1

Partea I Yoga Inimii Spirituale

Capitolul 1. Principii filozofice în Yoga Inimii Sp irituale

Importan ţa principiilor pe care se bazeaz ă practica spiritual ă

Premise fundamentale

Corolar

Scopul practicii

Capitolul 2. Centrarea în Inima Spiritual ă

Esen ţa metodei lui Ramana Maharshi

Sentimentul Adev ărului

Sărbătoarea centr ării în Inim ă

Necunoscutul devine Inefabil

Integrarea în via ţa zilnic ă

Capitolul 3. Principiile practicii

Sistematizarea

Cum ar putea fi cuantificat Inefabilul?

Etape şi direc ţii în practic ă

Capitolul 4. Metodologia sistemului

Mijloace folosite

Structura cursului

Elemente comune şedin ţelor de hatha yoga

Capitolul 5. Efecte ale practicii spirituale

Efecte fizice

Efecte psihologice

Efecte spirituale

Capitolul 1. Principii filozofice în Yoga Inimii Sp irituale

Viziunea noastră este fundamentată pe filozofia advaita, unitatea esenţială a întregii existenţe. Pornim de la premisa că totul în univers este o întrupare a Conştiinţei Supreme care se revelează în fiecare dintre noi ca fiind atman, Inima Spirituală, sursa libertăţii, spontaneităţii şi fericirii noastre profunde.

Yoga Inimii Spirituale urmăreşte eliminarea contradicţiilor, tensiunilor, conflictelor venind dintr-o viziune dualistă şi din condiţionarea inerentă acestei concepţii-programări. Ea aspiră la revelarea naturii noastre ultime, a Inimii Spirituale care să aducă înţelegerea şi trăirea Unităţii.

În cadrul acestei forme de yoga urmărim să exprimăm coerent conştiinţa unităţii, atât prin practicile

2

meditative, cât şi în hatha yoga. Utilizăm de asemenea metode de integrare a acestei viziuni în viaţa de zi cu zi, pentru a infuza astfel conştiinţa Inimii Spirituale în orice clipă a existenţei.

În cadrul practicii hatha yoga, concentrarea asupra centrilor energetici, chakra, şi în general asupra fenomenelor energetice ocupă un rol secundar, aceasta fiind integrată în viziunea conştiinţei unităţii. Chiar dacă la începutul practicii yoga experienţele energizării centrilor de forţă (precum şi înţelegerile şi transformările care pot rezulta odată cu acestea) sunt importante pentru dezvoltarea conştienţei asupra realităţilor subtile ale fiinţei noastre, treptat, pe măsura maturizării spirituale, accentul se pune pe procesul de transcendere a ataşamentului faţă de structurile noastre fizice sau subtile.

De aceea, Yoga Inimii Spirituale nu este o practică a dominării, a subjugării sau controlului naturii interioare sau exterioare, ci o practică a abandonului conştiinţei limitatoare, a deschiderii faţă de Realitatea Supremă. Aici, abandonul în Inima Spirituală este faza superioară, este încoronarea practicii dominate de efortul individual.

În loc de a încerca să controlăm corpul şi mintea prin voinţa individuală egotică, asanele sunt realizate într-o atitudine de profundă transfigurare interioară şi devoţiune.

Practica însăşi reprezintă o aspiraţie de a ne reaminti în permanenţă idealul nostru spiritual.

În Yoga Inimii Spirituale, idealul practicii hatha yoga este armonia cu realitatea divină, dezlimitarea conştiinţei corporale, libertatea, exaltarea frumuseţii, deschiderea către realităţi energetice subtile ca premise ale revelării a ceea ce suntem cu adevărat.

Aici, tehnicile yoga, atât cele meditative, cât şi hatha yoga, nu se realizează pentru a „dobândi” Realitatea Supremă, Inima Spirituală, ci pentru a face din corp, psihic şi minte instrumente cât mai adecvate de expresie a Inimii, a Conştiinţei Supreme. Înţelegerea acestor nuanţe şi a rolului pe care corpul, psihicul şi mintea le au în raport cu Inima Spirituală este esenţială în atitudinea cu care practicam yoga.

(sus)

Importan ţa principiilor pe care se bazeaz ă practica spiritual ă

Considerăm că expunerea unor astfel de principii este foarte importantă, deoarece ea ne defineşte practica spirituală, o face mai coerentă, mai clară.

(sus)

Premise

Există câteva premise „de bun simţ spiritual” de la care se porneşte în Yoga Inimii Spirituale, premise universal întâlnite în marile tradiţii spirituale.

Există o Realitate supremă ce reprezintă substratul unic şi universal al existenţei.

Natura Realităţii supreme este Conştiinţa.

Această Realitate există ca esenţă ultimă a fiinţei noastre. Ea este denumită „atman”, Sinele Suprem. (În Yoga Inimii Spirituale, alături de termenul „atman” vom folosi mai frecvent un termen similar, hridaya, Inima Spirituală.)

Prin practici yoga sau alte modalităţi spirituale, se pot crea condiţiile revelării a ceea ce suntem ca esenţă ultimă, atman.

Revelarea a ceea ce suntem, a esenţei ultime a fiinţei noastre, i-a făcut pe marii înţelepţi ai Indiei să afirme că există o identitate între Realitatea supremă şi atman. (Trei dintre cele patru mari afirmaţii vedice şi

3

upanishadice, mahavakya, se referă la această identitate dintre brahman şi atman.)

Acest proces al revelării naturii noastre reale „seamănă” întrucâtva cu demersul pe care-l facem atunci când dorim să ne reamintim un lucru foarte important pe care l-am uitat. Din acest motiv, putem conveni că întreg acest proces reprezintă de fapt o re-găsire sau poate mai bine spus o re-amintire de Sine şi, din acest punct de vedere, tot ce avem de „făcut” este de a crea în „laboratorul” propriei conştiinţe acele condiţii interioare propice.

Există o vibraţie primordială, spanda, ce se exprimă în fiinţa noastră ca freamăt sacru al Inimii. Acest freamăt sacru este precum o punte între energie şi conştiinţă. Prin intermediul său o emoţie sau trăire spirituală poate depăşi pragul individualului, făcând să se reveleze libertatea spiritului.

Freamătul sacru, spanda, este un infailibil ghid spiritual lăuntric. El există dintotdeauna ca dimensiune fundamentală a existenţei pentru a ne îndruma de la individual la transpersonal, de la efemer la eternitate.

Urmând atât viziunea tradiţională tantrică, cât şi viziunile holistice contemporane, în Yoga Inimii Spirituale se pleacă de la premisa că totul este intercorelat. Totalitatea însăşi este o relaţie vie, vibrantă. Viaţa în sine este un joc cosmic al interacţiunilor infinite. Conştiinţa Inimii Spirituale face ca fiecare clipă trăită astfel să devină o oportunitate a inspiraţiei, a revelării, o sărbătoare sacră a interdependenţelor dintre părţi pe de o parte, şi a fiecărei părţi cu Totul pe de altă parte.

(sus)

Corolar

În Yoga Inimii Spirituale, ca o consecinţă a intuiţiei substratului unic şi universal al existenţei, realizăm că toate aspectele fiinţei noastre sunt în ultimă instanţă divine.

Intuim de asemenea că adevărata noastră natură nu se limitează la corpul fizic şi nici măcar la structurile energetice sau psiho-mentale subtile. Astfel, pe această cale Spirituală, atât în meditaţie, cât şi în practica hatha yoga, se produce gradat o expansiune în care simţim că devenim precum spaţiul; ca îmbr ăţişăm în noi totul. Sim ţim substratul unic şi universal al existen ţei ca fiind dimensiuneatranscendent ă a fiin ţei noastre.

(sus)

Scopul practicii

Diferitele modalităţi practice sunt realizate nu pentru a provoca o stare sau o experienţă, ci în primul rând pentru a dezvolta şi rafina structuri adecvate revelării naturii noastre divine:

mintea clară şi liniştită, aptă de a crea premisele transcenderii sale

Inima Spirituală – conştientizată ca „organ” de cunoaştere directă. Acest „organ” subtil poate integra simultan scopul nostru fundamental, natura însăşi a elanului şi a aspiraţiei spirituale şi totodată efortul inerent practicii.

În practica Spirituală, nu suntem focaliza ţi asupra unui scop care ar trebui atins, în sensul ob ţinerii unei performan ţe. În Yoga Inimii Spirituale practica asanelor nu reprezint ă un scop în sine. Transformările profunde care se pot produce în timpul unei asanefac din aceasta un mijloc de a ne deschide faţă de natura noastră ultimă, faţă de Inima Spirituală,atman.

Prin urmare, asana nu e un scop în sine, ci un mijloc de a exprima unitatea fiinţei noastre, un mijloc de expansionare a conştiinţei, un dans al energiilor, un dans al lui Shakti şi Shiva, sau altfel spus un dans între energie şi conştiinţă.

4

Trezirea energiilor aflate încă în latenţă, echilibrarea şi centrarea acestora în Inima Spirituală reprezintă un mijloc de cosmizare a fiinţei noastre, de deschidere faţă de infinit.

În loc să “facem” Yoga sau să facem o asana, urmărim să „fim” în Yoga şi să trăim conştient în acea postură minunea de „a fi”. Folosim postura corporală ca pe un mijloc de dezvoltare a acuităţii conştiinţei martor, a adâncirii în Inimă şi a revelării a ceea ce suntem cu adevărat. Astfel, intrăm într-o atitudine care este mai degrabă meditativă, în care concentrarea mentală este însoţită de conştiinţa martor şi de o atenţie deschisă faţă de fenomenele energetice care apar. Şedinţa hatha yoga nu este văzută ca o practică impusă, ci ca un act creator care răspunde tendinţelor şi energiilor momentului prezent. În acest mod, practica hatha yoga este mai mult o practică a conştienţei şi a deschiderii pline de fericire, decât o practică ascetică sau un exerciţiu strict fizic, individual. Astfel, evităm pericolul unei practici rigide şi adesea sterile, dominată de voinţă egotică. Prin aceasta, „ne interiorizăm” practica, o facem din ce în ce mai intimă, mai liber exprimată, dinamică, mereu reîmprospătată de ecourile lăuntrice, de feedbackurile primite din însuşi fluxul energiilor ce sunt vehiculate.

Armonizarea energiilor şi a diverselor aspecte ale fiinţei noastre: corp, senzaţii, sentimente, minte, se realizează prin intermediul unui proces de unificare şi integrare a acestei „Totalităţi conştiente” care este însăşi fiinţa noastră. Practicând yoga devenim Yoga – unitate reflectată în interior şi în exterior. Practicând Yoga Inimii Spirituale celebrăm şi onorăm forţa vieţii.

Astfel, intrăm în contact cu potenţialul infinit şi etern al adevăratei noastre naturi. Încetăm să mai fim atât de preocupaţi de problemele, dramele şi temerile noastre şi suntem liberi să accedem la extraordinara comoară pe care Prezentul ne-o oferă.

Prin centrarea în Inima Spiritual ă se induce sentimentul unei sacre leg ături a Tot. Acesta este adevăratul „Acas ă” în care ne r egăsim împreun ă, în aceeaşi radia ţie a Prezen ţei Pure, a fream ătului sacru, spanda .

(sus)

Capitolul 2. Centrarea în Inima Spiritual ă

Centrarea în Inima Spirituală este o practică de bază, simplă şi directă. Ea este întâlnită ca element tehnic important în sufism, creştinism, iudaism. Prin naturaleţea sa, sunt diminuate riscurile tentaţiilor şi devierilor. De aceea, consecvenţa şi încrederea în această metodă ne vor ajuta imens. Cufundarea în Inimă, folosind metoda lui Ramana Maharshi, ne ajută de asemenea să trecem dincolo de sentimentalism, de tărâmul emotivităţii şi ataşamentelor individuale. Este un prim pas important în revelarea naturii noastre divine. Centrarea în Inima Spirituală reprezintă de fapt o atitudine esenţială care, odată integrată, tinde să se reflecte spontan ca un mod de „a fi”.

(sus)

Esen ţa metodei lui Ramana Maharshi

Ramana Maharshi îşi rezuma metoda în felul următor: „Ceea ce este esenţial în orice sadhana (practică spirituală) este să încerci să aduci înapoi mintea agitată şi să o fixezi doar asupra unui singur obiect. De ce să nu o aducem înapoi şi să o fixăm în atenţia asupra sentimentului purei existenţe? Aceasta este âtma-vichara, căutarea Sinelui (a Inimii Spirituale). Aceasta este tot ceea ce trebuie făcut.”

Acest pasaj sugerează un fapt esenţial pe care Ramana îl expune foarte logic, şi pe care, din păcate, prea puţini l-au înţeles: din moment ce, în general, scopul medita ţiei este fixarea min ţii asupra unui obiect,

5

de ce să ne îndrept ăm aten ţia asupra diferitelor obiecte exterioare sau chiar interioare, când mult mai eficient este s ă te orientezi asupra sursei îns ăşi a aten ţiei tale, asupra Sinelui divin, a Inimii Spirituale ?

Atenţia sau meditaţia asupra oricărui obiect ne păstrează în dualitatea: 1) „eu”, subiectul cunosc ător şi 2) „acela”, obiectul de cunoscut . Dacă atenţia e îndreptată asupra Inimii Spirituale, deci asupra subiectului cunoscător sau, altfel spus, asupra a ceea ce suntem, asupra sentimentului intim al purei existenţe, asupra sursei însăşi a atenţiei, atunci sunt create premisele unei adevărate transformări interioare, pentru că subiectul şi obiectul colapsează într-o unică viziune a Unităţii. Prin urmare, este foarte firesc să urmărim ca principalul obiect al meditaţiilor noastre să fie Inima Spirituală (pentru ca aceasta să se reveleze apoi ca subiectul cunosc ător , ceea ce suntem noi în intimitatea desăvârşită a fiinţei).

(sus)

Sentimentul Adev ărului

Orice gest de centrare în Inima Spiritual ă, orice apropiere de natura divin ă, de Dumnezeu, aduce după sine o eviden ţă intuitiv ă, un sentiment al Adev ărului, al Iubirii, care la rândul lor sporesc şi mai mult aspira ţia centr ării în Inima Spiritual ă. Prin urmare, adâncirea în Inimă îşi găseşte o împlinire naturală în înflorirea sentimentului de iubire, de armonie, de acord perfect cu Totul, de comuniune cu Dumnezeu. Deschiderea sufletului şi procesul “de umplere” gradată a acestuia cu iubire de Dumnezeu sunt expresii fireşti ale centrării în Inimă.

Există o fericire şi o libertate care sunt inerente centrării în Inima Spirituală. Ele vor infuza treptat orice practică yoga şi apoi întreaga noastră viaţă.

În Yoga Inimii Spirituale, prin centrarea în Inimă, ne deschidem şi descoperim mai întâi frumuseţea şi armonia intrinsecă fiinţei noastre pe care învăţăm apoi să le recunoaştem şi în afara noastră. Această centrare ne inspiră totodată să acţionăm în viaţa de zi cu zi în acele moduri care celebrează şi exaltă esenţa vieţii, fericirea şi iubirea inerente Inimii Spirituale. Pe de altă parte, centrarea ne conferă discernământul de a intui ce acţiuni nu sunt în armonie cu Spiritul. Bazându-ne pe acest discernământ al Inimii, urmărim să ne punem în armonie cu ceea ce trezeşte dimensiunea infinită a fiinţei noastre. Astfel, suferinţele se diminuează pentru a ne lărgi conştiinţa frumuseţii şi a splendorii unei vieţi care şi-a regăsit centrul.

În momentul în care conştiinţa Inimii Spirituale e prezentă, realizăm că viaţa întreagă e sacră. Cu cât Inima Spirituală este mai prezentă în viaţa noastră, cu atât mai pure, mai profunde şi mai vii devin bucuriile şi aspiraţiile noastre. Recunoaşterea plenitudinii şi sacralităţii vieţii începe să se exprime spontan.

(sus)

Sărbătoarea centr ării în Inim ă

Ca o importantă consecinţă a centrării în Inimă, viaţa e văzută din ce în ce mai mult ca o sărbătoare aducătoare de fericire şi libertate, o celebrare a spiritului.

Există o diferenţă esenţială între o sărbătoare profană şi una sacră.

Într-o sărbătoare profană cauţi să uiţi de angoasele tale şi de tine însuţi. În sărbătoarea sacră a practicii yoga, apare reamintirea de Sine, iar fericirea iubirii este modul de a o celebra.

Prin centrarea în Inimă ne armonizăm cu legile intrinseci ale naturii, iar principiile morale şi atitudinile recomandate în yama şi niyamadecurg spontan. De exemplu, ahimsa (nonviolenţa), santosha (mulţumirea) sau aparigraha (nonacumularea) sunt realizate nu pentru că ne propunem respectarea unor reguli, ci ca o consecinţă firească a viziunii noastre intime asupra vieţii.

