusþin.

• Îºi pot reveni uºor în caz de eºec, auo credinþã puternicã, fiind încredinþaþi cãDumnezeu este cu ei.

Ori de câte ori "pleacã la capãtullumii" misionarii ºi copiii lor trec prin schim-bãri numeroase ºi surprinzãtoare, despãrþiri ºi

isionarii:agenþi eficienþi ai schimbãrii

Î M B O G Ã Þ I R E A SS L U J I R I I

de Cary ºi Faye Tidwell

Misionariisunt oameni obiºnuiþi,chemaþi deDumnezeu înlucrare.


pierderi ale relaþiilor. Ei pot face acestlucru doar printr-o echilibrare eficientãa prioritãþilor vieþii lor. Trebuie sãrecunoascã cã ei sunt doar o jumãtate aoricãrei relaþii pe care o stabilesc cuDumnezeu, cu o altã persoanã, cu natu-ra sau cu diferite lucruri. Misionariicunosc nevoia de sacrificiu pentruobþinerea echilibrului în relaþiile lor.

Cei care aud vocea lui Dumnezeu ºi pãstreazã

echilibrul în viaþã, sunt cei care pot sã persevereze.

Când este vorba despre uti-lizarea timpului, se poate ajunge foarteuºor la dezechilibru. Cu ajutorul Duhu-lui Sfânt ºi prin eforturi personale,misionarii eficienþi îºi pun la punct unsistem de administrare a vieþii, astfelîncât sã aibã timp atât pentru misiune,cât ºi pentru familie ºi relaxare.

Urmãtoarele caracteristici suntimportante pentru perseverenþa ºi efi-cienþa misionarului:

• Maturitatea emoþionalã ºicunoaºterea propriei identitãþi (cuprivire la factorii culturali);

• Empatia;• Tolerarea ambiguitãþii;• Abilitãþile relaþionale (dispo-

nibilitatea de a se raporta la alþi oameni,curiozitatea ºi respectul natural faþã dealþii, gata întotdeauna sã asculte ºi sãajungã sã cunoascã alþi oameni);

• Aºteptãri realiste ºi pozitive;• Nivel educaþional înalt (dis-

ciplinã personalã ºi capacitatea de acreºte continuu el însuºi, ºi de a-i ajutape alþii sã se dezvolte).

Departamentul de Misiune înStrãinãtate foloseºte un chestionar psi-hologic propriu (The CalifornianPsychological Inventory) pentru a-iajuta pe candidaþii la misiune sã-ºievalueze calitãþile personale.

Folosirea acestui inventar aarãtat cã:

• Bãrbaþii ºi femeile caredoresc sã devinã misionari sunt orien-taþi mai mult spre sarcini decâtspre relaþii.

• În general femeile sunt maipreocupate de stabilirea ºi menþinerearelaþiilor cu persoanele din preajma lordecât bãrbaþii. Astfel, ele plãtesc unpreþ mai mare decât bãrbaþii în cepriveºte disconfortul ºi durerea produsede dezrãdãcinarea culturalã.

• Misionarii din SUA suferãun ºoc cultural mai puternic în Africadecât în America Latinã.

• Mamele misionare, fiindobligate de împrejurãri sã-ºi petreacãtimpul acasã sau la birou în loc sã inte-racþioneze cu oamenii din þara gazdã,sunt dezavantajate în ce priveºteadaptarea la cultura ºi limba þãriirespective.

CUM POT SÃ-ªI VERIFICEMISIONARII ECHILIBRULRELAÞIILOR LOR?Testul "Enrich", conceput de Olson ºiFornier, este destinat cuplurilor cainstrument de evaluare personalã pre-cum ºi a partenerilor lor, în 13 domenii.În ultimii 3 ani, aproximativ 900 demisionari aflaþi în concediu au folositacest test. În plus, personalul de ladepartamentul misionar HealthCare seîntâlneºte cu misionarii necãsãtoriþipentru evaluarea eficienþei lor ºi agradului de mulþumire personalã.

Laura Mae Gardner, de la orga-nizaþia Wycliffe Bible Translators, avorbit de curând despre tema: "Ceîmpiedicã roadele sã cadã?". Pentru casã rãmânã agenþi eficienþi ai schimbãriimisionarii trebuie:

"Sã se dedice învãþãrii culturii ºilimbii, ºi sã-ºi dezvolte relaþii durabileîn cultura în care slujesc.

Agenþii eficienþi ai schimbãriisunt cei care... se adapteazã la

suferinþa acestei lumi ºi sunt pro-fund miºcaþi de aceasta, fãrã a fi

afectaþi în mod negativ.

• Sã trãiascã în mijlocul oame-nilor ºi sã aplice conceptele biblice înviaþa lor de fiecare zi.

• Sã ºtie cum sã-ºi facã prie-teni ºi sã menþinã aceste prietenii,dincolo de barierele culturale ºi delimba strãinã.

• Sã le pese de oameni ºi sã fiedispuºi sã-ºi schimbe metodele deabordare a acestora, pentru a ajunge cuorice preþ la cei pierduþi.

• Sã se evalueze atât pe eiînºiºi, cât ºi sarcinile lor.

• Sã nu aibã o atitudine deautoîndreptãþire ºi sã aprecieze con-tribuþiile ºi pãrerile celorlalþi.

ESTE MAI UªOR SÃ LUCREZIPENTRU DUMNEZEU AVÂND OCHEMARE?În cartea sa Ce am mai bun pentru CelPreaînalt, Oswald Chambers spune:"Este mai uºor sã lucrezi pentru

Dumnezeu fãrã a avea o chemare,pentru cã în felul acesta nu eºti deranjatde ceea ce cere Domnul; bunul simþ,însoþit de un sentiment creºtin estecãlãuza ta. Vei propãºi mai mult, veiavea mai mult succes, vei fi mai tihnit,dacã nu devii niciodatã conºtient dechemarea lui Dumnezeu. Dar o datã ceai primit o însãrcinare de la IsusHristos, amintirea a ceea ce vreaDumnezeu de la tine, te va urmãri caun imbold permanent: nu vei mai puteasã lucrezi pentru El bazându-te pebunul simþ."

Misionarii eficienþi sunt foarteconºtienþi de chemarea lui Dumnezeupentru vieþile lor. Acesta este liantulcare îi face misionari eficienþi.

CUM SÃ NE RUGÃM?Rugãciunea noastrã trebuie sã fie:"Doamne, Dumnezeule, trimite lucrã-tori. Fie ca noi, trupul lui Hristos, sãcontinuãm sã ne rugãm pentru misio-narii noºtri, ca ei sã fie unºi pentruslujire ºi sã fie întãriþi în vreme depersecuþie ºi rãzboi spiritual. Ne rugãmpentru uºi deschise pentru slujire ºipentru cãlãuzirea Ta, astfel încâtmisionarii noºtri sã gãseascã metodeeficiente de prezentare a Evangheliei înculturile în care slujesc. Ne rugãm camisionarii noºtri sã cunoascã priori-tãþile Tale ºi sã-ºi foloseascã timpulîntr-un mod eficient. Dã-le putere,sãnãtate ºi protecþie. ªi ajutã-i când vinacasã, sã se adapteze din nou la culturanoastrã."

Agenþii eficienþi ai schimbãrii . . .au inima ºi viziunea lui

Dumnezeu pentru lumea pierdutã.

CONCLUZIEAgenþii eficienþi ai schimbãrii care Îlreprezintã pe Hristos în þãri strãine aunevoie de rugãciunile ºi de sprijinulnostru. Inspiraþia ºi tãria vin atuncicând ºtim sã lucrãm împreunã ca oechipã pentru a aduce roade ºi pentru a"împiedica roadele sã cadã." �

Cary ºi Faye Tidwell sunt misionari aiorganizaþiei Assemblies of God din StateleUnite. Cary este secretarul Departamentu-lui Vieþi Personale ºi de Familie, din cadrulDiviziei pentru Misiuni Strãine. Faye predãAdaptarea Misionarã la Central BibleCollege ºi este membru al personaluluide consiliere al Seminarului Teologic alAssemblies of God, Springfield, Missouri,SUA.


NTERVIU CU THOMAS E. TRASK

Îl întreb pe fostul SuperintendentÎl întreb pe fostul Superintendent

Nupoþi ffipenticostalfãrã aa ffiorientatspremisiune.

ICARE ESTE RELAÞIA DINTRE MISIUNE ªICINCIZECIME?Existã oameni orientaþi spre misiune fãrãa fi penticostali, ºi multe organizaþiievanghelice din toatã lumea au unimpact semnificativ în aceastã direcþie.Dar a fi penticostal ºi a nu avea interesfaþã de misiune este imposibil, deoarecemisiunea este însuºi rezultatulCincizecimii. Acesta este motivul pentrucare a fost datã Cincizecimea, pentru caBiserica sã devinã un mecanism mânatde misiune. Cu toate acestea multebiserici care au adoptat doctrina ºipracticile penticostale nu sunt orientatespre misiune. Acestea au omis scopulpentru care Dumnezeu a dat umplerea cuDuhul Sfânt Bisericii.

Existã douã tipuri de oameni:aceia care nu sunt orientaþi spre misiune,ºi cei, doar o mânã de oameni, care s-audãruit pentru cauza misiunii. Assembliesof God are o mare consideraþie faþã decei care au rãspuns chemãrii luiDumnezeu de a lua parte la misiunilocale sau în strãinãtate. Mulþi dintreaceºtia ar fi putut avea slujbe minunatesau cariere de succes în afaceri. Cu toateacestea ei au lãsat deoparte alte carierepentru a împlini vocaþia lui Dumnezeupentru vieþile lor. Acest lucru este demnde laudã—o mãrturie minunatã. Iar noinu vom putea uita vreodatã mareanoastrã familie misionarã.

Misiunile sunt rezultatul Cincizecimii.

CARE SUNT PROVOCÃRILE PRIN CARE TRECBISERICILE ASSEMBLIES OF GOD REFERITOARELA MISIUNE?Mai întâi aº vrea sã adresez mulþumirituturor misionarilor noºtri pentrusacrificiul, contribuþia ºi devotamentul

Dupã cum reiese din Actul deconstituire al organizaþiei, unuldin cele trei motive prioritare

pentru existenþa Assemblies of God(Adunãrile lui Dumnezeu) este "sã fieun emisar al lui Dumnezeu pentruevenghelizarea lumii". Faptul cãAssemblies of God existã specialpentru a pune accent continuu peevanghelizarea mondialã reiese ºi dincei 83 de ani de existenþã. În primulsãu an ca ºi organizaþie de trimitere1919, Assemblies of God a trimis195 misionari, reprezentând 27 þãri.Astãzi peisajul organizaþiei s-aîmbogãþit pânã la 1775 misionari careslujesc în 148 þãri. Duhul Cincizecimiia fost elementul vital în succesulmisiunilor penticostale în jurul lumii.Impulsul pentru evanghelizarea lumii aînceput la Rusalii ºi continuã pânã înziua de azi.

lor, atât faþã de Marea Trimiterecât ºi faþã de Assemblies of God:"Voi faceþi o diferenþã în aceastãlume".

În al doilea rând, aº vrea sãprovoc bisericile care nu au unprogram de misiune—anumeacelea care alocã foarte puþininteres pentru misiune. Toatebisericile Assemblies of God artrebui sã aibã o convenþiereferitoare la misiune ºi personalcalificat pentru cauza misiunii.De asemenea, fiecare bisericãAssemblies of God ar trebui sãfie ascultãtoare faþã de MareaTrimitere, alcãtuind proiecte demisiune. Misiunea nu este oinvenþie a organizaþieiAssemblies of God. Mareatrimitere este o poruncã care ne-afost datã de Isus. Când neimplicãm în misiune, noi trãim înascultare faþã de porunca ºiCuvântul Lui. Înþelegerea acestuiaspect este deosebit deimportantã pentru noi, deoarecedacã nu trãim în ascultare nu neputem aºtepta ca El sã nebinecuvânteze. Dar dacãascultãm, putem avea parte debinecuvântãrile, acceptarea ºiharul Lui în tot ceea ce facem. Nu poate exista seceriº fãrãsã fi semãnat mai întâi.Biserica este asemenea mâiniilui Dumnezeu, prin ea El seva asigura cã va exista unseceriº. Noi nu trebuie sã neîngrijorãm cu privire la seceriº,îngrijorându-ne nu vom garantareuºita acestuia. Dimpotrivã,responsabilitatea noastrã


CONVERTIRIDupã ce cifra convertirilor a plutitîn jurul nivelului de 200.000 deconvertiri în timpul anilor 80 ºi înjurul nivelului de 300.000 de con-vertiri în prima jumãtate a anilor 90,convertirile raportate au depãºitnivelul de 400.000 în întregime,ajungând la un total de 508.296 înanul 1996. Aceasta este o creºtereuimitoare de 32 % faþã de 384.057de convertiri pânã în anul 1995.

BOTEZURIBotezurile cu Duhul Sfânt au crescutcu 15 %, de la 78.687 pentru anul1995 la 90.558 pentru 1996.Botezurile în apã, de asemenea, aucrescut cu 15 %, de la 100.955 înanul 1995 la 116.221 în anul 1996.

PREZENÞAAm remarcat un câºtig de 3,3 % înnumãrul aderenþilor (2.467.588);2,2 % în numãrul membrilor(1.407.941); ºi 2,8 % în numãrulcelor prezenþi la serviciul deînchinare de duminicã dimineaþa(1.573.108). Prezenþa la ºcoaladuminicalã a fost stabilã la cifra de1.011.258, o creºtere doar de 0,5 %,iar înscrierile au crescut cu 1,4 % la1.417.500.

- Sherri L. Doty este statistician pentru Assemblies of God,

Springfield, Missouri.

Marea trimitere este oporuncã care ne-a fostdatã de Isus... dacã nutrãim în ascultare nu neputem aºtepta ca El sã nebinecuvânteze.

Misiunea AAnualã a BBisericiiR A P O RT S TAT I S T I C P E N T R U 1 9 9 6

Urmãtoarea statisticã este din Raportul Anual al Slujirii în Bisericãpentru SUA în anul 1996, fãcutã pânã la 31 decembrie 1996. Numereletotale sunt bazate pe RAMB-urile actuale obþinute de la 64 % dintrebiserici, ºi din estimãrile RAMB-urilor anului 1995 sau chiar mai vechi laun procentaj de 36 % dintre biserici.Schimbarea este bazatã pe o comparaþie de 1 an, între 1995 ºi 1996.

Convertiri

Botezuri cu Duhul Sfânt

Botezuri în apã


este sã creãm condiþiile caacest seceriº sã aibã loc, ºisã o facem cu bucuria cãam luat parte la seceriºulBisericii.

Toate bisericile Assemblies of God ar

trebui sã aibã o convenþiereferitoare la misiune.

ORGANIZAÞIA ASSEMBLIES OFGOD A ÎNREGISTRAT PESTE500.000 DE CONVERTIRI ÎN1996. CE NE SPUNE ACESTLUCRU?De fapt au fost 508.000convertiri. Aceste statisticine spun cã atunci cândBiserica investeºte întrezire ºi înnoire pasiuneaºi compasiunea oamenilorcreºte. Beneficiind devitalitate spiritualã suntemmai atenþi la nevoilecelorlalþi ºi la împlinireavoii lui Dumnezeu.Urechile noastre vor fi maisensibile la vocea Lui, iarinima noastrã va dori sãfie plãcutã Lui. Acestlucru nu se obþine imediat.Ci rãspunsul nostru vine

din dorinþa de a-i câºtigape cei pierduþi. Acestrãspuns afirmativ vine înurma unei relaþii personalecu Hristos—relaþiepersonalã, cât ºi relaþia cuTrupul lui Hristos, careeste Biserica. Pe mãsurãce vedem Duhul la lucrurealizãm cã totul are cascop evanghelizarea celorde acasã ºi a celor dedeparte. Iar rezultatul va fidin nou un seceriº bogat.

CUM NE PROVOACÃ PE NOI UNASEMENEA SECERIª?Biserica se confruntã cuprovocarea continuã de apãstra seceriºul. Trebuie sãexiste programe deucenicizare deja rânduite,pentru a le putea sluji ºipentru a-i pãstra pe noiiconvertiþi. Ca rãspuns laaceastã provocare,donaþiile pentru susþinereamisionarilor din bisericilenoastre era în 1996 la cotemaxime ºi continuã sãurce pânã în prezent. Domnul seceriºului nespune din nou despre

Bisericã: "«sã lucrez…[pentru cã] vine noaptea,când nimeni nu mai poatesã lucreze». Ridicaþi-vãochii, ºi priviþi holdele,care sunt albe acum, gatapentru seceriº" (Ioan 9:4; 4:35).

CARE ESTE RÃSPUNSULBISERCII LA MAREATRIMITERE?Duhul împuterniceºteBiserica pentru a puteaîndeplini sarcina, ºibiserica rãspunde chemãriiDuhului. Trãim vremuri cumulte oportunitãþi.Dumnezeu ne-a datinstrumente pentru bineleEvangheliei, instrumentepe care nu le-am avut laînceputul lucrãrilormisionare—internetul,transportul aerian inter-naþional, comunicaþiileprin satelit, ºi acestea suntdoar câteva exemple.

Duhul împuterniceºteBiserica pentru a putea

îndeplini sarcina, ºibiserica rãspundechemãrii Duhului.

Biserica se ridicã laînãlþimea chemãrii ºi aprovocãrii. Înregistrãm unnumãr ridicat de oamenicare se dedicã cu normãîntreagã misiunii, ºidescoperim cã ni sedeschid mai multe uºidecât în toþi cei 83 de anide existenþã ai Adunãrilorlui Dumnezeu. Este o zifrumoasã, o zi plinã deprovocãri pentru bisericalui Isus Hristos. �

De fiecare datãcând bisericaeste în toiulunei trezirispirituale ºi aunei înnoiri,pasiunea ºicompasiuneaoamenilor seintensificã.


pastor, de fiecare slujitorduhovnicesc. Din experienþa mea aºputea spune cã, probabil în doi anide zile, potenþialul va fi epuizat. Deaceea, trebuie sã folosim acum acestpotenþial pe care Dumnezeu l-a datRomâniei ca sã facem o schimbareîn þarã ºi în Europa, iar FestivalulSperanþei lucreazã împreunã cubisericile ca sã le întãreascã ºi sãproclame Evanghelia.

R: Deºi familia Graham estecunoscutã în România, mulþiaºteaptã informaþii mai detaliate

despre lucrarea pe care Dumnezeuo face prin aceastã familie.

VH: Billy Graham este un mareevanghelist. El a predicat în directla 210.000.000 de oameni în întrea-ga lume. Se estimeazã cã în întreagaactivitate de o viaþã, de asemeneaprin intermediul mediei, BillyGraham a transmis mesajul luiDumnezeu la miliarde de oameni.Pentru aproximativ 50 de ani BillyGraham a fost printre primii zececei mai admiraþi oameni din lume.În 1985 Billy Graham a vizitatRomânia. ªi la biroul nostru avempoze mari, aºezate pe pereþi, care nesunt mãrturii ale acestor vizite. Avenit aici ca ºi invitat al UniuniiBaptiste, dar ºi al altor biserici dinRomânia. Vizita sa a fost istoricãdin mai multe puncte de vedere.

Doar în Timiºoara cei care au par-ticipat au fost peste 100.000 deoameni. De aceea, tot ceea ce faceAsociaþia "Billy Graham" este sãpredice Evanghelia în întreagalume, iar scopul nostru este simplu.Noi folosim orice modalitate posi-bilã pentru a proclama EvangheliaÎmpãrãþiei. Suntem implicaþi îndiverse activitãþi sociale. Chiar anultrecut am construit sute de case înIndia dupã tsunami. Aceste echipede rãspuns rapid intervin în locuri încare a fost un dezastru natural.Organizãm campanii de evanghe-lizare cunoscute sub denumirea de

Festivalul Speranþei. Iniþiem totfelul de seminarii ºi instruiri, trans-mitem emisiuni radio ºi televizate.ªi toate acestea se fac cu un singurscop: sã explice fiecãrui om dinîntreaga lume cã Dumnezeu îliubeºte ºi ªi-a dat Fiul pentru el.Liderii din România, amintindu-ºide vizita dr. Graham, au decis sãinvite de data aceasta pe fiul acestu-ia, Franklin Graham ºi sã orga-nizeze un Festival al Speranþei.Invitaþia a venit din partea mai mul-tor biserici, pentru cã liderii spiritu-ali au înþeles cã doar unitatea poateaduce ceva ce n-a fost niciodatãpânã acum. Asociaþia Evanghelis-ticã "Billy Graham" este o organiza-þie care lucreazã împreunã cubiserica localã. În agenda noastrã nuexistã viziunea de a începe biserici

care sã depindã de organizaþia noas-trã, ci vrem sã ajutãm bisericilelocale sã câºtige suflete pentruDomnul ºi chiar sã planteze noibiserici. Festivalul Speranþei nu sedoreºte a fi un spectacol, ci un modde a-L glorifica pe Dumnezeu ºi dea vesti Evanghelia mântuitoare.

R: Ce elemente vor fi incluse înprogramul festivalului?

VH: Programul festivalului va fiunul complex. Sperãm sã avem uncor de aproximativ 3000 de oameni.Vor cânta diferite grupe muzicaleromâneºti ºi internaþionale. Oamenicelebri, cunoscuþi, vor vorbi desprerelaþia lor cu Hristos. Principalulvorbitor va fi Franklin Graham.Franklin este prietenul meu, fiul luiBilly Graham, dar dincolo de toateacestea, este un om care Îl iubeºtepe Dumnezeu. Coordoneazã activi-tatea organizaþiei "Samaritan'sPurse". Toate cele 80.000 depachete pentru copii, ambalate încutii de pantofi, care au fost dis-tribuite aici în Timiºoara deCrãciun, au venit din partea acesteiorganizaþii. Franklin este, de aseme-nea, un evanghelist. Vorbeºte cuputere, mesajul lui pãtrunzândadânc în inima oamenilor. Este unprieten al preºedinþilor americani. Afost principalul invitat ca ºi liderspiritual la instalarea ca preºedinte adomnului Bush. Este prietenul mul-tor sportivi ºi al unor importantepersonalitãþi americane, dar înacelaºi timp este un creºtin smerit,care vrea sã ajute o lume rãnitãspiritual. Viaþa ºi lucrarea pe care oface sunt clãdite nu doar pe cuvinte,ci ºi pe fapte. Cu ajutorul luiDumnezeu, Franklin Graham va fipe stadionul din Timiºoara în 4, 5, 6iulie 2008. Festivalul Speranþei vaîncepe în fiecare searã la ora 6:30.Nu mai e nevoie sã spunem cã va ficel mai bun concert care s-a þinutvreodatã în România. Intrarea esteliberã. Sunt bineveniþi toþi aceiacare vor sã asculte muzicã de cali-tate ºi un mesaj special din partealui Dumnezeu. Cei care vin suntîncurajaþi sã îºi aducã ºi prietenii.

Continuare din pag. 1

Continuare pe coperta 4


Acest articolul trateazã problemarelaþiei temporale dintre conver-tire, botezul în apã ºi botezul cu

Duhul Sfânt. Existã oare pentru credincios unmoment distinct, o experienþã cu Duhul Sfântseparatã de lucrarea acestuia în procesul deregenerare? Teza prezentatã aici are douãaspecte: (1) Noul Testament ne învaþã despreexistenþa, disponibilitatea ºi dezirabilitateaunei astfel de experienþe pentru toþi creºtinii.(2) Aceastã experienþã este în mod logic ºiteologic separatã de experienþa convertirii, cutoate cã poate avea loc fie imediat dupã con-vertire sau dupã o anumitã perioadã de timp.În acest articol ne vom concentra atenþia pe oastfel de experienþã.

În studiile biblice este cunoscut faptul cãindiferent de domeniul teologic, trebuie maiîntâi sã se meargã la pasajele care trateazãsubiectul cel mai pe larg. Luca, în special încartea Faptele Apostolilor, trateazã subiectulbotezului cu Duhul Sfânt mai mult decât ori-care alt scriitor biblic. El are reputaþia unuiistoric precis, de aceea evenimentele pe carele-a scris trebuie considerate autentice. Maimult, el este ºi teolog, folosindu-se de istoriepentru a reda adevãrurile biblice. De aseme-nea scrierile lui au fost inspirate de DuhulSfânt. De aceea afirmaþiile ºi învãþãturile luiLuca trebuie puse în paralel cu alte scrieri bi-blice ºi nu trebuie analizate din punct devedere antitetic. Adevãrurile biblice se com-plementeazã, ele nu se contrazic, unul pe celã-lalt. Procedura corectã de a studia Scripturaeste sã se determine care scriitor sau scrierespune un anumit lucru, ºi apoi sã se gãseascãcorespondentul în alte pãrþi ale Scripturii.

EXEMPLE NARATIVE ÎN FAPTELE APOSTOLILORCartea Faptele Apostolilor nu este doar oînregistrare obiectivã a istoriei Bisericii pri-mare. Multe dintre evenimentele pe care leconþine au un scop teologic, a arãta modul încare Evanghelia s-a rãspândit în lumea medi-teraneeanã, prin împuternicirea Duhului Sfânt(1:8). Cele douã teme ale evanghelizãrii ºi ale

umplerii cu Duhul Sfânt sunt atât de împletiteîncât una nu poate fi înþeleasã separat de cea-laltã. Luca era cu siguranþã conºtient de alteaspecte ale lucrãrii Duhului; asocierea lui cuPavel i-ar fi insuflat prea multe gânduri de-alelui Pavel legate de Duhul Sfânt. Dar în carteaFaptele Apostolilor el a ales sã-ºi concentrezeatenþia asupra aspectului dinamic, unii arspune carismatic, al lucrãrii Duhului.

Prima secvenþã în care îi gãsim pe uceniciprimind o experienþã a umplerii cu Duhul aavut loc în Ziua Cincizecimii, dupã cum stãscris în Faptele Apostolilor 2:1-4. Luca mairelateazã apoi încã patru astfel de evenimenteîn care cei ce se convertesc au experienþe cuDuhul similare cu cea a ucenicilor în ZiuaCincizecimii.1 Este de folos sã verificãmaceste cinci evenimente, dupã care vom puteatrage concluzii.2

ZIUA CINCIZECIMII (FAPTELE APOSTOLILOR 2:1-4)

Coborârea Duhului Sfânt peste uceniciicare aºteptau Ziua Cincizecimii a fost fãrãprecedent. Într-un sens foarte important, a fostun eveniment unic care a avut loc o datã pen-tru totdeauna, profeþit în mod special de Ioel(2:28, 29), ºi oferit de Isus care se înãlþa la cer(Fapte 2:33). Fenomenele audiovizuale oferitede vânt ºi foc sunt reminescenþe ale evenimen-tului prin care a fost datã Legea pe MunteleSinai (Exod 19:18; Deuteronom 5:4) ºi altemanifestãri speciale ale prezenþei luiDumnezeu (teofanii), din Vechiul Testament(2 Samuel 22:16; Iov 37:10; Ezechiel 13:13).Vântul este o emblemã a Duhului Sfânt(Ezechiel 37:9; Ioan 3:8); într-adevãr cuvântulebraic ruach înseamnã atât vânt cât ºi duh,comparat cu pneuma în limba greacã, careînseamnã acelaºi lucru. Cuvântul pnoe folositîn Fapte 2:2 este o altã formã a aceluiaºicuvânt grecesc. Focul este de asemenea asoci-at cu Duhul Sfânt în Vechiul Testament(Judecãtori 15:14), în promisiunea cã Isus vaboteza cu Duhul Sfânt ºi cu foc (Matei 3:11,Luca 3:16), ºi în identificarea celor ºaptelãmpi cu Duhul Sfânt (Apocalipsa 4:5, obser-

Botezul cuDuhul este, înmod logic ºiteologic,separat deexperienþa con-vertirii, cu toatecã poate avealoc fie imediatdupã convertiresau dupã oanumitãperioadã detimp.

mplerea cu Duhul SfântÎ M B O G Ã Þ I R E TT E O L O G I C Ã

de ANTHONY D.PALMA

PARTEA A 2-A: Botezul cu Duhul este ceva ulterior convertirii


vaþi faptul cã Duhul Sfânt este menþionat înlegãturã strânsã cu viziunea lui Zaharia desprecele ºapte lãmpi (Zaharia 4:2-6). Semnificaþiaistoricã a Zilei Cincizecimii nu poate fi cuprin-sã suficient. Unii susþin cã este ziua de naºterea Bisericii, alþii cã ar fi replica la darea Legii,ºi respectiv a instituirii Noului Legãmânt.