6

(sus)

Necunoscutul devine Inefabil

Prin reconectarea la Inima Spirituală, reintrăm în fluxul pur al existenţei. Tensiunile, fricile, traumele sunt eliminate gradat şi astfel fiinţa noastră, în integralitatea ei, emană pace, forţă, energie vindecătoare, iubire. Această pace profundă nu poate fi creată prin vizualizare sau impusă printr-o voinţă individuală. Ea radiază de dincolo de gândire, de personalitate.

„Necunoscutul ”, care este sursa fricii atunci când suntem prinşi în limitările conştiinţei individuale (deci în mintea discursiv ă), se revelează ca Realitate inefabil ă divin ă şi devine sursa bucuriei, atunci când suntem centraţi în Inim ă.

(sus)

Integrarea în via ţa zilnic ă

Adâncirea în Inima Spirituală este o constantă a practicii care ne permite să simţim libertatea, fericirea, vastitatea, iluminarea, odată cu orice act de interiorizare, în fiecare asana. Urmărim apoi să infuzăm aceeaşi trăire şi cu ochii deschişi.

Practica centr ării în Inima Spiritual ă ar putea fi u şor de realizat în orice situa ţie, iar atunci când este adusă la măiestrie, se integreaz ă perfect în via ţa de zi cu zi. Urm ărim ca aceast ă practic ă să nu provoace o ruptur ă între tendin ţele şi preocup ările meditative şi aşa-zisele obliga ţii sociale.

Practica spirituală se poate asemăna cu pregătirea şi repetiţiile pe care un dansator le face înaintea spectacolului. Sunt exersaţi paşii, atitudinile etc. care, ulterior, în spectacol, sunt realizate cu naturaleţe. Spectacolul este viaţa, iar „repetiţia” este practica spirituală.

(sus)

Capitolul 3. Principiile practicilor de baz ă

Sistematizarea practicii

În general, este important să reuşim să ajungem la o stare de armonie lăuntrică menită să ne ajute în trezirea şi aprofundarea oricărei stări spirituale.

Pe această cale spirituală pledăm pentru o amplificare a libertăţii lăuntrice în cât mai multe direcţii. Considerăm că este important ca fiecare om s ă devin ă cât mai con ştient şi responsabil de propria evolu ţie spiritual ă şi să nu se creeze dependen ţe faţă de profesorul de yoga . De aceea, urmărim constant să oferim principiile de bază, precum şi o sistematizare a practicii, astfel încât ea să devină cât mai eficientă şi mai independentă de factori subiectivi, de natura interioară sau exterioară.

(sus)

Cum ar putea fi cuantificat Inefabilul?

Evident, o sistematizare îşi are limitele ei, căci ne-am putea întreba cum ar putea fi cuantificat inefabilul. În general, atenţia asupra ecoului pe care îl trezesc diferite atitudini interioare, ecou perceput cât mai intim în fiinţa noastră, precum şi înţelegerea semnificaţiei acestuia, reprezintă o modalitate de a adânci şi de a aprofunda trăirile pe care le avem. Astfel, printr-un proces de feedback, se ajunge la un cont rolprogresiv aspra unor zone ale con ştiin ţei noastre care în mod normal sunt considerate inac cesibile

7

sau inefabile. În acest fel, se ajunge la o disponibilitate interioară de a favoriza apariţia abandonului, a spontaneităţii, ceea ce evident pare paradoxal la prima vedere, căci cum ai putea să găseşti şi să aplici metode pentru a declanşa spontaneitatea şi naturaleţea inerentă abandonului în Sine, a dăruirii totale în Dumnezeu? Şi totuşi, aceasta este tocmai expresia experienţei pe care o acumulezi în urma practicii consecvente şi de lungă durată a meditaţiilor de centrare în Inima Spirituală. Acesta e însuşi “secretul” pe care îl deţine un mistic apt de a trece instantaneu dincolo de pragul barierelor minţii, în conştiinţa Unicului.

(sus)

Etape şi direc ţii în practica medita ţiei de revelare a Inimii Spirituale

În sensul sistematizării în Yoga Inimii Spirituale, expunem câteva orientări de bază ale practicii care sunt dezvoltate pe larg în cadrul activităţilor noastre:

A) în ceea ce priveşte medita ţia de Revelare a Inimii Spirituale , există patru faze principale a căror conştientizare ne ajută în aprofundarea meditaţiei:

1. Faza suspendării temporare a gândirii obişnuite şi a gândirii discursive (linişte şi claritate mentală).

2. Faza de inversare a atenţiei de la exterior la interior şi de orientare a energiilor simţurilor în zona pieptului (faza ce corespunde procesului pratyahara din Raja Yoga). Ea corespunde acelei “coborâri” a minţii în Inimă despre care vorbesc misticii creştini.

3. Faza de sublimare a energiilor simţurilor, ale psihicului şi ale minţii (energii focalizate anterior în Inimă), în vibraţia inefabilă a dorului de Dumnezeu, în freamăt sacru, spanda.

4. Faza de abandon conştient (de disponibilitate penetrantă) în Realitatea Inimii Spirituale. Acum se produce o dizolvare a conştiinţei individuale. Astfel, se trece de la conştiinţa individualităţii, jivatma, la conştiinţa Sinelui, atman. (Importanţa şi semnificaţia acestor faze este expusă pe larg în cadrul activităţii Şcolii noastre de Yoga).

Ca mnemonică reţinem LISA (Linişte mentală, Interiorizare, Spanda, Abandon).

B) în ceea ce priveşte natura şi activitatea mental ă, există două etape:

1. Liniştirea şi clarificarea minţii;

2. Transcenderea minţii, Vidul absolut, Tăcerea pură.

Transcenderea minţii nu poate fi indusă prin tehnici sau metode. Ea se revelează atunci când condiţiile favorabile sunt create. Tehnicile şi diferitele forme de meditaţie realizează o pregătire a minţii. Ele pot induce liniştirea şi claritatea minţii, precum şi relaxarea corporală, controlul mental, calmul. Pentru tăcerea absolută, pentru vid, nu este nimic tehnic de făcut, deoarece prin vidul mental ne deplasăm de la faza lui „a face” la faza lui „a fi”. În tăcerea profundă a Inimii orice tehnică este abandonată. În budism, unde există o tradiţie foarte riguroasă a controlului minţii şi a meditaţiei, aceste 2 faze sunt foarte clar menţionate:

samatha (în pali) ori shine (in tibetană) - faza concentrării mentale pe diferite obiecte interioare sau exterioare (concentrarea şi liniştirea minţii prin focalizarea asupra respiraţiei, senzaţiilor corporale etc.) şi vipassana (în pali) sau vipaśyana (în sanscrită) ori lhagthong (în tibetană)- „viziunea”, egalitatea minţii sau altfel spus accesul la realitatea nonconceptuală, revelaţia vidului ultim (înţelegerea intimă a efemerităţii gândurilor şi a conţinutului mental – căci ele vin din nimic şi se întorc în nimic).

În ceea ce priveşte prima etapă, cea referitoare la metodele care pot fi folosite pentru a crea control ul şi lini ştirea min ţii , există două clase de tehnici. Ele urmăresc:

8

1) Concentrarea minţii, sau

2) Dezvoltarea conştiinţei martor.

Există nenumărate tehnici de concentrare sau meditaţie, dar toate se bazează pe aceste 2 tendinţe şi principii ale practicii meditative. Cele mai multe insistă asupra unuia dintre aceste aspecte, dar există şi metode care tind să le integreze pe ambele. Metoda lui Ramana Maharshi de revelare a Inimii Spirituale integrează ambele atitudini:

1. Concentrarea minţii în zona pieptului, central, uşor spre dreapta;

2. Dezvoltarea conştiinţei martor prin detaşarea de corp, senzaţii, gânduri, minte, folosind, de exemplu, întrebarea „Cine sunt Eu?”.

În Yoga Inimii Spirituale mintea este controlat ă şi purificat ă gradat atât printr- o folosire sistematic ă a unor tehnici de concentrare, cât şi prin dezvoltarea con ştiin ţei martor.

C) în ceea ce prive şte practica asanelor , menţionăm importanţa energiei şi a conştien ţei, cei doi “poli” ai unei practice corecte. Nu este suficient doar „să împingem” energie într-un loc sau altul, într-o chakra sau vreun nadi. De aceea, insistăm asupra menţinerii conştiinţei martor care, prin alchimia asanei, te conduce spre realizarea a ceea ce eşti cu adevărat.

În execuţia unei asane recomandăm trecerea prin două faze ce îşi au fiecare etapele ei:

Faza 1

1) Conştiinţa martor (atenţia deschisă şi detaşată) este „fondul” pe care se derulează întreaga şedinţă de asane şi respectiv execuţia fiecărei asane. Observarea gândurilor, tendinţelor, patternurilor şi constanta nonreacţie la acestea).

2) Relaxare şi Elasticizare (faza intrării în asana).

3) Stabilitate şi imobilitate corporală. (Detalii despre această fază în capitolul Kaya Sthairyam –nemişcarea corporală).

Faza 2

4) Acceptarea energiei, dizolvarea în ea (stare de intimitate, identificare, samyama, cu acea energie. Astfel conştientizăm o stare de energizare şi de armonizare a energiei).

5) Sublimare a energiilor în spanda, freamătul sacru (trecerea de la faza energetică la Conştiinţa Pură a Inimii Spirituale).

6) Contemplare şi transcendere a conştiinţei corporale (anularea identificării cu corpul fizic şi expansiunea în infinit).

Ca mnemonici reţinem:

Faza 1 CRI (Conştiin ţa martor, Relaxare, Imobilitate corporală)

Faza 2 ASI (Acceptare, Sublimare, Infinit)

Aceste atitudini sunt în conformitate cu felul în care Patanjali a descris în Yoga Sutra rolul asanei:

“Postura este imobilă, fermă şi confortabilă.

9

Aceasta se realizează prin dispariţia efortului şi meditaţia asupra infinitului.

De acum înainte el (yoghinul) nu mai este tulburat de dualităţi.” (II. 46-48)

Prin urmare, în viziunea lui Patanjali, rolul asanei este să ne reveleze con ştiin ţa infinitului şi transcenderea dualit ăţilor.

Printre atitudinile de bază integrate în şedinţa de Hatha Yoga menţionăm:

Conştientizarea momentului prezent, Centrarea în Inimă, Atenţia deschisă, Conştiinţa Martor, Iubire, Freamăt sacru, Abandon, Conştiinţa Unităţii.

Capitolul 4. Metodologia sistemului

Toate modalităţile abordate în Yoga Inimii Spirituale sunt circumscrise aceleiaşi aspiraţii: revelarea naturii noastre reale.

În sprijinul practicilor meditative este expusă o metodologie menită să îmbunătăţească controlul şi claritatea minţii, într-un mod ce poate fi obiectivat de fiecare în parte. (De exemplu, oferim o metodă care permite o observare foarte concretă a progresului pe care îl facem în cadrul fiecărei meditaţii, în ceea ce priveşte dezvoltarea conştiinţei martor, precum şi claritatea minţii.)

Astfel, urmărim ca fiecare practicant să realizeze progrese, fără nevoia unei continue raportări la „profesor”. Încurajăm dialogul, dar nu şi dependenţa. Sunt oferite astfel reperele unei abordări spirituale progresive, în care mintea şi Inima ca „organe de cunoaştere” sunt dezvoltate gradat.

Lucrările pe care se bazează aspectele teoretice şi practice în Yoga Inimii Spirituale sunt textele yoghine clasice, de exemplu: Yoga Sutra a lui Patanjali, Spanda Karika, Vijnana Bhairava Tantra, precum şi

dialogurile şi afirmaţiile unor mari maeştri spirituali precum Shankara, Ramana Maharshi, Nisargadatta Maharaj, Swami Sivananda, Rumi, Meister Eckhart.

Mijloace folosite

Mijloacele folosite se orientează spre crearea premiselor necesare revelării naturii noastre divine. Pentru noi, acestea sunt în primul rândmedita ţiile de revelare a Inimii Spirituale şi practicile hatha yoga .

Pentru aplicarea acestora urmărim să creăm un cadru cât mai adecvat:

• cursuri săptămânale de hatha yoga şi meditaţie,

• Tabăra-Retragere Hridaya de revelare a Inimii Spirituale

• întâlniri săptămânale în grupuri de meditaţie,

• seminarii de week-end (workshop-uri) pe diferite teme,

• conferinţe etc.

Dincolo de tot acest cadru formal, ceea ce consider ăm că este chiar mai important este crearea unei comunit ăţi spirituale în care aspira ţiile, creativitatea şi individualitatea fiec ăruia se pot exprima l iber.

Metodele din Yoga Inimii Spirituale se adresează nuanţat tuturor, indiferent de nivelul şi abilitatea în practica hatha yoga , de la copii la vârstnici, de la persoane care necesită îndrumări terapeutice până la

10

practicanţii avansaţi.

Pe tot parcursul cursului va exista o ghidare şi o orientare a resurselor interioare ale cursanţilor spre a facilita procesul unei cunoaşteri de sine cât mai profunde. Practica va putea fi astfel nuanţată printr-un proces de „individualizare”, ţinând cont de disponibilităţile fizice, psihice, mentale şi spirituale ale fiecărui cursant. În procesul individualizării practicii spirituale, un rol important îl are comunicarea, sinceritatea şi deschiderea sufletească.

Structura cursului

Cursurile sunt structurate pe module ce includ elemente teoretice şi practice de yoga.

Modulele reflecta dezvoltarea unor nivele de competenţă în yoga. În cadrul fiecărui modul sunt organizate şedinţe săptămânale de hatha yoga , care integrează, pe lângă asane şi tehnici de pranayama, tehnici de concentrare şi meditaţii de revelare a Inimii Spirituale.

Tabăra Retragere Hridaya de meditaţii pentru revelarea Inimii spirituale sintetizează principiile teoretice şi metodele practice din Jnana Yoga .

În plus, sunt organizate seminarii pe diferite teme aflate în legătură cu Inima Spirituală şi trezirea freamătului sacru, spanda , al Inimii .

Elemente comune şedin ţelor de hatha yoga

În metoda Yoga Inimii Spirituale sunt integrate gradat câteva elemente care devin apoi comune tuturor cursurilor de hatha yoga.

• Liniştea mentală.

• Centrarea în Inima Spirituală şi trezirea „căldurii” comunicative a Inimii.

• Conştiinţa martor - o observare detaşată a felului în care energiile circulă prin structurile subtile.

• Conştientizarea respiraţiei şi în special a pauzelor dintre expiraţie şi inspiraţie. (Respiraţia, dacă este făcută conştient, ne ajută în aprofundarea percepţiei energiei şi în expansiunea în Tăcerea de dincolo de minte.)

• Iubire, devoţiune faţă de realitatea ultimă a Inimii Spirituale, Dumnezeu (şi implicit faţă de întreaga creaţie).

• Trezirea aspiraţiei spirituale, a emoţiei sacrului în fiinţa noastră, a freamătului mistic, spanda.

• Abandonul conştiinţei egotice.

• Deslimitarea conştiinţei corporale.

• Conştiinţa unităţii şi a nondualităţii, advaita.

• Sfârşitul şedinţei de hatha yoga include o relaxare yoghină completă şi o meditaţie de infuzare a conştiin ţei unit ăţii în via ţa de zi cu zi. În ultimă instanţă, urmărim s ă creăm cadrul şi condi ţiile necesare pentru ca la sfâr şitul şedin ţei de hatha yoga orice practicant s ă părăseasc ă sala mai con ştient cu privire la el însu şi şi la întreaga existen ţă, cu mai mult ă încredere, cu o viziune mai profund ă asupra vie ţii şi a realit ăţii divine: mai s ănătos, mai compasiv, mai fericit, mai apt de prieteni i sincere, mai liber…

11

Capitolul 5. Efecte ale practicii

Printre efectele esenţiale ale practicii în Yoga Inimii Spirituale menţionăm o acuitate mărită a conştiinţei martor, senzitivitate spirituală faţă de energii, armonizarea acestora şi sublimarea lor în freamăt sacru al Inimii. Astfel, înţelegem felul în care practica yoga aduce elan şi aspiraţie, prin însuşi procesul sublimării. (Menţionăm că în contextul viziunii advaita, termenul “sublimare” îşi are o semnificaţie uşor diferită celei din psihologie. Pentru clarificarea acesteia recomandăm citirea capitolului “Sublimarea”.)

Prin aceasta, învăţăm să celebram energiile şi principiile vieţii cât mai des în viaţa de zi cu zi.