În acest articol preocuparea noastrã estesã stabilim care a fost semnificaþia personalãa Zilei Cincizecimii pentru ucenicii peste carea venit Duhul Sfânt. A fost experienþa Cinci-zecimii ulterioarã convertirii lor? Dacã aceºtiucenici ar fi murit înainte de revãrsarea Duhu-lui Sfânt peste ei, ar fi mers sã se întâlneascãcu Domnul? Rãspunsul este evident. Într-oanumitã întâmplare Isus le-a spus celorºaptezeci, "Bucuraþi-vã cãci numele voastresunt scrise în ceruri" (Luca 10:20).3 Dar între-barea se pune, au simþit ucenicii lui Hristosînainte de Ziua Cincizecimii regenerarea aºacum o gãsim în Noul Testament?

Penticostalii identificã Ioan 20:22 capunctul la care ei au experimentat regenera-rea. Isus a "suflat peste ei, ºi le-a spus: «LuaþiDuh Sfânt»". Atunci, se pune problema cã eiau fost umpluþi cu Duhul ºapte sãptãmâni maitãrziu. Dupã pãrerea mea este discutabil dacãevenimentul din Ioan 20:19-23 poate fi iden-tificat cu naºterea din nou. Trebuie luate înconsiderare urmãtoarele aspecte:

1. Verbul neobiºnuit folosit pentru a respi-ra (emphysao) apare doar, aici, în NoulTestament, dar în Septuagintã este gãsit caavând legãturã cu crearea omului: "DomnulDumnezeu... i-a suflat în nãri suflare de viaþã"(Genesa 2:7). Unii susþin cã în acelaºi fel încare Dumnezeu i-a dat viaþã lui Adam, la felºi Isus a dat viaþã spiritualã celor zece apos-toli. Deºi existã o paralelã verbalã între celedouã pasaje, acest lucru nu poate susþine afir-maþia cã ucenicii au fost nãscuþi din nou înaceastã întâmplare. Scriitorii Noului Testa-ment pot folosi limbajul Vechiului Testamentaproape involuntar.

2. O traducere alternativã ar spune "Arespirat ºi le-a spus «Primiþi Duhul Sfânt»“(traducerea aparþine autorului)

3. Doar zece oameni ar fi putut fi nãscuþidin nou în acea relatare. Când aveau sã fienãscuþi din nou ceilalþi credincioºi?

4. Contextul nu lasã de înþeles cã s-ar fiîntâmplat ceva semnificativ cu ucenicii în aceltimp. Suflarea lui Isus peste ei a fost fãcutã înmod anticipat a ceea ce avea sã se întâmple laCincizecime. Fenomenul "un sunet ca unvâjâit puternic" (Fapte 2:2) este posibil sã le fiamintit de actul de a sufla peste ei, fãcut deIsus cu ºapte sãptãmâni înainte.

5. Contextul imediat, atât înainte cât ºidupã, relateazã cuvintele lui Isus despre slu-jire, nu despre mântuire: "Cum M-a trimisTatãl pe Mine, aºa vã trimit ºi eu pe voi" (Ioan20:21). "Celor ce le veþi ierta pãcatele vor fiiertate, ºi celor ce le veþi þinea vor fi þinute"(versetul 23). Aceastã ultimã afirmaþie estesimilarã cu afirmaþia ultimã a lui Isus: "Veþiprimi o putere...; ºi-Mi veþi fi martori" (Fapte1:8). Existã o similaritate cu ultima afirmaþiea lui Isus : "Veþi primi o putere... Îmi veþi fimartori" (Faptele Apostolilor 1:8).

6. Penticostalii ar trebuie sã trateze cufoarte mare atenþie problema relaþiei temporaledintre convertire, botezul în apã ºi botezulcu Duhul Sfânt, atunci când se bazeazã peIoan 20:22.

Alternativa pe care o sugerez este cã nu nise cere sã numim exact momentul în careucenicii au experimentat naºterea din nou.Este posibil ca, luând în considerare eveni-mentul singular în istorie, coborârea DuhuluiSfânt în Ziua Cincizecimii sã fi inclus ºi pro-cesul de regenerare, simbolizat prin vânt(Ioan 3:8), care a precedat experienþa ump-lerii cu Duhul. Dar trebuie sã remarcãm cãprezenþa vântului ºi a focului nu fãcea partedin umplerea cu Duhul Sfânt a ucenicilor.4

Întrebarea rãmâne aceaºi, de ce a trecut uninterval de zece zile între înalþarea lui Isus ºicoborârea Duhului Sfânt. Isus ªi-a sfãtuitucenicii "rãmâneþi în cetate pânã veþi primiputere de sus" (Luca 24:49). Cea mai plauzi-bilã explicaþie este aceea cã SãrbãtoareaCincizecimii a avut un rol simbolic care a fostdesãvârºit în Ziua Cincizecimii, la fel sem-nificaþia Sãrbãtorii Paºtelui a fost împlinitãprin moartea lui Isus. Atât moartea lui Isus câtºi coborârea Duhului Sfânt au fost programatede Dumnezeu ca sã coincidã cu sãrbãtorileVechiului Testament dupã cum a fost profeþit.Cincizecimea era sãrbãtoritã printr-un ospãþîn care erau aduse primele roade ale pãmântu-lui ºi oferite Domnului. Faptele Apostolilor 2a sãrbãtorit faptul cã 3.000 de persoane au fostoferite ca dar de mulþumire lui Dumnezeu.Faptul cã s-au adunat pelerini din întregImperiul Roman nu a fost relevant.

CINCIZECIMEA SAMARITENILOR (FAPTELEAPOSTOLILOR 8:14-20)

Dacã am cãuta un anume eveniment pen-tru a ilustra doctrina relaþiei temporale dintreconvertire, botezul în apã ºi botezul cu DuhulSfânt, nici unul nu ar fi mai concludent decâtexperienþa samaritenilor convertiþi. Acestpasaj este cel mai lãmuritor pentru toþi penti-costalii chiar ºi pentru ceilalþi. Haideþi sãprivim la acest pasaj.

Este posibilca… coborâreaDuhului Sfânt înZiua Cincizeci-mii sã fi inclusºi procesul deregenerare…

care a precedatexperienþa

umplerii cuDuhul.


1. Mesajul lui Filip cãtre samariteni eraclar. El L-a propovãduit pe Hristos (Fapteleapostolilor 8:5); le-a predicat Vestea Bunãdespre Împãrãþia lui Dumnezeu ºi Numele luiIsus (versetul 8).

2. Lucrarea lui Filip a fost întãritã de"semnele pe care acesta le fãcea" (versetul 6),care includea scoaterea îndrãciþilor dinoameni ºi vindecãri.

3. Samaritenii care au crezut au fostbotezaþi. Este de neconceput cã Filip i-ar fibotezat sau le-ar fi permis sã se boteze dacãaceºtia nu s-ar fi convertit cu adevãrat maiînainte.

4. Apostolii din Ierusalim au auzitvestea cã Samaria a "primit Cuvântul luiDumnezeu" (versetul 14). Aceastã expresieeste sinonimã cu convertirea (Luca 8:13;Fapte 2:41, 11:1, 17:11-12; 1 Tesaloniceni1:6, 2:13; Iacov 1:21).

5. Aprobarea conducerii de la Ierusalim afost într-adevãr un lucru de dorit, aproapeimperativ, având în vedere animozitatea delungã duratã care exista între evrei ºisamariteni. Acest eveniment aratã cã nici con-vertirea, nici botezul nu atrage dupã sineprimirea Duhului în sensul în care Lucafoloseºte acea expresie.

6. Nicãieri Scriptura nu învaþã sau lasã deînþeles cã mântuirea se poate primi prinpunerea mâinilor (Fapte 8:17). Cartea luiLuca aratã într-adevãr situaþii în care uneoridupã convertire Duhul este primit dupãpunerea mâinilor asupra persoanei respective(9:17; 19:6).

7. Faptul cã samaritenii au primit Duhul nueste echivalent cu schimbarea lãuntricã ceare loc în procesul de convertire, ci acesta areun aspect extern, observabil. FF. Bruce, emi-nentul om de ºtiinþã în domeniul NouluiTestament, comenteazã: "Primirea DuhulSfânt în Faptele Apostolilor are legãturã strân-sã cu primirea anumitor daruri spirituale".6

Experienþa neobiºnuitã ºi identificabilã aprimirii Duhului de cãtre samariteni la cevatimp dupã ce s-au convertit ºi au fost botezaþieste un argument puternic în favoarea doc-trinei relaþiei temporale dintre convertire,botezul în apã ºi botezul cu Duhul Sfânt.

SAUL DIN TARS (FAPTELE APOSTOLILOR 9:17)La trei zile dupã convertirea sa, Saul l-a

vizitat pe Anania, care ºi-a pus mâinile pesteel ºi a spus: "Domnul Isus... m-a trimis ca sã...te umpli de Duhul Sfânt." Am fãcut urmã-toarele observaþii:

1. Anania nu a fãcut apel la Saul sã sepocãiascã, dar i-a spus cã trebuie sã fie

botezat, ceea ce simbolizeazã spãlareapãcatelor lui Saul (Fapte 22:16).

2. Punerea mâinilor lui Anania asupra luiPavel a avut scopul ca acesta sã primeascãDuhul, nu sã fie mântuit. Istorisirea umpleriicu Duhul are loc în cartea Faptelor mai întâiîn capitolul 2:4. Biblia nu foloseºte nicãieri oterminologie din care sã rezulte cã umplereacu Duhul ar fi sinonimã cu mântuirea.

3. A existat o perioadã de trei zile întreconvertirea lui ºi umplerea lui cu Duhul.

4. Un individ, nu un grup, este umplut cuDuhul Sfânt. De obicei cei care abordeazãmântuirea din punct de vedere istoric se con-centreazã asupra grupurilor de oameni, desprecare spun ei cã sunt reprezentative, peste careDumnezeu a turnat Duhul Sfânt într-un modspecial când i-a încorporat în Bisericã.

CORNELIU ªI CASA LUI(FAPTELE APOSTOLILOR 10:44-48)

Povestea intrigantã despre Corneliu atingepunctul culminant când el ºi casa lui au primitDuhul Sfânt. Corneliu nu era creºtin înainte sãajungã Petru în casa lui; fãcea parte dintreNeamuri, s-a lepãdat de pãgânism ºi a adoptatIudaismul în mãsura în care el se temea deDumnezeu. La momentul acela Petru vorbeadespre Isus ca despre Acela prin care "oricinecrede în El, capãtã prin Numele Lui, iertareapãcatelor" (versetul 43).

Experienþa post-convertire a primirii botezului cu Duhul este o lucrare a

Duhului distinctã de regenerare.

Se pare cã Corneliu ºi casa lui au rãspunscu credinþã, ºi simultan au avut experienþaminunatã de a primi Duhul la fel ca ucenicii înZiua Cincizecimii, aºa cum povesteºte Petrumai târziu conducerii de la Ierusalim (11:17;15:8, 9).

Terminologia folositã de Luca pentru adescrie experienþa acestora cu Duhul Sfânt nua mai fost folositã altundeva în cartea Faptelorpentru a descrie convertirea: "S-a pogorâtDuhul Sfânt peste toþi" (10:44), "DarulDuhului Sfânt" (10:45; 11:17), "botezaþi cuDuhul Sfânt" (11:16). Aceste expresii suntechivalente cu expresii de genul "umpluþi cuDuhul Sfânt", rostite la Cincizecime sau înlegãturã cu Saul (2, 4, 9:17), ºi "sã primeascãDuhul Sfânt" gãsite în istorisirea din Samaria(8:15, 17, 19).

În plus, evenimentul din Samaria vorbeºtedespre "pogorârea peste" credincioºi a Duhu-lui Sfânt, la fel ca faptul cã experienþa este un"dar", douã terminologii adiþionale legate deevenimentul din Cezareea.

Dacã am cãutaun anumeevenimentpentru a ilustradoctrina relaþieitemporale dintreconvertire,botezul în apãºi botezul cuDuhul Sfânt,nici unul nu ar fimai concludentdecâtexperienþasamaritenilorconvertiþi.


Experienþa cu Duhul a noilor creºtini dinCezareea creeazã o paralelã cu cea a predece-sorilor lor din Ierusalim, Damasc ºi Samaria.Dar spre deosebire de experienþele samarite-nilor ºi cea a lui Saul, experienþa lor a fostsimultanã cu experienþa mântuirii.

BÃRBAÞII DIN EFESENI (FAPTELE APOSTOLILOR 19:1-7)

Douã întrebãri legate una de cealaltã suntcruciale pentru o înþelegere corectã a acestuipasaj: (1) La momentul în care Pavel s-aîntâlnit cu aceºti oameni, erau ei ucenici ailui Hristos, sau ucenici ai lui Ioan Botezã-torul? (2) Ce a vrut sã spunã Pavel când i-aîntrebat "Aþi primit Duhul Sfânt"? Trebuie sãne reamintim cã Luca, scriind sub cãlãuzireaDuhului, a redat cu precizie esenþa întrebãriilui Pavel.

Când Pavel a venit în Efes a gãsit "câþivaucenici". Cuvântul ucenic (mathetes îngreceºte) se gãseºte de 30 de ori în CarteaFaptelor. Atât înainte cât ºi dupã acest pasaj,cuvântul înseamnã un ucenic al lui Hristos.Nu existã nici un motiv pentru care Luca s-arfi abãtut de la aplicarea cuvântului în ade-vãratul lui sens. Existã anumite teorii caresusþin cã folosirea pronumelui indefinit câþivaîn greacã, implicã faptul cã aceºtia nu erauucenicii lui Isus. Dar Luca foloseºte acelaºicuvânt la singular, când vorbeºte despreAnania ºi Timotei, numindu-i pe fiecare "unucenic" (9:10; 16:1). Cea mai simplã expli-caþie pentru folosirea de cãtre Luca a adver-bului "câþiva" se gãseºte în Fapte 19:7, carespune cã erau "cam doisprezece bãrbaþi";Luca nu era sigur de numãrul exact.

Situaþia acestor oameni este comparabilãcu acea a lui Apollo (18:24-28), care era dejaun credincios "ºi vorbea ºi învãþa amãnunþitpe oameni despre Isus, mãcar cã nu cunoºteadecât botezul lui Ioan" (versetul 25). Priscillaand Acuila "l-au luat la ei ºi i-au arãtat mai cudeamãruntul Calea lui Dumnezeu" (versetul26). El era un creºtin care avea nevoie sãprimeascã mai multã învãþãturã, în aceeaºisituaþie erau ºi bãrbaþii din Efes.

Existã multe discuþii cu privire la între-barea lui Pavel: "Aþi primit voi Duhul Sfântcând aþi crezut?" (Fapte 19:2). Anumite tra-duceri au "de când" sau "dupã ce" în loc de"când". O altã traducere, ºi una fãrã impor-tanþã teologicã este: "Aþi primit Duhul Sfântcrezând mai înainte?" (traducerea aparþineautorului). În cartea Faptelor, terminologia"primirii Duhului" este gãsitã atât în eveni-mentul din Samaria cât ºi în cel din Cezareea(8:15, 17, 19; 10:47; vezi de asemenea 2:38).

Cu alte cuvinte, Pavel îi întreabã dacã au avuto experienþã cu Duhul comparabilã cu cea acredicioºilor samariteni ºi a credicioºilor dinCezareea. Pavel nu se juca cu aceºti oamenifolosind cuvinte teologice, ci voia sã recu-noascã faptul cã aceºtia sunt credincioºi cuadevãrat. S-au scris multe despre timpurileverbale ale celor douã verbe din întrebarea luiPavel ºi dacã, din punct de vedere gramatical,primirea Duhului trebuie înþeleasã ca avândloc în momentul în care credem, sau, alterna-tiv, la un anumit timp dupã ce am crezut.8

Contextul ne oferã rãspunsul cel mai bun.Experienþa cu Duhul, despre care a întrebatPavel este înregistratã în versetul 6. În aceastãinstanþã experienþa a fost însoþitã de punereamâinilor ºi de manifestãri externe precum celeexperimentate anterior de cãtre credincioºi(2:4; 10:46). Experienþa înregistratã în capi-tolul 19:6 nu a coincis cu mântuirea lor. Chiardacã, prin întrebarea lui Pavel, putem fi con-vinºi cã Pavel avea anumite reþineri cu privirela autenticitatea mântuirii lor, ceea ce con-teazã este cã în urma experienþei cu Duhul aurmat botezul lor în Numele Domnului Isus ºia fost urmatã de punerea mâinilor.

Adeseori se susþine faptul cã imagineacreatã de Luca despre Duhul Sfânt, mai alescu privire la umplerea cu Duhul Sfânt, estediferitã de cea gãsitã în scrisorile lui Pavel. Cutoate acestea, evenimentul din Efes aratã cãatât Pavel cât ºi Luca credeau într-o expe-rienþã cu Duhul care se putea distinge delucrarea Duhului în procesul de mântuire.

Este important sã menþionãm cã acesteveniment a avut loc la 20 de ani dupã ZiuaCincizecimii. Printre altele, putem învãþa cãexperienþa penticostalã a fost oferitã ºi pentrucredincioºii care nu au trãit acea sãrbãtoaredin pricina statutului temporal ºi geografic.

REZUMAT AL AFIRMAÞIILORExperienþa post-convertire de a fi botezat

cu Duhul este o lucrare a Duhului diferitã decea de regenerare. Nu implicã mântuire ºi esteun proces cu douã etape.

În trei dintre cele cinci evenimente(Samaria, Damasc, Efes), oamenii care auavut parte de o experienþã autenticã cu Duhulerau deja credincioºi. La Cezareea, experienþaa fost propriu-zis simultanã cu credinþa spremântuire a lui Corneliu ºi a casei lui. ÎnIerusalim beneficiarii erau deja credincioºi înHristos, cu toate cã este dificil (ºi poate chiarfãrã importanþã) de a determina cu precizieabsolutã momentul în care au fost nãscuþi dinnou din punct de vedere nou testamental.Putem lua în considerare varietatea de termeni

Existã unmodel care afost obþinut în

urma studiuluiinductiv care

prezintã o reali-tate postconver-

tire, ºi anumelucrarea auten-

ticã a DuhuluiSfânt în viaþa

unui credincioscare este

adeseori numitãbotezul cu

Duhul Sfânt.


echivalenþi ca sens care sunt folosiþi:"botezaþi cu Duhul", "au primitDuhul", "au fost umpluþi de Duhul","Duhul s-a pogorât peste", ºi faptul cãexperienþa este gãsitã ca având loc atâtla grupuri (Ierusalim, Samaria, Ceza-reea, Efes) cât ºi pentru un individ(Damasc).

Cartea Faptele Apostolilorîntr-adevãr ne aratã, totuºi, cã

uneori o experimentare a Duhuluipostconvertire este primitã dupã

punerea mâinilor.

Punerea mâinilor este menþionatãîn trei rânduri (Samaria, Damasc,Efes), ºi de cãtre apostoli în douãrânduri (Samaria, Efes), ºi de cãtreunul care nu era dintre apostoli(Damasc).

În trei ocazii a existat o anumitãperioadã de timp scurs între convertireºi botezul cu Duhul Sfânt (Samaria,Damasc, Efes). Intervalul de timp pen-tru revãrsarea Duhului în Ierusalim eracerut de importanþa simbolicã a ZileiCincizecimii care trebuia sã se adeve-reascã aºa cum a fost profeþitã. Încazul evenimentelor din Cezareea nu aexistat o perioadã de timp.

Experienþa postconvertire mai estenumitã ºi "dar" (2:38; 8:20; 10:45;

11:17). Prin urmare, nu se poate meri-ta, ºi nici nu este o rãsplatã pentrusfinþenie.

Ea este dar, dar este nepotrivit sãfie numitã "o a doua lucrare a harului".Dintr-o asemenea exprimare se poatesubînþelege cã credinciosul nu poateexperimenta lucrarea harului luiDumnezeu în perioada dintre credinþaincipientã ºi umplerea cu Duhul Sfânt.Ci orice dar primit în orice vreme esteun rezultat al harului lui Dumnezeu.Aceastã lucrare distinctã a Duhuluinu exclude alte experienþe cu Duhulcare pot sã preceadã sau sã urmezeconvertirii.

Existã un model care a fost obþinutîn urma studiului inductiv care prezin-tã o realitate postconvertire, ºi anumelucrarea autenticã a Duhului Sfânt înviaþa unui credincios care este adese-ori numitã botezul cu Duhul Sfânt. �

NOTE1. În 2:1-4; 8:14-20; 9:17; 10:44-48; 19:1-7.2. Pentru uºurarea exprimãrii, urmãtoarele

prescurtãri vor fi uneori folosite pentru a facereferire la evenimentele din anumite capitole:Ierusalim sau Cincizecime (capitolul 2);Samaria (capitolul 8); Damasc sau Pavel (capi-tolul 9); Cezareea (capitolul 10); Efes(capitolul 19).

3. Citatele biblice sunt extrase din versiu-nea Cornilescu, dacã nu este specificatã altãsursã.

4. Un studiu asemãnãtor despre semnifi-caþia focului este necesar. Un punct de plecarear fi luarea în considerare a faptului cã focul,în Scripturã, este prezentat ca un elementpurificator.

5. Penticostalii responabili susþin învãþãturaprin care Duhul Sfânt vine sã locuiascã într-opersoanã la momentul convertirii (Romani 8:9;1 Corinteni 6:19) ºi cã botezul cu Duhul este oexperienþã distinctã faþã de prima.

6. F.F. Bruce, The Acts of the Apostles: TheGreek Text With Introduction and Commentary,ed. 2 (Grand Rapids: Eerdmans, 1952), 187.Vezi Partea 1 a acestei serii (EnrichmentJournal, Summer 98) în care se trateazã uneleprofeþii ale lui Ezechiel ºi Ioel în legãturã cuDuhul Sfânt.

7. Singura excepþie o gãsim în 9:25, unde"ucenicii" este însoþit de "ai lui", ceea ceînseamnã cã erau ucenicii lui Pavel.

8. O discuþie despre aceste probleme de gra-maticã greceascã, chiar dacã sunt necesare, nupot fi tratate în acest articol. Aceeaºi construcþiegramaticalã construction apare de douã ori maimult în aceastã relatare ºi în amândouã ocaziileindicã o acþiune care urmeazã a se întâmpla, ºinu însoþeºte acþiunea la participiu. Oamenii aufost botezaþi în Numele lui Isus dupã ce au auzit,nu în timp ce au auzit (versetul 5). Duhul a venitpeste ei dupã ce Pavel ºi-a pus mâinile peste ei,nu neapãrat în momentul în care i-a atins(versetul 6).

9. Partea 4 a acestei serii va trata aspectulterminologiei cu sensuri mai largi "umpluþi cuDuhul", sau "plini de Duhul".

Anthony D. Palma, Doctor în teolo-gie, a fost profesor la Assemblies of God,pentru mult timp, iar acum locuieºte înSpringfield, Missouri.

„Parcã spuneai cã ai nevoie de un timp de meditaþie!“


INTRODUCERECreºtinii umpluþi de Duhul dinRomânia au chemarea de a predicaEvanghelia la toþi oamenii. Aceastaeste porunca lui Hristos. Cu toateacestea, Scriptura ne descoperã cât dedificil a fost pentru Biserica primarãsã ducã acest mandat tuturor cul-turilor lumii. De fapt, miile de creºtinicare au primit Duhul Sfânt la Rusaliinu au avut nici cea mai micã ideedespre ce însemna caracterul inter-naþional al sarcinii datã bisericii(Faptele Apostolilor 20:21b).

Mult timp dupã Rusalii,Biserica a trecut cu vederea poruncaDomnului de a merge în toatã lumea.A rãmas aceeaºi comunitate de evreidin Ierusalim, bucurându-se depãrtãºia lor. În ciuda instrucþiunilorprimite de la Isus, aceºtia au ales sãcreadã cã mântuirea le era destinatãnumai lor ºi câtorva persoane dintreNeamuri, dacã aceºtia s-ar fi convertitla iudaism.

Totuºi, odatã cu persecuþialui ªtefan, a venit vremea ca ei sã seîmprãºtie în afara Ierusalimului. Chiarºi atunci când s-au împrãºtiat au alessã vesteascã minunea învierii luiHristos doar evreilor (FapteleApostolilor 11:19).

S-a realizat totuºi un progrescând evanghelistul Filip a dus mesajulînvierii miraculoase în Samaria. Separe ca Filip a câstigat pentruDomnul un prim pãgân, când l-aînvãþat ºi l-a botezat pe famenuletiopian (Faptele Apostolilor 8: 38).Când vom fi în veºnicie vom ºti cusiguranþã dacã convertirea aceluiinfluent oficial guvernamental a fostautenticã.

Predilecþia monoculturalãeste mai evidentã în încãpãþânarea

apostolului Petru. El a trebuit sã fieconvins prin intervenþia supranaturalãa lui Dumnezeu printr-o viziune, ºioaspeþi cãlãuziþi de Duhul Sfânt, pen-tru a duce Evanghelia unui grup depãgâni în casa lui Corneliu dinCezareea. A fost o surprizã neaºtep-tatã sã descopere faptul cã Neamurilede necircumciºi puteau obþine mân-tuire ºi primi umplerea cu DuhulSfânt la fel ca ºi evreii (FapteleApostolilor 10: 44-48). Ce putea sãînsemne acest lucru?

Dar cel mai mare progres afost realizat când credincioºii dinCipru ºi Cirena au venit în Antiohia,din Siria, ºi au fãcut gestul radical dea propovãdui Evanghelia ºi grecilor,identificându-L pe Isus ca fiindHristosul cel promis - Mesia cel multaºteptat în istoria evreiascã. Din acelmoment, din Antiohia (un oraºmajoritar de Neamuri), Isus dinNazaret avea sã fie vestit întregiilumi ca DOMN al întregului Univers- un titlu rezervat la acea vreme doarÎmpãratului Romei.