Efecte fizice

S-a constatat ştiinţific că hatha yoga şi meditaţia conferă nenumărate efecte fizice benefice. Acestea sunt menţionate specific în cursurile noastre în cadrul prezentării fiecărei tehnici. Atitudinile faţă de corpul fizic propuse în Yoga Inimii Spirituale declanşează procese de vindecare fizică şi sufletească. La rândul ei, vindecarea conferă încredere în practicile, atitudinile şi viziunea pe care le urmăm. Efectele de vindecare survin ca urmare a restructurării fiinţei, a recentrării, a realinierii structurilor noastre fizice, psihice şi mentale.

Efecte psihologice

Yoga Inimii Spirituale ne ajută să devenim mult mai centraţi din punct de vedere mental şi emoţional. Dezvoltarea conştiinţei martor previne şi chiar elimină tulburările emoţionale. Când Inima freamătă de emoţia iubirii pure, centrarea se face natural aici, în Inimă. Acesta este un remediu pentru orice formă de alienare. Iubirea este intr-adevăr un balsam universal. Alienarea este o înstrăinare faţă de ceilalţi şi faţă de tine însuţi (de la latinescul alienare – „înstrăinat”). Ea creează un sentiment al izolării. Centrarea în Inima spirituală nu poate crea o îndepărtare de ceea ce eşti. Din contră, îţi conferă un sentiment mult mai profund de „intimitate cu tine însuţi”, de încredere în forţele proprii şi în natura ta divină.

Efecte spirituale

Centrarea şi adâncirea în Inimă creează, la rândul ei, o conştiinţă a unităţii totului, advaita, în care totul ţi se revelează a fi interconectat prin însuşi „substratul” conştiinţei sau, altfel spus, al realităţii divine. De aici rezultă un sentiment al conectării interioare cu ceilalţi, cu mediul înconjurător. Astfel, se dezvoltă compasiunea, bunătatea, prietenia, omenia, simţul etic… Intuiţia unei singure Inimi, a aceleiaşi Inimi Spirituale, a aceleiaşi realităţi divine, devine din ce în ce mai limpede şi se expansionează. În acest mod, înţelegem felul în care noi suntem atât de intim interconectaţi spiritual.

Partea a II-a - Concepte esen ţiale în Yoga Inimii Spirituale

Partea a III-a - Practica Spiritual ă - Fundamente

Partea a IV-a - Alte elemente cu privire la Yoga Inimii Spirituale

Ce înseamn ă pentru noi Yoga Inimii Spirituale

12

PARTEA a II-a Concepte esen ţiale în Yoga Inimii Spirituale

1.Spanda

a) Etimologie

b) Despre „miezul” emoţiei mistice sau artistice

c) Semnificaţia fiorului Inimii

d) Argumentul Inimii

e) La ce aspiră, în esenţă, Yoga Inimii Spirituale

f) Puntea dintre individual şi universal

g) Hrana atenţiei

h) Asana – o concretizare a spiritului

i) Vibraţia ce evocă Tăcerea

j) Graţia divină

k) Spanda - Maestrul interior

2. Conştiin ţa Martor

3. Aten ţia deschis ă

a) Semnificaţia atenţiei deschise

b) Cum poate fi atinsă

c) Rolul atenţiei deschise în acuitatea percepţiilor

d) Reîntoarcerea senzaţiilor la sursa acestora

e) Limitările strategiei transformării prin „lucrul cu energia”

f) Atunci, ce este de făcut?

g) Şedinţa de hatha yoga din perspectiva „atenţiei deschise”

h) Senzitivitatea Inimii Spirituale

4. Sublimarea

a) Cum să privim grijile?

b) Actul căutării antrenează contracţia faţă de tot ceea ce e contrar acelei căutări

c) Nu e nimic personal în durere

d) A celebra fluxul creator al vieţii

e) Direcţiile energiei

f) Focul sacrificial şi sublimarea

g) Condensarea fericirii în materie

13

5. Sahaja

a) Etimologie

b) Semnificaţie

c) Reconcilierea contrariilor

d) Viziunea holistică

1.Spanda

Un concept esenţial pe care se bazează Yoga Inimii Spirituale este spanda.

a) Etimologie

Spanda ("freamăt" sau vibraţie") este un termen foarte important în Shaivismul din Kashmir.

În general, ideea de “vibraţie primordială” poate sugera ceva abstract, în legătură poate cu creaţia universului (uneori ea este considerată drept cauza transcendentală a universului). Pe de altă parte, termenul “vibraţie” poate crea ideea unei oscilaţii pur mecanice.

În realitate, spanda desemnează o realitate nespus de intimă a fiinţei. Ea este înfiorarea, fream ătul sacru al Inimii noastre .

În viaţa de zi cu zi, freamătul sacru se exprimă ca entuziasm sau elan, în toate manifestările existenţei. O viaţă plină de Inimă e "sahridaya", în timp ce lipsa acestui dinamism al vieţii generează apatie, neîncredere, inerţie. Ea duce individul către ineficienţă şi dispersare.

Spanda readuce centrarea în Inimă şi bucuria de a trai.

În esenţă, Yoga Inimii Spirituale este o minunare în freamătul sacru al Inimii, o deschidere în faţă întregului spectru al vieţii.

b) Despre „miezul” emo ţiei mistice sau artistice

Există, pentru fiecare dintre noi, un spectru de emoţii pe care le numim „înălţătoare”: emoţia infinitului pe care o poţi trăi privind stelele, noaptea, sau contemplând peisajul de pe vârful unui munte, emoţia frumuseţii unui răsărit de soare, emoţia artistică, iubirea, fericirea copleşitoare, dorul, ardoarea, devoţiunea, aspiraţia spirituală etc. etc. Prin intermediul lor ne putem adânci din ce în ce mai profund în Inima Spirituală, în ceea ce suntem cu adevărat; şi, dacă vom merge astfel dincolo de spectrul infinit nuanţat al acestor trăiri, dincolo de conjunctura experienţei ca atare, dincolo de obiectul acesteia, vom realiza că la origine exista un unic impuls, ca în ultim ă instan ţă toate nu sunt decât diferite expresii ale unei unice vibra ţii nespus de subtile, ale aceluia şi unic fream ăt sacru al Inimii Spirituale . Prin practică, spanda se revelează ca substrat al tuturor ritmurilor vieţii, fiind una şi aceeaşi vibraţie supremă ce pătrunde atât energiile corpului nostru, cât şi energiile întregului univers.

c) Semnifica ţia fiorului Inimii

Într-o dezbatere cu privire la existenţa realităţii divine, mintea poate găsi întotdeauna atât argumente pro, cât şi contra. Certitudinea existenţei a „Ceva”, a Realităţii divine, provine din Inimă. Simţi Inima vibrând şi atunci spui: „Da, cred în Dumnezeu. De ce? în primul rând pentru că aceasta este o convingere nespus de intimă, pentru că o simt aici, în piept.” Este copleşitor să realizăm

14

că sursa credin ţei noastre (indiferent de contextul cultural sau religios în care o exprimăm) îşi are de fapt izvorul într-un fior nespus de discret, sim ţit în piept. Un fior care poate fi simţit chiar şi la nivel fizic… De aceea, în Yoga Inimii Spirituale, insistăm asupra importanţei semnifica ţiei acestui fior. El ar putea fi considerat o simplă dinamizare energetică eterică, sau ar putea fi văzut ca expresia activării lui anahata chakra ori a trezirii sufletului. Însă toate aceste semnificaţii nu fac decât să ne limiteze perspectiva şi demersul spiritual. Fiorul din Inimă este însăşi expresia lui spanda, freamătul sacru, cea mai înaltă vibraţie existenţială, pulsaţia aducătoare de fericire a Inimii Spirituale. Ea este prezentă în fiecare fiinţă, în orice clipă, chiar dacă puţine tradiţii spirituale au conceptualizat-o ca atare. Ea radiază în orice om, chiar dacă a fost şi continuă să fie ignorată, reprimată, neglijată.

d) Argumentul Inimii

Freamătul sacru, spanda, se regăseşte reflectat la toate nivelurile existenţei.

În budism, există forme de meditaţie în care se recomandă conştientizarea modului în care sentimentele se exprimă şi se reflectă prin senzaţii corporale. Astfel sentimentele devin „palpabile”. În mod similar, freamătul Inimii concretizează aspiraţiile noastre, credinţa noastră în Realitatea Divină. În mod aparent paradoxal, putem spune că cele mai intime aspiraţii şi însăşi credinţa în Dumnezeu devine „sesizabilă senzorial”. Acolo unde mintea î şi în ţelege limitele ne baz ăm pe „argumentul Inimii”, care este însu şi acest fream ăt sacru.

e) La ce aspir ă, în esen ţă, Yoga Inimii Spirituale

Yoga Inimii Spirituale urm ăreşte prin practicile sale reamintirea, con ştientizarea acestui fream ăt interior al Inimii şi de aici tr ăirea unicit ăţii divine, a fericirii nesfâr şite. Acest demers nu este singular. În trecut, în tradiţia shaivită au existat două şcoli de o înaltă spiritualitate: Spanda şiPratyabhijna, care aveau ca element central trezirea acestui freamăt al Inimii Spirituale. Putem deduce cât de importantă era această noţiune, din moment ce una dintre aceste grupări spirituale purta chiar numele Spanda – Şcoala fream ătului sacru al Inimii .

f) Puntea dintre individual şi universal

Acum am putea înţelege mai uşor de ce se vorbeşte despre natura transcendentă a acestei vibraţii, a lui spanda. Ea este precum o punte între energie şi con ştiin ţă. Dacă este corect direcţionată, o emoţie sau orice energie lăuntrică se sublimeaz ă în acest freamăt sacru ce aduce cu el translaţia de la individual la universal, de la profan la sacru, de la agitaţia minţii la Pacea beatifică. Conştienţa asupra freamătului sacru al Inimii este un mod de a venera Infinitul în finit , Totalitatea în individual, Unitatea în dualitate.

Aceasta este şi raţiunea pentru care, în Yoga Inimii Spirituale, se recomanda focalizarea aten ţiei asupra senza ţiilor resim ţite în zona pieptului.

g) Hrana aten ţiei

Prin conştientizare constantă, acest freamăt se amplifică într-o vibraţie ce se expansionează în întreaga fiinţă, aducând fericire, iubire, libertate. În mod obişnuit, se recomandă să fim foarte atenţi la hrana zilnică a corpului nostru. Dar rareori se vorbeşte despre cum ar trebui să ne „hrănim” atenţia noastră. În Yoga Inimii Spirituale, spanda devine hrana sufletului nostru .

15

Din Inima Spirituală, atman, radiază freamătul sacru al libertăţii absolute. Prin intermediul său, în meditaţii (şi nu numai) putem trăi revelaţia naturii noastre expansionate, nelimitate.

h) Asana – o concretizare a spiritului

Spanda, această natură radiantă a Prezenţei Pure, ajunge să fie exprimată foarte direct în orice practică autentică. De aceea, recomandăm ca înexecu ţia oric ărei posturi s ă se con ştientizeze rela ţia intim ă dintre energii şi radia ţia Inimii Spirituale . Sesizăm vibraţia energiilor ce sunt trezite prin fiecare postură şi recunoaştem apoi în acea vibraţie un dinamism esenţial, un freamăt ce exprimă de fapt vibraţia Inimii Spirituale reflectată pe acel nivel. Aşezarea în postură nu reprezintă un gest exterior, un efort muscular, ci în primul rând o concretizare a spiritului. Astfel, în Yoga Inimii Spiritualerecomandăm ca însuşi impulsul execu ţiei posturii s ă porneasc ă din interior, din fream ătul sacru, nu din exterior, din efortul muscular.

Elementele care contează în primul rând sunt freamătul sacru, conştiinţa martor, claritatea şi liniştea minţii, deci atitudinea interioară cu care se realizează postura şi nu felul în care arată ea din exterior.

i) Vibra ţia ce evoca T ăcerea

În mod aparent paradoxal, adâncirea în Inima Spirituală – deci focalizarea din ce în ce mai intensă asupra unei realităţi din ce în ce mai subtile - generează la un moment dat expansiunea într-un spaţiu fără limite. Practic, în meditaţia de revelare a realităţii divine, atman, se trezeşte o inefabilă emoţie în Inimă, o vibraţie a Misterului lui Dumnezeu. Acest freamăt sacru este spanda. Prin practica meditativă, această vibraţie este amplificată pentru a ajunge să reverbereze în întreaga noastră fiinţă, chiar şi la nivelul corpului fizic.

Astfel, se poate produce cu uşurinţă expansiunea în conştiinţa acorporală, prin trăirea conştientă a acestei vibraţii, rămânând foarte atenţi, fără a judeca, fără a compara, până când obiectul percepţiei (corpul fizic) dispare în întregime. Ceea ce rămâne este o observare detaşată a percepţiei însăşi (a vibraţiei atotcuprinzătoare). Această vibraţie, acest freamăt al Inimii Spirituale are o calitate cu totul aparte, pentru că ea ne conferă totodată sentimentul existenţei unei forţe călăuzitoare care, spre deosebire de mental - ce în aceste situaţii este ineficient - ne ghidează spre Realitatea Sinelui Suprem. Spanda se deosebeşte de vibraţia oricărei energii manifestatoare pentru că, spre deosebire de acestea, elementul pe care ea îl suscit ă nu este altceva decât o t ăcere , un vid care se reveleaz ă între mi şcările sale vibratorii .

Atunci când trăim liniştea ce anunţă experienţa cufundării în “miezul” fiinţei noastre, se deschide o perspectivă inefabilă asupra Inimii Spirituale, care este însă net diferită de o experienţă mentală.

j) Gra ţia divin ă

Fiecare moment este o ocazie de a ne deschide sufletul, de a iubi.

În Yoga Inimii Spirituale, graţia divină este de fapt revelarea, dez-văluirea, a ceea ce suntem cu adevărat. Cea mai potrivită atitudine ce facilitează graţia este însăşi deschiderea plină de recunoştinţă şi iubire faţă de orice posibilitate. În intimitatea energiilor şi trăirilor noastre, se revelează imensul potenţial aflat dincolo de limitările credinţelor, prejudecăţilor, schemelor noastre reactive. Se revelează spanda, freamătul sacru. Spanda însăşi este graţia.

16

k) Spanda - Maestrul interior

În Yoga Inimii Spirituale nu este necesar să ne bazăm pe ceva exterior, pe „informaţii secrete” sau pe un profesor, indiferent de autoritatea şi celebritatea sa.

Freamătul sacru este înv ăţătura, mesajul, revela ţia, taina, ini ţierea f ăcut ă vie în noi.

Pentru aceasta, demersul pe care îl propunem este e senţialmente practic. În Yoga Inimii Spirituale nu ne propunem ca practicantul doar săînţeleagă spanda, freamătul sacru, ci să devin ă spanda.

2. Conştiin ţa Martor

„Ştiinţa nu poate rezolva misterul ultim al naturii. Aceasta pentru că la o ultimă analiză noi înşine suntem o parte a misterului pe care încercăm să-l rezolvăm.”

Max Planck

Conştiinţa martor are mai multe grade de profunzime. Ceea ce se consideră în general a fi un act conştient este atitudinea de a fi conştient de respectivul act. Însă, în viziunea advaita, un act cu adevărat conştient este un act în care este transcensă mintea şi odată cu ea conştiinţa individuală, cu toate filtrele sale. Este deci un act fără un observator individual, fără obiectiv personal, fără aşteptări, fără referinţă la memorie sau la o autoritate anume.

Prin metodele din Yoga Inimii Spirituale putem învăţa să ne detaşăm sau, altfel spus, să ne “descărcăm” de întregul nostru „capital” de ataşamente conceptuale, psihice, fizice.

Un act cu adevărat conştient este cel în care realizăm că fundalul acelei acţiuni este conştiinţa Infinită a Inimii Spirituale. Este un act de iubire şi libertate, care nu se mai înscrie în strategia afirmării propriei imagini. Conştiinţa martor nu înseamnă însă o îndepărtare de viaţă, nu înseamnă a te păstra „nemuritor şi rece”. Ea este, din contra, expresia aspiraţiei spirituale trăite „în inima” gestului, a acţiunii, asanei etc. De fapt, în ultimă instanţă, „în inima” oricărui act, este Inima Spirituală, conştiinţa divină.

3. Aten ţia deschis ă

a) Semnifica ţia aten ţiei deschise

Atenţia deschisa, globală, este expresia naturală a unei conştiinţe nepreocupate să atingă un lucru sau altul. Ea este atenţia impersonală, neataşată, a conştiinţei martor. Prin urmare, ea nu se pierde, nu se uită pe ea însăşi în cunoaşterea obiectului, ci menţine o conştiinţă a Inimii Spirituale, a sursei atenţiei însăşi. Găsim nenumărate referinţe la ea în învăţăturile yoghine.

b) Cum poate fi atins ă

Principiul este să rămânem atenţi faţă de orice senzaţie sau impresie care apare în corp, păstrând în acelaşi timp conştiinţa martor sau, cu alte cuvinte, o observare plină de iubire, eliberată de nevoia de a analiza, cataloga sau conceptualiza. (Este o percepţie unificată în care ceea ce este văzut, simţit etc. este păstrat în unitate şi nu separat şi individualizat. Un fel de contemplare a unităţii, o „privire” defocalizată care îmbrăţişează şi cuprinde realitatea.)