OAMENI SPECIALI - OÎNSÃRCINARE SPECIALÃPe toatã durata lucrãrii celor 12apostoli cea mai mare nedumerire aBisericii se referea la cum ar puteaneamurile, care nu erau circumcise, sãdevinã creºtini cu adevãrat. Printr-o

întorsãturã divinã a lucrurilor care aprezis cãderea congregaþiei dinIerusalim, Duhul Sfânt a ridicat unnou centru care sã cuprindã dragostealui Dumnezeu pentru întreg pãmântul. Iudeii ºi Neamurile, un grup multi-etnic au putut sã aibã deplinã pãrtãºiecu bucurie în Antiohia, deoarece auînþeles mesajul de la cruce, ºi anumecã prin suferinþa lui Hristos zidul careexista între popoare a fost acum dãrâ-mat (Efeseni 2: 15-16), ºi a luatnaºtere o a treia entitate, ºi anumeBiserica lui Dumnezeu(1 Corinteni 10: 32).

În acea atmosferã vocea luiDumnezeu putea fi auzitã cel mai clarspunând: "Puneþi-mi deoparte peBarnaba ºi pe Saul pentru lucrarea lacare i-am chemat."

Antiohia este demnã derespect pentru cã a dat cei mai bunilideri spirituali ai momentului. A luatfiinþã o echipã apostolicã care avea sãducã Cuvântul lui Dumnezeu, minu-nile ºi tot ceea ce Isus a fãgãduit nea-murilor de nevrednici oriunde aceºtias-ar afla.

Istorisirea prin care Barnaba,Pavel ºi alþi membri ai echipei auplantat multe biserici în provinciiledin vestul Asiei, este foarte cunoscutãde cãtre orice student al colegiilorbiblice. Ajungând în Faptele Aposto-lilor capitolul 16, observãm cã DuhulSfânt îl avertizeazã pe Pavel cuprivire la dorinþa lui de a lucra înAsia ºi Bitinia prin intermediul uneivedenii.

Vedem aici cum Dumnezeune ordoneazã situaþiile "pe locuri" ºicele de "start". Pavel ºtia din Scrip-turã cã Domnul preia iniþiativa de aghida pe oricine I Se supune "Eu tevoi învãþa ºi-þi voi arãta calea pe care

SÃ IA AMINTE

EUROPAContext: Faptele apostolilor 16:6-10Text: Faptele apostolilor 16:9: "Noaptea, Pavel a avut ovedenie: un om din Macedonia sta în picioare ºi i-a fãcuturmãtoarea rugãminte: «Treci în Macedonia, ºi ajutã-ne!»"

DE CAMERON W. WILSON

CAMERON W. WILSON


trebuie s-o urmezi" (Psalmul 32: 8).În acele ore de veghere ºi aºteptare,Apostolul a primit o viziune careurma sã ofere libertate Cuvântului luiDumnezeu pânã la capãtul pãmântu-lui. Pavel ºi grupul lui erau trimiºiîmputerniciþi sã treacã de bariereleculturale dintre continente, ºi sã-iatingã pe europeni pentru Hristos.

Sã ia aminte Europa: În ziua când grupul misionar al Apos-tolului s-a îmbarcat pentru a ajunge înMacedonia a fost creatã o nouã bazãevanghelicã orientatã spre vest. Pen-tru o perioadã de aproape 18 secole,printr-o cucerire extraordinarã,continentul Europa avea sã devinãteritoriul natal al creºtinismului, ºilocul de naºtere al misiunilor globale.Toþi cei care avem arborele genealo-gic originar din Europa putem daslavã Domnului pentru cã Pavel a fostsensibil la ºoaptele Duhului Sfânt ºila cãlãuzirea Lui! Dacã Pavel s-ar fiîmpotrivit cãlãuzirii lui Dumnezeu, ºiar fi ales destinaþia de nord sau est,noi toþi, am fi acum o populaþiepãgânã!

În timp ce citim despreprimii apostoli, învãþãm cã toþi dintreei, cu excepþia lui Ioan, au murit camartiri. Cei mai mulþi dintre ei s-auridicat pentru a porni în Marea Trimi-tere, ºi au dus mesajul dãtãtor deviaþã în tot Imperiul ºi mai departe deacesta. Iatã câteva exemple: Dacia(România) încã nu fãcea parte dinImperiul Roman când Andrei a predi-cat în câmpia Dunãrii. Toma ºiBartolomeu au ajuns în India. Mateis-a dus în Etiopia. Simon Zelotul apredicat în Britian.

Spre sfârºitul primului secol,Evanghelia fusese predicatã dinBabilon pânã în Spania, o distanþã de4800 km. Cele mai exacte estimãridezvãluie cã în anul 323 e.n., în jurde 500.000 de oameni au devenitcreºtini. Totuºi nu trebuie sã ne con-centrãm numai pe eforturile aposto-lilor, pentru cã întreaga bisericã era omãrturie vie a lui Isus. Secolele autrecut unul dupã celãlalt ºi scânteia

bisericii s-a stins dupã ce, doar, înanul 323 e.n. fusese religia oficialã aImperiului. În ciuda acestei cãderi dela credinþã, biserica a continuat sãaibã grupãri de credincioºi fideli, careînaintau pe drumul credinþei cântândPsalmii lui David ºi umblând aproapede Domnul. Mulþi au fost uciºi pentrucã au ales dragostea de Scripturã îndetrimentul reverenþei faþã de Papa.

Focul a fost reaprinsPe la începutul anilor 1400, când unmare erou a fost preotul catolic ºiprofesorul universitar pe numele deJan Huss, din Praga. Þelul lui era sãrealizeze purificarea clerului biseri-cesc ºi sã se asigure cã învãþãturilebisericeºti erau bazate pe Cuvãntulrevelat al lui Dumnezeu.

Prin predica lui puternicã, cea fost susþinutã la Capela Betleem dinPraga, a reuºit sã câºtige un numãrmare de creºtini husiþi fideli. A fostcondamnat de bisericã ºi a fost ars pe rug în Constance, Germania, în anul 1415.

Martirizarea lui Huss nu apotolit pasiunea pentru un creºtinismrevigorat. Printre urmaºii domnuluiHuss se afla un grup de Fraþi Uniþi înstatele Moravia ºi Boemia. Aceºtioameni au þinut mesajul lui Huss viu,în ciuda faptului cã au fost forþaþi sãhoinãreascã din loc în loc, ºi sã treacãprin multe persecuþii. Indiferent câtde mult încerca Roma, Biserica ofi-cialã, nu putea pune sigiliul pedevotamentul creºtinilor faþã de Isus,Mântuitorul.

Dupã o perioadã de 100 deani de la miºcarea lui Huss, uncãlugãr augustinian din Wittenburg,Germania, a ridicat stindardul unuicreºtinism reformat. În anul 1517convingerile lui Martin Luther erauscrise în latinã, ºi atârnate de uºaParohiei. Cunoscute sub denumireade "Nouãzeci ºi cinci de teze", acestdocument a fost publicat în toate þinu-turile, iscând a mare vâlvã printreteologii romano-catolici din Europa.Prin mijloacele Sale, Dumnezeu ridi-ca oameni pentru care adevãrurile

Evangheliei erau mai importantedecât tradiþiile papale, puterea ºipoziþia privilegiatã.

Martin Luther a experimen-tat mãntuirea prin credinþã, eliminândexerciþiile religioase prescrise deoameni. Dupã ani de autoflagelare,posturi, pelerinaje etc, a fost iertat însfãrºit de pãcatul ºi vinovãþia lui(Romani 1:16, 17).

În mijlocul unor polemicireligioase controversate, viaþa luiMartin Luther a fost cruþatã în modmiraculos. A stat izolat o vremeîntr-un loc de refugiu, pentru atraduce Noul Testament în limba ger-manã. Beneficiind de invenþia recentãa tipografiei de cãtre John Guttenberg1455, Scripturile au început sã serãspândeascã. Ideile biblice ale luiLuther nu au putut fi oprite, iarpolemica cu Biserica Catolicã a con-tinuat printr-o luptã asiduuã de peste100 de ani.

Reforma Luteranã a adusschimbãri uimitoare în domenii foarteimportante. Închinarea, atât predicacât ºi muzica au fost transformate.Cuvântul lui Dumnezeu a fost pus însfârºit la dispoziþia oamenilor de rândîn limba lor maternã. Totuºi urmaºiilui Luther nu au dat naºtere uneiarmate de misionari. Miºcarea s-a sta-bilit în cadrul unui sistem teologicmai degrabã, decât în trãirea zilnicã ºiîn împãrtãºirea acestor adevãrurilumii întregi.

Naºterea Miºcãrii Europene deMisiune:Asemenea Fraþilor Uniþi din Moraviaºi Boemia, reformaþii secolului XVIItânjeau dupã o trezire în creºtinismulNoului Testament. Unul dintre aceºtioameni evlavioºi a fost JacobSpenner, un pastor ºi învãþãtor foarteeficient, care preda în Halle,Germania. În 1665 a publicat o cartemicã numitã "Dorinþe sfinte". În aceacarte explica cum se poate cultiva oumblare mai apropiatã cu Isus, ºi cumpot fi organizate grupuri dinamice destudiu al Cuvântului lui Dumnezeu.Cartea lui Spenner a stârnit o miºcare


pietisticã orientatã pe misiune la nivel global.

Spenner a mai fost ºi co-fondatorul unei Universitãþi Pietisticela Halle, în care tineri bãrbaþi puteauafla secretele trãirii unei vieþi desfinþenie ºi experimentare a puterii luiDumnezeu. De pe bãncile acelei uni-versitãþi, doi oameni au plecat înIndia de sud-est, în anul 1705, fiindprimii protestanþi misionari ai lumii.Numele lor dificil de pronunþat,Heinricht Plutschau ºi BartholomewZiegenbalg ne ajutã sã þinem mintepionieratul lor. Când s-au întors înHalle pentru a raporta despre modulîn care Dumnezeu a binecuvântatlucrarea, povestea lor a atins inimaunui tânãr student bogat, Count vonZinzendorf, care a cedat mai târziuuna dintre proprietãþile lui, înapropierea oraºului Dresden, pentru ase construi un adãpost pentru FraþiiMoravieni. Aceºti urmaºi ai reformeilui Huss au fondat acolo un oraº înanul 1722. Învãþãtura centralã aPietismului era aceea care susþinea cãîntreaga bisericã trebuie sã fie o mãr-turie ºi sã evanghelizeze lumea.

O trezire penticostalã a avutloc într-o comunitate din Herrnhut îniunie 1727, aceastã manifestare aconstat în multe ore de rugãciune fer-ventã ºi închinare prin muzicã ºicântece. A fost organizatã o întâlnirede veghe care a durat 24 de ore pen-tru a se mijloci pentru înaintareaEvangheliei mondiale. Una dupã alta,familiile din Herrnhut au fãcut pla-nuri sã meargã ca misionari acolounde Domnul îi chema. Nu erau ordi-naþi ca slujitori oficiali, cievangheliºti care se susþineau singuridin punct de vedere financiar prinintermediul meseriilor lor. În aceststil unic, Misiunea Penticostalã Mon-dialã a cãpãtat proporþii. Odatã cutrecerea vremii, moravienii s-aualãturat câmpului de misiune cusutele! Li s-au alãturat misionari dinMisiunea Leipzig, cât ºi misionari dinScandinavia. Astfel putem observa cãMiºcarea de Misiune Evanghelicã nua fost o idee a americanilor.

Europenii au început misiunea într-unmod glorios. Abia în 1792 WilliamCarey a devenit primul misionarenglez, care ºi-a început lucrareamemorabilã lângã Calcutta, India.Apoi, în 1810 Adonirum Judson adevenit primul misionar originar dinAmerica. El ºi-a fãcut marea lucrareîn Burma (Myanmar).

EUROPA ASTÃZI: Secularismul dominã Europa de azi.Ea este în prezent un continent post-creºtin alcãtuit din 50 de þãri ºiaproximativ 725 milioane de oameni.Europa a devenit unul dintre câm-purile de misiune cele mai nevoiaºe.Marile catedrale ºi clãdiri religioaseîncã mai definesc panorama oraºelorºi satelor, dar cu toate acestea, multedintre aceste clãdiri au fost transfor-mate în sãli de concerte, biblioteci,sau puncte turistice. Doar un procen-taj mic de oameni sunt credincioºipracticanþi. Chiar ºi mai puþini Îlcunosc pe Isus ca Domn ºi Mântuitor.

Dr. Phillip Jenkins este undistins profesor de religie ºi istorie lao mare universitate americanã, care apublicat de curând o carte intitulatã"Continentul lui Dumnezeu, crizareligioasã a Europei". În aceastã cartedomnul Jenkins trateazã colapsulcreºtinismului tradiþional european ºiapariþia multor popoare musulmanepe tot continentul. El pomeneºte deasemenea despre sutele de bisericiformate exclusiv din imigranþi, carenumãrã mii de membri ºi al cãror roleste vital prin faptul cã atrag mulþieuropeni la Hristos.

În Londra, Anglia, cele maimari biserici sunt formate din imi-granþi adunaþi din toate colþurileImperiului britanic. Mulþi dintre lide-rii acestor biserici provin din Africa.În Kiev, Ukraina, o bisericã Penti-costalã de peste 30.000 de membrieste condusã de un pastor nigerian, penume Sunday Adalaja.

Cu siguranþã cã ºi congre-gaþiile româneºti din Europa de Vestpot avea o mãrturie puternicã înoraºele lor, mai ales dacã reuºesc sã

slujeascã în limba comunitãþii în caretrãiesc. De aceea este nevoie sã nerugãm pentru pastorii români ºi mem-brii bisericilor din Europa de Vest. Eipot fi misionari eficienþi în acestelocuri care au fost punctul de plecareal spiritualitãþii ºi care a trimis mulþimisionari în lumea întreagã.

De aceea strigãtul nostrueste: "Sã ia aminte Europa". Nerugãm ca penticostalii din diaspora sãfie precum Biserica primarã când afost împrãºtiatã din cauza persecuþi-ilor. Aceºtia au predicat ºi au pusbazele unei revoluþii spirituale care acucerit Imperiul pãgân.

În ciuda cunoºtinþelor despreScripturi, bisericile penticostale dinRomânia nu au predat învãþãturidespre misiunea mondialã. Pãrinþiinoºtri erau preocupaþi de pãstrareacredinþei în timpul unui regim deguvernare foarte greu (1945-1989).Dar acele timpuri þin de trecut ºi estemomentul ca România sã facã un pro-gres considerabil în lucrãri de misi-une la nivel mondial. La fel ca ºiBiserica primarã ne-am concentrateforturile asupra noastrã ºi asupraromânilor noºtri care nu sunt mântu-iþi. Acest lucru nu este neapãrat unlucru rãu, doar cã ne-am învârtit încercul nostru restrâns, cum a fostIerusalimul pentru ucenici. Putemrealiza cã acum România reprezintãmai puþin de un sfert dintr-un procentdin populaþia lumii. Este timpul caVestea Bunã sã se împrãºtie în toatãSamaria ºi pânã la marginile pãmân-tului. Mulþi români au rãspuns dejachemãrii Domnului. Cinci familiimisionare de români lucreazã înTurcia. Alþi câþiva români lucreazã camisionari în India, Africa ºiIndonezia.

Vã îndemn sã-L cautãm peDomnul ºi sã cerem de la El putereapromisã prin umplerea cu DuhulSfânt (Faptele Apostolilor 1:8).Haideþi sã înaintãm pretutindeni,fiind convinºi cã Domnul va lucraîmpreunã cu noi întãrind CuvântulSãu prin semnele care ne vor însoþi(Marcu 16 :20). �


MESAJUL EVANGHELIEITRANSMIS CU

SENSIBILITATEÎnþelegerea mea cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu ºi

experienþa mea, m-au învãþat sã prezint musulmanilor mesajuldragostei lui Dumnezeu cu sensibilitate ºi putere.

M-a privit drept în ochi, având un zâmbet larg pe faþã. Era serios ºiempatic. Ceea ce auzeam era nou pentru mine:

"Dacã mi-aþi fi spus cã încercaþi sã mã scoateþi din islam ca sã devincreºtin, m-aº fi împotrivit cu preþul vieþii mele. Nu aº mai fi vorbit cu voi.N-aº mai fi venit în casa voastrã. Am acceptat invitaþia de a veni la întâlnirilevoastre doar pentru cã am simþim cã sunteþi prieteni buni cu noi. Am simþit cãsunteþi oameni oneºti.

Este adevãrat, convingerile voastre religioase erau diferite de ale mele, darºi ce dacã. Voi întotdeauna aþi vorbit de Isus, dar niciodatã nu aþi vorbit de rãunici pe Mohamed, nici Islamul. Aþi folosit cuvinte pe care le puteam înþelegeºi concepte, care îmi erau familiare. Niciunul nu a fost ofensiv sau defensiv. Înrelaþia noastrã a existat respect ºi dragoste ºi am fost atras de ceea ce credeaþi.

A doua oarã când m-am întâlnit cu voi, n-am mai putut rezista. Puterea luiHristos a fost prea mare ca sã-I rezist; dragostea ºi atracþia Lui erau preaîncântãtoare ca sã le ignor. Am venit la Hristos datoritã felului în care mi L-aþiprezentat."

Aceastã discuþie a avut loc la câþiva ani dupã ce prietenul meu L-a primitpe Hristos ºi a devenit ucenicul Lui credincios.

Nu am nicio formulã magicã pentru a-i aduce pe musulmani la Hristos,însã înþelegerea mea cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu ºi experienþa meam-au învãþat sã prezint musulmanilor mesajul dragostei lui Dumnezeu cu sen-sibilitate ºi putere.

Timp de mulþi ani am scris cãrþi ºi articole ºi am cãlãtorit în jurul lumiivorbind despre Islam. În tot ce fac, pun mereu accentul pe sensibilitate ºiputere. Noi putem sã-i aducem pe musulmani mult mai repede la lumina luiHristos ºi în Împãrãþia lui Dumnezeu atunci când mesajul nostru este transmiscu sensibilitate ºi putere.

ÎN LUCRAREA NOASTRÃ CU MUSULMANII TREBUIE SÃ LE OFERIMMESAJUL DRAGOSTEI LUI DUMNEZEU ÎN AªA FEL ÎNCÂT MUSULMANII

SÃ SE POATÃ RAPORTA LA ACESTA, SÃ FOLOSIM CUVINTE PE CARESÃ LE ÎNÞELEAGÃ ªI NUME CARE SÃ LE FIE FAMILIARE.

În urmãtorul numãr al revistei Resurse spirituale, voi discuta despre"Mesajul Evangheliei transmis cu putere". Articolul de faþã este intitulat"Mesajul Evangheliei transmis cu sensibilitate".

Comentariul prietenului meu a arãtat cât se poate de clar cã sensibilitateaeste un aspect foarte important când este vorba despre prezentarea Evanghelieimusulmanilor. La ce sensibilitate se referea el? Cum am fost eu sensibil?Rãspunsul la aceste întrebãri are trei pãrþi. Ia în considerare urmãtoareleaspecte.

AJUTÃ-I PE MUSULMANI SÃ SERAPORTEZE LA MESAJUL DRAGOSTEI LUIDUMNEZEUÎn lucrarea noastrã cu musulmanii trebuiesã le oferim mesajul dragostei luiDumnezeu în aºa fel încât musulmanii sãse poatã raporta la acesta, sã folosimcuvinte pe care sã le înþeleagã ºi nume caresã le fie familiare.

De asemenea, trebuie sã fim siguri cãceea ce spunem este simplu, iar înþelesulcuvintelor noastre este clar pentru ascultã-tor. O bunã comunicare este indispensabilãdacã vrem sã transmitem adevãruri pe caredorim ca oamenii sã le accepte. Ce înþelegmusulmanii când spunem "Hristos"? Ceînþelegem noi când spunem "Hristos"? EsteAcesta Hristosul prezentat în Biblie saueste Hristosul îmbrãcat în hainele civiliza-þiei occidentale, ascuns în spateleexpresiilor ºi particularitãþilor culturalecare, în cel mai bun caz, pot sã nu aibã niciun înþeles pentru musulmani, iar în cel mairãu caz pot fi descurajatoare ºi stânjeni-toare pentru ei.

În lucrarea mea cu musulmanii arabi,eu folosesc Biblia Sharif, prima Biblietradusã în limba arabã pentru musulmani.Aceasta a fost tradusã de misionarii organi-zaþiei Assemblies of God ºi a fost publicatãîn august 2000. Biblia Sharif foloseºtecuvinte, nume ºi expresii familiaremusulmanilor.

În ultimii 20 de ani, emisiunile radio-fonice ale organizaþiei Assemblies of Goddestinate musulmanilor arabi au fost sin-gurele emisiuni care au folosit un stilsensibil din punct de vedere cultural. Încontinuare doresc sã prezint o întâmplarelegatã de aceste emisiuni radiofonice.

SÃ VORBIM DESPRE ISLAM

d e S o b h i M a l e k


aceste lucruri sunt importante. Într-una din zile, doi dintre membri bisericiinoastre clandestine, Karim ºi Noor, au invitat la întâlnirea noastrã pe unuldintre profesorii lor de la colegiu. M-am gândit cã aceasta a fost o hotãrâreîndrãzneaþã din partea lor. Profesorul a venit. În timpul întâlnirii, ne-amînchinat lui Hristos ca de obicei. Cuvântul a fost propovãduit ca de obicei.Totul a decurs bine. În timpul de pãrtãºie de dupã întâlnire, l-am întrebat peprofesor: "Ce pãrere aveþi despre serviciul nostru de închinare?".

Nu eram pregãtit pentru rãspunsul sãu: "A fost o întâlnire bunã. CândKarim ºi Noor m-au invitat, m-am gândit cã urma sã fie o întâlnire creºtinãamericanã. Dar nu a fost aºa. Mi-a plãcut. Voi faceþi lucrurile la fel ca noiîn moschee."

La întâlnirea noastrã ne-am închinat lui Hristos, am cântat cântece sprelauda ºi gloria Sa, am citit din Cuvântul Sãu ºi am vorbit doar despre El -toate aceste pãrþi ale serviciului nostru nu au contat pentru tine? Sã înþeleg cãatâta vreme cât noi ne scoatem încãlþãmintea ºi ne aºezãm pe covor, vãcalmãm temerile ºi vã temperãm atitudinea ostilã faþã de Evanghelie?

Aceste întrebãri mi-au trecut prin minte în timp ce îl ascultam pe profesor.Mai târziu, m-am pus pe genunchi ºi L-am rugat pe Isus sã ne dea mai multãînþelepciune ºi sã ne arate modalitãþi practice pentru a strãpunge zidul tare alislamului.

NU FI NEPOLITICOSUnii oameni confundã lipsa de politeþe cu îndrãznealã. Cu ceva ani în urmã,vorbeam despre islam unui grup de conducãtori creºtini. I-am încurajat peascultãtorii mei sã dea dovadã de sensibilitate culturalã în prezentareamesajului dragostei lui Dumnezeu, ºi le-am explicat cã trebuie sã folosimmetode de evanghelizare care sã încurajeze grupul nostru þintã, nu sã lerãneascã sentimentele.

Unui lucrãtor tânãr nu i-au plãcut sfaturile pe care li le-am dat. El a anun-þat cu mult entuziasm: "Eu voi proclama adevãrul, întreg adevãrul. Voi spunegrupurilor de musulmani din pieþe sau oriunde-i voi întâlni, cã Mahomed afost un impostor, cã Isus este singurul Domn ºi Mântuitor, cã El este Fiul luiDumnezeu ºi cã dacã nu cred ceea ce spune Biblia, vor pieri cu toþii."

NOI PUTEM SÃ-I ADUCEM MULT MAI REPEDE PE MUSULMANI LALUMINA LUI HRISTOS ªI ÎN ÎMPÃRÃÞIA LUI DUMNEZEU ATUNCI CÂND

MESAJUL NOSTRU ESTE TRANSMIS CU SENSIBILITATE ªI PUTERE.Eu unul resping aceastã abordare ºi atitudinea din spatele ei. Astfel de

metode stârnesc animozitãþi ºi duc la dezbateri aprinse. Când îi vorbesc unuimusulman despre Hristos, eu refuz sã fiu implicat în controverse. Pe mine numã intereseazã dezbaterile religioase. În schimb, îmi pregãtesc câte o istorisireºi cei mai mulþi oameni sunt dispuºi sã asculte o povestire bunã. Le vorbescdespre Isus Hristos ºi despre puterea Sa de a ierta pãcatele ºi de a vindeca. Lerelatez vreuna dintre minunile Sale din Evanghelii sau din propria-mi expe-rienþã ºi le explic cum mi-a adus El pacea. Mohamed, islamul sau chestiuniteologice, cum sunt Trinitatea sau Rãstignirea nu trebuie abordate în etapainiþialã a prezentãrii lui Hristos unui musulman. (De multe ori, musulmaniifolosesc aceste chestiuni ca mijloc de apãrare pentru a încurca persoana care îievanghelizeazã ºi astfel sã obþinã un avantaj "logic" asupra acesteia.)

Cum aº putea pune 2.000 de ani de realizãri ºi formulãri teologice alebisericii în braþele unui musulman pe care îl întâlnesc pentru prima datã (saupoate pentru a zecea oarã) ºi sã mã aºtept ca el sã le înþeleagã? Musulmaniivor înþelege doctrina creºtinã mult mai uºor dupã ce Îi cer lui Isus sã fieMântuitorul ºi Domnul lor. Chiar ºi ucenicii lui Isus, care au petrecut trei anicu El, au respins ideea morþii Sale pe cruce. Abia mai târziu au priceputucenicii acest lucru. Când le împãrtãºim musulmanilor Evanghelia, dânddovadã de sensibilitate culturalã, noi cãlcãm pe urmele apostolului Pavel,

care s-a fãcut pe sine "tuturor totul, ca, oricum sã mântuiesc peunii din ei" (1 Corinteni 9:22). �

SOBHI MALEK, DR. în Misiologie, este un vorbitor cu renume,autor ºi profesor onorific al studiilor islamice în numeroase semi-narii din întreaga lume. El a tradus Biblia în araba islamicã ºi ascris numeroase cãrþi în limba arabã.

Cu ocazia lansãrii unui program radiode la o nouã staþie, în parteneriat cu ogrupare penticostalã din Suedia, am fostinvitat la o cinã în Stockholm. Invitaþiami-a fost fãcutã de un frate suedez ºi desoþia sa creºtinã, de origine egipteanã,amândoi lideri în biserica lor. Invitaþi laacea masã au mai fost: un frate musulmancare s-a întors la Hristos cu câþiva ani maidevreme ºi liderul grupãrii penticostalesus-amintite.

Dupã ce am terminat delicioasa mân-care specificã Orientului Mijlociu, cinevadin grup m-a rugat sã le prezint unul dintreprogramele audio care urma sã fie difuzat.Imediat dupã ce a început programul audio,convertitul musulman a început sãlãcrimeze ºi a spus: "Dacã aº fi auzit acestprogram în urmã cu 10 ani nu m-aº fiîmpotrivit Evangheliei atât de tare ºi untimp atât de îndelungat." Apoi el ne-apovestit cum s-a împotrivit "pachetuluicomplet" al Evangheliei, datoritã lipsei desensibilitate culturalã în care i-a fostprezentatã Evanghelia, precum ºi datoritãcuvintelor cu rezonanþã strãinã carefuseserã folosite.