17

c) Rolul aten ţiei deschise în acuitatea percep ţiilor

Putem remarca, de asemenea, felul în care calitatea şi acuitatea percepţiilor se modifică prin simplul fapt că atenţia noastră este îndreptată fără contracţii sau aşteptări asupra lor. Nu există idei preconcepute şi nici dorinţa de a împinge energia sau de a o îndrepta într-o direcţie sau alta. O lăsăm să îşi urmeze cursul liber. Prin această atenţie deschisă, lipsita de contracţii egotice îndreptate spre un scop anume, zgomotul gândurilor diminuează spontan.

Percepţia devine de o claritate perfectă, căci gândirea care să o catalogheze nu mai există. Ne raportăm la experienţă într-un mod intim, fără aşteptări şi prejudecăţi. Prin însăşi intimitatea trăirii, se trece mult mai uşor de la domeniul analizei mentale la un domeniu al existenţei pure, libere. Astfel senzaţia se topeşte în izvorul vieţii care suntem, viaţa care ne animă corpul.

d) Reîntoarcerea senza ţiilor la sursa acestora

Atunci când nu mai încercăm să dam nume sau semnificaţii limitatoare senzaţiilor resimţite, ele tind să se reîntoarcă în vibraţia sursa, spanda, care reprezintă originea şi punctul final al oricărei senzaţii. Aspiraţia Spirituală, deschiderea faţă de freamătul sacru, se poate realiza în orice moment de conştienţă al vieţii noastre. Această atitudine poate fi învăţată mai uşor atât în meditaţie, cât şi în practica hatha yoga.

Pătruns de vibraţia transfiguratoare, de freamătul sacru, corpul devine ca şi transparent, transfigurat. El devine o poartă către o realitate mai profundă ce se revelează dincolo de nuanţele şi fluctuaţiile diferitelor senzaţii, concepte...

e) Limit ările strategiei transform ării prin „lucrul cu energia”

Experienţa deschiderii pline de libertate aduce o nouă atitudine: energiile, senzaţiile şi stările percepute nu mai reprezintă ceva ce trebuie schimbat, transformat, energizat etc. Oricât de benefice ar putea fi modificările pe care noi le-am preconiza, în cazul în care ni le dorim, ele rămân un demers egotic, căci se vor face în domeniul conştiinţei individuale.

f) Atunci, ce este de f ăcut?

Aprofundăm rolul conştiinţei martor şi atenţia deschisă. În sfera con ştiin ţei martor nu mai intr ă doar energiile şi senza ţiile percepute, ci şi felul în care noi reac ţionăm la acestea . Ce idei avem despre acea trăire sau energie? Ne place sau nu, simţim că trebuie să o amplificăm sau nu, e cazul să o transmutăm etc., etc. În realitate, toate acestea nu sunt decât scheme ale conştiinţei individuale. Continuând să procedăm în acest mod ne vom păstra într-o lipsă de intimitate faţă de acea energie sau senzaţie. Dorinţa de a o controla implică separarea de ea şi implicit o înstrăinare faţă de însăşi energia vieţii ce circulă în fiinţa noastră.

Practica Spirituală, fie că este vorba despre asana sau meditaţie, exprima întotdeauna intimitatea cu ceea ce este, cu momentul prezent, cu tăcereaInimii Spirituale.

Este o intimitate cu liniştea adâncă a Inimii Spirituale, fără a mai compara cu ceea ce „ar trebui să fie”, fără a corecta. Aceasta reprezintă aten ţia deschis ă.

18

g) Şedin ţa de hatha yoga din perspectiva aten ţiei deschise

Păstrând atenţia deschis ă asupra trupului în timpul unei şedinţe de asane, ne putem adecva practica şi atitudinea după cum corpul „are nevoie”: de mai multă relaxare sau de dinamism, de un anumit gen de flexie sau de un altul, de o formă de energie sau de o alta. Înţelepciunea interioară a corpului ne ghidează şi astfel, prin conştienţă, dezvoltăm cunoaşterea directă, jnana sau gnosis.

h) Senzitivitatea Inimii Spirituale

În hatha yoga, această formă de senzitivitate sau, altfel spus, această conştientă deschidere faţă de energiile şi fenomenele lăuntrice este deplin controlată. Evident, nu este vorba despre o senzitivitate în sensul obişnuit al cuvântului, deoarece aceasta nu se îndreaptă spre un obiect anume, ori spre o gamă de percepţii (cum ar fi de exemplu senzitivitatea faţă de sunete sau culori etc.) Aceasta e o senzitivitate îndreptată faţă de Inima Spirituală, faţă de freamătul sacru, spanda, o deschidere către iubire, către ritmurile fundamentale ale cosmosului, către pulsaţia gratiei şi a fericirii pure.

Astfel învăţăm cum să ne deschidem, să onorăm şi să răspundem cu iubire la diversitatea creaţiei.

4. Sublimarea

Atunci când o emoţie este îmbrăţişată într-o atenţie eliberată de tipare mentale sau reacţii personale, transformarea energiei se produce natural. Ea este iluminată de athanorul (vasul) alchimic al Inimii. Acesta este modul cel mai natural în care are loc sublimarea energiilor şi a emoţiilor individuale. Atât timp cât o energie sau o stare nu este îmbrăţişată de radiaţia prezenţei pure, modificările au loc la un nivel individual, fiind guvernate de intenţii egotice. Prin aceasta nu se produce un salt pe verticală, din sfera conştiinţei personale în Prezenţa Pura.

Vorbind despre importanţa şi semnificaţia sublimării, Daniel Odier spunea:

„Pe lângă yoga fizică ar trebui să adăugăm şi o yoga a unei nesfârşite reîntoarceri a tuturor emergentelor la sursa lor. Aceasta este probabil cea mai importantă parte a muncii noastre. Ea se bazează pe percepţia ca totul emerge, se naşte, din tăcere şi se reîntoarce în tăcere după o călătorie în „tărâmul” senzorial, emoţional sau mental.”

a) Cum să privim grijile?

Întrebat cum putem învăţa să eliminam grijile, Nisargadatta Maharaj spunea:

„Nu e nevoie să te îngrijorezi cu privire la griji. Pur şi simplu fii. Nu încerca să fii tăcut; nu face din „a fi tăcut” o sarcină care ar trebui îndeplinită. Nu fii neliniştit cu privire la „a fi tăcut”, nefericit cu privire la „a fi fericit”. Fii doar conştient că eşti şi rămâi conştient – nu spune „da, Eu sunt; şi acum ce urmează?”, nu exista „urmare” în „Eu sunt”. Este starea de dincolo de timp.”

b) Actul c ăutării antreneaz ă contrac ţia fa ţă de tot ceea ce e contrar acelei c ăutări

În meditaţia de revelare a Inimii Spirituale, nonreacţia este o cheie importantă - a nu reacţiona la presiunea timpului, la gânduri şi emoţii. Dar chiar mai important decât a nu reacţiona la con ţinutul psihomental este să conştientizam şi să nu reacţionăm la cadrul psihomental în care se desf ăşoară existen ţa noastr ă sau, altfel spus, la tendin ţele, aştept ările şi tiparele emo ţionale şi mentale pe care le avem. Cel ce caută bucuria e deranjat de tot ceea ce nu e bucurie; cel ce caută liniştea e

19

deranjat de orice nu e linişte; cel ce caută puritatea e deranjat de tot ceea ce nu e puritate. Actul căutării egotice antrenează şi contracţia faţă de tot ceea ce e contrar acelei căutări.

c) Nu e nimic personal în durere

În Yoga Inimii Spirituale recomandăm intimitatea cu Ceea ce Este, fără a compara cu „ceea ce ar trebui să fie”. Deci accentul nu se pune pe „a corecta”, ci pe a in tui natura divin ă a Inimii Spirituale. Ea reprezintă „dimensiunea perfectă” a fiinţei noastre, a existenţei în general. Aceasta este semnifica ţia sublim ării în cadrul şcolii noastre de yoga. Astfel, transformarea survine spontan fiind susţinută de forţa, lumina şi înţelepciunea infinitului din noi.

Referitor la durere şi la atitudinea faţă de aceasta, Eckhart Tolle spunea:

“Nu este nimic personal în durerea umană. Ea este pur şi simplu o presiune intensă sau o energie intensă pe care o simţi undeva în corp. ... Caută să vezi ceea ce se produce atunci când pur şi simplu permiţi senzaţiei să fie.”

“Dacă nu eşti conştient de esenţa interioară, în final vei crea întotdeauna suferinţă. E foarte simplu. Atunci când nu ştii cine eşti cu adevărat, îţi creezi o imagine mentală despre tine însuţi ca un substitut pentru fiinţa ta reală, frumoasă, divină şi te agăţi de acel eu plin de temeri şi nevoi.”

Prin conştientizarea Inimii Spirituale, transformările individuale care apar se sincronizează cu transformările cosmice. Trecem astfel de la „schimbări defazate” la „transformări sincronizate”. Simţim pulsând în noi ritmuri cosmice.

d) A celebra fluxul creator al vie ţii

Pe măsură ce aprofundăm această atitudine devenim tot mai conştienţi de freamătul sacru al Inimii Spirituale. Prin puterea revelatoare a acestei înfiorări mistice, spanda, realizăm că prin fiinţa noastră circulă energii divine. Ele iradiază din însăşi esenţa noastră ultimă, atman.

Această înţelegere profundă trezeşte natural aspiraţiile noastre de a exprima şi celebra fluxul creator al vieţii prin fiecare dintre practicile yoga şi apoi în întreaga noastră viaţă.

Atât meditaţiile de revelare a Inimii Spirituale, cât şi şedinţele de practici hatha yoga, în general, devin astfel o ofrandă a conştiinţei noastre individuale, a energiilor fiinţei noastre închinată iubirii, frumuseţii, spiritului.

e) Direc ţiile energiei

Astfel teama se alchimizează în încredere sau curaj, iar tristeţea în bucurie sau compasiune. Nu exista întotdeauna tipare prestabilite. Sublimarea care urmează se produce conform unei rezultante a vectorului vieţii intime a persoanei în cauză. Uneori energia emoţiei se resoarbe ea însăşi în energie „fără obiect”, în freamăt sacru, spanda.

f) Focul sacrificial şi sublimarea

Atunci când o emoţie se reîntoarce în tăcerea Inimii, ea nu mai lasă în subconştient încărcările, tendinţele şi reziduurile obişnuite, samskara.

20

Astfel se produce o expansiune spirituală în care freamătul sacru al Inimii, „flăcările” Inimii, aduc senzaţia sau sentimentul respectiv „la incandescenţă”, pentru a topi apoi forma sa individuală în spaţiul infinit al Inimii, în conştiinţă.

Exact ca şi focul sacrificial, spanda dizolvă în infinitul conştiinţei toate „darurile” făcute ei. Pentru aceasta este doar necesar să rămânem conştienţi de Inima Spirituală din care radiază devoţiunea şi recunoştinţa. E ceea ce rămâne atunci când intenţia personală, controlul egotic şi dorinţa de a dobândi o trăire sau experienţă sunt văzute ca fiind inutile şi abandonate. În locul lor străluceşte doar flacăra imuabilă a atenţiei eliberată de reacţii. A te deschide vibraţiei pure înseamnă a nu te mai fixa pe nimic particular. E ca şi cum dorinţa, iubirea, gândirea nu mai au obiect şi formă. Există doar ca freamăt. Energia particulară - dorinţa, de exemplu - devine ea însăşi atenţie deschisă.

g) Condensarea fericirii în materie

Ca efect al unei reale sublimări, armonicile acestei vibraţii sacre a Inimii se resimt ca o înflorire în toate celulele corpului. Astfel, fericirea este experimentat ă organic . Nu este vorba despre o fericire datorată unei situaţii sau unui obiect anume, ci o expresie a curgerii naturale a energiilor eliberate de tensiunile inerente emoţiilor şi senzaţiilor obişnuite.

5. Sahaja

a) Etimologie

Un alt concept important în Yoga Inimii Spirituale este sahaja.

Termenul Sahaja a fost tradus prin “spontan”, “natural”. Etimologic, el provine din “saha” - împreună şi “ja” - a fi născut. Astfel, în traducere directă ar însemna “născut împreună” sau “ivit împreună”.

b) Semnifica ţie

Prin aceasta se sugerează o idee fundamentală şi anume că libertatea Spirituală, eliberarea, nu este ceva (o energie sau o realitate) exterioară nouă. Eliberarea şi fiinţa noastră sunt “născute împreună”. Pe de alta parte, sahaja sugerează faptul ca samsara (lumea manifestată) şi nirvana(realitatea transcendentă) sunt “născute împreună” şi prin urmare trebuie să existe un substrat comun din care cele două s-au născut şi în care coexistă. Cel ce se păstrează în Inima Spirituală trăieşte de fapt în Realitatea ce se revelează nu numai în meditaţii extatice, în nirvana, ci integrează şi lumea, samsara. Înţelepciunea de a te menţine mereu în libertatea spontaneităţii, sahaja, a fost denumită în budism “calea spirituală directă" (uju-patha) sau "calea regală" (râja-patha). În traditia dzogchen este denumită Starea Naturală.

Spre deosebire de stările de conştiinţă cosmică, samadhi, trăite doar în meditaţie, sahaja aduce această realizare până la nivelul corpului fizic şi al lumii materiale. În acest proces practicile hatha yoga îşi au importanţa lor. În Yoga Inimii Spirituale practicile sunt orientate în spiritul exprimării luisahaja.

c) Reconcilierea contrariilor

Intuiţia eternităţii ne permite să integrăm ceea ce este impermanent, efemer, trecător, ca fiind expresii, manifestări ale Inimii Spirituale. Astfel, orice opoziţie între Etern şi efemer, între Unitatea

21

Divină şi multiplicitatea obiectelor încetează. Eşti în acelaşi timp în „Eu Sunt” şi în Devenire, în Beatitudinea Absolută a Sinelui şi în viaţa de zi cu zi, într-o sinteză comună. Aceasta este starea pe care Meister Eckhart o simbolizează prin imaginea “balamalei care rămâne nemişcată în timp ce uşa se mişcă”. Reîntoarcerea, pe toate nivelurile (fizic, psihic, mental) la starea de perfecta naturaleţe, sahaja, ne menţine în intuiţia unificatoare a Realului.

Acesta este şi mesajul în Yoga Inimii Spirituale.

d) Viziunea holistic ă

În Yoga Inimii Spirituale ne deschidem faţă de sahaja, spontaneitatea, naturaleţea, libertatea ce emană continuu din Inima noastră. Naturaleţea acestei trăiri exprimă o simplitate esenţială. Dar în această simplitate este cuprins totul. Ea este o viziune holistică, în sensul că e nonduală şi atotcuprinzătoare. Ea const ă într-o percep ţie pur ă provenit ă din Inim ă în fiecare moment al experien ţei. Aceast ă percep ţie este deta şată şi foarte intim ă în acelaşi timp. Ea este simplitatea conştiin ţei martor.

Partea I - Yoga Inimii Spirituale

Partea a III-a - Practica Spiritual ă - Fundamente

Partea a IV-a - Alte elemente cu privire la Yoga Inimii Spirituale

Ce înseamn ă pentru noi Yoga Inimii Spirituale

Partea a III-a Practica Spiritual ă - Fundamente

Capitolul 1. Medita ţia de revelare a Inimii Spirituale

Metoda de bază Cum se produce “revoluţia interioară” De unde radiază bucuria meditaţiei Abandonul conştiinţei egotice Relaţia dintre abandon şi încredere Despre vulnerabilitate şi forţa interioară Conştiinţa Inimii Spirituale duce la Nonreacţie

Capitolul 2. Hatha Yoga

Hatha yoga – muzica vieţii Yoga naturală a Inimii Sacralitate şi devoţiune prin hatha yoga Fericirea de a practica Yoga – celebrare şi abandon Martorul conştient în hatha yoga Intrarea şi menţinerea în postură

a) Deslimitarea prin relaxare b) În asana, atenţia radiază din interior, din Inima spirituală, spre exterior c) Ce ne revelează liniştea Inimii în timpul execuţiei posturii d) Echilibrul dintre efort şi relaxare

Rigoarea tehnică – un simplu cadru de expresie a artei spirituale

22

Creativitatea inerentă practicii posturale Oglindirea personalităţii în Yoga Rolul corpului fizic Memoria ancestrală a trupului O cheie a stabilităţii minţii Atitudini de bază faţă de corpul fizic

a) Transfigurarea corporală b) Corpul fizic experimentat ca spaţiu infinit c) Non-somatizarea tensiunilor d) Detaşarea de corpul fizic e) Nu o eliberare de corp, ci eliberarea „în corp” f) Nirmana Kaya g) Sama-rasa h) Reîntoarcerea energiilor la sursă i) Glorificarea corpului j) Kaya Sthairyam – nemişcarea corporală k) Continuitatea conştientizării

Partea I - Yoga Inimii Spirituale

Partea a II-a - Concepte esen țiale în Yoga Inimii Spirituale

Partea a IV-a - Alte elemente cu privire la Yoga Inimii Spirituale

Ce înseamn ă pentru noi Yoga Inimii Spirituale

Capitolul 1. Medita ţia de revelare a Inimii Spirituale

Metoda de baz ă

Tehnica de meditaţie fundamentală în Yoga Inimii Spirituale este metoda de introspecţie a lui Ramana Maharshi folosind întrebarea „Cine sunt Eu?" Ea este practicată pentru revelarea a ceea ce suntem cu adevărat. Hatha yoga, asanele, pranayama şi alte tehnici ce operează cu energiile importante din fiinţa noastră susţin acest demers spiritual şi contribuie sinergic la revelarea Inimii Spirituale.