DÃ DOVADÃ DE SENSIBILITATE CULTURALÃÎntr-o þarã musulmanã, în care am fostimplicat în plantarea unei biserici, s-ahotãrât ca întâlnirile sã fie organizateîntr-un mod sensibil din punct de vederecultural, astfel încât musulmanii care vorparticipa sã se simtã confortabil. Cei impli-caþi în aceastã nouã lucrare nu au vrut camusulmanii sã perceapã Evanghelia ca oameninþare pentru cultura lor.

EU UNUL RESPING ACEASTÃABORDARE ªI ATITUDINEA DIN

SPATELE EI. ASTFEL DE METODESTÂRNESC ANIMOZITÃÞI ªI DUC LA

DEZBATERI APRINSE.

Cultura este datã de atitudinile ºi com-portamentele predominante, care caracteri-zeazã un grup de oameni sau o organizaþie.De exemplu, chinezii mãnâncã orezul cubeþiºoarele; cei din Occident îl mãnâncãfolosind furculiþa; în Orientul Mijlociu uniimãnâncã orezul cu lingura, iar alþii cumâna; acestea sunt particularitãþi culturale.

În întâlnirile noastre, pentru a da dovadãde sensibilitate culturalã, ne scoteamîncãlþãmintea înainte de a intra în încãpere,aºa cum fac musulmanii (un semn de respectpentru un Dumnezeu pur ºi sfânt; vezi Exod3:5; Iosua 5:15). De asemenea, ne aºezampe un covoraº întins pe podea, aºa cum facmusulmanii (un act de smerenie în faþa luiDumnezeu).

Acestea sunt lucruri simple. Nimiccutremurãtor. Însã musulmanii considerã cã


amvon cât timp acesta era plecat în concediu. În ultimii 25 de ani aisecolului al XVIII-lea, Anglia se gãsea într-o întunecime spiritualã.Majoritatea catedralelor ºi capelelor de la sate erau goale. În aceeaºisituaþie era ºi biserica lui Atkinson. Simeon a schimbat aceastã stareîncã de la prima încercare. Henry Venn scria: "În mai puþin de ºapte-sprezece duminici, predicând în locul domnului Atkinson la o bisericã

din Cambridge, el(Simeon) a reuºit sãumple biserica deacultãtori, lucrunemaiîntâlnit la noi deaproape un secol...

Mulþimea se aduna sã asculte predica înlocuitorului, încât nu mai încã-pea în bãnci, pe culoar ºi chiar în sanctuar ºi în odaia clerului. Vicarul(Atkinson), întorcându-se din vacanþã, a gãsit clerul într-o stare de per-turbare, dar într-o anumitã mãsurã bucuros, «Domnule dacã aþi ºti cât demult mã bucur cã v-aþi întors, de-acum vom avea loc în bisericã.»"1

Cine era acest tânãr care la 23 de ani putea umple o bisericã pânã larefuz? De ce este el important pentru pastorii secolului XXI?

CONVERTIREA LUIJohn Wesley tocmai împlinise 56 de ani, iar John Edwards tocmai muri-se când, în 1759 s-a nãscut într-o familie de englezi din clasa superioarã.Viaþa lui Simeon s-a întins pe duratã Revoluþiei Americane, RevoluþieiFranceze ºi începutul Revoluþiei Industriale. A fost în aceeaºi generaþiecu John Adams ºi Thomas Jefferson. Simeon a crescut într-o casã denecredincioºi, iar când a avut 18 ani tatãl sãu l-a trimis la UniversitateaCambridge. Dupã primele patru luni de stat acolo el s-a convertit. La puþin timp dupã sosirea la facultate a fost informat de cãtre rector cãurmeazã sã participle la Cina Domnului în câteva sãptãmâni. Imediatdupã acest anunþ, Duhul Sfânt a produs în Simeon un sentiment teribilde convingere faþã de pãcat. Simþea o mare nevrednicie ºi vinovãþie. Înciuda faptului cã nu a fost crescut într-un mediu creºtin, se temea totuºisã ia parte la Cina Domnului într-un chip nevrednic.

Acest articol este primul dintr-oserie de patru articole despremari predicatori care au trãit de

la începutul Revoluþiei Americane pânãla sfârºitul Marii Treziri din 1835. Vomanaliza viaþa urmãtorilor predicatori,Charles Simeon, Asa-hel Nettleton, EdwardPayson, ºi CharlesFinney. Pastorul dinziua de azi are omoºtenire bogatã dinpartea acestor oameni care ne servesc cainspiraþie ºi astãzi: altruismul ºi slujirealor exemplarã, atât faþã de Dumnezeu câtºi faþã de congregaþiile lor.

Primul nostru studiu va fi despreviaþa lui Charles Simeon. Pasiunea luipentru Hristos, viaþa lui devoþionalã, ºiorele îndelungate pe care le petrecea cuDumnezeu în studiu l-au transformatîntr-un predicator puternic ºi un slujitordedicat al lui Dumnezeu.

TINEREÞEA LUI SIMEONÎn 1782, când Charles Simeon avea 23de ani a fost ordinat de cãtre BisericaAnglicanã. Precum Whitefield, predece-sorul sãu, ºi Spurgeon mai târziu, putereacu care vorbea de la amvon atrãgeaatenþia tuturor instantaneu.

La câteva luni dupã ordinarea luiSimeon, un prieten pastor pe numeAtkinson l-a rugat sã-i þinã locul la

POVESTEA LUI ESTE LEGATÃ DE ISTORIE

Credincioºia lui

CHARLESSIMEONDE WILLIAM P. FARLEY

Puterea predicii este un rezultat direct al unui tip de autosmerire lãuntricã profundã care l-a

marcat pe Simeon.


predicare. Ordinarea lui Simeon la 23 de ani era ieºitã din comun. Astfelde slujbe erau reþinute pentru persoane mai în vârstã ºi mai experimen-tate. Aºa erau de pãrere ºi parohii din aceastã bisericã veche ºi influentã.Ei intenþionau sã numeascã pe altcineva ºi au fost atât de dezamãgiþi denumirea lui Simeon încât i-au sabotat slujbele divine. În acele vremurienoriaºii îºi cumpãrau locurile în stranã. Duºmanii lui Simeon s-au folo-sit de acest lucru împotriva lui. Au sabotat lucrarea lui Simeon ºi i-auîncurajat ºi pe alþii sã le urmeze exemplul, blocând accesul la stranã.

Dar ei au subestimat perseverenþa lui Simeon. El era un om ce dãdeadovadã de mare rãbdare, forþã ºi încãpãþânare. În ciuda opoziþiei acestor

oameni ºi a multora caei, a suportat aceastãpersecuþie timp de 12ani. În tot acest timpascultãtorii lui fiind

obligaþi sã stea pe culoar ºi pe unde mai gãseau un loc liber. Influenþacaracterului puternic al predicilor sale i-a înmuiat pe duºmanii lui. Înce-tul cu încetul aceºtia s-au întors în stranele lor. Pe durata acestor vremurigrele Simeon a pãstrat o atitudine de smerenie ºi îndurare, cu care i-acâºtigat în final pe duºmanii lui.

Într-un moment de cumpãnã, Simeon L-a cãutat pe Domnul pentru aprimi un cuvânt de încurajare. A deschis Biblia la întâmplare la Marcu15:21: "Au silit sã ducã crucea lui Isus pe un trecãtor, numit Simon dinCirena." Simeon însemna Simon. Mesajul era limpede de înþeles. Aveasã-ºi poarte crucea ºi a fãcut acest lucru cu mulþumire.

PERIOADE DE SUCCESÎncetul cu încetul au început sã aparã ocazii de a predica la biserici maimari. Reverendul W. Carus Wilson descrie prima oportunitate de a pre-dica a lui Simeon, la marea Bisericã St.Mary din Cambridge: "La aceavreme exista o predispoziþie de a deranja ºi a supãra predicatorul, lucrucare din nefericire nu era ceva neobiºnuit. Dar nu a fost nevoie de maimult de câteva propoziþii ca întregul auditoriu sã fie impresionat deluciditatea cu care ºi-a pregãtit introducerea, iar tonul serios ºi impunã-tor a creat momente solemne, ºi a fost ascultat pânã la ºfârºit cu cea maimare atenþie ºi cel mai profund respect".5 Numãrul mare de persoaneadunate la bisericã a plecat într-o dispoziþie diametral opusã celei cucare s-au adunat. Acesta era efectul obiºnuit în lucrarea lui Simeon.

Simeon a rãmas la biserica Trinity pânã la vârsta de 77 de ani, slu-jind 54 de ani. A fãcut acest lucru fãrã vreo umbrã de amãrãciune saurãzbunare ºi a fost plin de hotãrâre sã-L mãrturiseascã în mod persistentpe Hristos, indiferent de împotrivire. A fost credincios în locul în carel-a pus Dumnezeu.

Într-un final a devenit celebru ºi popular. A început sã primeascãinvitaþii sã predice în Anglia ºi Scoþia. În aceºti ani lucrarea lui a dus laconvertirea multor oameni. De exemplu, când se zvonea cã urma sãpredice la un anumit campus universitar, mulþimile se îngrãmãdeau.Autorul Brown scria în Reculegerile lui: "În noiembrie 1811, priveliºteabisericii plinã pânã la refuz era de necrezut ochilor", iar în 1814

Cãutând pacea interioarã cuDumnezeu, a început sã citeascã Bibliaºi alte cãrþi creºtine. Aceastã agonie aconºtiinþei a durat mai multe sãptãmâni,nu putea gãsi pace sufleteascã. Într-unfinal, în timp ce citea despre CinaDomnului din cartea ArhiepiscopuluiWilson, a înþeles realitatea lucrãrii desubstituire a lui Hristos. A înþeles cãpãcatele lui erau puse asupra Celui care

a murit în locul sãu, ºi din acel momentscrie el, "pacea s-a revãrsat din abun-denþã în sufletul meu, ºi la MasaDomnului în Capela I am avut cea maidulce trecere la Dumnezeu prinMântuitorul meu iubit."2

Precum Luther ºi Spurgeon, expe-rienþa agonizantã a convertirii lui i-aîntipãrit puterea mesajului Crucii, ºiniciodatã nu a putut uita acest lucru. Dinaceastã cauzã, Ispãºirea era o temã con-stantã în predicile lui. Unul dintrebiografii sãi descrie acest lucru astfel:"Pentru el, Hristos era centrul tuturorsubiectelor pentru un pãcãtos, pentrucare Evanghelia era singurul leac.Hristos era Evanghelia; ºi credinþapersonalã în El, o Persoana vie, erasecretul Evangheliei."3

Zbuciumul lui personal i-a întipãritîn suflet importanþa recunoaºterii pãca-tului în procesul de convertire. De aceeapredicile lui aveau trei þinte: "Sã sme-reascã pe pãcãtos, sã-L prea-mãreascã pe Mântuitor, ºi sãpromoveze sfinþenia". Puþinipastori din generaþia lui ar fiavut ca þel în predicare convin-gerea pãcãtosului de pãcatul lui.În general þelul nostru este sã-lmângâiem pe pãcãtos. Am putea aplicaºi astãzi abordarea lui Simeon faþã depãcat?

SLUJIREA RESPINSÃLa câteva luni dupã succesul în predi-care povestitã de noi mai sus, a fostnumit vicar al bisericii Trinity din Cam-bridge. Probabil a fost ales pentru acestpost datoritã influenþei tatãlui sãu, apeitãþii ºi a talentului lui evident în

Când (Simeon) a fost întrebat despre cele mai importantepremise ale eficienþei pastorale, el a rãspuns fãrã ezitare:

"umilinþã, umilinþã ºi umilinþã".

Pasiunea lui Charles Simeon pentru Cristos, viaþa saevlavioasã ºi lungile ore petrecute singur cu Dumnezeu înstudiul sãu, l-a fãcut un predicator puternic ºi un slujitor

dedicat al lui Dumnezeu.


"de-abia dacã aveai loc sã arunci un ac"; în 1815, numãrul audienþeiera imens, atenþia lor era vãditã ºi profundã." În 1823 "întâlnirea a avutloc cu uºile închise".6

În locuinþa sa el þinea întâlniri sãptãmânale cu studenþii. Aceste întâl-niri i-au influenþat pe mulþi tineri sã adere la lucrarea de predicare.Efectul pozitiv asupra Bisericii anglicane al secolului al XIX-lea a fostmãreþ.

Când a murit, la vârsta de 77 de ani, Simeon îºi câºtigase deja potriv-nicii cu dragoste. A câºtigat dragostea ºi respectul întregului oraº,membrii universitãþii ºi ai studenþilor. A fost preþuit de Anglia ca fiind

unul dintre cei mai proeminenþi lideri creºtini. Biograful lui scrie: "pro-babil cã Cambridge-ul nu a mai vãzut vreodatã o asemenea înmor-mântare ca a lui Simeon, nu doar datoritã prezenþei mulþimii ºi a respec-tului profund, ci ºi datoritã faptului cã nenumãrate suflete au simþit cã aupierdut un tatã, ºi cu toþii ºi-au adus aminte despre cât de diferitã erasituaþia la începutul lucrãrii lui."7

REALIZÃRILE LUI"Fãrã sã exagerãm putem spune cã Simeon a avut o influenþã enormãasupra omileticii anglicane"8, scrie Arthur Pollard. Cea mai maredescoperire în domeniul omileticii a survenit din influenþa pe care el aavut-o asupra tinerilor care s-au succedat la Cambridge, au participat laîntâlnirile lui sãptãmânale, ºi au devenit pastori, predicând la amvoaneledin toatã lumea.