Cum se produce “revolu ţia interioar ă”

În meditaţiile de revelare a Inimii Spirituale preconizăm, de asemenea, o clarificare, o limpezire a minţii, drept consecinţă a intuiţiilor din ce în ce mai profunde cu privire la realitatea divină esenţială a fiinţei noastre. În ultimă instanţă, mintea ajunge să înţeleagă treptat că exista “Ceva” care nu poate fi gândit, ceva inefabil care nu poate sta sub incidenţa raportului dual subiect cunoscător - obiect de cunoscut. Astfel, mintea îşi va înţelege propriile sale limite. În momentul în care ea, ca instrument principal de cunoaştere discursivă a propriei fiinţe şi a lumii înconjurătoare “capitulează” din rolul de “suveran suprem” al propriei noastre existenţe, are loc o veritabilă revoluţie interioară, pentru că nu mai suntem condiţionaţi de nici o teorie, dogmă, filozofie sau de vreun model exterior de înţelegere a realităţii. În acest sens, meditaţia devine un mijloc excepţional de a pătrunde în natura Realităţii, în “Ceea ce Este” sau, altfel spus, un mijloc de comuniune cu Dumnezeu.

23

De unde radiaz ă bucuria medita ţiei

Meditaţia de revelare a Inimii Spirituale creează „spaţiul” în care Inima se regăseşte pe ea însăşi ca libertate absolută şi iubire pură, în care conştiinţa se bucură de regăsirea sursei sale. Esenţa acestei fericiri este freamătul sacru, spanda. Acest demers ne înva ţă bucuria de a medita . Într-adevăr, adevărata meditaţie aduce fericire, căci nu există nici o luptă, nici un refuz: nici al gândurilor, nici al emoţiilor, nici al senzaţiilor, nici al corpului. Doar o acceptare care integrează în mod superior, esenţial, Totalitatea.

Această formă esenţială de meditaţie este o mi şcare permanent ă a Inimii c ătre Ea îns ăşi. Prin intermediul ei Inima ajunge să ne fie, în fiecare moment, atât calea proprie, drumul intim, cât şi propria destinaţie aducătoare de fericire.

Abandonul con ştiin ţei egotice

În meditaţia de revelare a Inimii Spirituale urmărim să atingem momentul inefabil în care aspiraţia de a revela natura noastră divină se maturizează în abandonul conştiinţei individuale.

Relaţia dintre abandon şi încredere

Conştiinţa unităţii înseamnă a fi una cu prezentul, cu existenţa. Această înţelegere nu este posibilă decât prin abandon; iar abandonul nu este posibil decât prin încredere. Evident, nu se cere să ai încredere în cineva sau ceva exterior. Adevărata încredere este f ără obiect, este o încredere în Inim ă, în Sine, în Realitate, în Dumnezeu .

Esenţa acestei atitudini este acceptarea de a fi ceea ce eşti. Aceast ă acceptare se maturizeaz ă spontan prin încredere şi devine abandon.

De asemenea, nu este vorba despre o acceptare a ceva exterior. Noi înşine suntem abandon, acceptare. Inima Spirituală se revelează în această totală acceptare.

Despre vulnerabilitate şi for ţă interioar ă

Cel mai adesea, în viaţa obişnuită abandonul sugerează capitulare, pasivitate şi lipsă de forţă. Din această cauză, oamenii se tem să-şi arate vulnerabilităţile. Ei se străduiesc să pară puternici în exterior şi astfel pun ziduri între ei, tocmai pentru a-şi ascunde slăbiciunile interioare. Din contra, înYoga Inimii Spirituale se încurajează exprimarea deschisă a ceea ce eşti, nu ascunderea vulnerabilităţilor. Un om care nu se teme de sl ăbiciunile sale devine cu adev ărat puternic interior. De asemenea, în Yoga Inimii Spirituale nu sugerăm şi nici nu întreţinem mituri legate de invulnerabilitatea sau invincibilitatea corpului fizic ca urmare a unor practici în care energia este acumulată sau indusă „din exterior”. Pe de altă parte, credem în eternitatea şi frumuseţea ce radiază din spirit, din Inima Spirituală.

În general, cultura şi educaţia noastră au „culpabilizat” slăbiciunea, însă nu oferă o cale de depăşire a acesteia. Doar încrederea în Inima Spirituală şi abandonul fără obiect pot aduce adevărata forţă.

Adeseori în viaţă am ascultat de autorităţi exterioare, care ne-au dictat comportamente artificiale. Acestea au culpabilizat tendinţele naturale şi implicit ne-au oferit prin aceasta justificări pentru a le reprima. Dar, însăşi această tendinţă ne împiedică să devenim ceea ce suntem. De aceea, înYoga Inimii Spirituale accentul nu e pus pe o autoritate exterioara, ci pe înflorirea propriei fiin ţe. Este o îndrumare spre propria Libertate, spre o autentic ă autonomie Spiritual ă.

24

(sus)

Conştiin ţa Inimii Spirituale duce la Nonreac ţie

În Cartea sa „Stillness speaks”, Eckhart Tolle spunea:

„Atunci când percepi natura doar prin intermediul minţii, prin procesul gândirii, nu îi poţi simţi viata, existenţa pură. Vezi doar forma şi nu eşti conştient de viaţa care se află în interiorul formei - misterul sacru…

Când percepi natura lasă să fie spaţii fără gânduri, de absenţă a minţii…

În momentul în care priveşti dincolo de etichete mentale, percepi acea dimensiune inefabilă a naturii, care nu poate fi înţeleasă de către gânduri sau percepută prin intermediul simţurilor. Este o armonie, o sacralitate care nu numai că pătrunde întreaga natură, dar care este, de asemenea, în tine.”

În Yoga Inimii Spirituale recomandăm raportarea la universul nostru interior într-un mod similar celui în care suntem sfătuiţi să percepem natura, copacii, florile, munţii, asfinţitul soarelui: fără gânduri , fără filtrele raţionale obişnuite, pe fondul liniştii mentale. Astfel, nu numai în timpul meditaţiei, ci şi pe durata execuţiei unei asane, de exemplu, corpul nu mai este doar o formă, un simplu corp material, ci o fântân ă a vie ţii , un curcubeu de energii.

Aceasta se produce natural atunci când percepţia se face nu cu mintea, ci „cu Inima”. Evident, mintea va continua să funcţioneze în multe situaţii, dar dispare identificarea cu aceasta şi modul de a interpreta experienţele conform unor filtre mentale prestabilite.

Omul obişnuit reacţionează, omul înţelept integrează, transfigurează, converteşte energia în spirit, sacralizându-şi astfel propria existenţă.

Orice reacţie este reflexia unei relaţii dintre subiect şi obiect. În orice reacţie, Eul tinde să apere un teritoriu pe care îl consideră a fi al său. Din acest punct de vedere, derularea vieţii nu este nimic altceva decât o succesiune neîntreruptă de conflicte şi reacţiuni. Atunci când conştiinţa martor rămâne atentă doar la reacţia însăşi şi la impulsurile subtile care au declanşat-o, mintea se cufundă în tăcere. Liniştea care apare atunci nu mai este afectată de vechile obişnuinţe de a reacţiona.

Capitolul 2. Hatha Yoga

În Yoga Inimii Spirituale, în cadrul practicii hatha yoga procedeele fizice sunt combinate cu viziunea nondualităţii, advaita. Posturile sunt realizate trăind atitudini spirituale şi conştientizări ce sunt recomandate în texte tradiţionale tantrice sau shaivite precum Vijnana Bhairava Tantra, Spanda Karika, Shiva Sutra etc.

Prin hatha yoga urmărim o cunoaştere interioară, intimă a corpului fizic şi a bioenergiilor acestuia, şi de aceea intrarea în starea meditativă, de contemplare, este necesară şi indispensabilă.

În Yoga Inimii Spirituale, hatha yoga are rolul de a crea condiţiile de relaxare şi deschidere pentru a se realiza “transfigurarea” corpului însuşi. Armonizarea trupului în hatha yoga ar trebui să aducă întotdeauna destindere şi fericire, nicidecum chin ori încrâncenare. Chiar dacă prin ea însăşi nu poate aduce realizarea ultimă, hatha yoga poate să ne confere o „bază de plecare” mai adecvată.

25

Hatha yoga – muzica vie ţii

Corpul fizic este un instrument complex de expresie a fiinţei noastre în planul fizic. În asane îl facem să vibreze în diferite moduri, exact aşa cum procedăm cu un instrument muzical. A practica hatha yoga înseamn ă a crea muzic ă, armonie, din energiile vie ţii . Yoga Inimii Spirituale pledează asupra importanţei exprimării acestei armonii şi în viaţa de zi cu zi. Învăţăm astfel cum să inducem graţie, conştienţă, destindere gesturilor noastre. Astfel Prezenţa Pură, Inima, se exprimă liber şi natural prin ceea ce suntem.

Yoga natural ă a Inimii

Yoga Inimii Spirituale este o yoga naturală, o afirmare liberă a energiilor în care totul se face „din inimă”.

Diferenţa dintre yoga naturală, a fluxurilor energetice libere şi yoga practicată mecanic, în care urmăreşti să împingi energiile într-o anumită direcţie, este similară cu diferenţa evidenţiată între inimă şi minte. Atunci când yoga este practicată mecanic, demersul porneşte din voinţa individuală şi din minte. De aceea, am putea spune că la cursurile noastre noi nu „predăm asane”. Învăţăm împreună atitudini meditative eliberatoare care sunt susţinute şi favorizate de posturile corporale, mudra-e, bandha-uri etc.

Pe de altă parte, conştiinţa Inimii Spirituale, a substratului Tăcerii şi abandonul amplifică aptitudinea de a ne exprima armonios personalitatea, atunci când situaţia o cere. Ea măreşte capacitatea de concentrare, discernământul şi chiar dinamismul.

Sacralitate şi devo ţiune prin hatha yoga

Asana este o samyama – o intimă identificare, eliberată de filtrele minţii – cu corpul, energiile, senzaţiile, respiraţia, mintea. Prin sublimarea energiilor (în special a senzaţiilor şi emoţiilor) în spanda, redescoperim caracterul sacru şi devoţional al practicii hatha yoga. Ea are şi un caracter devoţional pentru că ne deschide faţă de ghidul nostru interior, ce este chiar acest freamăt - vibraţie, spanda. El ne conduce spre ceea ce suntem cu adevărat.

Fericirea de a practica

Din punctul de vedere al jocului energiilor există un raport intim al corpului cu universul. Corpul fizic: a) preia; b) transformă; c) dăruieşte energie.

Noi nu suntem doar corpul fizic şi în ultimă instanţă acesta nu ne aparţine. Dar putem trăi bucuria tuturor acestor transformări. În Yoga Inimii Spirituale învăţăm să conştientizam şi să amplificăm bucuria ce se naşte din schimburile energetice înnobilate de centrarea în Inimă şi de prezenţa aspiraţiei spirituale, a freamătului sacru.

Fericirea ultimă nu ţi-o găseşti deplasând sau împingând energiile prin corp, nadi-uri sau chakra-e, ci realizând cine eşti cu adevărat. Această înţelegere poate fi susţinută de corpul fizic, atunci când redăm energiilor libertatea.

În execu ţia oric ărei posturi esen ţială este bucuria, destinderea, deschiderea, acceptarea .

Inima Spirituală îşi exprima forţa radiantă a iubirii şi a fericirii în fiecare asana.

Nu ne focalizăm atenţia pentru a crea o poziţie artistică sau spectaculoasă, ci pentru a trezi şi exprima fericirea interioară a Inimii şi a permite acestei fericiri să radieze, prin intermediul corpului. Astfel sunt eliminate tensiuni, contracţii, stresuri etc.

Atunci când corpul fizic este aşezat într-o asana, fără a exista tensiuni sau contracţii musculare inutile, apare o veritabilă „înflorire” a energiilor ce circula liber. Astfel, condiţiile sunt create pentru a fi simţită puritatea impulsului Inimii Spirituale, spanda. Exist ă o diferen ţă esen ţială între un impuls

26

senzorial, emo ţional sau mental şi fervoarea Spiritual ă, fream ătul sacru. Dar aten ţia deschis ă, aten ţie lipsit ă de judec ăţi critice, va sublima în final emo ţiile noastre. Procesul nu se produce neapărat instantaneu; totu şi, men ţinându-ne în vid, în non-reac ţie, transla ţia survine. Atunci ea nu mai e o energie individualizată, ci fericirea pură a existenţei, extazul, ananda.

Yoga – celebrare şi abandon

În Yoga Inimii Spirituale, posturile reflectă o atitudine pozitivă de afirmare a vieţii. Ele ne ajută să ne deschidem total Inimile şi să celebrăm viaţa.

Asana devine un proces de transformare şi vindecare spirituală, de revelare a naturii divine, nu doar un exerciţiu „energizant şi sănătos”.

Începem şi sfârşim practica yoga amintindu-ne că în ultima instanţă yoga este o artă spirituală, iar revelaţiile care apar nu pot proveni doar din efortul personal, ci în primul rând din acea capacitate de abandon a limitărilor individuale.

De asemenea, recomandăm ca în fiecare postură să aibă loc o reamintire a naturii noastre divine şi a motivului pentru care practicăm.

Martorul con ştient în hatha yoga

În hatha yoga, în atitudinea de martor conştient, mai există un alt secret. Armonia atitudinii posturale trezeşte spontan o intuiţie a conştiinţei Sinelui divin. Şi reciproc, intuiţia naturii noastre divine, detaşarea faţă de corpul fizic, face ca energiile să circule mult mai liber, astfel încât efervescenţa spirituală, freamătul inimii se pot trezi mai uşor. Prin hatha yoga tindem spre o expansiune a libertăţii şi a fericirii de A Fi.

În esenţă, hatha yoga creează o mai mare fluiditate a energiilor în fiinţă. Dacă atitudinea este corectă, pe lângă flexibilitate şi relaxare ne vom simţi mult mai echilibraţi şi liberi. În general, prin practica yoga, energia, prana, se poate amplifica foarte mult. Pranayama, controlul suflului, este o altă metodă de amplificare a conştienţei asupra energiilor fiinţei noastre.

Totuşi, chiar dacă energia vitală este foarte puternică, este de asemenea esenţial să avem discernământul să o exprimăm într-un mod adecvat. De aceea, în Yoga Inimii Spirituale, practica se referă şi la modul în care ajungi să foloseşti înţelept această energie. Aici amplificarea energiei este însoţită de o aprofundare a conştiinţei martor. Prin aceasta se realizează în mod implicit o mai mare centrare şi claritate. Aceasta atitudine stimulează creativitatea, aptitudinea de a ne apleca cu toata inima asupra unor domenii ale vieţii care ne inspiră. Forţa vieţii conţine creativitatea şi frumuseţea noastră.

Şedinţa de hatha yoga este privită în integralitatea ei, ca un unic dans, ca o comuniune cu viaţa însăşi, ca expresie a unui unic elan de revelare şi celebrare a naturii noastre divine, a Inimii Spirituale.

Intrarea şi men ţinerea în postur ă

a) Deslimitarea prin relaxare

În Yoga Inimii Spirituale considerăm că dacă în postura intervine durerea, yoga dispare. Încrâncenarea nu este calea spre deslimitarea corporală.

Atunci când apar tensiuni, ceea ce urmează în mod natural e refuzul. Atunci când însă o anumită tensiune este inerentă, ea trebuie acceptată ca o parte a ceea ce suntem deocamdată. Nu o negăm, nu o reprimăm, ci o lăsăm să se disipeze pe liniile de forţă ale posturii. Important e să nu facem din poziţia finală a posturii un obiectiv, ci să lăsăm corpul să tindă el însuşi spre poziţia finală, în timp ce muşchii şi ligamentele se relaxează.

27

Astfel practicate, asanele sunt catalizatori ai vindecării şi transformării spirituale. Ele sunt ocazii de remodelare a psihicului şi a minţii, de eliberare a tensiunilor şi a tendinţelor subconştiente prin decondiţionare, fericire şi abandon.

b)În asana, atenţia radiaz ă din interior, din Inima Spiritual ă, spre exterior

Bineînţeles că există nenumărate asane pentru realizarea cărora efortul este inevitabil. Important este însă să nu ne focalizăm asupra tensiunilor care apar în execuţie sau asupra respiraţiei asociată cu acel efort, ci asupra substratului de linişte ce radiază din Inima noastră. Astfel, nu uităm de natura noastră divină, de cine suntem cu adevărat. De aceea, în asana, aten ţia radiaz ă din interior, din Inima spiritual ă spre exterior. În acest calm plin de fericire tensiunile se topesc gradat.

c) Ce ne reveleaz ă lini ştea Inimii în timpul execu ţiei posturii

De asemenea, lini ştea Inimii este cea care „ne va spune” cât de mult s ă înaint ăm cu flexia sau extensia într-o anumit ă postur ă. Deci progresul nu provine dintr-un efort personal, ci din însăşi tendinţa de expansiune şi de depăşire a limitelor pe care intuiţia adevăratei noastre naturi o generează. În acest fel, ponderea nu mai cade asupra efortului f ăcut, ci asupra lini ştii, deschiderii şi fericirii inerente Inimii Spirituale .

d)Echilibrul dintre efort şi relaxare

Abandonul, relaxarea nu înseamnă pasivitate sau inerţie. În asane, urmărim să creăm un echilibru între efort şi relaxare pe un fond de abandon al conştiinţei individuale. Execuţia se va realiza cu bucuria inerentă jocului, nu cu obsesia execuţiei perfecte, ori cu o atitudine agresivă faţă de corp. Intenţia şi atitudinea noastră pozitivă dau energiei fluiditate şi direcţie Spirituală.

Rigoarea tehnic ă – un simplu cadru de expresie a artei spirituale

Prin diferitele asane pe care le realizăm onorăm, glorificăm spiritul, natura noastră divină. De aceea, considerăm că mai important decât elasticitatea practicantului este capacitatea sa de acordare la vibraţia esenţială, la freamătul sacru al Inimii. Din acest motiv, rolul instructorului este în primul rând acela de a trezi iubirea, frumuseţea, încrederea, libertatea, creativitatea şi nicidecum de a se focaliza pe greşeli.

În ultimă instanţă, în aproape orice asana ajungem să simţim la un moment dat limite fizice în ceea ce priveşte flexibilitatea, durata de execuţie etc. Dacă ne cantonam în aceste limite uităm nelimitarea şi omnipotenţa naturii noastre divine. Criticismul exagerat contractă, generează frică, împiedică mişcarea esenţială de deschidere a fiinţei spre infinit. Prin amplificarea creativităţii şi libertăţii urmărim să facem din Yoga Inimii Spirituale o adevăratăartă spiritual ă. Rigoarea tehnică, precizia metodelor reprezintă doar cadrul de plecare în care lăsăm să se exprime liber inefabilul comuniunii spirituale.

Practicată corect, yoga ne deschide către viaţă, către spirit, eliminând astfel temeri, conflicte, negări. Fiecare dintre noi are ceva unic, valoros de dăruit. Atât în meditaţie, cât şi în asane, cele mai adânci dimensiuni ale fiinţei noastre sunt dăruite ca ofrandă Spiritului, Inimii Spirituale, Infinitului…

28

Creativitatea inerent ă practicii posturale

Yoga Inimii Spirituale evită schemele mecanice şi abordările seci, urmărind să trezească în schimb calităţile şi creativitatea practicanţilor prin însăşi fericirea, iubirea şi claritatea atenţiei deschise cu care fiecare se aşează în asana. Şedinţa de hatha yoga - atât cea practicată la sală, în grup, cât şi cea individuală - nu este privită ca o schemă rigidă, ci precum un act creator, plin de savoare, o celebrare a vieţii. Prin deschiderea faţă de tranziţiile şi fenomenele subtile care pot să apară, conştiinţa strict corporală şi personalitatea se destramă treptat, lăsând loc inspiraţiei şi liniştii transpersonale.

Oglindirea personalit ăţii în Yoga

Există nenumărate activităţi şi atitudini prin care personalitatea noastră poate fi pusă în evidenţă. Felul în care mâncăm, ne îmbrăcăm sau vorbim dezvăluie dimensiuni ale personalităţii noastre. Acest principiu este cu atât mai evident în practica yoga. De aceea este important să înţelegem şi să fim conştien ţi de felul în care „ne oglindim” în asana sau în postura de medita ţie. Transformarea noastră începe prin însăşi atitudinea ce însoţeşte aşezarea într-o postură. Pe de alta parte, inducând eleganţa, armonia, abandonul, rafinamentul în timpul practicii, yoga devine o cale de a genera astfel de calităţi în întreaga noastră viaţă.

Rolul corpului fizic

În Yoga Inimii Spirituale, corpul fizic este o întrupare divină prin intermediul căreia putem experimenta extazul recunoaşterii şi glorificării Unicului nelimitat, a advaitei, în universul multiplicităţii. Corpul fizic este o măreaţă manifestare a spiritului, nu doar o formă materială grosieră. În mod similar, gândurile, dorinţele, pasiunile şi emoţiile nu sunt obstacole ale trezirii spirituale care ar trebui să fie reprimate sau eliminate, ci sunt mijloace de expansiune a conştiinţei individuale şi chiar de transcendere a acesteia.

Corpul nostru fizic şi energiile subtile reprezintă daruri divine care ne ajută să descoperim cel mai profund sens al libertăţii noastre. În Yoga Inimii Spirituale aspirăm din tot sufletul să dezvoltăm şi să rafinăm toate aspectele propriei noastre fiinţe: corpul, mintea, capacităţile intuitive, claritatea mentală, puritatea emoţiilor, incluzând cele mai profunde virtuţi pe care le avem.

a) Memoria ancestral ă a trupului

Conştientizarea Inimii Spirituale menţinută atât în meditaţii, cât şi în practica asanelor conferă o energie pură, energia lui „A FI” care se manifestă în corpul fizic. Astfel, are loc o condensare în corpul fizic a transformărilor spirituale care apar. De asemenea, în meditaţie, atunci când se produce o stare de expansiune a conştiinţei, corpul e umplut de fericire şi „memorează” în celulele sale această existenţă beatifică. Adevărata memorie, memoria „ancestrală” se află în ansamblul fiinţei, nu în creier.

b)O cheie a stabilit ăţii min ţii

Corpul fizic este un stabilizator al emoţiilor şi al gândurilor noastre. De exemplu, chiar şi după o meditaţie profundă mintea îşi poate relua cu uşurinţă, în numai câteva minute, dinamismul şi agitaţia ei obişnuite. Această situaţie poate deveni descurajantă pentru noi. Ne întrebăm ce este de făcut? Faţă de mobilitatea gândurilor, trupul este mult mai stabil. El păstrează mult mai mult ecourile pe care tăcerea şi fericirea din timpul meditaţiei le-au produs asupra sa. De aceea, conştiinţa corporală este foarte importantă. De asemenea, devenind conştienţi de trup devenim conştienţi de ritmurile prin care el trăieşte. Iar aceste ritmuri sunt de fapt ritmuri ale universului viu în care el se îmbăiază. Aceste ritmuri sunt liniile directoare ale vieţii.

29

Atitudini de baz ă faţă de corpul fizic

a) Transfigurarea corporal ă

Hatha yoga creează un fel de deschidere “faţă de Adevăr” chiar şi la nivelul trupului. Această deschidere spirituală poate fi resimţită în corpul fizic şi ne poate aduce nenumărate revelaţii.

De aceea în Yoga Inimii Spirituale nu este vorba despre un efort îndreptat spre a ne schimba structura fizică. Transformările apar tocmai ca efect al eliberării de ataşamente, de „complicitatea” cu corpul fizic.

Pentru a trăi această stare, pe lângă gradul profund de relaxare care trebuie atins, este necesar să ne eliberăm de ideea unui corp strict material, solid, greoi, inert. Transfigurarea corporală în asana-e face corpul fizic să devină pur, uşor, luminos.

b) Corpul fizic experimentat ca spa ţiu infinit

Aceasta nu este o idee nouă. Exista câteva metode simple prin care se poate experimenta deslimitarea conştiinţei corporale (este ca şi cum am simţi ca trupul nu mai are limitele cunoscute impuse de forma şi consistenţa sa obişnuită).

În texte străvechi precum Vijnana Bhairava Tantra întâlnim diverse sutre în care corpul fizic însuşi este experimentat ca vacuitate sau ca spaţiu infinit. Aceleaşi atitudini sunt recomandate şi în timpul şedinţelor noastre de hatha yoga. Astfel, ne detaşăm chiar şi de memoria formei corpului fizic.

Această înţelegere se atinge printr-o atitudine mentală adecvată şi o destindere profundă. Realizăm astfel în meditaţie sau în şedinţa de hatha yogacă materialitatea şi opacitatea corpului nostru nu sunt altceva decât consecin ţele crisp ărilor, tensiunilor şi ataşamentelor noastre.

c) Non-somatizarea tensiunilor

În mod obişnuit, atunci când tensiunile, stresurile şi grijile devin cronice, ele tind să fie somatizate.

În corp sunt somatizate nenumărate tensiuni emoţionale, conflicte şi dubii mentale. Intimitatea pe care o simţim cu corpul nostru e limitată de conflictele mentale. Prin urmare, aceasta este o problemă de ordin mental, nu corporal.

Nu e nevoie de multa intuiţie pentru a citi suferinţa sau teama pe chipul unui om. Tensiunile interioare pot genera nenumărate probleme şi boli, de la migrene până la gastrită sau chiar ulcer. Dar chiar dacă ele nu au ajuns şi poate nu vor ajunge niciodată să se exprime într-o formă gravă în corpul fizic, presiunile psihice şi grijile constante ale vieţii au un rol nefast asupra corpului fizic şi a structurilor energetice.

d) Detaşarea de corpul fizic

Cea mai simplă modalitate de a elimina astfel de tensiuni este somnul. Virtuţile sale excepţionale provin tocmai din detaşarea de corpul fizic. Dar somnul reprezintă doar o uitare temporară, o evadare în inconştienţă. El ne învaţă însă ceva fundamental: detaşarea faţă de corpul fizic şi eliberarea de identificarea noastră totală cu acesta reprezintă o cheie importantă în revelarea libertăţii şi fericirii naturii noastre divine.

30

Ca principiu general, o structur ă (corpul fizic, psihic sau mental) poate fi cu atât mai mult în armonie cu Totul în m ăsura în care nu va mai exista o con ştiin ţă personal ă, egotic ă, reactiv ă ce se identific ă cu aceasta . Înţelegerea acestui principiu modifică “reprezentarea” noastră cu privire la ceea ce este hatha yoga şi ne poate îmbunătăţi radical practica.

e)Nu o eliberare de corp, ci eliberarea „în corp”

Pe de altă parte, înţelegem absurdul negării trupului întâlnite în unele curente ascetice, dar şi intenţia spirituală din spatele acestei impuneri. Ceea ce urmărim să eliminam nu este trupul, ci identificarea restrictivă cu acesta.

În felul acesta, în loc să somatizăm tensiunile vom somatiza spiritul, fericirea, lumina pe care le aducem până la nivel corporal. Astfel, în postură simţim vibraţia iubirii, a fericirii, a libertăţii. În acest fel „incorporăm” calităţi divine.

Practicând diferite posturi este încurajată o capacitate de expresie cât mai deplină a spiritului uman.

f) Nirmana Kaya sau corpul fizic perfect purificat

Există în tradiţia budistă mahayana un concept care ne poate ajuta să înţelegem şi mai bine atitudinea faţă de corpul fizic în asane şi în meditaţie. Acesta este nirmana kaya. (În tradiţia budistă există doctrina trikaya, a celor trei corpuri ale lui Buddha – dharma kaya, sambhoga kaya şi nirmana kaya- corpuri care exprimă natura acestuia. Simplificând, aceste corpuri pot fi traduse ca fiind corpul cauzal, corpul astral şi corpul fizic al unei fiinţe iluminate.)

Nirmana kaya desemnează corpul fizic al unei fiinţe eliberate. Prin diferite tehnici, practicanţii budişti aspiră să atingă acest stadiu al corpului fizic perfect purificat şi alchimizat.

Dar dacă ne putem imagina corpuri subtile perfect pure, ne întrebăm totuşi cum arată oare corpul fizic al unei fiinţe iluminate, corp la care aspiră practicanţii budişti? Acesta este pur şi simplu un corp fizic în care nu mai există nici o urmă de tensiune psihică sau mentală, un corp fizic eliberat de amintirile traumelor, fricilor, de prejudecăţi, suferinţe şi contracţii interioare. Din acest punct de vedere, nirmana kaya (denumit şi corpul originar) este precum corpul fizic în momentul trezirii din somn sau în momentul încarnării în această existenţă.

El confer ă un sentiment al adev ărului, al transparen ţei, al clarit ăţii, c ăci nu respinge nimic, integreaz ă totul, precum lumina alb ă care integreaz ă spectrul întregului curcubeu.

g) Sama-rasa

Un alt concept care ne inspiră practica în Yoga Inimii Spirituale este sama-rasa - "echilibrare” sau „esenţă comună”. Acesta a fost un termen foarte important în tradiţia Siddha Yoga (tradiţia yoghină prezentă în sec. 8-12 d. Chr. care se baza pe învăţăturile şi viaţa unor fiinţe perfecte, mahasiddha. Această tradiţie a inclus în aspiraţiile sale perfecţiunea corpului fizic şi chiar nemurirea fizică. De altfel, însăşi această preocupare de „cultivare a potenţialului corpului fizic” a condus la apariţia hatha yogăi.) Prin urmare, la origine, hatha yoga a fost creată pentru a revela şi a exprima, inclusiv în corpul fizic, natura noastră divină. Sama-rasa exprim ă procesul de deschidere, chiar şi la nivelul corpului fizic, fa ţă de energiile divine. Este condiţia fiinţei în care corpul fizic exprimă la nivelul său perfecţiunea divină.

Din acest motiv, în viziunea din Yoga Inimii Spirituale, hatha yoga este armonia omenescului cu Divinul .

31

h) Reîntoarcerea energiilor la surs ă, prin acceptare şi deschidere

Conştiinţa naturii noastre divine, a Inimii Spirituale topeşte cu iubire şi eliberează, chiar şi la nivel organic, orice contracţie. Prin procesul sublimării emoţiile, tensiunile şi în general toate energiile se reîntorc în sursa lor, în vibraţia originară, în spanda. În Yoga Inimii Spirituale, practica hatha yogaurmăreşte această transparenţă spirituală la toate nivelurile fiinţei, inclusiv cel corporal. În mod obişnuit, corpul fizic este traumatizat de reacţiile noastre, de agresiunile psihicului. Acum, în acceptare şi deschidere, el se exprimă pur şi simplu.

i)Glorificarea corpului

Corpul fizic perceput astfel în asane sau în postura de meditaţie devine o realitate din ce în ce mai fluidă, mai eterată, care ne induce treptat o experienţă de sui-generis “dematerializare”. Corpul fizic se transformă astfel în “corp de slavă” atunci când, datorită fluidităţii energetice obţinute, reuşim să nu ne mai percepem corpul în mod obişnuit, ca pe o masă solidă şi rezistentă, ci ca fiind subtil şi radiant de energie.

Astfel, corpul nu mai este doar un mijloc de a atinge bucuria, libertatea, el devine libertate şi bucurie.

j) Kaya Sthairyam – nemi şcarea corporal ă - anticamera dez-limit ării

În plus, după perioada de intrare gradată în postură, nemişcarea corporală (denumita Kaya Sthairyam) este expresia corporal ă a lini ştii min ţii . Înasane, nemişcarea, încremenirea lipsită de orice contracţie, asociată cu o stare de atenţie, de luciditate eliberată de tensiuni, ne deschide faţă de purul „Eu Sunt ”, prefigureaz ă conştientizarea prezentului etern, a lui Acum , eliberat de distragerile devenirii. Pe măsură ce sentimentul imobilităţii se aprofundează, pe un fond de destindere şi relaxare, ataşamentul faţă de corpul fizic se estompează, în timp ce conştienţa liniştii, tăcerii devine mai pregnantă. Atenţia se deplasează de la corp sau energii spre această nemişcare şi linişte. Această linişte transpersonală, de dincolo de minte, este sursa reală a puterii noastre. Prin conştientizarea Tăcerii, fiinţa noastră îşi pierde limitările.

k) Continuitatea con ştientiz ării

De aceea, şedinţa de hatha-yoga trebuie să fie privită în integralitatea ei, fără discontinuitatea ce ţine de intrarea şi ieşirea din postură, ci doar de continuitatea conştientizării.