Biruindu-ºi opresorii prin rãbdare în smerenie, a trãit destul de multºi a devenit destul de celebru pentru a-ºi prezenta lucrarea de-o viaþã,schiþele predicilor lui în 21 volume—Horae Homiletica—RegeluiWilliam al IV-lea în 1833.

Dacã am fi avut mai mult spaþiu am fi discutat ºi despre modul încare a trecut ºi peste alte persecuþii,despre cum le-a biruit prin bunãtate,despre faptul cã a plantat sãmânþacare mai târziu a înflorit prinlucrarea misionarã peste hotare,despre aptitudinile lui impresionante la amvon, devotamentul lui faþã deBiblie, angajamentul perseverent de a rãmâne celibatar de dragulEvangheliei, ºi influenþa lui asupra oamenilor din secolul XX, cum ar fiJohn Stott.

Haideþi sã ne oprim pentru a medita la viaþa lui Charles Simeon ºipentru a lua învãþãturi.

LECÞII PENTRU PASTORUL DE AZIÎn primul rând, a învãþat cã un om predicã bine doar atunci când ºi-apredicat acel mesaj mai întâi propriului suflet. Un pastor n-are ce predi-ca pânã nu-i vorbeºte Dumnezeu, ºi acest lucru necesitã petrecereamultor ore în pãrtãºie cu El. Simeon a scris: "Dar trebuie avutã mareatenþie cu privire la care este starea ta înaintea lui Dumnezeu; dacã tuînsuþi nu te gãseºti într-o stare potrivitã ºi nu trãieºti propriu-zis ceea cepredici altora, atunci vei predica fãrã folos".9

În cazul lui Simeon, puterea înpredicare îºi avea rãdãcina în pietateaacestuia. Într-o epocã fãrã curent electricsau încãlzire centralã, Simeon se trezeala 4 dimineaþa ºi se ruga primele 4 oreale fiecãrei zile, de obicei la luminalumânãrii. Pentru el ar fi greu sã înþe-leagã cum noi putem pune respon-sabilitãþile administrative mai presus detimpul substanþial de pãrtãºie cu

Dumnezeu.În al doilea rând, el ºi-a trãit viaþa

cãutând sã creascã în smerenie. Pepatul de moarte el a spus: "Un lucruºtiu, sunt cel mai mare dintre pãcã-toºi, ºi cel mai mare monument almilei lui Dumnezeu, ºi cu siguranþã

nu mã înºel."10

Când a fost întrebat care ar fi celemai importante lucruri în slujba depredicare el a rãspuns fãrã ezitare: "Estenevoie doar de trei lucruri: smerenie,smerenie, smerenie."11

A trudit zi ºi noapte pentru a-ºicunoaºte pãcatele mai bine, pentru aînvãþa sã nu se condamne singur, ci sãajungã mai aproape de Dumnezeu."Simeon îºi lua viaþa ºi pãcatul în modulcel mai serios", scrie John Piper. "Eldescria maturizarea lui în lucrare ca unmers în jos."12

Obsedate fiind de valoarea proprie,unele minþi moderne s-ar putea sã nuînþeleagã spiritualitatea lui Simeon. Daraccentul pe care el l-a pus pe pãcat ºismerenie este exact ceea ce are nevoie

biserica de azi. Puterea de la amvon esterezultatul direct al unei vieþi deautosmerire profundã, care l-a caracteri-zat pe Simeon. El scria: "niciodatã nuam considerat cã faptul cã am fost iertatde Dumnezeu era un motiv în plus pen-tru a mã ierta singur, ci dimpotrivã, amconsiderat cã e mai bine sã-mi fie silãde mine, în mãsura în care eram sigurcã Dumnezeu a fãcut pace cu mine…Existã doar douã lucruri pe care mile-am dorit în toþi aceºti 40 de ani,primul este sã-mi stãpânesc propria-mivoinþã, iar al doilea este sã vãd Slava luiDumnezeu pe chipul lui Isus Hristos: ºi

Ar fi dificil pentru el sã înþeleagã ispita modernã, aceea de a pune responsabilitãþile administrative mai

presus de petrecerea unui timp consistent singur înaintea lui Dumnezeu.

Un pastor nu are nimic de predicat pânã când Dumnezeu nu-i vorbeºte, iar aceasta necesitã multe

ore petrecute singur cu Dumnezeu.


am considerat întotdeauna cã acestedouã trebuie sã meargã împreunã."13

În al treilea rând, putem învãþa multde la perseverenþa lui izvorâtã din cre-dinþã. Cei 54 de ani de slujire într-osingurã bisericã au fost alimentaþi dedragostea faþã de Dumnezeu ºi faþã deom. Nu este nimic rãu ca un om sã semute la o altã bisericã, dacã face acestlucru din motive potrivite. Simeon asimþit chemarea faþã de Biserica Trinity.A refuzat sã meargã în alt loc chiar ºiatunci când accesul la stranã era blocat ºicând opoziþia era groaznicã, iar maitârziu, când a început sã primeascã oferteatractive. Simeon nu era de acord cumentalitatea modernã care considerã cãlucrarea este o profesie în care se poateavansa prin mutãri repetate la bisericimai mari. Mai degrabã, el a consideratlucrarea ca o chemare la slujire fãþã de obisericã pentru care s-a lepãdat de viaþaºi eul lui

Dragostea lui pentru Hristos, pro-fundã ºi arzãtoare, viaþa disciplinatã ºitimpul devoþional consistent, orele lungipetrecute faþã în faþã cu Dumnezeu înstudiu au fost sursele puterii pe care o

avea la amvon. Având aceastã temelie pusã, Dumnezeu l-a împuternicitsã îi pascã turma Lui, oferindu-i Pâinea Vieþii. Oamenii din zilele noas-tre au nevoie de aceeaºi hranã. Fie ca viaþa lui Charles Simeon sã neinspire sã le oferim oamenilor un ospãþ spiritual. �

WILLIAM P. FARLEY este pastor la biserica GraceChristian Fellowship în Spokane, Washington. El esteautorul cãrþii For His Glory, Pinnacle Press, andOutrageous Mercy.

NOTE FINALE

1. Handley Moule, Charles Simeon (London: Intervarsity Fellowship, 1892,retipãritã, 1965), 35.2. John Piper, The Roots of Endurance (Wheaton, Ill.: Crossways, 2002), 82. 3. Ibid., 89.4. Ibid.5. Moule, 64. 6. Ibid., 75, 76.7. Ibid., 178.8. Pollard ºi Hennell, eds., Charles Simeon 1759-1836, (London: The Society forPromoting Christian Knowledge, 1964), 167. 9. Moule, 70. 10. Ibid., 173.11. Ibid., 65.12. Piper, 91. 13 Ibid., 108. Piper foloseºte citate din: Ed. W. Carus, Memoirs of the Life of theRev. Charles Simeon, m.a. (Cambridge: Hatchard ºi Son, 1847), 303-304. Sublinie-rea cursivã aparþine autorului.

Ediþiile electronice ale JurnaluluiEnrichment sunt disponibile onlineîn zece limbi, printre care: croatã,francezã, germanã, maghiarã,românã, rusã, spaniolã, ucraineanãºi englezã. Pentru a accesa acestefiºiere electronice cãutaþi adresa www.enrichmentjournal.ag.orgºi daþi click pe steagul þãrii/limbiicare vã intereseazã. Sunt disponi-bile numere anterioare ºi cel curent.

Acum puteþi accesa versiunea elec-tronicã Resurse Spirituale la adresawww.enrichmentjournal.ag.orgdând click pe steagul României.

La bine ºi la rãu, bolnav sau sãnãtos, de-a lungulcampionatului de fotbal, a sezonului de baschet ºi

a turneului de tenis.

CESURSE ESURSE SPIRITUALE

R: Credeþi cã România, o þarã creºtinã, are nevoie de un astfel de eveniment?

VH: Trebuie sã încep prin a spune cã nu existã în lume þarã creºtinã. Billy Graham obiºnuieºte sã spunã: "Tepoþi naºte într-un garaj, dar asta nu înseamnã cã eºti maºinã". Dacã þara este declaratã ca fiind creºtinã, nuînseamnã neapãrat cã cetãþenii, locuitorii ei sunt creºtini. A fi creºtin înseamnã sã fii nãscut din nou, un om nou.Când mã uit la þãri numite creºtine ºi vãd oameni implicaþi în furt, avort, consum de alcool ºi alte lucruri rele,nu reuºesc sã vãd legãtura între numele "creºtin" ºi spiritualitatea acelei þãri.

R: Îmi amintesc cã una dintre ideile principale ale doctrinei comuniste era exact ceea ce spuneaþi ºi dum-neavoastrã: omul nou. Ce legãturã vedeþi între aceastã ideologie ºi concepþia biblicã despre omul nou?

VH: Eu am crescut în Uniunea Sovieticã. Am trecut prin ºcoalã ºi armatã. Tatãl meu a fost închis 14 ani înlagãrele lui Stalin. M-am nãscut aproape de cercul arctic, aºa cã am crescut cu acest concept al unui om nou. ªi,într-adevãr, declaraþiile comuniste vorbesc despre aceastã idee de om nou. Dar încã aºtept sã vãd mãcar un sin-gur om nou ca urmare a ideologiei comuniste. Trebuie sã spun cã am vãzut mulþi oameni noi, dar acei oameninoi pe care i-am întâlnit nu sunt discipoli ai comunismului, ci toþi sunt ucenici ai Domnului Isus Hristos. Bibliaspune cã cine este în Hristos este o fãpturã nouã. Nu reînnoit, nu reeducat, ci înnoit complet. ªi când vorbimdespre un Festival al Speranþei ne referim la oameni noi. Oameni care s-au nãscut din nou, schimbaþi pe dinãun-tru. Umanismul ºi religiile de pe întreg mapamondul cautã sã producã acest om nou. Am mers în multeînchisori ºi am predicat Evanghelia acolo. Când privesc deþinuþii îmi dau seama cã aceasta este imagineaumanitãþii. Gardienii spun cã 60% dintre deþinuþi vor reveni în închisoare dupã ce sunt eliberaþi. Am întrebat peunul dintre gardieni care este recordul de timp pentru o persoanã sã se reîntoarcã în închisoare. Mi s-a rãspuns:"40 de minute". Închisorile se strãduiesc ani de zile sã transforme viaþa unui om, dar Dumnezeu face lucrulacesta într-o clipealã. Acelaºi lucru îl putem spune când vine vorba de educaþie ºi religie. Fãrã Hristos cele douãnu pot forma omul nou.

R: Care sunt rezultatele pe care le aºteptaþi de la acest eveniment?

VH: Mai întâi, vrem ca Biserica lui Hristos sã fie revitalizatã, reînnnoitã. Aºteptãm ca bisericile sã vadãlumea ca un loc cu nevoi. Spre ruºinea noastrã trebuie sã mãrturisim cã 95% dintre credincioºii din biserici nuau vestit Evanghelia lui Hristos nici unei persoane. În pregãtirea Festivalului Speranþei mobilizãm creºtinii sãse roage ºi sã împãrtãºeascã ºi altora credinþa lor. Cel de-al doilea rezultat pe care îl aºteptãm este sã aducembisericile mai aproape una de alta. Nu vom putea uneori sã le aducem împreunã din punct de vedere teologic,dar putem sã ne concentrãm eforturile pe lucrarea de evanghelizare. Cu deplinã siguranþã ºi bazat pe experienþape care am vãzut-o în anii precedenþi, pot afirma cã întotdeauna un Festival al Speranþei ajutã bisericile sãcolaboreze. Rezultatele unui astfel de festival se vãd dupã 3-5 ani. Cheia succesului constã în modul în carebisericile se implicã în lucrarea de pregãtire ºi consiliere. Sunt convins cã în România bisericile vor împliniceea ce Dumnezeu le cheamã sã facã.

R: Ce gând aveþi pentru cititorii revistei noastre?

VH: Vreau sã invit pe toþi creºtinii la Festivalul Speranþei. Vã provoc sã vã rugaþi zilnic, la ora 10 seara, sãvã gândiþi la prieteni nemântuiþi pe care doriþi sã îi invitaþi la acest eveniment. Festivalul Speranþei va avea locîn perioada 4-6 iulie. Nu vã planificaþi vacanþa în perioada respectivã. Nu vã planificaþi alte activitãþi pentruînceputul lunii iulie, ci veniþi la Festivalul Speranþei împreunã cu prietenii voºtri. Cãutaþi sã vã implicaþi înactivitatea coralã ºi de organizare. Dacã aveþi copii, planificaþi sã îi aduceþi la stadion deoarece în data de5 iulie, ora 11, vom avea un program special pentru ei. La acest festival veþi asculta cea mai bunã muzicã pecare aþi auzit-o vreodatã. Haideþi sã lucrãm împreunã ºi sã aducem speranþã în România. Fãrã Hristos viaþa estemizerabilã. Un mare fotbalist român, Daniel Zafiris, spunea: "Viaþa fãrã Dumnezeu e ca un meci de fotbal fãrãminge". Avem nevoie de nãdejde ºi aceastã speranþã este Hristos. �

Interviu realizat de Ioan Ciobota

FESTIVALUL SPERANÞEI NU SE DOREºTE A FI UN SPECTACOL, CI UN MOD DE A-L GLORIFICA PE DUMNEZEU ºI DE A VESTI EVANGHELIA MÂNTUITOARE

Interviu cu Viktor Hamm, reprezentantul Asociaþiei Billy Graham

Continuare din pag. 15

Numãrul 20 ESURSE SPIRITUALE -...

Documents

Transcript of Numãrul 20 ESURSE SPIRITUALE -...