Partea I - Yoga Inimii Spirituale

Partea a II-a - Concepte esen țiale în Yoga Inimii Spirituale

Partea a IV-a - Alte elemente cu privire la Yoga Inimii Spirituale

Ce înseamn ă pentru noi Yoga Inimii Spirituale

32

Partea a IV-a Alte elemente cu privire la Yoga Inimii Spirituale

Rolul profesorului în Yoga Inimii Spirituale

Cantitate versus calitate

Despre profe ţii şi mistere

Secrete şi ini ţieri în Yoga Inimii Spirituale

Datorii în vederea particip ării la cursuri

Libertatea

Toleran ţa

În ce const ă progresul spiritual

Rolul profesorului în Yoga Inimii Spirituale

În viziunea noastră, rolul unui profesor de yoga este să contribuie la crearea condiţiilor necesare revelării naturii divine a aspirantului. Adeseori, atâthatha yoga, cât şi alte tehnici, dacă sunt practicate mecanic, generează un efect contrar: în locul veritabilei deschideri spirituale, ajung să adâncească convingerea că suntem o individualitate separată de Tot.

O idee fundamentală în Yoga Inimii Spirituale este că adevăratul ajutor şi tot ceea ce avem nevoie vine din interior, din Inima Spiritual ă. Rolul profesorului de yoga este doar s ă reaminteasc ă aceasta şi să facă acest fapt s ă devin ă şi mai evident.

În acest fel, practicantul este încurajat să integreze yoga în viaţa de zi cu zi, să o facă să „curgă” în cotidian, fără a mai exista riscul ca practica zilnică,sadhana, să devină un scop în sine.

Profesorul de yoga urmăreşte să trezească şi să reveleze calităţile divine ce sunt deja prezente în Inima fiecăruia.

De asemenea, o caracteristică importantă în Yoga Inimii Spirituale este că urmărim să acordăm o totală autonomie şi spaţiu de expresie fiecărui aspirant. La fel ca şi în art ă, adevărata inspira ţie şi creativitate nu pot veni decât pe fondul iubirii şi libert ăţii.

De exemplu, în ceea ce priveşte hatha yoga, rolul profesorului nu se rezumă la a „corecta” posturi. Mult mai important este ca el să dezvolte în fiecare practicant încrederea în natura sa divină şi în calităţile sale. Astfel, fiecare cursant îşi dezvoltă un mod de a practica yoga bazat pe bucuria de a practica, în absenţa oricărei constrângeri.

Profesorul urmăreşte să trezească fericirea de a medita, de a practica hatha yoga, de a exprima natural, în viaţa de zi cu zi, înflorirea sufletului şi creativitatea pe care practica yoga o aduce.

În tradiţia budistă, învăţătorul se prezintă cel mai adesea ca fiind un prieten spiritual, kalyana mitra. Evident, această atitudine a fost secole de-a rândul, şi continuă să fie şi acum, deosebit de fertilă din punct de vedere spiritual. De aceea, o urmăm şi în Yoga Inimii Spirituale.

În ceea ce priveşte experienţele şi „stările” avute de cursanţi în timpul practicii yoga, considerăm că rolul profesorului nu const ă atât de mult în a explica semnifica ţia con ţinutului acelei experien ţe. Rolul s ău este mai degrab ă acela de a ajuta practican ţii s ă aprofundeze con ştien ţa tiparelor proprii.

33

De exemplu, e mai puţin important ce ai simţit sau ai gândit decât revelarea patternurilor, a tendinţelor gândirii sau trăirilor noastre. În felul acesta, se poate produce un salt calitativ, căci astfel îţi reactualizezi lumea interioară.

Cantitate versus calitate

În locul expunerii a nenumărate procedee şi tehnici, preferăm să expunem constant principiile fundamentale ale unei practici ce permit controlul mental, liniştea interioară şi trezirea Inimii ca organ de percepţie spirituală. Recomandăm mai degrabă focalizarea cu tenacitate asupra unor metode eficiente şi practica meditaţiei de revelare a Inimii Spirituale.

Realizarea în yoga nu se măsoară prin numărul de tehnici însuşite sau de cunoştinţele teoretice acumulate. O astfel de concepţie nu ar putea decât să amplifice orgoliul şi implicit sentimentul separării.

Despre profe ţii şi mistere

Yoga Inimii Spirituale se focalizează asupra importanţei momentului prezent. Ea nu încurajează proiecţii idealizate sau fantasmagorice în viitor şi nici nu oferă anunţuri profetice. De asemenea, se evita spiritul competitiv sau ideea unui scop care trebuie atins. Considerăm că un mesaj care porneşte din Inimă şi se adresează Inimii are un efect mult mai profund decât unul care se adresează minţii, sau care speculează fricile, rigidităţile ori dorinţele adepţilor.

În acest mod, aspiraţia spirituală se dezvoltă în mod dinamic, spontan şi natural.

De asemenea, nu ne propunem să încurajăm dogme, credinţe şi nici nu vrem să încurajăm un cult al misterelor. Chiar dacă acestea pot oferi argumente pentru o altă perspectivă decât cea materialistă, practica yoga nu trebuie confundată cu această preocupare pentru profeţii, enigme etc. Decinu mistere, ci Misterul!

Singurul Mister demn de a fi revelat este „Cine sun t Eu?”, sursa tuturor celorlaltor în ţelegeri şi fenomene, misterioase sau nu. Fără acest „punct de referinţă” al Inimii Spirituale , viaţa însăşi e doar precum un vis.

Secrete şi ini ţieri în Yoga Inimii Spirituale

Pledăm pentru simplitatea, libertatea şi naturaleţea mesajului pe care îl aducem: necesitatea centr ării în Inima Spiritual ă, în vederea revel ării Realit ăţii Supreme . De aceea considerăm că el, împreună cu metodele care ajută la aplicarea sa, trebuie lăsat să circule. Adevărurile esenţiale nu au de ce să fie ascunse sau cenzurate. Ele au întotdeauna simplitatea naturaleţei. De aceea nu vom insista pe „revelarea de informaţii ezoterice”. Chiar dacă nu negăm valoarea cunoaşterii teoretice, a fi bine informat sau „performant” nu înseamnă neapărat a fi conştient şi cu atât mai puţin a fi înţelept. Evident, există procedee hatha yoga adresate celor avansaţi, care ar putea fi periculoase pentru începători. În astfel de cazuri, discreţia este necesară, dar din cu totul alte motive. Ea vine în mod natural şi este diferită de „secretomanie”.

Datorii în vederea particip ării la cursuri

Centrarea în Inim ă şi implicit Iubirea care se na şte din aceasta este datoria noastr ă şi tot ea e libertatea noastr ă. Singura regul ă a iubirii este libertatea.

Un sistem rigid adânce şte con ştiin ţa separ ării de ceilal ţi şi prin aceasta ne reactualizeaz ă propria dram ă, în loc s ă ne reveleze propria dharma (sim ţul armoniei cu macrocosmul).

34

Libertatea

Urmărim să oferim „spaţiul” în care fiecare să se poată exprima liber. Chiar dacă întreg sistemul Yoga Inimii Spirituale se structurează pe câteva premise (expuse anterior), nu impunem nim ănui s ă creadă dogmatic în ceva anume . Aceste viziuni ajung să devină experienţă nemijlocită, trăire directă odată cu aprofundarea practicii.

Astfel, înv ăţăm să respect ăm Misterul care suntem şi să ne lăsăm chema ţi de El.

Yoga Inimii Spirituale nu încurajează conformismul şi schemele rigide. Acestea nu fac decât să inhibe creativitatea şi elanul, aspiraţia Spirituală, freamătul sacru. În bucuria libertăţii, practica ne poartă cu uşurinţă spre Inimă, spre centrul radiant al energiilor noastre inspiratoare.

Toleran ţa

Respectăm alegerile celorlalţi de a-şi exprima propriile viziuni şi valori. Cu profund respect pentru fiecare, invităm cu căldură pe oricine să urmeze marea celebrare a vieţii prin adâncirea în Inima Spirituală.

Yoga Inimii Spirituale încurajează un larg spectru de exprimări individuale spirituale şi religioase, mai ales atunci când acestea trezesc freamătul sacru al Inimii, atunci când exprimă iubirea, compasiunea, intuiţia naturii noastre reale. În adevărata spiritualitate nu există concurenţă. Există o unică Realitate Supremă. Suntem convinşi că dincolo de forma pe care o religie sau alta a folosit-o pentru exprimarea inefabilului, ele traduc în ultima instanţă aceeaşi aspiraţie, comună sufletului uman, de revelare a aceleiaşi esenţe. De aceea, aşa cum spunea Teilhard de Chardin, „tot ceea ce se înalţă, converge.” În Yoga Inimii Spirituale preferăm să ne orientăm asupra convergenţei, nu asupra elementelor formale şi a distincţiilor. Văzând esenţialul, putem integra tehnici şi metode din diferite tradiţii dacă acestea creează premizele convergenţei în Inimă, în aceeaşi Realitate Ultimă. De aceea, ştim că avem de învăţat din tradiţii precum sufismul, budismul, taoismul sau creştinismul esoteric.

Lipsa prejudecăţilor, experienţa diversităţii şi a diferenţelor individuale sau culturale este o expresie a conştiinţei unităţii divine, înţelegând şi iubind multiplicitatea creaţiei.

Astfel, pornim de la individualitate, cu specificităţile ei, pentru a ne îndrepta spre Unitate.

Prin extensie, putem spune că Yoga Inimii Spirituale acceptă şi aspiră să integreze orice practică sau metodă ce creează condiţiile pentru revelarea naturii noastre spirituale.

În ce const ă progresul spiritual

Progresul pe calea spirituală se reflectă printr-o capacitate mărită de centrare interioară, înţelepciune, încredere în jocul divin, capacitate de a onora cu iubire prezenţa divină în tot şi în toate, precum şi înţelepciunea de a celebra divina măreţie a vieţii.

Trezirea spirituală este un proces de continuă deschidere, de afirmare a libertăţii interioare, de recunoaştere a Inimii Spirituale, a adevăratei noastre naturi, care este perfectă. În plan fizic, aceasta se exprimă prin fericire, împlinire, iubire, conştienţă. Libertatea spirituală este un continuu proces de deschidere lăuntrică, de amplificare a echilibrului, a conştienţei. Nu este o stare fixă de care să te agăţi sau în care să te cufunzi.

Atunci când un practicant întrupează principiile Yoga Inimii Spirituale, el devine în mod spontan mai conştient şi mai capabil să aprecieze frumuseţea vieţii. El dezvoltă sensibilitatea şi compasiunea faţă de ceilalţi, faţă de orice creatură.

35

Alte semne ale progresului includ o putere interioară, hotărâre, claritate a minţii şi putere de abandon a conştiinţei individuale, capacitate de a aprecia frumuseţea, transfigurare.

Astfel, devenim participanţi mult mai pasionaţi şi mai lucizi ai vieţii, în timp ce urmăm o filozofie a iubirii vieţii atât în practica efectivă, cât şi după aceea.

La început, această atitudine se învaţă în liniştea minţii, în absenţa gândurilor, în meditaţii sau practicând hatha yoga. Apoi realizam ca ea subzistă ca un fond al existenţei pure, un substrat ce dă prospeţime, farmec, conştienţă şi iubire fiecărei clipe.

Partea I - Yoga Inimii Spirituale

Partea a II-a - Concepte esen ţiale în Yoga Inimii Spirituale

Partea a III-a - Practica Spiritual ă - Fundamente

Ce înseamn ă pentru noi Yoga Inimii Spirituale

Ce înseamn ă pentru noi Yoga Inimii Spirituale

Pentru noi, a practica Yoga Inimii Spirituale este ca o reîntoarcere acasă şi trăire în sublim. Ea aduce în acelaşi timp relaxare, deschidere, purificare, flexibilitate, regenerare, fericire, iubire. Şedinţa de hatha yoga este precum o îmbăiere zilnică în energiile cosmosului. Echilibrul şi armonia trăite în timpul practicii îşi extind ecourile pe întreaga zi. Meditaţia de revelare a Inimii Spirituale conferă un sentiment asemănător celui de reîntoarcere în mijlocul Naturii. Acelaşi gen de bucurie, acelaşi sentiment al reintegrării, acelaşi abandon în tot trăit însă în cea mai profundă Realitate. Simţi pretutindeni aceeaşi natură plină de iubire, conştienţă, splendoare a Inimii Spirituale.

Ceva măreţ se produce, căci simţi că mentalul nu mai este cel care guvernează fiinţa ta, ci că totul este constelat de Inimă. Inima redevine centrul existenţei şi coordonatoarea ritmurilor esenţiale ale vieţii. Inima îşi reia rolul ei de stea călăuzitoare pe firmamentul existenţei.

Mintea devine şi ea o Inimă în care Vidul extatic pulsează, e viu, te hrăneşte cu conştiinţa eternităţii. Atunci e ca şi când Vidul circulă prin nervi, precum sângele prin artere.

Prin centrarea sistematică în Inima Spirituală, energiile sufletului se armonizează şi se succed cu farmecul unui ritual. În universul interior realizăm astfel un ceremonial al nemuririi. El trezeşte şi aprofundează credinţa în eternitatea noastră.

Inima Spiritual ă

În Centrul de Yoga şi Meditaţie Kamala activităţile au la bază Yoga Inimii Spirituale.

Prin practică, Yoga Inimii Spirituale aduce prin ea însăşi, diferite înţelegeri referitoare la ce este cu adevărat Inima. La început ea este un obiect de medita ţie, apoi devine şi mijloc de cunoa ştere, iar în final Inima se reveleaz ă în adevărata sa natur ă, ca fiind ceea noi suntem în realitate .

"În tradiţiile spirituale din India, ca şi în alte părţi, “Inima” se referă nu atât la organul fizic cât la structura psihospirituală corespunzând muşchiului inimii în plan material. Această Inimă spirituală este celebrată de yoghini şi mistici ca sălaşul Sinelui transcendent. Este numită hṛd, hṛdaya, sau hṛt-padma (lotusul Inimii). Deseori este denumită „peştera” secretă (guhā) în care yoghinul trebuie să îşi menţină mintea. În unele

36

şcoli, cum ar fi śaivismul kaşmirian, cuvântul hṛdaya se referă totodată şi la Realitatea ultimă.” Georg Feurstein

Semnifica ţia Inimii Spirituale Simplitatea absolut ă a Inimii Inima Spiritual ă nu este doar sufletul, activitatea psihic ă Inima Spiritual ă nu e anāhata cakra Identitatea dintre ātman şi brahman Unde ne focaliz ăm? Practica spiritualã recomandatã de Ramana De ce Inima? Nelimitarea Inimii Spirituale Inima ca obiect, mijloc de cunoatere şi subiect al medita ţiei A cuceri versus a te abandona Construirea unui organ de percep ţie Unitatea dintre Iubire şi cunoa şterea direct ă, bhakti şi jñāna "Inteligen ţa Inimii” în spiritualitatea cre ştină Importan ţa “vegherii Inimii” Ochiul Inimii Conştientizarea Inimii Spirituale – o cerin ţă spiritual ă fundamental ă Intui ţie şi re-flectare Luminarii con ştiin ţei Care este sursa energiei individualit ăţii? Yoga Inimii Spirituale

Semnifica ţia Inimii Spirituale

Multitudinea semnificaţiilor şi a caracteristicilor simbolice ale Inimii Spirituale are importanţa ei. Întreaga călătorie spiritual ă poate fi descris ă prin aceste no ţiuni.

1) În primul rând, principala semnificaţie a Inimii Spirituale: Ea este natura noastră esenţială şi cea mai profundă; dimensiunea inefabilă a fiinţei noastre. Este un alt nume pentru Sinele suprem, ātman, cum este numit în tradiţia yoghină. Inima Spirituală este Conştiinţa Supremă, Subiectul suprem al Cunoaşterii, purul Eu.

Este conştiinţa martor, observatorul ultim al tuturor gândurilor, emoţiilor, senzaţiilor, minţii, a tot ceea ce e interior şi a ceea ce este universul exterior.

2) Inima Spirituală este Realitatea ultimă, realitate atât transcendentă cât şi imanentă oricărui aspect al macrocosmosului. Reprezintă totalitatea în care Subiectul şi obiectul, martorul care observă şi ceea ce este observat sunt una.

Înţeleasă ca şi conştiinţă supremă, Inima este nelimitată. Este Lumina infinită. Este de asemenea libertatea absolută şi spontaneitatea acestei Lumini a conştiinţei, ce ne apare în diferitele forme ale manifestării.

3) E un sui generis organ spiritual de cunoaştere directă.

Uneori Inima este înţeleasă ca fiind un mijloc de obţinere a revelaţiei. Ea este totodată un organ de purificare, de reintegrare şi transfigurare a fiinţei noastre.

4) Un punct de inflexiune.

Inima este puntea dintre finit şi infinit, personal şi transpersonal, prezent şi eternitate. Este deschiderea

37

către totalitate. În acest aspect,Inima este principala noastră şansă de a ne transcende limitele individualităţii.

5) Un ghid interior ce revelează Adevărul ultim.

Urmarea impulsurilor sale este o cale de eliberare.

6) Sursa întregii creaţii şi punctul final al tuturor energiilor.

Inima a fost de multe ori văzută ca fântâna nemuririi.

Preaplinul Inimii, exprimat ca Iubire pură şi Existenţă pură este el însuşi un semn al realizării.

7) Sălaşul tuturor misterelor profunde.

Inima iradiază o taină a suveranităţii sale mistice. Ea este sursa unei spontane minunări generată de intuirea existenţei lui Dumnezeu. În tradiţia yoghină acest atribut este numit guhā, “peştera Inimii”.

8) Vidul absolut:

"Nu există un alt Buddha decât Inima.

Toate fenomenele nu sunt altceva decât Inima.” Tao-sin

Rene Guenon a spus că acea “Pace a vidului” , acea “Mare pace” (Es-Sakînah) a esoterismului islamic, privită ca prezenţă divină a Centrului fiinţei, este reprezentată simbolic, în toate tradiţiile, de Inimă. În tradiţia yoghină este exprimată de hṛd ākāśā, spaţiul infinit al Inimii.

9) Freamătul sacru, expresia unei pure, absolute aspiraţii.

Sufiţii, şivaiţii, vedanticii, isihaştii etc., răspund toţi chemării Inimii şi exprimă acelaşi pur impetuos dor de Dumnezeu, dincolo de orice formă de adoraţie, dincolo de concepte şi numele atribuite Realităţii. Toţi o percep ca pe un freamăt sacru, vibrând în ei şi pretutindeni.

Din Inimă emană un sentiment al Adevărului, al purei Existenţe. Făcând din Inimă simbolul sacralităţii, religiile au exprimat chiar această idee.

10) Inima poate fi un important obiect de concentrare şi meditaţie.

Simplitatea absolut ă a Inimii

Vibraţia fină şi discretă care este trezită în zona pieptului, în absenţa oricăror gânduri, când mintea este tăcută, în momentele de contemplare, de iubire, de abandon, acea vibraţie este începutul freamătului sacru, cea mai directă experienţă a Inimii Spirituale.

Această chemare directă a infinitului radiind din zona pieptului este cea mai elocventă şi intimă semnificaţie a Inimii şi totodată mărturie a existenţei acesteia.

Adevăratul înţeles al Inimii Spirituale se află chiar în acest freamăt, în această vibraţie intimă.

În simplitatea acestei vibraţii se găseşte prospeţimea revelaţiei. Revelaţie ce provine din “interior” chiar dacă informaţia pare că vine din “exterior”.

Simplitatea acestei vibraţii, a acestui freamăt sacru al Inimii, este “spiritul”, esenţa acestor informaţii.

Inima Spiritual ă nu este doar sufletul, activitatea psihic ă

Inima este considerată sediul sentimentelor, al activităţii psihice. Dar aceasta e doar o dimensiune relativă şi individuală a Inimii. Atman, Inima Spirituală nu are o dimensiune fizică sau mentală ca atare şi se exprimă pe ea însăşi în mod nemijlocit printr-un freamăt transfigurator.

38

Inima Spiritual ă nu e anāhata cakra

Conform tradiţiei tantrice, anāhata cakra este doar un nivel sau o dimensiune a fiinţei noastre şi a întregii manifestări. Inima Spirituală este mai mult decât atât. Inima Spirituală nu este o scânteie din Dumnezeu. Inima Spirituală este Dumnezeu.

Identitatea dintre ātman şi brahman

Jnana yoghinii vorbesc de obicei despre această viziune paradoxală : ātman (Inima Spirituală) şi brahman (Absolutul) sunt una. “Acestātman este brahman”. “Ayamātma brahma” este una din cele patru mahāvākya, mari afirmaţii (sau am putea spune sugestii, idei forţă), ale tradiţiilor vedelor şi upanishadelor.

Cheia înţelegerii naturii Unităţii şi Unicităţii esenţiale a universului constă în a vedea că Inima, eternul nostru Sine nemuritor, este identic cubrahman (Absolutul). O altă mahāvākya apare în Chandogya Upanishad: "Tat tvam āśi" – „Acea ultimă realitate, brahman, este ceea ce tu eşti”. Aşadar, Inima Spirituală nu este doar o reflexie a totului. Este conştiinţa supremă, esenţa a tot, fundalul existenţei. Totul, Unitatea suntem noi. În meditaţia de revelarea a Inimii Spirituale noi to ţi revelăm aceeaşi Inim ă, acelaşi Sine divin, Aceea şi Ultim ă Realitate. Inima omului şi Inima Lumii sunt o singur ă Inim ă.

Acesta este demersul în Yoga Inimii Spirituale, în retragerile şi seminariile noastre.

Unde ne focaliz ăm?

"Atomul divin al Sinelui se găseşte în partea dreaptă a inimii, la aproximativ o lăţime de deget distanţă de linia mediană. “

"Aici este Inima Spirituală. Se numeşte hṛdaya, este localizată în partea dreaptă a pieptului, şi este clar vizibilă ochiului interior al aspirantului pe calea spirituală. Prin meditaţie poţi învăţa să găseşti Sinele în peştera acestei Inimi.” Ramana Maharshi.

Cuvântul hṛdaya este compus din hṛd (centru, Inimă) şi ayam (acesta).

Practica spiritual ă recomandat ă de Ramana

Dacă acceptăm că există această zonă în corpul nostru, care are un rol privilegiat în revelarea a cine suntem cu adevărat, atunci, aşa cum punctează Ramana, este logic să considerăm că acesta este un punct principal în care mintea ar trebui să fie focalizată în concentrare şi meditaţie.

Ramana sintetizează în felul următor:

"Este esenţial în orice sādhana (practica spirituală) să urmăreşti să aduci înapoi mintea agitată şi să o fixezi doar asupra unui singur lucru. De ce atunci să nu fie adusă înapoi să se focalizeze în Sine ( în acest sentiment al Eu-lui)? Aceasta este ātma-vicāra. Asta este tot ce avem de făcut!”

De ce Inima?

Să clarificăm un aspect de multe ori controversat: unde se revelează de fapt mai uşor Inima Spirituală şi unde e cel mai bine să ne focalizăm pentru a ne revela Realitatea noastră divină, Sinele Suprem? Unii yoghini spun că acest punct este ājñā cakra, alţii sahasrāra, alţiidvādaśānta (o zonă situată la 12 lăţimi de deget deasupra capului). Toate acestea pot fi folosite ca suport în meditaţie. Dar demersul va fi diferit în fiecare situaţie.

Multe afirmaţii ce provin din texte orientale tradiţionale confirmă faptul că jivātma şi ātman sunt conţinute în acelaşi centru, situat în zona din mijlocul pieptului. Focalizarea în sahasrāra sau dvādaśānta arată un demers tantric în care energia este ridicată de-alungul canalului energetic din mijlocul coloanei

39

vertebrale, suṣumṇā nadi. Asta sugerează o mişcare către un scop. Sahasrāra simbolizează ceea ce e cel mai înalt, cel mai sus. Inima simbolizează Centrul fiinţei în care toate sunt desăvârşite şi unde nu există intenţii personale.

Creştinii de asemenea vorbesc despre coborârea minţii în Inimă.

Nelimitarea Inimii Spirituale

Inima este fără limite şi pentru că nu are formă poate conţine totul.

Raportarea a ceva infinit, ātman, Sinele divin, la un punct din corpul fizic este doar un ajutor pentru început.

Inima ca obiect, mijloc de cunoatere şi subiect al medita ţiei

În retragerile pentru revelarea Inimii Spirituale obiectul meditaţiei nu este respiraţia, sau senzaţiile corporale, sau sentimentele, sau mintea, ca în alte retrageri, ci Inima Spirituală, ātman, Sinele divin. Dar, pe măsură ce meditaţia devine mai profundă, Inima Spirituală nu va mai fi doar obiectul meditaţiei. Devenim conştienţi că Ea este totodată Subiectul, conştiinţa martor, Sinele profund, însăşi sursa procesului meditativ. Aşa că înţelegem că Inima Spirituală este mult mai mult decât obiectul concentrării sau al meditaţiei. Aceasta ne va ajuta să cunoaştem direct o altă modalitate de a ne apropia de meditaţie şi de spiritualitate. Realizăm că Inima este în acelaşi timp sursa atenţiei, (cunoscătorul), instrumentul cunoaşterii (organul cunoaşterii) şi obiectul cunoaşterii. Acest fel de meditaţie este o introspecţie ce porneşte din Inimă şi se întoarce în Inimă.

A cuceri versus a te abandona

În general, activitatea minţii este guvernată de intenţionalitate egotică. Când facem pratyāhāra şi ne centrăm în zona pieptului, începem să căutăm interiorul în detrimentul exteriorului. În acest fel trecem de la atitudinea obişnuită a minţii de “cucerire”, la o predispoziţie receptivă, contemplativă. E un fel de abandon care implică luciditate, discernământ, vigilenţă. Este mai mult o prezenţă pură ce radiază, nu o acţiune a egoului.

Construirea unui organ de percep ţie

Prin Yoga Inimii Spirituale construim un organ de cunoaştere ne-mediată, jñāna, care aduce intuirea intimă a ceea ce suntem cu adevărat. Acest nou organ de cunoaştere este format prin identitatea atributelor minţii şi ale Inimii.

Atenţia Inimii-minte implică mai mult o atitudine de aşteptare, o orientare către un nivel al unor stări de dincolo de mintea raţională, un tărâm al păcii, al sacralităţii.

În această călătorie de la Inima noastră la Inima lui Dumnezeu, în această cunoaştere directă, jñāna, realizăm că totul este îmbrăţişat:întreaga Creaţie, Brahman, Absolutul însuşi.

Unitatea dintre Iubire şi cunoa şterea direct ă, bhakti şi jñāna

Cea mai bun ă modalitate de a fi con ştient de Inima Spiritual ă este să iubeşti. De aceea jñāna, cunoaşterea directă, este atât de mult legată de bhakti, care înseamnă iubire, devoţiune, fervoare, adorare, extaz.

"Dumnezeu este născut în Inimă şi Inima este născută în Dumnezeu” după cum spunea marele mistic creştin Meister Eckhart.

"Inteligen ţa Inimii” în spiritualitatea cre ştină

În spiritualitatea creştină, pentru părinţii deşertului, Inima nu este un simplu organ fizic, ci este Centrul spiritual al fiinţei umane, sinele ei profund, altarul interior, în care se intră doar prin sacrificiul individualului.

40

Aici se înfăptuieşte misterul unirii dintre divin şi uman.

În viziunea părinţilor deşertului, există un organ al contemplării, numit “ochiul Inimii” sau Inteligenţa Inimii, nous. Acest nous sălăşluieşte “în profunzimea sufletului”; el este cel mai adânc aspect al Inimii.

Importan ţa “vegherii Inimii”

Pentru părinţii deşertului, nipsis, „vegherea Inimii” reprezintă claritatea spirituală, vigilenţa. Ea semnifică o atitudine plină de atenţie în care suntem continuu conştienţi de Inima Spirituală. Numele grec al Philokaliei este “Philokalia părinţilor niptici” , adică a părinţilor care practică virtutea vigilenţei.

Aceasta arată că pentru ei conştientizarea Inimii Spirituale ocupa un loc central.

Aceeaşi atitudine este promovat ă în Yoga Inimii Spirituale în cursurile, în retrage rile şi seminariile noastre.

Ochiul Inimii

Expresia “ochiul Inimii” apare de asemenea şi în tradiţia sufită. Aici reprezintă deschiderea faţă de divin, ochiul prin care profunzimea Inimii poate fi văzută şi prin care Inima poate recunoaşte Suprema Realitate divină.

Pentru aceste tradiţii, acest loc, din adâncul Inimii este simbolul punctului de contact cu Dumnezeu.

Conştientizarea Inimii Spirituale – o cerin ţă spiritual ă fundamental ă

În acelaşi fel în care mintea este antrenată la şcoală prin procesul educaţiei, Inima noastr ă (înţeleasă aici ca organul de percep ţie spiritual ă) are nevoie s ă se dezvolte. În domeniul Inimii, mul ţi sunt precum analfabe ţii.

Desigur, procesul „cultivării” este diferit pentru că atributele celor două organe de cunoaştere – mintea şi Inima - sunt diferite (atât în ceea ce priveşte domeniul cunoaşterii cât şi al mijloacelor prin care aceasta este realizată)

Orice şcoală spirituală autentică induce şi predă principiile şi atributele sacre ale regatului Inimii: iubirea pură, dorul, ardoarea, elanul,entuziasmul, însufleţirea, înflăcărarea, fervoarea, freamătul sacru, aspiraţia spre Dumnezeu.

Intui ţie şi re-flectare

Inima este un organ subtil al înţelepciunii, a ceea ce se numeşte “intelectul transcendent”.

Mintea cunoaşte printr-un proces de acumulare de informaţii. Inima cunoa şte prin abandon, credin ţă şi bucurie.

Cunoaşterea minţii e secvenţială; cunoa şterea Inimii e instantanee şi nedivizat ă. Ea este revela ţie. Este holistic ă. Ea reveleaz ăadvaita , non-dualitatea.

Luminarii con ştiin ţei

S-au făcut analogii între Soare şi Lună, pe de o parte şi Inimă şi minte, de cealaltă parte. În hinduism, mintea e numită chandra maṇḍala, cercul lunii şi Inima este numită sūrya maṇḍala, cercul soarelui. Chiar şi caracteristicile acestor două organe sunt simbolice în şi prin ele:Prezenţă Pură, radiantă în Inimă; reflectare, inteligenţă discursivă în minte.

Intuiţia ce vine din Inimă este divină pentru că reprezintă o participare directă la acea înţelepciune universală.

41

Inima, fiind soarele spiritual, este imagine a Centrului. Ea este considerată locul revelaţiei, centrul vital al fiinţei şi sursa celei mai profunde intuiţii, a ceea ce suntem în realitate. Inima e un organ teofanic (teofania este o manifestare vizibilă pentru umanitate, a lui Dumnezeu). Este un simbol sacru prin excelenţă.

Mintea este un instrument imperfect al conştiinţei, cu o incapacitate inerentă de a înţelege şi realiza cine este ātman, Sinele Suprem. “Adevărul Sinelui nu poate veni de la acela care nu a realizat că el este Sinele. Intelectul nu poate revela Sinele dincolo de dualitatea sa – subiect şi obiect.” Ramana Maharshi

Care este sursa energiei individualit ăţii?

În conformitate cu sfaturile lui Ramana Maharshi (bazate pe tradiţia advaita vedānta), această energie subtilă primordială se înalţă din Inimă (din zona din mijlocul pieptului, un pic spre dreapta) spre minte, printr-un canal energetic numit ātma nāḍi. Aici ea hrăneşte procesul gândirii şi implicit conştiinţa individuală, cu toate ataşamentele, speranţele, dramele, iluziile şi suferinţele ei. De aceea mintea a fost văzută ca o lună care doar reflectă lumina soarelui Inimii. Întorcându- ne în Inim ă, tot zgomotul van al lumii tace. Inima este un sanctuar allini ştii.

Acolo, în cea mai sacră intimitate şi solitudine a peşterii Inimii, capriciile individualităţii dispar şi conştiinţa unităţii este revelată. Acolo, lumea şi omul sunt una. Aşadar, într-un mod paradoxal, solitudinea şi intimitatea Inimii reveleaz ă Unitatea esen ţială a întregii existen ţe.

Yoga Inimii Spirituale

În vremurile noastre, această corelaţie între inteligenţa intuitivă superioară şi Inimă a fost aproape uitată. Astăzi, chiar dacă acceptăm în general aceste idei, avem tendinţa să le considerăm a fi simbolice. Yoga Inimii Spirituale porneşte de la premiza că aceste adev ăruri ar trebui aplicate într- un mod foarte concret. Inima, v ăzută ca organ de cunoa ştere direct ă, poate şi ar trebui s ă fie antrenat ă constant pentru a- şi amplifica puritatea, capacitatea de a Iubi, de a fi Con ştiin ţa martor.